Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 9 şi 35 din declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declaraţie intitulată „Consensul european”(1),

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 21 alineatul (2) care stabileşte principiile şi obiectivele Uniunii în domeniul relaţiilor internaţionale, precum şi articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă faptul că UE ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă că UE asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii,

–  având în vedere articolul 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere strategia comună Africa-UE, adoptată la Lisabona în decembrie 2007,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării: accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (COM(2005)0134 - SEC(2005)0455),

–  având în vedere primul raport bienal al UE privind coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării (COM(2007)0545) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1202),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată „Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare”(COM(2007)0072),

–  având în vedere raportul UE din 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării (COM(2009)0461) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2009)1137),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniuni” (COM(2009)0458),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Programul de lucru privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2010)0421), care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, intitulată „Un plan de acţiune al UE în 12 puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (COM(2010)0159),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ajutarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei” (COM(2009)0160),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2009)0163),

–  având în vedere rezoluţia sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere rezoluţia legislativă a Parlamentului din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, în special anexa II(3) la aceasta,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 şi 22 decembrie 2004 privind agricultura şi pescuitul,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 24 mai 2005 referitoare la accelerarea ritmului progreselor în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2006 referitoare la integrarea preocupărilor legate de dezvoltare în procesul decizional al Consiliului,

–  având în vedere punctul 49 din concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 14 şi 15 decembrie 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 şi 20 noiembrie 2007 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării,

–  având în vedere punctul 61 din concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 19 şi 20 iunie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului „Afaceri Generale şi Relaţii Externe” din 18 mai 2009 privind sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării şi cadrul operaţional al eficacităţii ajutorului,

–  având în vedere documentul de strategie al OCDE din 1996 intitulat „Construirea secolului XXI: contribuţiile cooperării pentru dezvoltare” şi declaraţia ministerială a OCDE din 2002, intitulată „Acţiuni pentru o agendă de dezvoltare comună”, precum şi raportul său din 2008, intitulat „Elemente fundamentale pentru coerenţa politicii de dezvoltare”,

–  având în vedere Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului şi Agenda pentru acţiune de la Accra,

–  având în vedere declaraţia ministerială privind coerenţa politicii de dezvoltare, adoptată de OCDE la 4 iunie 2008,

–  având în vedere Declaraţia Mileniului a ONU din 2000 şi cel de-al optulea obiectiv de dezvoltare al mileniului,

–  având în vedere reuniunea ministerială a OMC din noiembrie 2001 şi Consensul de la Monterrey din 2002,

–  având în vedere Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002 şi Rezoluţia adoptată de Adunarea Generală în cadrul Summitului mondial din 2005,

–  având în vedere Rezoluţia privind rolul Acordului de parteneriat de la Cotonou în abordarea crizei alimentare şi financiare în ţările ACP, adoptată în cadrul celei de-a 17-a Adunări Parlamentare Paritare ACP-UE(4), organizate la Praga în perioada 4-9 aprilie 2009,

–  având în vedere rezoluţiile sale care se bazează pe rapoarte întocmite de Comisia pentru dezvoltare: Rezoluţia Parlamentului European din 23 martie 2006 referitoare la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării(5); Rezoluţia Parlamentului European din 1 februarie 2007 privind integrarea durabilităţii în politicile de cooperare pentru dezvoltare(6); Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2007 privind situaţia relaţiilor UE-Africa(7); Rezoluţia Parlamentului European din 17 iunie 2008 privind coerenţa politicilor de dezvoltare şi efectele exploatării de către UE a anumitor resurse naturale biologice asupra dezvoltării Africii de Vest(8); Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii şi siguranţa alimentară în Africa(9); şi Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la acţiunile întreprinse în urma Declaraţiei de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(10),

–  având în vedere rezoluţiile sale care se bazează pe rapoarte întocmite de Comisia pentru comerţ internaţional: Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerţ acordat de UE(11) şi Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2006 referitoare la comerţ şi sărăcie: conceperea unor politici comerciale care să maximizeze contribuţia comerţului la reducerea sărăciei(12),

–  având în vedere raportul CONCORD din 2009, intitulat „Evidenţierea coerenţei politicilor”,

–  având în vedere studiul ActionAid din 2003, intitulat „(In)coerenţa politicilor Uniunii Europene de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare: studiu de caz privind trei ţări”,

–  având în vedere studiul din 2006 al lui Guido Ashoff, intitulat „Consolidarea coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării: aspecte conceptuale, abordări instituţionale şi învăţăminte în urma datelor comparative”,

–  având în vedere raportul din 2007 al Centrului european pentru gestionarea politicilor de dezvoltare, intitulat „Mecanismele instituţiilor şi statelor membre ale UE de promovare a coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării - raport final”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A7-0140/2010),

