Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2038(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0147/2010

Texte depuse :

A7-0147/2010

Dezbateri :

PV 19/05/2010 - 10
CRE 19/05/2010 - 10

Voturi :

PV 20/05/2010 - 7.5
CRE 20/05/2010 - 7.5
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0190

Texte adoptate
PDF 316kWORD 115k
Joi, 20 mai 2010 - Strasbourg
Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare
P7_TA(2010)0190A7-0147/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (2010/2038(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 august 2009 intitulat „Finanțele publice în UEM - 2009” (SEC(2009)1120),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2009 privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la finanțele publice în UEM 2007-2008(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007(4),

–  având în vedere recomandările summitului de la Pittsburgh de menținere a eforturilor de sprijin a creșterii economice în condițiile în care relansarea nu este consolidată,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru bugete (A7-0147/2010),

A.  întrucât Comisia și-a manifestat, în comunicarea sa, îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice în contextul deficitului ridicat și al îndatorării publice, îndeosebi din cauza îmbătrânirii demografice și întrucât efectul îmbătrânirii demografice asupra deficienței de sustenabilitate este calculat în majoritatea statelor membre este ca fiind de cinci până la douăzeci de ori mai mare decât efectele crizei economice actuale;

B.  întrucât Pactul de stabilitate și de creștere (PSC), în ciuda revizuirii lui în 2005, nu a fost suficient pentru a împiedica criza actuală;

C.  întrucât există o nevoie urgentă de a examina atent fenomenul scăderii ratei natalității în Uniunea Europeană, precum și cauzele și implicațiile acestuia, în vederea inversării acestei tendințe îngrijorătoare;

D.  întrucât politica fiscală nu este sustenabilă dacă presupune o acumulare excesivă în timp a datoriei publice;

E.  întrucât, având în vedere proiecțiile din comunicare și faptul că îmbătrânirea demografică va avea un impact puternic asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice europene, un orizont de timp până în anul 2060 este considerat adecvat;

F.  întrucât creșterea deficitului și a datoriei statelor membre în timpul crizei și evoluția demografică prognozată vor transforma sustenabilitatea fiscală într-o provocare majoră;

G.  întrucât modificările demografice pe termen lung, în special îmbătrânirea populației, la nivelul statelor membre ale UE au implicații asupra finanțării sistemelor naționale de pensii;

H.  întrucât unele state membre nu au depus suficiente eforturi pentru reducerea cheltuielilor curente, să-și gestioneze cheltuielile medicale și să-și reformeze sistemele de sănătate și de pensii și întrucât toate statele membre ar trebui să adopte cele mai bune practici în acest domeniu;

I.  întrucât, în cursul anului 2009, deficitele și ratele de îndatorare ale tuturor statelor membre au crescut din cauza reducerii conjuncturale a veniturilor fiscale și a aplicării unor măsuri excepționale de relansare;

J.  întrucât, ca răspuns la primele semne de relansare, Consiliul European recomanda în septembrie 2009 ca politicile bugetare să fie „reorientate către sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice” și sublinia „necesitatea elaborării unor strategii coordonate de ieșire din criză în momentul relansării economiei, ținând seama de situația fiecărei țări în parte”;

K.  întrucât recent s-a putut observa o corelație pozitivă între finanțele publice solide și redresarea economiilor;

L.  întrucât creșterea datoriei publice împovărează generațiile viitoare;

M.  întrucât datoria publică a câtorva state membre a crescut într-un mod care subminează stabilitatea și determină cheltuieli publice ridicate aferente plății dobânzilor în detrimentul cheltuielilor din ce în ce mai importante legate de sistemele de pensii și de sănătate;

N.  întrucât nivelul ridicat al împrumuturilor publice denaturează piețele financiare prin ratele crescute ale dobânzilor, cu consecințe negative asupra gospodăriilor și investițiilor în noi locuri de muncă;

O.  întrucât lipsa unei guvernanțe statistice efective sau a instituțiilor statistice independente subminează integritatea și sustenabilitatea finanțelor publice la nivelul statelor membre;

P.  întrucât alte părți ale lumii care până de curând concurau în sectorul bunurilor de calitate inferioară, pătrund acum pe segmentul bunurilor de înaltă calitate; întrucât acești concurenți folosesc tehnologie avansată acordând în continuare tarife orare moderate, și nu sunt nevoite să se confrunte cu o evoluție demografică negativă, fiecare individ totalizând un număr mare de ore de lucru pe parcursul vieții; întrucât în Europa obiectivul de ocupare integrală a forței de muncă a fost atins ultima dată înainte de criza petrolului din 1973, întrucât ocuparea integrală a forței de muncă rămâne în continuare un obiectiv de atins pentru UE, în conformitate cu spiritul tratatelor, fără a abandona nivelul înalt de protecție socială și dezvoltarea umană;

Q.  întrucât există numeroase modalități de reducere a deficienței de sustenabilitate, cum ar fi creșterea productivității generale, în special creșterea productivității serviciilor sociale, creșterea vârstei de pensionare, creșterea ratei natalității sau creșterea numărului de imigranți;

R.  întrucât evoluțiile demografice depind de evoluția ratei de fecunditate, care, la rândul lor, depind în mare măsură de stimulentele și indemnizațiile de maternitate și de mișcările migratorii;

S.  întrucât nivelurile actuale ale deficitului și datoriilor pun în pericol însăși existența statului social;

T.  întrucât nepunerea în aplicare a reformelor structurale și lipsa consolidării finanțelor publice vor avea un efect negativ asupra cheltuielilor pentru asistența medicală, pensiile și ocuparea forței de muncă;

U.  întrucât multe state membre încalcă pactul de creștere și stabilitate și întrucât respectarea corespunzătoare a acestuia ar fi atenuat efectele negative ale crizei;

V.  întrucât sustenabilitatea finanțelor publice este esențială nu numai pentru Europa în general, ci și pentru bugetul Uniunii Europene în mod specific;

W.  întrucât, deși bugetul Uniunii Europene este în prezent limitat la aproximativ 1 % din VNB-ul european total, principiile generale și ipotezele de „sustenabilitate” de bază ar trebui să se aplice și în cazul acestuia,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ca urmare a crizei financiare și economice; reamintește că eforturile depuse în cadrul pactului de creștere și stabilitate înainte de începerea crizei erau direcționate în mare parte spre soluționarea provocării demografice tot mai pronunțate; recunoaște că o mare parte a eforturilor au fost contrabalansate de necesitatea creșterii accentuate a cheltuielilor publice, în special pentru a preveni prăbușirea sistemului financiar mondial, precum și pentru a atenua cele mai grave consecințe ale acesteia;

2.  regretă că și înaintea declanșării crizei, performanțele câtorva state membre în ceea ce privește consolidarea finanțelor publice nu au fost impresionante, în ciuda condițiilor economice favorabile; remarcă faptul că aceasta a reprezentat o încălcare a componentei preventive a PSC, în special după revizuirea din 2005 și a diminuat în mod serios capacitatea statelor membre de reacție anticiclică pe fundalul agravării crizelor, având drept rezultat mai multă nesiguranță, creșterea șomajului și a numărului de probleme sociale;

3.  recunoaște că nivelurile actuale ale cheltuielilor publice nu pot fi menținute pe termen nelimitat; salută decizia Consiliului European de a se abține în privința luării deciziei de a continua cu un pachet de măsuri de sprijin până în momentul în care rezultatele pachetului actual sunt analizate temeinic, iar necesitatea luării de măsuri suplimentare este dovedită în mod clar;

4.  recunoaște succesul măsurilor menite să prevină prăbușirea sectorului financiar, deși este nevoie în continuare de o vigilență sporită; estimează reducerea poverii financiare ca urmare a salvării sectorului bancar; salută abordarea coordonată a băncii centrale pentru îndeplinirea acestui scop; sprijină în totalitate reforma sistemului de supraveghere prudențială și re-crearea cadrului arhitecturii financiare;

5.  subliniază nevoia de orientare a PSC spre echilibru sau excedent bugetar în timp, solicitând excedent în perioadele de conjunctură economică favorabilă și sisteme de pensii finanțate în mod transparent în cadrul bugetelor publice sau de către sistemele de finanțare privată;

6.  subliniază faptul că sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice este esențială pentru stabilitate și creștere economică, precum și pentru menținerea cheltuielilor publice la un nivel adecvat; subliniază că nivelurile ridicate ale deficitului și datoriilor reprezintă o amenințare la adresa sustenabilității și că vor avea efecte negative asupra sistemului public de sănătate, a pensiilor și a ocupării forței de muncă;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la nivelurile ridicate ale deficitului și datoriilor statelor membre; atrage atenția asupra pericolului de a folosi crizei ca pretext pentru a nu consolida finanțele publice, a diminua cheltuielile publice și a implementa reforme, toate acestea având un rol esențial pentru revenirea la creștere economică și ocuparea forței de muncă;

8.  reamintește rolul esențial al consolidării finanțelor publice și reducerii nivelurilor deficitului și datoriilor pentru menținerea unui stat social modern și a unui sistem de reîmpărțire care deservește societatea în ansamblu, susținând în special sectoarele mai puțin privilegiate ale acesteia;

9.  subliniază că, dacă datoria publică și ratele dobânzilor continuă să crească, costurile sub forma de plată a ratelor dobânzilor nu vor mai putea fi suportate de generațiile prezente și viitoare fără a pune în pericol modelele de stat social;

10.  este profund îngrijorat de faptul că multe state membre nu respectă PSC; regretă faptul că statele membre nu au reușit să-și consolideze finanțele publice în perioadele favorabile din punct de vedere economic de dinaintea crizei; este de acord cu declarația Comisiei conform căreia sustenabilitatea datoriei ar trebui să aibă un rol important și explicit în cadrul procedurilor de supraveghere; solicită Comisiei asigurarea riguroasă a conformității cu pactul de stabilitate și creștere;

11.  avertizează asupra întreruperii bruște a susținerii acordate economiei reale pentru a evita recesiunea în W; atrage atenția asupra efectelor dăunătoare fie ale unei abandonări premature a măsurilor de sprijin fie ale așteptării prelungite înaintea adoptării măsurilor de corecție în ceea ce privește sustenabilitatea finanțelor publice; observă că aceste măsuri au fost concepute pentru a fi oportune, direcționate și temporare; salută activitatea Comisiei privind măsurile care trebuie adoptate pentru a ieși din actuala stare de urgență; susține abordarea Comisiei cu privire la strategiile de ieșire din criză care diferă de la o țară la alta în funcție de timp și domeniu de aplicare; înțelege că retragerea măsurilor va începe în 2011 pentru primul grup de țări; încurajează statele membre să facă tot posibilul pentru a pune în aplicare strategiile de ieșire din criză într-un mod cât mai rapid și sigur posibil;

12.  solicită Comisiei să întocmească o Carte verde referitoare la rata natalității în cadrul Uniunii Europene pentru a stabili cauzele și implicațiile scăderii ratei natalității, precum și soluțiile și alternativele cu privire la această problemă;

13.  consideră că strategia fiscală de ieșire din criză ar trebui lansată înaintea celei monetare pentru a permite aplicarea corectă a celei din urmă, garantând astfel că BCE, care a evitat cu succes alunecarea în deflație, poate la fel de bine să garanteze că inflația nu pune în pericol relansarea economică; înțelege că BCE a sugerat că în absența unui control fiscal prompt, consolidarea sa monetară va trebui să fie în mod regretabil mai puternică decât s-a preconizat;

14.  subliniază că reducerea stimulentului financiar trebuie îmbinată cu eforturi de transformare a pieței interne într-o zonă mai dinamică, mai competitivă și mai atractivă pentru investitori;

15.  subliniază că diminuarea treptată și controlată a deficitelor are un rol crucial în menținerea ratelor dobânzilor la un nivel redus și limitarea gradului de îndatorare, asigurând în același timp capacitatea de susținere a cheltuielilor aferente sistemelor sociale și a standardelor de viață ale gospodăriilor;

16.  observă că ratele reduse ale dobânzilor favorizează investițiile și redresarea economiei; conștientizează efectele împrumuturilor de stat asupra nivelurilor dobânzilor; regretă profund că acest fapt a determinat creșterea ratelor dobânzilor în cadrul UE; avertizează statele membre să ia în considerare efectele deciziilor lor bugetare asupra ratelor dobânzilor de pe piață; consideră că finanțele publice solide reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea de locuri de muncă sigure; observă că prin creșterea costurilor împrumuturilor, guvernele cresc și povara asupra propriilor bugete;

17.  subliniază că efectele anticiclice ale PSC pot funcționa doar dacă statele membre realizează în mod efectiv un excedent bugetar în perioadele de conjunctură economică favorabilă; solicită, în acest context, și o mai bună punere în aplicare a componentei preventive a PSC; solicită modificarea atitudinii „întâi cheltuim –apoi rambursăm” cu principiul „economisim pentru o posibilă urgență”; reamintește solicitarea PSC adresată statelor membre de a realiza un buget echilibrat sau un excedent bugetar pe termen mediu, ceea ce înseamnă că un deficit de 3% nu este un scop în sine, ci limita maxim permisă, chiar și în condițiile pactului revizuit;

18.  îndeamnă la desfășurarea de reforme structurale în paralel cu acordarea pachetelor de sprijin pentru a preveni crizele viitoare și a crește competitivitatea întreprinderilor europene, a favoriza creșterea economică și a înmulți numărul locurilor de muncă;

19.  subliniază că, în vederea consolidării finanțelor publice, toate statele membre ar trebui să înceapă, cel târziu în 2011, reducerea deficienței de sustenabilitate;

20.  recunoaște că stimulentele fiscale și acțiunea stabilizatorilor automați s-au dovedit a fi de succes și propune Comisiei să solicite celorlalte state membre să încerce realizarea echilibrării bugetare, prin afectarea de excedente de la bugetul primar în scopul rambursării datoriilor, odată ce economia se îndreaptă către redresare susținută;

21.  subliniază importanța specială a măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă și a investițiilor pe termen lung menite să dezvolte potențialul de creștere economică și să crească competitivitatea economiei europene;

22.  subliniază că, având în vedere provocările demografice actuale cu care se confruntă UE, măsurile anti-criză nu ar trebui să aibă efecte pe termen lung asupra finanțelor publice, al căror cost va trebui să fie suportat de generațiile prezente și viitoare;

23.  susține ideea că o mai bună coordonare a politicilor economice în cadrul Uniunii Europene este o obligație și aduce un plus de sinergii;

24.  recunoaște că PSC nu este un instrument suficient pentru armonizarea politicilor fiscale și economice ale statelor membre;

25.  sprijină, prin urmare, revizuirea necesară a mecanismelor de reinstaurare a convergenței economiilor naționale din UE;

26.  sugerează faptul că Comisia ar trebui să instituie un mecanism de cooperare corespunzător cu FMI în cazurile speciale în care acesta oferă statelor membre sprijin pentru balanța de plăți;

27.  observă faptul că o inflație mare nu constituie un răspuns la necesitatea unei ajustări fiscale deoarece ar genera costuri economice substanțiale și ar pune în pericol creșterea durabilă și favorabilă incluziunii.

28.  susține, deopotrivă cu Comisia, că „expansiunea bugetară reușită care vizează contracararea recesiunii și sustenabilitatea [finanțelor publice] pe termen lung sunt compatibile”, atrage atenția însă cu privire la riscurile extinderii excesive și artificiale bazate pe cheltuieli publice tot mai mari care pot submina această politică;

29.  consideră că administrarea finanțelor publice în baza unor decizii pe termen scurt va contribui la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și că, în cadrul domeniului de aplicare a acestei serii de decizii pe termen scurt, prin asigurarea unei structuri a termenului scurt, trebuie să se abordeze problema sustenabilității datoriei publice;

30.  consideră că politica bugetară trebuie să convertească, preponderent prin realocare, economiile disponibile în cheltuieli de investiții pentru stimularea creșterii economice (cum ar fi investițiile în cercetare și dezvoltare, modernizarea bazei industriale, dezvoltarea unei economii mai inteligente, mai ecologice și mai competitive a UE și abordarea provocărilor puse de sistemul de educație);

31.  subliniază că o proporție substanțială din cheltuielile publice și sociale pot fi cheltuieli productive, dacă sunt direcționate înspre proiecte cu un impact benefic asupra acumulării de capital fizic și uman, precum și asupra promovării inovației; subliniază necesitatea de a controla creșterea gradului de îndatorare pentru a garanta că valorile în creștere ale ratelor dobânzilor nu sufocă cheltuielile sociale de importanță majoră; subliniază că din cauza resurselor tot mai limitate, calitatea cheltuielilor din sectorul public trebuie îmbunătățită ca factor esențial;

32.  subliniază că „amortizoarele sociale” reprezentate de regimurile de protecție socială s-au dovedit deosebit de eficiente pe timp de criză; subliniază că stabilitatea finanțelor publice reprezintă o condiție esențială pentru a garanta repetarea acestei situații și în viitor;

33.  observă că sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor obligatorii de pensii depinde nu numai de evoluția demografică, ci și de productivitatea populației active (care influențează rata de creștere potențială), vârsta efectivă de pensionare, precum și de proporția din PIB dedicată finanțării respectivelor sisteme de pensii; subliniază, de asemenea, că consolidarea finanțelor publice și reducerea datoriei și a nivelului deficitului sunt factori importanți pentru asigurarea sustenabilității;

34.  observă că schimbările demografice, în special îmbătrânirea populației, sugerează necesitatea reformării, la anumite intervale de timp, a sistemelor publice de pensii din mai multe state membre, în special în ceea ce privește baza de contribuții, pentru a menține sustenabilitatea acestora din punct de vedere financiar;

35.  observă că costurile datoriei cresc atunci când ratele reale ale dobânzii sunt superioare ratelor de creștere ale PIB-ului și că piețele consideră riscul ca fiind mai ridicat atunci când gradul de îndatorare este ridicat;

36.  consideră că nivelul ratelor dobânzii asociate împrumuturilor de stat reflectă modul în care piețele apreciază sustenabilitatea datoriei unui stat membru;

37.  observă că împrumuturile mai scumpe se datorează deficitelor în creștere, parțial datorită faptului că piețele evaluează riscurile la un nivel mai ridicat în cazul în care gradul de îndatorare crește mai rapid decât dezvoltarea economică și capacitatea de rambursare a împrumuturilor;

38.  subliniază faptul că criza financiară actuală a indicat în cel mai clar mod legătură directă dintre stabilitatea piețelor financiare și sustenabilitatea finanțelor publice; subliniază, în acest context, necesitatea adoptării unei legislații consolidate și integrate de supraveghere a piețelor financiare care ar trebui să includă mecanisme solide de protecție a consumatorilor și investitorilor;

39.  solicită Comisiei să inițieze studii care să evalueze calitatea datoriei publice a statelor membre;

40.  observă că credibilitatea finanțelor publice în cadrul statelor membre necesită guvernanță statistică efectivă și cu adevărat independentă, precum și supraveghere adecvată din partea Comisiei;

41.  sugerează Comisiei, îndeosebi, să evalueze efectele cheltuielilor fiscale angajate de către statele membre pentru relansarea propriilor economii, din punct de vedere al impactului asupra producției, veniturilor publice și al stimulării și protejării și ocupării forței de muncă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

42.  observă că pactul de stabilitate și de creștere reprezintă și în prezent coloana vertebrală în ceea ce privește asigurarea disciplinei în vederea atingerii sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice și că statele membre ar trebui să înregistreze excedente la bugetul de stat în „perioadele favorabile” și deficite doar în „perioadele nefavorabile”;

43.  subliniază că atacurile speculative recente împotriva câtorva economii europene au avut drept țintă principală moneda euro în sine și convergența economică europeană; în acest sens, își exprimă încrederea că problemele europene necesită soluții europene, care ar trebui să ofere modalități interne de evitare a oricărui risc de neîndeplinire a obligațiilor prin îmbinarea disciplinei fiscale naționale cu mecanismele de susținere financiară în ultimă instanță;

44.  solicită reținerea deficitului structural drept unul dintre indicatorii capabili să determine sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice;

45.  consideră strategia reînnoită pentru creștere economică și locuri de muncă drept factor cheie în vederea sustenabilității finanțelor publice în Uniunea Europeană; consideră că economia Uniunii Europene, și în special baza industrială, trebuie modernizată; solicită realocarea unei părți din bugetul UE și al statelor membre spre investiții majore în cercetare și inovație; subliniază că noua strategie Europa 2020 are nevoie de instrumente obligatorii pentru a avea succes;

46.  subliniază necesitatea monitorizării constante a sustenabilității finanțelor publice la nivelul statelor membre ale UE pentru a evalua nivelul provocărilor pe termen lung; subliniază, de asemenea, necesitatea publicării regulate de informații privind obligațiile sectorului public și ale sistemelor de securitate socială, cum ar fi pensiile, de exemplu;

47.  solicită Comisiei să aibă în vedere reducerea deficiențelor de sustenabilitate pe termen lung a finanțelor publice, ca parte esențială a strategiei UE-2020;

48.  solicită statelor membre ca, după reducerea deficiențelor de sustenabilitate să diminueze și raportul dintre datorie și PIB la maxim 60 %;

49.  observă că diferențele dintre ratele dobânzilor pe piețele de capital reprezintă indicatorul principal al solvenței statelor membre;

50.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la neconcordanțele privind calitatea statisticilor care poate fi observată în cadrul UE, în general, și în zona euro, în special;

51.  subliniază că sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice este, de asemenea, legată în mod fundamental de bugetul UE și finanțarea lui;

52.  subliniază rolul pozitiv al bugetului UE, deși destul de limitat de CFM, în reducerea efectelor crizei prin finanțarea planului european de redresare și prin redirecționarea fondurilor către domeniile prioritare în această privință; cu toate acestea, regretă lipsa unei coordonări adecvate între politicile economice și fiscale ale statele membre pentru a combate criza economică și financiară, precum și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice;

Dimensiunea socială și ocupațională a strategiei de ieșire din criză

53.  observă că creșterea șomajului și a datoriei publice, precum și diminuarea creșterii, cauzate de criza economică, constituie un impediment pentru realizarea obiectivului unor finanțe publice sustenabile; ia act de faptul că se impune ca statele membre să procedeze la o consolidare financiară și să îmbunătățească lichiditatea finanțării publice în vederea reducerii costurilor datoriei, însă subliniază necesitatea de a face acest lucru într-un mod echilibrat și într-un termen rezonabil, ținând seama de circumstanțele specifice din statele membre; atrage atenția totuși asupra faptului că reducerile fără discernământ aplicate investițiilor publice, cercetării, educației și dezvoltării au consecințe negative asupra perspectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă și incluziune socială și, de aceea, consideră că investițiile pe termen lung în aceste domenii trebuie să fie susținute în continuare și, dacă este cazul, intensificate;

54.  subliniază că redresarea actuală continuă să fie fragilă, iar șomajul crește în continuare în majoritatea statelor membre, ceea ce afectează grav în special tinerii; are ferma convingere că nu poate fi anunțat sfârșitul crizei economice înainte ca șomajul să scadă considerabil și durabil și scoate în evidență faptul că statele-providență europene și-au demonstrat valoarea oferind stabilitate și contribuind la redresare;

55.  consideră că este esențială o evaluare corespunzătoare a efectelor sociale și ocupaționale ale crizei și definirea, la nivelul UE, a unei strategii de ieșire din criză bazate pe sprijinirea ocupării forței de muncă, a formării, a investițiilor care conduc la o activitate economică intensă, pe creșterea competitivității și a productivității întreprinderilor, în special a IMM-urilor, precum și pe relansarea industriei, asigurând tranziția acesteia către o economie sustenabilă competitivă; consideră că aceste obiective ar trebui să se afle în centrul strategiei pentru Europa 2020;

56.  consideră că strategia de redresare economică nu ar trebui în nici un caz să reproducă dezechilibrele structurale și inegalitatea profundă a veniturilor, care încetinesc productivitatea și competitivitatea economiei, ci ar trebui să introducă reformele necesare pentru depășirea acestor dezechilibre; este de părere că măsurile financiare și fiscale luate de statele membre ar trebui să păstreze nivelul salariilor, al pensiilor, al ajutoarelor de șomaj și al puterii de cumpărare a familiilor, fără să pună în pericol sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice sau capacitatea statelor membre de a presta servicii publice indispensabile pe viitor;

57.  observă că îmbătrânirea populației prevăzută în deceniile următoare reprezintă o provocare fără precedent pentru statele UE; consideră, prin urmare, că măsurile de combatere a crizei nu ar trebui, în principiu, să provoace consecințe pe termen lung pentru finanțele publice și să constituie o povară prea grea pentru generațiile viitoare, nevoite să ramburseze datoriile actuale;

58.  subliniază importanța asocierii redresării economice cu politici care să vizeze combaterea șomajului structural, în special în rândul tinerilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap și femeilor, pentru a crește numărul de locuri de muncă de calitate, sporind astfel nivelul productivității muncii și a investițiilor; în acest sens, consideră importante politicile de îmbunătățire a calității capitalului uman, precum educația sau politicile de sănătate care vizează dezvoltarea unei forțe de muncă mai productive și mai durabile și politicile care vizează prelungirea duratei vieții profesionale; invită statele membre și Comisia Europeană să își consolideze politicile și măsurile pentru ocuparea forței de muncă și piața muncii, prin situarea acestora în centrul strategiei pentru Europa 2020;

Impactul schimbărilor demografice și strategia pentru ocuparea forței de muncă

59.  consideră că sustenabilitatea finanțelor publice depinde în mare măsură de capacitatea de creștere a nivelului de ocupare a forței de muncă pentru a face față problemelor demografice și bugetare, în special cu privire la sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că capitalul uman european existent poate fi sprijinit pe termen mediu prin implementarea de politici adecvate în materie de migrație, care să prevadă integrarea pe piața muncii a migranților și drepturi cetățenești depline pentru aceștia;

60.  subliniază că nivelurile crescute de ocupare a forței de muncă sunt esențiale pentru ca UE să facă față îmbătrânirii populației și scoate în evidență faptul că participarea ridicată pe piața muncii este o condiție prealabilă pentru creșterea economică, integrarea socială și o economie de piață socială sustenabilă și competitivă;

61.  consideră că strategia pentru Europa 2020 trebuie să se concretizeze într-un „pact pentru politica economică, ocupațională și socială” care vizează susținerea competitivității economiei europene și axat pe integrarea tuturor pe piața muncii, care să protejeze cel mai bine cetățenii de excluziunea socială; subliniază faptul că toate politicile ar trebui să se sprijine reciproc pentru a realiza sinergii pozitive; consideră că strategia ar trebui să se bazeze pe linii directoare, iar acolo unde este posibil pe indicatori și repere măsurabile și comparabile la nivel național și la nivelul UE;

Sustenabilitatea sistemelor de protecție socială

62.  consideră că una dintre reacțiile necesare în fața consecințelor crizei financiare, economice și sociale și a provocărilor generate de schimbările demografice și de globalizare constă în coordonarea politicii privind finanțele publice la nivelul UE și orientarea acesteia către creșterea sustenabilă, crearea de locuri de muncă de calitate și adoptarea reformelor necesare pentru asigurarea viabilității sistemelor de protecție socială;

63.  observă că echilibrul pe termen lung al sistemelor de pensii reglementate depinde nu numai de evoluția demografică, ci și de productivitatea forței de muncă active, care influențează rata de creștere potențială și cota din PIB alocată finanțării acestor sisteme de pensii;

64.  subliniază importanța Cărții verzi a reformei pensiilor, care va fi prezentată curând, și consideră că este esențial să se creeze sisteme de pensii bine diversificate, sustenabile, sigure, cu surse diferite de finanțare, bazate pe performanța pieței muncii sau a piețelor financiare și care ar putea îmbrăca forma sistemelor de pensii constituite de întreprinderi și susținute printr-un pilon public, unul suplimentar, pus la dispoziție de angajatori și unul individual, iar aceste sisteme ar trebui încurajate din punct de vedere contractual și fiscal; recunoaște, prin urmare, importanța cunoașterea funcționării sistemelor de pensii de către cetățenii UE;

65.  subliniază că, pe termen lung, obligațiile implicite de pensii reprezintă cele mai mari părți ale datoriei publice și că statele membre ar trebui să publice în mod regulat informații privind obligațiile lor implicite de pensii, după metodologia stabilită de comun acord;

66.  consideră că necesitatea, în contextul actual, a unor finanțe publice sustenabile și a unor sisteme adecvate de protecție și integrare socială presupune creșterea calității și eficienței administrației publice și a cheltuielilor publice, iar statele membre ar trebui încurajate să aibă în vedere măsuri pentru a garanta repartizarea mai echitabilă a îndatoririlor fiscale prin reducerea fermă și progresivă a presiunii fiscale asupra muncii și asupra IMM-urilor; consideră că acest lucru ar putea contribui la reducerea sărăciei, garantarea coeziunii sociale și la promovarea creșterii și productivității economice, factor central al competitivității și sustenabilității modelului economic și social european.

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, BCE și guvernelor statelor membre.

(1)JO C 16 E, 22.1.2010, p. 8.
(2)Texte adoptate, P6_TA(2009)0123.
(3)Texte adoptate, P6_TA(2009)0013.
(4)Texte adoptate, P6_TA(2008)0357.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate