Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2151(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0227/2010

Texte depuse :

A7-0227/2010

Dezbateri :

PV 20/09/2010 - 23
CRE 20/09/2010 - 23

Voturi :

PV 21/09/2010 - 5.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0326

Texte adoptate
PDF 258kWORD 103k
Marţi, 21 septembrie 2010 - Strasbourg
Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om
P7_TA(2010)0326A7-0227/2010

Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei: „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om” (2009/2151(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 februarie 2009 intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”(1) și sinteza analizei de impact(2), și documentul de lucru al Comisiei din 14 decembrie 2007 asupra consolidării sistemelor europene de alertă rapidă(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 septembrie 2009 referitoare la incendiile forestiere din vara anului 2009(4), din 4 septembrie 2007 privind catastrofele naturale(5), din 7 septembrie 2006 privind incendiile forestiere și inundațiile(6), din 5 septembrie 2002 privind inundațiile din Europa(7), din 14 aprilie 2005 privind seceta din Portugalia(8), din 12 mai 2005 privind seceta din Spania(9), din 8 septembrie 2005 privind catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa(10), rezoluțiile sale din 18 mai 2006 privind catastrofele naturale (incendii forestiere, secete și inundații) - aspecte legate de agricultură(11), de dezvoltarea regională(12) și de mediu(13), rezoluția sa din 11 martie 2010 privind catastrofa naturală majoră din regiunea autonomă Madeira și efectele furtunii „Xynthia” în Europa(14), și poziția sa din 18 mai 2006 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(15),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2008 privind consolidarea capacității de reacție a Uniunii în caz de catastrofe(16), precum și punctele 12-15 din concluziile Președinției din cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 15 și 16 iunie 2006 privind capacitatea de răspuns a Uniunii în caz de urgențe, crize și catastrofe(17),

–  având în vedere Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă(18),

–  având în vedere Directiva 96/82/CE din 9 decembrie 1996 a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (directiva Seveso II)(19),

–  având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (directiva privind inundațiile)(20),

–  având în vedere Directiva 85/337/CEE din 27 iunie 1985 a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului(21) (directiva EIA),

–  având în vedere cadrul de acțiune 2005-2015: Dezvoltarea capacității de rezistență a țărilor și a comunităților în fața catastrofelor, adoptat la 22 ianuarie 2005 la Kobe, Hyogo(22),

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică adoptată la 5 iunie 1992, la Rio de Janeiro,

–  având în vedere articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0227/2010),

A.  întrucât prevenirea va trebui să reprezinte o etapă din ce în ce mai importantă în ciclul de gestionare a dezastrelor, aceasta dobândind o importanță socială în creștere;

B.  întrucât dezastrele naturale compromit ecosistemele și biodiversitatea, afectează dezvoltarea durabilă și pun în pericol coeziunea socială;

C.  întrucât factori precum, mai ales, utilizarea intensivă a terenurilor, dezvoltarea industrială și urbană dezordonată, exodul rural, deșertificarea și intensificarea apariției fenomenelor climatice extreme sporesc vulnerabilitatea la dezastre naturale sau provocate de om a statelor membre și, în mod special, a regiunilor de convergență;

D.  întrucât schimbările climatice provoacă tot mai multe dezastre naturale (inundații, secetă extremă și incendii), soldate cu pierderi de vieți omenești și daune grave ecologice, economice și sociale;

E.  întrucât dezastrele au, de obicei, cauze multiple care nu pot fi întotdeauna imputate exclusiv fenomenelor naturale extreme, fiind adesea favorizate de o relație necorespunzătoare între om și mediul înconjurător;

F.  întrucât dezastrele pot fi provocate de accidente tehnologice și industriale care pot fi însoțite de degajarea unor agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari (CBRN) periculoși, cu efecte grave asupra sănătății, a culturilor, a infrastructurii sau a animalelor;

G.  întrucât adesea daunele cauzate de dezastrele naturale și de cele provocate de om ar fi putut fi prevenite în mare măsură; întrucât politicile UE trebuie, de asemenea, să asigure stimulente coerente pentru autoritățile naționale, regionale și locale, pentru a dezvolta, finanța și pune în aplicare politici mai eficiente de prevenire și de conservare;

