Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) și diferitele documente de lucru anexate la această comunicare,

–  având în vedere recomandările Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare de la 17 martie 2009(1),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa(2),

–  având în vedere declarația sa din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană(3),

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu la 29 martie 2010 cu privire la îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(4),

–  având în vedere raportul intitulat „Agroeconomia și dreptul la alimentație” al raportorului special al ONU pentru dreptul la alimentație,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0225/2010),

A.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produse alimentare și materii prime a generat preocupări în rândul funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial;

B.  întrucât, începând cu anul 1996, prețurile la alimente au crescut cu 3,3 % anual, în timp ce prețurile percepute de către agricultori au crescut cu numai 2,1 %, iar cheltuielile de exploatare cu 3,6 %, ceea ce demonstrează faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente nu funcționează corect;

C.  întrucât în comunicarea Comisiei se recunoaște faptul că „aceste schimbări au avut consecințe grave pentru producătorii din sectorul agricol și îi afectează pe consumatori, care nu beneficiază de condiții echitabile”(5);

D.  întrucât în medie în anul 2008 prețurile plătite de consumatorul final au rămas constante sau chiar au crescut, în ciuda scăderii puternice înregistrate de prețurile produselor agricole;

E.  întrucât relațiile comerciale echilibrate nu ar îmbunătăți doar funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente, ci ar fi și în beneficiul agricultorilor;

F.  întrucât, la momentul actual, proliferarea practicilor comerciale neloiale subminează capacitatea de investiție și de inovare a agricultorilor (în special cu privire la tehnologiile ecologice, la atenuarea schimbărilor climatice și la sursele de energie regenerabilă, în timp ce agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu, aceste cerințe urmând să fie consolidate și mai mult în cadrul politicii agricole comune în perioada de după 2013);

G.  întrucât ponderea valorii agricole adăugate din lanțul de aprovizionare cu alimente a scăzut în UE-25 de la 31 % în 1995 la 24 % în 2005 și întrucât datele preliminare pentru următorii ani indică o continuare a procesului de scădere a randamentului pentru agricultori și o creștere constantă a profiturilor înregistrate de către operatori, comercianții cu amănuntul și/sau angro și de către operatorii economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente;

H.  întrucât în 2009, la nivelul UE-27, venitul mediu în agricultură a scăzut cu peste 12%, și, prin urmare, agricultorii nu mai pot realiza venituri echitabile de pe urma muncii lor și întrucât, în ciuda acestui lucru, agricultorii și sectorul agroalimentar încă au datoria de a produce alimente care să respecte standarde de calitate foarte înalte la prețuri pe care consumatorii să și le poată permite, în conformitate cu obiectivele PAC;

I.  întrucât lanțul de aprovizionare cu alimente implică agricultori, cooperative de „agricultori” și organizații ale producătorilor, industria de prelucrare a produselor alimentare, angrosiști, comercianți cu amănuntul, furnizori de servicii de alimentație publică, restaurante, furnizarea directă din producția de subzistență, producția privată și consumatori, dar și operatori economici din afara lanțului de aprovizionare cu alimente precum: companii de comunicare și promovare, furnizori de transport și logistică, de energie și utilități, de servicii de ambalare, de resurse tehnice, de aditivi, de tehnologii și furnizori de servicii de consultanță; întrucât această complexitate și mare diversitate trebuie să fie luate în considerare pentru a se îmbunătăți viabilitatea întregului lanț;

J.  întrucât comunicarea Comisiei identifică o serie de probleme grave, cum ar fi abuzul de putere a cumpărătorului dominant, practicile neloiale în contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la formarea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul;

K.  întrucât în comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 se recomandă promovarea și facilitarea restructurării și consolidării sectorului agricol prin promovarea creării de organizații voluntare ale producătorilor agricoli;

L.  întrucât globalizarea și procesele de concentrare, în special la nivelul comerțului cu amănuntul, au creat un dezechilibru între diferiții operatori ai lanțului de aprovizionare cu alimente și, în realitate, la momentul actual, există un număr foarte mic de comercianți cu amănuntul care sunt lideri de piață și care negociază în mod direct sau indirect cu 13,4 milioane de agricultori și cu 310 000 de întreprinderi agroalimentare din întreaga UE;