A.  întrucât OCDE a propus definirea conceptului de „coerenţă a politicilor în favoarea dezvoltării” (CPD), care presupune „depunerea de eforturi pentru a se garanta că obiectivele şi rezultatele politicilor de dezvoltare ale unui guvern nu sunt subminate de alte politici ale guvernului respectiv, cu impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare, şi că aceste politici sprijină obiectivele de dezvoltare, în măsura în care acest lucru este posibil”(13); întrucât UE a elaborat un concept de CPD care vizează crearea de sinergii între politicile UE şi întrucât lipsa de acţiune politică în acest sens poate avea un impact negativ asupra rezultatelor preconizate ale cooperării pentru dezvoltare;

B.  reamintind angajamentul Uniunii Europene de a lua măsuri pentru a promova coerenţa politicilor de dezvoltare, în conformitate cu concluziile adoptate de Consiliul European în 2005(14);

C.  întrucât există o diferenţă între coerenţa dintre politici (evitarea contradicţiilor dintre diferite domenii de politică externă) şi coerenţa pentru dezvoltare (obligaţia ca toate politicile comunitare care au un impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare să ţină seama de obiectivele de dezvoltare);

D.  întrucât articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că reducerea şi, pe termen lung, eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE; întrucât CPD vizează îndeplinirea obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii prin intermediul tuturor politicilor sale;

E.  întrucât există incoerenţe evidente în politicile comerciale, agricole, legate de pescuit, mediu, drepturile de proprietate intelectuală, migraţie, finanţe, arme şi materii prime ale UE; întrucât coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării poate duce la reducerea sărăciei prin găsirea unor sinergii fundamentale între politicile UE;

F.  întrucât lipsa sprijinului politic, mandatele neclare, resursele insuficiente, absenţa unor instrumente şi indicatori eficace de monitorizare, precum şi absenţa prioritizării CPD în cazul conflictelor de interese reprezintă constrângeri pentru CPD;

G.  întrucât contribuţiile financiare acordate de către Uniune în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (APDP) nu au contribuit la consolidarea politicilor în domeniul pescuitului în ţările partenere, acest lucru fiind cauzat, în mare parte, de lipsa de monitorizare a punerii în aplicare a acestor acorduri, de acordarea lentă a sprijinului sau chiar de neutilizarea acestui sprijin în unele cazuri;

H.  întrucât primul Obiectiv de dezvoltare al mileniului vizează reducerea la jumătate a numărului de persoane care suferă de foame până în 2015, dar întrucât aproximativ un miliard de persoane suferă de lipsa hranei zilnice, deşi planeta produce suficientă hrană pentru a satisface nevoile întregii populaţii;

I.  întrucât subvenţiile Uniunii pentru exporturile de produse agricole europene au un efect dezastruos asupra securităţii alimentare şi asupra dezvoltării unui sector agricol viabil în ţările în curs de dezvoltare;

J.  întrucât UE s-a angajat să atingă obiectivul ONU de a acorda 0,7 % din venitul naţional brut (VNB) pentru asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015, iar obiectivul interimar de ajutor al Uniunii, în ansamblul său, este de 0,56 % până în 2010;

K.  întrucât hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2008 statuează că operaţiunile Băncii Europene de Investiţii (BEI) în ţările în curs de dezvoltare trebuie să acorde prioritate dezvoltării, înaintea oricărui alt obiectiv economic sau politic;

L.  întrucât criza a demonstrat că asistenţa pentru dezvoltare este un instrument unic prin faptul că vizează ţările cele mai sărace şi acordă finanţare pentru dezvoltare într-un mod mai previzibil şi mai fiabil decât alte fluxuri financiare;

M.  întrucât numeroase studii au arătat că, anual, fluxuri financiare ilicite în valoare de aproximativ 900 de miliarde de euro părăsesc ţările în curs de dezvoltare, ceea ce subminează grav veniturile fiscale ale acestora şi, în consecinţă, le subminează capacităţile proprii de dezvoltare,

1.  salută atenţia sporită şi angajamentul Comisiei, al Consiliului şi al statelor membre faţă de coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării, aşa cum reiese din raportul bienal;

2.  îşi reafirmă propriul angajament de a consolida CPD în cadrul UE şi în activitatea sa parlamentară;

3.  subliniază faptul că Uniunea Europeană este de departe cel mai mare donator de ajutor din lume (asistenţa acordată de UE s-a ridicat la 49 de miliarde de euro în 2008, reprezentând 0,40 % din VNB) şi că se aşteaptă o creştere a volumului asistenţei până la suma de 69 de miliarde de euro în 2010, în vederea îndeplinirii promisiunii colective făcute în 2005, la Summitul G8 de la Gleneagles, de a acorda un procent de 0,56 % din VNB-ul UE sub formă de asistenţă pentru dezvoltare; subliniază că acest fapt ar debloca o sumă suplimentară de 20 de miliarde de euro în favoarea obiectivelor de dezvoltare;

4.  reaminteşte adoptarea strategiei UE privind ajutorul pentru comerţ în octombrie 2007, în care UE îşi asuma angajamentul de a majora asistenţa colectivă pentru comerţ la 2 miliarde de euro anual până în 2010 (1 miliard de euro din partea Comunităţii şi 1 miliard de euro din partea statelor membre);

