Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite de la 8 septembrie 2000, care prezintă Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eliminarea sărăciei,

–  având în vedere angajamentele privind volumul ajutoarelor, ajutoarele pentru Africa Subsahariană și calitatea acestora, luate de G8 în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Gleneagles din 2005,

–  având în vedere Declarația de la Paris, de la 2 martie 2005, privind eficacitatea ajutorului și concluziile Forumului la nivel înalt de la Accra, din 2-4 septembrie 2008, privind acțiunile ulterioare acestei declarații,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid” (COM(2006)0087),

–  având în vedere Raportul ONU „Regândirea sărăciei - Raport privind situația socială la nivel mondial 2010”,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Secretarului General al Națiunilor Unite privind punerea în aplicare a Declarației Mileniului,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”(1), semnată la 20 decembrie 2005,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(2) [„Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare” (ICD)],

–  având în vedere Declarația de la Abuja a șefilor de stat și de guvern africani privind HIV/SIDA, tuberculoza și alte boli infecțioase similare, de la 27 aprilie 2001,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 iunie 2007, intitulate „Promovarea ocupării forței de muncă în cadrul cooperării în scopul dezvoltării la nivelul UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Educație și formare profesională în contextul reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare” (COM(2002)0116),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 3 decembrie 2009 referitoare la guvernanța globală și reforma instituțiilor internaționale,

–  având în vedere Agenda Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca decentă și Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, adoptate prin consens mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

–  având în vedere Raportul OIM intitulat „Raportul privind munca în lume 2009: Criza globală a locurilor de muncă și perspectiva ulterioară”, publicat în decembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la contractele ODM(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2006 referitoare la eficacitatea ajutorului și corupția în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2009 referitoare la o abordare în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană(7),

–  având în vedere reformele actuale ale politicii agricole comune și ale politicii comune în domeniul pescuitului,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0192/2010),

A.  întrucât creșterea economică puternică și durabilă într-un mediu stabil, propice afacerilor, contribuie la crearea prosperității și a locurilor de muncă și reprezintă, prin urmare, cea mai sigură și durabilă cale de a scăpa de sărăcie;

B.  întrucât un mediu juridic sigur, lipsit de corupție, este esențial pentru dezvoltarea afacerilor;

C.  întrucât statele UE15 s-au angajat să cheltuiască 0,7 % din VNB pe asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015; întrucât nivelurile actuale ale AOD sunt de aproximativ 0,4 %;

D.  întrucât reducerea sărăciei și coerența politicilor pentru dezvoltare sunt acum obligații consacrate în Tratatul UE;

E.  întrucât este oportun ca țările în curs de dezvoltare să fie sprijinite în încercarea lor de a realiza o valoarea adăugată maximă pe plan național, ceea ce presupune o strategie de dezvoltare industrială care trebuie totuși să rămână în conformitate cu imperativele dezvoltării durabile și, în special, cu protecția mediului;

F.  întrucât nici donatorii UE, nici guvernele țărilor în curs de dezvoltare nu își respectă indicatorii de cheltuieli pentru sănătate și educație;

G.  întrucât lumea în curs de dezvoltare se confruntă cu un deficit acut de personal calificat în domeniul sănătății; întrucât lipsa personalului calificat în domeniul sănătății în țările dezvoltate constituie unul dintre factorii care agravează fragilitatea sistemului de sănătate din țările în curs de dezvoltare și întrucât mulți lucrători calificați, din sănătate și din alte domenii, nu se întorc acasă pentru a-și ajuta propriile comunități, din diverse motive;

H.  întrucât recenta criză a prețurilor alimentelor a subliniat importanța continuă a agriculturii și a securității alimentare pentru țările sărace;

I.  întrucât 90 % dintre cetățenii UE sunt în favoarea cooperării pentru dezvoltare, deși criza economică amenință să reducă acest sprijin;

J.  întrucât G20 a promis să ia măsuri drastice împotriva paradisurilor fiscale;

K.  întrucât evaziunea fiscală și fluxurile ilicite de capital din țările în curs de dezvoltare reprezintă cuantumul valorii ajutorului pentru dezvoltare multiplicate de mai multe ori;

