Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere Abordarea comună interinstituțională a evaluării impactului din noiembrie 2005,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie pentru următoarea legislatură(2),

–  având în vedere Rezoluția din 21 octombrie 2008 privind „o mai bună legiferare 2006” privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 9 din protocol (al 14-lea raport anual)(3),

–  având în vedere Rezoluțiile din 21 octombrie 2008 şi 24 aprilie 2009 privind cel de-al 24-lea, precum și cel de-al 25-lea raport al Comisiei privind controlul aplicării dreptului comunitar(4),

–  având în vedere raportul Comisiei privind principiile subsidiarității și proporționalității (al 15-lea raport privind „o mai bună legiferare, 2007”) (COM(2008)0586),

–  având în vedere raportul Comisiei privind principiile subsidiarității și proporționalității (al 16-lea raport privind „o mai bună legiferare, 2008”) (COM(2009)0504),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „A treia analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană” (COM(2009)0015),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană – Raport referitor la progresele realizate în 2008 și perspectivele pentru 2009” (COM(2009)0016),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Al treilea raport de activitate privind strategia de simplificare a cadrului legislativ” (COM(2009)0017),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Program de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE - Planuri de reducere sectorială și acțiuni pentru 2009” (COM(2009)0544),

–  având în vedere orientările interne ale Comisiei Europene privind abordarea evaluării impactului (SEC(2009)0092),

–  având în vedere raportul pe 2008 al consiliului pentru evaluarea impactului (SEC(2009)0055),

–  având în vedere raportul pe 2009 al consiliului pentru evaluarea impactului (SEC(2010)1728),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt al părților interesate independente în domeniul poverilor administrative din 17 septembrie 2009,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind competitivitatea din 4 decembrie 2009,

–  având în vedere raportul final al Grupului de lucru privind reforma parlamentară 2007-2009,

–  având în vedere documentul de lucru al Conferinței președinților de comisie intitulat „Evaluarea impactului: experiențele Parlamentului European”,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament privind inițiativa cetățenească (COM(2010)0119),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0215/2010),

A.  întrucât aplicarea corectă a principiilor subsidiarității și proporționalității este vitală pentru asigurarea unui mod corect de funcționare al Uniunii Europene, precum și pentru adaptarea corectă a activității instituțiilor sale la așteptările cetățenilor, ale întreprinzătorilor care își desfășoară activitatea pe piața comună, precum și ale administrațiilor naționale și locale, precum și pentru a se asigura că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățean;

B.  întrucât o legiferare mai bună („better law-making”) a devenit o condiție indispensabilă pentru asigurarea unui mod eficient de funcționare al Uniunii Europene, care poate contribui în mod fundamental la depășirea crizei economice și la creșterea economică;

C.  întrucât problematica unei mai bune legiferări nu trebuie privită doar în contextul programului Comisiei, care are drept scop îmbunătățirea cadrului de reglementare („better regulation”), ci și dintr-o perspectivă mai largă, legată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

D.  întrucât Tratatul de la Lisabona plasează Parlamentul European, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, la același nivel cu Consiliul în cadrul procesului legislativ;

E.  întrucât Tratatul de la Lisabona prevede implicarea formală a parlamentelor naționale în controlul aplicării principiului subsidiarității;

F.  întrucât mai buna legiferare a reprezentat o sarcină prioritară pentru Comisia anterioară și ar trebui să reprezinte și pentru noua Comisie o chestiune fundamentală;

G.  întrucât îmbunătățirea cadrului de reglementare în Uniune cuprinde o serie de probleme, de exemplu evaluarea impactului, reducerea sarcinii administrative, precum și simplificarea și codificarea legislației existente;

H.  întrucât trebuie să se țină seama de importanța fundamentală care revine consultărilor cu toate părțile participante și în special cu partenerii sociali în elaborarea proiectelor de legislație (inclusiv evaluările impactului acestora);

I.  întrucât, potrivit articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte propuneri corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor;

J.  întrucât trebuie să se țină seama de programul aflat în desfășurare din 2005 în vederea reducerii sarcinii administrative care decurge din legislația Uniunii Europene, care astfel ar trebui redusă, până în 2012, cu 25 %;

K.  întrucât unul dintre elementele-cheie ale acestui program este referința pentru calcularea costurilor administrative bazată pe așa-numitul „model al costului standard”;

L.  întrucât tehnicile noii variante și ale codificării, care permit simplificarea și codificarea legislației în vigoare, asigură o mai bună înțelegere și coerență a modificărilor efectuate;

M.  întrucât trebuie să se ia în considerare importanța fundamentală care rezultă pentru directivele Uniunii Europene din aplicarea corectă și în timp util de către statele membre, precum și reglementarea excesivă, care încă mai poate fi întâlnită („gold-plating”), în cadrul căreia sunt introduse sarcini care depășesc cerințele legislației europene;

N.  întrucât Tratatul de la Lisabona a înlocuit sistemul de comitologie printr-o nouă împărțire în acte delegate și acte de punere în aplicare;

O.  întrucât trebuie să se țină seama de inițiativa europeană a cetățenilor ca un nou instrument, introdus de Tratatul de la Lisabona, care oferă cetățenilor posibilitatea să exercite o influență asupra legislației Uniunii Europene,

P.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinde, în cadrul drepturilor cetățenilor, dreptul la buna administrare, la care nu se poate ajunge în lipsa unei legislații clare și pe înțelesul cetățenilor,

Observații fundamentale

1.  subliniază necesitatea absolută a unei legiferări simple, clare și pe înțelesul cetățenilor Uniunii Europene;

2.  subliniază faptul că instituțiile europene trebuie să respecte principiile subsidiarității și proporționalității când formulează propuneri, precum și criteriile stabilite în Protocolul privind aplicarea principiilor de subsidiaritate și proporționalitate anexat TFUE;

3.  subliniază faptul că toate proiectele legislative trebuie să ofere motive care să justifice concluziile potrivit cărora un obiectiv poate fi îndeplinit mai bine prin măsuri la nivelul UE și consolidate prin indicatori calitativi și, dacă este posibil, cantitativi, în conformitate cu protocolul menționat mai sus;

4.  sprijină în mod ferm procesul de îmbunătățire a cadrului de reglementare, care are ca scop creșterea transparenței, a eficienței și a coerenței legislației Uniunii Europene; subliniază rolul-cheie al Comisiei ca instituție cu inițiativă legislativă în pregătirea de propuneri legislative de înaltă calitate; se obligă să depună toate eforturile necesare pentru ca aceste propuneri să fie examinate în mod prompt, conform procedurii legislative adecvate; subliniază, în plus, importanța cooperării cu statele membre în garantarea aplicării corecte a acestei legislații;

5.  ia act de angajamentul Comisiei față de procesul menționat mai sus, care își găsește expresia într-o serie de documente, în special în cadrul celei de-a treia analize strategice a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană, precum și în activitatea în curs de desfășurare referitoare la aceasta; constată în același timp că o mare parte din beneficiari nu au cunoștință despre existența programului și face apel la Comisie să îl promoveze într-un mod mai eficace;

6.  își exprimă acordul cu privire la formulările incluse la alineatele 3 și 15 ale Concluziilor Consiliului din 4 decembrie 2009, cu privire la responsabilitatea comună pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare, precum și la acordarea unei mai mari responsabilități tuturor organelor și persoanelor implicate în acest proces;

7.  ia act de participarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor la discuțiile privind îmbunătățirea cadrului de reglementare și reducerea sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă în acest domeniu;

8.  consideră că îmbunătățirea cooperării interinstituționale în acest vast domeniu necesită o revizuire a acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003; atrage atenția, în acest sens, asupra alineatelor care prezintă importanță pentru această chestiune din rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, în special asupra angajamentului comun al celor două instituții de a se pune de acord cu privire la modificările-cheie, ca pregătire pentru viitoarele negocieri cu Consiliul de Miniștri privind adaptarea Acordului interinstiuțional pentru o mai bună legiferare la noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona;