5.  invită ţările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază în cea mai mare măsură de asistenţa UE, să asigure buna guvernanţă în toate sectoarele publice şi în special în ceea ce priveşte gestionarea asistenţei primite şi solicită Comisiei să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea transparentă şi eficientă a asistenţei;

6.  salută programul de lucru 2010-2013 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării ca instrument de orientare pentru instituţiile UE şi statele membre şi recunoaşte rolul acestuia de sistem de avertizare timpurie în legătură cu viitoarele iniţiative în materie de politici; salută, de asemenea, conexiunile realizate între diversele domenii de politică;

7.  reaminteşte responsabilitatea Uniunii Europene în ceea ce priveşte luarea în considerare a intereselor ţărilor în curs de dezvoltare şi ale cetăţenilor acestora;

8.  consideră că toate politicile UE cu impact extern trebuie să fie concepute pentru a sprijini şi nu pentru a submina combaterea sărăciei şi realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum şi pentru a promova respectarea drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen, drepturile sociale, economice şi de mediu;

9.  subliniază nevoia de a ţine seama de aspectele relevante ale coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării în cadrul acordurilor comerciale bilaterale şi regionale şi al acordurilor comerciale multilaterale, ferm ancorate în sistemul OMC bazat pe norme, şi îndeamnă în acest sens Comisia şi statele membre să se angajeze în mod activ, alături de toţi ceilalţi parteneri relevanţi din cadrul OMC care îşi pot aduce contribuţia la obţinerea unor rezultate echilibrate, ambiţioase şi orientate spre dezvoltare în urma negocierilor din cadrul Rundei Doha în viitorul foarte apropiat;

10.  subliniază faptul că aşa-numitele „probleme de la Singapore”, cum ar fi liberalizarea serviciilor, investiţiile şi achiziţiile publice, introducerea unor norme de concurenţă şi un control mai strict al respectării drepturilor de proprietate intelectuală, nu servesc scopului de realizare a celor opt Obiective de dezvoltare ale mileniului;

11.  solicită insistent ca Uniunea Europeană, statele membre şi BEI să îşi asume un rol de prim-plan în acest cadru şi să ia măsuri pentru a se asigura că investiţiile efectuate prin intermediul paradisurilor fiscale devin mai puţin atractive, adoptând în acest scop norme privind achiziţiile publice şi acordarea de fonduri publice care interzic tuturor întreprinderilor, băncilor sau altor instituţii înregistrate într-un paradis fiscal să beneficieze de fonduri publice; în acest sens, solicită Comisiei şi statelor membre să profite de evaluarea intermediară a activităţilor de creditare externă ale BEI pentru a-şi îmbunătăţi în mod concret capacităţile de evaluare a beneficiarilor împrumuturilor , precum şi pentru a se asigura că investiţiile făcute în ţările în curs de dezvoltare contribuie în mod efectiv la eradicarea sărăciei, elaborând un raport anual cu privire la progresul acestor ţări;

12.  solicită Comisiei şi statelor membre să realizeze o evaluare globală a acordurilor în domeniul pescuitului încheiate cu ţările terţe, astfel încât politica externă a Uniunii în domeniul pescuitului să fie în întregime coerentă cu politica sa de dezvoltare, crescând capacitatea ţărilor partenere ale UE de a garanta un pescuit sustenabil în apele lor, ceea ce va consolida securitatea alimentară şi ocuparea forţei de muncă la nivel local în acest sector;

13.  reaminteşte că accesul UE la rezervele piscicole din ţările terţe nu trebuie să reprezinte, în niciun caz, o condiţie pentru acordarea de asistenţă pentru dezvoltare ţărilor respective;

14.  îndeamnă Comisia să includă în toate APDP, în plus faţă de clauzele sociale, clauze privind drepturile omului, pentru a permite Uniunii Europene să ia măsuri adecvate în caz de încălcări dovedite ale drepturilor omului în ţările terţe care au încheiat APDP cu Uniunea;

15.  reaminteşte că, deşi 75 % din populaţia săracă a planetei trăieşte în zone rurale, un procent de numai 4 % din AOD este dedicat agriculturii; prin urmare, invită Comisia, statele membre şi ţările în curs de dezvoltare să abordeze cu prioritate problema agriculturii în cadrul politicilor lor de dezvoltare;

16.  este îngrijorat de impactul negativ asupra dezvoltării pe care îl au în ţările terţe instituţiile financiare care urmăresc în principal evaziunea fiscală; în acest sens, solicită Comisiei să îşi intensifice cooperarea în materie de guvernare fiscală, în special cu ţările menţionate în anexa 1 la propunerea sa legislativă din 24 aprilie 2009 (A6-0244/2009), care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

17.  salută recomandările conţinute în concluziile reuniunii Consiliului din 14 mai 2008, care urmăresc includerea unei clauze privind buna guvernare fiscală în acordurile comerciale, întrucât acest lucru constituie un prim pas în lupta împotriva măsurilor şi practicilor fiscale care încurajează evaziunea şi frauda fiscală; solicită Comisiei să includă imediat o clauză de acest tip în negocierile sale privind viitoare acorduri comerciale;

