Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2175(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0151/2010

Texte depuse :

A7-0151/2010

Dezbateri :

PV 17/05/2010 - 18
CRE 17/05/2010 - 18

Voturi :

PV 18/05/2010 - 8.17
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0173

Texte adoptate
PDF 332kWORD 122k
Marţi, 18 mai 2010 - Strasbourg
Noi evoluţii în achiziţiile publice
P7_TA(2010)0173A7-0151/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice (2009/2175(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și îndeosebi modificările aduse de Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE privind achizițiile publice și Directiva 2007/66/CE privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2009, intitulată „Mobilizarea investițiilor private și publice în vederea relansării economice și realizării unei transformări structurale pe termen lung: dezvoltarea parteneriatelor public-privat” (COM(2009)0615),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 mai 2009, intitulată „Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale” COM(2009)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008, intitulată „Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu ” (COM(2008)0400),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei din 5 februarie 2008 privind aplicarea dreptului comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor în cazul parteneriatelor public-privat instituționale (PPPI) (C(2007)6661),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Codul celor mai bune practici pentru facilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la achizițiile publice (SEC(2008)2193),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil în cazul atribuirii contractelor publice care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice(1),

–  având în vedere următoarele hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE):

   din 19 aprilie 2007 în cauza C-295/05 (Tragsa),
   din 18 decembrie 2007 în cauza C-532/03, Comisia/Irlanda (servicii irlandeze de transport de urgență cu ambulanța),
   din 13 noiembrie 2008 în cauza C-324/07 (Coditel Brabant),
   din 9 iunie 2009 în cauza C-480/06, Comisia/Germania (Stadtwerke Hamburg),
   din 10 septembrie 2009 în cauza C-206/08 (Eurawasser),
   din 9 octombrie 2009 în cauza C-573/07 (Sea S.r.l.),
   din 15 octombrie 2009 în cauza C-196/08 (Acoset),
   din 15 octombrie 2009 în cauza C-275/08, Comisia/Germania (Datenzentrale Baden-Württemberg),
   din 25 martie 2010 în cauza C-451/08 (Helmut Müller),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 februarie 2010 cu privire la documentul „Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale” (RELEX-IV-026),

–  având în vedere următoarele studii:

   „Evaluation of Public Procurement Directives (Evaluarea directivelor privind achizițiile publice): Markt/2004/10/D Final Report”, Europe Economics din 15 septembrie 2006,
   „The Institutional Impacts of EU Legislation on Local and Regional Governments: A Case Study of the 1999/31/EC Landfill Waste and 2004/18/EC Public Procurement Directives” (Impactul instituțional al legislației UE asupra guvernelor locale și regionale: studiu de caz referitor la Directivele 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri și 2004/18/CE privind achizițiile publice), European Institute of Public Administration (EIPA), septembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 referitoare la achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind problemele specifice în transpunerea și aplicarea legislației referitoare la achizițiile publice și relația acesteia cu Agenda de la Lisabona(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la parteneriatele public-privat și dreptul comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind comerțul echitabil și dezvoltarea(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0151/2010),

A.  întrucât criza economică și financiară a demonstrat clar importanța economică vitală a domeniului contractelor de achiziții publice, întrucât efectele crizei asupra autorităților locale sunt deja evidente și întrucât administrațiile publice își pot îndeplini corespunzător sarcinile în interesul public numai în condițiile existenței certitudinii juridice necesare și dacă procedurile legate de achizițiile publice nu sunt prea complexe;

B.  întrucât o piață a achizițiilor publice care funcționează bine este esențială pentru piața internă, atât pentru a încuraja concurența transfrontalieră, cât și pentru a stimula inovarea, a promova o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și pentru a atinge un randament optim al cheltuielilor autorităților publice;

C.  întrucât legislația privind achizițiile publice are rolul de a se asigura că fondurile publice sunt gestionate în mod corect și eficient și de a oferi întreprinderilor interesate posibilitatea de a le fi atribuite contracte publice, în contextul unei concurențe loiale;

D.  întrucât revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice ar trebui să conducă la simplificare, modernizare și flexibilizare, precum și la o mai mare certitudine juridică;

E.  întrucât Tratatul de la Lisabona a integrat în legislația primară a Uniunii Europene pentru prima dată recunoașterea dreptului la autonomie administrativă al autorităților locale și regionale, a consolidat principiul subsidiarității și a conferit atât parlamentelor naționale, cât și Comitetului Regiunilor dreptul de a formula o acțiune în justiție în fața CJUE;