H.  întrucât o abordare holistică, proactivă și inteligentă a prevenirii dezastrelor va trebui să integreze diferite niveluri de cooperare între autoritățile locale, regionale și naționale și va trebui, de asemenea, să implice alți actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

I.  întrucât măsurile în vigoare de prevenire a dezastrelor s-au dovedit a prezenta o serie de lipsuri, iar propunerile anterioare ale Parlamentului European nu au fost încă puse integral în aplicare, ceea ce împiedică implementarea unei strategii consolidate a Uniunii în vederea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

J.  întrucât seceta și incendiile persistente accelerează, de asemenea, procesul de deșertificare, în special în sudul Europei, afectând, mai presus de toate, zonele forestiere mediteraneene și zonele cu păduri extinse care cuprind o singură specie, alogenă, și extrem de vulnerabilă la foc, punând în pericol viața cetățenilor și calitatea vieții populațiilor afectate;

K.  întrucât ocuparea/utilizarea echilibrată a teritoriului, dezvoltarea economică și socială în armonie cu natura, respectul față de energie, resursele naturale și mediu, consolidarea coeziunii în întreaga UE, combaterea fenomenului de depopulare rurală, a deșertificării și a eroziunii solurilor și menținerea unei activități agricole sustenabile din punct de vedere ecologic constituie unele dintre elementele fundamentale pentru prevenirea dezastrelor;

L.  întrucât pădurile joacă un rol esențial în conservarea mediului prin intermediul echilibrelor create între circuitul carbonului și circuitul apei,

1.  constată că dezastrele naturale și cauzate de om poate avea consecințe foarte grave pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor și a statelor membre subliniază că obiectivul principal al prevenirii dezastrelor constă în protejarea vieților omenești, a siguranței și integrității fizice a persoanelor, a drepturilor fundamentale ale omului, a mediului, a infrastructurilor economice și sociale, inclusiv protejarea serviciilor de bază, a locuințelor, a comunicațiilor, a transportului și a patrimoniului cultural;

2.  subliniază că o abordare proactivă este mai eficientă și mai puțin costisitoare decât o abordare bazată doar pe reacția la dezastre; consideră cunoașterea din punct de vedere geografic, economic și social a contextului local drept fundamentală pentru prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

3.  salută angajamentul asumat de Comisie pentru a garanta că problemele legate de prevenirea dezastrelor sunt luate în considerare mai coerent în cadrul politicilor și programelor UE și subliniază necesitatea unei abordări holistice a prevenirii dezastrelor; reamintește că trebuie luate în considerare toate tipurile de dezastre naturale și provocate de om și că acestea pot include, printre alte pericole(23), inundațiile, furtunile, seceta, fenomenele de tip tsunami, cutremurele, incendiile forestiere, temperaturile extreme, erupțiile vulcanice, avalanșele, alunecările de teren, accidentele tehnologice și industriale, eroziunea solului, alunecările de teren, contaminarea subsolului și a pânzei freatice, precum și poluarea mărilor, a lacurilor și a fluviilor;

4.  invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre privind prevenirea dezastrelor provocate de om și solicită statelor membre să se asigure că autoritățile regionale urmează cursuri de formare în domeniul gestionării dezastrelor;

5.  consideră că, dată fiind dimensiunea și/sau natura transfrontalieră a dezastrelor, este oportună și necesară consolidarea cooperării, fie că este vorba de cooperarea la nivel regional sau la nivelul UE. Această cooperare trebuie să se bazeze pe acțiuni complementare, diseminarea celor mai bune practici și pe principiul solidarității dintre statele membre;

6.  ia notă de propunerea vizând crearea unei rețele alcătuite din reprezentanți ai diferitelor servicii naționale competente din toate statele membre; subliniază că această rețea va trebui să funcționeze în contextul cooperării dintre autoritățile naționale, regionale și locale, asumându-și răspunderea privind ciclul de gestionare a dezastrelor, amenajarea teritoriului, precum și cartografierea și gestionarea riscurilor; subliniază rolul acestei rețele în ceea ce privește schimbul de experiență și de măsuri de prevenire și stabilirea unei metodologii comune și a unor cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor la nivelul UE; solicită includerea în această rețea a reprezentanților din agricultură, precum și analizarea posibilității audierii UNEP, a organizațiilor sociale și neguvernamentale active în acest sector și a altor actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