18.  solicită Comisiei și țărilor ACP să își continue dialogul pe teme de migrație în vederea consolidării principiului migrației circulare și a facilitării acesteia prin acordarea vizelor circulare; subliniază că respectul pentru drepturile omului și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor ACP sunt grav compromise de acordurile bilaterale de readmisie cu țările de tranzit într-un context de externalizare de către Europa a gestionării migrației, care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care poate avea ca rezultat readmisii „în lanț”, punând în pericol siguranța și viața acestora;

19.  solicită Consiliului să ajungă rapid la un acord cuprinzător asupra propunerii de modificare a Directivei privind impozitarea veniturilor din economii, în special cu privire la ţările incluse în anexa 1 la propunerea sa legislativă menţionată anterior, care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

20.  subliniază necesitatea de a include Fondul european de dezvoltare (FED), principalul instrument de finanţare de către UE a cooperării pentru dezvoltare, în cadrul CPD; îşi confirmă sprijinul pentru finanţarea completă din buget a FED în contextul controlului democratic parlamentar şi al transparenţei în implementarea acestui fond, ţinând seama în special de importanţa în creştere a implementării politicilor UE în materie de dezvoltare prin care se creează instrumente specifice (ca în cazul strategiei UE-Africa);

21.  invită Comisia nu numai să monitorizeze obiectivele de creştere economică, ci şi să acorde o atenţie deosebită reducerii inegalităţilor în repartizarea veniturilor, atât la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare în mod individual, cât şi la nivel mondial; solicită acordarea unei atenţii deosebite intensificării proceselor participative de dezvoltare durabilă proprie prin intermediul unor forme de asociere de tip cooperativ şi a metodologiilor de cooperare PRA („Participatory Reflection and Action”) care, bazate fiind pe consens şi pe participarea comunităţilor locale, asigură modele de organizare mai eficace şi cu impact de mai lungă durată, promovând rolul economiei sociale în dezvoltare;

22.  invită Comisia să promoveze măsuri de asistenţă pentru dezvoltare, care, ţinând seama de efectele crizei financiare, pot preveni creşterea insecurităţii şi intensificarea conflictelor, a instabilităţii politice şi economice mondiale, precum şi dezvoltarea migraţiei forţate („refugiaţii foamei”);

23.  solicită ţărilor în curs de dezvoltare să asigure servicii publice de bază şi să garanteze accesul la terenuri, inclusiv acordarea de credite pentru micii agricultori, pentru a promova securitatea alimentară şi combaterea sărăciei, contribuind la reducerea concentrării exploataţiilor agricole de mari dimensiuni şi a exploatării intensive a resurselor în vederea speculei, care distrug ecosistemele; solicită, de asemenea, Comisiei să sprijine politicile menţionate anterior;

24.  invită Comisia să evalueze impactul decalajului digital dintre ţările bogate şi cele sărace, acordând o atenţie deosebită riscurilor legate de tehnologiile informaţiei care se dovedesc a fi un instrument de discriminare, întrucât îi marginalizează pe cei care, din motive sociale, economice şi politice, nu pot avea acces la aceste produse noi, care reprezintă baza noii revoluţii în domeniul informaţiei;

25.  solicită mandate clare pentru a evalua CPD, scopuri operaţionale clare şi precise şi proceduri detaliate pentru a desfăşura acest exerciţiu;

26.  subliniază necesitatea fundamentală de a aborda CPD ca un efort pe termen lung pentru a garanta un sprijin continuu pentru CPD; subliniază importanţa unei evaluări la timp a politicilor pentru a se evita efectele negative asupra ţărilor în curs de dezvoltare; în acest scop, solicită evaluarea impactului activităţilor actorilor din sectorul privat din Europa şi din afara Europei, acordându-se o atenţie deosebită companiilor multinaţionale;

27.  solicită evaluarea, cu ajutorul unei analize comparative, a abordării, metodologiei şi rezultatelor politicilor de cooperare şi de asistenţă aplicate în afara Europei, precum şi a nivelului de cooperare internaţională, acordându-se o atenţie deosebită intervenţiei Chinei în Africa;

28.  subliniază că decizia Consiliului de a se concentra pe cinci mari domenii pentru exerciţiul CPD din 2009 nu trebuie să înlocuiască monitorizarea celor 12 domenii tradiţionale de politici: comerţ, mediu, schimbări climatice, securitate, agricultură, acorduri bilaterale în domeniul pescuitului, politici sociale (ocuparea forţei de muncă), migraţie, cercetare/inovare, tehnologiile informaţiei, transport şi energie; solicită de asemenea Comisiei să identifice incoerenţele ori de câtre ori politicile europene au un impact negativ asupra dezvoltării şi să propună soluţii; solicită Comisiei să creeze mecanisme de includere a noi domenii de politică ce nu se încadrează satisfăcător în cele 12 domenii existente, un exemplu în acest sens fiind materiile prime;

29.  reaminteşte angajamentele sale internaţionale pentru atingerea obiectivului de 0,7 % de asistenţă pentru dezvoltare din PNB până în 2015, asistenţă care trebuie să fie consacrată exclusiv eradicării sărăciei; este preocupat de faptul că abordarea de tip „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” poate dilua asistenţa pentru dezvoltare acordată de UE în vederea combaterii sărăciei; îşi exprimă îngrijorarea că fondurile colectate prin abordarea „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” (AOD+) nu sunt asociate unui angajament juridic de eradicare a sărăciei sau de contribuţie la atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