L.  întrucât transferurile de fonduri private reprezintă mai multe fluxuri de capital pentru țările în curs de dezvoltare decât asistența oficială pentru dezvoltare;

M.  întrucât 2,7 miliarde de oameni nu au actualmente acces la creditare;

N.  întrucât, pentru a reduce sărăcia, este necesară nu numai promovarea ocupării forței de muncă, ci și crearea unor locuri de muncă de calitate;

O.  întrucât cele mai sărace țări sunt mult subreprezentate în instituțiile internaționale și în forumurile mondiale;

P.  întrucât sistemele de protecție socială s-au dovedit a fi instrumente puternice pentru reducerea sărăciei și coeziunea socială, iar majoritatea populației mondiale nu beneficiază de o protecție socială adecvată,

Provocări pentru țările în curs de dezvoltare
Privind economia

1.  îndeamnă guvernele țărilor în curs de dezvoltare să își diversifice economia prin dezvoltarea sectorului lor de producție și să evite împovărarea companiilor, în special a IMM-urilor - motoare ale ocupării forței de muncă și ale creșterii economice - cu o birocrație excesivă;

2.  solicită tuturor țărilor în curs de dezvoltare să participe la Agenda OIM privind munca decentă și la inițiativa Organizației Națiunilor Unite privind nivelul minim de protecție socială, pentru a garanta standarde de muncă satisfăcătoare, niveluri ridicate de protecție socială cuprinzătoare, de care să beneficieze și cele mai sărace și marginalizate persoane, precum și un dialog social autentic, în special inițierea de proiecte care presupun o „utilizare intensivă a forței de muncă”;

3.  subliniază importanța aderării la diferitele convenții OIM privind standardele internaționale de muncă și importanța punerii lor în aplicare și recomandă utilizarea dispozițiilor din Rezoluția OIM „Redresarea după criză: un pact mondial pentru ocuparea forței de muncă”;

4.  solicită punerea în aplicare a dreptului de a nu fi supus muncii forțate și, în special, a dreptului copiilor de a nu fi exploatați prin muncă, fără excepție, pentru că, fără educație, copiii sunt condamnați la o viață în sărăcie;

5.  solicită să se pună mai mult accent pe combaterea exploatării prin muncă a copiilor, în vederea creării în schimb a unor locuri de muncă pentru adulți și pentru a le permite copiilor să primească o educație adecvată;

6.  îndeamnă guvernele să acorde prioritate acțiunilor menite să contribuie la îndeplinirea nevoilor sociale de bază și la promovarea protecției copiilor și a femeilor vulnerabile, grav afectați de criză, precum și a tinerilor aflați în situații de risc, a lucrătorilor cu remunerații reduse, necalificați și migranți, a lucrătorilor din mediul rural și a persoanelor cu handicap;

7.  reamintește faptul că întreprinderile mici și microîntreprinderile, în special în sectorul agricol, au nevoie de o finanțare adecvată pentru a menține locurile de muncă existente și pentru a crea altele noi; încurajează țările în curs de dezvoltare să promoveze economiile și accesul la creditare, prin intermediul microcreditelor, al microasigurărilor și al agenților inovatori de creditare, precum oficiile poștale rurale sau serviciile de tip m-banking;

8.  invită UE să recunoască contribuția economiei sociale (de exemplu, cooperativele) la crearea de locuri de muncă și la promovarea muncii decente în țările în curs de dezvoltare și solicită includerea economiei sociale în programele de dezvoltare și în strategiile de cooperare ale UE;

9.  invită țările în curs de dezvoltare să extindă proprietatea funciară a persoanelor sărace și deposedate, de exemplu prin a le oferi persoanelor care se stabilesc ilegal în cartiere sărace drepturile de proprietate asupra terenului pe care locuiesc;

10.  încurajează țările în curs de dezvoltare să își diversifice cât mai mult posibil economia, astfel încât să nu mai depindă în mod exclusiv de un număr foarte limitat de produse, în special de produse agricole destinate exportului;

