Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(1) (DPCN),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(2) (DPIC),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale sau DSMA)(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)(4),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special, articolul 7 (Respectarea vieții private și de familie) și articolul 8 (Protecția datelor cu caracter personal),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(5),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(6),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la transpunerea, aplicarea și asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și ale Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și comparativă(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 referitoare la Tabloul de bord al piețelor de consum(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: A doua ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (COM(2009)0025), și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Al doilea tablou de bord al piețelor de consum” (SEC(2009)0076),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 29 martie 2010 intitulat „Tabloul de bord al piețelor de consum – Consumatorii la ei acasă în cadrul pieței interne: monitorizarea integrării pe piața internă cu amănuntul și analiza comparativă a mediului de consum în statele membre” (SEC(2010)0385),

–  având în vedere raportul intitulat „Protecția consumatorilor pe piața internă”, publicat de Comisie în octombrie 2008 (Eurobarometrul special nr. 298),

–  având în vedere raportul analitic intitulat „Atitudini față de comerțul transfrontalier și față de protecția consumatorilor” publicat de Comisie în martie 2010 (Eurobarometrul Flash nr. 282),

–  având în vedere abordarea europeană a competenței mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–  având în vedere Orientările Comisiei referitoare la aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale (SEC(2009)1666),

–  având în vedere Avizul nr. 2/2010 referitor la publicitatea comportamentală pe internet, adoptat la 22 iunie 2010 de către Grupul de lucru pentru protecția datelor instituit prin articolul 29,

–  având în vedere Avizul nr. 5/2009 referitor la publicitatea comportamentală pe internet, adoptat la 12 iunie 2009 de către Grupul de lucru privind protecția datelor instituit prin articolul 29,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei naționale pentru tehnologia informației și libertăți civile (CNIL) din Franța din 5 februarie 2009, intitulată „La publicité ciblée en ligne” (Publicitatea direcționată pe internet),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0338/2010),

A.  întrucât publicitatea stimulează concurența și competitivitatea, poate contribui la limitarea abuzurilor de poziție dominantă, încurajează inovarea pe piața internă și, prin urmare, are un impact pozitiv pentru consumatori, în special prin lărgirea gamei de opțiuni, reducerea prețurilor și oferirea de informații cu privire la produsele noi;

B.  întrucât publicitatea constituie o sursă de venit importantă, deseori crucială, pentru dinamica și competitivitatea peisajului mass-mediei și contribuie activ la diversitatea și independența mass-mediei din Europa;

C.  întrucât, cu toate acestea, anumite practici publicitare pot avea un impact negativ asupra pieței interne și a consumatorilor (practici neloiale, invadarea spațiului public/privat, vizarea unor persoane specifice, obstacole la intrarea pe piața internă și denaturarea acesteia);

D.  întrucât este totuși necesar să se combată practicile neloiale din domeniul publicității, care sunt, așa cum arată în mod clar Eurobarometrul special nr. 29, încă comune;

E.  întrucât evoluția mijloacelor de comunicare are un impact important asupra publicității, în special prin dezvoltarea internetului, a rețelelor sociale, a forumurilor și a blogurilor, precum și prin creșterea mobilității utilizatorilor și prin dezvoltarea rapidă a produselor digitale;

F.  întrucât, având în vedere un anumit grad de saturație a consumatorilor în urma proliferării mesajelor publicitare, în prezent există tentația de a se recurge la noile tehnologii de comunicare pentru a difuza mesaje comerciale chiar și atunci când acestea nu sunt clar identificate ca atare, având astfel potențialul de a induce în eroare consumatorii;

G.  întrucât dezvoltarea de noi practici publicitare pe internet și prin intermediul dispozitivelor mobile generează o serie de probleme care trebuie soluționate pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a utilizatorilor;

H.  întrucât publicitatea pe internet joacă un rol economic important, în special prin finanțarea de servicii gratuite, și întrucât volumul acesteia a crescut exponențial;