7.  consideră esențială cooperarea cu privire la diseminarea informațiilor și experienței, a aplicațiilor tehnice și științifice, precum și cu privire la coordonarea strategiilor de dezvoltare a capacităților de intervenție;

8.  invită regiunile să consolideze rețelele de coordonare teritorială și transfrontalieră deja existente pentru a dezvolta cooperarea, punând accent în mod special pe prevenirea dezastrelor; consideră că structurile de cooperare transfrontalieră, precum macroregiunile, care cooperează axându-se pe funcționalitate, pot deveni platforme eficiente pentru cooperarea în domeniul prevenirii dezastrelor; sprijină utilizarea valoroasei experiențe dobândite în acest domeniu prin proiectele implementate în trecut în temeiul inițiativei comunitare INTERREG;

9.  consideră că se pot realiza progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor prin coordonarea acțiunilor și a strategiilor între statele membre, diferitele sectoare și diferiții actori implicați în ciclul de gestionare a dezastrelor pot conduce la progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor; subliniază rolul pe care îl poate juca voluntariatul în aceste strategii și invită statele membre să încurajeze cooperarea în acest scop la nivel național, regional și local; propune să se analizeze posibilitatea organizării, în cadrul Anului european al voluntariatului 2011, a unei cooperări în sfera voluntariatului la nivelul statelor membre în vederea prevenirii și gestionării dezastrelor;

10.  solicită stabilirea unei cooperări între statele membre, statele învecinate ale UE și țările în curs de dezvoltare în cadrul unor proiecte transfrontaliere în vederea efectuării unui schimb de bune practici și a răspândirii cunoștințelor practice cu ajutorul unor programe din cadrul Politicii europene de vecinătate și a unor programe de dezvoltare;

11.  subliniază că principiul nediscriminării trebuie inclus în acordarea de ajutor; menționează că asistența ar trebui acordată în funcție de necesități, fără a se face discriminări pe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, locul nașterii sau orice alte condiții ale beneficiarilor;

12.  subliniază că problemele de mediu cauzate și exacerbate de schimbările climatice sunt în prezent cauza creșterii migrației forțate și, prin urmare, dorește să accentueze legătura din ce în ce mai strânsă dintre solicitanții de azil și regiunile care se confruntă cu degradarea mediului; solicită asigurarea unei protecții și unor condiții de reinstalare mai bune „refugiaților din cauza schimbărilor climatice”;

13.  subliniază că regiunile și comunitățile locale sunt cel mai grav afectate în caz de dezastre naturale, că nici resursele lor materiale și umane, nici cunoștințele și resursele lor financiare nu sunt, în general, suficiente pentru a face față acestor dezastre numai printr-o abordare exclusiv națională și/sau regională și că aceste dezastre necesită un răspuns la nivel european, eficient și bazat pe solidaritate;

14.  subliniază importanța reducerii inegalităților existente între regiuni și între state membre în ceea ce privește capacitatea de a proteja populația și proprietatea, inclusiv patrimoniul cultural, prin sprijinirea eforturilor acestora pentru îmbunătățirea prevenirii în regiunile și statele membre expuse cu precădere riscului de dezastre; solicită să se acorde o atenție deosebită regiunilor europene izolate și puțin populate, regiunilor montane și frontaliere, precum și zonelor celor mai dezavantajate din punct de vedere economic;

15.  insistă asupra recunoașterii și tratării în mod adecvat a caracteristicilor și a constrângerilor naturale ale regiunilor slab populate și ale regiunilor izolate, montane, cu o densitate demografică scăzută și în curs de depopulare, precum și ale regiunilor periferice și ultraperiferice, ale insulelor, ale regiunilor defavorizate din punct de vedere natural și a regiunilor expuse unor riscuri multiple; atrage atenția asupra dificultăților suplimentare cu care se confruntă aceste regiuni în combaterea dezastrelor; solicită acordarea unei atenții deosebite acestor regiuni prin intermediul diferitelor instrumente financiare disponibile și solicită relaxarea condițiilor pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în beneficiul acestor zone;

