Parlamentul European,

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2009 intitulat „Egalitatea de șanse între femei și bărbați - 2010” (COM(2009)0694),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2003, intitulată „Îmbunătățirea calității muncii: o trecere în revistă a evoluțiilor recente” (COM(2003)0728),

–  având în vedere raportul Comisiei din 2004, intitulat „Ocuparea precară a forței de muncă în Europa: studiu comparativ al riscurilor asociate pieței muncii în economii flexibile”,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 referitoare la „Flexicuritatea în perioade de criză”,

–  având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară(1),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(2),

–  având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UCIPE și CEIP(3),

–  având în vedere Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES(4),

–  având în vedere documentul de bază din 2010 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Forme de muncă foarte atipice”,

–  având în vedere raportul din 2008 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Măsuri de combatere a muncii nedeclarate în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere raportul din 2007 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Condiții de muncă în Uniunea Europeană: perspectiva de gen”,

–  având în vedere raportul din 1998 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă intitulat „Locuri de muncă precare și condiții de muncă în Europa”,

–  având în vedere raportul Eurobarometru din octombrie 2007 intitulat „Munca nedeclarată în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere raportul din 2009 al Grupului de experți ai Comisiei Europene privind genul și ocuparea forței de muncă (EGGE) intitulat „Segregarea de gen pe piața muncii”,

–  având în vedere raportul din 2006 al Grupului de experți ai Comisiei Europene privind genul, incluziunea socială și ocuparea forței de muncă intitulat „Inegalitățile de gen în situațiile de risc de sărăcie și excluziune socială pentru grupurile defavorizate în treizeci de țări europene”,

–  având în vedere raportul Biroului Internațional al Muncii (BIM), intitulat „Munca decentă pentru lucrătorii domestici”, elaborat pentru cea de-a 99-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010,

–  având în vedere raportul din 2009 al Biroului Internațional al Muncii (BIM) intitulat „Dimensiunea de gen a muncilor casnice în Europa de Vest”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2006 privind viitorul Strategiei de la Lisabona din punct de vedere al perspectivei de gen(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 1998 referitoare la rolul cooperativelor în sporirea numărului de locuri de muncă pentru femei(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 1998 referitoare la respectarea drepturilor omului în Uniunea Europeană (1996)(10),

–  având în vedere avizul din 12 mai 2010 al Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie a Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice (SOC/372 – CESE 336/2010 fin),

–  având în vedere publicația Statistics in focus a Eurostat, nr. 12/2010, intitulată „Piețele muncii în UE-27 încă în criză”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0264/2010),

A.  întrucât individualizarea și flexibilitatea din ce în ce mai mare a pieței muncii – care conduce la o reducere a negocierii colective – îi pune pe angajați, și în special pe femei, care adesea trebuie să își îndeplinească și obligațiile familiale, într-o poziție mai vulnerabilă care poate conduce la locuri de muncă precare, din moment ce le permite angajatorilor să înrăutățească condițiile de angajare;

B.  întrucât ponderea femeilor cu locuri de muncă precare pe piața muncii este mare și întrucât anumite forme de muncă precară prestate de către femei, precum muncile casnice remunerate și munca de îngrijire, sunt invizibile pe piața muncii și întrucât, în pofida cadrului legislativ în vigoare, în UE există încă, în ceea ce le privește pe femei, mari disparități cu privire la posibilitățile de muncă, la calitatea muncii, la venitul decent și la egalitatea de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare;

C.  întrucât ponderea excesivă a femeilor cu locurile de muncă precare reprezintă un factor determinant pentru diferența de salarizare între femei și bărbați, care rămâne la un nivel ridicat; întrucât ameliorarea calității locurilor de muncă pentru femei va reduce, prin urmare, diferențele de salarizare;

D.  întrucât munca cu fracțiune de normă acceptată în lipsa unei alternative este răspândită în sectorul serviciilor, în special în industria hotelieră și a restaurantelor, în educație, sănătate și asistență socială și în alte servicii în folosul comunității, servicii sociale și de îngrijire personală, unde majoritatea angajaților sunt femei;

