Parlamentul European,

–  având în vedere , din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 174 al acestuia,

–  având în vedere regulamentele privind fondurile structurale pentru perioada 2007-2013,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2006/702/CE din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 2 septembrie 2003 privind regiunile dezavantajate din punct de vedere structural (insule, regiuni muntoase, regiuni slab populate) în contextul politicii de coeziune și perspectivele instituționale ale acestora(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 iulie 2005 privind revizuirea orientărilor pentru ajutoarele de stat regionale(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2007 privind constrângerile insulare, naturale și economice în contextul politicii regionale(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2008 intitulată „Cartea verde privind coeziunea teritorială – Transformarea diversității teritoriale într-un avantaj” (COM(2008)0616),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Regiunile în 2020 – o evaluare a viitoarelor provocări pentru regiunile UE” (SEC(2008)2868),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2009 referitoare la Al șaselea raport intermediar privind coeziunea economică și socială (COM(2009)0295),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât principiul coeziunii teritoriale a fost consolidat prin regulamentele referitoare la fondurile structurale pentru perioada 2007-2013 și reprezintă unul dintre noile obiective-cheie ale Uniunii Europene stabilite prin Tratatul de la Lisabona, având drept scop asigurarea dezvoltării armonioase a UE prin reducerea disparităților regionale și prin eliminarea obstacolelor din calea dezvoltării, inclusiv a obstacolelor legate de handicapurile naturale și geografice;

B.  întrucât este important să se clarifice care este impactul Tratatului de la Lisabona asupra statutului regiunilor pentru care se justifică adoptarea de măsuri speciale în cadrul politicii regionale;

C.  întrucât, conform articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o atenție deosebită se acordă regiunilor afectate de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, cum ar fi regiunile cele mai nordice slab populate, precum și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase;

D.  întrucât regiunile muntoase, insulele și zonele slab populate se confruntă cu provocări deosebite legate de schimbările demografice, de accesul dificil, de schimbările climatice, de fenomene ce țin de migrație, de aprovizionarea cu energie și de integrarea regională,

1.  salută includerea coeziunii teritoriale ca obiectiv nou al Uniunii și noul articol 174; consideră că dispozițiile articolului 174 ar trebui să se transforme în strategii de dezvoltare specifice și în măsuri concrete având ca scop depășirea handicapurilor și exploatarea potențialului acestor regiuni;

2.  consideră că regiunile muntoase, insulele și zonele slab populate constituie grupuri omogene de regiuni și că au în comun câteva caracteristici importante care le diferențiază de alte regiuni; consideră că pentru acestea se justifică crearea de programe specifice în domeniul dezvoltării regionale; subliniază, în acest context, situația deosebită a micilor state membre insulare situate la periferia Uniunii;

3.  consideră că PIB-ul trebuie să reprezinte în continuare principalul criteriu de stabilire a eligibilității pentru asistență în cadrul politicii regionale; invită, cu toate acestea, Comisia și statele membre să depună eforturi în vederea stabilirii unor indicatori statistici mai pertinenți și teritorializați pentru a oferi o imagine mai cuprinzătoare a nivelului de dezvoltare al acestor regiuni dezavantajate; subliniază că alți indicatori în afară de PIB (populația totală, ratele de șomaj/ocupare a forței de muncă, nivelul de educație, densitatea populației) pot fi deja utilizați de statele membre în ceea ce privește redistribuirea fondurilor între regiuni, în limitele pachetelor care le-au fost alocate, având în vedere atributele specifice ale fiecărei regiuni;

4.  solicită stabilirea unui cadru de politici specific european care să fie integrat și flexibil în vederea rezolvării problemelor legate de regiunile muntoase, de insule și de zonele slab populate pe baza caracteristicilor comune ale acestora, ținând, totodată, seama de situațiile diverse și respectând în mod corespunzător principiul proporționalității; consideră că politica de coeziune ar trebui să redreseze situația insulelor nu numai prin măsuri ce țin de politica regională, ci și prin alte politici ale UE cu un impact teritorial semnificativ asupra dezvoltării acestor regiuni; consideră că un cadru de politici european pentru regiunile muntoase, insule și zonele slab populate ar putea aduce valoarea adăugată necesară depășirii handicapurilor permanente ale acestor regiuni și adaptării modelului lor de dezvoltare astfel încât avantajele acestora să fie folosite în mod eficient;

5.  invită statele membre și autoritățile regionale și locale să își asume un rol important în cadrul strategiilor de dezvoltare ale regiunilor muntoase, insulelor și zonelor slab populate, deoarece este necesară o abordare verticală în care să fie implicate toate nivelurile administrației, în conformitate cu principiul subsidiarității, pentru a aduce aceste regiuni pe calea cea bună a dezvoltării durabile, ținându-se seama de alte sectoare importante din fiecare regiune; subliniază că potențialul acestor regiuni, multe dintre ele deținând adesea resurse naturale semnificative, poate avea o contribuție pozitivă în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite în strategia UE2020, în special în domeniul politicii energetice și în cel al cercetării și dezvoltării;

6.  subliniază că obiectivul dezvoltării economice și sociale în aceste regiuni care se confruntă cu handicapuri poate fi realizat doar prin programe ale UE atent elaborate și prin măsuri adaptate în mod specific pentru fiecare regiune și destinate unei adaptări structurale a acestor regiuni, precum și creșterii competitivității acestora și capacității lor de a face față principalelor provocări cu care se confruntă și, de asemenea, printr-o coordonare și printr-o aplicare eficiente ale celor patru fonduri structurale, a fondului de coeziune și a altor instrumente financiare, precum cele furnizate de Banca Europeană de Investiții;

7.  invită Comisia și statele membre să se asigure că regiunile muntoase, insulele și zonele slab populate se vor bucura în continuare de dispoziții specifice și în noul cadru financiar multianual și în timpul următoarei perioade de programare;

8.  salută grupările europene de cooperare teritorială (GECT) care reprezintă un instrument destinat depășirii obstacolelor din calea cooperării teritoriale; încurajează regiunile muntoase, insulele și zonele slab populate să apeleze la GECT pentru administrarea proiectelor de cooperare teritorială cu alte regiuni cofinanțate de UE ca o modalitate de a se apropia de zonele economice din jurul lor;

9.  încurajează statele membre să utilizeze pe deplin instrumentele politicii europene de vecinătate în regiunile muntoase, în zonele slab populate și în insule pentru ca acestea să poată beneficia de resursele existente la nivel transfrontalier;

10.  solicită să se renunțe la criteriul legat de distanță (150 km) aplicat pentru clasificarea insulelor ca regiuni de frontieră eligibile pentru finanțare prin programele de cooperare transfrontalieră din cadrul obiectivului de cooperarea teritorială al politicii de coeziune sau din cadrul politicii europene de vecinătate; consideră că, în cazul în care ar fi necesar să se stabilească un tip de limită, ar fi mai potrivit ca, pentru regiunile insulare, condiția teritoriului transfrontalier să fie aplicată la nivelul bazinului maritim;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, autorităților naționale, regionale și locale ale statelor membre, precum și partenerilor economici și sociali.

(1) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (2) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 111. (3) JO C 31, 7.2.2006, p. 25. (4) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 244. (5) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 65.