Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (C(2009)3159),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate (C(2009)3177),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM(2009)0362),

–  având în vedere principiile publicate la 2 aprilie 2009 de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) cu privire la bunele practicile de remunerare și standardele aferente de punere în aplicare din 25 septembrie 2009,

–  având în vedere principiile la nivel înalt privind politicile de remunerare, publicate de Comitetul european al inspectorilor bancari (CEBS) la 20 aprilie 2009,

–  având în vedere raportul CEBS din 11 iunie 2010 cu privire la aplicarea la nivel național a principiilor la nivel înalt ale CEBS privind politicile de remunerare,

–  având în vedere principiile privind remunerarea ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și metodologia de evaluare a standardelor din ianuarie 2010,

–  având în vedere documentul OCDE din februarie 2010 referitor la guvernanța corporativă și criza financiară – concluzii și bune practici emergente pentru a consolida punerea în aplicare a principiilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la o serie de chestiuni deontologice legate de administrarea societăților(1),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 2 iunie 2010 privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare (COM(2010)0284),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2 iunie 2010 privind aplicarea de către statele membre a Recomandării 2009/385/CE a Comisiei de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate (Recomandarea din 2009 privind remunerarea directorilor) (COM(2010)0285),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2 iunie 2010 privind aplicarea de către statele membre UE a Recomandării 2009/384/CE a Comisiei privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (COM(2010)0286),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0208/2010),

A.  întrucât în sectorul serviciilor financiare și în anumite societăți cotate la bursă politicile de remunerare pentru categoriile de personal a căror activitate profesională are o incidență semnificativă asupra profilului de risc al societății au fost de natură să încurajeze tranzacțiile menite să asigure profituri pe termen scurt, creând în acest sens modele de afaceri din ce în ce mai riscante, în detrimentul lucrătorilor, al persoanelor care economisesc și al investitorilor și al creșterii durabile, în sens general;

B.  întrucât Cartea verde a Comisiei privind guvernanța corporativă în cadrul instituțiilor financiare și politicile de remunerare subliniază că lipsa unor mecanisme eficace de control a contribuit semnificativ la practici excesiv de riscante aplicate în cadrul instituțiilor financiare și că guvernanța corporativă ar trebui să țină seama de stabilitatea sistemului financiar care depinde de acțiunile unui număr mare de actori;

C.  întrucât structurile inadecvate de remunerare ale anumitor instituții financiare care încurajează asumarea cu imprudență a unor riscuri excesive au jucat un rol în acumularea riscurilor care au dus la actuala criză financiară, economică și socială și constituie, prin urmare, o preocupare majoră pentru factorii de decizie și pentru autoritățile de reglementare;

D.  întrucât instituțiile financiare trebuie să ia în considerare, ca parte a responsabilității lor sociale, mediul social în care funcționează instituția, precum și, într-un mod integrat, interesele tuturor părților implicate, cum ar fi clienții, acționarii și angajații;

E.  întrucât au fost lansate numeroase inițiative la nivel mondial, european și național pentru a remedia situația practicilor problematice de remunerare și întrucât o abordare coordonată la nivel mondial este esențială nu numai pentru a garanta un mediu concurențial echitabil, ci și pentru a asigura competitivitatea Europei la nivel mondial și a promova o concurență durabilă și echitabilă între piețe;

F.  întrucât principiile FSB cu privire la bunele practici de remunerare, aprobate de liderii G20, stabilesc cinci elemente ale bunelor practici de remunerare și având în vedere importanța promovării punerii în aplicare simultane a acestor principii;

G.  întrucât principiile convenite și măsurile luate cu privire la politicile de remunerare trebuie să fie analizate în mod continuu, și, după caz, adaptate pentru a crea condiții uniforme în întreaga Europă și pentru a asigura competitivitatea globală a sectorului financiar european;

H.  întrucât practica și mai multe studii științifice au demonstrat impactul limitat al recomandărilor neobligatorii asupra politicilor de remunerare, ceea ce subliniază necesitatea de a crea un instrument mai puternic de natură să asigure respectarea principiilor;

I.  întrucât în raportul Comisiei se afirmă că, în ciuda impulsului generat de criză în sensul unei reforme substanțiale în materie de politici de remunerare, numai 16 state membre au aplicat pe deplin sau parțial recomandările Comisiei,

Observații generale

1.  salută inițiativele lansate de Comisie și FSB cu privire la politicile de remunerare aplicate în sectorul financiar și în cadrul societăților cotate la bursă în general; cu toate acestea, consideră că atunci când instituțiilor financiare li se aplică reglementări suplimentare în ceea ce privește politica de remunerare și cerințele de capital, ar trebui să se țină seama de dimensiunea instituției financiare și, astfel, de contribuția activității acesteia la riscul sistemic;