30.  constată cu îngrijorare că fluxurile de capital dinspre ţările în curs de dezvoltare către UE, cauzate de politici incoerente aplicate în temeiul abordării AOD+, nu sunt menţionate şi că daunele aduse ţărilor în curs de dezvoltare prin concurenţa fiscală neloială şi prin fluxurile ilegale de capital nu sunt luate în considerare;

31.  este preocupat de faptul că abordarea AOD+ se concentrează numai asupra fluxurilor financiare din UE către Sud şi trece cu vederea fluxurile financiare în sens invers, ceea ce oferă o imagine deformată asupra direcţiilor fluxurilor financiare;

32.  solicită Comisiei să clarifice mai bine abordarea la nivelul întregii Uniuni şi impactul acesteia asupra politicii de dezvoltare a UE; îşi exprimă îngrijorarea că această abordare ar putea fi inclusă în următoarele perspective financiare;

33.  invită membrii europeni ai CAD al OCDE să respingă orice încercare de a extinde definiţia AOD, care ar putea include abordarea „la nivelul întregii Uniuni” şi conceptul „AOD+”, propuse recent de Comisia Europeană, precum şi elemente care nu privesc ajutorul, cum ar fi fluxurile financiare, cheltuielile militare, anularea datoriilor, în special anularea datoriilor de credit la export, sau fondurile cheltuite în Europa în favoarea studenţilor şi a refugiaţilor;

34.  recunoaşte că îndeplinirea angajamentelor în materie de AOD este imperios necesară, dar nu suficientă pentru a soluţiona problema urgentă a dezvoltării şi reiterează solicitarea adresată Comisiei de a identifica de urgenţă surse inovatoare suplimentare de finanţare pentru dezvoltare şi de a prezenta propuneri privind introducerea unei taxe supra tranzacţiilor financiare internaţionale, care să genereze resurse suplimentare ce pot fi folosite în atenuarea celor mai grave consecinţe ale crizei şi în continuarea eforturilor de atingere a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

35.  reaminteşte cu fermitate Comisiei şi statelor membre că AOD trebuie să rămână coloana vertebrală a politicii europene de cooperare pentru dezvoltare, urmărind eradicarea sărăciei; prin urmare, subliniază că, dacă sursele inovatoare de finanţare vor fi încurajate pe scară largă, acestea trebuie să vină în completarea AOD şi să fie utilizate în cadrul unui demers care vizează persoanele sărace; ele nu pot fi utilizate, în niciun caz, pentru a înlocui AOD;

36.  îşi exprimă temerea că, în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, cele mai multe dintre ţintele propuse de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului nu vor fi atinse până în 2015; prin urmare, îndeamnă statele membre să îşi atingă obiectivul colectiv, să adopte legislaţia obligatorie şi să elaboreze calendare anuale pentru îndeplinirea promisiunilor făcute; salută, în acest sens, proiectul de lege privind dezvoltarea internaţională (Draft International Development Bill) prezentat de guvernul Marii Britanii în ianuarie 2010;

37.  reaminteşte că, în conformitate cu cadrul instituţional al UE, propune numirea unui raportor permanent pentru „coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării”, cu mandatul de a urmări incoerenţele de la nivelul politicilor UE şi de a informa Comisia DEVE în acest sens;

38.  solicită Comisiei să utilizeze valori de referinţă sistematice şi clare şi indicatori actualizaţi periodic pentru a evalua CPD, de exemplu indicatorii de dezvoltare durabilă, precum şi să consolideze transparenţa faţă de Parlamentul European, de statele care beneficiază de asistenţă şi faţă de societatea civilă;

39.  solicită ţărilor în curs de dezvoltare să elaboreze indicatori specifici pentru fiecare ţară în materie de CPD, în spiritul indicatorilor generali folosiţi de UE, pentru a evalua nevoile reale şi realizările în materie de dezvoltare;

40.  consideră că, în cazul în care acţiunile şi măsurile din cadrul politicii de dezvoltare a UE nu respectă principiile şi obiectivele menţionate la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona şi politica externă a Uniunii Europene descrisă la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acest lucru constituie un caz de nerespectare a unei obligaţii, care poate fi adus în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul articolelor 263 şi 265 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

41.  subliniază importanţa coerenţei dintre politica comercială şi politica de dezvoltare pentru o dezvoltare mai eficace şi pentru o implementare vizibilă şi, în acest sens, salută Raportul UE din 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării (COM(2009)0461);

42.  reaminteşte nevoia asigurării coerenţei între politica comercială şi celelalte politici (de mediu şi socială), în special cu referire la acordurile comerciale care conţin stimulente în favoarea producţiei de biocombustibili în ţările în curs de dezvoltare;

