Parlamentul European,

–  având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană, în special a doua liniuță și liniuțele patru-șapte,

–  având în vedere articolele 2, 3 alineatul (3) a doua liniuță, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei Drepturilor Fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere toate convențiile și recomandările relevante ale Consiliului Europei și ale Națiunilor Unite, inclusiv organismele specializate de monitorizare, în domeniul drepturilor fundamentale,

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJ) și ale Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora,

–  având în vedere activitatea și rapoartele anuale ale Agenției pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere rapoartele elaborate de ONG-uri privind drepturile omului,

–  având în vedere audierea publică organizată de Parlamentul European la 21 și 22 iunie 2010 privind impactul Cartei Drepturilor Fundamentale asupra spațiului european de libertate, securitate și justiție,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2009 referitoare la situația drepturilor omului în Uniunea Europeană (2004-2008)(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0344/2010),

A.  întrucât articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană întemeiază Uniunea pe o comunitate de valori indivizibile și universale de respectare a demnității umane, libertății, democrației, egalității, solidarității, statului de drept precum și respectarea drepturilor omului, pentru toate persoanele ce trăiesc pe teritoriul Uniunii Europene, inclusiv pe cele aparținând unor minorități; întrucât protejarea și promovarea eficientă a drepturilor trebuie să reprezinte un obiectiv suprem al tuturor politicilor europene, inclusiv dimensiunea externă a acestora, și o condiție esențială pentru consolidarea Uniunii Europene, contribuind la promovarea păcii, a valorilor și a principiilor referitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și la bunăstarea popoarelor;

B.  întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a creat o nouă situație în UE în domeniul drepturilor omului, deoarece Carta Drepturilor Fundamentale („Carta”), având caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, transformă valori de bază în drepturi concrete; întrucât de la adoptarea sa, Carta a devenit o sursă de inspirație pentru jurisprudența instanțelor europene; întrucât Comisia a elaborat un raport anual privind implementarea Cartei, iar promovarea și implementarea drepturilor fundamentale întemeiate pe Cartă trebuie să se regăsească în rapoartele anuale ale FRA;

C.  întrucât o adevărată cultură a drepturilor fundamentale trebuie să fie dezvoltată, promovată și consolidată, atât în instituțiile UE, cât și în statele membre, în special atunci când acestea aplică și implementează dreptul Uniunii, pe plan intern și în relațiile cu țările terțe;

D.  întrucât, potrivit Regulamentului său de procedură, Parlamentul European poate aborda, examina și evalua anual situația drepturilor fundamentale și poate face recomandări,

Noua arhitectură post-Lisabona a drepturilor fundamentale

1.  subliniază faptul că protejarea și promovarea eficientă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă esența democrației și a statului de drept în Uniunea Europeană și o condiție esențială pentru consolidarea spațiului european de libertate, securitate și justiție, fiind necesare acțiuni la diferite niveluri (internațional, european, național, regional și local); evidențiază rolul pe care autoritățile regionale și locale îl pot avea în punerea concretă în practică și promovarea acestor drepturi; invită prin urmare toate instituțiile UE, guvernele și parlamentele statelor membre să elaboreze în cadrul noului cadru instituțional și juridic creat prin Tratatul de la Lisabona o politică internă cuprinzătoare în materie de drepturile omului pentru UE, care să ofere mecanisme eficiente de responsabilizare, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, cu scopul de a combate încălcările drepturilor omului;

2.  atrage atenția asupra rezoluțiilor sale, precum și asupra întrebărilor cu solicitare de răspuns oral urmat de dezbateri și asupra constatărilor sale ca urmare a delegațiilor din 2009 cu privire la încălcări concrete ale unor drepturi fundamentale, precum sfera privată, demnitatea personală și protecția datelor, interzicerea torturii, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea presei și a mass-media, nediscriminarea și utilizarea limbilor minorităților, asupra aspectelor legate de rromi și de libera circulație, asupra situației femeilor rrome, asupra discriminării cuplurilor căsătorite formate din persoane de același sex sau aflate în parteneriat civil, asupra minorilor, asupra centrelor de reținere pentru imigranți și asupra presupusei detenții ilegale a deținuților în cadrul programului de extrădare al CIA; subliniază că toate aceste rezoluții reflectă valorile pe care se întemeiază Carta, demonstrează angajamentul clar față de protejarea zilnică a drepturilor fundamentale și trimit mesaje politice către toți locuitorii Europei, statele membre și instituțiile UE și partenerii internaționali;