16.  subliniază necesitatea revizuirii regulamentului privind Fondul de solidaritate în vederea adaptării criteriilor de eligibilitate la caracteristicile fiecărei regiuni și ale fiecărui dezastru, inclusiv ale dezastrelor cu evoluție lentă, precum seceta, acordându-se o atenție deosebită sectoarelor productive și celor mai vulnerabile regiuni, precum și populațiilor afectate, și permițând o mobilizare mai flexibilă și mai rapidă; consideră că operațiunile eligibile enumerate la articolul 4 din FSUE (Fondul de solidaritate al Uniunii Europene) sunt prea restrictive; consideră că atunci când se stabilesc valorile-limită pentru eligibilitate, luarea în considerare a dimensiunii regionale este esențială, pentru că altminteri regiunile care se confruntă cu dezastre majore pot fi excluse pe motiv că valoarea-limită stabilită pentru întregul stat membru nu a fost atinsă;

17.  subliniază necesitatea creării unui cadru financiar corespunzător pentru prevenirea dezastrelor, cu resurse financiare corespunzătoare prevenirii și combaterii dezastrelor, care să consolideze și să coreleze instrumentele existente precum politica de coeziune, politica de dezvoltare rurală, politica regională, Fondul de solidaritate, cel de-al șaptelea program-cadru și programul Life+; solicită ca, în acest context, prevenirea să fie luată în calcul în perspectivele financiare pentru perioada 2014-2020; invită Comisia Europeană să analizeze posibilitatea propunerii unei reuniri mai sistematice a resurselor disponibile în vederea sporirii eficacității mecanismelor de prevenire din UE;

18.  îndeamnă Comisia să se asigure că actualele presiuni bugetare apărute în urma crizei nu duc la o reducere a resurselor alocate politicilor existente de prevenire a dezastrelor, să evalueze cu atenție, în cadrul revizuirii bugetare aflate în desfășurare, eventualele lacune din domeniul prevenirii și să verifice dacă instrumentele disponibile acoperă fiecare tip de dezastru;

19.  reamintește că politica de coeziune reprezintă un instrument esențial în prevenirea riscului de dezastre naturale; consideră că diferitele fonduri și instrumente trebuie să poată fi puse în aplicare într-un mod flexibil și coordonat pentru a îmbunătăți funcționarea și eficiența acestei politici; subliniază că prevenirea riscurilor trebuie, de asemenea, să fie coordonată cu alte politici în domeniul prevenirii, astfel încât să se evite fragmentarea măsurilor și să se sporească eficiența și valoarea adăugată a acestora;

20.  reafirmă necesitatea de a controla folosirea adecvată a fondurilor UE și rambursarea oricărui abuz de fonduri;

21.  subliniază că responsabilitatea pentru prevenirea dezastrelor revine, în primul rând, statelor membre, și că principiul subsidiarității în acest domeniu trebuie luat în considerare în continuare;

22.  invită statele membre responsabile pentru gestionarea terenurilor să introducă criterii și legislație pentru a preveni dezastrele în zonele cu risc de inundații și alunecări de teren și alte riscuri geologice, ținând seama de problemele cauzate de defrișările fără discernământ și, în plus, pentru a preveni construirea în aceste zone;

23.  invită statele membre să ia analizeze posibilitatea îmbunătățirii integrării prevenirii dezastrelor în programarea operațională la nivel național a fondurilor UE, precum și în programele operaționale naționale, regionale și locale; consideră că toți actorii publici implicați în protecția mediului ar trebui să fie antrenați în acest proces și să participe la acesta în mod eficient; invită insistent Comisia să susțină necesitatea reformării programelor operaționale relevate de statele membre în acest domeniu; în vederea schimbului de experiență, solicită Comisiei să invite statele membre să furnizeze detalii cu privire la programele operaționale pe care le desfășoară pentru gestionarea dezastrelor naturale și provocate de om;

24.  consideră că următoarele măsuri de prevenire, printre altele, ar trebui să facă obiectul unui sprijin deosebit din partea UE către statele membre:

   a) elaborarea și revizuirea regulamentelor privind siguranța construirii și la utilizarea terenurilor;
   b) îndreptarea situațiilor care favorizează riscurile: renaturalizarea cursurilor de apă, reabilitarea și protecția bazinelor hidrografice, a zonelor umede și a ecosistemelor conexe, creșterea capacității de debit a podurilor și a pasajelor hidraulice, curățarea și reamenajarea pădurilor; reîmpădurirea; și intervențiile de protecție și apărare a litoralului;
   c) protecția/reorganizarea zonelor locuite, în special a celor urbane, care sunt mai vulnerabile la anumite tipuri de dezastre, cu participarea locuitorilor;
   d) întreținerea și verificarea securității marilor infrastructuri existente, mai ales a celor de tip baraj, conductă de combustibil și pod rutier și feroviar, precum și a instalațiilor energetice, de alimentare cu apă, sanitare, de comunicații și de telecomunicații;
   e) susținerea activității agricole în zone afectate de depopulare și supuse riscului de dezastre naturale, precum și contribuirea la reintegrarea activității umane prin crearea de infrastructuri pentru a permite celor care trăiesc în astfel de zone să rămână acolo;

25.  invită Comisia să sprijine statele membre în promovarea campaniilor de informare pentru prevenire, precum și în adoptarea celor mai bune practici, furnizarea de informații relevante actualizate și formarea publicului larg prin intermediul unor canale ușor accesibile tuturor cetățenilor cu privire la riscurile identificate și la procedurile care trebuie adoptate în situația unor dezastre naturale sau provocate de om; solicită insistent ca, în programele de formare pentru populații, să se acorde o atenție deosebită tinerilor, începând cu vârsta de școlarizare, precum și comunităților rurale; subliniază, de asemenea, în contextul informării populației, rolul numărului unic european de urgență „112” și necesitatea unei mai bune informări cu privire la acesta;

26.  reamintește că apa este implicată adesea în dezastrele naturale, nu doar în inundații - de multe ori datorate planificării neadecvate - înghețuri, grindină și contaminarea bazinelor hidrografice, dar și prin lipsa sa, care determină schimbări semnificative, precum deșertificarea unor suprafețe extinse în Europa de Sud și de SE;

27.  subliniază faptul că secetele persistente au favorizat în ultimii ani creșterea numărului de incendii forestiere în Europa, agravând în același timp deșertificarea unui număr mare de regiuni;

28.  având în vedere interconexiunile dintre fenomenele de secetă, incendiile forestiere și deșertificare, invită Comisia să prezinte o propunere de directivă, asemănătoare directivei privind inundațiile, pentru a promova adoptarea unei politici UE referitoare la deficitul de apă, secetă și adaptarea la schimbările climatice;

29.  reiterează apelul său adresat Comisiei de a promova intrarea în funcțiune a observatorului european al secetei, responsabil de studierea, atenuarea și de monitorizarea efectelor secetei și ale deșertificării, în scopul îmbunătățirii procesului de luare a unor decizii solide și strategice și al consolidării coordonării dintre statele membre; consideră că ar trebui luate în considerare interconexiunile dintre secetă, incendii forestiere, deșertificare și adaptarea la schimbările climatice și că în contextul politicii de prevenire și gestionare a riscului de secetă ar trebui stabilite obiective solide, bazate pe solidaritate;