I.  întrucât dezvoltarea publicității orientate (contextuale, personalizate, comportamentale), despre care se presupune că este adaptată intereselor utilizatorilor de internet, constituie un atac puternic la adresa protecției vieții private atunci când implică urmărirea persoanelor (cookies, crearea de profiluri, geolocalizare) fără consimțământul liber și explicit acordat în prealabil de consumator;

J.  întrucât personalizarea mesajelor publicitare nu trebuie să aibă ca rezultat dezvoltarea unui tip de publicitate intruziv care încalcă legislația privind protecția datelor cu caracter personal și a vieții private;

K.  întrucât categorii de persoane considerate ca fiind vulnerabile datorită unui handicap mintal, fizic sau psihologic, datorită vârstei sau credulității lor - cum ar fi copiii, adolescenții, persoanele în vârstă sau anumite persoane care au devenit vulnerabile din cauza situației lor sociale sau financiare (precum persoanele care au datorii foarte mari) - trebuie să fie protejate în mod special;

L.  întrucât recunoaște că există încă o lipsă de informații privind efectele socio-psihologice ale noilor forme de publicitate, cu o putere mai mare de pătrundere și mai răspândite, în special în cazul persoanelor care nu își pot permite bunurile și serviciile promovate de acest tip de publicitate;

M.  întrucât caracterul specific al anumitor produse - cum ar fi tutunul, alcoolul, medicamentele și jocurile de noroc online - impune reglementarea corespunzătoare a publicității pe internet pentru evitarea abuzurilor, a dependenței și a contrafacerii;

N.  întrucât publicitatea poate constitui un catalizator puternic în combaterea stereotipurilor și prejudecăților bazate pe rasism, sexism și xenofobie;

O.  întrucât publicitatea transmite deseori mesaje părtinitoare și/sau cu caracter peiorativ care perpetuează prejudecățile stereotipice privind sexele, prejudiciind astfel strategiile de egalitate care vizează eradicarea inegalităților;

Evaluarea cadrului legislativ și nelegislativ existent

1.  consideră că Directiva privind practicile comerciale neloiale creează un cadru juridic esențial pentru lupta împotriva publicității înșelătoare și agresive în relațiile dintre întreprinderi și consumatori; recunoaște că, deși o evaluare exhaustivă nu este încă posibilă, sunt deja evidente unele dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare și interpretarea directivei (în special în ceea ce privește noile forme de publicitate, cu o putere mai mare de pătrundere), după cum a demonstrat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârile sale împotriva unor măsuri existente la nivel național care depășesc dispozițiile Directivei privind practicile comerciale neloiale și care pot pune sub semnul întrebării eficacitatea directivei;

2.  subliniază faptul că diferențele de interpretare și de punere în aplicare la nivel național nu au condus la nivelul de armonizare dorit, creând o situație de insecuritate juridică și subminând comerțul transfrontalier din cadrul pieței unice;

3.  solicită Comisiei să își actualizeze, clarifice și consolideze periodic orientările referitoare la aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale și să se asigure că acestea sunt traduse în limbile oficiale ale UE; solicită statelor membre să țină seama de orientările respective în cea mai mare măsură posibilă;

4.  salută intenția Comisiei de a finaliza și de a publica în noiembrie 2010 o bază de date cu măsurile adoptate la nivel național în vederea transpunerii Directivei privind practicile comerciale neloiale, a jurisprudenței aplicabile și a altor documente pertinente;

5.  reamintește că Directiva privind practicile comerciale neloiale reglementează exclusiv relațiile dintre întreprinderi și consumatori, iar Directiva privind publicitatea înșelătoare și comparativă reglementează relațiile dintre întreprinderi; subliniază că anumite entități, cum ar fi ONG-urile și grupurile de interese, nu intră nici sub incidența Directivei privind practicile comerciale neloiale, nici sub incidența Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă; prin urmare, solicită Comisiei să efectueze o analiză separată privind impactul practicilor publicitare înșelătoare care vizează categoriile ce nu par să facă obiectul niciuneia dintre directive; invită statele membre să îmbunătățească coordonarea dintre ele și să ofere soluții adecvate pentru categoriile care sunt ținta unor practici publicitare înșelătoare desfășurate la nivel transfrontalier în cadrul UE;