3.  regretă faptul că nici Consiliul și nici Comisia nu au urmat niciuna dintre recomandările cuprinse în raportul din 2007 al Parlamentului European privind presupusa folosire a țărilor europene de către CIA pentru transportarea și detenția ilegală a prizonierilor(3) și nici nu au schimbat informații cu Parlamentul European referitoare la discuțiile UE-SUA privind acest subiect;

4.  consideră că trebuie reflectat asupra evoluțiilor ținând de protecția drepturilor fundamentale în perioada post-Lisabona și, în acest context, speră ca prezenta rezoluție să clarifice rolul pe care ar trebui să îl aibă fiecare instituție și mecanism în cadrul noii arhitecturi europene a drepturilor fundamentale;

5.  reiterează faptul că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 a schimbat în mod fundamental configurația juridică a UE, aceasta căpătând în tot mai mare măsură statutul unei comunități de valori și principii comune; salută, prin urmare, noul sistem pe mai multe niveluri al UE de protejare a drepturilor fundamentale, care rezultă din resurse multiple și este consolidat printr-o varietate de mecanisme, inclusiv Carta, obligatorie din punct de vedere juridic drepturile garantate de către CEDO, a căror recunoaștere derivă din obligația Uniunii de a accede la aceasta; și drepturile bazate pe tradițiile constituționale ale statelor membre și interpretarea acestora potrivit jurisprudenței CEDO și a CJ;

6.  reafirmă opinia potrivit căreia Carta are aceeași valoare juridică precum tratatele și reprezintă codificarea modernă a drepturilor fundamentale, oferind un bun echilibru între drepturi și solidaritate și cuprinzând drepturi civile, politice, economice, culturale și sociale, precum și drepturi „de a treia generație” (de exemplu, drepturile la buna administrare, libertatea de informare, accesul la un mediu sănătos și la protecția consumatorilor); consideră că UE ar trebui să elaboreze un cadru de reglementare pentru a asigura protecția împotriva abuzurilor drepturilor omului de către societăți;

7.  subliniază că incorporarea Cartei în legislația primară a UE, deși nu extinde competențele Uniunii și respectă principiul subsidiarității așa cum este definit la articolul 51, creează noi responsabilități pentru instituțiile cu putere de decizie și punere în aplicare, precum și pentru statele membre, atunci când acestea implementează legislația UE la nivel național, și că dispozițiile Cartei au dobândit astfel un caracter executoriu la nivel european și național; solicită instituțiilor UE și statelor membre să confere un plus de coerență diferitelor organisme responsabile de monitorizare și implementare, în vederea aplicării eficiente a cadrului cuprinzător stabilit pentru a consolida mecanismele de monitorizare pe teritoriul UE, precum și un sistem rapid de alertă, precum evaluarea periodică universală;

8.  reamintește că respectul față de valorile fundamentale ale UE și protecția și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o abordare comună în ceea ce privește relațiile Uniunii cu țările terțe, Carta fiind aplicabilă în acest sens; reamintește, în acest sens, că promovarea democrației și a statului de drept merge mână în mână cu respectarea, protecția și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; subliniază faptul că, în cadrul noii structuri instituționale a UE, Serviciul european pentru acțiune externă (SEAE) poate oferi oportunitatea de a spori coerența și eficiența eforturilor în domeniul politicii externe de promovare a drepturilor omului și a democrației numai dacă se aplică o abordare bazată pe drepturile omului față de structura, resursele și activitatea acestui serviciu; subliniază că Uniunea joacă un rol esențial în promovarea drepturilor omului la nivel mondial; în acest sens, invită UE să asigure efectivitatea clauzelor privind drepturile omului din acordurile internaționale și să țină seama de principiile Cartei când încheie acorduri cu țări-terțe și să mențină coerența între politica internă și cea externă privind drepturile omului;

9.  reafirmă că aderarea UE la CEDO a asigura nivelul minim de protecție a drepturilor omului și libertăților fundamentale în Europa și va oferi un mecanism suplimentar pentru exercitarea drepturilor omului, și anume posibilitatea de a depune o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu o încălcare a drepturilor omului derivată dintr-o acțiune a unei instituții UE sau a unui stat membru privind punerea în aplicare a legislației UE și care se înscrie în domeniul de aplicare al CEDO; reafirmă că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului va oferi, astfel, o contribuție suplimentară activității actuale și viitoare a UE în domeniul respectării și promovării libertăților fundamentale în domeniul libertăților civile, justiției și afacerilor interne, în plus față de jurisprudența CJ în acest domeniu;

