Parlamentul European,

–  având în vedere Directivele privind cerințele de capital(1) și Directiva 2009/111/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE și 2007/64/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum și gestionarea crizelor(2),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM(2009)0362),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 26 aprilie 2010 intitulat „Noi posibile modificări ale Directivei privind cerințele de capital”,

–  având în vedere Acordul Basel II(3),

–  având în vedere documentul consultativ al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară privind întărirea rezistenței sectorului bancar(4) și cel privind un cadru internațional pentru evaluarea, standardele și monitorizarea riscurilor în materie de lichidități(5),

–  având în vedere documentele Consiliului pentru Stabilitate Financiară,

–  având în vedere comunicatele emise de G20 cu ocazia summiturilor de la Washington, Londra și Pittsburgh,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010 privind instrumentele derivate OTC(6),

–  având în vedere anunțul efectuat de Grupul guvernatorilor și al șefilor autorităților de supraveghere la 12 septembrie 2010 cu privire la standarde internaționale mai înalte de capital minim,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social, Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană intitulată „Un cadru al Uniunii Europene pentru gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar” (COM(2009)0561) și documentul de lucru însoțitor (SEC(2009)1407),

–  - având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Banca Centrală Europeană referitoare la fondurile de soluționare a situației băncilor neviabile (COM(2010)0254),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(7),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0251/2010),

A.  întrucât existența unor piețe și instituții financiare solide, stabile și eficiente este esențială pentru a răspunde nevoilor de finanțare ale diferiților actorii economici de pe teritoriul UE și pentru a stimula creșterea economică, ocuparea forței de muncă, inovarea și competitivitatea economiei europene; întrucât funcția de finanțare este deosebit de importantă pentru redresarea economiei; întrucât reforma de reglementare a sectorului financiar ar trebui să aibă ca obiectiv stabilitatea financiară și creșterea economică durabilă;

B.  întrucât cerințele de capital revizuite, mai stricte, ar trebui adoptate ținându-se seama în mod corespunzător de ciclul economic și de redresarea economică în curs;

C.  întrucât Comitetul de la Basel nu permite luarea în considerare a tuturor părților interesate sau a principiului reciprocității;

D.  întrucât toate piețele financiare, actorii și instrumentele din acest domeniu trebuie să fie supravegheate și reglementate, precum și toate infrastructurile financiare de importanță sistemică, cum ar fi sistemele, mecanismele și platformele de plăți, compensații și regularizare, precum și furnizarea asociată de servicii de custodie, pentru a menține stabilitatea financiară care reprezintă un bun public de o importanță crucială; întrucât criza a scos în evidență insuficiența clară a capitalului băncilor pentru a le asigura solvabilitatea și solvența;

E.  întrucât este necesar să fie consolidate și aplicate în mod corespunzător standardele prudențiale și să fie soluționate deficiențele înregistrate în ceea ce privește calitatea și volumul capitalului, gestionarea lichidităților, lacunele modelelor interne și natura prociclică a Acordului Basel II și a Directivelor privind cerințele de capital, deficiențe care au fost scoase la iveală de criză;

F.  întrucât se impune extinderea setului minim de instrumente ce se află la dispoziția autorităților de supraveghere pentru intervențiile în caz de criză;

G.  întrucât trebuie să se aspire la o separare clară a activităților bancare cu amănuntul de cele investiționale pentru a garanta că depozitele asigurate nu sunt folosite ca garanție pentru activitățile de tranzacționare;

H.  întrucât noile standarde ar trebui să ia în considerare mărimea, profilul de risc și modelul de afaceri ale unei bănci;

I.  întrucât, cu toate acestea, trebuie să se țină seama de impactul cumulat al elementelor relevante ale cadrului Basel II revizuit și al altor inițiative de reglementare asupra economiei reale și asupra creșterii economice;

J.  întrucât disfuncționalitățile fără precedent ale pieței și ale mecanismelor de reglementare au determinat G20 să adopte, în cadrul reuniunilor sale de la Londra, Pittsburgh și Toronto, decizii privind creșterea calității capitalului, consolidarea protecției împotriva riscurilor, reducerea caracterului prociclic, introducerea unor provizioane pentru anticiparea pierderii de credite, descurajarea îndatorării excesive și introducerea unei rate de îndatorare care să completeze cadrul bazat pe risc stabilit de Basel II în vederea migrării către cerințele din cadrul Pilonului I, precum și consolidarea standardelor în materie de lichidități;

K.  întrucât, în cadrul UE, CRD se aplică tuturor instituțiilor de credit și întreprinderilor de investiții care își desfășoară activitatea pe baza unui număr mare de modele de afaceri; întrucât alte țări limitează aplicarea normelor Basel II la anumite bănci care își bazează activitatea pe un anumit model de afaceri; întrucât astfel de diferențe între domeniile de aplicare trezesc preocupări privind compatibilitatea, condițiile de concurență echitabile și riscul unui eventual arbitraj de reglementare;

L.  întrucât există o serie de caracteristici importante specific europene, cum ar fi faptul că sectorul corporativ din Europa este finanțat în cea mai mare parte prin împrumuturi bancare; întrucât standardele revizuite de la Basel trebuie să țină seama de astfel de caracteristici specifice; întrucât ar fi recomandabil ca împrumuturile bancare să vizeze domenii mai specializate, cum ar fi împrumuturile către IMM-uri, iar întreprinderile mari ar trebui încurajate să emită obligațiuni adresate direct investitorilor;

M.  întrucât o abordare „universală” care nu ține seama de profilurile de risc specifice ale băncilor și de diversitatea sectorului bancar din UE poate afecta sectorul bancar din UE și, prin urmare, poate periclita creșterea economică și redresarea economică;

N.  întrucât, deoarece UE traversează în prezent o perioadă de amplă reformă a reglementărilor financiare, trebuie să existe o coerență între reforme și, în plus, calendarele de punere în aplicare ar trebui să țină seama de efectul cumulat al acestor măsuri asupra economiei reale și ar trebui să nu constituie un obstacol în calea redresării economice;

O.  întrucât, pentru a menține condiții de concurență echitabile și a garanta comparabilitatea datelor la nivel global, este deosebit de important să existe o convergență către un singur set de standarde de contabilitate globale de înaltă calitate; întrucât astfel de standarde trebuie actualizate în mod corespunzător, ținând seama de experiența dobândită în urma crizei;

P.  întrucât toate autoritățile competente ar trebui să țină seama de respectarea strictă a principiului „esența înaintea formei” pentru a preveni rezultate necorespunzătoare;

Q.  întrucât convergența la nivel internațional dintre raportarea în scopuri contabile și raportarea în scopuri de reglementare și fiscale este esențială pentru a garanta faptul că autoritățile de supraveghere și investitorii primesc aceleași informații transparente și exacte și întrucât trebuie evitată dubla raportare; întrucât acest lucru nu elimină filtrele prudențiale, cu condiția ca acestea să fie prezentate în toate conturile;

R.  întrucât băncile ar trebui să se concentreze mai mult asupra activității principale care servește economiei reale; întrucât Comitetul de la Basel și Comisia ar trebui să încurajeze acest lucru;

S.  întrucât reformele incluse în revizuirea standardelor Basel II trebuie să fie însoțite îndeaproape de reforme structurale în domeniul supravegherii bancare, abordare promovată de Parlamentul European, iar eventual și de o foaie de parcurs pentru elaborarea și aplicarea consecventă a unor măsuri de tipul celor din Pilonul II,

Aspecte generale

1.  salută angajamentul luat de G20 de a crește calitatea și volumul capitalului, de a introduce standarde de gestionare a lichidităților, de a aborda chestiunea prociclicității și de a actualiza standardele prudențiale generale ca răspuns la criza financiară;

2.  salută eforturile depuse de Comitetul de la Basel și de Comisie; cu toate acestea, subliniază că ar trebui elaborate și aplicate cu grijă noi norme privind cerințele de capital, iar impactul acestora ar trebui analizat și în cadrul mai larg al reformei în materie de reglementare;

3.  își exprimă preocuparea cu privire la deficiențele și dezechilibrele structurale ale propunerii actuale, precum și cu privire la riscul unor efecte adverse asupra redresării și creșterii economice; consideră că, având în vedere situația economică actuală, este necesară o monitorizare a băncilor, astfel încât acestea să nu transfere costurile generate de noile propuneri asupra utilizatorilor finali ai serviciilor financiare;

4.  subliniază necesitatea consolidării interacțiunii dintre procesul de supraveghere (Pilonul 2) și procesul de publicare (Pilonul 3) prin punerea la dispoziția publicului a rezultatelor simulărilor de criză și a majorărilor de capital;

5.  reamintește caracteristicile specifice importante ale sectorului bancar european, cum ar fi multitudinea modelelor de afaceri care operează sub diverse forme juridice, și faptul că sectorul corporativ european este în cea mai mare parte finanțat prin împrumuturi bancare și solicită, prin urmare, o examinare cuprinzătoare a consecințelor microeconomice și macroeconomice pe care le presupun noile norme propuse;

6.  îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia să țină seama în mod corespunzător de aceste caracteristici specifice și de diferitele tipuri de risc care afectează sectorul bancar; subliniază necesitatea unei deosebiri clare în standardele Basel II revizuite între serviciile bancare de investiții, serviciile bancare tradiționale cu amănuntul și serviciile bancare de tranzacționare;

7.  solicită Comisiei să joace un rol mai activ în procesul de reformare a standardelor Basel II, să promoveze și să protejeze interesele europene, să coordoneze pozițiile statelor membre pentru a obține cel mai bun rezultat pentru economia europeană și să prezinte Parlamentului rapoarte periodice cu privire la evoluția negocierilor în curs și să-l implice în mod activ în procesele de negociere;

8.  recunoaște importanța cooperării și coordonării la nivel internațional în vederea realizării unor condiții de concurență echitabile și a evitării arbitrajului de reglementare; cu toate acestea, subliniază că acest obiectiv nu ar trebui să creeze un dezavantaj competitiv pentru economia europeană și sectorul bancar european și consideră că diversitatea din cadrul sectorului bancar ar trebui păstrată;

9.  subliniază că redresarea economiei europene necesită prezența unor piețe financiare dinamice, capabile să finanțeze investiții și inovații; avertizează împotriva adoptării unor norme și cerințe care ar duce la o nouă criză a creditelor, destabilizând dezvoltarea economică și piețele europene ale forței de muncă;

10.  subliniază că angajamentul deplin al tuturor părților implicate în procesul de la Basel și în procesul G20 în sensul adoptării unui calendar de punere în aplicare clar și coerent este o condiție prealabilă pentru o reformă de succes, garantând condiții de concurență echitabile la nivel internațional și evitând arbitrajul de reglementare; îndeamnă Comisia și Comitetul de la Basel să se asigure că standardele convenite sunt puse în aplicare în mod sincronizat;

11.  reamintește că Acordul Basel II, precum și revizuirea sa apropiată, reprezintă, în intenție, un standard mondial; prin urmare, este foarte preocupat de faptul că limitările stabilite în urma crizei în diverse dispoziții legislative naționale (în special în cadrul reformei sectorului financiar și în Legea privind protecția consumatorilor din SUA, prin care sunt impuse limite privind recunoașterea ratingurilor externe) ar avea ca rezultat o fragmentare severă a procesului de aplicare a acestui standard mondial; prin urmare, îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia să evalueze riguros și să identifice consecințele acestui tip de dispoziții legislative asupra punerii în aplicare a Acordului Basel II și asupra negocierilor privind revizuirea Basel II și îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul cu privire la rezultate;

12.  îndeamnă Comisia să clarifice rolul ratingurilor externe în cazul rezervei de lichidități și să garanteze că orice criterii alternative care ar putea fi examinate nu restrâng gama activelor eligibile pentru rezervă; îndeamnă, în plus, ca orice criterii alternative care ar putea fi convenite să înlocuiască ratingurile externe, mai curând decât să fie utilizate în paralel cu acestea, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe plan internațional;

13.  îndeamnă Comisia să își intensifice dialogul transatlantic cu SUA privind reglementarea sectorului financiar;

14.  subliniază că acest calendar de punere în aplicare trebuie să reflecte impactul global al standardelor revizuite asupra sectorului, asupra capacității acestuia de a credita economia reală și asupra procesului de redresare din UE; ia act de revizuirea calendarului anunțată de Comitetul de la Basel pentru a asigura mai bine o tranziție fără probleme către noile standarde;

15.  reamintește necesitatea ca Parlamentul să participe la negocieri în calitatea sa de instituție europeană aleasă în mod democratic și îndeamnă Comisia și Comitetul de la Basel să întreprindă toate acțiunile necesare pentru a-l implica în acest proces în mod permanent;

16.  reamintește preocuparea sa cu privire la limitele ipotezelor pe care le fac băncile în stabilirea corelațiilor care stau la baza metodologiei de calcul al capitalului de reglementare; subliniază, în acest context, importanța unei supravegheri și monitorizări corespunzătoare ale evaluărilor internalizate efectuate de bănci pe baza ratingului intern; observă, de asemenea, că trebuie să se acționeze cu grijă pentru a nu crea stimulente necorespunzătoare;

17.  invită Comisia să integreze în continuare activitatea de supraveghere de către UE a sectorului bancar prin instituirea noului sistem european de supraveghere financiară și a Comitetului european pentru riscuri sistemice;

18.  invită Comisia să realizeze o evaluare corespunzătoare, înainte de punerea în aplicare a standardelor Basel II revizuite, a eventualului impact al acestor standarde asupra economiei reale, acordând o atenție deosebită finanțării IMM-urilor și rezistenței sectorului bancar în situații de criză;

19.  consideră necesar să fie extins instrumentarul minim de intervenție pentru gestionarea crizelor, aflat la dispoziția autorităților de supraveghere, dincolo de dispozițiile articolului 136 din Directiva 2006/48/CE pentru a include cel puțin competențele următoare: de a impune ajustarea capitalului, a lichidităților, a mixului de afaceri și a proceselor interne; de a recomanda sau impune modificări ale gestionării; de a limita termenii licențelor bancare; de a impune „dispoziții testamentare”; de a impune vânzarea totală sau parțială; de a crea o „bancă-punte” sau a realiza o divizare „bancă bună/bancă rea”; de a solicita conversia datoriilor în capital, cu marje adecvate; de a impune cerințe privind reținerea profitului și plata dividendelor și restricții în vederea consolidării cerințelor de capital și asigurării asumării costurilor de către acționari, înainte de a se recurge la banii contribuabililor; de a restructura și transfera activele și pasivele către alte instituții, pentru a se asigura continuitatea operațiunilor cu importanță sistemică; de a stabili criterii de evaluare a activelor depreciate; de a prelua temporar controlul public; de a lichida băncile falimentare;

20.  solicită Comisiei să creeze stimulente pentru gestionarea de către sectorul bancar a riscurilor și profitului în vederea obținerii de rezultate pe termen lung și să încurajeze băncile să mențină un interes activ și permanent față de creditele din propriile portofolii, fără a face apel la o securitizare excesivă sau la structuri din afara bilanțului contabil, și să consolideze pe deplin unele poziții din afara bilanțului contabil, cum ar fi instrumentele de investiții speciale (SPV);

21.  observă că anumite investiții pe termen lung, cum ar fi infrastructura de distribuție a energiei, se bazează pe securitizare;

22.  propune integrarea Comitetului de la Basel, a Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori (OICV), a Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) etc. în cadrul unei structuri globale, aceasta putând fi FMI, cu scopul de a pune bazele unei organizări corespunzătoare a sectorului financiar și de a asigura participarea tuturor părților interesate la elaborarea normelor și de a garanta o capacitate suficientă de monitorizare a punerii în aplicare a acestora;

23.  consideră că trebuie tratată problema instituțiilor financiare „prea mari pentru a da faliment”, urmând, așadar, ca cerințele de capital și zonele-tampon contraciclice să fie proporționale cu mărimea, nivelul riscului și modelul de afaceri ale unei instituții financiare concrete;

Calitatea capitalului

24.  sprijină inițiativa de a crește calitatea și nivelul capitalului, ca răspuns la criză, și ia act de decizia Comitetului de la Basel din 12 septembrie 2010 de înăsprire a cerințelor minime de capital, de introducere a unei rezerve de conservare a capitalului, precum și de creștere substanțială a ponderii capitalului comun; reamintește că această chestiune este strâns legată de normele contabile, necesitând, așadar, o abordare coerentă, ținând cont și de convergența globală;

25.  ia act de decizia Comitetului de la Basel din iulie 2010 privind autorizarea unei recunoașteri prudente a intereselor minoritare, a creanțelor privind impozitul amânat și a investițiilor în alte instituții financiare; consideră că ar putea fi oportune și alte ajustări;

26.  15. subliniază că, pentru a garanta condiții echitabile de concurență și pentru a nu dezavantaja niciunul dintre modelele de afaceri ale societăților, altele decât cele pe acțiuni, în special bănci cooperative, asociații mutuale și bănci de economii, capitalul trebuie să fie definit într-un mod echilibrat, indiferent de forma juridică, în funcție de calitatea instrumentelor de capital (de exemplu caracterul permanent, capacitatea de absorbție a pierderilor, flexibilitatea plăților);

27.  îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia ca, atunci când definesc instrumentele eligibile de capital, să țină seama în mod corespunzător de nevoile și caracteristicile societăților, altele decât cele pe acțiuni (bănci cooperative, asociații mutuale și bănci de economii), care reprezintă o cotă semnificativă a sectorului bancar european;

28.  îndeamnă Comisia să revizuiască criteriile de eligibilitate propuse pentru capitalul propriu de rangul 1 și să limiteze lista la criteriile necesare pentru a asigura calitatea capitalului (de exemplu caracterul permanent, capacitatea de absorbție a pierderilor, flexibilitatea plăților);

29.  îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia să se asigure că, la elaborarea situației consolidate a capitalului, sunt luate în considerare în mod echilibrat și prudent atât riscul, cât și capitalul și, în special, este recunoscut în mod corespunzător capitalul primit de la acționarii minoritari care au contribuit direct la instituțiile de credit din același grup bancar (adică interesele minoritare), precum și că participațiile băncilor cooperative și ale băncilor de economii regionale în instituția lor centrală nu sunt afectate (adică nu sunt deduse din fondurile proprii);

30.  subliniază rolul important pe care l-a avut capitalul de rezervă în timpul crizei; invită Comisia și Comitetul de la Basel să recunoască rolul capitalului de rezervă flexibil în situațiile de criză și să monitorizeze acceptarea pe piață a instrumentelor convertibile;

31.  invită Comisia să țină seama în mod adecvat de diferențele existente între bilanțurile fiscale și cele contabile pentru a evita eventuale dezavantaje competitive;

32.  solicită Comitetului de la Basel și Comisiei să clarifice tratamentul acordurilor privind participațiile financiare reciproce;

33.  solicită Comisiei să aibă în vedere un tratament echilibrat al profiturilor și pierderilor nerealizate, pentru a limita volatilitatea și prociclicitatea;

34.  invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător al instrumentelor de capital anterioare și ulterioare crizei pentru a evalua importanța fiecărui instrument de capital și relevanța lor în situații de criză;

Standarde privind lichiditățile

35.  consideră că elaborarea unor standarde de bună calitate privind lichiditățile constituie o componentă esențială a reacției la criză; consideră că standardele privind lichiditățile ar trebui să fie diferențiate într-o măsură corespunzătoare, astfel încât să țină seama de specificul modelului de afaceri și de profilul de risc ale unei bănci; consideră că ar trebui recunoscut faptul că gradul de risc al unui activ concret poate varia în timp și ar trebui să existe mecanisme pentru tratarea acestei situații;

36.  observă că transformarea scadenței expune în mod inerent băncile la riscuri privind lichiditățile pe termen lung/scurt;

37.  consideră că, pentru a nu dezavantaja băncile recunoscute drept conglomerate financiare care dețin participații în societăți de asigurări, problema dublei contabilizări a fondurilor proprii între bănci și societățile de asigurări trebuie să fie soluționată în cadrul regimului actual instituit prin Directiva privind conglomeratele financiare;

38.  îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia să reexamineze calibrarea ratelor lichidității și fondurilor;

39.  este de părere că „rata de acoperire a lichidităților” ar trebui să țină seama în mai mare măsură de riscul ca activele eligibile să se concentreze într-o zonă tampon de lichidități, să încurajeze diversificarea și să descurajeze concentrarea excesivă pe o anumită categorie de active, inclusiv pe obligațiuni de stat; consideră că zonele tampon de lichidități ar trebui să fie formate, în măsura în care este posibil, din active care mențin un înalt grad de lichiditate în perioade de criză profundă și că o astfel de rată, dacă este elaborată în mod corespunzător, va îmbunătăți rezistența instituțiilor la riscurile privind lichiditățile;

40.  invită Comisia ca, în propunerea sa viitoare de revizuire a CRD IV, pasivele extrabilanțiere să fie acoperite prin norme de lichiditate;

41.  solicită, în eventualitatea stabilirii unui standard de bază în materie de lichidități (de exemplu, rata netă a finanțării stabile), să fie recunoscute în mod corespunzător sursele stabile de finanțare specific europene (de exemplu „Pfandbriefe”); consideră că autoritățile statelor membre gazdă ar trebui să aibă, în orice caz, acces la informațiile privind situația lichidităților filialelor;

42.  îndeamnă Comisia să definească criteriile pentru activele lichide de înaltă calitate în conformitate cu actuala definiție dată de Banca Centrală Europeană pentru bunurile eligibile pentru operațiuni de politică monetară (mecanismul repo);

43.  îndeamnă Comisia să includă toate datoriile publice din zona euro în categoria activelor lichide de înaltă calitate, indiferent de ratingul unor cazuri concrete, limitând astfel impactul disproporționat al practicilor agențiilor de rating;

44.  atrage totuși atenția asupra posibilității ca active lichide de înaltă calitate să devină rapid nelichide în perioade de criză și, prin urmare, invită instituțiile de credit să efectueze simulări de criză care să nu se limiteze la rata de acoperire a lichidităților și la rata netă a finanțării stabile;

45.  invită Comisia și Comitetul de la Basel să țină seama în mod corespunzător de entitățile juridice din cadrul unui grup sau al unei rețele de bănci în ceea ce privește cerințele de lichiditate; solicită ca tranzacțiile și angajamentele în cadrul unor astfel de grupuri sau rețele să fie abordate ținând seama de riscuri și, dacă este cazul, în mod diferit de tranzacțiile și angajamentele dintre părți terțe;

Măsuri contraciclice

46.  salută eforturile de limitare a creșterii excesive a creditelor și a riscului bulelor de creditare;

47.  își exprimă preocuparea cu privire la posibila natură prociclică a rezervelor de capital în sumă fixă specifice sectorului bancar, conform propunerii actuale; consideră că atât rezervele de capital, cât și zonele tampon contraciclice ar trebui să aibă capacitatea de a absorbi pierderile în perioade de criză; consideră că, pentru ca ele să fie eficace, rezervele și zonele tampon ar trebui elaborate în paralel;

48.  salută încercarea de a identifica un ansamblu de variabile macro-economice armonizate în vederea creării unor zone tampon contraciclice eficace;

49.  recunoaște beneficiile constituirii de provizioane cu caracter proactiv (metoda pierderilor anticipate), ca o posibilă măsură suplimentară de reducere a prociclicității și de încurajare a recunoașterii pierderilor de credit anticipate pe parcursul ciclului de afaceri;

50.  consideră că viitoarea Autoritate Bancară Europeană ar trebui să joace un rol de frunte în definirea și aplicarea măsurilor legate de cerințele de capital și de standardele privind rezervele de capital cu caracter anticiclic la nivelul UE;

51.  solicită să se asigure convergența la nivel internațional între raportarea contabilă și raportarea în scopuri de reglementare, în special în ceea ce privește metoda pierderilor anticipate în profitul declarat, pentru a ține seama de experiența dobândită în urma crizei și pentru a asigura folosirea de către autoritățile de supraveghere și investitori a aceluiași set de standarde clare și transparente; avertizează cu privire la necesitatea minimizării raportării duble; consideră că astfel de eforturi ar trebui să dezvolte și să se bazeze pe inovații cum ar fi o pagină de reglementare sau filtre prudențiale în conturi;

52.  subliniază că reglementarea anticiclică necesită criterii armonizate pentru asigurarea unei supravegheri globale și atente a piețelor financiare și a pieței în general de către autoritățile de supraveghere, inclusiv schimbul integral de informații, sincronizarea acțiunilor de reglementare, precum și monitorizarea în timp real a expunerilor la risc, inclusiv prin cerința de introducere a unor piste de audit pentru toate tranzacțiile de pe piața financiară;

Rata de îndatorare (RI)

53.  constată că, având în vedere complexitatea sistemului financiar, noțiunea de rată de îndatorare reprezintă un mecanism util, simplu și dificil de manipulat pentru prevenirea unei îndatorări și a unor riscuri excesive; avertizează cu privire la faptul că o rată de îndatorare forfetară unică, pentru a fi eficace, trebuie ponderată astfel încât să țină seama de diferențele dintre modelele de afaceri și dintre profilurile de risc ale instituțiilor de credit;

54.  este de părere că, pentru a fi eficace, o astfel de rată trebuie să includă toate vehiculele de investiții speciale și instrumentele derivate, trebuie să fie clar definită, simplă și comparabilă pe plan internațional și să ia în considerare mecanismele de compensare și diferitele standarde contabile la nivel internațional;

55.  cu toate acestea, își exprimă preocuparea în legătură cu posibilitatea ca prin rata brută de îndatorare, examinată izolat, să nu fie luate în calcul în măsură suficientă riscurile și să fie penalizate entitățile care oferă servicii bancare tradiționale cu risc scăzut (cum ar fi finanțarea cu amănuntul, finanțarea corporativă și finanțarea imobiliară, precum și serviciile bancare de tranzacționare) sau economiile în care societățile sunt finanțate în principal prin împrumuturi; prin urmare, subliniază importanța monitorizării de către autoritățile de supraveghere a modificărilor în situația de îndatorare, precum și a nivelului general de îndatorare, deoarece modificările importante pot indica o creștere a riscului; de asemenea, este preocupat de faptul că o RI „brută” (nediferențiată), examinată izolat, ar putea crea stimulente necorespunzătoare în sensul transformării activelor financiare în active cu risc sporit;

56.  solicită Comitetului de la Basel și Comisiei să evalueze în mod adecvat opțiunile de rată de îndatorare aplicabile nivelului 1 și 2, ținând cont de caracteristicile specifice sectorului bancar din Uniune;

57.  solicită Comitetului de la Basel și Comisiei să examineze, de asemenea, posibilitatea stabilirii unor limite de protecție pentru liniile de afaceri, activele ponderate în funcție de riscuri și portofolii; consideră că evaluarea activelor în sume brute sau nete trebuie examinată în acest context;

58.  invită de asemenea Comitetul de la Basel și Comisia să studieze posibilitatea integrării unui element de proporționalitate în rata brută de îndatorare prin intermediul unor praguri de declanșare a unei intervenții de reglementare;

59.  ia act de decizia Comitetului de la Basel de a avea o perioadă de monitorizare în cadrul Pilonului 2, în vederea trecerii la o abordare specifică Pilonului 1; îndeamnă Comisia să includă o clauză de revizuire în propunerea legislativă privind CRD 4;

60.  observă că rata de îndatorare constituie un instrument indispensabil pentru măsurarea expunerii totale a băncilor, dar îndeamnă Comisia să elaboreze instrumente de reglementare vizând limitarea efectivă a îndatorării excesive (îndeosebi recurgerea excesivă la finanțare pe termen scurt și la finanțare interbancară);

61.  solicită să se examineze în continuare tipuri alternative de rate de îndatorare în Pilonul 2; subliniază că o rată de îndatorare ar putea avea, de exemplu, o marjă flexibilă și că autoritățile de supraveghere ar putea oricând lua măsuri față de încălcarea respectivei limite;

62.  îndeamnă Comisia să se asigure că rata de îndatorare nu duce la o securitizare necorespunzătoare, de tipul celei scoase în evidență de criza financiară, sau la măsuri de înlocuire și la reducerea creditării, îndeosebi pentru creditele acordate pentru economia reală (acestea fiind modalități probabile prin care băncile își pot reduce nivelul de îndatorare);

Riscul de credit al contrapartidei (CCR)

63.  solicită adoptarea unor standarde consolidate în ceea ce privește simulările de criză, testele retrospective și gestionarea riscurilor de corelare, precum și evaluarea riscurilor de mediu și sociale pe termen lung prezentate de societățile și proiectele ce primesc credite bancare;

64.  îndeamnă Comitetul de la Basel și Comisia să examineze alternative pentru o mai bună abordare a riscului de corectare a valorii creditului în caz de deteriorare a calității de creditare a contrapartidelor băncilor;

65.  consideră că swapurile pe risc de credit nu ar trebui utilizate pentru evitarea cerințelor de capital;

66.  solicită ca abordarea riscului de credit al contrapartidei să fie proporțională cu nivelul de risc, iar costurile aferente cerințelor de capital să fie mai mari în cazul tranzacțiilor de compensare descentralizate decât în cazul tranzacțiilor efectuate prin intermediul unui sistem de contrapartidă centrală (CCP), cu condiția ca CCP să îndeplinească cerințe stricte ce urmează a fi stabilite în legislația europeană, ținând seama, în același timp, de standardele convenite la nivel internațional, cu luarea în considerare a costurilor posibile pentru sectorul corporativ în cazul în care acesta utilizează instrumente derivate pentru a-și acoperi activitățile comerciale; solicită să fie încurajată stabilirea celor mai stricte standarde în cazul compensărilor bilaterale;

67.  subliniază faptul că criza a demonstrat că interconectarea dintre instituțiile financiare este mai puternică decât interconectarea dintre instituțiile financiare și societățile comerciale și consideră că cerințele de capital pentru CCR ar trebui să fie mai stricte în cazul expunerii instituțiilor financiare față de alte instituții financiare și ar trebui, de asemenea, să reflecte natura dinamică a acestui risc în timp; subliniază că monitorizarea îndeaproape a gradului de interconectare este necesară pentru depistarea concentrărilor de tranzacții între actori de talie mare și pentru luarea unor măsuri de reglementare corespunzătoare privind CCR;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene.

(1) Directiva 2006/48/CE (JO L 177, 30.6.2006, p. 1) și Directiva 2006/49/CE (JO L 177, 30.6.2006, p. 201). (2) JO L 302, 17.11.2009, p. 97. (3) Basel II: Convergența internațională a măsurării capitalului și a standardelor de capital: un cadru revizuit - versiune cuprinzătoare din iunie 2006, http://www.bis.org/publ/bcbs128.htm. (4) Propunerile cu caracter consultativ ale Comitetului de la Basel privind întărirea rezistenței sectorului bancar, 17 decembrie 2009, http://www.bis.org/press/p091217.htm. (5) Propunerea consultativă a Comitetului de la Basel privind un cadru internațional pentru evaluarea, standardele și monitorizarea riscurilor în materie de lichidități din 16.12.2009, http://www.biz.org/publ/bcbs165.htm. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0206. (7) JO L 320, 29.11.2008, p. 1.