6.  salută investigațiile comune desfășurate de statele membre („EU sweeps”); solicită continuarea acestor investigații și lărgirea domeniului lor de aplicare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele investigațiilor și să pregătească, dacă este cazul, măsuri suplimentare în vederea îmbunătățirii pieței interne pentru consumatori;

7.  solicită statelor membre să le furnizeze autorităților lor competente mijloacele și resursele financiare, umane și tehnologice necesare pentru desfășurarea eficace a activității lor; îndeamnă Comisia să faciliteze în continuare, pe baza experienței rețelei de cooperare pentru protecția consumatorilor, cooperarea dintre autoritățile naționale și să îmbunătățească eficacitatea controalelor realizate de acestea;

8.  invită Comisia să facă o analiză privind obligațiile și funcțiile de control ale autorităților naționale de protecție a consumatorilor și să disemineze cele mai bune practici pentru a îmbunătăți eficacitatea activității acestor autorități;

9.  invită Comisia să extindă domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 astfel încât să includă contrafacerea și produsele ilegale și să intensifice schimburile de informații dintre statele membre în temeiul regulamentului menționat în vederea intensificării luptei împotriva fraudelor legate de publicitatea ilegală;

10.  consideră că practica autoreglementării este o completare dinamică, flexibilă și responsabilă a cadrului legislativ existent; sugerează statelor membre care nu au încă organisme de autoreglementare să faciliteze instituirea acestora pe baza bunelor practici din alte state membre și/sau să le recunoască oficial;

11.  subliniază, cu toate acestea, limitele autoreglementării, care nu poate în niciun caz înlocui legislația, în special în ceea ce privește instituirea unor norme de protecție a datelor cu caracter personal ale consumatorilor și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării acestor norme;

12.  invită Comisia și statele membre să evalueze aplicarea codurilor naționale de conduită privind media și noile tehnologii de informare și comunicare; invită statele membre să evalueze eficiența organismelor naționale de autoreglementare;

13.  evidențiază responsabilitatea socială impusă de impactul și gradul de acoperire ale publicității la scară largă și cu putere mare de pătrundere și subliniază rolul firmelor de publicitate în favorizarea unei culturi a sensibilității și responsabilității corporative;

14.  încurajează consultarea diferitelor părți interesate implicate în evoluțiile legislative;

15.  invită Comisia și statele membre să asigure prin mijloace adecvate că profesioniștii din domeniul media și al publicității garantează respectul pentru demnitatea umană și resping imaginile directe sau indirecte discriminatorii sau stereotipate sau incitarea la ură pe considerente de sex, origine rasială sau etnică, vârstă, religie sau alte credințe, orientare sexuală, handicap și statut social;

16.  solicită statelor membre care nu au pus încă în aplicare Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale să facă acest lucru fără întârziere; așteaptă cu interes publicarea de către Comisie a raportului privind aplicarea Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale și subliniază necesitatea de a lua în considerare utilizarea noilor tehnologii (de exemplu televiziune prin IP);

Problemele generate de dezvoltarea internetului și a noilor tehnologii

17.  regretă dezvoltarea unei publicități „ascunse” pe internet, care nu intră sub incidența Directivei privind practicile comerciale neloiale (relațiile dintre consumatori), prin diseminarea de comentarii pe rețelele sociale, forumuri și bloguri, conținutul lor fiind greu de distins de o simplă opinie; într-adevăr, consideră că există riscul unor decizii greșite din partea consumatorilor, care cred că informațiile după care se ghidează provin din surse obiective; denunță cazurile în care anumiți operatori economici finanțează direct sau indirect orice acțiune care încurajează diseminarea de mesaje sau comentarii care par să provină chiar de la consumatori, deși, în realitate, sunt mesaje cu caracter publicitar sau comercial; solicită Comisiei și statelor membre să asigure, în acest sens, aplicarea adecvată a Directivei privind practicile comerciale neloiale;