M.  întrucât concentrarea excesivă duce la pierderi în ceea ce privește diversitatea produselor, patrimoniul cultural, unitățile de desfacere, locurile de muncă și mijloacele de subzistență;

N.  întrucât Comisia susține că dezechilibrele contractuale asociate cu raportul inegal de forțe au efecte negative asupra concurenței din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, deoarece este posibil ca actori mici, dar eficienți, să fie obligați să funcționeze în condiții de rentabilitate redusă, ceea ce limitează capacitatea și motivația acestora de a investi în îmbunătățirea calității produselor și în inovarea proceselor de producție;

O.  întrucât produsele alimentare se comercializează în mod liber pe piața internă, iar rezultatele negocierilor privind prețurile dintre producători (organizații), procesatori, angrosiști și comercianți cu amănuntul sunt deseori determinate de evoluția prețurilor pe piața mondială;

P.  întrucât diferența foarte mare din punct de vedere numeric și al puterii economice dintre agricultori și comercianții cu amănuntul indică în mod clar un lanț de aprovizionare cu alimente dezechilibrat; întrucât în vederea stabilirii unui echilibru numeric este necesară promovarea dezvoltării organizațiilor economice de agricultori; întrucât cooperativele joacă un rol fundamental prin sporirea influenței lor și a puterii de negociere de care dispun;

Q.  întrucât Uniunea Europeană face parte integrantă din rețeaua comercială globală, fiind ferm angajată față de comerțul mondial în temeiul contractelor;

R.  întrucât Uniunea Europeană este cel mai mare importator și exportator de produse agricole din lume, iar importurile de produse agricole ale UE au crescut în 2008 cu peste 10 % ajungând la 98,6 miliarde EUR, în timp de exporturile de produse agricole au crescut cu aproximativ 11 % până la 75,2 miliarde EUR;

S.  întrucât Uniunea Europeană acordă deja foarte multe plăți financiare în avans în cadrul politicii sale de ajutor pentru dezvoltare; întrucât încheierea unilaterală a acordurilor bilaterale în dezavantajul agriculturii europene este interzisă,

1.  salută comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2009 intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591), întrucât recunoaște existența unor dezechilibre semnificative în ceea ce privește forța diferiților operatori dar consideră că măsurile propuse în comunicarea menționată sunt insuficiente pentru a soluționa această problematică;

2.  invită Comisia și statele membre să abordeze urgent problema pe care o reprezintă distribuția neloială a profiturilor în cadrul lanțului alimentar, în special pentru a asigura venituri adecvate pentru agricultori; recunoaște că pentru a stimula sisteme de producție durabile și etice, agricultorii trebuie să fie compensați pentru investițiile pe care le fac și pentru angajamentele pe care și le iau în aceste domenii; subliniază faptul că, în locul raporturilor de putere, trebuie stabilite raporturi de colaborare;

3. constată faptul că au fost îndeplinite toate obiectivele agricole menționate în Tratatul de la Roma (creșterea productivității, aprovizionarea cu alimente în cantități suficiente, prețuri de consum rezonabile, stabilizarea piețelor), cu excepția celor de asigurare a unor venituri adecvate în agricultură; prin urmare, invită Comisia să țină seama în mod adecvat de acest aspect în cadrul tuturor propunerilor bugetare;

4.  recunoaște necesitatea unui sector de producție stabil, sigur și profitabil ca factor decisiv în cadrul lanțului alimentar; totuși, consideră, de asemenea, că lanțul alimentar este alcătuit din mai mulți actori – agricultori, prelucrători, producători, furnizori și comercianți cu amănuntul – care produc împreună valoare adăugată și au nevoie la rândul lor de un anumit grad de siguranță;

