Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea macroprudențială comunitară a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru riscuri sistemice (COM(2009)0499 – C7-0166/2009 – 2009/0140(COD))
* Amendamente politice: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine, iar textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI privind supravegherea macroprudențială comunitară a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru riscuri sistemice
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),
întrucât:
(1) Stabilitatea financiară este o condiție prealabilă pentru ca economia reală să ofere locuri de muncă, credite și creștere. Criza financiară a evidențiat importante lacune în domeniul supravegherii financiare, care nu a reușit să prevină acumularea de riscuri excesive în sectorul financiar. Criza are consecințe incomensurabile asupra contribuabililor, asupra multor cetățeni ai Uniunii care sunt în prezent șomeri și asupra multor întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Statele membre nu își pot permite să mai salveze instituțiile financiare în cazul unei noi crize de aceeași amploare fără a încălca normele Pactului de stabilitate și de creștere.
(1a)Cu mult timp înaintea crizei financiare, Parlamentul European a solicitat în mod periodic aplicarea unor condiții de concurență cu adevărat echitabile pentru toți actorii din cadrul Uniunii și a subliniat existența unor lacune semnificative în ceea ce privește supravegherea exercitată de Uniune asupra unor piețe financiare din ce în ce mai integrate [în Rezoluția sa din 13 aprilie 2000 referitoare la Comunicarea Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului de acțiune privind piețele financiare: plan de acțiune(4), în Rezoluția sa din 21 noiembrie 2002 privind normele de supraveghere prudențială în Uniunea Europeană(5), în Rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica în domeniul serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea Albă(6), în Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative („hedge funds”) și fondurile de capital privat („private equity”)(7), în Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere(8), în Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inițierea și exercitarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)(9) și în Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind agențiile de rating al creditelor(10)).
(2) În noiembrie 2008, Comisia a însărcinat unui grup la nivel înalt prezidat de dl Jacques de Larosière („grupul de Larosière”) să formuleze recomandări cu privire la modul în care pot fi consolidate mecanismele europene de supraveghere, pentru a proteja mai bine cetățenii și pentru a reinstaura încrederea în sistemul financiar.
(3) În raportul său final, prezentat la 25 februarie 2009 (raportul de Larosière), grupul de Larosière a recomandat, printre altele, înființarea unui organism la nivelul Uniunii care să fie însărcinat cu supravegherea riscurilor din întregul sistem financiar.
(4) În comunicarea sa intitulată „Stimularea redresării economice europene” din 4 martie 2009, Comisia a salutat și a oferit o largă susținere recomandărilor formulate de grupul de Larosière. În cadrul reuniunii sale din 19 și 20 martie 2009, Consiliul European a convenit asupra necesității de a îmbunătăți reglementarea și supravegherea instituțiilor financiare din cadrul UE și de a utiliza raportului grupului de Larosière ca bază de acțiune.
(5) În comunicarea sa intitulată „Supravegherea financiară europeană” din 27 mai 2009, Comisia a inițiat o serie de reforme ale mecanismelor actuale de asigurare a stabilității financiare la nivelul Uniunii, în special crearea unui Comitet european pentru riscuri sistemice (CERS) responsabil cu supravegherea macroprudențială. Consiliul din 9 iunie 2009 și Consiliul European, în cadrul reuniunii din 18 și 19 iunie, au sprijinit opinia Comisiei și au salutat intenția acesteia de a înainta propuneri legislative prin care noul cadru să fie implementat în cursul anului 2010. În conformitate cu opiniile Comisiei, printre altele, Consiliul a concluzionat că BCE „ar trebui să ofere CERS sprijin analitic, statistic, administrativ și logistic, bazându-se și pe consiliere tehnică din partea băncilor centrale și a autorităților de supraveghere naționale”. Asistența acordată CERS de către BCE, precum și sarcinile încredințate și atribuite CERS nu ar trebui să aducă atingere principiului independenței BCE în îndeplinirea atribuțiilor sale, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(5a)Având în vedere integrarea piețelor financiare internaționale, este necesar un angajament ferm din partea Uniunii la nivel global. CERS ar trebui să beneficieze de expertiza unui comitet științific la nivel înalt și să își asume toate responsabilitățile necesare la nivel mondial pentru a se asigura că vocea Uniunii se face auzită în problemele de stabilitate financiară, în special printr-o strânsă cooperare cu Fondul Monetar Internațional (FMI), Comitetul pentru servicii financiare (CSF) și toți partenerii grupului G20.
(5b)CERS ar trebui să contribuie, printre altele, la punerea în aplicare a recomandărilor formulate de FMI, CSF și Banca Reglementelor Internaționale (BRI) către G20, într-o primă fază de luare în considerare a raportului acestora privind orientările pentru evaluarea importanței sistemice a instituțiilor, piețelor și instrumentelor financiare, publicat în octombrie 2009, în care se afirmă că un risc sistemic trebuie să fie dinamic pentru a lua în considerare evoluția sectorului financiar și a economiei mondiale. Un risc sistemic poate fi definit ca risc de perturbare a serviciilor financiare, cauzată de disfuncționalități ale întregului sistem financiar sau ale unor părți ale acestuia, și care are poate avea consecințe negative grave asupra economiei reale.