30.  atrage atenția asupra faptului că, întrucât pădurile sunt importante pentru producția lemnului, dar și pentru menținerea biodiversității, prevenirea incendiilor, inundațiilor, avalanșelor și eroziunii, pentru managementul apelor subterane și al spațiului natural, precum și pentru sechestrarea carbonului, incendiile care amenință pădurile ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru toate statele membre; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte și elaboreze, împreună cu statele membre, propuneri legislative și inițiative în domeniul protecției pădurilor și al prevenirii incendiilor; consideră că ar trebui să se susțină proiecte de împădurire/reîmpădurire, favorizându-se speciile autohtone și pădurile mixte, pentru binele biodiversității și pentru o mai mare rezistență la incendii, la furtuni și la paraziți, precum și colectarea durabilă și utilizarea biomasei forestiere reziduale - e sursă de energie regenerabilă; consideră că ar trebui să se procedeze, în cadrul unei cooperări veritabile în acest domeniu, la colectarea periodică a datelor, elaborarea hărților de risc, pregătirea planurilor de gestionare a riscurilor de incendiu, identificarea resurselor necesare și a celor disponibile în cele 27 de state membre, precum și la o coordonare la diferite niveluri;

31.  având în vedere că provocarea incendiilor și creșterea frecvenței acestora sunt rezultatul unor infracțiuni împotriva mediului, invită Comisia să studieze și să propună Consiliului și Parlamentului European modalități de punere în aplicare a unor măsuri coercitive, care să descurajeze neglijența și acțiunea deliberată în ceea ce privește provocarea incendiilor;

32.  subliniază importanța luării în considerare a prevenirii dintr-o perspectivă transversală, încorporând-o în politicile sectoriale relevante, cu scopul de a promova ocuparea echilibrată a terenurilor și dezvoltarea economică și socială coerentă, în armonie cu natura;

33.  recunoaște că anumite politici sectoriale au făcut ca anumite regiuni să fie mai expuse riscurilor, prin încurajarea părăsirii zonelor rurale și concentrarea excesivă a populației în zonele urbane;

34.  consideră că producția agricolă și forestieră este vulnerabilă în fața fenomenelor climatice precum seceta, înghețul, gheața, grindina, incendiile forestiere, furtunile, inundațiile, ploile torențiale și furtunile, a riscurilor sanitare precum infestarea parazitară, bolile animalelor, epizootiile și epidemiile, a distrugerilor datorate animalelor sălbatice, precum și a activităților umane precum schimbările climatice, poluarea, ploile acide și contaminările genetice neintenționate și deliberate, a alunecărilor de teren datorate problemelor legate de planificarea urbană și teritorială, a pericolelor legate de transport, a deșertificării zonelor montane și a incendiilor forestiere provocate de lipsa întreținerii domeniului silvic sau de activități infracționale și a contaminării râurilor din cauza deversării de deșeuri chimice de către fabrici, a scurgerilor de substanțe nutritive și a neglijenței vizitatorilor în pădure;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze aplicarea bunelor practici agricole, care a permis în unele state membre reducerea la jumătate a aporturilor de îngrășăminte pe bază de azot fără reducerea randamentului culturilor;

36.  pledează, ca element esențial în prevenirea eficientă a dezastrelor naturale, în favoarea unei politici agricole echilibrate din punct de vedere ecologic și social, care să ia în considerare necesitatea de a sprijini și stimula producția agricolă durabilă și dezvoltarea rurală în diferite țări și regiuni; pledează pentru consolidarea în mod eficient a stimulentelor pentru crearea de locuri de muncă agroecologice și agrorurale, încurajând populația să se stabilească în zonele rurale, ca un factor-cheie în conservarea ecosistemelor, luptând împotriva tendinței actuale de depopulare și sărăcire a acestor zone și reducând presiunea asupra zonelor urbane; subliniază, de asemenea, rolul jucat de agricultori în calitate de gardieni ai zonelor rurale în Uniunea Europeană și regretă insuficiența, în comunicarea Comisiei, a elementelor-cheie în ceea ce privește sectorul agricol;

37.  pledează pentru crearea unui sistem public european de asigurări agricole; invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem european public de asigurări, care să abordeze mai bine riscurile și instabilitatea veniturilor agricultorilor datorate dezastrelor naturale sau antropogene; subliniază că este trebuie să se țintească mai departe decât modelul actual, pentru a evita proliferarea sistemelor diferite de asigurări din UE, care creează un dezechilibru enorm între veniturile agricultorilor; consideră că este imperios necesar să se asigure acces agricultorilor din toate statele membre la un sistem minim de despăgubire pentru dezastrele naturale sau cele provocate de om;

38.  solicită Comisiei și statelor membre să includă, în calculul primelor agroambientale costurile suplimentare suportate de agricultori în legătură cu luarea de măsuri de prevenire a incendiilor (precum curățarea liniilor somiere, strângerea plantelor arboricole moarte, prelucrarea terenului în jurul perimetrului parcelelor agricole etc.), precum și măsuri de asanare a apelor (curățarea șanțurilor de scurgere și a canalelor);

39.  subliniază importanța studierii măsurilor de adaptare, rurale și urbane, față de intensificarea apariției și magnitudinea fenomenelor climatice extreme în diferite zone geografice; consideră că efectele previzibile nefaste ale schimbărilor climatice vor reprezenta o constrângere în plus pentru activitatea agricolă și pentru siguranța și suveranitatea alimentară și subliniază necesitatea de a se răspunde la această provocare și la altele în contextul adaptării la schimbările climatice și al reducerii efectelor negative ale acestora;

40.  subliniază importanța cercetării și dezvoltării (R&D) publice în prevenirea și gestionarea dezastrelor și pledează pentru o coordonare și o cooperare sporită între instituțiile de cercetare și dezvoltare din diferite state membre, mai ales din statele membre care se confruntă cu riscuri de acest tip; promovează o consolidare a sistemelor de alertă rapidă în statele membre și crearea de legături, precum și consolidarea legăturilor existente între diferitele sisteme de alertă rapidă; recomandă Comisiei să țină cont de aceste necesități și de finanțarea lor corespunzătoare;

41.  subliniază necesitatea pregătirii sistemelor de sănătate din statele membre din punct de vedere al structurii resurselor umane, bunelor practici, cunoașterii riscurilor, astfel încât să fie capabile să facă față situațiilor de dezastre;

42.  subliniază că este important să existe o bază cuprinzătoare de date și informații privind riscurile și costurile dezastrelor, care să fie comunicată la nivelul UE, în vederea efectuării unor studii comparative și a determinării eventualului impact transfrontalier al dezastrelor, ceea ce ar permite statelor membre să pună în comun informațiile legate de capacitățile civile naționale și resursele medicale, și că ar trebui mai degrabă să fie folosite și dezvoltate structurile deja existente, cum ar fi Centrul de monitorizare și informare (CMI), decât să fie create unele noi;

43.  regretă faptul că Comisia nu a realizat încă un studiu privind practicile de cartografiere a pericolelor și a riscurilor în statele membre, astfel cum se prevede în Comunicarea sa din 23 februarie 2009 privind „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”; îndeamnă Comisia să materializeze acest angajament în mod eficient în prima jumătate a anului 2010;

44.  consideră că trebuie stabilite la nivelul UE o metodologie comună și cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor;

45.  subliniază importanța elaborării de standarde pentru analiza și exprimarea impactului socioeconomic al dezastrelor asupra comunităților;

46.  recomandă includerea mai completă a chestiunilor referitoare la prevenirea dezastrelor în revizuirea directivei EIA, mai ales în ceea ce privește evaluarea, comunicarea și difuzarea riscurilor;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) COM(2009)0082.
(2) SEC(2009)0202.
(3) SEC(2007)1721.
(4) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 1.
(5) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 55.
(6) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 240.
(7) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471.
(8) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 599.
(9) JO C 92 E, 20.4.2006, p. 414.
(10) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322.
(11) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 363.
(12) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 369.
(13) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 375.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2010)0065.
(15) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331.
(16) 10128/08.
(17) 10633/1/06.
(18) JO L 71, 10.3.2007, p. 9.
(19) JO L 10, 14.1.1997, p. 13.
(20) JO L 288, 6.11.2007, p. 27.
(21) JO L 175, 5.7.1985, p. 40.
(22) A/CONF.206/6.
(23) Aceasta nu este o listă exhaustivă a dezastrelor naturale și a celor provocate de om; prin urmare, în această listă pot fi incluse și alte tipuri de dezastre naturale și dezastre provocate de om care nu sunt cuprinse în prezentul raport.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate