(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept (09898/2/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 329 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0145/2010),

–  având în vedere articolul 74 litera (g) și articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0194/2010),

A.  întrucât, la 17 iulie 2006, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența și de introducere a unor dispoziții privind legislația aplicabilă în materie matrimonială (’Roma III’) (COM(2006)0399);

B.  întrucât propunerea respectivă își are temeiul juridic în articolul 61 litera (c) și articolul 67 alineatul (1) din Tratatul CE, care impune unanimitate în Consiliu;

C.  întrucât la 21 octombrie 2008, Parlamentul, în baza procedurii de consultare, a aprobat propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată(1);

D.  întrucât, încă de la mijlocul anului 2008, a fost evident că unele state membre întâmpinau probleme specifice, fiindu-le imposibil să accepte regulamentul propus; întrucât, în special, un stat membru nu a putut să accepte ca instanțele sale să fie în situația de a trebui să aplice o legislație străină în materie de divorț, pe care o consideră mai restrictivă decât propria sa legislație în materie de divorț și a dorit să aplice în continuare propriul drept material în cazul oricărui divorț înaintat în instanțele sale; întrucât, în schimb, marea majoritate a statelor membre erau de opinie că normele privind legislația aplicabilă constituiau un element esențial al regulamentului propus și că asemenea norme vor determina instanțele judecătorești să aplice legislația străină;

E.  întrucât, la reuniunea sa din 5 și 6 iunie 2008, Consiliul a ajuns la concluzia că ’unanimitatea necesară pentru a continua cu regulamentul propus nu a fost atinsă și că au existat dificultăți insurmontabile care, la momentul respectiv și în perioada ulterioară, au făcut imposibilă adoptarea unei decizii care să întrunească unanimitatea’, precum și că ’obiectivele regulamentului propus nu au putut fi atinse într-un termen rezonabil prin aplicarea dispozițiilor relevante din tratate’;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană, un număr minim de nouă state membre pot să instituie între ele o formă de cooperare consolidată în cadrul competențelor neexclusive ale Uniunii, folosind instituțiile sale și exercitându-și aceste competențe prin aplicarea dispozițiilor corespunzătoare ale tratatelor, în limitele și în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul respectiv, precum și la articolele 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

G.  întrucât, până acum, 14 state membre(2) și-au exprimat intenția de a stabili între ele o cooperare consolidată în domeniul legislației aplicabile în materie matrimonială;

H.  întrucât Parlamentul a verificat respectarea articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

I.  întrucât, în mod deosebit, se poate considera că această cooperare consolidată contribuie la consolidarea obiectivelor Uniunii, protejându-i interesele și intensificând procesul de integrare, în sensul articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană, din perspectiva consultărilor extinse ale Comisiei cu părțile interesate, ca parte a evaluării de impact în legătură cu Cartea sa verde (COM(2005)0082), și de numărul mare de căsătorii ’internaționale’ și cele aproximativ 140 000 de divorțuri cu o componentă internațională din Uniune în 2007, ținând seama că două dintre statele care intenționează să participe la cooperarea consolidată, Germania și Franța, au înregistrat cel mai mare procent de divorțuri ’internaționale’ în anul respectiv;

J.  întrucât armonizarea normelor privind conflictul de legi va înlesni recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în spațiul de libertate, securitate și justiție, contribuind astfel, la consolidarea încrederii reciproce; întrucât, în momentul de față, la nivelul statelor membre care participă la cooperarea judiciară în materie de drept civil, există 26 seturi diferite de conflicte legislative în ceea ce privește divorțul, iar instituirea cooperării consolidate în acest domeniu va reduce numărul la 13, contribuind astfel la o mai mare armonizare a normelor de drept internațional privat și consolidarea procesului de integrare;

K.  întrucât antecedentele acestei inițiative au demonstrat clar că propunerea de decizie este înaintată ca soluție ultimă, iar obiectivele cooperării nu ar putea fi îndeplinite într-un interval de timp rezonabil; întrucât cel puțin nouă state și-au manifestat intenția să participe la inițiativă; întrucât sunt îndeplinite cerințele articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană EU;

L.  întrucât sunt îndeplinite, de asemenea, cerințele articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

M.  întrucât, în mod deosebit, cooperarea consolidată în acest domeniu este în conformitate cu tratatele și legislația comunitară, deoarece nu modifică acquis-ul, iar singurele norme existente în domeniu se referă la jurisdicția, recunoașterea și aplicarea hotărârilor judecătorești, și nu la legislația aplicabilă; întrucât nu va produce nicio discriminare pe motive de naționalitate care să contravină articolului 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece normele propuse în materie de conflicte legislative se vor aplica tuturor părților aflate în instanțele judecătorești din statele membre participante la inițiativă, indiferent de naționalitate sau de rezidență;

N.  întrucât cooperarea consolidată nu va submina piața internă sau coeziunea socială și teritorială, nu va constitui o barieră sau o bază de discriminare în relațiile comerciale dintre statele membre și nici nu va denatura concurența; întrucât, în schimb, va facilita funcționarea adecvată a pieței interne prin eliminarea obstacolelor posibile în calea circulației libere a persoanelor și va simplifica lucrurile în cazul persoanelor și al practicienilor dreptului din statele membre participante, fără a produce vreo discriminare între cetățeni;

O.  întrucât cooperarea consolidată va respecta drepturile, competențele și obligațiile statelor membre care nu participă la cooperarea consolidată, în măsura în care acestea își vor păstra normele existente în materie de drept privat internațional, nu există niciun acord internațional între statele membre participante și cele neparticipante care ar fi încălcat prin cooperarea consolidată și în măsura în care această cooperarea nu interferează cu dispozițiile Convențiilor de la Haga din 1996 privind răspunderea parentală și obligațiile de întreținere;

P.  întrucât articolul 328 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că cooperarea consolidată urmează să fie deschisă pentru toate statele membre care doresc să participe;

Q.  întrucât articolul 333 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene îi permite Consiliului (sau mai precis, acelor membri în Consiliu care reprezintă statele membre participante la cooperarea consolidată) să adopte o decizie care să stipuleze că acesta va hotărî în conformitate cu procedura legislativă ordinară, prevăzută în articolul 81 alinatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene, în baza căruia Parlamentul este doar consultat,

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  invită Consiliul să adopte o decizie în baza articolului 333 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care stipulează că atunci când este vorba de o propunere a regulament al Consiliului de punere în aplicare a cooperării consolidate în domeniul legislației aplicabile divorțului și separării de drept, acesta va hotărî în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 15 E, 21.01.10, p. 128. (2) Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franța, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România și Slovenia.