43.  reaminteşte importanţa coerenţei între politica comercială şi politica de dezvoltare şi subliniază faptul că punerea în aplicare a dispoziţiilor capitolelor referitoare la dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale ar trebui să constituie o oportunitate pentru Comisia Europeană de a promova buna guvernanţă şi aplicarea valorilor europene fundamentale;

44.  consideră că decizia recentă a UE de a reintroduce subvenţiile la export în cazul laptelui praf şi al altor produse lactate, prin care este subvenţionată de fapt industria agroalimentară din Europa în detrimentul agricultorilor săraci din ţările în curs de dezvoltare, reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor de bază ale coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării şi solicită Consiliului şi Comisiei să revoce imediat decizia respectivă;

45.  solicită încetarea subvenţiilor la export; în acest sens, reaminteşte angajamentul asumat la Doha în 2001 de toţi membrii OMC de a încheia o rundă de negocieri dedicată dezvoltării cu scopul de a rectifica dezechilibrele existente în sistemul comercial şi de a pune comerţul în slujba dezvoltării, contribuind la eradicarea sărăciei şi la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

46.  pentru a se asigura că DG Comerţ dispune de un mandat coerent pentru negocierile comerciale, invită Comisia să ţină seama în mod corespunzător de condiţiile prealabile impuse de Parlament pentru aprobarea încheierii de acorduri comerciale;

47.  solicită Comisiei să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că, în condiţiile încetării aplicării Protocolului privind zahărul şi în contextul reformei UE referitoare la regimul zahărului, partenerii relevanţi sunt protejaţi în cazul unei eventuale bulversări temporare a pieţei;

48.  propune dezvoltarea în continuare a instrumentelor comunitare existente pentru reducerea tarifelor vamale, precum sistemul SGP/SGP+ şi capitolele din acordurile de liber schimb şi de parteneriat economic, precum şi integrarea în continuare în aceste instrumente a standardelor convenite la nivel internaţional în materie de muncă şi de mediu;

49.  invită încă o dată Comisia să utilizeze în totalitate mecanismele SGP şi SGP+ pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale în ţările în curs de dezvoltare în vederea consolidării coerenţei lor interne în elaborarea strategiilor de dezvoltare;

50.  subliniază faptul că o consultare sistematică a organizaţiilor de muncă şi a sindicatelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a standardelor sociale şi de mediu în ţările care nu sunt membre ale UE, în special înainte de încheierea APE sau de includerea în SGP+, ar asigura o mai mare coerenţă a politicilor comerciale şi ar contribui la dezvoltarea durabilă a ţărilor în curs de dezvoltare;

51.  recunoaşte că, potrivit Raportului de monitorizare a ajutorului pentru comerţ, elaborat de Comisie în 2009 (COM(2009)0160, p. 30), creditele de angajament aferente ajutorului pentru comerţ acordat de UE statelor din Africa, zona Caraibilor şi Pacific (ACP) au scăzut de la 2 975 de milioane de euro în 2005 la 2 097 de milioane de euro în 2007, că procentajul alocat statelor ACP din totalul creditelor de angajament acordate de UE drept ajutor pentru comerţ a scăzut de la 50 % la 36 % în aceeaşi perioadă şi că acest fapt nu respectă promisiunile anterioare de a acorda prioritate eradicării sărăciei şi dezvoltării;

52.  salută, în acest sens, toate iniţiativele existente în domeniul comerţului cu ţările în curs de dezvoltare la nivelul UE şi al OMC, în special iniţiativa „Totul în afară de arme” (EBA), SGP şi SGP+, asimetria şi perioadele de tranziţie din toate acordurile de parteneriat economic existente şi Programul de lucru privind ajutorul pentru comerţ 2010-2011, şi solicită revizuirea acestuia din urmă pentru a contribui în mai mare măsură la stimularea creşterii durabile;

53.  recunoaşte rolul important pe care îl poate juca sistemul SGP+ al UE pentru stimularea bunei guvernanţe şi a dezvoltării durabile în ţările în curs de dezvoltare şi încurajează Comisia să se asigure că acest instrument este eficace şi că ansamblul convenţiilor OIM şi ale ONU este aplicat în mod adecvat pe teren;

54.  reafirmă că UE ar trebui să sprijine ţările în curs de dezvoltare care utilizează facilităţile din Acordul TRIPS pentru a putea furniza medicamente la preţuri rezonabile în cadrul programelor lor naţionale de sănătate publică;

55.  salută includerea unei clauze de salvgardare privind securitatea alimentară în acordurile de parteneriat economic şi încurajează Comisia să asigure aplicarea efectivă a acesteia;

56.  regretă că dispoziţiile din TRIPS+ incluse în Acordul de parteneriat economic CARIFORUM-CE şi în acordurile în curs de negociere cu ţările Comunităţii Andine şi din America Centrală creează bariere în calea accesului la medicamente esenţiale;

57.  îndeamnă Comisia să nu mai utilizeze abordarea TRIPS+ în negocierile APE în ceea ce priveşte produsele farmaceutice şi medicamentele pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să furnizeze medicamente la preţuri rezonabile în cadrul programelor naţionale de sănătate publică;