18.  sugerează statelor membre să încurajeze apariția unor observatori sau moderatori în cadrul forumurilor care cunosc riscurile ce derivă din publicitatea ascunsă, precum și crearea unor campanii de informare destinate să avertizeze consumatorii cu privire la aceste forme de publicitate „ascunsă”;

19.  subliniază importanța campaniei la nivel european împotriva acestei publicități ascunse pentru asanarea pieței și întărirea încrederii consumatorilor, întrucât, pentru unii operatori, aceasta ar putea constitui un mijloc pentru încălcarea normelor de concurență și pentru supraevaluarea artificială, fără niciun cost, a propriei întreprinderi sau chiar pentru provocarea neloială a unor daune unui concurent;

20.  își exprimă îngrijorarea cu privire la banalizarea publicității comportamentale și dezvoltarea de practici publicitare intruzive (citirea conținutului poștei electronice, utilizarea rețelelor sociale și a geolocalizării, stabilirea altor ținte publicitare), care constituie atacuri împotriva vieții private a consumatorilor;

21.  insistă asupra riscului din partea societăților care furnizează simultan atât conținut publicitar, cât și regii publicitare (intersectarea potențială a datelor colectate pe parcursul acestor două activități); solicită Comisiei și statelor membre să garanteze etanșeitatea între diferitele niveluri de colectare a datelor;

22.  subliniază faptul că consumatorii trebuie să fie informați într-o manieră clară, accesibilă și cuprinzătoare asupra colectării, procesării și utilizării datelor lor și îndeamnă difuzorii de publicitate să depună eforturi în vederea utilizării standard a unui formular de consimțământ ușor de utilizat pentru consumatori; observă că aceste date cu caracter personal trebuie păstrate și utilizate numai cu acordul explicit al consumatorilor;

23.  subliniază necesitatea informării complete a consumatorului în momentul în care acesta acceptă anunțuri publicitare în schimbul unor reduceri de prețuri, tactică derivată din tehnicile de marketing comportamental;

24.  subliniază necesitatea integrării cu titlu de elemente standard a aspectelor privind viața privată în viitoarele soluții tehnologice privind datele cu caracter personal; consideră că autorii de noi tehnologii trebuie să integreze, chiar de la începutul procesului de elaborare, elemente privind siguranța și protecția datelor în conformitate cu cele mai înalte standarde și cu principiul respectării vieții private încă din etapa de concepție („privacy by design”);

25.  invită Comisia să analizeze diversele mijloace (legislative sau de altă natură) și să identifice opțiunile tehnice disponibile la nivelul Uniunii Europene pentru aplicarea eficace a următoarelor măsuri:

Protecția grupurilor vulnerabile

26.  solicită Comisiei să facă, până în 2012, o analiză detaliată a impactului publicității înșelătoare și agresive asupra consumatorilor vulnerabili, în special asupra copiilor și adolescenților, și să garanteze aplicarea adecvată a dispozițiilor legislative relevante privind protecția copiilor și a adolescenților;

27.  solicită Comisiei să efectueze în mod prioritar un studiu aprofundat privind efectele socio-psihologice exacte ale publicității, având în vedere introducerea de noi tehnici perfecționate,

28.  subliniază faptul că copiii și adolescenții reprezintă o categorie de persoane deosebit de vulnerabile din cauza receptivității și a curiozității lor, a lipsei de maturitate, a liberului arbitru limitat și a disponibilității lor ridicate de a fi influențați, prin utilizarea de noi mijloace și tehnologii de comunicare;

29.  îndeamnă statele membre să promoveze un grad mai ridicat de protecție a consumatorilor vulnerabili, cum ar fi copiii, și să încurajeze mass-media să limiteze publicitatea TV adresată copiilor în timpul emisiunilor televizate urmărite în principal de copii (cum ar fi emisiuni educaționale pentru copii, filme de desene animate etc.), având în vedere faptul că măsuri similare sunt deja puse în aplicare în unele state membre;

30.  solicită ca niciunul dintre centrele de interes specifice copiilor să nu constituie o țintă publicitară;

31.  atrage atenția asupra vulnerabilității consumatorilor în fața mimetismului, care poate conduce la atitudini comportamentale inadecvate, violență, tensiuni, dezamăgire, anxietate, adicții dăunătoare (fumat, droguri), tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă și bulimia, precum și la perturbări ale echilibrului mintal; invită agențiile de publicitate și profesioniștii din domeniul media să reconsidere promovarea unor modele extrem de slabe (bărbați sau femei), pentru a evita mesajele dăunătoare în legătură cu modul cum arată persoanele, imperfecțiunile corpului, vârstă și greutate, luând în considerare influența și impactul publicității asupra copiilor și tinerilor;

Garantarea egalității de gen și a demnității umane în publicitate

32.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a garanta respectarea demnității umane în cadrul acțiunilor de marketing și publicitate, fără discriminare pe bază de sex, religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

33.  consideră că publicitatea poate fi un instrument eficient pentru a pune sub semnul întrebării și a înfrunta stereotipurile, precum și o pârghie împotriva rasismului, a sexismului și a discriminării, esențială în societățile multiculturale actuale; invită Comisia, statele membre și profesioniștii din domeniul publicității să consolideze activitățile de instruire și educare, astfel încât să depășească stereotipurile, să combată discriminarea și să promoveze egalitatea de gen, în special de la o vârstă timpurie; îndeamnă în special statele membre să inițieze și să dezvolte o strânsă colaborare cu școlile de marketing, comunicare și publicitate existente, astfel încât să contribuie la asigurarea unei formări temeinice a viitoarei forțe de muncă;

34.  îndeamnă Comisia să promoveze studiile comparative de cercetare și documentare în rândul statelor membre pe tema imaginii femeilor prezentate de conținuturile publicitare și de marketing și să identifice bunele practici în materie de publicitate eficace și favorabilă egalității de gen;

35.  îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze rolul organizațiilor de utilizatori și/sau consumatori și să încurajeze consultarea acestora în cadrul evaluării impactului publicității asupra mentalităților în materie de gen și a altor domenii;

36.  subliniază că publicitatea transmite adesea mesaje discriminatorii și/sau jignitoare, care au la bază toate formele de stereotipuri de gen, fapt care obstrucționează strategiile dedicate egalității; invită Comisia, statele membre, societatea civilă și organismele de autoreglementare din domeniul publicității să coopereze strâns pentru a combate astfel de practici, în special prin utilizarea în marketing și publicitate a unor instrumente eficace, care să garanteze respectarea demnității umane și a probității;

37.  subliniază că, din moment ce publicitatea pentru bunurile de consum este direct legată de presă, radio și televiziune, constituind o componentă inseparabilă a acestora, și, indirect, de industria cinematografică și de serialele de televiziune sub forma plasării de produse, publicitatea responsabilă și promovarea unor modele sănătoase pot avea o influență pozitivă asupra percepțiilor societății în ceea ce privește rolurile de gen, imaginea corpului uman și normalitatea; încurajează creatorii de publicitate să fie mai constructivi în mesajele lor publicitare, pentru a promova rolul pozitiv al femeilor și al bărbaților în societate, la locul de muncă, în familie și în viața publică;

Educarea și informarea diverșilor actori

38.  insistă asupra caracterului esențial al transparenței și al informării consumatorului în materie de publicitate și asupra necesității de a dezvolta o abordare critică a consumatorilor în ceea ce privește calitatea conținuturilor media;

39.  solicită Comisiei:

40.  solicită Comisiei să instituie orientări comune pentru IMM-uri, iar statelor membre să încurajeze autoritățile naționale și/sau organismele de autoreglementare să ofere servicii de consultanță IMM-urilor și să demareze campanii de informare în vederea sensibilizării IMM-urilor cu privire la obligațiile legale ce le revin în materie de publicitate;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (2) JO L 376, 27.12.2006, p. 21. (3) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (4) JO L 364, 9.12.2004, p. 1. (5) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (6) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (7) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0046. (9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0051. (10) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 26. (11) JO C 16 E, 22.2.2010, p. 5. (12) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 43. (13) Texte adoptate, P7_TA(2010)0051.