9.  îndeamnă Comisia, în temeiul acordului politic aflat la baza Rezoluției din 9 februarie 2010 privind un acord-cadru între Parlamentul European și Comisie, să depună toate eforturile, astfel încât Parlamentul și Consiliul să beneficieze de un tratament egal în cadrul procesului legislativ, aplicând, astfel, principiul egalității de tratament dintre Parlament și Consiliu stabilit în Tratatul de la Lisabona, în special în ceea ce privește informarea simultană și cuprinzătoare a ambelor instituții cu privire la toate evenimentele și evoluțiile care influențează procesul legislativ și asigurând acestora accesul egal la reuniuni și la propuneri sau alte informații;

10.  subliniază faptul că procesul de simplificare a legislației nu trebuie să ducă la reducerea standardelor conținute în legislația existentă, motiv pentru care consultările cu toate părțile implicate, inclusiv partenerii sociali, trebuie să constituie o parte integrantă a acestui proces;

11.  salută implicarea mai activă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european, în special în procesul de verificare a conformității propunerilor legislative cu principiul subsidiarității; subliniază necesitatea respectării termenului de opt săptămâni pentru predarea avizelor lor prin intermediul parlamentelor naționale;

12.  salută activitățile Comisiei care vizează asigurarea unui schimb de informații eficient între parlamentele naționale și informarea Parlamentului și a Consiliului cu privire la acest lucru; încurajează parlamentele naționale să facă o distincție clară între avizele care se referă la principiile subsidiarității și cele care au la bază propunerile Comisiei;

Evaluarea impactului

13.  subliniază responsabilitatea fundamentală a Comisiei în ceea ce privește evaluările impactului; solicită dezvoltarea unor mecanisme de garantare a independenței și credibilității analizelor efectuate; se angajează, în același timp, să efectueze în continuare evaluările impactului propriilor modificări esențiale aduse, care sunt introduse în propunerile Comisiei;

14.  în acest scop, invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în mod sistematic, un rezumat de două până la patru pagini a evaluării impactului, însoțit de evaluarea completă a impactului în momentul în care prezintă propunerea legislativă;

15.  încurajează toate comisiile Parlamentului ca, înainte de toate discuțiile privind o propunere legislativă, să procedeze la un schimb de opinii cu Comisia referitor la evaluarea impactului;

16.  recunoaște, pe baza experiențelor anterioare, necesitatea unei revizuiri a abordării comune interinstituționale a evaluării impactului și încurajează toate instituțiile să-și îndeplinească angajamentele privind evaluările impactului; atrage atenția asupra concluziilor documentului de lucru al Conferinței președinților de comisie cu privire la această temă; încurajează inițiativele comisiilor Parlamentului de a invita Comisia să prezinte toate evaluările impactului, astfel încât acestea să poată fi verificate în întregime de comisiile competente, la început și înainte de primul schimb de opinii;

17.  reamintește, totodată, Comisiei faptul că toate noile propuneri ar trebui evaluate ținându-se seama de toate consecințele, în conformitate cu principiul unei abordări integrate, care impune o analiză a tuturor efectelor economice, sociale și ecologice;

18.  subliniază, în special, necesitatea analizării urmărilor sociale ale propunerilor legislative, inclusiv a efectelor acestora asupra pieței europene a muncii, precum și asupra nivelului de viață; evidențiază, încă o dată, necesitatea analizării cu atenție a urmărilor legislației asupra mediului de afaceri;

19.  încurajează Comisia să efectueze evaluări ale impactului pentru toate propunerile care reduc povara administrativă, ceea ce permite realizarea unei analize a eventualelor efecte secundare ale acestor propuneri;