10.  solicită tuturor statelor membre ale UE și ale Consiliului Europei să își exprime intenția de a sprijini, precum și angajamentul politic clar față de procesul și acordul de aderare, precum și să asigure transparența procesului de aderare, subliniind totodată necesitatea unor consultări adecvate cu actorii relevanți; solicită Comisiei finalizarea consultărilor interne, precum și a negocierilor cu Consiliul Europei, prin găsirea unor soluții adecvate la principalele probleme tehnice, în vederea încheierii procesului de aderare într-un termen rezonabil, pentru a asigura cel mai înalt nivel posibil de protecție a drepturilor omului în Europa;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să sporească gradul de conștientizare cu privire la beneficiile aderării la CEDO și ale cerințelor ce urmează a fi îndeplinite de cei care introduc plângerile, prin dezvoltarea unor orientări privind aplicarea adecvată și efectele acestui mecanism suplimentar, astfel încât să se asigure că acesta poate fi utilizat în mod eficient și efectiv de către cetățenii UE, integrându-l totodată în formarea profesioniștilor în domeniu;

12.  salută, în plus, noile obligații orizontale create prin Tratatul de la Lisabona și care vizează combaterea excluziunii sociale și a discriminării și promovarea justiției și protecției sociale, a egalității dintre bărbați și femei, a respectului pentru viața privată și de familie, a solidarității între generații și a protecției drepturilor copilului, precum și elaborarea unei politici comune în materie de azil și imigrare și combaterea traficului cu persoane, precum și referirea explicită la persoanele aparținând minorităților, ce reflectă o altă valoare fundamentală a Uniunii; salută faptul că Uniunea a căpătat personalitate juridică, fapt ce îi permite să adere la tratate internaționale, îmbunătățirea protecției judiciare prin extinderea jurisdicției CJ la domenii cu o relevanță evidentă pentru protecția drepturilor fundamentale, cum ar fi cooperarea polițienească și judiciară în domeniul dreptului penal, rolul consolidat al Parlamentului European și al parlamentelor naționale în procesul decizional la nivel european, în special în evaluarea și implementarea politicilor UE în cadrul spațiului european de libertate, securitate și justiție, precum și rolul mai important al cetățenilor europeni, investiți acum cu puterea de a iniția legislație UE prin intermediul Inițiativei cetățenilor europeni și obligația de a menține un dialog deschis, transparent și periodic cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă [articolul 11 alineatul (2) din TUE];

13.  solicită implementarea deplină și consecventă, în conformitate cu standardele internaționale și europene privind drepturile omului, a Programului de la Stockholm, care transformă obligațiile și principiile ce derivă din Tratat în practică, stabilind orientările strategice pentru spațiul european de libertate, securitate și justiție;

Instituțiile care implementează noua arhitectură a drepturilor fundamentale

14.  consideră că instituțiile europene au acționat deseori în paralel în domeniul protecției drepturilor fundamentale și solicită, prin urmare, o reflecție asupra acțiunilor ce au avut loc și o cooperare consolidată între aceste instituții, cum ar fi cooperarea interinstituțională oficializată pentru monitorizarea anuală a situației drepturilor omului în UE, astfel încât fiecare instituție să se poată baza pe rapoartele elaborate de alte instituții;

15.  constată crearea unui nou portofoliu al „justiției, drepturilor fundamentale și cetățeniei” în cadrul Comisiei, ce indică angajamentul acesteia în direcția sporirii eforturilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale și ca o reacție pozitivă la solicitările repetate ale Parlamentului în această privință; o astfel de diviziune între justiție și securitate nu ar trebui să agraveze dihotomia eronată între nevoia de a proteja drepturile omului ale tuturor persoanelor și necesitatea de a garanta securitatea acestora; noul comisar ar trebui să acorde o atenție deosebită politicilor UE de combatere a migrației ilegale și a terorismului, iar sprijinul deplin din partea Colegiului comisarilor este crucial pentru a permite noului comisar să aibă un cuvânt important de spus;

16.  invită Comisia să desemneze 2013 drept Anul european al cetățeniei cu scopul de a oferi un impuls dezbaterii privind cetățenia europeană și să informeze cetățenii UE cu privire la drepturilor lor, în special noile drepturi care rezultă din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