(5c)Raportul privind orientările pentru evaluarea importanței sistemice a instituțiilor, piețelor și instrumentelor financiare prevede, de asemenea, că evaluarea riscurilor sistemice poate varia în funcție de mediul economic. Aceasta va depinde totodată de infrastructura financiară și de acordurile de gestionare a crizei, precum și de capacitatea de a face față deficiențelor în momentul apariției acestora. Instituțiile pot avea o importanță sistemică pentru sistemele financiare și economiile locale, naționale și internaționale. Criteriile principale pentru identificarea importanței sistemice a piețelor și a instituțiilor sunt mărimea (volumul de servicii financiare prestate de componentele individuale ale sistemului financiar), substituibilitatea (măsura în care alte componente ale sistemului pot presta aceleași servicii în cazul unei deficiențe) și interconectarea (legăturile cu celelalte componente ale sistemului). Evaluarea bazată pe aceste trei criterii ar trebui completată de indicarea vulnerabilităților financiare și a capacității cadrului instituțional de a face față deficiențelor financiare.
(5d)Misiunea CERS ar trebui să fie aceea de a supraveghea și de a evalua riscurile sistemice în condiții normale în vederea diminuării expunerii sistemului la riscul de disfuncționalitate a componentelor sistemice și îmbunătățirii rezistenței sistemului financiar la șocuri. În această privință, CERS ar trebui să asigure stabilitatea financiară și să atenueze efectele negative asupra pieței interne și a economiei reale. Pentru a-și îndeplini obiectivele, CERS ar trebui să analizeze toate informațiile relevante, în special legislația aplicabilă care poate avea un impact asupra stabilității financiare, precum reglementările în domeniul contabilității, falimentului și planurilor de salvare.
(6) Funcționarea corespunzătoare a sistemului financiar al Uniunii și a sistemului financiar mondial, precum și atenuarea eventualelor riscuri, necesită o creștere a coerenței dintre supravegherea microprudențială și cea macroprudențială. Așa cum se indica în raportul Turner, din martie 2009, intitulat „Un răspuns legislativ la criza bancară mondială”, pentru a se obține aranjamente mai solide este necesară fie creșterea competențelor naționale, care ar însemna existența unei piețe unice mai restrictive, fie un nivel mai ridicat de integrare europeană. Având în vedere contribuția unui sistem financiar solid la nivelul de competitivitate și la creșterea economică în Uniune, precum și impactul acestuia asupra economiei reale, instituțiile UE au optat pentru un grad mai mare de integrare europeană, după cum se recomandă în raportul de Larosière.
(6a)Această structură nouă de supraveghere macroprudențială necesită un lider credibil și recunoscut. Astfel, dat fiind rolul său cheie și credibilitatea sa pe plan intern și internațional și în spiritul raportului de Larosière, președintele Băncii Centrale Europene ar trebui să fie și președintele CERS. În plus, sunt necesare cerințe mai stricte privind responsabilitatea și ar trebui extinsă componența organelor CERS, astfel încât să cuprindă o arie largă de expertiză, pregătire și opinii.
(6b)Raportul de Larosière prevede, de asemenea, că supravegherea macroprudențială nu este pertinentă dacă nu are niciun efect asupra supravegherii la nivel microprudențial, iar supravegherea microprudențială nu poate să asigure în mod eficient stabilitatea financiară fără a lua în considerare în mod adecvat evoluțiile la nivel macroprudențial.
(6c)Ar trebui instituit un Sistem european al supraveghetorilor financiari (SESF), care să reunească, sub forma unei rețele, toți actorii angajați în activități de supraveghere financiare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Respectând principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF ar trebui să coopereze pe bază de încredere și deplin respect reciproc, în special pentru a garanta că informațiile care circulă între ele sunt adecvate și fiabile. La nivelul Uniunii, rețeaua ar trebui să fie compusă din CERS și trei autorități de supraveghere microprudențială: Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar), instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010, Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe), instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 și Autoritatea europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010.
▌
(7a)CERS se compune dintr-un Consiliu general, un Comitet director, un secretariat și un Comitet consultativ științific.
(8) Acolo unde este cazul, CERS ar trebui să emită și să publice avertismente și recomandări de natură generală privind întreaga Uniune, statele membre individuale sau un grup de state membre, cu un termen specific în care acestea să răspundă prin politici corespunzătoare. În cazurile în care astfel de avertismente sau recomandări sunt adresate unui stat membru individual sau unui grup de state membre, CERS poate să propună măsuri adecvate de asistență. Atunci când este cazul, Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea CERS, a unei Autorități, a Parlamentului European sau a Consiliului, poate adopta o decizie adresată unei Autorități prin care stabilește existența unei situații de urgență.
(8a)CERS ar trebui să decidă dacă o recomandare rămâne confidențială sau este făcută publică, ținând seama de faptul că publicarea poate contribui la respectarea recomandărilor, în anumite circumstanțe.
(8b)CERS ar trebui să stabilească un cod de culori pentru a permite părților interesate să evalueze mai bine natura riscurilor.
(9) În vederea sporirii importanței și legitimității lor, aceste avertismente și recomandări ar trebui transmise prin intermediul Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, destinatarilor și, acolo unde este cazul, prin intermediul AES.