58.  subliniază faptul că orice măsuri luate în cadrul negocierii acordului comercial împotriva contrafacerii în vederea consolidării competenţelor legate de inspecţia transfrontalieră şi de confiscarea mărfurilor nu ar trebui să dăuneze accesului global la medicamente legale, accesibile şi sigure;

59.  este preocupat de cazurile recente din statele membre ale UE, în care autorităţile vamale au confiscat medicamente generice în tranzit în porturile şi aeroporturile europene, şi subliniază că un astfel de comportament subminează Declaraţia OMC privind accesul la medicamente; solicită statelor membre respective să pună imediat capăt acestei practici; solicită Comisiei să asigure Parlamentul că acordul comercial împotriva contrafacerii aflat în curs de negociere nu împiedică accesul ţărilor în curs de dezvoltare la medicamente;

60.  consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale şi solicită o evaluare sistematică a riscurilor prezentate de schimbările climatice în toate aspectele legate de planificarea politicilor şi luarea deciziilor, inclusiv în domenii precum comerţul, agricultura şi siguranţa alimentară; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie utilizat pentru a elabora documente de strategie naţională şi regională clare şi coerente, precum şi în toate programele şi proiectele de dezvoltare;

61.  salută recentele observaţii ale Comisiei, conform cărora aceasta va reexamina Regulamentul (CE) nr. 1383/2003, care a avut consecinţe nedorite asupra tranzitului pe teritoriul UE al medicamentelor generice având drept destinaţie finală ţările în curs de dezvoltare;

62.  consideră că iniţiative precum cea referitoare la fondul comun de brevete UNITAID pentru medicamentele anti-HIV/SIDA pot asigura coerenţa politicilor UE în domeniul sănătăţii şi al proprietăţii intelectuale;

63.  salută sprijinul Comisiei pentru propunerile care vizează acordarea de asistenţă comunităţilor indigene pentru a exploata şi a beneficia de cunoştinţele lor tradiţionale şi de resursele lor genetice;

64.  salută observaţiile Comisiei, potrivit cărora UE ar putea să reducă taxele vamale pentru produsele ecologice în cadrul schimburilor comerciale cu ţări care aplică o politică asemănătoare, în cazul în care nu se poate ajunge la un acord în cadrul OMC;

65.  sprijină efortul Comisiei de facilitare a transferului de tehnologie către ţările în curs de dezvoltare, în special tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi rezistente la schimbările climatice, acestea fiind esenţiale pentru procesul de adaptare la schimbările climatice;

66.  recunoaşte importanţa economică a transferurilor de fonduri către ţările în curs de dezvoltare, dar subliniază nevoia de a aborda problema „exodului de creiere” în implementarea acordurilor comerciale bilaterale, în special în sectorul sănătăţii;

67.  subliniază contribuţia multor organizaţii ale societăţii civile la combaterea practicilor de evaziune fiscală ale companiilor multinaţionale din UE în ţările în curs de dezvoltare şi solicită Comisiei să ţină seama de recomandările acestor organizaţii în negocierile viitoare;

68.  salută introducerea mecanismelor de consolidare a CPD în cadrul Comisiei, şi anume sistemul de consultare interdepartamental, procesul de evaluare a impactului, evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile, Grupul interdepartamental pentru îmbunătăţirea calităţii şi, după caz, evaluarea strategică de mediu; doreşte să ştie totuşi ce criterii a aplicat DG Dezvoltare atunci când a decis să respingă iniţiativele politice incoerente şi solicită mai multă transparenţă în ceea ce priveşte rezultatul consultărilor interdepartamentale; solicită ca informaţiile colectate prin evaluările de impact să fie puse la dispoziţia Parlamentului European într-o formă mai inteligibilă; solicită, de asemenea, ca Parlamentul European, parlamentele naţionale şi parlamentele ţărilor în curs de dezvoltare să fie implicate mai îndeaproape în aceste mecanisme;

69.  solicită ca toate ţările în curs de dezvoltare să beneficieze de strategia privind „ajutorul pentru comerţ”, şi nu doar cele care sunt de acord cu o mai mare liberalizare a pieţelor lor; în cursul negocierilor comerciale, în special în contextul acordurilor de parteneriat economic, solicită Comisiei să nu impună, împotriva dorinţei ţărilor în curs de dezvoltare, deschiderea capitolelor de negociere privind „problemele de la Singapore” şi serviciile financiare şi să nu încheie acorduri de acest tip dacă ţările respective nu au stabilit în prealabil un cadru naţional adecvat în materie de reglementare şi supraveghere;

70.  solicită Comisiei să includă în mod sistematic norme sociale şi de mediu obligatorii din punct de vedere juridic în acordurile comerciale negociate de Uniunea Europeană cu scopul de a promova obiectivul unui comerţ aflat în serviciul dezvoltării;

71.  solicită Comisiei să demareze evaluările de impact mai devreme, şi anume înainte ca procesul de elaborare a iniţiativelor de politică să fie deja foarte avansat, să recurgă la studii documentate existente sau desfăşurate în mod special în acest sens şi să includă sistematic dimensiunea socială, de mediu şi a drepturilor omului, întrucât o analiză prospectivă este cea mai utilă şi mai practică metodă, având în vedere lipsa de date şi complexitatea procesului de măsurare a CPD; solicită Comisiei să includă rezultatele evaluărilor de impact în documentele de strategie regională şi naţională ale Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), împreună cu propuneri de monitorizare;