F.  întrucât Curtea Europeană de Justiție a examinat un număr disproporționat de cazuri de încălcare a dreptului comunitar în acest domeniu, ceea ce indică faptul că multe state membre s-au confruntat cu dificultăți în a se conforma directivelor privind achizițiile publice;

G.  întrucât pentru a se asigura că politicile europene evoluează într-un mod care corespunde aspirațiilor cetățenilor Europei, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene include noțiunea de economie socială de piață, o clauză socială, precum și un protocol privind serviciile de interes general, care definesc valorile comune în cadrul Uniunii;

H.  întrucât Convenția OIM nr. 94 prevede că contractele publice generale trebuie să cuprindă clauze care să asigure o remunerație echitabilă și condiții de lucru care să nu fie mai puțin favorabile decât cele prevăzute în acordurile colective, de exemplu,

Observații generale și recomandări

1.  regretă faptul că nu au fost realizate până în prezent obiectivele urmărite prin revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice, în special în ceea ce privește simplificarea normelor privind achizițiile publice, precum și asigurarea unei certitudini juridice sporite; speră însă că cele mai recente hotărâri ale CJUE vor contribui la clarificarea chestiunilor juridice aflate în dezbatere și că numărul procedurilor de recurs va scădea; invită Comisia să aibă în vedere și să urmărească în mod activ obiectivele de simplificare și de raționalizare a procedurilor de achiziții publice în cadrul oricărei revizuiri a normelor europene;

2.  regretă, de asemenea, faptul că reglementările existente, în combinație cu măsurile incomplete de punere în aplicare la nivel național și regional, cu mulțimea de propuneri legislative neobligatorii ale Comisiei și cu interpretarea dispozițiilor juridice relevante de către instanțele naționale și europene, au condus la un regim juridic complicat și confuz, care pune organismele publice, întreprinderile private și furnizorii de servicii de interes general în fața unor probleme juridice dificile, pe care acestea nu le mai pot depăși fără a suporta costuri administrative substanțiale sau fără a apela la consultanță juridică externă; invită insistent Comisia să soluționeze această problemă și, în cadrul inițiativei pentru o mai bună legiferare, să examineze efectele instrumentelor legislative neobligatorii, să limiteze aceste propuneri la aspectele cheie și să le evalueze din punctul de vedere al principiilor subsidiarității și proporționalității, ținând seama de cele cinci principii stabilite în Cartea albă din 2001 privind guvernarea europeană (deschidere, participare, responsabilitate, eficiență și coerență);

3.  subliniază că adesea, ca urmare a acestei evoluții, autoritățile contractante trebuie să acorde prioritate certitudinii juridice în fața necesităților impuse de politici și, având în vedere presiunea asupra bugetelor publice, acestea trebuie să atribuie în numeroase cazuri contractul sau serviciul respectiv ofertei cu cel mai mic preț, mai degrabă decât ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic; își exprimă temerea cu privire la faptul că acest lucru va slăbi baza inovatoare și competitivitatea globală a UE; îndeamnă Comisia să remedieze situația și să elaboreze măsuri strategice prin care încurajează și oferă autorităților contractante posibilitatea de a atribui contractele ofertelor celor mai rentabile și de cea mai bună calitate;

4.  subliniază faptul că inițiativele din domeniul achizițiilor publice trebuie să fie coordonate mai bine pentru a nu pune în pericol coerența cu directivele privind achizițiile publice și pentru a nu-i pune pe utilizatori în fața unor probleme juridice; solicită din aceste motive obligativitatea unei coordonări în cadrul Comisiei, sub conducerea Direcției Generale Piața Internă și Servicii, care este responsabilă de achizițiile publice, și cu participarea celorlalte direcții generale relevante; solicită o prezență online unică și o informare regulată a autorităților contractante pentru a îmbunătăți transparența și a facilita utilizarea dispozițiilor juridice relevante;

5.  deplânge lipsa de transparență cu privire la alcătuirea și la activitatea Comitetului consultativ intern pentru achiziții publice al Comisiei (ACPP), precum și la rolul și competențele Comitetului consultativ pentru contractele de achiziții publice (CCO) și îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a asigura o activitate transparentă și o alcătuire echilibrată atât în cadrul acestui comitet, cât și în cadrul noului comitet consultativ planificat pentru parteneriatele public-privat, acestea incluzând reprezentanți ai sindicatelor și ai comunității de afaceri, în special ai IMM-urilor; solicită ca Parlamentul European să fie informat în mod corespunzător și să primească toate informațiile disponibile în fiecare etapă și la finalizarea procesului;

6.  consideră că, întrucât contractele publice privesc fondurile publice, acestea trebuie să fie transparente și deschise controlului public; solicită Comisiei clarificări pentru a asigura certitudinea juridică necesară pentru autoritățile locale și celelalte autorități publice și pentru a le da posibilitatea de a-și informa cetățenii cu privire la obligațiile lor contractuale;

7.  subliniază că contractele de achiziții publice trebuie atribuite în condiții de transparență, în care toate părțile interesate beneficiază de același tratament, iar relația dintre preț și performanța proiectului trebuie să fie criteriul ultim, astfel încât să fie aleasă oferta cea mai bună și nu doar pur și simplu oferta cea mai ieftină;

8.  îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare ex post a directivelor privind achizițiile publice, ținând cont de opiniile exprimate în acest raport; se așteaptă ca această revizuire să fie realizată cu participarea deplină a tuturor părților interesate și în strânsă cooperare cu Parlamentul European; susține ideea ca orice revizuire să țină seama de întregul cadru și să includă directiva privind căile de atac în materie de atribuie a contractelor de achiziții publice, precum și o analiză a legislațiilor naționale care transpun această directivă pentru a se evita fragmentarea suplimentară a dreptului achizițiilor publice; consideră că efectele practice ale acestei directive nu pot fi evaluate în momentul de față, întrucât aceasta nu a fost încă transpusă în toate statele membre;

Cooperarea între sectorul public și cel privat

9.  subliniază faptul că Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, recunoaște pentru prima dată în legislația primară a Uniunii dreptul la autonomie administrativă la nivel regional și local [articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană]; subliniază faptul că CJUE a invocat deja în mai multe hotărâri dreptul la autonomie administrativă la nivel local și că a indicat deja faptul că ' o autoritate publică își poate îndeplini sarcinile de interes public care îi revin prin propriile mijloace [...] și în colaborare cu alte autorități publice' (hotărârea din cauza C-324/07); face referire, de asemenea, la hotărârea Marii Camere a CJUE din 9 iunie 2009 (cauza C-480/06), care a consemnat, în plus, faptul că dreptul comunitar nu impune autorităților publice să utilizeze o anumită formă juridică în vederea îndeplinirii în comun a sarcinilor lor de serviciu public; consideră, prin urmare, că parteneriatele de tip public-public, cum ar fi acordurile de cooperare dintre autoritățile locale și formele de cooperare între state, nu sunt incluse în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiilor publice dacă îndeplinesc toate criteriile următoare:

   scopul parteneriatului este realizarea unei sarcini de serviciu public atribuite tuturor autorităților locale participante;
   sarcina se realizează exclusiv prin intermediul autorităților publice, adică fără participarea sectorului privat; și
   activitatea respectivă este realizată în esență în numele autorităților publice participante;

10.  subliniază că Comisia a clarificat faptul că nu toate acțiunile întreprinse de autoritățile publice intră sub incidența dreptului privind achizițiile publice și că atât timp cât dispozițiile legislației europene nu solicită crearea unei piețe într-un anumit domeniu, rămâne la latitudinea statelor membre să decidă dacă și în ce măsură doresc să îndeplinească ele însele funcții publice;

11.  subliniază faptul că concluziile CJUE din hotărârea menționată anterior nu numai că se aplică mod direct cooperării dintre autoritățile locale, dar sunt valabile în general, astfel încât acestea pot fi aplicate și cooperării dintre alte autorități publice contractante;

12.  indică faptul că CJUE a constatat în hotărârea sa din 10 septembrie 2009 (cauza C-573/07) că simpla posibilitate de deschidere a capitalului unei societăți publice până la acel moment către investitorii privați nu poate fi luată în considerare ca factor care impune obligativitatea organizării unei proceduri de licitație, cu excepția cazului în care caracterul societății cu capital public se schimbă pe parcursul perioadei pentru care contractul este valabil, modificând astfel condițiile fundamentale ale contractului și impunând organizarea unei noi licitații; observă că au avut loc evoluții majore în ceea ce privește normele din domeniul cooperării dintre autoritățile publice ca rezultat al jurisprudenței CJUE și salută hotărârile recente pronunțate de Curte în acest domeniu; invită deci Comisia și statele membre să ofere informații cu privire la consecințele juridice ale acestor hotărâri;

Concesionări de servicii

13.  reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17/CE și cu articolul 4 din Directiva 2004/18/CE, concesionările de servicii sunt contracte în legătură cu care „echivalentul financiar pentru prestarea de servicii constă numai în dreptul de a exploata serviciul sau în acel drept însoțit de un preț”; subliniază faptul că concesionările de servicii au fost excluse din domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice pentru a oferi autorităților contractante și antreprenorilor mai multă flexibilitate; reamintește faptul că CJUE a confirmat în mai multe hotărâri că concesionările de servicii nu intră în domeniul de aplicare al acestor directive, ci sub incidența principiilor generale prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (interzicerea discriminării, principiul egalității de tratament și transparența), și că este necesar ca autoritățile publice contractante să aibă posibilitatea de a alege ca prestarea serviciilor să se realizeze prin intermediul unei concesionări, în măsura în care apreciază că aceasta este modalitatea optimă de asigurare a serviciului public respectiv, chiar și în cazul în care riscul legat de această operațiune este limitat, dar acesta este complet transferat către deținătorul concesiunii (hotărârea din cauza C-206/08 din 10 septembrie 2009, punctele 72 - 75);

14.  ia act de comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2009 privind dezvoltarea parteneriatelor public-privat și așteaptă cu mare interes evaluarea de impact aferentă; așteaptă din partea Comisiei să tragă învățăminte din parteneriatele public-privat (PPP) care au eșuat; subliniază faptul că trebuie să se țină seama în mod corespunzător atât de complexitatea procedurilor, cât și diferențele dintre cultura și practica juridică din statele membre în ceea ce privește concesionările de servicii; consideră că procesul de definire a termenului „concesionare de servicii” și de stabilire a cadrului juridic de reglementare aferent a evoluat ca rezultat al directivelor din 2004 privind achizițiile publice și al jurisprudenței suplimentare a CJUE; insistă asupra faptului că orice propunere de act legislativ referitor la concesionările de servicii ar fi justificată doar în vederea remedierii denaturărilor în funcționarea pieței interne; subliniază că, până în prezent, nu au fost identificate astfel de denaturări și că, prin urmare, un act legislativ privind concesionările de servicii nu este necesar atât timp cât acesta nu este orientat către o îmbunătățire identificabilă a funcționării pieței interne;

Parteneriatele public-privat

15.  salută clarificarea juridică a condițiilor în care se aplică dreptul privind achizițiile publice în cazul parteneriatelor instituționalizate public-privat, în special dată fiind importanța deosebită pe care Comisia a acordat-o acestor parteneriate în comunicarea sa din 19 noiembrie 2009 în legătură cu combaterea schimbărilor climatice și cu promovarea energiilor regenerabile și a unui transport durabil; arată faptul că directivele privind achizițiile publice se aplică chiar și atunci când întreprinderea ce obține contractul are o participare privată, oricât de mică; subliniază, totuși, că atât Comisia, în comunicarea sa din 5 februarie 2008, cât și CJUE, în hotărârea sa din 15 octombrie 2009 din cauza C-196/08, au specificat cu claritate că nu este necesară o dublă procedură de licitație în legătură cu atribuirea de contracte sau de sarcini unor parteneriate public-privat nou constituite, dar că toate criteriile prezentate în continuare trebuie îndeplinite înainte de acordarea unei concesionări fără procedură de licitație unei entități mixte publice-private constituite special în scopul respectiv:

consideră deci că problema aplicării dreptului achizițiilor publice în cazul parteneriatelor instituționalizate de tip public-privat este clarificată și solicită Comisiei și statelor membre să facă o declarație în acest sens;

   alegerea asociatului privat trebuie să aibă loc prin intermediul unei proceduri transparente, contractul fiind publicat în avans, după ce au fost verificate cerințele financiare, tehnice, operaționale și administrative, precum și caracteristicile ofertei în raport cu serviciile care trebuie furnizate;
   entitatea mixtă publică-privată își menține scopul declarat al societății pe întreaga durată a concesionării. Conform CJUE, orice modificare importantă a scopului societății sau a sarcinii de realizat ar impune organizarea unei noi proceduri de licitație;

16.  subliniază, totuși, faptul că recenta criză financiară a adus o nouă perspectivă asupra felului în care parteneriatele public-private sunt adesea finanțate și asupra modului de repartizare a riscurilor financiare; solicită Comisiei să evalueze în mod corespunzător riscurile financiare pe care le presupune crearea de PPP;

Planificare urbanistică/dezvoltare urbanistică

17.  salută hotărârea CJUE din cauza C-451/08; consideră că în interpretarea directivei trebuie să se țină seama de obiectivele largi și ambițioase ale acesteia, dar nu trebuie să se presupună că domeniul său de aplicare poate fi extins la infinit invocând scopul acestui act legislativ; în caz contrar, ar exista pericolul ca toate activitățile de planificare urbanistică să facă obiectul directivei, dat fiind că, prin definiție, dispozițiile privind posibilitatea de a realiza lucrări de construcție modifică substanțial valoarea terenurilor vizate; consideră că, în ultimii ani, legislația privind achizițiile publice a pătruns în domenii care nu pot fi clasificate în mod inerent ca ținând de achizițiile publice și, prin urmare, sugerează ca acest criteriu de achiziționare să fie evidențiat și mai puternic în aplicarea normelor privind achizițiile publice;

Achiziții publice sub valorile prag

18.  precizează că Parlamentul European este parte în cauza Germania/Comisia adusă în fața CJUE la 14 septembrie 2006 împotriva comunicării interpretative a Comisiei din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil în cazul atribuirii contractelor publice care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice și așteaptă pronunțarea rapidă a hotărârii;

Microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii

19.  solicită Comisiei să evalueze impactul directivelor privind achizițiile publice asupra microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, în special având în vedere rolul de subcontractant al acestora, și să aprecieze în vederea unei viitoare revizuiri a directivelor dacă sunt necesare norme suplimentare pentru atribuirea subcontractelor pentru a evita în mod special ca IMM-urile, în calitate de subcontractanți, să aibă parte de condiții mai nefavorabile decât contractantul principal al contractului de achiziții publice;

20.  invită Comisia să simplifice procedurile legate de achizițiile publice, astfel încât administrațiile locale și întreprinderile să facă economii de timp și de bani cheltuiți exclusiv pentru rezolvarea chestiunilor birocratice; subliniază faptul că simplificarea procedurilor va facilita accesul IMM-urilor la aceste tipuri de contract și le va da posibilitatea de a participa la aceste proceduri în condiții mai egale și mai echitabile;

21.  consideră că subcontractarea este o formă de organizare a muncii adaptată la aspectele specializate ale executării de lucrări; subliniază că aceste contracte de subcontractare trebuie să respecte toate obligațiile impuse contractanților principali, în special în ceea ce privește legislația și siguranța muncii; consideră că, în acest sens, este recomandabil să se stabilească o relație de responsabilitate între contractant și subcontractant;

22.  sprijină admiterea sistematică a ofertelor alternative (variante); subliniază că condițiile de participare la procedura de licitație, în special admiterea de oferte alternative, sunt esențiale pentru promovarea și difuzarea de soluții inovatoare; subliniază că specificațiile referitoare la performanțele și cerințele funcționale, precum și admiterea expresă a variantelor permite ofertanților să propună soluții inovatoare;

23.  încurajează crearea unui portal unic de internet pentru toate informațiile referitoare la achizițiile publice, care să reprezinte o rețea în amonte pentru toate licitațiile, observă că obiectivul acestui portal ar trebui să fie formarea, informarea, orientarea întreprinderilor către contracte și clarificarea cadrului legislativ aplicabil, în special pentru IMM-uri (care, în general, nu dispun de numeroase resurse umane și administrative cu expertiză în ceea ce privește terminologia și procedurile legate de licitații); serviciile helpdesk specializate ar putea, de asemenea, să ajute întreprinderile să își evalueze capacitățile reale de a îndeplini în mod real condițiile cererii de oferte și, dacă este cazul, să își completeze dosarele de ofertă;

24.  constată că IMM-urile s-au confruntat cu dificultăți în încercările de a obține acces la piețele de achiziții publice și că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru dezvoltarea unei „strategii pentru IMM-uri”; prin urmare, ca parte a acestei strategii, invită statele membre să colaboreze cu autoritățile contractante pentru a încuraja posibilitățile de subcontractare acolo unde este cazul, să dezvolte și să disemineze cele mai bune practici, să evite procesele exagerat de stricte de precalificare, să folosească standarde în documentele de licitație pentru a se asigura că furnizorii nu trebuie să pornească de la zero și să creeze un portal centralizat de publicare pentru contracte; de asemenea, invită Comisia să țină seama de inițiativele statelor membre din acest domeniu și să încurajeze difuzarea pe scară mai largă a Codului european de bune practici aferent Small Business Act;

25.  încurajează statele membre să promoveze un „program de dezvoltare a furnizorilor”, așa cum este dezvoltat deja în unele țări; constată că un astfel de instrument poate fi folosit pentru a încuraja dialogul dintre furnizori și contractanți, permițând actorilor să intre în contact într-un stadiu timpuriu al procesului de achiziționare; subliniază faptul că un astfel de mecanism este esențial pentru stimularea inovației și îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de achiziții publice;

26.  îndeamnă Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a asigura un rol mai important al IMM-urilor europene în cadrul achizițiilor publice internaționale și să își intensifice eforturile de prevenire a discriminării împotriva IMM-urilor europene prin aplicarea unui regim echivalent celui creat prin dispozițiile specifice ale anumitor state părți la Acordul privind achizițiile publice - AAP (precum Canada și SUA); constată că adoptarea de măsuri pentru sporirea transparenței și îmbunătățirea accesului pe piețele naționale de achiziții publice ar facilita accesul IMM-urilor la aceste piețe;

27.  invită Comisia să asigure includerea în Acordul privind achizițiile publice renegociat al OMC a unei clauze care să permită Uniunii Europene să favorizeze IMM-urile la atribuirea de contracte de achiziții publice, după modelul clauzelor aplicate deja de alte state părți la acest acord;

Achiziții publice ecologice

28.  subliniază marea importanță a achizițiilor publice pentru protecția climei și a mediului, pentru eficiența energetică, pentru inovație și stimularea concurenței și reiterează faptul că administrațiile publice ar trebui încurajate și ar trebui să dispună de posibilitatea de a utiliza criteriile ecologice, sociale și altele în cadrul achizițiilor publice; salută măsurile practice de ajutor care sprijină autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile; invită Comisia să studieze posibilitatea de a folosi contractele publice ecologice ca un instrument de promovare a dezvoltării durabile;

29.  reamintește solicitarea anterioară adresată Comisiei în raportul său din februarie 2009 de a elabora un ghid de utilizare privind achizițiile înainte de comercializare, care să ilustreze exemple practice de partajare a riscurilor și beneficiilor în funcție de condițiile de piață; în plus, consideră că drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie păstrate în cadrul societăților participante la achizițiile înainte de comercializare, ceea ce ar favoriza înțelegerea între autoritățile publice și ar încuraja furnizorii să se implice în procedurile de achiziții înainte de comercializare;

30.  salută crearea serviciului helpdesk EMAS al Comisiei Europene, care oferă informații practice și sprijin pentru întreprinderi și alte organizații în ceea ce privește evaluarea, raportarea și îmbunătățirea performanțelor de mediu ale acestora în contextul achizițiilor publice; invită Comisia să ia în considerare dezvoltarea unui portal online mai generic care să ofere sfaturi practice și sprijin persoanelor care utilizează procedurile de achiziții publice, vizând în special actorii implicați în procedurile de achiziții publice complexe și colaborative;

Responsabilitatea socială în achizițiile publice

31.  subliniază lipsa de claritate din domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social și invită Comisia să ofere sprijin în acest sens prin elaborarea de ghiduri; atrage atenția, în acest context, asupra modificărilor aduse cadrului juridic de Tratatul de la Lisabona și de Carta drepturilor fundamentale și se așteaptă ca dispozițiile relevante să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către Comisie; subliniază problema de bază, care derivă din faptul că criteriile sociale sunt legate în special de procesul de producție, motiv pentru care impactul acestora este de cele mai multe ori imperceptibil în produsul final, și subliniază că respectarea criteriilor este dificil de monitorizat în contextul unor sisteme de producție globalizate și al unor lanțuri de distribuție complexe; așteaptă, prin urmare, elaborarea unor criterii precise și verificabile și crearea unei baze de date cu criterii specifice produselor și în ceea ce privește domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social; atrage atenția asupra dificultăților și costurilor suportate de autoritățile contractante în legătură cu verificarea respectării acestor criterii și invită Comisia să ofere un sprijin corespunzător și să susțină instrumentele care pot fi utilizate pentru certificarea fiabilității lanțurilor de distribuție;

32.  invită Comisia să clarifice faptul că administrațiile publice pot utiliza criterii sociale cum ar fi plata salariilor standard relevante și altele cerințe asemănătoare în cadrul achizițiilor publice; invită Comisia să elaboreze orientări sau alte tipuri de măsuri practice de sprijin pentru autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile și încurajează Comisia și statele membre să organizeze frecvent cursuri de formare și campanii în vederea creșterii gradului de sensibilizare cu privire la acest aspect; susține ideea unui proces transparent, care să implice statele membre și autoritățile locale în elaborarea în continuare a criteriilor relevante; indică faptul că un astfel de proces este promițător îndeosebi în ceea ce privește criteriile sociale;

33.  invită Comisia să încurajeze autoritățile publice să utilizeze criteriile comerțului echitabil în achizițiile lor publice și în politicile de achiziționare pe baza definiției comerțului echitabil recunoscută prin Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2006 referitoare la comerțul echitabil și dezvoltare și prin recenta comunicare a Comisiei din 5 mai 2009; își reiterează solicitarea anterioară adresată Comisiei de a promova utilizarea acestor criterii, de exemplu, prin elaborarea de orientări constructive privind achizițiile publice care promovează comerțul echitabil; salută adoptarea în unanimitate a avizului Comitetului Regiunilor din 11 februarie 2010, prin care se solicită o strategie europeană comună privind comerțul echitabil pentru autoritățile locale și regionale;

Sprijin practic: o bază de date și cursuri de formare

34.  sugerează crearea unei baze de date actualizate periodic care să cuprindă standardele în domeniu, inclusiv cele referitoare la criteriile ecologice și sociale, și care să fie pusă la dispoziția autorităților publice pentru a se asigura că autoritățile contractante au acces la o orientare corespunzătoare și beneficiază de un set clar de norme în momentul conceperii licitațiilor, astfel încât să poată verifica cu ușurință conformitatea acestora cu standardele relevante; se așteaptă ca statele membre și toate părțile interesate să se implice pe deplin în acest proces; remarcă faptul că acest proces de jos în sus ar trebui să țină seama de experiența și cunoștințele valoroase care există adesea la nivel local, regional și național; atrage atenția, de asemenea, asupra efectelor negative ale unei piețe fragmentate din cauza diversității și a mulțimii de etichete regionale, naționale, europene și internaționale, mai ales în domeniile inovației și cercetării;

35.  observă importanța standardelor pentru achizițiile publice, dată de faptul că acestea pot contribui la îndeplinirea obiectivelor autorităților contractante, permițându-le să utilizeze procese încercate și testate pentru a-și procura produse și servicii, utilizând o procedură de licitație mai rentabilă și garantând faptul că achiziția îndeplinește și alte obiective de politică, precum durabilitatea sau achiziționarea de la întreprinderi mici;

36.  recunoaște că formarea și schimbul de experiențe între autoritățile publice și Comisie sunt esențiale în depășirea unor probleme complexe de pe piața achizițiilor publice; cu toate acestea, este preocupat de faptul că, întrucât bugetele publice se restrâng, astfel de inițiative ar putea fi subminate; prin urmare, invită statele membre și Comisia să folosească resursele și mecanismele aflate la dispoziția lor, precum evaluările inter pares prevăzute în Directiva privind serviciile, pentru a încuraja mici echipe de experți în achiziții publice dintr-o anumită regiune să evalueze activitățile desfășurate într-o altă regiune a UE, ceea ce ar putea contribui la stabilirea încrederii și a stabilirii celor mai bune practici pe teritoriul diferitelor state membre;

37.  îndeamnă Comisia și statele membre să organizeze cursuri de formare și campanii de sensibilizare pentru autoritățile locale și factorii de decizie și să includă și alte părți interesate, în special furnizori de servicii sociale;

Dezvoltarea regională

38.  subliniază că, în raporturile sale anuale privind execuția bugetului UE, precum și în cel mai recent raport anual privind exercițiul financiar 2008, Curtea de Conturi semnalează în mod regulat faptul că nerespectarea normelor UE privind achizițiile publice reprezintă una dintre cele mai frecvente două cauze ale erorilor și neregularităților în implementarea proiectelor europene cofinanțate din fondurile structurale și din Fondul de coeziune; evidențiază, în acest context, faptul că, adesea, neregularitățile sunt cauzate de o transpunere incorectă a normelor UE și de diferențele existente între normele aplicate de statele membre; invită Comisia și statele membre să revizuiască, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, ansamblul de norme aplicabile în domeniul achizițiilor publice în scopul uniformizării lor și al simplificării întregului cadru juridic în materie de achiziții publice, în special în vederea reducerii riscului de eroare și a asigurării unei mai mari eficiențe în utilizarea fondurilor structurale;