E.  întrucât participarea femeilor pe piața muncii reflectă rolul lor în cadrul gospodăriei, iar femeile au tendința să ocupe locuri de muncă care le permit să combine munca remunerată cu cea neremunerată;

F.  întrucât criza economică și financiară a avut un efect dublu asupra angajării precare, din moment ce prima reacție a multor companii a fost aceea de a reduce numărul locurilor de muncă cu contract temporar și întrucât, mai mult, există teama că multe dintre locurile de muncă permanente pierdute în timpul recesiunii nu vor fi reînființate, ci înlocuite cu programe de angajare atipice, dacă nu chiar precare;

G.  întrucât munca precară înseamnă forme nestandardizate de angajare care prezintă oricare dintre următoarele caracteristici:

H.  întrucât condițiile de angajare precare, precum lipsa contractelor scrise, munca involuntară cu fracțiune de normă și diferențele de salarizare persistente au un efect pe termen lung asupra protecției sociale și asupra pensiilor și îi expun pe lucrători la un risc de sărăcie mai crescut;

I.  întrucât, în anumite cazuri, femeile riscă să lucreze în condiții de muncă nedemne și de aceea trebuie să li se acorde o atenție specială în acest sens, femeile însărcinate și femeile care alăptează având prioritate;

J.  întrucât globalizarea și contextul economic actual, precum și progresele tehnologice, duc la modificarea raporturilor de muncă și a conținutului sarcinilor lucrătorilor;

K.  întrucât este mai puțin probabil ca femeile care lucrează în condiții precare să fie informate în legătură cu drepturile lor, iar riscul ca acestea să nu beneficieze de protecție juridică și/sau să fie concediate în mod ilegal este mai mare;

L.  întrucât ar trebui să se sublinieze importanța dreptului tuturor lucrătorilor, inclusiv al femeilor care lucrează în condiții precare, la educație și formare profesională;

M.  întrucât considerarea femeilor ca fiind a doua sursă de câștig în cadrul familiei constituie o reprezentare eronată, care ignoră o mare parte a femeilor din forța de muncă care sunt unicele aducătoare de venituri;

N.  întrucât numărul de lucrătoare nedeclarate a crescut, în special în sectorul casnic;

O.  întrucât majoritatea lucrătorilor domestici care prestează servicii precum îngrijire la domiciliu, curățenie și catering sunt femei; întrucât muncile casnice în țările industrializate însumează între 5 și 9% din totalul angajărilor, întrucât această formă de muncă este în cea mai mare parte precară, subevaluată și informală și întrucât vulnerabilitatea lucrătorilor domestici înseamnă că aceștia suferă adesea de discriminări și pot fi tratați cu ușurință în mod inegal, nedrept și abuziv;

P.  întrucât scăderea nivelului de calificare al lucrătorilor cu un nivel înalt de calificare reprezintă o problemă uzuală în contextul locurilor de muncă precare, în special în cazul lucrătorilor care sunt concediați sau al lucrătorilor migranți care acceptă locuri de muncă care nu necesită o înaltă calificare pentru a rămâne pe piața muncii și întrucât această situație, care afectează în special femeile, periclitează evoluția carierei și atingerea unui nivel de salarizare corespunzător competențelor dobândite și posedate;

Q.  întrucât femeile migrante care acceptă locuri de muncă temporare, care nu necesită o înaltă calificare, la periferia pieței muncii, sau care prestează munci casnice, pot fi expuse la o discriminare dublă din moment ce, pe lângă faptul că muncesc adesea în condiții precare, fără forme legale, dacă nu chiar ilegal, sunt mai expuse la rele tratamente, la violență sau la abuz sexual; întrucât, mai mult, adesea acestea nu își cunosc drepturile, au acces restricționat la servicii publice, au cunoștințe limitate de limbă locală și nu pot crea rețele, și întrucât cei care muncesc fără forme legale nu îndrăznesc să contacteze autoritățile pentru a solicita protecție deoarece se tem că vor fi obligați să se întoarcă în țara de origine;

R.  întrucât Acordul Consiliului Europei din 24 noiembrie 1969 privind plasamentul au-pair este depășit și, în consecință, nu soluționează problemele care pot apărea în legătură cu angajarea lucrătorilor au-pair în multe state membre astăzi;

S.  întrucât UE rămâne dedicată integrării egalității de gen; întrucât, în cadrul politicilor privind ocuparea forței de muncă, egalitatea de șanse între femei și bărbați trebuie să fie promovată în mod activ;

Predominanța factorului de gen în munca precară

1.  subliniază predominanța factorului de gen în munca precară și reamintește trecerea de la tipuri standardizate la tipuri nestandardizate de angajări pe piața muncii, de unde necesitatea de a împiedica tipurile nestandard de angajare să devină echivalente cu locuri de muncă precare; consideră că, pentru a remedia aceste probleme, trebuie să li se solicite statelor membre și partenerilor sociali să-și alinieze într-o măsură cât mai mare dispozițiile legislative și contractuale privind munca standard și cea atipică, astfel încât să se evite predominanța formelor de muncă celor mai convenabile și mai ieftine, ținând totuși seama de riscul unei eventuale creșteri a ponderii muncii nedeclarate;

2.  îndeamnă Consiliul și Comisia să identifice caracteristicile angajării precare în orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre și în noua strategie pentru egalitatea de gen;

3.  invită statele membre să ia măsuri legislative în vederea stopării contractelor în care nu se menționează numărul de ore, frecvente în cazul locurilor de muncă tipice pentru femei, în sectoare precum muncile casnice, munca de îngrijire, cateringul și industria hotelieră, și să creeze instrumente extinse de control pentru a regulariza toate tipurile de prezentare la sediile societăților și la locurile de muncă care sunt oficial acceptate în scopuri legate de consiliere și de formare, dar care devin în practică o sursă suplimentară de abuzuri, profitând în realitate de servicii furnizate fără beneficiul unei remunerații sau al unei protecții adecvate;

4.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze strategii privind munca în condiții precare pentru a pune accentul pe locuri de muncă decente și ecologice și a integra principiul echilibrului de gen;

5.  invită Comisia și statele membre să întreprindă măsuri pentru a reduce dubla sarcină de lucru pentru femei, care constituie unul dintre motivele ponderii excesive a femeilor care lucrează în condiții precare; solicită ameliorarea echilibrului dintre viața profesională și viața de familie în cadrul locurilor de muncă stabile, pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

Condiții sociale

6.  își exprimă dezamăgirea în ceea ce privește faptul că pachetul de legi privind ocuparea forței de muncă în UE și directivele menționate anterior privind contractele cu durată determinată, munca cu fracțiune de normă și munca temporară nu abordează în mod adecvat natura precară a ocupării forței de muncă; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ia măsuri legislative specifice suplimentare, precum introducerea de standarde sociale minime obligatorii pentru angajați și acordarea accesului egal la servicii și prestații sociale pentru toți angajații, inclusiv la concediu de maternitate, îngrijire medicală și la sistemul de pensii, precum și la educație și formare, indiferent de condițiile de angajare a acestora; solicită statelor membre să adopte legi care să asigure o limitare rezonabilă a timpului de lucru, de odihnă și de recreare al lucrătorilor;

7.  solicită statelor membre să se asigure că angajatorii care supun lucrătoarele la tratamente abuzive sau prejudiciabile sunt aduși cât mai repede în fața justiției;

8.  subliniază necesitatea de a oferi femeilor cu locuri de muncă precare posibilitatea unei protecții a drepturilor, precum remunerație decentă, concediu de maternitate, program de lucru echitabil și regulat și un mediu de lucru nediscriminatoriu, care sunt esențiale pentru aceste femei; solicită statelor membre să sancționeze crearea de obstacole în calea afilierii la sindicate și încurajează, în general, statele membre să ofere servicii de consiliere ușor accesibile pentru femeile care nu pot beneficia de sprijin din partea unui comitet de întreprindere, de exemplu femeile angajate în gospodării particulare; invită partenerii sociali să îmbunătățească paritatea de gen în cadrul organismelor lor la toate nivelurile;

9.  subliniază necesitatea luării unor măsuri legislative pentru a garanta egalitatea de gen și a reduce segregarea de gen pe piața muncii; reamintește, prin urmare, rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 menționată anterior; îndeamnă Comisia să înainteze o propunere referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare între bărbați și femei și reamintește statelor membre să transpună fără întârziere Directiva 2006/54/CE;

10.  solicită statelor membre să-și respecte angajamentele legate de obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor, pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii și independența lor economică; solicită statelor membre să elimine obstacolele care împiedică femeile să lucreze câte ore doresc - cu fracțiune de normă sau cu normă întreagă;

11.  subliniază necesitatea eliminării segregării profesionale și sectoriale de pe piața muncii prin sensibilizare și educație încă de la o vârstă fragedă, spre exemplu prin promovarea în rândul bărbaților a locurilor de muncă asociate cu aptitudinile femeilor, dar și invers, prin motivarea elevelor spre științe și prin combaterea percepției femeilor ca producătoare secundară de venituri, în cooperare cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați;

12.  solicită statelor membre și Comisiei să planifice și să aplice măsuri care să permită fetelor și tinerelor să beneficieze de o educație, o formare și de studii de calitate; în acest sens, trebuie sprijinite în special fetele și tinerele care provin din familii de imigranți; subliniază, în plus, necesitatea ca femeile să urmărească în mod activ reîncadrarea în activitatea profesională după pauza datorată nașterii unui copil;

13.  invită statele membre să lupte împotriva muncii nedeclarate prin transformarea acesteia în muncă legală prin luarea de măsuri de prevenire, precum acordarea imunității în cazul urmăririi în justiție a angajaților care denunță statutul propriu de angajat fără forme legale și adoptarea de măsuri de descurajare a angajatorilor; mai mult, invită Comisia și statele membre să îmbunătățească culegerea datelor și să monitorizeze evoluția în acest domeniu;

14.  subliniază faptul că protecția socială este o parte esențială a flexicurității; subliniază faptul că conceptul de flexicuritate afectează în mod diferit bărbații și femeile și tinde să consolideze rolurile actuale de gen; reamintește statelor membre și partenerilor social Concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 privind „Flexicuritatea în perioade de criză”, în special punerea în aplicare a integrării principiului egalității de gen în punerea în aplicare a principiilor flexicurității;

15.  consideră că durabilitatea sistemului de pensii, facilitățile de credit pentru proiectele de autoajutorare, programele de creare de locuri de muncă și de venituri alternative pot ameliora condițiile în cazul femeilor cu locuri de muncă precare;

16.  își propune să asigure pe viitor crearea de locuri de muncă standard, de calitate, care să nu fie transformate în locuri de muncă precare; solicită reglementarea mai bună a piețelor muncii cu ajutorul unor inspecții la locul de muncă mai stricte pentru a reduce numărul locurilor de muncă precare;

17.  solicită Consiliului European să adopte orientări clare și măsuri concrete pentru a garanta locurile de muncă existente și a crea oportunități de ocupare a forței de muncă în cadrul Strategiei UE 2020;

18.  solicită Comisiei să ofere statelor membre, în conformitate cu rezultatele obținute la fața locului, orientări privind cele mai bune practici de combatere a discriminării directe și indirecte, de integrare a egalității de gen și de reducere a numărului de locuri de muncă precare în rândul femeilor;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să reglementeze statutul social și juridic al lucrătorilor sezonieri și să garanteze protecția socială a acestora; atrage atenția, în acest context, asupra faptului că prin lucrători sezonieri se înțeleg acei lucrători care au un contract pe durată nedeterminată sau determinată, a cărui durată și valabilitate sunt influențate de factori sezonieri, cum ar fi ciclul climatic, sărbătorile legale și/sau perioada de recoltare în agricultură;

20.  subliniază că studiile au arătat că angajarea în condiții precare, în care pot fi neglijate standardele minime de sănătate și de siguranță, este caracterizată prin rate mai crescute ale vătămărilor și printr-un risc mai crescut de îmbolnăvire și expunere la pericole; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își îmbunătățească monitorizarea cerințelor minime privind sănătatea și siguranța la locul de muncă, acordând o atenție specială riscurilor specifice la care sunt expuse lucrătoarele;

Lucrătorii domestici

21.  invită Comisia să încurajeze statele membre să facă schimb de bune practici și să folosească pe deplin oportunitățile de cofinanțare oferite de fondurile structurale, în special Fondul social european, pentru a asigura un acces mai larg la structuri de îngrijire a copiilor și a vârstnicilor, accesibile și de calitate, astfel încât femeile să nu mai fie obligate să îndeplinească aceste sarcini în mod informal; subliniază, în plus, necesitatea de a lua măsuri pentru ca munca depusă pentru îngrijirea la domiciliu să fie transformată, acolo unde este posibil, în locuri de muncă pe termen lung;

22.  invită Comisia să sprijine statele membre în organizarea unei campanii care să vizeze transformarea treptată a lucrătorilor precari în lucrători cu locuri de muncă stabile; invită Comisia să sprijine un program care să vizeze educarea lucrătorilor cu privire la efectele și impactul muncii în condiții precare, inclusiv cu privire la sănătatea și securitatea la locul de muncă;

23.  invită Comisia să propună un nou acord european privind normele referitoare la lucrătorii au-pair, care să reducă limita de vârstă de la 30 de ani, astfel încât adulții cu vârsta de aproape 30 de ani să nu poată fi plasați în calitate de au-pair, și care să pună în evidență faptul că rolul acestora este de a ajuta la sarcinile cotidiene ale familiei și de a lua parte la activitățile acesteia, iar munca lor nu trebuie să depășească 30 de ore pe săptămână, precum și faptul că scopul este lărgirea orizontului cultural și îmbunătățirea competențelor lingvistice ale lucrătorilor au-pair;

Lucrătorii migranți

24.  invită Comisia ca, în noua sa strategie pentru egalitatea de gen, să își întărească angajamentul de a promova egalitatea de gen în politicile din domeniul migrației și al integrării, în special în vederea valorificării la maximum a potențialului de muncă al femeilor migrante;

25.  subliniază faptul că integrarea socială a femeilor migrante este chiar mai dificilă decât cea a bărbaților migranți, dar fiind faptul că ele sunt victimele unei discriminări duble; prin urmare, îi încurajează pe angajatori să întreprindă măsuri specifice în vederea facilitării integrării sociale a lucrătoarelor migrante, oferindu-le, de exemplu, formare în domeniul limbilor străine și/sau servicii de sprijin, și să se asigure că lucrătorii migranți sunt înregistrați, astfel încât să poată avea dreptul la prestații sociale;

Cercetarea în domeniu

26.  atrage atenția în mod special asupra lipsei cercetării în domeniul muncii precare; invită Comisia și Eurofound să coopereze cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și să inițieze studii țintite pentru a evalua, inter alia, costurile scăderii nivelului de calificare și scăderea indicatorului de bunăstare rezultate din precaritatea muncii, ținând seama de dimensiunea de gen; subliniază că viitoarele programe europene de cercetare ar trebui să se axeze mai mult pe probleme sociale, precum locurile de muncă precare;

27.  salută obiectivele generale ale proiectului-pilot de a încuraja conversia muncii precare în muncă ce beneficiază de drepturi și subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite predominanței factorului de gen în munca precară pe parcursul punerii în aplicare a proiectului;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 327, 5.12.2008, p. 9. (2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (3) JO L 175, 10.7.1999, p. 43. (4) JO L 14, 20.1.1998, p. 9. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0231. (6) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23. (7) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 21. (8) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 323. (9) JO C 313, 12.10.1998, p. 234. (10) JO C 80, 16.3.1998, p. 43.