(10) De asemenea, CERS trebuie să monitorizeze respectarea recomandărilor sale, pe baza rapoartelor întocmite de destinatari, pentru a se asigura că avertismentelor și recomandărilor sale li se dă curs. Destinatarii recomandărilor ar trebui să justifice corespunzător orice nerespectare a recomandărilor CERS (mecanismul „acțiuni sau explicații”), mai ales față de Parlamentul European. CERS ar trebui să dispună de mijloace de recurs înaintea Parlamentului European sau a Consiliului în cazurile în care nu este satisfăcut de modul în care destinatarii au urmat recomandările sale.
▌
(12) CERS ar trebui să înainteze un raport Parlamentului European și Consiliului cel puțin anual și mai frecvent în caz de dificultăți financiare de amploare.
(13) BCE și băncile centrale naționale ar trebui să dețină un rol principal în supravegherea macroprudențială, datorită competențelor și responsabilităților lor curente în domeniul stabilității financiare. Participarea autorităților însărcinate cu supravegherea microprudențială la lucrările CERS este esențială pentru garantarea faptului că evaluarea riscului macroprudențial se bazează pe informații complete și exacte cu privire la evoluțiile din sistemul financiar. În consecință, președinții Autorităților europene de supraveghere ar trebui să fie membri cu drept de vot. Din motive de transparență, Consiliul general ar trebui să includă șase membri independenți, care nu sunt membri AES, aleși pe baza competențelor lor generale și a angajamentului lor față de valorile Uniunii, precum și pe baza unei variate experiențe profesionale în mediile academice sau în sectorul privat, în special al IMM-urilor, sindicatelor sau ca prestatori sau consumatori de servicii financiare, și care oferă toate garanțiile de independență și confidențialitate. Un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru ar trebui să participe la reuniunile Consiliului general ca membru fără drept de vot.
(14) Participarea unui membru al Comisiei va contribui la stabilirea unei legături cu supravegherea macroeconomică și financiară a Uniunii, în timp ce prezența președintelui Comitetului economic și financiar reflectă rolul ministerelor de finanțe în asigurarea stabilității financiare.
(14a)Întrucât băncile și instituțiile financiare din țări terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European sau ale Asociației Europene a Liberului Schimb pot opera în cadrul Uniunii, ar trebui prevăzută posibilitatea invitării câte unui reprezentant la nivel înalt din fiecare dintre aceste state la reuniunile Consiliului general, cu condiția obținerii acordului țării de origine.
(15) Este esențial ca membrii CERS să își exercite îndatoririle cu imparțialitate și să aibă în vedere numai stabilitatea financiară a întregii Uniuni Europene. În cazul în care nu se ajunge la un consens, voturile referitoare la avertismente și recomandări în cadrul CERS nu ar trebui ponderate, iar deciziile ar trebui luate, de regulă, cu majoritate simplă.
(16) Interconectarea instituțiilor și a piețelor financiare presupune ca monitorizarea și evaluarea potențialelor riscuri sistemice să se bazeze pe o gamă largă de date și indicatori macroeconomici și microfinanciari relevanți. Aceste riscuri sistemice includ riscul de perturbare a serviciilor financiare care este cauzat de o disfuncționalitate importantă a întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia și care poate produce consecințe negative grave asupra pieței interne și asupra economiei reale. Toate tipurile de instituții, intermediari, piețe, infrastructuri și instrumente financiare pot avea o importanță sistemică. Prin urmare, CERS ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, păstrând în același timp confidențialitatea acestor date, conform necesităților.
(17) Participanții la piață pot avea contribuții valoroase la înțelegerea evoluțiilor care influențează sistemul financiar. Atunci când este cazul, CERS ar trebui, prin urmare, să consulte părțile interesate din sectorul privat (reprezentanți ai sectorului financiar, asociații ale consumatorilor, grupuri de utilizatori din domeniul serviciilor financiare, înființate de Comisie sau de legislația Uniunii…) și să le ofere posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Mai mult, dat fiind faptul că nu există nicio definiție strictă a riscurilor sistemice și că evaluarea riscurilor sistemice poate varia, în funcție de mediul economic, CERS ar trebui să asigure o arie extinsă de expertiză și competențe în rândul personalului și al consilierilor săi.
▌
(19) Înființarea CERS ar trebui să contribuie direct la atingerea obiectivelor pieței interne. Supravegherea macroprudențială a sistemului financiar la nivelul Uniunii este o parte integrantă a noilor mecanisme generale de supraveghere în Uniune, deoarece aspectele macroprudențiale sunt strâns legate de atribuțiile de supraveghere microprudențială atribuite Autorităților europene de supraveghere. Toate părțile interesate vor putea avea încrederea necesară pentru a se implica în activități financiare transfrontaliere numai după ce se vor institui mecanisme care să țină cont într-o măsură suficientă de interdependența dintre riscurile microprudențiale și cele macroprudențiale. CERS ar trebui să monitorizeze și să evalueze riscurile la adresa stabilității financiare care sunt generate de evoluții care pot avea impact la nivel sectorial sau la nivelul sistemului financiar în ansamblul său. Prin abordarea acestor riscuri, CERS ar trebui să contribuie direct la o structură de supraveghere integrată la nivelul Uniunii, necesară pentru promovarea unor reacții politice oportune și coerente la nivelul statelor membre, prevenindu-se astfel abordările divergente și îmbunătățindu-se funcționarea pieței interne.
(20) Deoarece la nivelul statelor membre nu se poate realiza într-o măsură suficientă o supraveghere macroprudențială eficientă a sistemului financiar al Uniunii din cauza integrării piețelor financiare europene, Uniunea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat anterior, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,
(20a)După cum se sugerează în raportul de Larosière, este necesară o abordare în etape, iar Parlamentul European și Consiliul ar trebui să realizeze o reexaminare completă a SESF, CERS și AES până la...(11).
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1▌
1.Se înființează un Comitet european pentru riscuri sistemice, denumit în continuare CERS. Acesta are sediul la Frankfurt.
1a.CERS face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF), al cărui scop este de a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii.
1b.SESF cuprinde:
(a)
CERS;
(b)
Autoritatea europeană de supraveghere (valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEVMP];
(c)
Autoritatea europeană de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale) instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO];
(d)
Autoritatea europeană de supraveghere (sectorul bancar) instituită prin Regulamentul (UE) nr. .../2010 [ABE];
(e)
Autoritatea europeană de supraveghere (Comitetul comun) prevăzută la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. .../2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO];
(f)
autoritățile din statele membre menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO];
(g)
Comisia, în scopul efectuării sarcinilor menționate la articolele 7 și 9 din Regulamentul (UE) nr. .../2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO];
Autoritățile europene de supraveghere menționate la literele (b), (c) și (d) au sediul la Frankfurt.
Acestea pot avea reprezentanțe în cele mai importante centre financiare ale Uniunii Europene.
1c.Respectând principiul cooperării loiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF cooperează pe bază de încredere și deplin respect reciproc, în special pentru a garanta că informațiile care circulă între ele sunt adecvate și fiabile.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a)
„instituție financiară” înseamnă orice întreprindere reglementată de legislația prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO], precum și orice altă întreprindere sau entitate care își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii, a cărei activitate financiară poate să prezinte un risc sistemic, chiar dacă aceasta nu are legătură directă cu publicul larg;
(b)
„sistem financiar” înseamnă toate instituțiile financiare, piețele, produsele și infrastructurile piețelor;
(ba)
„risc sistemic” înseamnă riscul de perturbare a sistemului financiar care poate genera consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală. Toate tipurile de entități intermediare financiare, piețe și infrastructuri financiare pot fi importante din punct de vedere sistemic într-o anumită măsură.
Articolul 3
Misiune, obiective și atribuții
1. CERS răspunde de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar pe teritoriul Uniunii pentru a contribui la prevenirea sau reducerea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare a Uniunii ca urmare a evoluțiilor din sistemul financiar, luând în considerare evoluțiile macroeconomice, pentru a evitaperioadele de dificultăți financiare de amploare și pentru a contribui la funcționarea armonioasă a pieței interne, garantând astfel o contribuție sustenabilă a sectorului financiar la creșterea economică.
2. În vederea îndeplinirii scopurilor prevăzute la alineatul (1), CERS îndeplinește următoarele atribuții:
(a)
să identifice și/sau să colecteze, după cum este cazul, și să analizeze toate informațiile relevante, inclusiv legislația cu un impact potențial asupra stabilității financiare, precum reglementările din domeniul contabilității, al restructurării și al dizolvării, pentru îndeplinirea obiectivelor descrise la alineatul (1);
(b)
să identifice și să clasifice riscurile sistemice în funcție de prioritate;
(c)
să emită avertismente atunci când riscurile sistemice sunt considerate importante și să le publice, după caz;
(d)
să formuleze recomandări pentru acțiunile de remediere ca răspuns la riscurile identificate și să le publice, dacă este cazul;
(da)
să adreseze Comisiei un avertisment confidențial atunci când CERS consideră că poate apărea o situație de urgență, astfel cum este definită la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEVMP], Regulamentul (UE) nr. …/2010 [AEAPO] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [ABE]. CERS prezintă Comisiei o evaluare a situației, pentru ca aceasta să determine necesitatea de a adopta o decizie adresată AES prin care stabilește existența unei situații de urgență;
(e)
să monitorizeze acțiunile întreprinse ca urmare a avertismentelor și a recomandărilor;
(f)
să coopereze îndeaproape cu toate părțile la SESF și, dacă este cazul, să furnizeze AES informații referitoare la riscurile sistemice necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora; îndeosebi CERS, în colaborare cu AES, elaborează un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) ce va servi drept bază pentru alocarea unui rating de supraveghere instituțiilor transfrontaliere ce ar putea prezenta un risc sistemic.
Ratingul respectiv este revizuit periodic pentru a ține seama de modificările semnificative ale profilului de risc al unei instituții. Ratingul de supraveghere constituie un element critic pentru decizia de a supraveghea sau interveni direct într-o instituție vulnerabilă;
(fa)
să facă parte, atunci când este cazul, din Comitetul comun;
(g)
să își coordoneze activitatea cu organizațiile financiare internaționale, în special cu Fondul Monetar Internațional și cu Consiliul pentru Stabilitate Financiară, precum și cu organismele relevante din țări terțe, cu privire la chestiunile legate de supravegherea macroprudențială;
(h)
să îndeplinească alte atribuții conexe, în conformitate cu legislația Uniunii.
CAPITOLUL II
ORGANIZARE
Articolul 4
Structură
1. CERS se compune dintr-un Consiliu general, un Comitet director, un secretariat și un Comitet consultativ științific.
2. Consiliul general adoptă deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii sarcinilor încredințate CERS.
3. Comitetul director furnizează asistență în cadrul procesului decizional al CERS prin pregătirea reuniunilor Consiliului general, prin revizuirea documentelor care urmează să fie discutate, precum și prin monitorizarea progreselor înregistrate de lucrările în curs ale CERS.
4. Secretariatul este responsabil de activitatea de zi cu zi a CERS și de toate problemele privind personalul. Acesta asigură sprijin analitic, statistic, administrativ și logistic de înaltă calitate pentru CERS, sub conducerea președintelui Consiliului general, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. …/2010 [CERS] al Consiliului. Secretariatul beneficiază de consiliere tehnică din partea AES, a băncilor centrale naționale și a autorităților naționale de supraveghere.
5. ▌Comitetul consultativ științific menționat la articolul 12 ▌oferă consultanță și asistență cu privire la aspecte relevante pentru lucrările CERS.
Articolul 5
Președinția
1. Președintele ▌CERS este președintele ▌BCE.
1a.Prim-vicepreședintele este ales de către și din rândul membrilor Consiliului general pentru un mandat de 5 ani, ținând seama de necesitatea unei reprezentări echilibrate a statelor membre, atât a celor care fac parte din zona euro, cât și a celor din afara acesteia. Mandatul său poate fi reînnoit o singură dată.
1b.Al doilea vicepreședinte este președintele Comitetului comun, astfel cum este acesta numit în temeiul articolului [XX] din Regulamentul (UE) nr. .../2010 [ABE], Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEVMP] și Regulamentul (UE) nr. .../2010 [AEAPO].
1c.Președintele și vicepreședinții prezintă în fața Parlamentului, în cadrul unei audieri publice, modul în care intenționează să-și îndeplinească sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul prezentului regulament.
2. Președintele prezidează reuniunile Consiliului general și ale Comitetului director.
3. Vicepreședinții prezidează, în ordinea de precădere, reuniunile Consiliului general și/sau ale Comitetului director atunci când președintele nu poate participa.
4. În cazul în care mandatul membrilor Consiliului general al BCE aleși în funcția de prim-vicepreședinte se încheie înainte de sfârșitul perioadei de 5 ani sau în cazul în care, din orice motiv, prim-vicepreședintele nu sunt în măsură să își îndeplinească îndatoririle, se alege un nou prim-vicepreședinte, în conformitate cu alineatul (1a).
5. Președintele îndeplinește funcția de reprezentare externă a CERS.
Articolul 6
Consiliul general
1. Următoarele persoane sunt membri ai Consiliului general cu drept de vot:
(a)
președintele și vicepreședintele BCE;
(b)
guvernatorii băncilor centrale naționale;
(c)
un membru al Comisiei Europene;
(d)
președintele Autorității bancare europene;
(e)
președintele Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale;
(f)
președintele Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe;
(fa)
șase persoane independente desemnate de către ceilalți membri cu drept de vot din Consiliul general la propunerea Comitetului comun; persoanele desemnate nu pot fi membri ai Autorităților europene de supraveghere și sunt aleși pe baza competențelor lor generale, precum și pe baza unei experiențe profesionale variate în mediile academice sau în alte sectoare, în special al întreprinderilor mici și mijlocii, sindicatelor sau ca prestatori sau consumatori de servicii financiare; în momentul numirii lor, Comitetul comun trebuie să indice care candidați vor face parte și din Comitetul director; în îndeplinirea atribuțiilor lor, persoanele numite nu trebuie să urmeze instrucțiunile niciunui guvern, instituții, organism, oficiu, entitate sau persoană fizică; persoanele numite se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.
2. Următoarele persoane sunt membri ai Consiliului general fără drept de vot:
(a)
pentru fiecare stat membru, un reprezentant la nivel înalt al autorităților naționale de supraveghere competente, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol;
(b)
președintele Comitetului economic și financiar.
3. În ceea ce privește reprezentarea autorităților naționale de supraveghere ▌, respectivii reprezentanți la nivel înalt ocupă această poziție prin rotație în funcție de punctele discutate, cu excepția cazului în care autoritățile naționale de supraveghere au convenit asupra unui reprezentant comun.
4. Consiliul general stabilește regulamentul de procedură al CERS.
Articolul 7
Imparțialitate
1. Atunci când participă la activitățile Consiliului general și la cele ale Comitetului director sau atunci când desfășoară orice altă activitate legată de CERS, membrii CERS își îndeplinesc atribuțiile cu imparțialitate și numai în interesul Uniunii Europene în ansamblul său. Aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea statelor membre, instituțiilor Uniunii sau altor organisme publice sau private.
1a.Membrii Consiliului general care sunt și membri ai Consiliului general al BCE acționează în totală independență în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.
2. Statele membre, instituțiile Uniunii Europene sau orice alte organisme publice sau private nu încearcă să influențeze membrii CERS în îndeplinirea atribuțiilor acestora privind CERS.
Articolul 8
Secretul profesional
1. Membrii Consiliului general al CERS și orice alte persoane care lucrează sau au lucrat în legătură cu CERS (inclusiv personalul relevant al băncilor centrale, al Comitetului consultativ științific, al AES și al autorităților naționale de supraveghere competente din statele membre) sunt obligați să nu divulge informații care fac obiectul secretului profesional, chiar și după ce atribuțiile acestora au încetat.
2. Informațiile primite de membrii CERS pot fi utilizate numai în exercițiul funcțiilor acestora și în cadrul îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2).
3. Fără a aduce atingere articolului 16 și aplicării dreptului penal, nicio informație confidențială primită de persoanele menționate la alineatul (1) în îndeplinirea atribuțiilor acestora nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, cu excepția prezentării sale într-o formă sintetică sau agregată, astfel încât instituțiile financiare individuale să nu poată fi identificate.
4. Împreună cu Autoritățile europene de supraveghere, CERS stabilește și instituie proceduri specifice în materie de confidențialitate pentru protejarea informațiilor privind instituțiile financiare individuale sau a informațiilor în care pot fi identificate instituții financiare individuale.
Articolul 9
Reuniunile Consiliului general
1. Reuniunile plenare ordinare ale Consiliului general sunt convocate de președintele Consiliului general și au loc cel puțin de patru ori pe an. Reuniunile extraordinare pot fi convocate la inițiativa președintelui Consiliului general sau la cererea a cel puțin unei treimi din membrii cu drept de vot.
2. Fiecare membru este prezent în persoană la reuniunile Consiliului general și nu poate fi reprezentat.
3. Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), un membru care nu poate participa la întruniri pentru o perioadă prelungită de timp poate numi un locțiitor. De asemenea, membrul respectiv poate fi înlocuit de o persoană care a fost numită formal în temeiul normelor care reglementează instituția vizată cu privire la înlocuirea temporară a reprezentanților.
3a.Dacă este cazul, pot fi invitați să ia parte la reuniunile Consiliului general reprezentanți la nivel înalt ai instituțiilor financiare care desfășoară alte activități conexe.
3b.După caz și ad-hoc, un reprezentant la nivel înalt al unei țări terțe, în special al unei țări membre a Spațiului Economic European sau a Asociației Europene a Liberului Schimb poate fi invitat să participe la reuniunile Consiliului general, în funcție de subiectul dezbătut.
4. Reuniunile sunt confidențiale.
Articolul 10
Modalități de vot în cadrul Consiliului general
1. Fiecare membru cu drept de vot din Consiliul general dispune de un vot.
2. Fără a aduce atingere procedurilor de vot prevăzute la articolul 18 alineatul (1), Consiliul general decide cu majoritatea simplă a membrilor prezenți cu drept de vot. În caz de egalitate de voturi, președintele deține votul decisiv.
3. Un cvorum de două treimi din membrii cu drept de vot este necesar pentru efectuarea oricărui vot în cadrul Consiliului general. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele poate convoca o reuniune extraordinară în cadrul căreia deciziile pot fi adoptate cu un cvorum de o treime din membri. Regulamentul de procedură stabilește un preaviz adecvat pentru convocarea unei reuniuni extraordinare.
3a.Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), este necesară o majoritate de două treimi din voturi pentru a face public un avertisment sau o recomandare.
Articolul 11
Comitetul director
1. Comitetul director este alcătuit din:
(a)
președintele CERS;
(b)
prim-vicepreședintele CERS;
(
ba)vicepreședintele BCE;
(c)
patru alți membri ai Consiliului general care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE, ținând seama de necesitatea unei reprezentări echilibrate a statelor membre, atât a celor care fac parte din zona euro, cât și a celor din afara acesteia. Aceștia sunt aleși de către și din rândul membrilor Consiliului general care sunt, de asemenea, membri ai Consiliului general al BCE, pentru o perioadă de trei ani.
(d)
un membru al Comisiei Europene;
(e)
președintele Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar);
(f)
președintele Autorității europene de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale);
(g)
președintele Autorității europene de supraveghere (valori mobiliare și piețe);
▌
(
ha)trei dintre cele șase persoane independente menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (fa).
Orice poziție vacantă de membru ales al Comitetului director se ocupă prin alegerea unui nou membru de către Consiliul general.
2. Reuniunile Comitetului director sunt convocate de către președinte cel puțin o dată la trei luni, înaintea fiecărei reuniuni a Consiliului general. Președintele poate convoca, de asemenea, reuniuni ad-hoc.
Articolul 12
Comitetul consultativ științific
1. Comitetul consultativ științific este alcătuit din următorii membri:
(a)
nouă experți cu competențe recunoscute și independență garantată, propuși de Comitetul director, care să reprezinte o arie extinsă de experiență și capacități și care sunt confirmați de Consiliul general pentru un mandat de patru ani, reînnoibil. În îndeplinirea atribuțiilor lor, persoanele numite nu trebuie să urmeze instrucțiunile niciunui guvern, instituții, organism, oficiu, entitate sau persoană fizică; persoanele numite se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor.
▌
(c)
un reprezentant al Autorității europene de supraveghere (sectorul bancar);
(d)
un reprezentant al Autorității europene de supraveghere (asigurări și pensii ocupaționale);
(
e)un reprezentant al Autorității europene de supraveghere (valori mobiliare și piețe);
(f)
doi reprezentanți ai Comisiei;
(g)
un reprezentant al Comitetului economic și financiar.
▌
2. Președintele Comitetului consultativ științific este numit de Consiliul general în urma unei propuneri a președintelui Consiliului general.
3. Comitetul îndeplinește atribuțiile menționate la articolul 4 alineatul (5) la solicitarea președintelui Consiliului general.
4. Secretariatul CERS sprijină lucrările Comitetului consultativ științific, iar șeful secretariatului participă la reuniuni.
4a.După caz, Comitetul consultativ științific organizează consultări în faza inițială cu părțile interesate, precum participanții la piață, organismele de protecție a consumatorilor și experții din mediile academice, într-un mod deschis și transparent, respectând în același timp obligația de confidențialitate.
4b.Comitetul consultativ științific ar trebui să dispună de toate mijloacele necesare pentru a-și putea realiza cu succes obiectivele, îndeosebi de instrumente analitice și de TIC.
Articolul 13
Alte surse de consultanță
În îndeplinirea atribuțiilor sale, CERS solicită, dacă este cazul, opinii din partea părților interesate din sectorul privat sau public relevant, în special, dar nu în mod exclusiv, din partea membrilor Autorităților europene de supraveghere.
Articolul 14
Accesul la documente
1. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(12) se aplică documentelor deținute de CERS.
2. Consiliul general adoptă modalitățile practice de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
3. Deciziile luate de CERS, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni la Curtea de Justiție, în condițiile prevăzute la articolele 228 și, respectiv, 263 din TFUE.
CAPITOLUL III
ATRIBUȚII
Articolul 15
Colectarea și schimbul de informații
1. CERS furnizează Autorităților europene de supraveghere informații referitoare la riscurile sistemice, necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestora.
2. Autoritățile europene de supraveghere, SEBC, Comisia, autoritățile naționale de supraveghere și autoritățile naționale din domeniul statisticii cooperează îndeaproape cu CERS și furnizează toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor acestuia în conformitate cu legislația Uniunii Europene.
3. Sub rezerva articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. .../2010(ABE), Regulamentul (UE) nr. .../2010 (AEVMP) și Regulamentul (UE) nr. .../2010 (AEAPO), CERS poate solicita informații din partea Autorităților europene de supraveghere, prezentate de regulă într-o formă sintetică sau colectivă, astfel încât instituțiile financiare individuale să nu poată fi identificate. ▌
3a.Înainte de a solicita informații în conformitate cu prezentul articol, CERS ia în primul rând în considerare statisticile existente întocmite, difuzate și elaborate de Sistemul Statistic European și de SEBC.
3b.În cazul în care datele solicitate nu se află la dispoziția autorităților respective sau nu sunt puse la dispoziție în timp util, CERS poate solicita datele din partea SEBC, a autorităților naționale de supraveghere sau a autorităților naționale din domeniul statisticii. În cazul în care datele nu se află la dispoziția autorităților sus-menționate, CERS poate solicita datele din partea statului membru vizat.
3c.În cazul în care CERS solicită date care nu sunt prezentate într-o formă sintetică sau colectivă, cererea motivată explică de ce datele privind respectiva instituție financiară individuală sunt considerate a fi relevante din punct de vedere sistemic și necesare, având în vedere situația care prevalează pe piață.
▌
5. Înaintea fiecărei solicitări de informații care nu sunt prezentate într-o formă sintetică sau colectivă, CERS consultă în mod corespunzător Autoritatea europeană de supraveghere relevantă pentru a se asigura că cererea este justificată și proporțională. În cazul în care Autoritatea europeană de supraveghere relevantă nu consideră cererea justificată și proporțională, aceasta returnează fără întârziere cererea CERS și solicită justificări suplimentare. După transmiterea de către CERS a acestor justificări suplimentare Autorității europene de supraveghere relevante, datele solicitate sunt transmise CERS de către destinatarul cererii, cu condiția ca destinatarul să aibă acces în mod legal la datele pertinente.
Articolul 16
Avertismente și recomandări
1. Atunci când identifică riscuri semnificative pentru atingerea obiectivului menționat la articolul 3 alineatul (1), CERS emite avertismente și, dacă este cazul, formulează recomandări pentru acțiuni de remediere, inclusiv, după caz, pentru inițiative legislative.
2. Avertismentele și recomandările emise de CERS în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) literele (c) și (d) pot fi de natură generală sau specifică și se adresează în special Uniunii în ansamblul său, unuia sau mai multor state membre, uneia sau mai multor Autorități europene de supraveghere sau uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere. În cazul în care avertismentul sau recomandarea se adresează uneia sau mai multor autorități de supraveghere, statul membru vizat este informat cu privire la aceasta. Recomandările includ un termen specific de adoptare a unui răspuns. De asemenea, recomandările pot fi adresate Comisiei în ceea ce privește legislația relevantă a Uniunii.
3. Avertismentele și recomandările se transmit Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, destinatarilor în conformitate cu alineatul (2), și, în cazul în care se adresează uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, se transmit, de asemenea AES.
4. Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la riscurile din economia europeană și pentru a le ierarhiza, CERS, în strânsă cooperare cu SESF, elaborează un cod de culori care să corespundă situațiilor create de diferite niveluri de risc.
După ce se elaborează criteriile pentru o astfel de clasificare, avertismentele și recomandările sale vor indica, de la caz la caz și, dacă este necesar, cărei categorii de risc aparțin.
Articolul 16a
Măsuri în situații de urgență
În cazul unor evoluții negative care ar putea pune serios în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar sau a unor părți ale acestuia în Uniunea Europeană, CERS poate emite un avertisment de urgență.
Comisia, din proprie inițiativă sau la cererea CERS, a unei Autorități, a Parlamentului European sau a Consiliului, poate adopta o decizie adresată unei Autorități prin care stabilește existența unei situații de urgență. Comisia revizuiește această decizie la intervale corespunzătoare și, în orice caz o dată pe lună, și declară întreruperea situației de urgență imediat ce se impune acest lucru.
În cazul în care stabilește existența unei situații de urgență, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în mod corespunzător și fără întârziere.
Articolul 17
Monitorizarea recomandărilor CERS
1. Dacă o recomandare menționată la articolul 3 alineatul (2) litera (d) se adresează unuia sau mai multor state membre, uneia sau mai multor Autorități europene de supraveghere sau uneia sau mai multor autorități naționale de supraveghere, destinatarii comunică acțiunile întreprinse drept răspuns la recomandările CERS sau explică lipsa lor de acțiune. Se informează Parlamentul European, Consiliul și, dacă este cazul, Autoritățile europene de supraveghere.
2. În cazul în care CERS decide că un destinatar al unei recomandări emise de CERS nu a urmat sau a urmat inadecvat prevederile acesteia și că destinatarul nu a justificat corespunzător situația, CERS informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și, dacă este cazul, Autoritățile europene de supraveghere implicate.
2a.În cazul în care CERS ia o decizie în temeiul alineatului (2), Parlamentul European poate, dacă este cazul, să invite destinatarul pentru un schimb de opinii cu comisia sa de resort. Acest schimb de opinii, care are loc în prezența CERS, este relevant în special atunci când deciziile la nivel național au un efect asupra unuia sau mai multor state membre (spill over effect).
Articolul 18
Avertismente și recomandări publice
1. Consiliul general al CERS decide dacă un avertisment sau o recomandare trebuie făcută publică de la caz la caz. Prin derogare de la articolul 10 alineatul (2), este necesară o majoritate de două treimi din voturi pentru a face public un avertisment sau o recomandare. Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (3), un cvorum de două treimi se aplică întotdeauna cu privire la deciziile luate în temeiul prezentului alineat.
2. Atunci când Consiliul general al CERS decide să facă public un avertisment sau o recomandare, acesta informează destinatarul (destinatarii) în prealabil.
2a.Destinatarii avertismentelor și recomandărilor emise de CERS ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima pozițiile și justificările ca reacție la avertismentele și recomandările publicate de CERS.
3. Atunci când Consiliul general al CERS decide să nu facă public un avertisment sau o recomandare, destinatarul și, dacă este cazul, Consiliul și Autoritățile europene de supraveghere, iau toate măsurile necesare pentru protejarea naturii confidențiale a acestora. ▌
3a.Toate datele pe care Consiliul general al CERS își întemeiază analizele înaintea emiterii unui avertisment sau a unei recomandări sunt făcute publice într-o formă anonimă corespunzătoare. În cazul avertismentelor confidențiale, informațiile vor fi făcute publice într-un orizont de timp ce urmează a fi definit în regulamentul de procedură al CERS.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 19
Obligații de raportare și de asumare a responsabilității
1. Cel puțin o dată pe an, dar mai frecvent în cazul unor tulburări financiare extinse, președintele CERS este invitat pentru o audiere anuală la Parlamentul European, după publicarea raportului anual al CERS destinat Parlamentului European și Consiliului. Aceste audieri au loc într-un context diferit față de dialogul monetar dintre Parlamentul European și președintele BCE.
1a.Rapoartele menționate în prezentul articol conțin informațiile pe care Consiliul general decide să le facă publice, în conformitate cu articolul 18. Rapoartele se pun la dispoziția publicului.
2. De asemenea, CERS examinează aspecte specifice la invitația Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei.
2a.Parlamentul European poate solicita președintelui CERS și celorlalți membri ai Comitetului director să participe la o audiere în comisiile competente ale Parlamentului European.
Articolul 20
Clauza de revizuire
Parlamentul European și Consiliul examinează prezentul regulament, până la …(13), pe baza unui raport al Comisiei, și stabilește dacă obiectivele și organizarea CERS trebuie revizuite, după primirea unui aviz din partea BCE.
Raportul evaluează, în special, dacă:
(a)
este oportună simplificarea și consolidarea arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;
(b)
este oportună îmbunătățirea competențelor de reglementare ale AES;
(c)
evoluția SESF este coerentă cu evoluția la nivel mondial în acest domeniu;
(d)
există suficientă diversitate și excelență în cadrul SESF;
(e)
răspunderea asumată și nivelul de transparență cu privire la cerințele de publicare sunt adecvate.
Articolul 21
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.