39.  consideră că nu numai costurile și complexitatea pot fi prohibitive, ci și timpul necesar finalizării proceselor de achiziție publică, precum și riscul unor acțiuni în justiție, sub forma unor proceduri de apel îndelungate, care sunt adesea blocate de diferiți actori; salută, prin urmare, faptul că planul de redresare economică permite aplicarea unor versiuni accelerate ale procedurilor descrise în directivele privind achizițiile publice în cazul proiectelor publice majore, în special în 2009 și 2010; invită statele membre să aplice procedurile și să ofere asistență autorităților locale și regionale în implementarea și folosirea acestor proceduri, cu respectarea, în fiecare caz, a normelor și reglementărilor standard privind achizițiile publice;

40.  invită Comisia să examineze posibilitatea de a continua să utilizeze, chiar și după 2010, proceduri accelerate în legătură cu fondurile structurale și de a extinde creșterea temporară a valorilor de prag în scopul specific de a accelera investițiile;

Comerțul internațional

41.  subliniază faptul că piața internă și piețele internaționale sunt din ce în ce mai interconectate; consideră, în acest context, că legislatorii pieței interne a UE și negociatorii UE din domeniul comerțului internațional ar trebui să aibă în vedere posibilele consecințe reciproce atunci când își desfășoară activitățile și ar trebui să adopte o politică coerentă orientată întotdeauna spre promovarea valorilor Uniunii Europene în ceea ce privește politicile de achiziții publice, inclusiv transparența, o poziție fermă împotriva corupției și progresul în materie de drepturi sociale și de drepturi ale omului; invită Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisia pentru comerț internațional să organizeze sesiuni comune de informare în scopul promovării sinergiilor;

42.  subliniază faptul că un cadru solid privind achizițiile publice este o condiție prealabilă pentru o piață echitabilă, liberă și orientată spre concurență și contribuie la combaterea corupției;

43.  subliniază, de asemenea, în contextul angajamentelor asumate de Uniunea Europeană în domeniul achizițiilor publice internaționale, importanța consolidării mecanismelor anticorupție din acest sector și atrage atenția asupra necesității de concentrare a eforturilor pentru asigurarea transparenței și a echității în utilizarea fondurilor publice;

44.  îndeamnă cele 22 de state cu statut de observator în cadrul Comitetului AAP să accelereze procesul aderării la AAP;

45.  invită Comisia să analizeze posibilitatea includerii în acordurile de achiziții publice încheiate cu partenerii internaționali de dispoziții care să impună respectarea obligațiilor privind drepturile fundamentale ale omului prevăzute în convențiile și acordurile internaționale;

46.  adoptă o poziție fermă împotriva măsurilor protecționiste din domeniul achizițiilor publice la nivel mondial și își exprimă totodată credința fermă în principiul reciprocității și al proporționalității în acest domeniu; invită Comisia să ia în considerare impunerea unor restricții specifice și proporționale asupra accesului la anumite segmente ale pieței de achiziții publice a UE pentru partenerii comerciali care beneficiază de deschiderea pieței UE, dar care nu și-au manifestat intenția de a-și deschide propriile piețe pentru întreprinderile europene, pentru a-i încuraja să asigure un acces reciproc și proporțional pe piață pentru întreprinderile din UE;

47.  atrage atenția asupra dispozițiilor articolelor 58 și 59 din Directiva 2004/17/CE; invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitatea de informare a Comisiei cu privire la problemele întâmpinate de întreprinderile lor în ceea ce privește accesul la piețele țărilor terțe și invită Comisia să adopte măsuri eficace pentru a garanta că întreprinderile din UE se bucură de un acces autentic la piețele țărilor terțe;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)JO C 179, 1.8.2006, p. 2.
(2)JO C 67E, 18.3.2010, p. 10.
(3)JO C 146E, 12.6.2008, p. 227.
(4)JO C 313E, 20.12.2006, p. 447.
(5)Texte adoptate, P6_TA(2006)0320.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate