Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 174- 178,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune(1),

–  având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006, referitoare la orientările strategice comunitare în materie de coeziune(2),

–  având în vedere rezoluția din 24 martie 2009 privind „Punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naționale de coeziune și programele operaționale”(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 august 2007, intitulată „Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării – O contribuție în favoarea consolidării creșterii și a îmbunătății cantitative și calitative a locurilor de muncă” (COM(2007)0474),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind „Inovarea din cadrul regiunilor ca rezultat al politicii de coeziune” (SEC(2007)1547),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Cooperarea pentru creștere și locuri de muncă - Un nou început pentru Strategia de la Lisabona” (COM(2005)0024),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Document de evaluare a Strategiei de la Lisabona” (SEC(2010)0114),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007, intitulată „Statele membre și regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013” (COM(2007)0798),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2009 privind cel de-al 20-lea raport anual privind punerea în aplicare a fondurilor structurale (2008) (COM(2009)0617),

–  având în vedere evaluările ex-post ale perioadei de programare 2000-2006,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 24 noiembrie 2009 referitor la consultarea privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

–  având în vedere concluziile reuniunii neoficiale a Consiliului European din 11 februarie 2010,

–  având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind Strategia UE 2020 și rezultatul acesteia (SEC(2010)0116),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul strategic al Comisiei din 31 martie 2010 privind promovarea unei dezbateri referitoare la coeziune în cadrul UE,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0129/2010),

A.  întrucât, ținând cont de faptul că obiectivul principal al politicii de coeziune constă în reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a întârzierii de dezvoltare a regiunilor defavorizate și a insulelor (inclusiv zonele rurale), din 2007, reglementările privind fondurile structurale includ o alocare obligatorie de fonduri în favoarea obiectivelor de la Lisabona pentru UE-15, și întrucât un mecanism similar de alocare neobligatorie de fonduri este aplicat de către UE-12, vizând utilizarea resurselor politicii de coeziune pentru sporirea atractivității statelor membre și a regiunilor acestora și pentru consolidarea creșterii economice și a locurilor de muncă;

B.  întrucât – în special în timpul recesiunii curente – politica de coeziune este unul dintre instrumentele principale de promovare a creșterii economice, a competitivității și a locurilor de muncă în UE datorită inclusiv stabilității valorii finanțărilor pentru programele și politicile pe termen lung, sistemului descentralizat de gestionare aplicat și integrării priorităților comunitare de dezvoltare durabilă în rândul obiectivelor sale principale;

C.  întrucât două treimi din investițiile în sectorul public din UE provin de la nivelurile regional și local, autoritățile regionale și locale concentrează adesea competențe politice substanțiale și sunt actori principali în realizarea atât a Strategiei de la Lisabona curente, cât și a viitoarei Strategii UE 2020;

D.  întrucât politica de coeziune și Strategia UE 2020 ar trebui integrate deoarece politica de coeziune este inclusă în Tratatul de la Lisabona în vederea promovării creșterii economice, a competitivității și a nivelului de ocupare a forței de muncă, acestea fiind obiective esențiale ale Strategiei;

E.  întrucât, la fel ca Strategia de la Lisabona, Strategia UE 2020 propusă nu reflectă într-o măsură suficientă nivelurile diferite de dezvoltare a regiunilor și a statelor membre și, prin urmare, nu se focalizează îndeajuns asupra coeziunii economice în UE extinsă,

Politica de coeziune și Strategia de la Lisabona

1.  observă că, în alocările din cadrul programului pentru 2007-2013, aproximativ 228 miliarde de euro au fost alocate priorităților stabilite la Lisabona pe o perioadă de 7 ani; subliniază că alocările totale, inclusiv în UE-12 au depășit procentele propuse;

2.  remarcă faptul că alocările variază semnificativ între statele membre și între obiective; subliniază că nu există o politică unică pentru toate domeniile și că elaborarea unei astfel de politicii ar conduce la o lipsă de implicare și de identificare cu orice strategie de creștere economică și ar duce la o aplicare insuficientă a acesteia;

3.  reamintește că, deja în perioada 2000-2006, în pofida absenței unui mecanism de alocare, legătura dintre programele politicii de coeziune și Strategia de la Lisabona a fost puternică, cu investiții de 10,2 miliarde de euro în cercetare și inovare;

4.  consideră că Strategia de la Lisabona inițială, bazată exclusiv pe metoda coordonării, nu a putut atinge, din punct de vedere structural, obiectivele declarate și că adevăratele rezultate au fost realizate doar atunci când aceasta a fost corelată cu politica de coeziune; subliniază faptul că această greșeală trebuie evitată în strategia UE 2020 propusă;

5.  regretă că, din cauza începerii cu întârziere a programelor și a lipsei ulterioare de date referitoare la cheltuieli, corespondența dintre alocările programului și cheltuielile reale nu poate fi verificată în această etapă, iar corectitudinea investițiilor de la Lisabona nu poate fi evaluată, în special în ceea ce privește programarea în țările mai puțin dezvoltate; salută publicarea raportului strategic al Comisiei și solicită desfășurarea unei dezbateri inter-instituționale la nivel înalt pe această bază pentru a analiza contribuția politicii de coeziune la obiectivele de la Lisabona și pentru a evalua relațiile ulterioare;

6.  critică absența unei evaluări generale a impactului cheltuielilor legate de coeziune asupra dezvoltării regionale; solicită Comisiei să evalueze impactul teritorial al alocării fondurilor structurale pentru Strategia de la Lisabona și să evalueze dacă acest sistem contribuie în mod real la o dezvoltare regională echilibrată și coerentă;

7.  recunoaște că o evaluare eficientă trebuie să se bazeze pe indicatori care permit compararea și combinarea datelor între regiuni; solicită Comisiei să elaboreze o propunere pentru indicatorii de evaluare înainte de 2012 pentru a furniza modalitățile de a măsura impactul produs în ceea ce privește, de asemenea, cantitatea și calitatea, și să efectueze modificările necesare pentru următoarea perioadă de programare;

8.  regretă că, deși obiectivele principale ale Agendei de la Lisabona includeau inițial creștere economică, ocupare a forței de muncă și coeziune socială, relansarea Strategiei în 2005 a prezentat un program mai puțin ambițios;

9.  consideră că absența unei guvernanțe puternice la mai multe niveluri este una dintre limitele principale ale Strategiei de la Lisabona, alături de implicarea insuficientă a autorităților regionale și locale și a societății civile în elaborarea, aplicarea, prezentarea și evaluarea strategiei; recomandă integrarea mai puternică a acestora în toate etapele;

10.  subliniază că, atunci când a fost aplicat principiul parteneriatului în Strategia de la Lisabona, acesta a crescut sentimentul de asumare a obiectivelor de către autoritățile locale și regionale, precum și de către părțile implicate economic și social și a asigurat investiții mai durabile; invită Comisia să monitorizeze în mod mai eficient punerea în aplicare a principiului parteneriatului în statele membre;

11.  constată că regiunile și orașele europene joacă un rol fundamental în punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona, fiind actori-cheie în domeniile inovării, cercetării și educației; subliniază că acestea realizează peste o treime din totalul investițiilor publice din UE și concentrează tot mai mult cheltuielile din fondurile structurale la nivelul obiectivelor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă;

12.  subliniază faptul că nivelul regional și local, în special, are un rol esențial de jucat ca interfață pentru nenumărații agenți economici și sociali care trăiesc și produc în Europa, în special IMM-urile, și ca platformă de promovare a educației și formării profesionale, a cercetării, inovării și dezvoltării;

13.  deplânge slaba sinergie care a existat, în cadrul strategiei, între cadrele naționale strategice de referință și programele naționale de reformă; recomandă stabilirea unui dialog mai intens și mai regulat la toate nivelurile, inclusiv la nivel comunitar, între administrațiile responsabile de politica de coeziune și de Strategia de la Lisabona/Strategia UE 2020 și partenerii corespunzători din cadrul comisiei de monitorizare;

14.  apreciază rezultatele obținute până în prezent cu ajutorul instrumentelor de inginerie financiară și datorită cooperării cu BEI în promovarea inovării și cercetării prin forme regenerabile de finanțare și subliniază necesitatea unei relații mai bune între diferitele instrumente de finanțare ale UE și cele ale BEI; recunoaște potențialul acestora de ameliorare a investițiilor și solicită consolidarea lor, în special a instrumentelor JEREMIE și JESSICA, pentru a asigura un sprijin mai bun acordat activității comerciale și IMM-urilor; recomandă ca regulile care guvernează aceste instrumente să fie simplificate pentru a permite utilizarea acestora într-o măsură mai mare de către beneficiari;

Politica de coeziune și UE 2020

15.  salută dezbaterea privind strategia UE 2020; subliniază că această strategie, care urmărește stabilirea condițiilor-cadru pentru o creștere economică stabilă, pentru crearea de locuri de muncă în Europa și pentru realizarea tranziției spre o economie sustenabilă, este o strategie pe termen lung și aderă la prioritățile identificate; subliniază necesitatea dezvoltării în viitor a unei abordări a coeziunii teritoriale, atât de necesară în Europa, prin prisma unei guvernanțe la mai multe niveluri;

16.  regretă faptul că această strategie a fost propusă înainte de încheierea revizuirii actualei Strategii de la Lisabona; recomandă insistent Comisiei să pregătească o evaluare rapidă a problemelor existente la nivelul punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona; subliniază faptul că recomandările acestui raport parlamentar ar trebui incluse în versiunea finală a noii strategii;

17.  subliniază necesitatea asigurării unei infrastructuri eficiente și extinse prin modernizarea sistemelor de transport, introducerea unor modalități de transport nepoluante, îmbunătățirea accesului la apa potabilă și la sistemele de canalizare și de gestiune a deșeurilor, introducerea unui mod de gestiune a mediului mai eficient și asigurarea unei utilizări sustenabile a resurselor naturale și a energiilor regenerabile în vederea dezvoltării economice și a consolidării coeziunii;

18.  îndeamnă UE să adopte dispoziții specifice și să ia măsurile adecvate pentru a răspunde nevoilor regiunilor cu un handicap natural sau demografic grav sau permanent, cum ar fi zonele de coastă, insulele, zonele muntoase, regiunile transfrontaliere și ultraperiferice, bazându-se pe temeiul juridic oferit de noul Tratat de la Lisabona în ceea ce privește coeziunea teritorială;

19.  apreciază faptul că propunerea ia în considerare dimensiunea socială, dar subliniază că pilonul economic deține rolul central în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și, prin urmare, este esențial să se finalizeze piața internă liberă, deschisă și funcțională, care să permită întreprinderilor să reacționeze cu flexibilitate la tendințele macroeconomice; subliniază că recenta criză a demonstrat că nicio strategie care are drept scop dezvoltarea nu poate neglija obiectivele de protecție socială, acces la servicii, combaterea sărăciei și marginalizării sociale și crearea de locuri de muncă de calitate;

20.  salută apelul pentru crearea unor locuri de muncă mai durabile și mai inteligente, dar recunoaște că un model economic nou ar putea conduce la o distribuție inegală a costurilor și beneficiilor între statele membre și regiunile acestora și, pentru a se evita o astfel de situație, îndeamnă Uniunea să își asume responsabilitatea și să identifice principalele domenii de acțiune-cheie în care, în conformitate cu principiul subsidiarității, intervenția la nivel european este cea mai adecvată opțiune pentru a obține cele mai bune rezultate pentru toți;

21.  subliniază că cercetarea și inovarea sunt instrumente esențiale pentru dezvoltarea UE și că acestea pot să-i sporească competitivitatea în fața provocărilor globale; consideră că trebuie să existe o investiție regulată în aceste domenii, precum și o evaluare regulată a progreselor realizate pe baza rezultatelor obținute; îndeamnă, în acest sens, la o mai bună coordonare a fondurilor structurale cu programul-cadru pentru a maximiza în viitor beneficiile rezultate ca urmare a investiției în cercetare și inovare și pentru a contribui la dezvoltarea unor centre de inovare regionale în interiorul statelor membre și între acestea;

22.  are convingerea că educația și formarea sunt condițiile prealabile esențiale pentru dezvoltarea UE și că acestea pot spori competitivitatea UE în contextul provocărilor mondiale; consideră că trebuie asigurată o finanțare regulată în acest domeniu și că trebuie evaluat în mod periodic progresul realizat în ceea ce privește realizarea obiectivelor;

23.  recunoaște că structura stabilită a obiectivelor politicilor structurale s-a dovedit a fi un succes în primii cinci ani; solicită, din motive de fiabilitate a programării, perpetuarea acestei structuri, precum și menținerea principiului gestionării partajate; recunoaște că o modificare a conținuturilor obiectivului ar putea fi necesară pentru adaptarea acestuia la obiectivele strategiei Europa 2020;

24.  constată că deficiențele la nivelul infrastructurii, în special în zonele rurale, variază în continuare în mod considerabil în Europa, blocând potențialul de dezvoltare a acesteia și buna funcționare a pieței interne; subliniază importanța cooperării transfrontaliere în această privință și consideră că trebuie create condiții de concurență echitabile în transport, energie, telecomunicații și infrastructura informatică, care trebuie să fie incluse în strategie și să reprezinte în continuare o parte vitală a politicii de coeziune;

25.  recunoaște că bugetul UE trebuie să joace un rol central în realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020; consideră că politica de coeziune este un mecanism eficient pentru realizarea Strategiei UE 2020, datorită obiectivului său strategic, condiționării puternice și obligatorii, intervențiilor personalizate, precum și monitorizării și asistenței tehnice;

26.  constată că, în special în ceea ce privește accesul la servicii în bandă largă, în zonele rurale există carențe majore care trebuie depășite, în conformitate cu obiectivul declarat în Agenda digitală, pentru a sprijini dezvoltarea economică durabilă a acestor regiuni;

27.  salută recunoașterea rolului fondurilor structurale în realizarea obiectivelor UE 2020; cu toate acestea, subliniază că politica de coeziune nu este doar o sursă de alocări financiare stabile, ci reprezintă și un instrument puternic pentru dezvoltarea economică a tuturor regiunilor europene. Obiectivele de bază ale acesteia (depășirea disparităților dintre regiuni și introducerea unei reale coeziuni economice, sociale și teritoriale în Europa), precum și principiile sale (o abordare integrată, o guvernanță la mai multe niveluri și un parteneriat real) sunt elemente complementare esențiale pentru succesul strategiei și ar trebui să fie integrate în cadrul acesteia;

28.  subliniază că o politică de coeziune puternică și bine finanțată, cuprinzând toate regiunile Europene, trebuie să fie un element esențial al Strategiei UE 2020; consideră că această politică, cu abordarea sa orizontală, este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor UE 2020, precum și pentru obținerea coeziunii sociale, economice și teritoriale a UE; respinge toate încercările de a renaționaliza politica de coeziune și solicită ca dimensiunea regională să fie pe deplin sprijinită la revizuirea bugetului UE;

29.  subliniază faptul că definirea în timp util a mecanismelor de realizare este de o importanță esențială pentru succesul Strategiei UE 2020;

30.  subliniază că politica de coeziune nu este subordonată Strategiei UE 2020; subliniază că, deși prioritățile politicii de coeziune ar trebui armonizate cu obiectivele UE 2020, ar trebui permisă suficientă flexibilitate pentru a putea ține seama de specificitățile regionale și pentru a sprijini regiunile mai slabe și cu nevoi mai importante pentru a depăși dificultățile socio-economice, handicapurile naturale și a reduce disparitățile;

31.  solicită un sistem de guvernanță îmbunătățit în cadrul Strategiei UE 2020, în comparație cu Strategia de la Lisabona; recomandă elaborarea și aplicarea acestuia, prin utilizarea fondurilor de coeziune și structurale, în conformitate cu principiul de guvernanță la mai multe niveluri pentru a asigura implicarea într-o măsură mai mare a autorităților locale și regionale și a părților interesate ale societății civile; subliniază faptul că această implicare ar trebui să includă adoptarea de acorduri de guvernanță la mai multe niveluri;

32.  consideră că Strategia UE 2020 trebuie să fie parte integrantă a procesului de îndeplinire a obiectivului de coeziune teritorială, inclus ca obiectiv nou în Tratatul de la Lisabona; consideră că potențialul inițiativelor locale în domeniul cooperării transfrontaliere pentru sporirea coeziunii teritoriale nu a fost încă suficient exploatat; invită Comisia să definească rolul macroregiunilor într-un mod mai detaliat în propunerile sale pentru viitoarele acorduri de cooperare teritorială;

33.  subliniază faptul că o dimensiune teritorială mai puternică a strategiei, ținând seama de caracteristicile și de diferitele niveluri de dezvoltare ale regiunilor europene, cu implicarea directă a autorităților regionale și locale, precum și a partenerilor, în conformitate cu Regulamentul privind fondurile structurale, în planificarea și aplicarea programelor relevante, va conduce la o mai mare asumare a obiectivelor acesteia la toate nivelurile și va asigura o conștientizare mai bună a obiectivelor și rezultatelor la fața locului; de asemenea, regiunile trebuie susținute în continuare prin dezvoltarea de instrumente financiare inovatoare astfel încât rolul lor în atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona să fie continuat;

34.  subliniază importanța cunoașterii teritoriului la nivel local și regional pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020; în acest scop, consideră că este esențial să se asigure furnizarea de statistici comune, precum și capacitatea de citire a indicatorilor, atât la nivel local, cât și la nivel regional;

35.  atrage atenția asupra rolului-cheie jucat de orașele în atingerea obiectivelor UE 2020; solicită ca experiența și contribuția acestora să fie luate în calcul la punerea în aplicare a priorităților UE 2020, în special în ceea ce privește schimbările climatice, integrarea socială, evoluțiile demografice și investițiile în domeniul dezvoltării economice sustenabile, al energiei, transporturilor, gestionării apelor, îngrijirii medicale, siguranței publice etc.; sprijină proiectul de concluzii al Consiliului, potrivit căruia regiunile trebuie implicate în viitoarea strategie pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; întrucât oricare strategie din acest domeniu trebuie pusă în aplicare în cooperare cu regiunile și orașele, propune ca avizul Comitetului Regiunilor privind Strategia UE 2020 să fie luat în considerare de către Comisie și Consiliu;

36.  așteaptă prezentarea de către Comisie a unor propuneri concrete în scopul creării de sinergii între politica de coeziune și politicile sectoriale existente, pe baza unei abordări integrate; recomandă raționalizarea obiectivelor, instrumentelor și procedurilor administrative ale programelor și armonizarea duratei acestora;

37.  consideră, cu toate acestea, că Uniunea ar trebui să folosească în continuare, ca principale mecanisme financiare, Fondul de coeziune și fondurile structurale, care dispun de metode de punere în aplicare bine stabilite și operaționale; consideră că nu este necesară crearea de noi fonduri tematice separate pentru a aborda obiectivele UE 2020 și consideră, în schimb, că acestea ar trebui incluse în politicile de coeziune și de dezvoltare rurală;

38.  recomandă adoptarea unei abordări simplificate în ceea ce privește utilizarea fondurilor structurale din viitorul cadru de reglementare; subliniază faptul că armonizarea regulilor și a procedurilor, precum și luarea în considerare a celor mai bune practici poate conduce la sisteme simplificate de punere în aplicare și poate încuraja participarea beneficiarilor potențiali în cadrul programelor cofinanțate de UE;

39.  recomandă Comisiei reevaluarea anuală a priorităților stabilite în cadrul strategiei UE 2020 în funcție de rezultatele obținute la punerea în aplicare a respectivei strategii, modificarea condițiilor avute în vedere inițial și identificarea de noi priorități în strânsă legătură cu permanentele schimbări locale, regionale și globale;

40.  invită Comisia să prezinte Parlamentului cât mai curând posibil un program de lucru structurat pentru punerea în aplicare a strategiei și, în viitor, evaluări clare ale punerii în aplicare; de asemenea, solicită un document de lucru clar, care să stabilească relația dintre strategie și politica de coeziune;

41.  consideră că, prin intermediul platformei de monitorizare de la Lisabona, Comitetul Regiunilor ar trebui să continue să monitorizeze progresul pe teren al viitoarei strategii UE 2020 și că ar trebui să li se solicite statelor membre să prezinte, într-un mod structurat, un raport anual cu privire la progresele realizate;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (2) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0165.