17.  se așteaptă la acțiuni concrete din partea noului comisar responsabil, în sensul intențiilor deja declarate: în special și cel mai important, salută angajamentul de a introduce o evaluare a impactului tuturor noilor propuneri legislative, din perspectiva drepturilor fundamentale; să supravegheze procesul legislativ, pentru a garanta că textele finale ce rezultă din acesta sunt conforme cu Carta; să aplice o politică de „toleranță zero” față de încălcări ale Cartei, desfășurând anchete amănunțite și inițiind proceduri privind încălcarea dreptului comunitar, atunci când statele membre își încalcă obligațiile în materie de drepturile omului în aplicarea legislației UE; și să se asigure că cetățenii UE sunt informați în mod corespunzător cu privire la configurația noilor drepturi fundamentale; solicită o urmare la comunicarea din 2003 referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (COM(2003)0606)de definire a unui mod transparent și a unei modalități coerente de soluționarea a posibilelor încălcări ale drepturilor omului și să recurgă la articolul 7 din TUE pe baza noi configurații a drepturilor fundamentale;

18.  reamintește Comisiei să monitorizeze toate propunerile legislative noi din perspectiva respectării Cartei și să verifice instrumentele existente în acest sens; sugerează faptul că evaluările de impact ce însoțesc propunerile Comisiei ar trebui să indice în mod clar dacă aceste propuneri respectă Carta, astfel încât acest aspect să devină o parte integrantă a prezentării propunerilor legislative; reamintește Comisiei sarcina sa explicită de a implica părțile interesate să participe la consultații ample, pentru a asigura coerența și transparența în acțiunile Uniunii [articolul 11 alineatul (3) din TUE]; subliniază, în acest sens, importanța platformei FRA ca o resursă semnificativă pentru îndeplinirea acestei sarcini;

19.  reamintește Comisiei să organizeze investigații obiective și să inițieze procedura privind încălcarea dreptului comunitar, ori de câte ori un stat membru încalcă, la implementarea legislației UE, drepturile consacrate în Cartă; reamintește, în plus, Comisiei să solicite statelor membre furnizarea unor date și fapte fiabile și să accepte date și din surse neguvernamentale, precum și să solicite contribuția FRA și a altor organisme în domeniul drepturilor omului;

20.  atrage atenția asupra revigorării recente a naționalismului, xenofobiei și discriminării în unele state membre și subliniază rolul central pe care ar trebui să și-l asume Comisia Europeană în vederea prevenirii și combaterii acestor eventuale încălcări a drepturilor fundamentale;

21.  subliniază importanța monitorizării anuale de către Comisie a respectării Cartei și observă că rapoartele acesteia de monitorizare ar trebui să conțină o evaluare a modului de implementare a drepturilor garantate, o evaluare a celor mai controversate aspecte și a situației celor mai vulnerabile grupuri din Uniune, precum și a lacunelor de protecție existente, a tendințelor-cheie și a problemelor structurale la nivel național și al UE, în vederea propunerii de inițiative și măsuri, recomandă diseminarea bunelor practici în rândul statelor membre;

22.  salută Comunicarea Comisiei privind Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană care se referă, printre altele, la abordarea preventivă a acesteia în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă, importanța formării interne asupra drepturilor fundamentale, verificarea sistematică de către Consiliul de evaluare a impactului a aspectului referitor la drepturile fundamentale din cadrul evaluărilor de impact realizate de către Comisie, precum și măsurile de comunicare specifice adaptate la diferite situații necesare în acest sens salută, de asemenea, accentul pus pe comunicarea Comisiei menționată mai sus, privind importanța criteriilor politice de aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993, solicitând statelor în curs de aderare să dețină instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protejarea minorităților; menținerea acestui criteriu sprijină protejarea drepturilor fundamentale în viitoarele state membre;

23.  solicită Comisiei să consolideze valorile și principiile consacrate în Tratat și în Cartă și strategia stabilită în Programul de la Stockholm, prin intermediul unor propuneri legislative concrete, având în vedere, în același timp, jurisprudența CEDO în momentul desfășurării acestor activități; solicită, în plus, „lisabonizarea” actualului acquis din domeniul cooperării polițienești și judiciare și consolidarea răspunderii democratice în cadrul spațiului european de libertate, securitate și justiție;

24.  sugerează stabilirea unei relații profesionale între comisarul responsabil de justiție, drepturile fundamentale și cetățenie și Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, invitând în mod regulat comisarul, în vederea unui schimb de opinii cu privire la aspecte și evoluții actuale în domeniul drepturilor fundamentale;

25.  subliniază, de asemenea, că Parlamentul European ar trebui să consolideze evaluarea impactului autonom asupra drepturilor fundamentale în ceea ce privește propunerile legislative și amendamentele examinate în cursul procesului legislativ, pentru a face ca acesta să devină mai sistematic, în special prin lărgirea posibilităților prevăzute în prezent la articolul 36 din Regulamentul de procedură al Parlamentului cu privire la respectarea Cartei, și să solicite avizele Serviciului Juridic pe probleme juridice în legătură cu problemele în materie de drepturi fundamentale în UE;

26.  solicită Consiliului să se adapteze la modificările prevăzute de Tratat și să respecte Carta în actul legislativ; salută prin urmare instituirea de către Consiliu a Grupului permanent de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor și subliniază importanța ca acest nou organism să dispună de un mandat extins care să includă aspecte în legătură cu drepturile fundamentale cu relevanță la nivel UE și național și să servească drept forum Consiliului în materie de drepturile omului, precum și importanța desfășurării activității sale în condiții de transparență și eficiență, inclusiv în relația sa cu Parlamentul European;

27.  reafirmă acordul interinstituțional intitulat „Abordarea comună privind evaluarea impactului”(4), menționat în Comunicarea Comisiei privind Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană, care prevede că Parlamentul și Consiliul sunt responsabile pentru evaluarea impactului propriilor amendamente;

28.  invită Consiliul să se asigure că Grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP) dispune de un mandat larg care ar putea include, de exemplu, discutarea și oferirea unui răspuns oficial la rapoartele FRA (în plus față de recomandările organismelor convenționale, procedurile speciale și mecanismele ONU), evaluarea externă a impactului asupra drepturilor omului a instrumentelor și politicilor UE, în coordonare cu Grupul de lucru al Consiliului pentru Drepturile Omului (COHOM), din cadrul Consiliului, asigurarea coordonării cu agențiile care nu dispun de un mandat pentru drepturile omului, dar cu impact asupra acestora (de exemplu, BEI sau FRONTEX), examinarea semnării, ratificării și respectării instrumentelor internaționale în domeniul drepturilor omului de către UE și statele membre, și asigurarea unui forum pentru schimburile Consiliului privind chestiuni în materie de drepturile omului;

29.  solicită respectarea dreptului său de control democratic consfințit în tratate; insistă asupra necesității asigurării unui nivel mai ridicat de transparență și de acces la documente între instituțiile UE, pentru a dezvolta o cooperare interinstituțională mai eficientă, inclusiv răspunderea în ceea ce privește aspecte legate de drepturile fundamentale; subliniază rolul său în urmărirea rezoluțiilor sale referitoare la drepturile fundamentale în UE și rolul său în evaluarea activității celorlalte instituții ale UE în ceea ce privește acțiunile sau lipsa acestora atunci când sunt analizate evoluțiile în acest domeniu (spre exemplu, prin intermediul rapoartelor anuale), activitate în cadrul căreia mesajele politice sunt îmbinate cu o abordare bazată pe fapte; subliniază dreptul său, prevăzut la articolul 218 alineatul (10) din TFUE de a fi de îndată și pe deplin informat pe parcursul tuturor etapelor procedurii cu privire la acordurile internaționale între Uniune și țări terțe sau organizații internaționale;

30.  reafirmă faptul că rolul consolidat al CJ în garantarea aplicării adecvate a Cartei la implementarea legislației UE de către toate instituțiile și agențiile UE și statele membre și observă că acest fapt va permite CJ să își consolideze și să își dezvolte jurisprudența pe baza drepturilor fundamentale; subliniază necesitatea unei cooperări instituționalizate între instanțele naționale, CJ și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în vederea dezvoltării unui sistem coerent de jurisprudență în acest domeniu;

31.  subliniază rolul FRA în monitorizarea continuă a respectării drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii și implicațiile Tratatului de la Lisabona în acest domeniu, oferind analize, asistență și expertiză, o sarcină ce necesită calitate, obiectivitate, imparțialitate efectivă și transparență; invită Comisia să revizuiască și să extindă mandatul FRA pentru a armoniza activitatea sa cu noile cerințe în vaza Tratatului de la Lisabona și a Cartei; subliniază faptul că, în cadrul mandatului revizuit, rolul de monitorizare al FRA ar trebui extins și pentru țările în curs de aderare; prin urmare sunt necesare resurse adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile ce decurg din implementarea Cartei; reiterează solicitarea sa de a fi asociat pe deplin la revizuirea programului multianual al FRA; salută includerea unei anexe în raportul anual FRA, indicând ratificarea de către statele membre a instrumentelor internaționale privind drepturile omului;

32.  subliniază că principala sarcină a FRA constă în punerea la dispoziția instituțiilor cu putere de decizie a unor fapte și date privind aspecte legate de drepturile fundamentale și că aceasta colectează și analizează în acest scop informații și date și sporește gradul de conștientizare prin realizarea de cercetări și studii științifice, pe baza unor metodologii detaliate, publicarea de rapoarte tematice și anuale, colaborarea în rețea și promovarea dialogului cu societatea civilă; salută raportul său anual 2009 și abordarea privind furnizarea unei prezentări generale comparative și evidențierea bunelor practici în cele 27 de state membre;

33.  solicită instituțiilor UE cu putere de decizie să utilizeze datele și faptele furnizate de FRA în timpul etapei preparatorii a activității legislative, în cadrul proceselor de luare a deciziilor și/sau de monitorizare și să se afle în cooperare constantă și strânsă cu FRA, implicând în același timp platforma ONG a acesteia;

34.  invită toate agențiile europene să-și respecte angajamentul de protejare a drepturilor fundamentale și să integreze abordarea drepturilor fundamentale în toate activitățile lor; totodată, invită UE să asigure răspunderea juridică deplină a agențiilor sale în această privință;

35.  consideră că FRONTEX ar trebui să stabilească o cooperare structurată cu agențiile care se ocupă de drepturile fundamentale sau migranții ori azilul și ICNUR, astfel încât să faciliteze operațiunile care au implicații pentru protecția drepturilor omului; salută acordul de cooperare semnat între Frontex și FRA în 2010;

36.  subliniază faptul că UE și statele membre au obligații comune în domeniul implementării și/sau asigurării respectării drepturilor fundamentale și ale omului, în sferele lor respective de responsabilitate, în conformitate cu principiul subsidiarității, și că această competență și responsabilitate partajată reprezintă atât o oportunitate, cât și o obligație ce revine statelor membre și instituțiilor UE; evidențiază rolul consolidat al parlamentelor naționale conferit prin Tratatul de la Lisabona și sprijină stabilirea unui dialog formal permanent între Parlamentul European și parlamentele naționale;

37.  reamintește statelor membre datoria pe care o au de a furniza Comisiei, în calitatea de gardian al tratatelor, date și fapte fiabile, atunci când sunt se solicită astfel de date;

38.  subliniază importanța organismelor judiciare din statele membre, care au un rol major în procesul de asigurare a respectării și de exercitare a drepturilor omului și îndeamnă, prin urmare, sprijinirea unui acces facil la instanțe și proceduri într-un termen rezonabil, ca un mijloc de consolidare a protecției drepturilor fundamentale și ale omului; solicită statelor membre să depună eforturi în formarea continuă a judecătorilor naționali în domeniul drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv noile aspecte în domeniu după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

39.  consideră că acțiunea UE nu ar trebui doar să abordeze încălcări ale drepturilor fundamentale după ce acestea au avut loc, ci ar trebui să încerce, de asemenea, să le prevină; prin urmare, solicită o reflecție privind mecanismele pentru detectarea timpurie a potențialelor încălcări ale drepturilor fundamentale în UE și în statele sale membre, înghețarea temporară a măsurilor care constituie astfel de încălcări, accelerarea procedurilor legale pentru a determina dacă o măsură este contrară drepturilor fundamentale ale UE și sancțiuni în cazul în care aceste măsuri sunt totuși puse în aplicare contrar dreptului UE;

40.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să își dubleze eforturile cu scopul de a informa și spori în mod corespunzător gradul de conștientizare al publicului, deoarece drepturile fundamentale pot fi protejate într-un mod mai eficient dacă cetățenii înșiși sunt conștienți de drepturile pe care le au și de mecanismele disponibile pentru a-i proteja; solicită utilizarea activă a experienței organismelor civice și a ONG-urilor relevante și menținerea unei relații de lucru continue cu toate aceste organisme la implementarea noii arhitecturi a drepturilor fundamentale și luarea de măsuri în cazuri specifice;

41.  își reafirmă dreptul de a elabora anual un raport privind situația drepturilor fundamentale în UE, abordând aspecte de drepturile omului ce revin instituțiilor UE, agențiile sau statele membre ale UE, în cazul în care acest lucru este necesar;

Cooperarea cu organizațiile internaționale în cadrul noii arhitecturi a drepturilor fundamentale

42.  sugerează găsirea unor modalități de cooperare mai bună a instituțiilor și agențiilor UE cu organizațiile internaționale dedicate protecției drepturilor și libertăților fundamentale și utilizarea mai bună și canalizarea mai eficientă a rezultatelor experienței acumulate în acest domeniu;

43.  solicită instituțiilor UE să exploateze întregul potențial al Memorandului de înțelegere dintre Consiliul Europei și UE, în vederea unei mai mari sinergii și consecvențe la nivel european și sugerează că ar trebui utilizată mai bine expertiza aferentă mecanismelor, standardelor și constatărilor referitoare la monitorizarea drepturilor omului și dezvoltate de către Consiliul Europei, evitându-se astfel duplicarea activităților; reafirmă necesitatea implicării superioare a Uniunii în activitatea Comisarului pentru drepturile omului; reafirmă necesitatea implicării superioare a Uniunii în activitatea Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei și ca UE să țină seama mai mult de această activitate atunci când pune în aplicare politici în domeniul libertăților, justiției și securității;

44.  solicită statelor membre ale UE să semneze și să ratifice toate convențiile fundamentale ale Consiliului Europei și ale Organizației Națiunilor Unite din domeniul drepturilor omului, alături de protocoalele facultative anexate acestora: printre altele, Carta Socială Europeană (revizuită), Convenția pentru combaterea traficului de persoane, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, Carta europeană a limbilor regionale și minoritare a Consiliului Europei, Convenția ONU pentru prevenirea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, Convenția ONU privind statutul refugiaților, Convenția ONU privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, Convenția ONU privind crima organizată și cele două protocoale împotriva traficului de persoane și a contrabandei, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția ONU privind drepturile copilului și Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; în plus, sugerează ca, în cadrul procesului legislativ european, să se țină cont în mai mare măsură de documentele internaționale și să se facă referiri mai dese la acestea;

45.  subliniază necesitatea acordării unei atenții adecvate diferitelor mecanisme de monitorizare ale ONU și constatărilor organismelor ONU din domeniul drepturilor omului și sugerează ca recomandările acestora relevante pentru statele membre să fie urmate îndeaproape; subliniază importanța evaluării periodice universale (UPR) a Consiliului ONU pentru drepturile omului; recomandă cooperarea cu Biroul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului și Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați; și salută deschiderea, la Bruxelles, a primului Birou regional european al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului;

46.  subliniază rolul important și activitatea intensă a Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (BIDDO), a reprezentanților speciali ai OSCE pentru libertatea mijloacelor de comunicare în masă și pentru combaterea traficului de persoane, și a Înaltului Comisar pentru Minorități Naționale;

47.  invită statele membre care fac parte din Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite să asigure garanțiile drepturilor procedurale în procesul de întocmire a listelor și de eliminare de pe listă a presupuselor grupuri sau persoane teroriste, în conformitate cu jurisprudența relevantă a CJ;

Cele mai urgente provocări ale noii ere

48.  subliniază faptul că fiabilitatea noii arhitecturi va fi evaluată în funcție de eficiența abordării de către instituțiile responsabile a celor mai presante aspecte actuale și a celor mai recente încălcări ale dreptului comunitar, atât la nivelul statelor membre, cât și la cel al UE, de asemenea în legătură cu relațiile externe ale acesteia;

49.  reamintește, prin urmare, toate rezoluțiile și dezbaterile sale, precum și constatările în urma delegațiilor din 2009, privind aspecte referitoare la drepturile fundamentale, care au arătat că există nenumărate chestiuni nesoluționate și cazuri specifice de încălcare a drepturilor fundamentale, ce necesită măsuri urgente și concrete, strategii pe termen mediu și soluții pe termen lung și control din partea instituțiilor UE; cum ar fi:

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, precum și Națiunilor Unite, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) CM(2007)74. (2) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 48. (3) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 309. (4) Documentul Consiliului 14901/05 din 24.11.2005.