2.  ia act de propunerile raportului ca directivele privind cerințele de capital să conțină principii cu caracter obligatoriu privind politicile de remunerare din sectorul financiar;

Administrarea eficace a practicilor de remunerare

3.  subliniază că autoritățile de supraveghere ar trebui să decidă dacă o instituție financiară sau o societate cotată la bursă ar trebui să dispună de un comitet de remunerare; acest lucru ar trebui realizat ținând seama de dimensiunea, organizarea internă și de natura, domeniul de activitate și complexitatea activităților acestora; consideră că, în cazul în care autoritatea de supraveghere consideră necesar, comitetul de remunerare ar trebui să stabilească politica în materie de remunerare, iar acesta trebuie să fie independent, să răspundă în fața acționarilor și a autorităților de supraveghere și să lucreze în strânsă cooperare cu comitetul de riscuri al societății respective în ceea ce privește evaluarea stimulentelor create de sistemul de remunerare;

4.  subliniază că comitetul de remunerare trebuie să aibă acces la obiectul contractelor, astfel încât contractele pe care le verifică să fie astfel concepute încât să facă posibilă sancționarea actelor de neglijență gravă prin reducerea remunerației; un act de neglijență gravă are loc atunci când nu este respectat, în special, principiul de „due diligence”, caz în care comitetul de remunerare trebuie să se asigure că reducerea nu este pur simbolică, ci contribuie în mod semnificativ la compensarea prejudiciului produs; în plus, instituțiile financiare ar trebui îndemnate să facă uz de un sistem „malus”, ceea ce înseamnă revenirea la remunerații ce depind de performanță în urma constatării unei performanțe slabe;

5.  consideră că președintele și membrii cu drept de vot ai comitetului de remunerare trebuie să fie membri ai structurii de conducere care nu dețin funcții executive în cadrul instituției financiare sau în cadrul societății cotate respective; consideră că directorii și membrii consiliului de administrație ar trebui să evite participarea simultană în cadrul consiliilor de administrație ale altor întreprinderi în cazul în care există posibilitatea unui conflict de interese;

6.  consideră că, atunci când este cazul, acționarilor ar trebui să li se ofere ocazia de a contribui la stabilirea unor politici de remunerare durabile și ar putea, prin urmare, să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la politicile de remunerare prin intermediul unui vot fără caracter obligatoriu asupra raportului de remunerare în cadrul adunării generale a societății;

7.  subliniază că remunerarea membrilor fără funcții executive ai consiliului de administrație ar trebui să includă numai o componentă fixă a plății și nu o componentă variabilă în funcție de performanțe sau de acțiunile deținute;

8.  subliniază că membrii cu funcții de control al riscurilor ar trebui să fie independenți de unitățile comerciale pe care le controlează, să dispună de autoritatea necesară și să fie remunerați independent de performanța unităților comerciale respective;

Alinierea efectivă a remunerării cu asumarea prudentă a riscurilor

9.  subliniază că remunerarea ar trebui să fie ajustată la toate tipurile de riscuri, să fie simetrică cu rezultatele și sensibilă la orizontul temporal al riscurilor existente și posibile care au un impact asupra performanței și stabilității globale ale societății;

10.  subliniază că, în gestionarea societăților cotate la bursă, directorii nu ar trebui să fie ghidați de interese financiare personale; consideră că interesele financiare ale directorilor legate de remunerația variabilă intră în multe cazuri în conflict cu interesele pe termen lung ale societății, inclusiv cu interesele angajaților acesteia și ale altor părți interesate;

11.  consideră că sistemele de compensare ar trebui să fie proporționale cu dimensiunea, organizarea internă și complexitatea instituțiilor financiare și ar trebui să reflecte diversitatea existentă la nivelul diferitelor sectoare financiare, cum ar fi sectorul bancar, de asigurări și de gestionare a fondurilor;

12.  subliniază că mecanismele de gestionare a riscurilor operaționale în cazul cadrelor de conducere, al persoanelor responsabile de asumarea riscurilor și al celor cu funcții de control ar trebui revizuite de organul de supraveghere și supuse unor controale aprofundate din partea acestuia; consideră că aceste proceduri ar trebui să se aplice și personalului a cărui remunerație totală, inclusiv contribuțiile la pensie, îl plasează în aceeași categorie de remunerare cu tipurile de funcții enumerate anterior;

13.  consideră că valoarea remunerației variabile ar trebui să fie stabilită pe baza unor criterii de performanță predeterminate și măsurabile, care ar trebui să promoveze durabilitatea societății pe termen lung;

14.  subliniază că remunerația bazată pe performanță ar trebui să lege valoarea fondului de prime de performanța generală și de baza de capitale ale societății, în timp ce remunerația individuală a unui angajat bazată pe performanța acestuia ar trebui să fie o combinație între evaluarea performanței individuale, a performanței unității comerciale respective și a rezultatelor globale ale instituției;

15.  consideră că interesul financiar personal al directorilor, legat de partea variabilă a remunerației lor, este de multe ori în conflict cu interesele pe termen lung ale întreprinderii; subliniază că politica de remunerare a directorilor și a altor categorii de personal responsabil pentru deciziile cu grad sporit de risc ar trebui să fie compatibilă cu un sistem echilibrat și eficient de gestiune a riscului și că ar trebui să existe o proporție adecvată între remunerarea fixă și cea variabilă; insistă asupra introducerii generalizate a unor măsuri care să vizeze reducerea sau chiar retragerea componentei variabile a remunerației la categoriile de personal a căror performanță cauzează deteriorarea rezultatelor societății lor;

16.  consideră că, pentru a stabili nivelul componentei variabile a remunerației, ar trebui luate în considerare nu numai măsurile cantitative, ci și criteriile de performanță legate de calitate și de buna judecată;

17.  consideră că primele garantate nu ar trebui să facă parte din planurile de remunerare;

18.  consideră că, din motive etice, dar și în interesul dreptății sociale și al durabilității economice, diferența dintre valoarea cea mai mare și valoarea cea mai mică a remunerațiilor acordate într-o societate ar trebui să fie rezonabilă;

19.  subliniază că societățile ar trebui să elaboreze, cu aprobarea autorității de supraveghere, o procedură internă pentru a soluționa conflictele care ar putea apărea între unitatea de management al riscului și unitățile operaționale;

20.  subliniază necesitatea de a extinde aceste principii la remunerarea tuturor angajaților ale căror activități profesionale au un impact real asupra profilului de risc al societății pentru care lucrează, inclusiv a cadrelor de conducere, a persoanelor responsabile de asumarea riscurilor, a celor cu funcții de control, precum și a oricărui angajat a cărui remunerație totală, inclusiv sumele prevăzute pentru pensie, îl plasează în aceeași categorie de remunerare;

21.  subliniază că asigurarea de răspundere civilă a directorilor și a responsabililor, menită să protejeze directorii, responsabilii și conducătorii de rang superior ai societăților de reclamațiile care rezultă din deciziile sau acțiunile riscante sau neglijente luate în exercițiul funcțiunii nu este conformă cu gestionarea durabilă a riscurilor în domeniul remunerării;

O structură echilibrată a pachetului de remunerare

22.  subliniază că trebuie să existe un echilibru corespunzător între componenta variabilă și cea fixă a remunerației;

23.  propune ca remunerația variabilă să fie plătită numai dacă acest lucru este sustenabil din perspectiva situației financiare și a bazei de capital ale instituției și dacă se justifică prin prisma performanței pe termen lung a acesteia; consideră că autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să aibă dreptul de a limita valoarea totală a remunerației variabile în cazul instituțiilor financiare cu scopul de a consolida capitalul social;

24.  subliniază că o proporție substanțială din componenta variabilă a remunerației ar trebui amânată pentru o perioadă suficientă de timp; valoarea proporției amânate și durata perioadei de amânare ar trebui stabilite în funcție de ciclul economic, de natura activităților comerciale, de riscurile aferente și de activitățile angajatului respectiv; remunerația exigibilă în cadrul unui mecanism de plată amânată ar trebui să devină un drept legitim cel devreme odată cu remunerația exigibilă pe bază proporțională; plata a cel puțin 40% din componenta variabilă a remunerației ar trebui amânată; în cazul unei componente variabile a remunerației cu o valoare extrem de ridicată, ar trebui amânată plata a cel puțin 60% din sumă, iar perioada de amânare ar trebui să fie de cel puțin 5 ani;

25.  consideră că o proporție semnificativă din componenta variabilă a remunerației ar trebui să fie acordată sub formă de instrumente nemonetare, cum ar fi creanțele subordonate, capitalul contingent, acțiunile sau instrumentele legate de acțiuni, cu condiția ca aceste instrumente să creeze stimulente aliniate cu crearea de valoare pe termen lung și cu orizonturile temporale de risc;

26.  consideră că, pentru a evita „arbitrajul de prime”, politicile de remunerare ar trebui să se aplice remunerației totale, inclusiv salariilor și pensiilor; în plus, consideră că „primele de pensie” ar trebui să fie acordate sub formă de instrumente nemonetare, cum ar fi creanțele subordonate, capitalul contingent, acțiunile sau instrumentele legate de acțiuni pentru a alinia stimulentele pe termen lung;

27.  propune stabilirea, pentru pachetele de plăți compensatorii în caz de încetare anticipată a raporturilor de muncă („parașutele de aur”), a unei limite maxime egale cu echivalentul a doi ani de plată a componentei fixe a remunerației directorilor și interzicerea acordării acestor plăți compensatorii în caz de lipsă de performanță sau de încetare a raporturilor de muncă din proprie inițiativă;

28.  solicită luarea în considerare a principiului egalității dintre femei și bărbați la stabilirea politicilor de remunerare;

29.  reafirmă necesitatea sancționării tuturor formelor de discriminare din cadrul întreprinderilor, îndeosebi în ceea ce privește stabilirea politicilor de remunerare, evoluția carierei și procesul de recrutare a directorilor;

Supravegherea efectivă și implicarea părților interesate

30.  consideră că societățile ar trebui să facă publice în timp util informații clare și cuprinzătoare cu privire la practicile lor de remunerare și că autoritățile de supraveghere ar trebui să aibă acces la toate informațiile de care au nevoie pentru a evalua respectarea principiilor aplicabile;

31.  cere întreprinderilor de stat să practice, ca orice alte întreprinderi, o transparență totală cu privire la politicile lor de remunerare și de acordare a primelor;

32.  solicită, de asemenea, să se facă publice regimurile de pensii și de pensii suplimentare ale întreprinderilor, inclusiv ale întreprinderilor de stat;

33.  invită Comisia să își consolideze recomandările sale din 30 aprilie 2009 privind structura remunerațiilor și alinierea riscurilor în conformitate cu principiile instituite de Consiliul pentru Stabilitate Financiară și acceptate de către summitul G20 din septembrie 2009;

34.  invită Comisia să adopte principii ferme cu caracter obligatoriu privind politicile de remunerare din sectorul financiar, pe baza propunerilor pentru sectorul bancar din raportul referitor la Directiva privind cerințele de capital, și să instituie o procedură de publicare bazată pe principiul „respectă sau explică” pentru societățile cotate la bursă care nu respectă principiile în cauză;

35.  îndeamnă autoritățile de supraveghere din sectorul financiar să implementeze principiile de remunerare și metodologia de evaluare a standardelor propuse de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară în ianuarie 2010;

36.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze o structură internațională comună pentru cunoașterea numărului de persoane a căror remunerație este egală sau mai mare de 1 milion EUR, incluzând principalele elemente ale salariului, primele, indemnizațiile pe termen lung și contribuțiile la pensie;

37.  invită Comisia să ia în considerare atât rolul auditorilor interni, cât și al celor externi ca parte integrantă a asigurării întregului spectru de guvernanță corporativă eficace;

38.  invită Comisia să examineze posibilitatea consolidării rolului directorilor fără funcții executive, inclusiv prin asigurarea faptului că întreprinderile oferă posibilități de formare continuă și pachete salariale independente care reflectă poziția independentă a directorilor fără funcții executive, precum și prin acordarea autorităților de supraveghere a competenței de a purta discuții cu „persoanele aprobate”;

39.  invită Comisia să clarifice în propunerile sale legislative rolul autorităților de supraveghere în ceea ce privește politica de remunerare;

40.  subliniază că componentele variabile ale remunerației nu ar trebui plătite prin intermediul unor mecanisme sau al unor metode care favorizează evaziunea de la plata impozitului pe venit din această remunerație;

41.  solicită garantarea faptului că reglementarea remunerației nu va afecta drepturile fundamentale garantate prin tratate, în special dreptul partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective, în conformitate cu legislația și practicile naționale;

42.  solicită Comisiei să creeze un cadru UE de gestionare a crizelor pentru a evita producerea unei noi crize financiare, luând în considerare inițiativele întreprinse de organisme internaționale precum G20 și FMI;

43.  invită Comisia să încurajeze statele membre să le reamintească societăților cotate la bursă și societăților de servicii financiare de responsabilitatea lor socială, de degradarea imaginii lor și de necesitatea de a juca un rol exemplar în cadrul unei societăți internaționale prospere;

44.  consideră că continuarea activității sau menținerea de sucursale în teritorii necooperante contravine intereselor pe termen lung ale întreprinderilor în general și solicită elaborarea unei strategii europene de combatere a paradisurilor fiscale în vederea implementării declarațiilor făcute de G20 la Londra și la Pittsburgh;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților de reglementare de la nivelul UE și de la nivel național.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0165.