20.  reamintește că Comisia trebuie să efectueze sistematic consultări cu toate părțile interesate, inclusiv cu întreprinderile mici și mijlocii, în vederea realizării unei evaluări obiective a impactului; recunoaște necesitatea unei mai bune informări a părților interesate cu privire la posibilitatea participării la consultări și solicită prelungirea duratei de consultări, limitată în prezent la opt săptămâni; invită Comisia să pregătească și să publice o listă clară a evaluărilor impactului planificate pentru anul următor, pentru a permite părților implicate să se pregătească în mod adecvat în acest scop;

21.  consideră că evaluările obiective ale impactului sunt un instrument extrem de important pentru evaluarea propunerilor Comisiei și prin urmare, solicită controlul efectuării evaluărilor impactului de către un organism independent care ar trebui, cu toate acestea, să răspundă în fața Parlamentului;

22.  subliniază faptul că calitatea evaluărilor impactului trebuie supusă unui control permanent; ia act de avizul consiliului privind evaluările impactului și îmbunătățirea generală a calității; constată că consiliul aplică criterii de evaluare mai stricte; constată, în același timp, că procentajul ridicat al evaluărilor impactului (peste 30 %) care au fost inițial refuzate de consiliu reprezintă o dovadă a necesității ca serviciile corespunzătoare ale Comisiei să continue să-și îmbunătățească calitatea; solicită creșterea numărului de angajați ai consiliului;

23.  salută noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului și, în special, includerea unui ansamblu de întrebări referitoare la principiul subsidiarității și al proporționalității; se așteaptă ca noile orientări să ducă la o ameliorare semnificativă a procesului de realizare a evaluărilor impactului și, prin aceasta, la o îmbunătățire a calității propunerilor legislative;

24.  salută, în special, faptul că noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului prevăd o analiză a impactului legislației următoare și a inițiativelor administrative asupra IMM-urilor (testul IMM) și luarea în considerare a rezultatelor acestei analize la elaborarea propunerilor; subliniază faptul că aplicarea sistematică a testului IMM în evaluarea impactului efectuată de Comisie este un element important în aplicarea Legii privind micile întreprinderi, contribuind astfel la un mediu de reglementare favorabil IMM-urilor; invită statele membre să aplice testul IMM la nivel național;

25.  invită Comisia să prezinte mai clar agenda „reglementării inteligente”, descrisă în cadrul orientărilor politice ale dlui Barroso, Președintele Comisiei, în special în ceea ce privește intensificarea eforturilor în privința evaluărilor retroactive, precum și să includă în această agendă indicatori cantitativi, în special cei legați de intenția de a reduce povara administrativă;

26.  invită Comisia să efectueze evaluări sistematice retroactive ale legislației adoptate pentru a verifica, printre altele, în măsura posibilului, corectitudinea evaluărilor relevante ale impactului;

27.  ia act de inițiativa Curții de Conturi privind verificarea sistemului evaluărilor impactului și așteaptă cu interes rezultatele acesteia;

Reducerea sarcinii administrative

28.  subliniază importanța reducerii costurilor întreprinderilor din Uniunea Europeană, pentru a le permite acestora să-și desfășoare activitatea în mod mai eficient în condiții economice dificile și să fie competitive la nivel mondial; evidențiază necesitatea simplificării procedurilor administrative publice; subliniază că reducerea sarcinii administrative trebuie să se concentreze pe cerințele privind informațiile nenecesare și, ca atare, sprijină pe deplin principiul „o singură dată” stabilit în Legea privind micile întreprinderi; subliniază faptul că reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi nu trebuie să aibă nicio consecință negativă din punct de vedere social sau al mediului;

29.  salută rezultatele activității de până acum a Comisiei sub forma elaborării de propuneri, care, după adoptarea lor, înlesnesc reducerea sarcinii administrative cu până la 33 % până în 2012, fapt care depășește obligația anterioară de reducere cu 25 %; constată că economiile astfel realizate ar putea depăși 40 miliarde de euro(5);

30.  atrage atenția în mod special asupra progresului înregistrat în cadrul activității privind propunerile Comisiei, care oferă cel mai mare potențial de realizare de economii (de exemplu, scutirea microîntreprinderilor de la cerințele impuse de Uniune privind raportarea financiară, precum și modificarea directivei privind TVA, pentru a facilita facturarea electronică); invită statele membre să coopereze în mod constructiv în cadrul Consiliului și să asigure transpunerea legislației adoptate în legislația națională;

31.  constată că programul de referință pentru calcularea sarcinii administrative s-a dovedit a fi o metodă utilă, dar costisitoare; încurajează Comisia să ia în considerare metode alternative pentru calcularea sarcinii administrative, ca, de exemplu, consultări cu părțile participante, ceea ce ar înlesni, în cazuri concrete, înlăturarea rapidă a acestei sarcini;

32.  subliniază faptul că modelul costului standard pentru măsurarea sarcinii administrative nu a fost evaluat în mod independent;

33.  menționează, în același timp, numărul relativ redus de propuneri (148 în 2008), care au fost făcute online prin intermediul unei pagini de internet speciale; constată că Comisia trebuie să informeze cu privire la posibilitatea acordată celor afectați de a atrage atenția asupra costurilor administrative exagerate, care decurg din dreptul european sau din cel național;

34.  împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia mijloacele electronice de comunicare reprezintă un instrument excelent de reducere a sarcinii administrative și încurajează Comisia să pună în aplicare ideile prezentate în comunicarea „e-Comisie 2006-2010”, precum și ale strategiei i2010, care vizează modernizarea administrației europene;

35.  încurajează Comisia să continue punerea în aplicare a măsurilor incluse în planurile sectoriale în scopul reducerii sarcinii administrative; se angajează să examineze în mod rapid propunerile legislative respective;

36.  ia act de contribuția pozitivă a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente în domeniul sarcinii administrative la programul de reducere a acestei sarcini, lansat de Comisia Europeană; subliniază, totuși, că grupul ar trebui să aibă o componență mai echilibrată prin includerea mai multor experți care să reprezinte societatea civilă și a unor experți din alte state membre; solicită prelungirea până în 2013 a mandatului acestui grup lărgit;

37.  atrage atenția asupra faptului că cetățenii nu sunt în măsură să deosebească sarcina administrativă care derivă din dreptul european de cea care este impusă în temeiul legislației naționale, precum și că sarcina administrativă națională contribuie la conturarea unei imagini negative a Uniunii Europene;

38.  atrage atenția asupra faptului că, pentru ca programul de reducere a sarcinii administrative să constituie un succes, este necesară o cooperare activă între Comisie și statele membre, pentru a evita diferențele de interpretare și reglementarea excesivă;

39.  invită statele membre să depună eforturi în mod consecvent în vederea realizării obiectivelor naționale stabilite de acestea în vederea reducerii sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă cu parlamentele naționale în acest domeniu;

40.  încurajează Comisia să prelungească Programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE la noi domenii prioritare și alte acte legislative, pe baza consultării părților interesate afectate și a evaluării ex-post a legislației existente; invită Comisia să continue acest Program de acțiune și după 2012;

Observații instituționale și procedurale

41.  salută eforturile de până acum ale Comisiei vizând identificarea și elaborarea de propuneri de simplificare și codificare a legislației europene; reamintește necesitatea unei bune cooperări interinstituționale în acest domeniu, în special atunci când Comisia retrage propuneri legislative considerate drept inutile;

42.  invită Comisia să continue codificarea actelor legislative, precum să și prezinte raportul anunțat pentru 2009, care descrie rezultatele întregului program de codificare a legislației(6);

43.  subliniază faptul că o modificare a legislației în vigoare trebuie să aibă loc întotdeauna sub forma unei reformări; recunoaște și, în același timp, apreciază drepturile care revin Comisiei în cadrul procesului legislativ;

44.  reamintește că restul inițiativelor pentru simplificarea legislației intră sub incidența procedurii legislative ordinare și a termenelor respective în vigoare; asigură, în acest sens, că depune toate eforturile necesare pentru a examina propunerile Comisiei în cel mai scurt timp posibil;

45.  atrage atenția asupra faptului că TFUE(7), exclude în mod clar adoptarea, de către Parlament și Consiliu, de acte legislative care nu sunt prevăzute în dispozițiile tratatului referitoare la respectivele domenii;

46.  avertizează asupra posibilității de a se renunța la procedura legislativă în favoarea autoreglementării, coreglementării sau altor măsuri fără caracter legislativ; consideră că, în fiecare caz, trebuie analizate cu atenție consecințele unei astfel de decizii, respectând, în același timp, dispozițiile tratatului și rolul fiecărei instituții;

47.  reamintește, totodată, că instrumentele juridice fără caracter obligatoriu trebuie utilizate cu maximă prudență și în cazuri justificate, fără a aduce prejudicii siguranței juridice și clarității legislației în vigoare și după consultarea Parlamentului, așa cum s-a subliniat în rezoluția sa referitoare la un Acord-cadru revizuit;

48.  ia act cu satisfacție de schimbul îmbunătățit de informații și documente în legătură cu actele de implementare (comitologie) și, în special, funcționarea noii proceduri de reglementare cu control; își exprimă speranța că trecerea la noul sistem introdus de Tratatul de la Lisabona va avea loc în mod eficient și fără întârzieri inutile;

49.  evidențiază, în plus, o serie de modificări instituționale introduse de Tratatul de la Lisabona, care vor avea consecințe asupra procesului de legiferare în Uniunea Europeană; subliniază, în special, importanța inițiativei cetățenești europene, care poate deveni un element esențial în dezbaterea publică europeană și salută propunerea de regulament a Comisiei în acest domeniu; subliniază necesitatea unei cooperări strânse între Parlament și Comisie pentru a crea un instrument eficient și inteligibil, prevăzut cu criterii clare de admisibilitate, care vor fi în conformitate cu bunele practici ale procesului legislativ al UE;

50.  sprijină propunerea Comisiei de a examina admisibilitatea unei inițiative cetățenești propuse ex-ante deja în momentul obținerii unei treimi din declarațiile de sprijin necesare, pentru a nu dezamăgi cetățenii în cazul unor inițiative care sunt declarate inadmisibile;

51.  invită Comisia să-și definească nu numai termenul limită pentru examinarea unei inițiative prezentate oficial, dar și termenul limită pentru a prezenta ea însăși o propunere legislativă în cazul în care inițiativa este admisibilă;

52.  îndeamnă Comisia să se angajeze să respecte termenele în care va răspunde cerințelor Parlamentului, în temeiul articolului 225 din TFUE, cu referire specifică la angajamentul luat în cadrul acordului-cadru de a elabora un raport privind acțiunile întreprinse în urma solicitărilor de inițiative legislative în primele trei luni de după adoptarea unui raport de inițiativă legislativă și de a prezenta o propunere legislativă în termen de cel mult un an;

53.  invită Comisia, în contextul rezoluțiilor Parlamentului de până acum referitoare la monitorizarea punerii în aplicare a legislației Uniunii de către Comisie, să facă uz pe deplin de drepturile care îi sunt conferite de articolele 258 și 260 din TFUE, în special în ce privește absența notificării cu privire la măsurile de transpunere a directivelor de către statele membre;

54.  subliniază faptul că problema unei mai bune legiferări este direct legată de problema monitorizării aplicării legislației Uniunii Europene;

55.  urmărește îndeaproape aplicarea proiectului pilot pentru această monitorizare; este preocupat de faptul că metoda propusă pentru examinarea reclamațiilor ar putea duce la crearea unei dependențe excesive a Comisiei de statele membre;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0009. (3) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 16. (4) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 21 şi JO C 184 E, 8.7.2010, .p. 114. (5) A se vedea pagina 6 din Programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE. Planuri de reducere sectorială și acțiuni pentru 2009 (COM(2009)0544). (6) A se vedea punctul 5 din cel de-al treilea raport de activitate privind strategia de simplificare a cadrului legislativ (COM(2009)0017. (7) Articolul 296 alineatul (3) din TFUE.