11.  reamintește țărilor în curs de dezvoltare să respecte tradițiile locale privind utilizarea în comun a terenurilor agricole pentru a facilita și a proteja micile exploatații agricole existente;

12.  invită țările în curs de dezvoltare să trateze dezvoltarea sectorului agricol și a securității alimentare ca o prioritate la elaborarea documentelor de strategie de țară și a programelor indicative naționale;

13.  reamintește că conceptul de guvernanță se regăsește în ideea de „stat de drept”, un stat care garantează democrația și respectarea drepturilor cetățenilor; statul de drept este cel care asigură îndeplinirea funcțiilor sale guvernamentale, precum accesul la justiție, la sănătate, la educație și la administrație și care promovează și protejează, totodată, drepturile individului, precum și libertățile sale fundamentale;

Privind cetățenia și guvernanța

14.  solicită tuturor țărilor în curs de dezvoltare să semneze de urgență Convenția împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite și să aplice prevederile acesteia în mod eficient; îndeamnă, de asemenea, statele membre ale UE și companiile din UE să respecte Convenția ONU;

15.  consideră că statele membre ale UE ar trebui să acționeze ca modele de urmat în rândul țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește disciplina bugetară, colectarea impozitelor și buna guvernare;

16.  consideră că acțiunile anticorupție ar trebui să vizeze și sectorul privat, consolidând în același timp cooperarea internațională, de exemplu prin schimbul de informații și prin programe de recuperare a activelor;

17.  îndeamnă toate țările în curs de dezvoltare să încurajeze parlamentele independente, capabile să contribuie efectiv la consolidarea democrației prin libera exercitare a funcțiilor lor legislative, bugetare și de control; în același timp, atrage atenția asupra importanței enorme a unui sistem judiciar care funcționează independent și este dezvoltat în mod corespunzător;

18.  încurajează guvernele din țările în curs de dezvoltare să mărească la maximum implicarea organizațiilor societății civile în formularea și monitorizarea politicilor publice;

19.  subliniază faptul că partenerii sociali joacă un rol important în dezvoltarea economică și pot întări coeziunea socială și, în consecință, înființarea și consolidarea organizațiilor reprezentative relevante ar trebui încurajate;

20.  solicită punerea în aplicare a libertății de asociere a sindicatelor și a dreptului de negociere colectivă fără excepții, pentru a pune în practică, îmbunătăți și apăra condițiile de muncă decente;

21.  îndeamnă toate statele care au introdus legi ce restricționează libertatea organizațiilor societății civile să abroge aceste legi;

22.  solicită punerea în aplicare a dreptului de a nu fi discriminat, adică a dreptului la muncă și la egalitatea de tratament, indiferent de gen, origine etnică, vârstă, handicap sau orientare sexuală, ca principiu esențial în lupta împotriva sărăciei;

23.  solicită consolidarea semnificativă a poziției juridice și sociale a femeilor, pentru a preveni discriminarea și pentru a utiliza contribuția potențială a femeilor la dezvoltarea economică și socială;

24.  sprijină țările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a consolida și de a aprofunda integrarea regională, prin zone de liber schimb, comunități economice regionale, bănci regionale de dezvoltare etc.;

Provocări comune

25.  reiterează solicitarea sa ca bugetele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare și ajutorul UE pentru dezvoltare să aloce cel puțin 20 % dintre cheltuieli sănătății și educației de bază;

26.  solicită o regândire a politicilor de privatizare, în special în ceea ce privește utilitățile precum apa, canalizarea și serviciile de interes general, precum și o reanalizare a rolului social al statelor în guvernanța dezvoltării, inclusiv a rolului întreprinderilor deținute de stat în calitate de angajatori și furnizori de servicii sociale;

27.  atrage atenția asupra rolului crucial al sistemelor de protecție socială menționate în Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței muncă și inițiativa ONU privind protecția socială de bază; solicită, prin urmare, să se pună mai mult accent pe sistemele de protecție socială pentru a preveni creșterea sărăciei și pentru a aborda greutățile sociale, contribuind la stabilizarea economiei și la menținerea și promovarea capacității de ocupare a forței de muncă;

28.  solicită un acces universal, liber și neîngrădit la sistemele de educație, adică la educația primară și superioară, precum și la cea profesională, astfel încât membrii populației locale să poată deveni lucrători cu înaltă calificare;

29.  insistă asupra faptului că atât țările donatoare, cât și cele în curs de dezvoltare trebuie să își îndeplinească angajamentele de a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului până în 2015;

30.  sprijină măsuri precum subvențiile salariale și oportunitățile de angajare și de formare, care încurajează oamenii de știință locali, precum și alți lucrători calificați să rămână și să își exercite profesia în comunitățile lor și care consolidează sistemele medicale accesibile tuturor cetățenilor;

31.  sprijină crearea de noi locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare;

32.  sprijină măsurile prin care se realizează investiții în serviciile publice și se contribuie la dezvoltarea acestora, în general, în scopul creării de locuri de muncă și al consolidării capacităților publice, a infrastructurilor și a coeziunii sociale, după cum se menționează în Raportul ONU „Regândirea sărăciei”;

33.  solicită acordarea unei atenții mai mari îngrijirii medicale practice și sensibilizării populației cu privire la meritele tratamentelor medicale, de exemplu prin distribuirea analizoarelor de sânge și instruirea populației locale privind folosirea acestora;

34.  subliniază faptul că dezvoltarea resurselor umane este indispensabilă în cadrul tuturor strategiilor de dezvoltare, fiind esențială pentru crearea de locuri de muncă; invită UE și țările în curs de dezvoltare să analizeze nevoile de angajare și piața forței de muncă, să realizeze previziuni și să anticipeze principalele provocări legate de adaptarea formării profesionale la piața muncii;

35.  consideră că toate strategiile de dezvoltare ar trebui să acorde o atenție specială persoanelor celor mai vulnerabile și marginalizate, în special femeilor, copiilor, vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități;

36.  crede că acoperirea nevoilor de bază este esențială și consideră, prin urmare, că măsurile de promovare a securității alimentare și a accesului la apa potabilă sunt de maximă prioritate;

37.  subliniază problema exploatării prin muncă a copiilor și recunoaște că aceasta reprezintă unul dintre obstacolele majore aflate în calea finalizării educației primare universale și a reducerii sărăciei și împiedică creșterea sănătoasă și educația necesară a acestor copii; astfel, solicită promovarea coordonării și alinierii între agenții în ceea ce privește ajutorul pentru educație și politica privind exploatarea prin muncă a copiilor, prin consolidarea mecanismelor existente, inclusiv a Grupului operativ global privind exploatarea prin muncă a copiilor și educația acestora; în final, invită comunitatea internațională, toate statele în cauză și UE să se angajeze urgent și în mod special în eforturile de eradicare a exploatării prin muncă a copiilor;

38.  subliniază importanța egalității de gen pentru succesul economic al statelor și solicită, prin urmare, depunerea unor eforturi suplimentare pentru a garanta, de asemenea, egalitatea de gen în economie;

39.  insistă ca donatorii și țările partenere să se asigure că agricultura, în special micile exploatații agricole, precum și industriile agroalimentare ecologice mici și medii vor juca un rol mai important în agenda pentru dezvoltare;

40.  subliniază faptul că exploatațiile agricole mici bazate pe mijloace de producție descentralizate, ecologice și durabile contribuie la crearea de locuri de muncă și la o dezvoltare durabilă, de vreme ce, la un hectar, acestea utilizează mai mulți oameni decât exploatațiile mari, agricultorii și angajații cheltuind proporțional mai mult pe produsele obținute în mediul rural, în afara exploatațiilor agricole, prin utilizarea intensivă a forței de muncă;

41.  solicită acordarea unui sprijin mai eficient locurilor de muncă și creării de locuri de muncă prin coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncă și macroeconomice, ținând seama de faptul că acestea din urmă nu ar trebui să se limiteze la controlarea inflației și a deficitelor comerciale și fiscale, ci ar trebui să se concentreze și pe stabilitatea productivității efective, a veniturilor și a ocupării forței de muncă;

42.  sprijină investițiile în „locurile de muncă ecologice” și în industria ecologică, de exemplu prin dezvoltarea în țările sărace a unor sisteme de energie regenerabilă și de eficiență energetică, inclusiv energia solară în beneficiul comunităților locale, ca modalitate de asigurare a surselor durabile de energie și, în același timp, de creare de locuri de muncă respectând totodată mediul;

43.  solicită îmbunătățirea oportunităților și consolidarea egalității de acces în domeniul dezvoltării aptitudinilor, formării și educației de calitate; solicită să se facă îmbunătățiri în ceea ce privește accesul la credite (inclusiv la microfinanțare) pentru a încuraja crearea de locuri de muncă;

44.  așteaptă cu interes cooperarea strânsă dintre Parlament și omologii săi regionali din țările în curs de dezvoltare;

45.  subliniază importanța promovării unor indicatori alternativi, în locul PIB-ului, pentru a măsura progresul social în țările în curs de dezvoltare, în special în lumina sugestiilor Comisiei pentru măsurarea performanței economice și a progresului social, prezidată de Joseph Stiglitz;

46.  solicită ca reacțiile la criza economică mondială să fie concepute pe țări și regiuni și să includă măsurile menționate în instrumentul de politică al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) intitulat „Un pact mondial pentru ocuparea forței de muncă”, pentru a facilita investițiile în sectoarele cu capacitate foarte mare de absorbție a forței de muncă și care respectă mediul, precum și în sistemele de protecție socială;

Provocări pentru donatori
Privind ajutoarele

47.  îndeamnă toate țările bogate, în special statele UE, să își respecte promisiunile referitoare la ajutoare (și anume cel puțin 0,7 % din VNB până în 2015);

48.  solicită o definiție comună a sărăciei în rândul statelor membre pentru a identifica domeniile de activitate relevante în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare din partea UE, precum și beneficiarii care au dreptul la acesta;

49.  consideră că coerența politicilor poate genera rezultate pozitive în domeniul creării de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare; solicită, prin urmare, o modificare la nivelul politicilor externe ale UE, întrucât acestea au un impact direct asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare, politicile trebuind să fie concepute astfel încât să sprijine nevoile durabile ale acestor țări în scopul combaterii sărăciei, al garantării unui venit și a unor mijloace de existență decente, precum și în scopul respectării drepturilor fundamentale ale omului, printre care se numără drepturile sociale, economice și de mediu;

50.  solicită fonduri suplimentare substanțiale pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice și a crizei economice din țările în curs de dezvoltare;

51.  solicită ca educația de bază și sănătatea publică să formeze baza politicilor de dezvoltare și subliniază că situația actuală nu poate justifica nicio reducere a cheltuielilor naționale și a ajutorului internațional acordat acestor sectoare;

52.  solicită Uniunii Europene să își onoreze angajamentele privind ajutorul pentru comerț;

53.  subliniază faptul că UE trebuie să își revizuiască politicile de subvenționare, în special în sectorul agricol și în conformitate cu necesitățile exploatațiilor agricole de dimensiuni mici și medii din UE, pentru a facilita instaurarea unor condiții comerciale echitabile în relația cu țările în curs de dezvoltare;

54.  solicită, încă o dată, tuturor donatorilor să respecte mai fidel agenda eficienței ajutorului, mai ales în ceea ce privește coordonarea și responsabilitatea donatorilor;

55.  insistă asupra faptului că Comisia trebuie să se asigure că dimensiunea externă a reformei actuale a politicii comune în domeniul pescuitului va fi integrată în politica de dezvoltare a UE, întrucât acestea sunt direct legate de mijloacele de existență ale populației din țările în curs de dezvoltare;

56.  subliniază că sectorul pescuitului este, în numeroase țări, vital pentru ocuparea forței de muncă și securitatea alimentară și, prin urmare, toate țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie eligibile pentru sprijinul sectorial al UE, în vederea dezvoltării propriei industrii durabile în domeniul pescuitului, a cercetării, controlului și punerii în aplicare a legislației pentru combaterea activităților de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate, indiferent de existența unui acord cu Uniunea Europeană privind accesul la zonele de pescuit;

57.  subliniază faptul că sprijinul sectorial al UE acordat industriei pescuitului din țările terțe are ca scop echiparea porturilor din aceste țări cu infrastructura adecvată pentru a facilita debarcarea și prelucrarea peștelui la nivel local, în vederea creării de noi locuri de muncă; invită Comisia să monitorizeze și să verifice dacă aceste scopuri sunt atinse și să asigure sprijin financiar și tehnic pentru a ameliora capacitatea țărilor terțe de a monitoriza activitățile de pescuit din apele lor și de a captura navele care au fost identificate ca săvârșind infracțiuni;

58. insistă ca UE să își simplifice structura ajutoarelor și procedurile legate de acestea;

59.  solicită o coordonare consolidată a politicii de dezvoltare între Comisie și statele membre ale UE pentru ca măsurile diferite în domeniul acestei politici să nu genereze un impact negativ asupra îndeplinirii ODM-urilor;

60.  întrucât coerența politicilor de dezvoltare este acum o cerință a tratatului, se așteaptă ca politicile UE din domenii precum agricultura, comerțul, migrația și pescuitul să nu submineze în niciun fel eforturile de dezvoltare; intenționează să monitorizeze îndeaproape modul în care UE îndeplinește această obligație;

61.  invită donatorii să investească în mod inteligent în educația cetățenilor lor privind dezvoltarea;

62.  încurajează țările donatoare să se folosească de această criză pentru a analiza în continuare posibilitățile existente în materie de surse suplimentare și inovatoare de finanțare pentru dezvoltare și pentru a identifica altele noi, cu scopul de a le permite țărilor în curs de dezvoltare să-și diversifice propriile surse de venituri și să pună în aplicare programe eficiente, concrete și operaționale privind cheltuielile;

63.  solicită Comisei și statelor membre ale UE să promoveze întreprinderile durabile, care creează locuri de muncă decente, ca sector specific al cooperării pentru dezvoltare, în conformitate cu Consensul european pentru dezvoltare din 2005, și să stimuleze integrarea sa în sectoarele mai tradiționale ale cooperării pentru dezvoltare precum infrastructura, dezvoltarea rurală, guvernanța și asistența comercială;

Privind noile surse de finanțare

64.  îndeamnă națiunile G20 să respecte angajamentele de a elimina paradisurile fiscale, de a întări supravegherea piețelor financiare și de a introduce schimburile de informații fiscale; în plus, G20 ar trebui să încredințeze Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate sarcina de a adopta un nou standard care să includă rapoartele de la țară la țară;

65.  solicită statelor G20 și UE să ia măsuri pentru ca transferurile de fonduri private să fie mai ieftine și mai simple;

66.  solicită Comisiei și statelor membre să sporească sprijinul financiar public alocat întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, precum și agricultorilor din țările în curs de dezvoltare, inclusiv în sectorul informal, în conformitate cu cerințele Pactului mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, în vederea combaterii sărăciei și a șomajului;

Privind consolidarea capacităților și guvernanța globală

67.  solicită UE să își îndrepte ajutoarele către promovarea consolidării capacităților în domeniile care vor avantaja în mod direct rețeaua economică a țărilor partenere și vor crea locuri de muncă, și anume dezvoltarea capacității lor de producție, elaborarea unor sisteme fiscale eficiente, combaterea corupției, consolidarea instituțiilor și a societății civile, facilitarea accesului la microcredite și alte surse de finanțare etc.;

68.  solicită ca toate politicile de dezvoltare ale UE, care au un impact asupra creării de locuri de muncă și asupra reducerii sărăciei, să se concentreze pe măsuri care impun guvernelor, societății civile, societăților comerciale, fundațiilor și comunităților locale să îndeplinească până în 2015 Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale ONU;

69.  invită UE să își orienteze ajutorul și către dezvoltarea unor sisteme de protecție socială în țările în curs de dezvoltare, ca mijloc important și eficace de reducere a sărăciei;

70.  solicită să se acorde prioritate educației, asistenței ulterioare acordate elevilor după absolvire, formării profesionale, educației tehnologice, formării de competențe, învățării de-a lungul vieții, accesului la finanțare, înființării de cursuri de formare de înaltă calitate care ameliorează perspectivele celor care le urmează, asistenței medicale și siguranței și să se încurajeze mecanismele de inițiative antreprenoriale, în special pentru crearea de locuri de muncă durabile de către întreprinderile mici și microîntreprinderi, acordându-se o atenție specială tinerilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap și celor strămutate, femeilor, precum și oricăror alte grupuri marginalizate;

71.  consideră că, atunci când elaborează acorduri comerciale cu țări în curs de dezvoltare, UE ar trebui să ia în considerare criterii legate de drepturile omului și de guvernanță și că nu ar trebui să ezite să aplice sancțiuni atunci când un stat nu își respectă obligațiile de guvernanță; reamintește că aceste criterii se aplică atât Fondului european de dezvoltare (FED), cât și Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD);

72.  solicită UE să monitorizeze cu seriozitate respectarea condiționalității, astfel cum este prevăzută în Convenția de la Cotonou;

73.  subliniază că atât Fondul european de dezvoltare (FED), cât și Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) trebuie să răspundă la aceleași criterii de aplicare a condiționalității;

74.  invită Comisia să promoveze metode și calendare adecvate de monitorizare a lanțurilor de producție ale întreprinderilor europene care operează în străinătate pentru a verifica eliminarea cazurilor de exploatare prin muncă a copiilor și respectarea standardelor de muncă promovate prin convențiile OIM și să promoveze accesul la educație, care este un factor esențial în combaterea sărăciei;

75.  îndeamnă la instituirea unei rețele fiabile pentru relații strânse între instituțiile și organizațiile guvernamentale și neguvernamentale importante care se ocupă de reducerea sărăciei în toate țările în curs de dezvoltare în vederea realizării de schimburi de opinii și de experiențe cu privire la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea asistenței UE;

76.  sprijină instituirea unor baze de date la nivel național și al UE în scopul colectării și comparării datelor de bază relevante pentru fenomenul sărăciei în țările în curs de dezvoltare, ca procedură destinată facilitării și sporirii eforturilor depuse în direcția reducerii sărăciei;

77.  subliniază necesitatea consolidării coordonării existente între organizațiile internaționale și regionale, ca efort suplimentar de a furniza sprijin tehnic pentru punerea în aplicare și monitorizarea unui plan de acțiune al UE privind reducerea sărăciei;

78.  ia act de necesitatea de a institui „grupuri consultative” cu privire la aspecte specifice, ca pas concret și procedură fiabilă în direcția furnizării de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a obiectivelor reflectate în Planul de acțiune al UE privind reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare;

79.  acceptă utilizarea sprijinului bugetar numai în cazul în care există garanții absolute că fondurile vor ajunge la destinația dorită și își vor atinge scopul inițial, iar beneficiarii îndeplinesc criteriile referitoare la drepturile omului și la guvernanța democratică; așteaptă cu interes sporirea eficienței evaluării și auditului sprijinului bugetar pentru a analiza dacă scopul propus este atins și dacă guvernele țărilor beneficiare respectă criteriile sus-menționate; invită Comisia să instituie un grafic de performanțe bazat pe tehnologia informației, sub controlul Parlamentului European, pentru a evalua eficiența ajutorului comunitar în domeniul reducerii sărăciei, al educației și creării de locuri de muncă, graficul bazându-se pe gradul de respectare a indicatorilor și obiectivelor financiare preconizate;

80.  invită Comisia să prezinte Parlamentului European o propunere coerentă și credibilă cu privire la politica postelectorală a UE, care să respecte alegerea liberă a populației dintr-o țară dată, și își exprimă temerea că actuala lipsă a unei politici postelectorale coerente subminează credibilitatea misiunilor UE de observare a alegerilor;

81.  sprijină reprezentarea mai democratică în instituțiile mondiale a țărilor în curs de dezvoltare;

82.  invită instituțiile financiare internaționale să își revizuiască politicile privind împrumuturile pentru a sprijini opțiunea pentru o dezvoltare economică durabilă și democratică a țărilor în curs de dezvoltare;

83.  invită UE şi G20 să ia măsuri concrete pentru eradicarea abuzurilor specifice paradisurilor fiscale, evaziunii fiscale și fluxurilor financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare și pentru a promova ca aceste resurse să fie investite în țările în curs de dezvoltare;

84.  solicită un nou acord financiar global obligatoriu privind publicarea automată, de către societățile corporative transnaționale, a profiturilor realizate și a impozitelor plătite în fiecare țară;

85.  invită UE să sprijine inițiativa ONU privind nivelul minim de protecție socială pentru a extinde sau a pune în aplicare sisteme de protecție socială durabilă în țările în curs de dezvoltare, prin asigurarea unei coerențe sporite la nivelul politicilor privind relațiile externe și elaborând o comunicare privind protecția socială în cadrul cooperării pentru dezvoltare, conform sugestiilor din concluziile Consiliului privind promovarea ocupării forței de muncă în cadrul cooperării în scopul dezvoltării la nivelul UE;

Educația

86.  este de acord cu Comisia că a avea un loc de muncă este cea mai bună modalitate de a evita sărăcia și excluziunea socială; consideră că reducerea decalajului educațional cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare reprezintă una dintre cele mai eficace strategii pentru a întrerupe ciclul de sărăcie și șomaj;

87.  salută Educația pentru toți – inițiativa pentru o acțiune rapidă (IAR) și sprijinul de principiu acordat de Comisie în acest sens; îndeamnă Comisia să clarifice ce fonduri pune la dispoziție în prezent în beneficiul țărilor vizate de această inițiativă și pentru ce obiective, în special în următoarele domenii:

88.  îndeamnă UE să introducă programe de asistență pentru părinți în diverse domenii în care sărăcia conduce la o lipsă de cunoștințe cu privire la creșterea copiilor pentru a se garanta că copiii din țările în curs de dezvoltare beneficiază de șanse reale;

89.  observă că nivelul sănătății fizice și mentale nu reprezintă doar o chestiune de educație, formare și noi tehnologii ale informației, ci și o chestiune de acces la apă, alimente și medicamente, și consideră deci că UE ar trebui să acorde o atenție sporită comasării materialelor didactice gratuite, meselor gratuite, autobuzelor școlare gratuite și examenelor gratuite în cadrul unor proiecte de asistență cuprinzătoare; consideră că este imperativ să se solicite o intercorelare clară între proiectele desfășurate în cadrul școlilor și finanțate de UE și programele alimentare și de sănătate din țările în curs de dezvoltare;

90.  invită UE să își concentreze eforturile în direcția identificării domeniilor în care țările în curs de dezvoltare beneficiază de un avantaj concurențial, instituirea stagiilor practice la locul de muncă în aceste sectoare fiind una dintre prioritățile principale ale ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE;

91.  solicită ca UE să le ofere studenților din țările în curs de dezvoltare mai multe oportunități de educație, încurajându-i însă pe aceștia să se întoarcă acasă după finalizarea studiilor, pentru a-și susține propriile comunități;

Accesul la piață

92.  relevă că țărilor în curs de dezvoltare li se recomandă ca produsele lor să concureze pe piața deschisă, în condițiile în care același principiu nu este de multe ori aplicat în țările dezvoltate;

93.  invită Comisia și statele membre să elaboreze o abordare coerentă care să respecte fundamentele pieței libere și care să garanteze reciprocitatea în domeniul comerțului;

94.  subliniază faptul că numeroase țări în curs de dezvoltare sunt caracterizate, în special în ceea ce privește sectorul agricol, de economii de subzistență; întrucât aceste economii sunt adesea singura sursă de venit și de trai;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și OIM.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (3) JO L 386, 29.12.2006, p. 1. (4) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 15.. (5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316. (6) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (7) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 162.