Transparența prețurilor

5.  invită Comisia să îmbunătățească Instrumentul european de monitorizare a prețurilor, făcându-l mai ușor de utilizat prin includerea unei interfețe multilingve care să cuprindă o gamă mai largă de produse alimentare și prin îmbunătățirea comparabilității a prețurilor la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare cu alimente și între statele membre, în așa fel încât să fie satisfăcută nevoia consumatorilor și a agricultorilor cu privire la o mai mare transparență în ceea ce privește formarea prețurilor la produsele alimentare;

6.  regretă reticența Comisiei Europene de a efectua un studiu cu privire la distribuția marjelor de profit în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, astfel cum s-a convenit în ceea ce privește procedura bugetară 2009;

7.  subliniază că un dezechilibru al transparenței comerciale între exploatațiile agricole și actorii din amontele și din avalul lanțului alimentar poate avea consecințe negative asupra poziției de negociere a agricultorilor și a grupurilor de producători;

8.  invită Comisia să deruleze rapid proiectul-pilot privind crearea unui observator european al prețurilor și marjelor agricole (și să completeze acest instrument cu date referitoare la prețuri, marje și volume), pentru care Parlamentul European și Consiliul au prevăzut un credit în valoare de 1,5 milioane de euro în bugetul pentru exercițiul 2010;

9.  îndeamnă Comisia să mențină Grupul la nivel înalt pentru lanțul de aprovizionare cu alimente ca forum de discuție, deoarece acesta s-a dovedit a fi un instrument important în vederea identificării problemelor, a efectuării de recomandări și a adoptării de strategii pentru remedierea situației actuale de dezechilibru;

10.  invită Comisia să prezinte o propună introducerea obligativității raportării anuale de către cele mai importante 20 de întreprinderi de comerț, de prelucrare, de vânzare angro și de vânzare cu amănuntul cu privire la cotele lor de piață (cu datele referitoare la etichetele private) pentru produsele alimentare esențiale și cu privire la volumele de vânzări lunare, astfel încât toți partenerii de piață să poată estima evoluția cererii și a ofertei, precum și evoluția prețurilor în lanțul alimentar;

11.  constată că, în unele țări, industria de prelucrare a alimentelor obține cea mai mare marjă de profit, fapt ce a fost confirmat și de Comisie; prin urmare, solicită monitorizarea și controlul în special ale industriei de prelucrare pentru a garanta transparența prețurilor;

12.  consideră că este necesară creșterea transparenței pieței și a informațiilor puse la dispoziția consumatorilor, ca o condiție esențială în vederea accentuării identității produselor și a asigurării unei varietăți a alimentelor și a produselor agricole și agroalimentare care reprezintă istoria și cultura a numeroase state și regiuni și care reflectă natura „distinctivă” a agriculturii fiecărui stat membru;

13.  invită Comisia să efectueze o evaluare de impact cu privire la beneficiile unui cadru juridic îmbunătățit care să acopere etichetele private de calitate și ale distribuitorilor, cu scopul de a evita multiplicarea acestora, de a asigura mai multă transparență pentru consumatori și acces pe piață pentru producători;

14.  subliniază necesitatea de a promova o creștere a valorii adăugate a producției agro-alimentare europene și de a lansa campanii de informare pentru consumatori cu privire la eforturile depuse de către agricultori și de către industrie în ceea ce privește mediul, siguranța alimentară și calitatea vieții animalelor;

Concurența

15.  invită autoritățile europene și naționale din domeniul concurenței și alte autorități de reglementare implicate în producție și comerț să abordeze cu fermitate problemele legate de poziția dominantă și de cotele de piață semnificative ale comercianților agroeconomici, întreprinderilor de prelucrare și comercianților cu amănuntul care își desfășoară activitatea în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; îndeamnă aceste autorități să ia măsuri împotriva practicilor abuzive de cumpărare ale tuturor actorilor care pun sistematic agricultorii într-o poziție de negociere inegală;

16.  invită Comisia să stabilească o nouă relație între normele în domeniul concurenței și PAC în vederea furnizării agricultorilor și organizațiilor interprofesionale ale acestora a instrumentelor necesare pentru îmbunătățirea poziției de negociere a acestora;