72.  îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din cele 82 de evaluări de impact efectuate în 2009 de către Comisie, numai una a fost consacrată dezvoltării; subliniază necesitatea unei abordări sistematice pentru măsurarea performanţei CPD; prin urmare, invită Comisia să acorde unităţii care se ocupă de studii de perspectivă şi coerenţa politicilor în cadrul DG DEVE un rol central în consolidarea luării în considerare a CPD;

73.  invită Comisia să implice Parlamentul European în procesul de elaborare a raportului Comisiei privind CPD, de exemplu în ceea ce priveşte chestionarele, un calendar mai bun şi luarea în considerare a rapoartelor din proprie iniţiativă ale Parlamentului;

74.  solicită Comisiei să implice delegaţiile UE în activitatea sa legată de CPD prin crearea unor puncte centrale responsabile de CPD în cadrul fiecărei delegaţii pentru a monitoriza impactul politicilor UE la nivelul ţarilor partenere; solicită includerea CPD în activităţile de formare a personalului; solicită Comisiei să publice anual rezultatele consultărilor din domeniu desfăşurate de delegaţiile UE; în acest sens, solicită Comisiei să se asigure că delegaţiile UE dispun de suficiente capacităţi pentru a organiza consultări cu guvernele şi parlamentele locale şi solicită garantarea posibilităţii de participare activă a actorilor nestatali şi a societăţii civile în ceea ce priveşte CPD;

75.  sugerează ca personalul Comisiei Europene şi membrii delegaţiilor Consiliului care lucrează în domeniul CPD să beneficieze de formare în vederea sensibilizării lor la acest obiectiv de politică;

76.  invită Comisia să acorde comisarului pentru dezvoltare responsabilitatea unică pentru alocaţiile pentru fiecare ţară, pentru documentele de strategie tematică naţională şi regională, pentru programele indicative multianuale naţionale, pentru programele anuale de acţiune şi pentru punerea în aplicare a ajutorului în toate ţările în curs de dezvoltare, în strânsă cooperare cu Înalta Reprezentantă şi comisarul pentru ajutor umanitar, pentru a evita abordările incoerente în cadrul colegiului şi al Consiliului;

77.  invită statele membre şi parlamentele naţionale ale acestora să promoveze CPD prin intermediul unui program specific de lucru, cu calendare obligatorii, cu scopul de a îmbunătăţi programul de lucru privind CPD, precum şi eforturile pentru acordarea de asistenţă, asigurându-se în acelaşi timp de faptul că această agendă nu intră în contradicţie cu strategiile de dezvoltare ale ţărilor partenere;

78.  sugerează includerea CPD în revizuirea la jumătatea perioadei a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, în special în programele tematice relevante;

79.  sugerează includerea angajamentelor specifice referitoare la CPD în programul de lucru al fiecărei preşedinţii;

80.  sugerează Consiliului să îmbunătăţească activitatea structurilor existente pentru consolidarea CPD, de exemplu prin organizarea mai multor reuniuni comune ale grupurilor de lucru şi publicând programul de lucru;

81.  sugerează să se elaboreze un raport bienal al Parlamentului European referitor la CPD; propune tuturor comisiilor sale să elaboreze proiecte de raport în care să îşi expună propriile perspective asupra dezvoltării;

82.  subliniază importanţa cooperării dintre comisii în cadrul Parlamentului European; în acest sens, sugerează ca, atunci când o comisie discută un subiect sensibil privind CPD, celelalte comisii relevante să fie implicate îndeaproape, iar când o comisie organizează o audiere de specialitate cu privire la un subiect sensibil legat de CPD, celelalte comisii relevante să ia parte la organizarea audierii;

83.  solicită o clarificare din partea instituţiilor cu privire la Comunicarea Comisiei privind coerenţa politicilor (COM(2009)0458) în ceea ce priveşte un parteneriat şi un dialog intensificat cu ţările în curs de dezvoltare pe tema CPD; doreşte să ştie dacă acest parteneriat sporit va include şi un mecanism pentru consilierea ţărilor în curs de dezvoltare asupra a ceea ce ele pot face pentru a promova CPD, precum şi un plan de consolidare a capacităţilor la nivel naţional pentru a realiza evaluări ale PCD;

84.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0039. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0325. (4) ACP-EU/100.568/09/fin. (5) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 121. (6) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 77. (7) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 633. (8) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 5. (9) JO C 297 E, 20.11.2008, p. 201. (10) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100. (11) JO C 102E, 24.4.2008, p. 291. (12) JO C 298E, 8.12.2006, p. 261. (13) Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării: abordări instituţionale - atelier tehnic. Atelier al OCDE organizat la Paris la 13 octombrie 2003. (14) Punctul 35 din Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, al Parlamentului European şi al Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declaraţie intitulată „Consensul european”, (2006/C 46/01).