17.  îndeamnă Comisia să analizeze consecințele penetrării semnificative a pieței, într-un anumit stat membru, de către un singur comerciant cu amănuntul sau de către un număr redus de comercianți cu amănuntul; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea de a introduce măsuri corective – în beneficiul producătorilor și al consumatorilor – în cazul în care practicile comercianților cu amănuntul sau cotele de piață se dovedesc a avea efecte anticoncurențiale;

18.  invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului, până la sfârșitul anului 2010, în care să furnizeze date privind abuzul de putere de cumpărare în UE, comportamentul anticoncurențial și practicile contractuale neloiale din lanțul alimentar începând cu sectorul materiilor prime și până la consumator și să propună soluții adecvate;

19.  invită statele membre, acolo unde este cazul, să ofere autorităților naționale din domeniul concurenței mai multe posibilități de acțiune prin stabilirea unor mecanisme simple pentru adunarea de dovezi privind denaturarea concurenței prin practici contractuale neloiale;

20.  consideră că este necesară interzicerea la nivelul Uniunii a vânzării produselor agricole la un preț mai mic decât cel de achiziție;

21.  îndeamnă Comisia să inițieze o investigație sectorială completă în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente în vederea stabilirii nivelului abuzului de putere de cumpărare în acest sector; accentuează succesul înregistrat de investigația cu privire la concurență realizată în sectorul farmaceutic în 2009;

22.  îndeamnă Comisia să procedeze la revizuirea criteriilor utilizate în prezent în vederea evaluării comportamentului anticoncurențial (indicele Herfindahl); acest indice, care este util în evaluarea riscului de monopol, nu este în măsură să ofere o valoare reală a practicilor anticoncurențiale de tip coluziune și oligopol, cum se pare că au loc, cel puțin parțial, în cazul vânzării cu amănuntul la scară largă;

23.  invită Comisia să asigure o aplicare mai bună aplicare a regulilor de concurență în lanțul alimentar și să analizeze posibilitatea prezentării unor propuneri legislative către Parlament și Consiliu în acest sens, astfel încât să se limiteze în mod eficient dezvoltarea pozițiilor dominante de pe piață în cadrul sectoarelor de materii prime, al industriei de prelucrare a produselor alimentare și al sectorului comerțului cu amănuntul și să se consolideze puterea de negociere a agricultorilor, permițându-le acestora să ia măsuri coordonate împotriva agenților dominanți prin intermediul unor organizații ale producătorilor, organizații sectoriale și IMM eficiente;

24.  consideră că Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind organizarea comună a piețelor (OPC) trebui revizuit de urgență pentru a consolida această organizare și că domeniul de aplicare al acestui regulament ar trebui extins în așa fel încât să includă practici durabile de producție ca și condiție de exceptare de la aplicarea articolului 101 din TFUE;

25.  consideră că la nivelul UE va fi necesar un anumit grad de coordonare și armonizare a măsurilor naționale împotriva practicilor comerciale neloiale;

26.  îndeamnă Comisia să prevadă o diversificare legislativă a produselor cu o puternică bază teritorială, care se evidențiază prin caracterul lor local sau regional specific, distinctiv, comparativ cu produsele standardizate;

27.  solicită Comisiei să ia măsuri în vederea păstrării diverselor caracteristici nutriționale, ecologice și cu privire la sănătate ale alimentelor și să se asigure că prețurile vor fi în deplină concordanță cu această diversitate; în esență, concurența ar trebui, de asemenea, dezvoltată pe baza unor caracteristici calitative variate care ar trebui măsurate în mod corespunzător;

Abuzul de putere de cumpărare și contractarea

28.  invită Comisia să se asigure că legislația UE în domeniul concurenței nu este eludată de abuzul de putere de cumpărare (fără a se produce o denaturare a concurenței) în lanțul alimentar, fenomen ce deseori se manifestă prin întârzierea efectuării plăților către agricultori sau întreprinderile mici de prelucrare, prin modificări ulterioare ale condițiilor contractuale, prin reduceri forțate de prețuri, prin revânzarea în pierdere sau prin cerințe referitoare la volume excesive ori prin taxe de listare nejustificate, și, dacă este necesar, să prezinte propuneri corespunzătoare;

29.  solicită în special ca termenele de plată în lanțul de aprovizionare cu alimente să fie reduse la un maximum de 30 de zile pentru toate produsele alimentare și la o perioadă mai scurtă pentru produsele agricole cu grad ridicat de perisabilitate, în cadrul revizuirii în curs a Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale (prevăzându-se excepții pentru organizațiile de producători și pentru cooperative);

30.  îndeamnă Comisia să propună o extindere a legislației europene în domeniul concurenței dincolo de preocupările pe care acesta se axează în mod strict la momentul actual, și anume bunăstarea consumatorilor și aspectele privind asigurarea unor prețuri mici la alimente;

31.  solicită Comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lanțurile comerciale, altele decât cele stabilite prin regulamente, referitoare la practicile din producția agricolă de legume și fructe și la reziduurile rezultate din pesticide, de a limita comerțul liber și de a consolida în mod nejustificat poziția comerțului în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sunt adecvate;

32.  solicită stabilirea unei liste a practicilor abuzive de piață, precum vânzările în pierdere, sau comisioanele din vânzări, precum și interzicerea clară a acestora de către Uniunea Europeană; solicită stabilirea unei liste publice a întreprinderilor care nu respectă normele și introducerea unui sistem de sancționare;

33.  invită Comisia să analizeze dacă și în ce măsură utilizarea abuzivă a etichetelor private (produse de marcă proprie) și practicile de formare a alianțelor de cumpărare de către lanțurile de supermarketuri conduc la o denaturarea concurenței și la crearea unei presiuni asupra neloiale asupra agricultorilor și la reducerea sistematică a prețurilor la producător; reamintește faptul că utilizarea abuzivă a etichetelor private are un impact negativ asupra capacității de inovare a producătorilor (în special a producătorilor mici); solicită insistent Comisiei să ia măsuri în această privință în așa fel încât agricultorii și grupurile de producători beneficiază de un tratament echitabil în procesul de formare a prețurilor;

34.  consideră că recomandările Comisiei de a se intensifica integrarea verticală în industria alimentară nu reflectă întotdeauna necesitatea reechilibrării puterii de negociere dintre agricultori, distribuitori și industria alimentară și că, prin urmare, acele strategii ar trebui însoțite de măsuri de descurajare a practicilor abuzive;

35.  atrage atenția asupra faptului că agricultura contractuală impusă de către cumpărători, integrarea verticală și operațiunile la termen, care joacă un rol din ce în ce mai important, ar putea slăbi concurența, în special între cumpărători; prin urmare, solicită Comisiei să examineze mai îndeaproape efectele unor asemenea relații contractuale și, dacă este cazul, să ia măsurile necesare;

36.  invită Comisia și statele membre să promoveze practicile contractuale echitabile între toți actorii lanțului de aprovizionare cu alimente pe baza unor condiții negociate cu organizațiile de agricultori și de producători, inclusiv cu organizațiile sectoriale și interprofesionale astfel încât să se îmbunătățească practicile agricole durabile și să se asigure produse de cea mai bună calitate, să se reducă prețurile materiilor prime și să se garanteze cele mai echitabile prețuri, precum și să se prevadă un sistem ușor accesibil prin care să se împiedice încălcarea contractelor de către cumpărători; consideră că contractele standard ar putea constitui instrumente standard, a căror implementare ar trebui să aibă forță obligatorie în anumite sectoare; sprijină schimbul de bune practici cu privire la notificarea practicilor contractuale între statele membre, inclusiv furnizarea de informații către Comisie;

37.  salută și încurajează constituirea de ombudsmani pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare și instituirea altor mecanisme de arbitrare menite să garanteze respectarea acordurilor contractuale; invită Comisia să analizeze experiențe din acest domeniu în vederea instituirii unui ombudsman la nivelul UE pentru sectorul vânzării cu amănuntul de produse alimentare, ale cărui sarcini să constea în asigurarea aplicării codurilor de conduită, a bunelor practici și a contractelor în tranzacțiile dintre operatori din state membre diferite;

38.  solicită Comisiei să divulge practicile neloiale privind taxele de listare și alte taxe de introducere pe piață și să examineze dacă acestea încalcă legislația în domeniul concurenței; solicită Comisiei să propună norme uniforme cu privire la taxele de listare și de introducere pe piață și, în special, să ia măsuri împotriva taxelor excesive solicitate de distribuitori;

39.  consideră că Comisia trebuie să promoveze o campanie de informare pe scară largă, la nivel european, în vederea creșterii gradului de sensibilizare a agricultorilor cu privire la drepturile lor, la practicile abuzive care i-ar putea viza și la mijloacele disponibile de denunțare a acestor abuzuri;

Speculația

40.  solicită Uniunii Europene să facă presiuni pentru crearea unei agenții mondiale de reglementare independente, responsabilă de stabilirea normelor pentru piețele la termen pentru produsele de bază și pentru piețele de schimb de opțiuni, precum și de punerea în aplicare a unor măsuri stricte împotriva speculațiilor pe produse alimentare la nivel mondial;

41.  solicită ca, având în vedere orientarea din ce în ce mai crescută către piață, să se ia măsuri în vederea eliminării volatilității extreme a prețurilor, dat fiind faptul că anumiți operatori din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente profită de acest fenomen în timp ce alții sunt în mod vizibil afectați de acesta; solicită Comisiei, prin urmare, să propună acte legislative referitoare la instrumente de combatere volatilității prețuirilor în vederea reducerii vulnerabilității producătorilor;

42.  invită Comisia să întărească competențele autorităților europene responsabile de piețele de schimb de mărfuri, astfel încât să se evite speculațiile pe mărfurile alimentare, și să depună eforturi pentru punerea în aplicare a unor măsuri UE adecvate care influențează piețele agricole la termen;

43.  solicită Comisiei să îmbunătățească monitorizarea și transparența globală a piețelor instrumentelor financiare derivate și, de asemenea, să sporească transparența activităților din afara piețelor reglementate în contextul viitoarei revizuiri a directivei MiFID și a altor legislații relevante;

Autoreglementarea

44.  îndeamnă Consiliul să încurajeze în continuare inițiativele de autoreglementare și posibilitatea de a crea fonduri mutuale pentru a putea face față riscurilor economice, astfel încât să se consolideze poziția de negociere a agricultorilor, în special prin sprijinirea organizațiilor economice și de producători, a organizaților sectoriale și a cooperativelor agricole;

45.  încurajează statele membre să elaboreze coduri de bune practici comerciale pentru lanțul alimentar, inclusiv mecanisme de plângere și sancțiuni pentru practicile neloiale; solicită Comisiei să propună un cod comun, cu aplicabilitate în întreaga UE, pentru reechilibrarea relațiilor din lanțul de aprovizionare cu alimente; îndeamnă, de asemenea, Comisia prezinte o propunere privind aplicarea unui mecanism la nivel european în vederea monitorizării, prin intermediul organismelor specializate din statele membre, a relațiilor dintre distribuitorii dominanți și furnizorii acestora;

46.  consideră că este necesară stimularea unei mai bune integrări a diferitelor verigi ale lanțului de distribuție prin organizații interprofesionale și crearea de contracte-tip pe bază voluntară, cu posibilitatea, în anumite cazuri, în special în cazul produselor perisabile, ca statele membre să poate impune aplicarea lor obligatorie;

Sisteme alimentare durabile și calitatea alimentelor

47.  deplânge faptul că, în comunicarea sa, Comisia nu subliniază mai pregnant importanța agriculturii ca treaptă primară a lanțului de valori economice agricole în domeniul aprovizionării cu alimente și al industriei alimentare; subliniază corelațiile dintre nivelul scăzut al prețurilor la poarta fermei și supraproducția structurală, precum și consecințele acestora asupra sustenabilității, a standardelor cu privire la protecția animalelor, a inovării agricole și a ocupării forței de muncă în regiunile defavorizate;

48.  solicită Comisiei să propună adoptarea unor instrumente de susținere și promovare a lanțurilor de aprovizionare cu alimente gestionate de agricultori, a lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente și a piețelor de agricultori, în vederea stabilirii unei relații directe cu consumatorii și pentru a ajuta agricultorii să obțină o pondere mai echitabilă din valoarea prețului final de vânzare prin reducerea numărului intermediarilor și a etapelor procesului;

49.  îndeamnă Comisia ca, în cadrul activităților sale, să acorde o atenție specială situației din țările în curs de dezvoltare și să nu pună în pericol propria aprovizionare cu alimente a țărilor terțe;

50.  invită Comisia să revizuiască standardele de igienă ale UE în ceea ce privește comercializarea la distanță sau locală și termenul de valabilitate al produselor, să descentralizeze și să simplifice sistemele de certificare și control și să promoveze relațiile directe producător-consumator și lanțurile scurte de aprovizionare cu alimente;

51.  recunoaște importanța și necesitatea unei reglementări ferme cu privire la calitatea produselor agricole; în acest sens, amintește Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2010 referitoare la politica privind calitatea produselor agricole și menționează nevoia ca produsele importate să respecte toate normele de calitate și de producție în vederea evitării unei concurențe neloiale cu produsele europene;

52.  reamintește că stabilitatea veniturilor agricultorilor determină capacitatea acestora de a investi în tehnologii ecologice, în atenuarea schimbărilor climatice și în sursele regenerabile de energie și în măsuri de protecție pentru o agricultură sustenabilă și că, de asemenea, agricultorii trebuie să respecte standarde înalte de mediu;

53.  consideră că este esențială îmbunătățirea organizării și raționalizarea în continuare a lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a reduce impactul transportării produselor alimentare (mile alimentare) asupra mediului și pentru a promova comercializarea produselor alimentare locale;

54.  subliniază că investițiile în facilități de păstrare și ambalare a produselor agricole pot juca un rol important în asigurarea unor prețuri echitabile pentru aceste produse;

55.  subliniază necesitatea asigurării unei dezvoltări durabile a economiei rurale prin încurajarea activităților de procesare a produselor agricole în cadrul exploatației, dar și a activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale;

56.  invită Comisia să susțină inițiativele locale și regionale de comercializare a alimentelor și să nu le împovăreze prin legislație și birocrație exagerate, întrucât acestea au o contribuție importantă la crearea valorii adăugate a exploatărilor agricole;

Autoaprovizionarea, serviciile alimentare publice și risipa de alimente

57.  solicită Comisiei ca, în momentul revizuirii normelor UE pentru producătorii de alimente de la nivel local, să țină seama de producția de subzistență sau semisubzistență;

58.  invită Comisia să evalueze posibile modificări ale normelor privind practicile de achiziții publice pentru serviciile de alimentație publică, astfel încât să se consolideze practicile agricole durabile și bunăstarea animalelor, să se dezvolte produse alimentare de sezon și locale;

59.  consideră că achizițiile publice, de exemplu în cadrul programelor specifice privind produsele lactate și fructele și legumele, implementate în școli, trebuie să garanteze accesul micilor producători locali și al grupurilor locale de producători;

60.  consideră că trebuie încurajate piețele agricole administrate direct de agricultori, crearea de spații de comercializare în care producătorii să prezinte consumatorilor produsele în mod direct; crearea unor programe de promovare a vânzărilor pe piețele locale;

61.  îndeamnă Comisia să analizeze, într-un raport către Parlamentul European și Consiliu, problema deșeurilor considerabile de produse alimentare în lanțul alimentar, care, în majoritatea statelor membre, reprezintă până la 30 % din produsele alimentare, și ia măsuri printr-o campanie de informare cu privire la valoarea esențială a alimentelor;

62.  subliniază importanța dezvoltării unor programe alimentare pentru cetățenii europeni care au nevoie de acestea, precum persoanele cele mai dezavantajate, și anume vârstnicii și tinerii;

o
o   o

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/files/high_level_group_2008/documents_hlg/final_recommendations_hlg_17_03_09_en.pdf (2) Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2009)0191. (3) Texte adoptate la acea dată, P6_TA(2008)0054. (4) Documentul Consiliului 8099/10. (5) COM(2009)0591, introducere.