Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (16626/2/2009 – C7-0049/2010 – 2009/0027(COD))

P7_TA(2010)0158 A7-0118/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia Consiliului în primă lectură (16626/2/2009 – C7-0049/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului şi Consiliului (COM(2009)0066),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 63 primul paragraf punctele 1 şi 2 şi articolul 66 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului European (C6-0071/2009),

–  având în vedere poziţia sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7), articolul 74 şi articolul 78 alineatele (1) şi (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A7-0118/2010),

1.  aprobă poziţia Consiliului;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu această poziţie;

3.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Preşedintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

4.  încredinţează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, şi de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

(1) Texte adoptate, 7.5.2009, P6_TA(2009)0379.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (05386/3/2010 – C7-0095/2010 – 2008/0223(COD))

P7_TA(2010)0159 A7-0124/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția comună a Consiliului în primă lectură (05386/3/2010 – C7-0095/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2008)0780),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0413/2008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere avizul din 14 mai 2009 al Comitetului Economic și Social European(2),

–  având în vedere avizul din 21 aprilie 2009 a Comitetului Regiunilor(3),

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0124/2010),

1.  aprobă poziția Consiliului;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXA

Declarații

referitoare la Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (reformare)

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisei privind articolul 290 din TFUE

„Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile Directivei 2010/31/UE nu aduc atingere niciunei poziții viitoare a instituțiilor în ceea ce privește aplicarea articolului 290 din TFUE sau a actelor legislative individuale care cuprind astfel de dispoziții.”

Declarația Comisiei privind perioadele de vacanță

„Comisia Europeană ia act de faptul că, exceptând cazurile în care actul legislativ prevede o procedură de urgență, Parlamentul European și Consiliul consideră că notificarea actelor delegate ține seama de perioadele de vacanță ale instituțiilor (iarnă, vară și alegerile europene), pentru a asigura faptul că Parlamentul European și Consiliul pot să își exercite prerogativele în termenele stabilite în actele legislative relevante și este pregătită să acționeze în consecință.”

Declarația Comisiei privind finanțarea destinată eficienței energetice a clădirilor

„Comisia subliniază rolul crucial jucat de instrumentele financiare în transformarea cu succes a sectorului european al construcțiilor într-un sector eficient din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon. Comisia va continua să încurajeze statele membre să utilizeze extensiv fondurile disponibile în cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională (în prezent, un procent de până la 4% din sumele totale la nivel național aparținând Fondului European de Dezvoltare Regională, în valoare de 8 miliarde de euro, poate fi folosit în scopul creșterii eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile în sectorul locuințelor, la care se adaugă sprijinul financiar neplafonat disponibil deja pentru energiile durabile în cazul clădirilor publice și comerciale/industriale). De asemenea, Comisia va sprijini statele membre în privința unei mai bune utilizări a tuturor fondurilor disponibile și a finanțării, care pot acționa ca pârghie pentru stimularea investițiilor în eficiența energetică.

În plus, Comisia va examina posibilitatea dezvoltării în continuare a tuturor inițiativelor existente, cum ar fi inițiativa „Proiecte urbane inteligente” (SET-Plan COM(2009)0519)sau utilizarea bugetului Energie inteligentă – Europa II, de exemplu în scopul schimbului de cunoștințe și al asistenței tehnice pentru crearea de fonduri naționale care pot fi reînnoite.

Mai mult, Comisia va pregăti o prezentare generală și o analiză a mecanismelor financiare în vigoare actualmente în statele membre și va lua în considerație concluziile rezultate, în efortul său de a disemina cele mai bune practici pe întreg teritoriul UE.

În sfârșit, Comisia, ca urmare a analizei menționate la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2010/31/UE, va reflecta asupra posibilei evoluții în viitor a stimulentelor financiare [printre altele, în ceea ce privește instrumentele Uniunii la care se face trimitere în acest scop la articolul 10 alineatul (5)] și a utilizării optime a acestora pentru investițiile în îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor.„

(1) Texte adoptate, 23.4.2009, P6_TA(2009)0278. (2) JO C 277, 17.11.2009, p. 75. (3) JO C 200, 25.8.2009, p. 41.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”, precum și de abrogare a Deciziei 2004/904/CE a Consiliului COM(2009)0456 – C7-0123/2009 – 2009/0127(COD)

P7_TA(2010)0160 A7-0125/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2009)0456),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (2) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0123/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 78 alineatul (2) și articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7–0125/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) și articolul 80,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Având în vedere instituirea unui program comun de relocare al UE menit să sporească impactul eforturilor în materie de relocare în Uniune, în vederea acordării de protecție refugiaților, și să sporească la maximum impactul strategic al relocării printr-o mai bună orientare către persoanele care au cea mai mare nevoie de relocare la nivelul Uniunii, ar trebui formulate în mod regulat priorități comune cu privire la relocare.

(2)  Pentru a realiza obiectivele Deciziei nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului(2), Comisia ar trebui să dispună de competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care să stabilească prioritățile anuale comune ale Uniunii în ceea ce privește regiunile geografice și naționalitățile, precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(3)  Luând în considerare nevoile în materie de relocare care urmează să fie prevăzute în decizia Comisiei de stabilire a priorităților anuale comune ale Uniunii în materie de relocare în conformitate cu prezenta decizie, este necesar, de asemenea, să se furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru relocarea persoanelor, având în vedere ▌ regiunile geografice și naționalitățile precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați, atunci când relocarea este considerată a fi cea mai potrivită metodă de a răspunde nevoilor speciale ale acestora.

(4)  În acest context, ar trebui adaptat calendarul referitor la termenul de prezentare a datelor necesare pentru calcularea sumelor alocate anual statelor membre, la termenul în care statele membre prezintă Comisiei programele anuale și la termenul în care Comisia adoptă deciziile financiare.

(5)  În scopul de a încuraja mai multe statele membre să se implice în acțiunile de relocare, acele state membre care participă pentru prima dată la programul de relocare ar trebui să primească sprijin financiar suplimentar.

(6)  De asemenea, este necesară stabilirea normelor de eligibilitate a cheltuielilor pentru sprijinul financiar suplimentar destinat relocării,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia nr. 573/2007/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 13 se modifică după cum urmează:

2.  Articolul 20 se modifică după cum urmează:

3.  La articolul 35, se adaugă următorul alineat :"

(5)  Suma fixă de 4 000 EUR alocată statelor membre pentru fiecare persoană relocată se acordă ca sumă forfetară pentru fiecare persoană efectiv relocată.

4.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 52a

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13 alineatele (6) și (7), este conferită Comisiei pentru perioada stabilită la articolul 1 primul paragraf.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 52b și 52c. Atunci când motive de maximă urgență o impun, se aplică procedura prevăzută la articolul 52d.

Articolul 52b

Revocarea competențelor delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatele (6) și (7).

(2)  Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe întreprinde măsuri pentru a informa cealaltă instituție și Comisia, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive de revocare.

(3)  Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 52c

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu o lună.

(2)  În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

(3)  În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni își prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 52d

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat adoptat în temeiul prezentului articol în termen de trei luni de la data notificării. Într-un astfel de caz, actul nu se mai aplică. Instituția care formulează obiecțiuni la un act delegat își prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul EuropeanPentru Consiliu

PreședintelePreședintele

(1) Poziția Parlamenului European din 18 mai 2010. (2) JO L 144, 6.6.2007, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1104/2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (COM(2009)0508 – C7-0244/2009 – 2009/0136(NLE))

P7_TA(2010)0161 A7-0126/2010

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0508),

–  având în vedere articolele 66 și 67 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0244/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0126/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  deși Consiliul are în vedere SIS 1+ RE ca un plan de urgență în eventualitatea unui eșec al SIS II, Parlamentul, în calitate de colegiuitor pentru crearea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (Regulamentul (CE) nr. 1987/2006(1)) și de autoritate bugetară, își rezervă dreptul de a păstra în rezervă fondurile care urmează să fie alocate pentru dezvoltarea SIS II în cadrul exercițiului bugetar 2011, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină a procesului;

3.  invită Comisia să-și modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din TFUE;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 3 (3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. (3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. În cazul unui eșec al actualului proiect SIS II, după efectuarea testelor, ar trebui dezvoltată o soluție tehnică alternativă, iar totalitatea implicațiilor financiare ale acesteia ar trebui să fie adusă la cunoștința tuturor părților interesate. Amendamentul2 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 4 (4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui să se instituie un grup de experți. (4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. În urma concluziilor Consiliului din 26 și 27 februarie 2009 și 4 și 5 iunie 2009 cu privire la SIS II, s-a instituit un organism neoficial alcătuit din experți ai statelor membre și desemnat în calitate de „Consiliu pentru gestionarea programului global” în vederea consolidării cooperării și pentru a acorda proiectului central SIS II sprijinul direct al statelor membre. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui, prin urmare, să se instituie oficial, în temeiul prezentului regulament, un grup de experți, denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (GPMB). Pentru a asigura eficiența și rentabilitatea, membrii GPMB ar trebui să fie permanenți, iar numărul lor ar trebui să fie limitat. Amendamentul3 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 6 (6)   Ar trebui prevăzut un plan de intervenție tehnică pentru atingerea funcționalităților SIS II. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui așadar adaptată pentru a se permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. (6)   Este necesar să se adapteze cadrul juridic pentru a permite migrarea la posibile soluții tehnice alternative, în cazul în care testele demonstrează că SIS II nu poate fi implementat cu succes. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui adaptată pentru a se permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. Orice soluție tehnică alternativă ar trebui să se bazeze pe tehnologia optimă disponibilă, să fie rentabilă și să fie implementată conform unui calendar precis și rezonabil. Comisia ar trebui să prezinte în timp util o evaluare bugetară amănunțită a costurilor aferente unei astfel de soluții tehnice alternative. Ar trebui să se menționeze în mod explicit faptul că tuturor soluțiilor, indiferent de natura lor tehnică, li se aplică cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr.1987/2006. Amendamentul4 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 16a (nou) (16a)  Având în vedere faptul că Parlamentul este responsabil, în calitate de colegiuitor, pentru înființarea, funcționarea și utilizarea SIS II, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1987/2006, și având în vedere faptul că migrarea este finanțată din bugetul Uniunii, pentru care Parlamentul European este, de asemenea, responsabil, acesta din urmă ar trebui să fie inclus în procesul decizional cu privire la migrare. Ar trebui solicitat avizul favorabil al Parlamentului European, înainte de trecerea la un nou Sistem de Informații Schengen, pe baza informațiilor oferite de Comisie cu privire la rezultatele testelor, Amendamentul5 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul -1 (nou) Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 1 – alineatul 1 (-1) Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „1.  Sistemul de Informații Schengen (SIS), instituit în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția Schengen din 1990 (SIS 1+), este înlocuit cu un nou sistem, Sistemul de Informații Schengen II (SIS II) sau cu orice soluție tehnică alternativă care se bazează pe tehnologia optimă disponibilă și care este rezonabilă din punctul de vedere al unui calendar precis al implementării sale și din punctul de vedere al rentabilității. Instituirea, funcționarea și utilizarea noului sistem sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr.1987/2006.„ Amendamentul6 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul -1a (nou) Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 1 – alineatul 1a (nou) (-1a) La articolul 1 se introduce următorul alineat: „(1a) În cazul în care proiectul actual SIS II se suspendă și se implementează o soluție tehnică alternativă, trimiterile la SIS II din prezentul regulament se interpretează ca trimiteri la soluția tehnică alternativă respectivă”. Amendamentul7 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 11 – alineatul 2 (2)  Statele membre care participă la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând structura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei. (2)  Statele membre care participă la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând structura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei până cel târziu la 31 decembrie 2011. În cazul în care se implementează soluție tehnică alternativă, așa cum se menționează la articolul 11 alineatul (5a), data poate fi schimbată în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2). Amendamentul8 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3a (nou) Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 11 – alineatul 5 (3a)  Articolul 11 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)Trecerea prevăzută în cadrul procesului de migrare se efectuează după validarea menționată la articolul 8 alineatul (7) și după ce Parlamentul European emite un aviz favorabil pe baza informațiilor cu privire la rezultatele testelor oferite de Comisie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.” Amendamentul9 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3b (nou) Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 11 – alineatul 5 a (nou) (3b)  La articolul 11 se introduce următorul alineat: „(5a) Dezvoltarea SIS II poate fi asigurată prin implementarea unei soluții tehnice alternative.” Amendamentul10 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3c (nou) Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 14 – alineatul 5 a (nou) (3c)  La articolul 14 se introduce următorul alineat: „(5a) Comisia elaborează și implementează un pachet de măsuri suplimentare menite să prevină scurgerile de informații referitoare la date cu caracter personal din baza de date și să asigure protecția datelor cu caracter personal pe întreaga perioadă a testării și trecerii de la SIS I la Sistemul de informații Schengen de a doua generație (SIS II).” Amendamentul11 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 17a – alineatul 1 (1)  Fără a aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și respectiv statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național. (1)  Fără a aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și respectiv statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum care vizează acordarea de asistență pentru dezvoltarea proiectului central SIS II. Acesta facilitează coerența și asigură coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național. Amendamentul12 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 17a – alineatul 2 (2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 experți. Cel mult opt experți și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Doi experți și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general care răspunde de direcția generală competentă din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa și alți funcționari ai Comisiei interesați de proceduri. (2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 membri care sunt calificați să contribuie activ la dezvoltarea SIS II și care se întrunesc cu regularitate. Cel mult opt membri și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Maximum doi membri și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa deputați interesați sau personalul relevant din Parlamentul European , experți din statele membre și funcționari ai Comisiei implicați direct în dezvoltarea proiectelor SIS II, cheltuielile fiind suportate de administrația sau instituția respectivă. GPMB poate invita și alți experți să participe la reuniunile GPMB după cum este prevăzut în mandatul său, cheltuielile fiind suportate de administrația, instituția sau întreprinderea acestora. Amendamentul13 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 17a – alineatul 5 (5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma avizului favorabil emis de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. (5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma avizului favorabil emis de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. Mandatul GPMB include o cerință referitoare la publicarea de rapoarte periodice și la punerea acestor rapoarte la dispoziția Parlamentului European, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină. Amendamentul14 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 17a – alineatul 6 (6)  Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. (6)  Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. Creditele necesare pentru a acoperi costurile ocazionate de reuniunile GPMB provin din creditele prevăzute în prezent în Programarea financiară 2010-2013 pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II). Amendamentul15 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 Articolul 19 Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.„ Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și, în orice caz, nu mai târziu de 31 decembrie 2013.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de modificare a Deciziei 2008/839/JAI privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (COM(2010)0015 – C7-0040/2010 – 2010/0006(NLE))

P7_TA(2010)0162 A7-0127/2010

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0015),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C7-0040/2010),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0127/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  deși Consiliul are în vedere SIS 1+ RE ca plan de urgență, în eventualitatea unui eșec al SIS II, Parlamentul, în calitate de colegiuitor pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)(Regulamentul (CE) nr. 1987/2006(1)) și de autoritate bugetară, își rezervă dreptul de a păstra în rezervă fondurile care urmează să fie alocate pentru dezvoltarea SIS II în cadrul exercițiului bugetar 2011, pentru a asigura controlul parlamentar deplin și monitorizarea procesului;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din TFUE;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să consulte din nou Parlamentul în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul1 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 3 (3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. (3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. În cazul unui eșec al actualului proiect SIS II, după efectuarea testelor, ar trebui dezvoltată o soluție tehnică alternativă, iar totalitatea implicațiilor financiare ale acesteia ar trebui să fie adusă la cunoștința tuturor părților interesate. Amendamentul2 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 4 (4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui să se instituie un grup de experți. (4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. În concluziile Consiliului din 26 și 27 februarie 2009 și din 4 și 5 iunie 2009 cu privire la SIS II, s-a instituit un organism neoficial alcătuit din experți ai statelor membre și desemnat în calitate de „Consiliu pentru gestionarea programului global” în vederea consolidării cooperării și pentru a acorda proiectului central SIS II sprijinul direct al statelor membre. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui, prin urmare, să se instituie oficial, în temeiul prezentului regulament, un grup de experți, denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (GPMB). Pentru a asigura eficiența și rentabilitatea, membrii GPMB ar trebui să fie permanenți, iar numărul lor ar trebui să fie limitat. Amendamentul3 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 6 (6)   Ar trebui prevăzut un plan de intervenție tehnică pentru atingerea funcționalităților SIS II. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui așadar adaptată pentru a permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. (6)   Este necesar să se adapteze cadrul juridic pentru a permite migrarea la posibile soluții tehnice alternative, în cazul în care testele demonstrează că SIS II nu poate fi implementat cu succes. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui adaptată pentru a permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. Orice soluție tehnică alternativă ar trebui să se bazeze pe tehnologia optimă disponibilă, să fie rentabilă și să fie implementată conform unui calendar precis și rezonabil. Comisia ar trebui să prezinte în timp util o evaluare bugetară amănunțită a costurilor aferente unei asemenea soluții tehnice alternative. Ar trebui să se menționeze în mod explicit faptul că tuturor soluțiilor, indiferent de natura lor tehnică, li se aplică cadrul juridic stabilit prin Decizia 2007/533/JAI. Amendamentul4 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 16a (nou) (16a)  Având în vedere faptul că Parlamentul este responsabil, în calitate de colegiuitor, pentru înființarea, funcționarea și utilizarea SIS II, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1987/2006, și având în vedere faptul că migrarea este finanțată din bugetul Uniunii, pentru care Parlamentul European este, de asemenea, responsabil, acesta din urmă ar trebui să fie inclus în procesul decizional cu privire la migrare. Ar trebui solicitat avizul favorabil al Parlamentului European, înainte de trecerea la un nou Sistem de Informații Schengen, pe baza informațiilor oferite de Comisie cu privire la rezultatele testelor. Amendamentul5 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul - 1 (nou) Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 1 – alineatul 1 (-1) Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+), instituit în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția Schengen din 1990, este înlocuit cu un nou sistem, Sistemul de Informații Schengen II (SIS II) sau cu orice soluție tehnică alternativă care se bazează pe tehnologia optimă disponibilă și care este rezonabilă din punctul de vedere al unui calendar precis al implementării sale și din punctul de vedere al rentabilității. Instituirea, funcționarea și utilizarea noului sistem sunt reglementate prin Decizia 2007/533/JAI.” Amendamentul6 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul -1a (nou) Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 1 – alineatul 1a (nou) (-1a) La articolul 1 se introduce următorul alineat: „(1a) În cazul în care proiectul actual SIS II se suspendă și se implementează o soluție tehnică alternativă, trimiterile la SIS II din prezenta decizie se interpretează ca trimiteri la soluția tehnică alternativă respectivă”. Amendamentul7 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 11 – alineatul 2 (2)  Statele membre participante la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând arhitectura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei. (2)  Statele membre participante la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând arhitectura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei, până cel târziu la 31 decembrie 2011. În cazul în care se implementează o soluție tehnică alternativă, așa cum se menționează la articolul 11 alineatul (5a), data poate fi schimbată în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2). Amendamentul8 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3a (nou) Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 11 – alineatul 5 (3a)  Articolul 11 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5)Trecerea prevăzută în cadrul procesului de migrare se efectuează după validarea menționată la articolul 8 alineatul (7) și după ce Parlamentul European emite un aviz favorabil pe baza informațiilor cu privire la rezultatele testelor, furnizate de Comisie în conformitate cu articolul 71 alineatul (4) din Decizia 2007/533/JAI.” Amendamentul9 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3b (nou) Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 11 – alineatul 5 a (nou) (3b)  La articolul 11 se adaugă următorul alineat: „(5a) Dezvoltarea SIS II poate fi asigurată prin implementarea unei soluții tehnice alternative.” Amendamentul10 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3c (nou) Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 14 – alineatul 5 a (nou) (3c)  La articolul 14, se adaugă următorul alineat: „(5a) Comisia elaborează și pune în aplicare un pachet de măsuri suplimentare menite să prevină scurgerile de informații referitoare la date cu caracter personal din baza de date și să asigure protecția datelor cu caracter personal pe întreaga perioadă a testării și trecerii de la SIS I la Sistemul de informații Schengen de a doua generație (SIS II).” Amendamentul11 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 17a – alineatul 1 (1)  Fără a se aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și, respectiv, statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național. (1)  Fără a se aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și, respectiv, statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru acordarea de asistență în vederea dezvoltării proiectului central SIS II. Acesta ă facilitează coerența și să asigură coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național. Amendamentul12 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 17a – alineatul 2 (2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 experți. Cel mult opt experți și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Doi experți și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general care răspunde de direcția generală competentă din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa și alți funcționari ai Comisiei interesați de proceduri. (2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 membri care sunt calificați să contribuie activ la dezvoltarea SIS II și care se întrunesc cu regularitate. Cel mult opt membri și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Maximum doi membri și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa deputați interesați sau personalul relevant din Parlamentul European, experți din statele membre și funcționari ai Comisiei implicați direct în dezvoltarea proiectelor SIS II, cheltuielile fiind suportate de administrația sau instituția respectivă. GPMB poate invita și alți experți să participe la reuniunile GPMB, după cum este prevăzut mandatul său, cheltuielile fiind suportate de administrația, instituția sau întreprinderea acestora. Amendamentul13 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 17 a – alineatul 5 (5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma emiterii avizului favorabil de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. (5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma emiterii avizului favorabil de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. Mandatul GPMB include o cerință referitoare la publicarea de rapoarte periodice și la faptul că aceste rapoarte trebuie puse la dispoziția Parlamentului European, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină. Amendamentul14 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 17a – alineatul 6 (6)  Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. (6)  Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. Creditele necesare pentru a acoperi costurile ocazionate de reuniunile GPMB provin din creditele prevăzute în prezent în Programarea financiară 2010-2013 pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II). Amendamentul15 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Decizia 2008/839/JAI a Consiliului Articolul 19 Va expira la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI. Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI și, în orice caz, nu mai târziu de 31 decembrie 2013.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la crearea unui program comun de reinstalare al UE (2009/2240(INI))

P7_TA(2010)0163 A7-0131/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 78 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere instrumentele internaționale și europene privind drepturile omului, în special Convenția Națiunilor Unite privind statutul refugiaților, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP ), Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și drepturile și garanțiile pe care aceste instrumente le conferă refugiaților și persoanelor care solicită protecție internațională,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și preocuparea principală a statelor membre de a proteja interesele copilului,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei cu privire la viitorul sistem european comun de azil (COM(2007)0301) din 6 iunie 2007,

–  având în vedere Planul strategic al Comisiei în materie de azil: O abordare integrată a protecției în ansamblul UE (COM(2008)0360) din 17 iunie 2008,

–  având în vedere concluziile celei de-a 2908-a reuniuni a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 28 noiembrie 2008 ((16325/1/08 REV 1 (presă 344)), acordând o atenție specială primirii refugiaților irakieni,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului privind crearea unui program comun de reinstalare al UE (COM(2009)0447),

–  având în vedere Propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013 (COM(2009)0456),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor – Programul de la Stockholm(1),

–  având în vedere observațiile Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) referitoare la Comunicarea Comisiei privind crearea unui program comun de reinstalare al UE și Propunerea de modificare a Deciziei 573/2007/CE de instituire a Fondului European pentru Refugiați pentru perioada 2008-2013,

–  având în vedere poziţia sa din 7 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0131/2010),

A.  întrucât o politică imparțială și realistă privind migrația în Uniunea Europeană, care presupune înființarea unui sistem european comun de azil (SECA), trebuie să cuprindă un program eficient, bun și durabil, de reinstalare, care să ofere o soluție durabilă refugiaților care nu se pot întoarce în țara lor de origine și a căror protecție sau existență nu poate fi asigurată în prima țară de azil;

B.  întrucât reinstalarea nu are numai o finalitate umanitară, ajutând persoanele reinstalate, ci ajută și la diminuarea sarcinii țărilor terțe de a găzdui un număr mare de refugiați și constituie un mijloc foarte util de repartizare a responsabilităților;

C.  întrucât, în prezent, numai 10 state membre reinstalează refugiați în fiecare an, fără a colabora îndeajuns cu privire la prioritățile reinstalării, fapt care duce la nefolosirea reinstalării ca instrument strategic al politicii externe a UE;

D.  întrucât utilizarea strategică a programului de reinstalare ar putea aduce beneficii directe și indirecte, atât pentru refugiații reinstalați, cât și pentru ceilalți refugiați care rămân în prima țară de azil, pentru țara gazdă, precum și pentru celelalte țări și pentru întregul sistem internațional de protecție a acestora;

E.  întrucât programul de reinstalare poate ca face ca migrația ilegală să devină mai puțin tentantă pentru refugiații care încearcă să intre în Uniunea Europeană;

F.  întrucât necesitatea de a da dovadă de solidaritate față de țările terțe care găzduiesc un număr mare de refugiați care au nevoie de protecție internațională este esențială și reflectă nevoia de solidaritate și în cadrul UE;

G.  întrucât contribuția UE la numărul total de refugiați reinstalați la nivel global este modestă; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra ambițiilor UE de a juca un rol important în ceea ce privește afacerile umanitare globale și pe scena internațională;

H.  întrucât solidaritatea eficientă trebuie să fie în centrul politicilor comune privind imigrarea și azilul între statele membre, care ar trebui să permită o repartizare echitabilă a responsabilității de a respecta obligațiile internaționale privind protecția refugiaților, precum și privind țările terțe care sunt împovărate de numărul mare de refugiați pe care îi găzduiesc;

I.  întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a făcut, de asemenea, apel la solidaritate în ceea ce privește reinstalarea refugiaților în cadrul UE în cazul în care, printre altele, capacitatea de primire a unui stat membru este insuficientă, în vederea facilitării reinstalării persoanelor care beneficiază de protecție internațională în alte state membre, cu condiția ca persoanele vizate să își dea acordul și ca drepturile fundamentale ale acestora să fie respectate;

J.  întrucât ar trebui încurajată cooperarea cu statele terțe care au pus deja în aplicare diverse programe de reinstalare pentru a beneficia de experiența lor, prin intermediul schimbului de bune practici privind măsurile de primire și de integrare și calitatea generală a inițiativelor de reinstalare;

K.  întrucât organizațiile guvernamentale și neguvernamentale, atât locale, cât și internaționale, în special ICNUR, ar trebui să se implice în toate etapele programului de reinstalare al UE, contribuind cu informațiile specifice, cu expertiza tehnică, cu previziuni logistice și experiența acumulată;

L.  întrucât programul european de reinstalare nu trebuie să facă procesul de reinstalare mai dificil;

M.  întrucât se preconizează că Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) va fi operațional în 2010; întrucât acesta va putea oferi sprijin statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a inițiativelor de reinstalare, asigurând, în același timp, coordonarea politicilor la nivelul UE; întrucât Biroul European de Sprijin pentru Azil trebuie să participe activ la negocierile care au loc între statele membre, Comisie și ICNUR;

N.  întrucât ar trebui atrasă atenția nu numai asupra nevoii de a antrena mai multe state membre în reinstalarea refugiaților, ci și asupra calității, sustenabilității și eficienței reinstalării, punându-se accent pe măsurile de integrare;

O.  întrucât refugiaților ar trebui să li se permită imediat accesul la cursuri de limbă și cultură și, dacă este necesar, la îngrijire medicală și psihologică;

P.  întrucât accesul la oportunități de angajare pentru adulți și integrarea imediată a minorilor în școli constituie un pas esențial în vederea implementării cu succes a unei inițiative de reinstalare eficiente și întrucât, din acest motiv, aceștia ar trebui să aibă acces la servicii de orientare educațională și profesională;

Q.  întrucât există mai multe entități, atât în cadrul administrației publice (cum ar fi municipalitățile), cât și în cadrul societății civile, variind de la ONG-uri la organizații caritabile și de la școli la servicii sociale, care beneficiază de experiența și expertiza necesare pentru adoptarea măsurilor de monitorizare;

R.  întrucât cooperarea cu entitățile menționate anterior - în special cu municipalitățile - a fost foarte importantă pentru primirea și integrarea refugiaților în țările cu practici de reinstalare consolidate;

S.  întrucât stabilirea de priorități ar trebui să devină cât mai flexibilă posibil, fără a neglija prioritatea reală care trebuie acordată categoriilor celor mai vulnerabile de oameni, după cum este indicat de ICNUR;

T.  întrucât reinstalarea trebuie pusă în aplicare în mod complementar celorlalte soluții durabile oferite persoanelor care caută protecție internațională în UE și ținând cont de acestea și întrucât eforturile privind reinstalarea refugiaților nu ar trebui să minimalizeze eforturile de garantare a accesului egal și eficient la azil în interiorul UE;

U.  întrucât programele de relocare internă joacă și ele un rol important și ar trebui sprijinite alături de activitățile de reinstalare analizate de prezentul raport;

V.  întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a solicitat și crearea unui sistem de realocare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre care se confruntă cu o presiune specifică și disproporționată către alte state membre, după consultarea Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite, asigurându-se, în același timp, că realocarea este efectuată conform unor reguli nediscreționare, transparente și fără echivoc, care trebuie puse, de asemenea, în aplicare în urma solicitării Parlamentului;

W.  întrucât fără acces la informații, la resurse umane, consultanță specializată și monitorizare permanentă a eforturilor de reinstalare, statele membre care nu au mai participat la programe de reinstalare se vor confrunta cu mari dificultăți privind participarea la program și ar fi dificil să se atingă obiectivul privind implicarea mai multor state membre,

Un program de reinstalare al UE real și eficient

1.  salută inițiativa Comisiei de a propune o schimbare privind Fondul European pentru Refugiați, cu scopul de a încorpora impactul programului de reinstalare al UE;

2.  apreciază obiectivele generale stabilite în Comunicarea privind programul de reinstalare al UE menționate anterior și atenția din ce în ce mai mare acordată reinstalării la nivelul politicii generale a UE privind azilul;

3.  solicită luarea unor măsuri menite să informeze statele membre și autoritățile locale cu privire la beneficiile rezultate din reinstalarea refugiaților;

4.  reamintește, totuși, că o linie bugetară și sprijinul financiar nu sunt de ajuns pentru a pune în aplicare un program real de reinstalare la nivel european;

5.  îndeamnă statele membre să încurajeze crearea de mecanisme de finanțare privată și inițiative public-private mai extinse cu scopul de a sprijini Programul european de reinstalare;

6.  solicită un program mai ambițios, care să asigure calitatea și eficiența reinstalării, care să conțină orientări specifice privind un nou model de stabilire a priorităților, stimulente care să atragă mai multe state membre în procesul de reinstalare a refugiaților, să asigure coerența reinstalării cu alte politici UE privind azilul și standarde privind primirea refugiaților și măsurile de monitorizare ce trebuie luate în legătură cu fiecare inițiativă de reinstalare;

7.  consideră că, potrivit noilor perspective financiare (2013-2017), ar trebui stabilit un pachet financiar specific pentru reinstalare. Un astfel de pachet ar putea să fie prezentat sub forma unui fond dedicat reinstalării și ar trebui să ofere sprijin financiar pentru un program de reinstalare mai ambițios;

8.  salută noul Centru de Tranzit în Regim de Urgență (CTU) din România, care oferă cazare temporară refugiaților care au nevoie urgentă de reinstalare și/sau refugiaților care nu pot rămâne în prima țară de azil; invită Comisia să se folosească de acesta și, de asemenea, să promoveze reinstalarea prin intermediul Centrului de Tranzit în Regim de Urgență;

9.  salută inițiativele ad-hoc, luate de unele state membre, de a primi refugiați care au nevoie urgentă de reinstalare, recunoscând, în același timp, faptul că astfel de inițiative trebuie să prezinte o formă mai structurată;

Cerințe privind eficiența și capacitatea de reacție a măsurilor de reinstalare

10.  subliniază faptul că un program de reinstalare al UE eficient ar trebui să ofere protecție și soluții durabile, atât pentru cazurile refugiaților pe termen lung, pentru care reglementarea situației a fost amânată, cât și pentru reacții rapide și adecvate în caz de urgență sau în situații neprevăzute, și că stabilirea priorităților anuale ar trebui să fie de așa natură, încât să permită o reacție promptă la crizele umanitare apărute în mod spontan care s-ar putea declanșa pe parcursul anului;

11.  insistă asupra faptului că este importantă autorizarea anchetei pe teren cu scopul de a pregăti reinstalarea refugiaților, de a evalua nevoile acestora și de a permite programarea adecvată a următoarelor etape ale reinstalării, în afara informațiilor care ar putea fi oferite de ICNUR, de ONG-uri și de alte organizații;

12.  încurajează parteneriatul privat-public cu ONG-urile și cu alți parteneri sociali, precum organizațiile religioase și etnice, pentru a contribui la implementarea reinstalării și la promovarea voluntariatului în acest domeniu;

13.  consideră că municipalitățile care sunt deja implicate sau care urmează să se implice în programul de reinstalare ar trebui să dezvolte parteneriate și colaborări cu alte municipalități din țara de origine și din statele membre ale UE pentru a face schimb de experiență în acest domeniu și a consolida cooperarea în întreaga UE;

14.  subliniază nevoia instituirii unui cadru structurat de cooperare, prin luarea de măsuri în vederea dobândirii de cunoștințe și a facilitării colectării și schimbului de informații; subliniază, de asemenea, că un program de reinstalare al UE eficient trebuie să ofere statelor membre (atât celor care participă deja la program, cât și celor care doresc să participe) acces la resurse umane, la consultanță specializată și la schimburi de informații, care pot fi folositoare în oricare din etapele inițiativei de reinstalare; recunoaște faptul că toți cei implicați în reinstalare și, în special, refugiații reinstalați constituie o sursă importantă de informații pentru evaluarea inițiativelor de reinstalare;

15.  solicită examinarea celor mai bune practici eficiente și diseminarea acestora între statele membre, ceea ce ar putea include promovarea programelor comune, evaluarea inter pares, înființarea unor misiuni comune, utilizarea unei infrastructuri comune (precum centrele de tranzit) și organizarea de misiuni în statele membre care să evalueze activitatea de reinstalare în desfășurare;

16.  solicită ca relevanța măsurilor de monitorizare a calității primirii și integrării în statele membre gazdă să nu fie trecută cu vederea; consideră că succesul reinstalării nu trebuie definit doar în termenii strămutării fizice a refugiaților dintr-o țară terță într-un stat membru, ci și în termenii punerii în aplicare a măsurilor care permit integrarea refugiaților în țara gazdă;

17.  solicită acordarea unei atenții speciale resurselor umane implicate în oricare dintre programele de reinstalare actuale sau viitoare ale UE, în vederea asigurării unei proceduri care permite existența unor bune practici de adaptare și de integrare ale refugiaților în societatea gazdă, întrucât experiența anterioară arată că este necesar ca eforturile în materie de reinstalare să fie însoțite de monitorizarea efectuată de ofițerii și experții potriviți;

O unitate de reinstalare permanentă, piatra de temelie a unui program de reinstalare al UE eficient

18.  recunoaște lipsa unei cooperări structurate în ceea ce privește activitățile de reinstalare desfășurate în cadrul UE, care presupun un volum mare de pregătiri de natură logistică, cum ar fi misiunile de selectare și orientare, controalele medicale și de securitate, pregătiri legate de deplasări și obținerea de vize, precum și programele de primire și integrare, conform Comunicării Comisiei Europene COM(2009)0447;

19.  confirmă, de asemenea, punctul de vedere potrivit căruia absența mecanismelor de cooperare și coordonare între statele membre determină creșterea costurilor operațiunilor în materie de reinstalare, le fac mai puțin atractive și diminuează impactul strategic al acestora;

20.  recomandă, prin urmare, înființarea unei unități speciale cu personal adecvat, care să realizeze coordonarea necesară între toate activitățile legate de reinstalare aflate în desfășurare în statele membre;

21.  consideră că cel mai potrivit cadru instituțional pentru această unitate de reinstalare ar fi oferit de BESA, în care cooperarea s-ar înscrie în sfera de aplicare a politicilor UE în domeniul azilului și migrației;

22.  consideră că această unitate ar putea stabili o legătură strânsă cu ICNUR și cu ONG-urile locale în vederea obținerii unor informații importante, referitoare, de exemplu, la prioritățile stringente, la tehnicile de integrare etc., pe care le-ar trimite statelor membre și instituțiilor Uniunii Europene;

23.  insistă și asupra faptului că unitatea de reinstalare ar putea juca un rol semnificativ în monitorizarea și evaluarea eficacității și calității programului de instalare la nivelul UE, publicând rapoarte anuale cu privire la toate activitățile, bazate pe informațiile culese de către instituțiile/autoritățile implicate în inițiativele de reinstalare în statele membre;

24.  dorește să sublinieze că unitatea de reinstalare ar trebui să țină evidența ONG-urilor, a organizațiilor caritabile și a altor entități care pot coopera cu autoritățile publice în cadrul procesului de reinstalare a refugiaților; constată, de asemenea, că unitatea mai sus menționată ar trebui să emită în mod regulat documente care să prezinte standardele și criteriile pe care aceste entități trebuie să le respecte pentru a fi eligibile în vederea participării la programele de reinstalare ale UE;

25.  subliniază că BESA poate avea o contribuție extrem de folositoare în ceea ce privește asigurarea consecvenței și a complementarității între programul de reinstalare al UE și alte politici privitoare la azil ale UE;

Stabilirea flexibilă a priorităților

26.  recunoaște că un program de reinstalare corespunzător necesită o actualizare regulată a naționalităților și a categoriilor de refugiați care ar trebui să aibă întâietate în procesul de reinstalare, acordând o atenție specială urgențelor din punct de vedere geografic și persoanelor deosebit de vulnerabile, care au cea mai mare nevoie de protecție;

27.  consideră că prioritățile anuale ale UE ar trebui stabilite de către Comisie, conform propunerii, cu implicarea fermă și eficientă a ICNUR și a Parlamentului European în toate etapele legate de identificarea și evaluarea candidaților la reinstalare;

28.  sugerează ca o delegație formată din membri ai Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), ai Comisiei pentru afaceri externe (AFET) și ai Comisiei pentru dezvoltare (DEVE) să participe la reuniunile anuale ale grupului de experți în materie de reinstalare;

29.  consideră că programul de reinstalare al UE ar trebui să includă proceduri specifice care să permită implicarea Parlamentului European în elaborarea priorităților anuale ale UE;

30.  încurajează BESA să adopte un rol esențial în definirea ordinii de zi referitoare la reinstalare în cadrul UE;

31.  susține principiul potrivit căruia, în conformitate cu nevoia de adaptabilitate la prioritățile anuale ale UE, ar trebui ca în fiecare an să existe categorii de refugiați care nu se deplasează, astfel încât statele membre să poată reinstala persoanele deosebit de vulnerabile în orice moment al anului;

32.  afirmă că e posibil ca fiecare stat membru să poată lua măsuri în ceea ce privește procedurile de urgență necesare în situațiile neprevăzute de natură umanitară - de exemplu, situația în care refugiații se confruntă cu un atac armat sau cea în care incidentele ori catastrofele naturale afectează grav taberele de refugiați; consideră că aceste proceduri ar permite ca reinstalarea să se desfășoare într-o perioadă scurtă de timp, în care măsurile administrative să fie luate fie într-un interval redus, fie, în anumite cazuri, în urma strămutării refugiaților; recomandă ca acest efort să reprezinte unul din obiectivele programului de reinstalare al UE;

Cooptarea mai multor state membre în cadrul programului de reinstalare

33.  își exprimă regretul că, în prezent, doar un număr de zece state membre desfășoară programe de reinstalare, elaborate în lipsa unei coordonări între statele membre respective;

34.  recunoaște că participarea statelor membre este în continuare una voluntară, ținând seama de divergențele privitoare la condițiile de primire, la partenerii implicați și la criteriile legale pe baza cărora se decide cu privire la cine anume urmează să fie reinstalat;

35.  admite că anumite state membre, în special din sudul Europei, se confruntă cu provocări deosebite din cauza așezării acestora la frontiera externă a Uniunii;

36.  solicită, cu toate acestea, creșterea stimulentelor în vederea încurajării unui număr mai mare de state membre de a participa la programul de reinstalare al UE; recunoaște că, în vreme ce asistența financiară este importantă, nu ar trebui subminată contribuția pe care BESA o poate aduce cu privire la acest aspect, ajutând la uniformizarea situației, prin creșterea calității serviciilor oferite refugiaților în statele membre și prin acordarea de ajutor în ceea ce privește cele mai eficiente practici pentru găzduire și integrare;

37.  propune acordarea unei asistențe financiare mai substanțiale statelor membre care doresc să ia parte la programul de reinstalare al UE, pentru a le sprijini să creeze un program de reinstalare sustenabil și să reducă povara inițială a înființării unui astfel de program; sugerează că, în vederea evitării unui impact puternic asupra Fondului European pentru Refugiați, valoarea ajutorului financiar ar trebui să devină, după primii ani de participare la program, egală cu cea a ajutorului acordat celorlalte state membre;

38.  consideră că nu va fi posibil să fie mărit numărul de refugiați reinstalați pe teritoriul UE în lipsa unui cadru administrativ și specializat care să susțină programul și în lipsa creării unor structuri permanente în vederea pregătirii pentru procesul de reinstalare și a monitorizării procesului de integrare;

Măsuri de monitorizare

39.  consideră că un program de reinstalare eficient al UE trebuie să includă dispoziții referitoare la măsurile de monitorizare care trebuie aplicate, insistând asupra calității reinstalării în fiecare stat membru și asupra standardelor corespunzătoare în toate etapele, de la recunoașterea până la primirea și integrarea refugiaților;

40.  invită statele membre implicate în programele de reinstalare să își evalueze măsurile luate în privința procesului de reinstalare pentru a asigura și a îmbunătăți integrarea refugiaților. Statele membre ar trebui, de asemenea, să monitorizeze în mod regulat integrarea refugiaților;

41.  consideră că autoritățile guvernamentale ar trebui să susțină o cooperare deplină cu entitățile neguvernamentale (ONG-urile internaționale și locale, de exemplu) și să profite de cunoștințele și de apropierea acestora din urmă cu privire la furnizarea celor mai bune și mai eficiente practici referitoare la reinstalarea refugiaților; participarea societății civile la Programul European de Reinstalare va consolida sprijinul și inițiativele de primire ale statelor membre și ale autorităților locale;

42.  sprijină eforturile intense ale tuturor entităților implicate în vederea acordării dreptului la adăpost, asistență medicală, educație, cursuri de limbă și asistență psihologică adecvate, precum și a accesului la piața forței de muncă pentru refugiați, în special pentru cei mai vulnerabili, astfel încât integrarea acestora să fie una de succes;

43.  invită BESA să stabilească, mai ales cu ajutorul unității de reinstalare propuse, criterii clare pentru o reinstalare de calitate, în strânsă colaborare cu ICNUR, ONG-uri și autoritățile locale, și să monitorizeze reinstalarea refugiaților pentru a contribui la evaluarea și la îmbunătățirea ulterioară a activităților în materie de reinstalare din statele membre;

44.  subliniază încă o dată rolul BESA în calitate de entitate care ar putea să facă cunoscute anumite deficiențe ale programelor de reinstalare, acordând sprijin statelor membre în găsirea de soluții specifice, și să încurajeze adoptarea unor practici mai bune, în cazul în care va avea la dispoziție o unitate de reinstalare permanentă;

45.  solicită organizarea unei dezbateri anuale comune de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru afaceri externe, cu scopul de a contribui la dezvoltarea programului;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2009)0090. (2) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 348.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare: implementarea programului de lucru Educație și formare profesională 2010” (2010/2013(INI))

P7_TA(2010)0164 A7-0141/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2009 intitulată „Competențe cheie pentru o lume în curs de schimbare” (COM(2009)0640),

–  având în vedere cele opt competențe cheie prevăzute în Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind „Competențele cheie pentru învățarea de-a lungul vieții – Un cadru european de referință”(1),

–  având în vedere programul de lucru pe zece ani „Educație și formare profesională 2010” și rapoartele intermediare comune ulterioare privind progresele realizate în punerea în aplicare a acestuia,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă(2),

–  având în vedere raportul grupului de experți privind noile competențe pentru noi locuri de muncă intitulat „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să acționăm acum”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și al formării profesionale („ET 2020”)(3),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 privind învățarea în rândul adulților: nu este niciodată prea târziu pentru a învăța(4),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind învățarea de-a lungul vieții în serviciul cunoștințelor, creativității și inovației – punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”(5),

–  având în vedere cadrul de cooperare europeană în domeniul tineretului, adoptat în noiembrie 2009,

–  având în vedere „Consensul european privind dezvoltarea în domeniul educației”, un cadru strategic elaborat în noiembrie 2007 de reprezentanții instituțiilor UE, statele membre, societatea civilă și alte părți interesate,

–  având în vedere evaluarea amănunțită a rapoartelor naționale și a performanțelor cu ajutorul unui set de indicatori și puncte de referință (SEC(2009)1598 și SEC(2009)1616),

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0141/2010),

A.  întrucât educația și formarea profesională de calitate reprezintă o condiție esențială pentru împlinirea personală a individului, egalitatea de șanse și lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei, precum și pentru cetățenia activă și coeziunea socială;

B.  întrucât îmbunătățirea calității educației și a formării tuturor elevilor, pentru a obține o creștere a ofertei educaționale, reprezintă a prioritate;

C.  întrucât, în pofida anumitor ameliorări în ceea ce privește performanțele în domeniul educației și formării profesionale în Uniunea Europeană, majoritatea punctelor de referință stabilite pentru anul 2010 nu vor fi atinse; întrucât în special nivelurile de competențe rămân inadecvate, și întrucât o treime din populația Europei are un nivel foarte scăzut de calificări educaționale;

D.  întrucât la zece ani de la lansarea Procesului de la Bologna nu a fost realizată convergența dorită între statele membre în ceea ce privește învățământul superior;

E.  întrucât politicile în domeniul educației și formării profesionale ar trebui să le permită tuturor cetățenilor, indiferent de vârstă, gen, starea sănătății, condiția fizică, mentală și psihică, naționalitate, religie și situație socio-economică, să dobândească, să își actualizeze și să își dezvolte deprinderile și competențele pe tot parcursul vieții;

F.  întrucât educația și formarea sunt elemente-cheie în punerea în aplicare cu succes a agendei sociale reînnoite pentru oportunități, acces și solidaritate; întrucât implementarea agendei ar contribui la crearea de mai multe și mai bune locuri de muncă, și ar oferi mai multor cetățeni europeni posibilitatea de a-și atinge potențialul;

G.  întrucât este nevoie de un efort continuu pentru a asigura că femeile dispun de acces egal la educație la toate nivelurile și că alegerile educaționale nu sunt predeterminate de stereotipuri de gen;

H.  întrucât punerea deplină în aplicare a competențelor-cheie necesită măsuri politice suplimentare atât la nivel european, cât și național;

I.  întrucât provocarea esențială pentru educație și formare în Europa este reforma educației îndreptată spre un sistem de învățare centrat pe învățarea de ansamblu, care pregătește tinerii să devină cetățeni fericiți, activi la nivel global, pregătiți să intre pe piața muncii;

J.  întrucât punerea în aplicare și dezvoltarea suplimentară a strategiilor de învățare continuă rămân o provocare esențială pentru numeroase state membre; întrucât trebuie acordată o atenție mai mare întregului ciclu de viață, nu numai anumitor sectoare sau grupuri;

K.  întrucât avantajele investițiilor în educație sunt privite numai într-o perspectivă pe termen lung și este important să se asigure faptul că acestea nu sunt înlăturate din agenda politică; întrucât ar trebui să solicităm orientări din partea UE privind calitatea sistemelor de educație și de formare profesională, iar constrângerile bugetare nu ar trebui să existe în acest domeniu, sau, cel puțin, resursele alocate ar trebui să crească, nu să scadă; întrucât UE trebuie, așadar, să se echipeze cu mecanisme bugetare care nu sunt legate de programarea anuală în domeniul educației și formării;

L.  întrucât investițiile în educație și formarea profesională, reconversia, actualizarea și adaptarea cunoștințelor și competențelor tuturor este o condiție prealabilă esențială pentru a ieși din criză și a face față provocărilor pe termen lung a competitivității economice globale, ocupării forței de muncă, mobilizării și incluziunii sociale;

M.  întrucât peste 80 % dintre învățătorii și 97 % dintre educatorii din Uniunea Europeană sunt femei, în timp ce în învățământul secundar cifra echivalentă este de numai 60 %, și întrucât în învățământul superior și sistemul de cercetare acest procent este sub 40 %;

N.  întrucât dificultățile cu care se confruntă profesorii sunt din ce în ce mai mari, deoarece mediile educaționale devin tot mai complexe și eterogene, cum ar fi schimbările din tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC), constrângerile financiare provocate de criza economică, modificările structurilor sociale și familiale, multiculturalismul;

O.  întrucât va fi importantă punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale UE 2020 pentru a aborda aceste provocări esențiale;

P.  întrucât competențele digitale vor avea o importanță crescândă în evoluția economiei bazate pe cunoaștere și a pieței muncii din UE; întrucât aceste competențe oferă posibilități pentru redresarea economică, încurajând spiritul antreprenorial, și un acces sporit la locuri de muncă;

Q.  întrucât sportul este unul dintre cele mai eficiente mijloace de combatere a abuzurilor de substanțe (fumat, alcoolism, consum de droguri), și întrucât elevii și studenții din învățământul superior reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscurilor în această privință; întrucât participarea elevilor și studenților la activitățile sportive depinde în primul rând de existența unei infrastructuri de bază adecvate,

1.  salută Comunicarea Comisiei, menționată anterior, privind „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare”;

2.  subliniază că, în pofida progreselor din ultimii ani, numeroși cetățeni europeni încă nu au competențe suficiente; subliniază că unul din șapte tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani) părăsesc timpuriu școala (6 milioane de abandonuri școlare în UE 27), că unul din patru tineri de 15 ani au deprinderi slabe de citit, că aproximativ 77 de milioane de persoane (aproape o treime din populația Europei cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) nu au calificări formale sau au calificări slabe, că numai un sfert au calificări superioare, și că prea mulți cetățeni europeni nu dețin competențe în domeniul TIC; subliniază faptul că nivelul de competențe continuă să fie foarte scăzut în întreaga UE și este preocupat de creșterea numărului de tineri care nu știu să citească corect la vârsta de 15 ani (21,3 % în 2000 și 24,1 % în 2006);

3.  solicită Comisiei să continue dezbaterea privind „Noile competențe pentru noi locuri de muncă”; subliniază că, până în 2020, alte 16 milioane de locuri de muncă vor necesita calificări superioare și alte patru milioane de locuri de muncă vor necesita calificări medii, în timp ce numărul locurilor de muncă pentru care se cere un nivel slab de calificare va scădea cu 12 milioane; subliniază faptul că până în 2015 majoritatea locurilor de muncă vor necesita competențe în domeniul TIC; solicită ca această dezbatere să cuprindă toate părțile interesate, inclusiv profesori și elevi, organizații profesionale competente, ONG-uri și sindicate din domeniu, reprezentanți ai societății civile și, în special, asociații ale părinților și elevilor, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri;

4.  consideră că este esențial să se introducă politici care urmăresc îmbunătățirea calității educației și formării pentru toți elevii, și subliniază faptul că, pentru ca sistemele europene de învățământ să răspundă provocării privind competitivitatea globală, este necesară creșterea oportunităților educaționale disponibile, care trebuie să aibă un nivel mai ridicat și domeniu de aplicare mai larg, pentru a satisface cerințele urgente ale sectoarelor profesionale și pieței muncii;

5.  consideră că învățarea limbilor străine este esențială pentru a facilita accesul tinerilor pe piața muncii și pentru a spori mobilitatea acestora și egalitatea de șanse;

6.  invită statele membre să continue punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor;

7.  solicită să se acorde atenție nu numai așa-numitelor noi locuri de muncă „verzi”, ci și locurilor de muncă „albe”; subliniază că, până în 2030, procentul persoanelor de peste 65 de ani în raport cu persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani va crește de la 26 % în 2008 la 38 % în 2030; constată că, în consecință, va exista o nevoie crescândă de politici comune privind îmbătrânirea activă, în special cu privire la măsurile de promovare a alfabetizării și de a reîmprospăta și actualiza competențele-cheie în domeniul TIC, cu scopul de a depăși decalajul digital, care este un factor în creștere de excluziune socială a persoanelor în vârstă;

8.  constată faptul că Comunicarea Comisiei privind UE 2020 subliniază că „rata de angajare a femeilor este deosebit de scăzută” (numai 63 % dintre femei lucrează, față de 76 % dintre bărbați), și că „vor fi necesare politici de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, pentru a spori participarea forței de muncă”; prin urmare, trebuie urmărită politica de educație și formare, pentru a reduce această diferență de pe piața muncii, contribuind astfel la realizarea creșterii durabile și a coeziunii sociale; insistă asupra importanței unei educații care să nu se bazeze pe diferența de gen, începând cu cea mai fragedă vârstă;

9.  solicită acordarea unei atenții speciale necesității de a facilita integrarea persoanelor cu handicap, indiferent de vârstă, în educație și formare profesională, acordând o atenție deosebită integrării veritabile a copiilor cu handicap în instituțiile școlare, încă din primii ani de viață; subliniază necesitatea unor investiții adecvate și a unei strategii pe termen lung, pentru a înlătura orice piedică în acest domeniu;

10.  consideră că toate formele de educație ar trebui să încurajeze dobândirea de competențe democratice, prin sprijinirea consiliilor de elevi, și acordându-le elevilor posibilitatea de a-și asuma coresponsabilitatea pentru educație, astfel cum este consacrată în Carta drepturilor elevilor; în acest sens, solicită o dezbatere detaliată la nivelul societății europene, cu privire la funcția și rolul educației, și sugerează faptul că Agora cetățenilor europeni ar putea fi un spațiu pentru o astfel de dezbatere;

11.  invită Comisia Europeană, statele membre și angajatorii, în strânsă cooperare cu furnizorii de educație și formare profesională, să încurajeze îmbunătățirea competențelor pentru persoanele care provin din medii defavorizate;

12.  recunoaște că globalizarea a schimbat profund societățile Europei și recomandă includerea educației pentru dezvoltarea globală în orice formă de educație, pentru a le permite cetățenilor să facă față amenințărilor și oportunităților din partea unei lumi în schimbare;

13.  consideră esențială instituirea alfabetizării digitale și în domeniul mass-media, precum și al noilor tehnologii, la toate nivelurile de educație și formare profesională, oferirea de cursuri introductive pentru noile tehnologii și educarea tuturor în vederea aplicării, în egală măsură, a expertizei și a discernământului critic atunci când se recurge la forme moderne de comunicare și conținut mass-media; subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăți competențele digitale ale tuturor cetățenilor europeni; subliniază faptul că formarea profesională și educația în domeniul TIC, atât la nivel național, cât și comunitar, reprezintă o necesitate, având în vedere importanța crescândă a acestor competențe pe piețele forței de muncă în schimbare;

14.  subliniază importanța acordării unui sprijin suficient și de înaltă calitate pentru dezvoltarea competențelor profesorilor, precum și a introducerii unor metode noi de organizare a educației în medii școlare atractive;

15.  subliniază importanța educației artistice, culturale și a sportului în educație și formare profesională, precum și necesitatea de a le acorda o atenție deosebită nu numai în învățământul preșcolar, primar și secundar, ci și la nivelul educației continue; consideră că, alături de cultivarea competențelor profesionale și tehnice, educația culturală și socială constituie elemente esnțiale ale politicilor de pregătire pentru că acestea ajută la dezvoltarea aptitudinilor neacademice, promovând astfel realizarea individuală și dobândirea de competențe de bază;

16.  solicită statelor membre să se asigure că există suficiente fonduri pentru investiții în sport destinate instituțiilor de învățământ și să sporească cooperarea între domeniile publice și cele private în acest domeniu;

17.  invită statele membre să asigure investiții suficiente în educație, pentru a garanta accesibilitatea pe piața ocupării forței de muncă pentru toate categoriile de cetățeni;

18.  subliniază importanța utilizării istoriei și a limbii ca instrumente pentru realizarea integrării europene sociale și culturale;

Învățământul preșcolar

19.  atrage atenția asupra importanței educației timpurii de înaltă calitate pentru dobândirea timpurie de competențe-cheie, inclusiv abilitatea copilului de a comunica atât în limba maternă, cât și în limba țării gazdă, și, în special, pentru a-i sprijini pe copiii provenind din medii defavorizate și cu nevoi speciale (de învățare), pentru a combate viitoarea sărăcie și excluderea socială;

20.  atrage atenția asupra importanței de a promova o cultură a lecturii începând cu nivelul preșcolar, precum și asupra importanței accesului la materiale de citit la vârsta preșcolară;

21.  atrage atenția asupra importanței educației în limba maternă, inclusiv în cazul minorităților tradiționale;

22.  subliniază importanța multilingvismului pentru mobilitate: din acest motiv, solicită statelor membre să introducă învățarea unei a doua limbi într-o etapă timpurie;

23.  subliniază importanța punerii în aplicare a unor măsuri de sprijin pedagogic pentru copiii imigranților, pentru a facilita adaptarea acestora la mediul educațional și social din țara gazdă;

24.  subliniază necesitatea de a încuraja și susține activități care să consolideze creativitatea copiilor de timpuriu, conturând astfel traiectoria unei culturi a inovației în Europa;

25.  atrage atenția asupra obiectivelor Barcelona care au urmărit să ofere până în 2010 îngrijire pentru 90 % dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta obligatorie de școlarizare și pentru cel puțin 33 % dintre copiii sub trei ani, asigurând astfel accesul cât mai multor persoane la îngrijirea copiilor;

Învățământul primar și secundar

26.  subliniază necesitatea continuării dezvoltării și confirmării dobândirii de competențe lingvistice în școala primară și secundară, și în cazul copiilor imigranți, precum și importanța predării în limba maternă în cazul minorităților tradiționale;

27.  sprijină ideea unei predări care să permită o consultare mai regulată și o participare mai semnificativă a elevilor la gestionarea procesului educativ, o participare activă a părinților elevilor la comunitatea educațională, și dezvoltarea unei relații bazate pe încredere între profesori și elevi, având drept obiectiv stimularea spiritului de inițiativă și dobândirea de competențe sociale și civice care sunt esențiale unei cetățenii active;

28.  subliniază importanța de a incorpora noi tehnologii în programă, ca un instrument necesar de învățare într-un sistem de învățământ modern; sprijină ideea că, sub supravegherea corespunzătoare, copiii dobândesc competențe TIC la o vârstă fragedă care să le permită să utilizeze conținutul mass-media și, în special, internetul, dând dovadă de un sentiment de responsabilitate și de discernământ critic și consideră ca fiind esențială sensibilizarea copiilor cu privire la problemele legate de protejarea vieții private, protecția datelor cu caracter personal și respectarea normelor în materie de drepturi de autor;

29.  consideră că progresele realizate în adaptarea programei școlare la competențele cheie este un aspect pozitiv, însă este absolută nevoie de eforturi suplimentare, în special prin recunoașterea și certificarea competențelor dobândite în cadrul educației formale și informale, pentru a sprijini dobândirea de competențe cheie pentru persoanele care prezintă riscul de randament școlar scăzut și de excludere socială;

30.  solicită luarea de măsuri de promovare a activităților fizice și sportive în școli, și crearea și participarea la campionate școlare, care vor îmbunătăți sănătatea, vor încuraja integrarea și vor contribui la crearea de modele pozitive de comportament;

31.  pledează pentru educarea și formarea profesională a copiilor proveniți din familiile de migranți, subliniind contribuția majoră a educației la integrarea cu succes a migranților în societatea europeană;

32.  solicită o strategie cuprinzătoare de dobândire a competențelor cheie, care să cuprindă atât adaptarea programei școlare, cât și sprijinirea dezvoltării profesionale continue a profesorilor, obținându-se astfel o comunitate educațională bine pregătită; consideră că ar trebui să li se ofere profesorilor stimulente pentru ași îmbunătăți modul de predare și a se concentra asupra dezvoltării profesionale;

33.  invită statele membre să introducă noi combinații de discipline și materiale în școlile care oferă învățământ general, astfel încât să li se permită tinerilor care suferă de una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare – dislexie – să își finalizeze cu succes studiile, în ciuda handicapului lor de învățare;

34.  subliniază importanța educației integrate, în scopul prevenirii prejudecăților sociale și a discriminării, contribuind astfel la solidaritatea socială europeană;

Învățământul superior

35.  solicită o mobilitate sporită între instituțiile de învățământ superior, mediul de afaceri și educația și formarea profesională (de exemplu, elevi, profesori, angajați, formatori) pentru a promova educația centrată pe elev și dobândirea de competențe precum spiritul întreprinzător, înțelegerea interculturală, gândirea critică și creativitatea, care sunt tot mai necesare pe piața muncii. consideră că în acest scop ar trebui eliminate urgent obstacolele existente din cadrul UE , acordându-se o atenție deosebită obstacolelor legate de barierele financiare și de recunoașterea calificărilor, astfel încât să se amelioreze calitatea experiențelor de mobilitate pentru toți elevii; sprijină asigurarea calității învățământului superior ca mijloc de consolidare a mobilității în scopuri academice și de cercetare, și ca o condiție prealabilă pentru garantarea unor oportunități egale de angajare cetățenilor UE;

36.  subliniază importanța de a oferi tuturor tinerilor o pregătire solidă în competențele de bază, care sunt esențiale pentru promovarea mobilității pe tot parcursul vieții și care să le permită acestora să facă față transformărilor de pe piața muncii și apariției unor noi nevoi economice și sociale;

37.  solicită promovarea unor programe de cercetare în vederea consolidării „triunghiul cunoașterii”, acesta fiind esențial pentru stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană;

38.  invită statele membre să modernizeze agenda învățământului superior și, în special, să alinieze programa școlară la cerințele de pe piața muncii;

39.  invită instituțiile de învățământ superior să își modernizeze cursurile și, în general, să accelereze Procesul de la Bologna;

40.  consideră că instituțiile de învățământ superior ar trebui să fie mai deschise și mai pregătite pentru toți studenții, și mai ales pentru studenții care nu au frecventat formele tradiționale de învățământ și pentru grupurile defavorizate, și că ar trebui pentru aceste două categorii și că unul dintre mijloacele cele mai utile ar fi sistemele de burse de studii care beneficiază de fonduri semnificative, prin care tinerii provenind din familii sărace ar putea fi încurajați să se angajeze într-un ciclu de studii; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să implementeze politici tematice în scopul garantării dreptului fundamental la educație pentru toate persoanele, inclusiv pentru tinerii cu posibilități financiare mai reduse și că ar trebui explorată în viitor un obiectiv compozit pentru echitate în învățământul superior, ca parte a cadrului strategic pentru educație și formare profesională;

41.  reamintește, în acest context, concluziile Consiliului din mai 2007(6), privind indicatorii pentru monitorizarea Platformei de acțiune de la Beijing în domeniul educației și formării profesionale a femeilor, în special în învățământul superior și în cercetare; regretă totuși că acești indicatori nu sunt luați în considerare pe deplin în activitatea de monitorizare a punerii în aplicare a Programului de lucru „Educație și formare 2010”; în acest sens, încurajează utilizarea acestora ca un instrument pentru monitorizarea progresului către promovarea egalității de gen în domeniul educației și formării;

42.  constată că, deși au fost realizate progrese în ceea ce privește accesul femeilor la învățământul superior, acestea sunt în continuare subreprezentate în disciplinele matematică, științe și tehnologie (numai 32 % dintre absolvenți sunt femei, iar 68 % sunt bărbați); subliniază faptul că reducerea dezechilibrelor de gen în aceste domenii ar contribui la o scădere a deficitului de competențe cu care se confruntă UE în aceste domenii;

43.  consideră educația informală ca fiind un domeniu educațional complementar educației formale, și recomandă ca acesta să fie tratat ca atare în cadrul activității de elaborare de politici educaționale ET2020;

44.  solicită investiții mai mari, mai eficiente și mai cuprinzătoare în învățământul superior;

45.  solicită statelor membre să încurajeze parteneriatele (la nivel internațional, național, regional și local) între instituțiile de învățământ superior, centrele de cercetare și mediul de afaceri și investițiile financiare ale mediului de afaceri în învățământul superior;

46.  invită statele membre să aloce resursele necesare pentru învățământul superior, astfel încât acesta să poată să răspundă schimbărilor globale, ca un instrument important pentru redresarea economică și socială în urma crizei recente;

47.  invită statele membre să sprijine educația în limba maternă pentru minorități, prin mijloace legislative, administrative și financiare;

Educația și formarea profesională

48.  insistă asupra faptului că educația și formarea profesională de înaltă calitate sunt fundamentale pentru furnizarea de noi profesioniști și esențiale pentru acțiunea „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, acordând o atenție deosebită extinderii formării la locul de muncă și a stagiaturilor, inclusiv pentru tinerii absolvenți, pe bază de acorduri între universități și întreprinderi; în plus, consideră ca fiind importante promovarea perioadelor de studii și a stagiilor practice pentru studenții care doresc să urmeze o formare profesională în alte state ale Uniunii Europene, urmând exemplul oferit de programul Erasmus pentru studenții din mediul universitar; solicită creșterea susținerii și a prestigiului învățământului profesional;

49.  subliniază necesitatea de a moderniza în continuare programele de învățământ profesional, ținând cont de competențele-cheie, cu scopul de a îmbunătăți calitatea acestora și a le face mai atractive pentru tineri, pe de o parte, în timp ce, pe de altă parte, acestea devin mai adecvate pentru nevoile evolutive de pe piața muncii; consideră că programele de învățământ profesional ar trebui să amelioreze competențele transversale fundamentale;

50.  subliniază necesitatea adoptării, pe baza bunelor practici existente, a unui model de recunoaștere a creditelor de formare referitoare la competențele cetățenilor, pentru tinerii implicați în activități de voluntariat în folosul comunității, sponsorizate de organizații nonprofit, sau în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

51.  solicită îmbunătățirea tranziției între învățământul profesional secundar și învățământul superior, care asigură calificări superioare;

52.  subliniază dimensiunea legată de învățarea continuă a Recomandării privind competențele-cheie și insistă că, pentru ca aceasta să fie pusă în aplicare pe deplin, sunt necesare progrese suplimentare în domeniul educației și formării profesionale și al învățării în rândul adulților, inclusiv prin recunoașterea juridică a unui drept universal la educația continuă;

53.  subliniază importanța schimbului de informații și de bune practici, de succes, între statele membre, în domeniul educației și formării profesionale;

Învățarea continuă

54.  solicită acțiuni imediate pentru soluționarea problemei numărului tot mai mare de persoane cu niveluri scăzute de competențe de lectură, acordând sprijin special autorităților locale, întrucât acestea sunt cel mai ușor accesibile cetățenilor; invită statele membre și Comisia să-și concentreze atenția asupra analfabeților, al căror număr este încă prea mare, și să ia măsuri ferme pentru a aborda această problemă – inclusiv în situațiile în care sunt implicați adulți;

55.  este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri șomeri, în special în această perioadă de criză economică; solicită insistent statelor membre să facă în așa fel încât piețele muncii să fie cât mai flexibile, pentru ca tinerii să poată găsi și schimba locuri de muncă cu ușurință;

56.  subliniază necesitatea includerii îmbunătățite a furnizorilor de educație în dezvoltarea cadrelor de calificare naționale generale, și a unei mai bune recunoașteri a educației anterioare, inclusiv a celei dobândite în mod informal sau ad-hoc;

57.  subliniază că obiectivele stabilite în ceea ce privește patru din cele cinci puncte de referință adoptate în 2003 nu vor fi atinse; solicită Comisiei, statelor membre, autorităților regionale și locale și altor părți interesate să examineze cauzele și să ia măsuri corespunzătoare pentru a schimba situația;

58.  subliniază importanța unui dialog structurat și a consultării continue între cei care sunt în etapele finale de educație și formare, instituțiile de învățământ superior și întreprinderi;

59.  susține obiectivul de a crește participarea adulților în învățarea de-a lungul vieții de la 12,5 % la 15 % până în 2020 și solicită măsuri corespunzătoare în acest sens; în acest scop, invită universitățile să faciliteze accesul mai larg la studii, să diversifice și să extindă baza de studenți și să modifice programele de studii pentru a le face atractive pentru adulții care reiau studiile; invită Comisia și statele membre să ia măsuri și mai decisive pentru sprijinirea și popularizarea instituțiilor de învățare continuă, cum ar fi școlile „celei de-a doua șanse”; solicită luarea în considerare a perspectivei de gen, precum și promovarea acesteia în punerea în aplicare a strategiilor de învățare de-a lungul vieții; atrage atenția asupra faptului că universitățile pentru persoanele de vârsta a treia joacă un rol esențial în învățarea de-a lungul vieții;

60.  subliniază că unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă adulții care doresc să participe la educație și formare profesională este lipsa de facilități de sprijin pentru familiile acestora; prin urmare, încurajează statele membre să creeze măsuri de sprijin, ca modalitate de a asigura că toți studenții și lucrătorii cu responsabilități familiale (îngrijirea copiilor sau a altor persoane dependente) au posibilitatea de a-și actualiza și/sau ameliora deprinderile și competențele, pe baza bunelor practici dezvoltate în acest domeniu în cadrul programării Fondului social european, care includ bonuri pentru servicii și pentru reconciliere; consideră că ar trebui exploatate, în special, oportunitățile educației on-line, întrucât acestea permit o mai mare flexibilitate în îmbinarea educației cu munca și îngrijirea;

61.  încurajează Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați să ia măsuri care să vizeze îmbunătățirea colectării și a analizei de date comparabile privind egalitatea de gen în domeniul educației și formării, și să se asigure că statisticile referitoare la indicatorii relevanți cu privire la Platforma de acțiune de la Beijing sunt ușor accesibili și actualizați periodic;

62.  recomandă ca instituțiile de învățământ și formare să urmărească o mai bună comunicare a programelor lor deschise pentru adulți și să simplifice procedurile administrative care permit accesul la aceste programe;

63.  invită Comisia Europeană să considere implicarea părților interesate ca o expertiză esențială, și să recunoască rolul acestora ca entități responsabile de implementarea strategiei ET2020;

64.  solicită Comisiei Europene să includă educația informală, educația profesională și formarea, precum și elevii, în viitoarea referință referitoare la mobilitate pentru ET2020, și să preia referința pentru procesul de la Bologna privind mobilitatea studenților;

o
o   o

65.  Încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (2) JO C 290, 4.12.2007, p. 1. (3) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (4) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 46. (5) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 33. (6) Documentul Consiliului 9152/2007.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la o serie de chestiuni deontologice legate de administrarea societăților (2009/2177(INI))

P7_TA(2010)0165 A7-0135/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate(1),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei care însoțește cele două recomandări mai sus menționate, care a fost publicată, de asemenea, la 30 aprilie 2009 (COM(2009)0211),

–  având în vedere Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM(2009)0362),

–  având în vedere Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților cotate la bursă(3),

–  având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului(4),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0135/2010),

A.  întrucât Uniunea Europeană și lumea întreagă trec prin cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani, iar economia reală trebuie să facă față celei mai severe recesiuni din această perioadă; întrucât se preconizează condiții dificile pentru ocuparea forței de muncă, în ciuda unei relative relansări economice;

B.  întrucât, indiferent de tipul de societate sau de sectorul în care aceasta își desfășoară activitatea, există o serie de chestiuni legate de administrarea societăților care sunt importante în contextul general al deontologiei comportamentului în afaceri, cum ar fi obligația de diligență, transparența, responsabilitatea socială corporativă, gestionarea riscurilor, durabilitatea economică a opțiunilor de investiții financiare, practicile consiliilor de administrație sau ale consiliilor de supraveghere, exercitarea drepturilor acționarilor; întrucât recenta criză financiară a demonstrat că aceste chestiuni trebuie examinate din perspectiva menținerii stabilității financiare și analizate în permanență pentru a contribui la găsirea de soluții care să permită societăților să facă față actualelor provocări și să contribuie la promovarea creșterii economice și a unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă în cadrul UE;

C.  întrucât criza a arătat totodată legături strânse între gestionarea riscurilor și politica de remunerare și importanța acesteia din urmă în mecanismele care guvernează buna funcționare a societăților; din acest motiv, gestionarea riscurilor ar trebui luată în calcul în mod corespunzător în momentul elaborării politicii de remunerare, astfel încât să permită includerea unor sisteme eficiente de gestionare a riscurilor într-o abordare mai extinsă și mai echilibrată în materie de guvernanță și să garanteze, în cazul creării de sisteme de stimulente, că se asigură sisteme corespunzătoare de gestionare a riscurilor;

D.  întrucât societățile din toate sectoarele au în comun o serie de clase de risc, deși unele tipuri de risc sunt specifice fiecărui sector (cum ar fi riscurile cu care se confruntă societățile care își desfășoară activitatea în sectorul financiar); întrucât lipsa unei gestionări eficiente a riscurilor, generată de monitorizarea inadecvată a respectării regulilor în materie de supraveghere, și stimulentele disproporționate din cadrul politicilor de remunerare au avut un rol central în cadrul recentei crize financiare;

E.  întrucât gestionarea riscurilor ar trebui înțeleasă și aplicată la nivelul întregii organizații, nu numai la nivelul unităților operaționale individuale ale acesteia; aceasta ar trebui, de asemenea, să fie adusă la cunoștință, să fie transparentă și supusă exigențelor în materie de raportare;

F.  întrucât orice soluție ar trebui să garanteze că, în momentul asumării riscului, acesta este conform cu obiectivul activității economice și cu strategia societății, luându-se în considerare în mod corespunzător gestionarea eficientă a riscurilor; întrucât gestionarea eficientă a riscurilor ar trebui privită ca fiind unul dintre elementele cele mai importante ale bunei guvernări corporative în cadrul tuturor societăților;

G.  întrucât una dintre primele măsuri luate de Comisie în urma crizei a fost abordarea problemei politicii de remunerare prin completarea Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE ale Comisiei, care vizau asigurarea unei politici de remunerare adecvate prin stabilirea celor mai bune practici pentru elaborarea acesteia, cu o nouă recomandare cu privire la regimul de remunerare a directorilor societăților cotate și prin publicarea unei recomandări privind politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare;

H.  întrucât gradul de recomandare variază în funcție de tipul societății, luându-se în considerare în mod corespunzător dimensiunea, organizarea internă și complexitatea activităților acesteia; întrucât astfel de distincții pot fi realizate între societățile financiare (cotate sau nu la bursă) ori cotate la bursă, dar fără caracter financiar, și între diferitele sectoare ale industriei financiare, cum ar fi sectorul bancar, al asigurărilor și al administrării de fonduri;

I.  întrucât în contextul remunerării trebuie avute în vedere mai multe elemente, cum ar fi (i) sistemele de remunerare, inclusiv structura, transparența și simetria acestora, precum și legătura dintre remunerare și stimulent, (ii) procesul de stabilire a sistemelor de remunerare, inclusiv definirea actorilor, a rolurilor și a responsabilităților, (iii) controlul asupra sistemelor de remunerare, cu o atenție deosebită acordată acționarilor și (iv) valoarea totală a remunerației, inclusiv salariile și pensiile;

J.  întrucât unele aspecte ale principiilor de importanță fundamentală cuprinse în recomandări rămân neclare și trebuie puse în aplicare în mod corespunzător, cum ar fi conceptul de criterii de performanță, care ar trebui să contribuie la crearea legăturii dintre salarizare și performanță, noțiunea de „performanță inadecvată” în cazul plăților compensatorii, plățile compensatorii și componentele variabile ale remunerării în sectorul serviciilor financiare;

K.  întrucât, având în vedere dificultățile recurente în definirea legăturii dintre salarizare și performanță, accentul ar trebui pus pe eficiența procesului prin care este stabilită politica de remunerare și pe transparență, ambele trebuind să se bazeze pe o bună gestionare definită și evaluată în funcție de un orizont de timp orientat pe termen mediu și lung, pentru a evita politicile nedurabile de gestionare a riscurilor orientate pe termen scurt (sau chiar pe termen foarte scurt), cu roluri și responsabilități distincte și bine definite ale celor implicați;

L.  întrucât soluțiile adoptate nu ar trebui să urmeze principiul „aceeași măsură pentru toți”, iar societățile ar trebui să-și păstreze flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea sistemelor la propriile nevoi;

M.  întrucât este necesară o evaluare ex-post a performanței și a politicii de remunerare;

N.  întrucât transparența s-a dovedit a fi un element important al bunei guvernări; întrucât aceasta nu ar trebui să se reducă la o simplă informare a părților, ci ar trebui să însemne că societățile sunt capabile să explice alegerea unei anumite politici de remunerare;

O.  întrucât informarea părților în mod clar și inteligibil în legătură cu politica privind remunerarea directorilor ar trebui, în principiu, să favorizeze procesul luării deciziilor referitoare la politica de remunerare, în special de către acționari; această informare a părților ar putea include o specificare, în conturile anuale sau în raportul privind remunerațiile, a remunerației totale și a altor beneficii acordate fiecărui director în parte;

P.  întrucât obiectivul societății ar trebui să fie angajamentul constructiv al acționarilor și al angajaților; întrucât acest lucru presupune explorarea altor măsuri pentru implicarea efectivă a acționarilor în conturarea politicii societății privind remunerarea (cum ar fi posibilitatea, introdusă în Germania, ca societățile să ceară aprobarea acționarilor în ceea ce privește o politică de remunerare stratificată, printr-un vot consultativ), în special deoarece acționarii nu sunt întotdeauna dispuși sau pregătiți să-și asume un rol mai activ; întrucât acest lucru ar însemna, de asemenea, că ar trebui explorate modalitățile de a asigura un comportament mai degrabă proactiv decât reactiv al acționarilor față de conducere;

Q.  întrucât neimplicarea acționarilor este semnificativă în special în cadrul societăților cotate la bursă, ar trebui încurajată, prin urmare, utilizarea votului electronic în cadrul adunărilor generale ale acționarilor;

R.  întrucât legislația în vigoare privind informarea și consultarea lucrătorilor în ceea ce privește administrarea propriei lor întreprinderi trebuie aplicată corect, pentru a face posibil un veritabil dialog cu cadrele de conducere ale întreprinderilor și o definire clară a practicilor de remunerare și a obiectivelor întreprinderilor;

S.  întrucât stabilirea criteriilor pentru remunerarea cadrelor de conducere și a nivelului acesteia este de competența legală a consiliilor de administrație ale societăților;

T.  întrucât standardele cu caracter neobligatoriu sunt esențiale în ameliorarea performanței consiliilor de administrație și o trecere în revistă a bunelor practici ar putea fi necesară;

U.  întrucât scopul ar trebui să fie crearea unor comitete competente formate din directori și consilii de supraveghere, capabile să ia hotărâri obiective și independente; întrucât ar trebui evaluată eficiența și eficacitatea consiliilor de administrație;

V.  întrucât, date fiind neajunsurile recunoscute ale actualului sistem de guvernanță corporativă, ar trebui ca o anumită proporție (de exemplu, o treime) din directori (membrii consiliului de administrație) să fie formată din profesioniști, remunerați, responsabili față de acționari și subordonați exclusiv acestora; întrucât răspunderea și subordonarea acestora trebuie să treacă prin filtrul expertizei profesionale;

W.  întrucât, deși legiferarea în acest domeniu ar putea fi o opțiune mai dificilă și care necesită mai mult timp decât adoptarea de recomandări, abordarea bazată pe măsuri legislative cu caracter neobligatoriu este nesatisfăcătoare;

X.  întrucât Comisia intenționează ca recomandările să fie urmate de propuneri legislative care vizează includerea sistemelor de remunerare în domeniul supravegherii prudențiale și a propus, în special, revizuirea directivei privind cerințele de capital; întrucât Comisia intenționează să examineze măsuri suplimentare legate de serviciile financiare nebancare;

Y.  întrucât recomandările emise de Comisie în legătură cu societățile cotate la bursă nu reprezintă neapărat orientări generale adecvate pentru dezvoltarea bunelor practici din cadrul societăților comerciale necotate la bursă;

Z.  întrucât este esențială punerea în aplicare uniformă și coerentă a oricărui instrument adoptat în acest domeniu în întreaga Uniune Europeană și de către toate părțile implicate,

1.  salută măsurile care vizează abordarea aspectelor deontologice legate de administrarea societăților, pe care recenta criză financiară le arată ca fiind departe de a fi rezolvate; salută, în acest context, cele două recomandări emise de către Comisie;

2.  subliniază că abordarea bazată pe instrumente legislative fără caracter obligatoriu este, totuși, nesatisfăcătoare;

3.  salută, prin urmare, prima propunere legislativă a Comisiei care permite legiuitorului comunitar să abordeze în mod corespunzător chestiunile relevante, și anume modificarea directivei privind cerințele de capital;

4.  subscrie principiilor introduse de Comisie prin recomandările sale din 30 aprilie 2009, referitoare, în primul rând, la sistemul de remunerare și la aspectele privind guvernanța în domeniul remunerării directorilor și personalului de conducere al societăților cotate și, în al doilea rând, la sistemele de remunerare și la procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicii de remunerare (guvernanța), la transparența politicii de remunerare și la controlul prudențial (supravegherea) în sectorul financiar, dar subliniază că aceste recomandări nu au fost puse în practică în mod satisfăcător de către statele membre;

5.  susține că UE are nevoie de un model de producție cu orientare socială și ecologică, urmărind obiective pe termen lung, care să respecte interesul general - al societăților, al acționarilor și al salariaților - și de o nouă structură financiară bazată pe un sistem de norme prudențiale și deontologice, sub controlul autorităților naționale și europene de supraveghere cu putere de constrângere; de asemenea, consideră că sectorul financiar trebuie să răspundă necesităților economiei reale, să contribuie la o creștere durabilă și să dea dovadă de o mai mare responsabilitate socială;

6.  reamintește că, în perioada de restructurare a economiei, în afara măsurilor de sprijinire a economiei reale, sunt de o importanță crucială și trebuie luate în considerare de către toate părțile interesate și măsurile de protecție a ocupării forței de muncă, formării profesionale și a condițiilor de muncă;

7.  susține că politicile de remunerare care asigură o bună guvernanță durabilă sunt necesare nu doar din motive deontologice, ci și din motive preponderent economice, deoarece politicile de acest tip au un impact direct din perspectiva valorii patrimoniale și a oportunităților de dezvoltare ale societăților însele, precum și a economiei în general, și în ceea ce privește menținerea și crearea unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă;

8.  consideră că dispozițiile referitoare la politica de remunerare a directorilor de bănci și de instituții de credit trebuie să constituie mai mult decât simple recomandări și trebuie să ia forma unor dispoziții obligatorii, însoțite de un sistem de supraveghere pentru a evita ca partea variabilă a remunerației – bonusuri, opțiuni de achiziție de acțiuni și stimulente – să încurajeze politicile prea riscante de investiții și de administrare a societăților, care nu țin seama de impactul asupra economiei reale;

9.  subliniază că administrarea corporativă și politicile de remunerare trebuie să respecte și să stimuleze principiile egalității salariale și ale egalității de tratament între femei și bărbați, prevăzute de tratate și de directivele europene;

10.  consideră că sunt necesare măsuri legislative suplimentare la nivel european în vederea soluționării problemei legate de diferențele dintre normele naționale în materie de remunerare aplicabile societăților, în situațiile în care cadrele de conducere se mută dintr-un stat membru în altul în cadrul unei societăți (holding) sau de la o societate la altă societate dintr-un alt stat membru, sau când societățile își exercită dreptul la libera circulație în cadrul pieței interne, de exemplu prin intermediul fuziunilor transfrontaliere;

11.  consideră că este important să se sublinieze răspunderea socială generală a consiliilor de administrație ale societăților, pentru dezvoltarea durabilă, pe termen lung a societăților cu sediul în UE sau în statele membre, și se așteaptă ca aceste consilii să structureze remunerarea directorilor societăților într-un mod care să reflecte acest scop și care să fie transparent pentru opinia publică europeană;

12.  solicită Comisiei să propună modificări sectoriale specifice ale legislației din domeniul serviciilor financiare, pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între instituțiile din sectorul bancar și nebancar; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative în domeniul dreptului societăților comerciale pentru a putea contribui la abordarea aspectelor legate de guvernanță corporativă și pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între toate tipurile de societăți;

13.  invită Comisia să încurajeze și să sprijine punerea eficientă în aplicare a măsurilor adoptate la nivelul UE, axându-se în special pe societățile transfrontaliere, și să-și îndeplinească angajamentul de a prezenta un raport de evaluare privind aplicarea ambelor recomandări de către statele membre; în acest context, solicită Comisiei să includă în concluziile raportului de evaluare un calendar al activităților legislative și nelegislative corespunzătoare, care ar putea constitui o continuare necesară;

14.  solicită punerea în aplicare eficace a normelor privind consultarea și participarea lucrătorilor, sisteme pentru care s-a optat în conformitate cu Directiva 2001/86/CE(5) de completare a statutului societății europene;

15.  consideră că societatea europeană constituie o platformă adecvată pentru cele mai bune practici, în vederea includerii principiilor etice în modalitățile de administrare a societăților transnaționale și a transpunerii în practică a acestor principii;

16.  invită statele membre să implementeze în mod eficient măsuri precum Directiva UE privind drepturile acționarilor, în vederea eliminării obstacolelor și a promovării participării la vot a acționarilor, în special în ceea ce privește votarea transfrontalieră;

17.  îndeamnă toți acționarii să se angajeze activ în revizuirea practicilor comerciale și în reformarea culturii antreprenoriale;

18.  solicită insistent ca femeile să fie promovate în posturi de conducere printr-o recomandare a Comisiei privind introducerea unui sistem de ocupare a posturilor în cadrul organelor de conducere ale societăților, precum și al altor organisme și foruri, în general;

19.  propune ca, prin evaluarea mai strictă a independenței membrilor organelor de conducere ale unei întreprinderi, autoritățile naționale de supraveghere să elaboreze mecanisme mai eficace de combatere a corupției a căror aplicare va permite nu numai consolidarea administrării întreprinderilor conform principiilor etice, ci și sporirea performanței lor economice;

20.  sprijină stabilirea unor orientări uniforme și cuprinzătoare referitoare la gestionarea riscurilor, care în prezent pare să fie abordată prin diferite coduri și standarde aplicabile în statele membre doar într-o manieră fragmentară;

21.  subliniază că în cazul infracțiunilor de natură economică, ar trebui să fie posibilă introducerea de acțiuni penale împotriva membrilor individuali ai consiliului de administrație al unei societăți, răspunzători de comiterea infracțiunilor respective;

22.  îndeamnă Comisia să promoveze utilizarea orientărilor axate pe cele mai bune practici în cazul societăților necotate la bursă, care să ia în considerare specificitățile și diferențele existente în cadrul acestui tip de societăți;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 120, 15.5.2009, p. 28. (2) JO L 120, 15.5.2009, p. 22. (3) JO L 184, 14.7.2007, p. 17. (4) JO L 157, 9.6.2006, p. 87. (5) JO L 294, 10.11.2001, p. 22.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret – investiţie şi mobilizare” (2009/2159(INI))

P7_TA(2010)0166 A7-0113/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 şi 166 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 18 decembrie 2000, în special articolul 14,

–  având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, şi în special articolele 23 şi 28,

–  având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 13 decembrie 2006, în special articolele 7 şi 24,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret - investiţie şi mobilizare. O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru abordarea provocărilor şi oportunităţilor tineretului”(1),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoţeşte Comunicarea Comisiei „O strategie a UE pentru tineret - investiţie şi mobilizare” - Raportul UE privind tineretul(2),

–  având în vedere Rezoluţia Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale („ET 2020”)(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 11 mai 2009 privind evaluarea actualului cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului şi cu privire la perspectivele viitoare pentru cadrul reînnoit(5),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere Decizia Consiliului privind Anul european al activităţilor de voluntariat care promovează cetăţenia activă (2011)(7),

–  având în vedere Pactul European pentru tineret adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 privind „Agenda socială reînnoită”, pentru care tineretul şi copii reprezintă un obiectiv principal(9),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei(10),

–  având în vedere Declaraţia sa scrisă privind acordarea unei mai mari atenţii atribuirii de competenţe tinerilor în politicile UE(11),

–  având în vedere Rezoluţia sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A7-0113/2010),

A.  întrucât investiţia în acţiuni destinate tineretului este esenţială pentru viitorul societăţii europene, în special într-o perioadă în care proporţia tinerilor din populaţia totală este în continuă scădere;

B.  întrucât tineretul, în ansamblul său, reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi trebuie să fie recunoscut ca atare;

C.  întrucât, în conceperea politicilor actuale, generaţiile de astăzi au o mare răspundere faţă de tineri şi de generaţiile viitoare; întrucât cei care elaborează politicile şi cercetătorii trebuie să ia în considerare punctele de vedere ale tinerilor pentru a le permite să se exprime;

D.  întrucât Uniunea Europeană dispune de instrumente importante pentru politicile pentru tineret, însă acestea trebuie valorificate la maximum, trebuie comunicate şi integrate deplin de către statele membre;

E.  întrucât ocuparea forţei de muncă înseamnă mai mult decât o activitate remunerată: aceasta reprezintă un agent de socializare, poate oferi sprijin, o structură şi formarea unei identităţi;

F.  întrucât un loc de muncă nesigur poate determina tinerii să evite sau să amâne întemeierea unei familii, ceea ce va avea un impact asupra evoluţiei demografice;

G.  întrucât tineretul european de astăzi se confruntă cu un nivel din ce în ce mai ridicat al şomajului şi este foarte afectat de criza economică; întrucât în special tinerii mai puţin calificaţi sunt adesea victimele şomajului şi întrucât, din acest motiv, este important să se asigure tinerilor o formare cât mai bună, care să le garanteze un acces rapid şi o integrare pe termen lung pe piaţa muncii;

H.  întrucât ar trebui să fie sprijinit accesul egal pentru toţi tinerii la educaţie şi formare profesională de calitate la toate nivelurile, iar oportunităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii ar trebui promovate mai intens;

I.  întrucât ar trebui să se faciliteze tranziţia tinerilor de la educaţie şi formare la piaţa forţei de muncă;

J.  întrucât este urgent să se acorde prioritate absolută problemei abandonului şcolar prematur, analfabetismului, în special în rândul adolescenţilor şi al tinerilor deţinuţi;

K.  întrucât problemele legate de sănătate, locuinţe şi mediu au o mare importanţă pentru tineri şi pot avea consecinţe grave pentru viaţa şi viitorul lor; întrucât este necesară promovarea unui mediu favorabil în materie de educaţie, ocupare a forţei de muncă, inserţie socială şi sănătate;

L.  întrucât tinerii au nevoie, pe lângă susţinere din partea unui mediu familial sănătos, de un sprijin pentru a-şi satisface nevoia de autonomie şi independenţă;

M.  întrucât aspectele legate de mediu nu sunt incluse în mod explicit nici în comunicarea Comisiei, nici în rezoluţia Consiliului, deşi sunt esenţiale pentru tineri şi au efecte importante asupra sănătăţii, calităţii vieţii şi binelui generaţiilor viitoare; întrucât, din acest motiv, într-o strategie UE pentru tineret ar trebui menţionate clar în cadrul domeniilor de acţiune chestiunile de mediu;

N.  întrucât participarea activă în societate nu reprezintă numai un mijloc important de a responsabiliza tinerii, ci contribuie, de asemenea, la dezvoltarea personală a acestora, la mai buna lor integrare în societate, la dobândirea unor competenţe şi la dezvoltarea simţului răspunderii;

O.  întrucât munca tineretului este importantă în cadrul strategiei UE pentru tineret, ca activitate recreativă fructuoasă efectuată pentru tineri şi de către tineri, dar şi ca modalitate de dobândire a unor competenţe şi de a contribui la dezvoltarea personală;

P.  întrucât a şti ce este şi a trăi experienţa de a avea un rol în societate contribuie la înţelegerea semnificaţiei participării şi la o participare activă la democraţie şi la procesele sale;

Q.  întrucât tinerii ar trebui să fie informaţi mai bine cu privire la existenţa programelor europene pentru tineret, pentru a creşte nivelul de participare al acestora;

R.  întrucât o politică eficace privind tineretul poate contribui la dezvoltarea unei mentalităţi europene,

Observaţii generale

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru tineret – investiţie şi mobilizare”;

2.  salută Rezoluţia Consiliului privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018);

3.  evidenţiază că definiţia conceptului de „tineret” variază de la un stat membru la altul; observă că acest concept este influenţat de diferite circumstanţe sociale şi că acest lucru lasă loc diferenţelor de abordare ale fiecărui stat membru;

4.  consideră că programele şi fondurile comunitare ar trebui să reflecte ambiţia Europei în ceea ce priveşte tinerii;

5.  solicită statelor membre să pună integral în aplicare dispoziţiile Tratatului de la Lisabona în domeniul politicii pentru tineret, cum ar fi încurajarea participării tinerilor la viaţa democratică, acordarea unei atenţii speciale tinerilor sportivi şi tinerelor sportive şi aplicarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale;

Observaţii principale referitoare la eficacitatea strategiei pentru tineret

6.  recunoaşte faptul că, acordând atenţia cuvenită principiului subsidiarităţii, metoda deschisă de coordonare (MDC) consolidată, reprezintă un instrument potrivit pentru cooperare în chestiunile legate de politica pentru tineret, în ciuda carenţelor sale, a utilizării sale limitate, a deficitului său de legitimitate, a lipsei unei cooperări efective între „experţi” şi politicienii aleşi, a lipsei unei integrări adecvate a acesteia în raport cu priorităţile naţionale şi a riscului unei confuzii cu privire la distribuirea responsabilităţilor între diferitele niveluri; consideră că, pentru a obţine rezultate pe termen lung, metoda deschisă de coordonare (MDC) ar trebui consolidată;

7.  subliniază faptul că, pentru a avea rezultate optime, metoda deschisă de coordonare trebuie să fie sprijinită de o puternică voinţă politică din partea tuturor actorilor implicaţi; consideră că deficienţele de implementare constituie un obstacol major în realizarea obiectivelor propuse;

8.  recunoaşte importanţa colaborării între instituţiile de la nivel local, regional, naţional şi european pentru atingerea obiectivelor prezentei strategii şi solicită participarea activă a Comisiei, a statelor membre şi a reprezentanţilor tinerilor la implementarea unei strategii pentru tineret;

9.  insistă pentru o cooperare mai strânsă între Parlamentul European, Comisie şi Consiliu cu privire la chestiunile legate de tineri şi subliniază necesitatea unei cooperări mai integrate cu şi între parlamentele naţionale în cadrul procesului MDC;

10.  salută definirea clară a dublei abordări, introducerea metodelor de lucru şi, în special, lista bine definită a instrumentelor de aplicare stabilită de Consiliu; solicită implicarea Parlamentului European în definirea priorităţilor pe cicluri de activitate; solicită ca cooperarea europeană în domeniul tineretului să fie pertinentă, concretă şi bazată pe elemente concrete;

11.  subliniază necesitatea dezvoltării unor indicatori clari şi uşor de utilizat, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, care să facă posibilă îmbunătăţirea, extinderea şi actualizarea cunoaşterii reale a condiţiei tinerilor, precum şi măsurarea şi compararea progreselor înregistrate în aplicarea unor obiective stabilite de comun acord; subliniază importanţa monitorizării şi evaluării constante;

12.  evidenţiază importanţa unei evaluări a stadiului de aplicare a Strategiei UE pentru tineret; subliniază faptul că rapoartele de activitate ale statelor membre în domeniul tineretului ar trebui să fie publicate în scopul creşterii gradului de sensibilizare a populaţiei; subliniază necesitatea monitorizării evoluţiei şi schimbărilor modului de viaţă al tinerilor europeni, pentru ca progresele reale realizate să poată fi evaluate;

13.  consideră că trebuie dezvoltată mai mult învăţarea reciprocă, ca mijloc de facilitare a schimbului de bune practici şi de creştere a coerenţei măsurilor luate la nivel naţional;

14.  consideră că, pentru a avea o strategie UE cuprinzătoare pentru tineret, elaborarea politicilor şi a programelor şi acţiunilor UE în acest domeniu ar trebui să se facă în paralel, într-o manieră clară şi transparentă; consideră, în special, că rezultatele implementării programelor UE ar trebui să furnizeze o bază de evaluare pentru formularea politicilor pentru tineret şi a strategiei UE pentru tineret în general, şi reciproc;

15.  subliniază, de asemenea, necesitatea unei analize aprofundate a programelor existente deja implementate pentru un management eficient al calităţii şi, pe această bază, a identificării eventualelor ameliorări care pot fi aduse programelor în viitor;

16.  subliniază necesitatea mobilizării şi adaptării programelor şi fondurilor sociale pentru tineret ale UE şi a facilitării accesului la acestea, precum şi necesitatea simplificării procedurilor de acces; subliniază importanţa unei abordări practice şi nebirocratice în acest domeniu, în vederea implementării unei strategii integrate de îmbunătăţire a vieţii tinerilor; subliniază importanţa participării tinerilor la punerea în practică a programelor pentru tineret pentru a le cunoaşte mai bine nevoile;

17.  subliniază rolul important al programelor Comenius, Erasmus şi Leonardo da Vinci în dezvoltarea politicilor europene în domeniul educaţiei şi al formării; reiterează prioritatea politică acordată de Parlament acestor programe, pe care le consideră o articulaţie esenţială a dezvoltării strategiei UE pentru tineret, în special în ceea ce priveşte viitoarea generaţie de programe multianuale;

18.  consideră că trebuie intensificate eforturile de promovare a mobilităţii tinerilor în Europa şi că, în cadrul programelor de mobilitate, trebuie să existe un spaţiu suficient şi o atenţie adecvată pentru schimburile tinerilor în afara educaţiei formale;

19.  solicită Comisiei ca, în cadrul noilor programe de mobilitate, să acorde o atenţie specială mobilităţii animatorilor de tineret şi solicită, în acest sens, extinderea actualului regim special de vize pentru studenţi la persoanele care lucrează pentru tineret;

20.  atrage atenţia asupra necesităţii de a implica mass-media în popularizarea programelor pentru tineret;

21.  recunoaşte că îmbunătăţirea vieţii tinerilor este o sarcină transsectorială, care trebuie luată în considerare în toate domeniile politice; încurajează instituţiile europene şi statele membre să promoveze crearea unui serviciu pentru tineret în toate departamentele şi ministerele, ceea ce ar ajuta la o mai bună elaborare a politicilor pertinente în domeniul tineretului; de asemenea, solicită Comisiei să numească şi să formeze un responsabil cu probleme de tineret în cadrul direcţiilor sale generale; consideră că obiectivul ar fi evaluarea documentelor Comisiei din perspectiva obiectivelor politicii pentru tineret; prin urmare, salută în mod ferm abordarea intersectorială ca factor necesar pentru atingerea unui nivel optim de eficienţă; consideră că integrarea chestiunilor referitoare la tineret în toate domeniile de politică este un factor cheie al succesului strategiei pentru tineret;

22.  subliniază necesitatea instituţionalizării dreptăţii intergeneraţionale la nivel european şi a adoptării acestui principiu de către statele membre pentru a reglementa în mod just relaţiile dintre generaţii;

Domenii de acţiune

23.  subliniază în mod ferm faptul că criza economică mondială are un impact major asupra tineretului şi că, prin urmare, ar trebui să influenţeze în mod serios priorităţile din cadrul domeniilor de acţiune; consideră că aceasta ar trebui să se regăsească în identificarea unei serii de măsuri suplimentare pentru ieşirea din criză în domeniul social şi că trebuie acordată o atenţie specială adaptării nivelurilor de protecţie socială şi a sistemelor de securitate socială;

Principii generale aplicabile tuturor domeniilor de acţiune

24.  subliniază importanţa eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva tinerilor, cum ar fi discriminarea bazată pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;

25.  subliniază importanţa considerării tinerilor ca un grup prioritar în viziunea socială a UE;

26.  subliniază cu fermitate necesitatea de a se acorda tinerilor cu dizabilităţi asistenţă eficace, personalizată, precum şi şanse reale şi egale de acces fizic, senzorial şi cognitiv la educaţie, locuri de muncă, cultură, activităţi recreative, sport, activităţi sociale şi de implicare în gestionarea afacerilor publice şi civile;

27.  solicită luarea de măsuri menite să asigure respectarea diversităţii şi integrării cu succes a tinerilor şi copiilor;

28.  solicită statelor membre să identifice conexiunile intersectoriale dintre politicile pentru tineret şi politicile din domeniile educaţiei, formării, ocupării forţei de muncă, culturii şi altele;

29.  subliniază necesitatea unor legături puternice între politicile referitoare la tineri şi cele referitoare la copii;

Educaţie şi formare

30.  încurajează statele membre să intensifice interacţiunea dintre laturile „triunghiului cunoştinţelor” (educaţie, cercetare, inovare) ca element esenţial pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă; recomandă în mod ferm promovarea unor criterii pentru o mai amplă recunoaştere a educaţiei şi formării profesionale informale, prin accelerarea adoptării sistemului EQF pentru recunoaşterea calificărilor, transparenţă şi validarea competenţelor;

31.  solicită statelor membre să ia mai multe iniţiative de a investi în competenţe adaptate cererii de pe piaţa forţei de muncă şi încurajează statele membre să conecteze programele de învăţământ la cerinţele pieţei muncii, să creeze un cadru juridic privind formarea profesională pe termen scurt (acolo unde este încă necesară) şi să facă uz, ori de câte ori este posibil, de validarea competenţelor şi recunoaşterea calificărilor;

32.  atrage atenţia asupra problemei abandonului şcolar şi a necesităţii de a lua măsuri pentru ca un procent cât mai mare de tineri să finalizeze perioada de educaţie obligatorie;

33.  încurajează ferm statele membre, în contextul acordării unei finanţări sporite, să promoveze mobilitatea în domeniul învăţării şi formării a tuturor tinerilor, aceasta reprezentând un factor esenţial pentru acumularea de cunoştinţe şi experienţă profesională; subliniază importanţa mobilităţii tinerilor şi în regiunile de la frontierele UE, prin garantarea unei largi participări la programele europene destinate tinerilor;

34.  solicită statelor membre să facă tot posibilul pentru a realiza obiectivele strategice şi a îndeplini condiţiile stabilite în cadrul strategic pentru cooperare europeană în domeniul educaţiei şi formării (EF 2020), în special în ceea ce priveşte persoanele lipsite de competenţele de bază şi cele care abandonează timpuriu învăţământul;

35.  solicită statelor membre să creeze suficiente modalităţi prin care cei care au părăsit sistemul educaţional să se poată reintegra în acesta şi să asigure o serie de punţi pentru cei care au urmat cursuri de formare profesională, pentru ca aceştia să-şi continue educaţia la niveluri superioare; îndeamnă statele membre să adopte iniţiative şi să ofere programe specifice pentru tinerii în situaţie de eşec din cauza circumstanţelor nefavorabile sau a unor alegeri nefericite;

36.  subliniază că este important să se ofere tinerilor acces la orientare şi consiliere în tranziţia de la educaţie la angajare;

37.  solicită statelor membre să garanteze că tinerii şi copiii, indiferent de statutul juridic al familiilor lor, au dreptul la educaţia publică, sprijinindu-i, cu respectarea necesară pentru propria lor cultură şi limbă, pentru a dobândi cunoştinţele necesare de limbă a statului membru gazdă şi cunoaşterea culturii acestuia, care constituie un instrument de integrare;

38.  solicită statelor membre să asigure accesul egal la educaţie pentru tineri, indiferent de originea lor socială sau de situaţia financiară şi să asigure acces egal la educaţie pentru tinerii defavorizaţi, din familii cu venituri reduse;

39.  solicită statelor membre să implementeze Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi să transforme în realitate ideea de educaţie integrantă, atât cea formală, cât şi cea informală;

40.  subliniază importanţa unui nou sistem de formare pentru profesori, continuu şi eficace, pentru a ajuta tinerii studenţi să facă faţă cu mai mult succes provocărilor din societatea noastră în rapidă schimbare;

41.  subliniază importanţa promovării competenţelor în utilizarea media;

42.  subliniază faptul că educaţia are un rol fundamental pentru evoluţia pozitivă a atitudinilor personale;

Ocuparea forţei de muncă şi spiritul întreprinzător

43.  este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri şomeri, angajaţi sub nivelul lor de competenţă sau într-o situaţie precară, în special în această perioadă de criză economică; susţine fervent invitaţia adresată Consiliului European de a se asigura că Strategia de la Lisabona post-2010 şi Strategia Europa 2020 includ o perspectivă asupra tineretului şi de a sprijini continuarea iniţiativelor conforme cu obiectivele generale ale Pactului european pentru tineret; susţine puternic propunerea de a concepe măsuri adecvate, specifice pentru tineri în cadrul programelor de redresare incluse în planurile economice şi financiare de criză;

44.  subliniază necesitatea vitală de a realiza obiectivele Strategiei europene de la Lisabona pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă şi consideră că noua agendă a UE pentru 2020 ar trebui să permită redresarea completă a UE după criză, prin avansarea mai rapidă spre o economie inovatoare şi creatoare de locuri de muncă; în acest context, îndeamnă la o mai mare concentrare a noii agende asupra tinerilor;

45.  solicită statelor membre să ia măsuri împotriva nesiguranţei locurilor de muncă şi a condiţiilor de muncă precare cu care se confruntă tinerii şi să susţină activ reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa personală şi de familie;

46.  invită statele membre să ţină seama de dimensiunea intergeneraţională în politicile lor de încurajare a ocupării forţei de muncă;

47.  solicită statelor membre să faciliteze accesul tinerilor la toate tipurile de locuri de muncă în condiţii bune de muncă, pentru a evita neconcordanţa între competenţe şi locurile de muncă, care reprezintă o risipire a talentelor; în această privinţă, recomandă ameliorarea calităţii stagiilor şi a drepturilor stagiarilor, prin garantarea faptului că majoritatea programelor de stagii oferă tinerilor calificare şi conduc la posturi plătite;

48.  de asemenea, solicită statelor membre să ofere mai multe şanse de angajare, să implementeze programe de protecţie socială pentru tinerii dezavantajaţi, să asigure şanse egale pentru tinerii din zonele periferice şi din centrele urbane şi să ofere un sprijin special tinerelor mame;

49.  reaminteşte riscul migraţiei creierelor şi consecinţele negative ale acestui fenomen asupra ţărilor de origine a tinerilor; solicită statelor membre să analizeze şi să elaboreze strategii de reţinere a tinerilor în ţările şi regiunile în care imigraţia este ridicată, luând diverse forme, precum migraţia creierelor, acoperirea deficitului de personal calificat şi locurile de muncă prost plătite, flexibile, necalificate şi adesea sezoniere;

50.  solicită statelor membre să elimine situaţiile în care se constată o disparitate a remuneraţiilor între tineri şi tinere creată pe criterii de sex;

51.  solicită statelor membre să garanteze, în contextul globalizării, dreptul la locuri de muncă decente şi la securitatea socială, asigurând un echilibru între flexibilitate şi siguranţă;

52.  solicită statelor membre să garanteze transferabilitatea completă a beneficiilor sociale, pentru a nu pune în pericol protecţia socială a tinerilor activi care au optat pentru mobilitate;

53.  subliniază importanţa stagiilor de practică în companii şi instituţii, încă din perioada de studii, care ar putea facilita găsirea ulterioară a unui loc de muncă;

54.  sugerează promovarea unei culturi a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, printr-o mai bună comunicare privind lumea afacerilor, prin sprijinirea dezvoltării structurilor şi reţelelor europene în acest domeniu şi prin încurajarea tinerilor să desfăşoare activităţi lucrative independente şi să utilizeze instrumentele de microcredit şi microfinanţare; subliniază importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii;

55.  susţine necesitatea unei sinergii între lumea educaţiei şi cea a producţiei, şi a unor forme avansate de integrare între universităţi şi societăţi;

56.  încurajează statele membre să sprijine iniţiativele private ale tinerilor, inclusiv prin programe naţionale complementare programelor europene;

57.  atrage atenţia asupra necesităţii de a elabora politici pentru concilierea vieţii profesionale cu viaţa privată şi încurajarea întemeierii familiilor de către tineri; de asemenea, subliniază necesitatea de a asigura venituri suficiente tinerilor, pentru a le conferi independenţă în luarea deciziilor, inclusiv în ceea ce priveşte decizia de a-şi întemeia o familie;

Sănătate, bunăstare şi mediu

58.  subliniază faptul că schimbările climatice şi ecologice şi degradarea mediului au efecte defavorabile asupra vieţii tinerilor şi solicită luarea unor măsuri sustenabile în această privinţă;

59.  solicită statelor membre să includă în programele de învăţământ forme potrivite de sensibilizare cu privire la prevenirea riscurilor la adresa sănătăţii şi a mediului;

60.  regretă profund faptul că nu se face nici o referire, în cadrul de cooperare, la politicile referitoare la consumatori; consideră că unele probleme de sănătate pot fi legate de producerea şi comercializarea alimentelor nesănătoase;

61.  subliniază necesitatea luării în considerare a vulnerabilităţii specifice a tinerilor şi copiilor atunci când se elaborează politici referitoare la consumatori şi la mediu; subliniază necesitatea de a asigura un nivel ridicat de protecţie a tinerilor consumatori prin acţiuni precum campaniile de informare şi educare;

62.  evidenţiază importanţa combaterii în continuare a consumului de droguri, a efectelor dăunătoare ale alcoolului şi ale tutunului şi ale altor forme de dependenţă, inclusiv cea de jocurile de noroc, în special prin mijloace de prevenire şi reabilitare; solicită statelor membre să eficientizeze la maximum Planul de acţiune al UE împotriva drogurilor şi Strategia UE de susţinere a statelor membre în combaterea efectelor nocive ale alcoolului şi a altor forme de dependenţă;

63.  reaminteşte, de asemenea, că tinerii şi copiii sunt expuşi la numeroase scene violente transmise de media; sugerează ca această chestiune să fie examinată mai îndeaproape şi să se ia toate măsurile necesare în vederea eliminării efectelor acestora asupra sănătăţii lor mentale;

64.  recomandă ghidarea tinerilor în utilizarea noilor tehnologii prin politici de formare în domeniul media şi de sensibilizare cu privire la pericolele unei utilizări necontrolate;

65.  subliniază rolul informării tinerilor asupra chestiunilor referitoare la educaţia sexuală pentru protecţia sănătăţii acestora;

66.  atrage atenţia asupra frecvenţei din ce în ce mai mari a sarcinilor înainte de vârsta majoratului şi solicită Comisiei şi statelor membre să crească gradul de conştientizare şi să educe tinerii în această privinţă;

67.  solicită statelor membre să se asigure că tinerii şi copiii imigranţi au acces la asistenţa medicală de bază, independent de statutul juridic al familiilor lor;

68.  subliniază rolul sportului ca ansamblu de activităţi care promovează un stil de viaţă sănătos pentru tineri şi care sprijină activitatea în echipă, echitatea şi responsabilitatea, precum şi rolul informării tinerilor în combaterea violenţei pe terenurile de sport; solicită programe speciale pentru tinerii cu dizabilităţi;

69.  solicită statelor membre ca, în cadrul eforturilor lor de a încuraja tinerii să practice sporturi, să ia în considerare aspectele legate de gen şi să sprijine sporturile mai puţin populare;

70.  subliniază importanţa promovării campaniilor educative pentru tineri care să vizeze combaterea dopajului şi susţinerea unui sport curat;

Participare

71.  subliniază importanţa menţinerii unui dialog şi a unei consultări de natură structurată cu tinerii; încurajează în mod ferm promovarea participării tinerilor şi a organizaţiilor de tineret la toate nivelurile (local, naţional şi internaţional) la elaborarea politicilor generale şi, în special, la politicile privind tineretul şi nu numai, printr-un dialog structurat permanent;

72.  subliniază importanţa luării în calcul a unei metode de consultare a tinerilor, astfel încât să se poată ţine seama de o gamă largă de opinii ale tinerilor; este în favoarea constituirii unor structuri în care toţi actorii să poată lucra împreună, influenţând în egală măsură politicile şi deciziile, şi în favoarea asigurării mijloacelor necesare pentru a crea aceste structuri;

73.  încurajează statele membre să includă organizaţiile de tineret în procesul decizional, inclusiv la nivel local;

74.  subliniază importanţa implicării unor delegaţi ai tinerilor cu adevărat reprezentativi în dialogul structurat şi recomandă Comisiei să consulte reprezentanţii consiliilor naţionale de tineret cu privire la temele prioritare pentru tineri;

75.  îşi exprimă acordul faţă de necesitatea, invocată deseori, de recunoaştere şi sprijin a organizaţiilor de tineret şi a contribuţiei majore pe care acestea o au la educaţia neformală; solicită Comisiei şi Consiliului să încurajeze statele membre să creeze şi să sprijine parlamentele şi consiliile locale ale tinerilor şi să lanseze programele corespunzătoare;

76.  subliniază necesitatea de a implica mai mulţi tineri, cu experienţe diverse, în scopul amplificării caracterului reprezentativ; se declară în favoarea încurajării participării de la o vârstă timpurie; în acest context, încurajează o reflecţie asupra întăririi legăturilor dintre şcoli, organizaţiile de tineret şi alte organizaţii ale societăţii civile, şi recomandă insistent încurajarea unei recunoaşteri mai extinse a educaţiei neformale;

77.  sugerează crearea unor sisteme de recompensare a tinerilor care participă activ în societate, cu obiectivul final de a institui o cultură a drepturilor şi obligaţiilor;

78.  subliniază necesitatea unor eforturi deosebite pentru a încuraja tinerii din zonele periferice şi rurale şi din cartierele sărace să participe activ la activităţile europene; regretă, în acest sens, că nu s-au propus, în cadrul de cooperare, măsuri specifice pentru o mai bună comunicare a programelor UE către tineri, mai ales către cei care locuiesc în regiuni îndepărtate şi către cei care nu fac parte din organizaţii politice, sociale sau neguvernamentale; solicită Comisiei un angajament concret în această privinţă;

79.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor de a asigura un schimb tridirecţional eficient de opinii şi informaţii între comunităţile universitare, de afaceri şi politice, la nivel local, naţional, regional şi european;

Creativitate şi cultură

80.  solicită statelor membre favorizarea accesului la noile tehnologii pentru a stimula creativitatea şi capacitatea de inovare a tinerilor şi pentru a trezi interesul pentru cultură, arte şi ştiinţă;

81.  este surprins de faptul că în Comunicarea Comisiei lipseşte cu desăvârşire o referire explicită la implicaţiile culturale; adaugă faptul că acestea nu se pot limita la spiritul întreprinzător şi la noile tehnologii;

82.  salută luarea în considerare, în rezoluţia Consiliului, a rolului activităţilor socio-culturale, care sunt complementare celor din cadrul sistemului educativ şi al mediului familial; consideră că aceste activităţi contribuie cu precădere şi de o manieră decisivă la combaterea discriminărilor şi a inegalităţilor şi înlesnesc accesul tinerilor la activităţi recreative, cultură şi sport;

83.  subliniază importanţa susţinerii culturii tinerilor şi a recunoaşterii acesteia atunci când statele membre atribuie fonduri, acest lucru fiind esenţial pentru dezvoltarea creativităţii tinerilor;

84.  salută propunerea inclusă în rezoluţia Consiliului, vizând promovarea formării specializate a tinerilor lucrători în domeniul culturii, al noilor mijloace de informare şi al competenţelor interculturale;

85.  sugerează includerea unei perspective asupra tinerilor în politicile, programele şi acţiunile din domeniul culturii şi al media;

86.  consideră că instituţiile culturale (muzee, biblioteci, teatre etc.) trebuie încurajate să implice mai mult copiii şi tinerii;

87.  solicită Comisiei şi Consiliului să creeze o legitimaţie europeană pentru tineri, cu ajutorul căreia aceştia să aibă acces la instituţiile culturale de pe teritoriul UE la un preţ foarte scăzut;

Activităţile de voluntariat

88.  salută decizia Consiliului prin care anul 2011 este desemnat An european al voluntariatului şi măsurile prevăzute în Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Uniunii Europene;

89.  consideră că voluntariatul tinerilor ar trebui să fie sprijinit inclusiv prin extinderea programului european de voluntariat şi prin ajutarea tinerilor defavorizaţi, să se angajeze în activităţi de voluntariat;

90.  consideră că, în funcţie de rezultatul evaluării acţiunii pregătitoare Amicus, trebuie preconizate alte acţiuni de acest tip;

91.  consideră că activităţile de voluntariat nu trebuie să înlocuiască oportunităţile profesionale, de muncă remunerată, ci să constituie o valoare adăugată la nivelul societăţii;

92.  solicită introducerea şi recunoaşterea reciprocă a unei legitimaţii europene pentru voluntari, pe lângă actuala legitimaţie europeană pentru tineret; această legitimaţie ar oferi o listă a activităţilor voluntare efectuate de copii şi tineri şi ar putea fi prezentată potenţialilor angajatori ca o dovadă a calificărilor;

Incluziunea socială

93.  salută faptul că 2010 este Anul european al luptei împotriva sărăciei şi excluderii sociale, în special în contextul crizei economice şi financiare, care are un impact negativ pronunţat asupra tinerilor;

94.  consideră că, în condiţiile îmbătrânirii societăţilor echitatea intergeneraţională este o provocare majoră; solicită statelor membre să ia în considerare interesul tinerilor şi al viitoarelor generaţii atunci când elaborează politici, în special în perioade de criză economică şi financiară;

95.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta mai multe programe de informare pentru grupurile marginalizate, precum tinerii imigranţi şi toate persoanele cu nevoi speciale (persoane cu dizabilităţi, tineri care trebuie reintegraţi în societate după o perioadă de detenţie, persoane fără adăpost, în situaţie precară, etc.);

96.  recunoaşte necesitatea de a creşte gradul de conştientizare cu privire la tinerii cu dizabilităţi şi solicită instituţiilor europene să ia măsuri pentru a asigura pe viitor integrarea deplină a tinerilor cu dizabilităţi;

97.  îşi reiterează solicitarea de a asigura egalitatea de gen de la o vârstă fragedă şi în toate privinţele; salută în mod special, de aceea, faptul că rezoluţia Consiliului vizează îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire a copiilor şi promovarea împărţirii responsabilităţilor între părinţi, pentru a facilita reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată în cazul tinerilor şi al tinerelor;

98.  subliniază necesitatea de a trezi copiilor şi tinerilor conştiinţa faptului că discriminarea sub orice formă şi în orice domeniu este inacceptabilă şi de a lua măsuri ferme pentru combaterea oricăror forme de extremism;

99.  recomandă ca, în fiecare stat membru, asigurarea asistenţei sociale pentru toţi tinerii minori să devină o prioritate;

100.  subliniază importanţa incluziunii în ceea ce priveşte mediul digital; încurajează statele membre să elaboreze, în cadrul învăţământului formal şi informal, concepte cu ajutorul cărora să se garanteze accesul la informaţie, educaţie şi cultură şi să se amelioreze competenţa tinerilor în domeniul media;

Tineretul în lume

101.  recomandă acordarea de asistenţă directă pentru dezvoltare măsurilor care avantajează tinerii şi care servesc luptei împotriva consumului şi traficului de droguri în ţările în curs de dezvoltare;

102.  este în favoarea încurajării activităţilor de interes general care dau tinerilor sentimentul responsabilităţii, precum voluntariatul legat de schimbările climatice, dezvoltare sau ajutor umanitar; în acest sens, salută oportunităţile pe care crearea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar le va oferi tinerilor în vederea participării la activităţile umanitare ale UE şi invită statele membre să se asigure că existenţa acestuia este adusă la cunoştinţa tinerilor;

103.  încurajează Comisia să examineze în continuare posibilitatea intensificării activităţilor de cooperare internaţională în domeniul voluntariatului pentru tineret;

104.  solicită statelor membre să dezvolte schimburi şi înfrăţiri cu regiunile şi colectivităţile locale din ţările terţe, pentru a promova dialogul intercultural şi a încuraja tinerii să iniţieze proiecte comune;

105.  subliniază importanţa ameliorării şi implementării pe scară largă a programului Erasmus Mundus;

o
o   o

106.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) COM(2009)0200. (2) SEC(2009)0549. (3) JO C 311, 19.12.2009, p. 1. (4) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (5) 9169/09. (6) JO C 319, 13.12.2008, p. 8. (7) 15658/09. (8) JO C 292, 24.11.2005, p. 5. (9) 11517/08. (10) SOC/349. (11) DCE/2008/2193. (12) Texte adoptate, P6_TA(2008)0066.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură pentru adoptarea unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE (17279/3/2009 – C7-0075/2010 – 2008/0192(COD))

P7_TA(2010)0167 A7-0146/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia comună a Consiliului în primă lectură (17279/3/2009 – C7-0075/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului şi Consiliului (COM(2008)0636),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0341/2008),

–  având în vedere poziţia sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) şi articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7-0146/2010),

1.  adoptă poziţia în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Directivei 2010/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2010/41/UE.)

(1) Texte adoptate, 6.5.2009, P6_TA(2009)0364. (2) JO C 228, 22.9.2009, p. 107.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile (COM(2009)0031 – C6-0048/2009 – 2009/0006(COD))

P7_TA(2010)0168 A7-0122/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0031),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0048/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 decembrie 2009(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0122/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile şi de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului, și a Directivelor 96/73/CE şi 2008/121/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articol 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva 73/44/CEE a Consiliului din 26 februarie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre(4), Directiva 96/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind anumite metode de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile(5) și Directiva 2008/121/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind denumirile textilelor (reformare)(6) au fost modificate de mai multe ori. Deoarece urmează să fie efectuate modificări suplimentare, ar trebui să se procedeze la înlocuirea acestor acte cu un instrument juridic unic, din motive de claritate.

(2)  Legislația Uniunii privind denumirile de fibre textile și etichetarea produselor textile corespunzătoare are un conținut foarte tehnic, cuprinzând prevederi detaliate care necesită o adaptare regulată. Pentru a evita necesitatea ca statele membre să transpună modificările tehnice în legislația națională și să reducă astfel povara administrativă impusă autorităților naționale, precum și pentru a permite ▌adoptarea mai rapidă a denumirilor de fibre textile noi care urmează să fie aplicate în același timp în toată Uniunea, regulamentul pare a fi instrumentul juridic cel mai adecvat pentru realizarea simplificării legislative.

(3)  Pentru a elimina obstacolele potențiale din calea bunei funcționări a pieței interne, produse de dispozițiile divergente ale statelor membre în ceea ce privește denumirile, compoziția și etichetarea produselor textile, este necesar să se armonizeze denumirile fibrelor textile și mențiunile care figurează pe etichete, marcajele și documentele care însoțesc produsele textile cu ocazia diferitelor etape inerente ciclurilor de producție, de prelucrare și de distribuție.

(4)  Este adecvată stabilirea unor reguli care să permită fabricanților să solicite ca denumirea unei fibre textile noi să fie înscrisă pe lista de denumiri de fibre autorizate.

(5)  Ar trebui prevăzute dispoziții, de asemenea, pentru anumite produse care nu sunt compuse exclusiv din textile, dar a căror parte textilă constituie un element esențial al produsului sau este pusă în valoare printr-o specificare a operatorilor economici.

(6)  Toleranța pentru fibrele străine care nu figurează pe etichetă ar trebui să se aplice atât produselor pure cât și amestecurilor.

(7)  Etichetarea compoziției ar trebui să fie obligatorie pentru a asigura comunicarea informațiilor către toți consumatorii din Uniune la un nivel uniform. Pentru produsele pentru care, din punct de vedere tehnic, este dificil să se precizeze compoziția în momentul fabricării, fibrele cunoscute eventual în acel moment pot fi indicate pe etichetă, cu condiția ca acestea să reprezinte un anumit procentaj din produsul finit.

(8)  Este oportun, în scopul evitării diferențelor de aplicare între statele membre, să se determine cu precizie modalitățile particulare de etichetare a anumitor produse textile compuse din două sau mai multe părți, precum și elementele produselor textile de care nu trebuie să se țină cont cu ocazia etichetării și a analizei.

(9)  Punerea la dispoziție pe piață a produselor textile supuse doar obligației de etichetare globală și a celor vândute la metru sau la cupon ar trebui să fie efectuată astfel încât consumatorul să poată cunoaște în mod real indicațiile de pe ambalajul global sau de pe rulou.

(10)  Utilizarea calificativelor sau a denumirilor care beneficiază de o reputație specială pe lângă utilizatori și consumatori ar trebui să fie supusă anumitor condiții. Mai mult, pentru a furniza informații utilizatorilor și consumatorilor, se cuvine ca denumirile de fibre textile să fie legate de caracteristicile acestora.

(11)  Supravegherea pieței produselor, făcând obiectul prezentului regulament în statele membre,este supusă dispozițiilor Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor(7)şi dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor(8).

(12)  Este necesar să se prevadă metode de eșantionare și de analiză a textilelor pentru a elimina toate posibilitățile de contestare a metodelor aplicate. Metodele utilizate pentru analizele oficiale efectuate în statele membre în scopul determinării compoziției fibroase a produselor textile compuse din amestecuri binare și ternare ar trebui să fie uniforme atât în ceea ce privește tratarea prealabilă a eșantionului, cât și analiza cantitativă; prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă metode uniforme de analiză pentru majoritatea produselor textile compuse din amestecuri binare și ternare care se găsesc pe piață. Totuși, pentru a simplifica prezentul regulament și pentru a adapta astfel de metode uniforme la progresul tehnic, ar trebui ca metodele stabilite în prezentul regulament să fie transformate în standarde europene. În acest sens, Comisia ar trebui să organizeze tranziția de la sistemul actual, ale cărui metode sunt descrise în prezentul regulament, la un sistem european bazat pe standarde.

(13)  În cazul amestecurilor de fibre pentru care nu există o metodă uniformă de analiză la nivelul Uniunii, laboratorul însărcinat cu analiza ar trebui să fie autorizat să determine compoziția unor asemenea amestecuri ▌, indicând în buletinul de analiză rezultatul obținut, metoda utilizată și ▌gradul de precizie al acesteia.

(14)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească procentele convenționale de aplicat masei anhidre a fiecărei fibre cu ocazia determinării prin analiză a compoziției fibroase a produselor textile și ar trebui să indice două procente convenționale diferite pentru calculul compoziției produselor dărăcite sau periate conținând lână și/sau păr de origine animală. Deoarece nu se poate stabili întotdeauna dacă un produs este dărăcit sau periat și ▌, în consecință, pot apărea rezultate incoerente din aplicarea toleranțelor cu ocazia controalelor de conformitate a produselor textile efectuate în Uniune, laboratoarele care efectuează respectivele controale ar trebui să fie autorizate să aplice un procent convențional unic în cazuri de incertitudine.

(15)  Ar trebui fixate reguli privind produsele scutite de exigențele generale în materie de etichetare ale prezentului regulament, în special produsele de unică folosință sau produsele pentru care se cere numai un etichetaj global.

(16)  Ar trebui să se stabilească o procedură, cuprinzând și obligații specifice, care să fie respectată de către fabricant sau de orice persoană care acționează în numele acestuia care dorește să includă o denumire de fibră textilă nouă în lista armonizată de denumiri de fibre textile prevăzută în anexa I.

▌

(17)  Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament și, în același timp, adaptarea la progresul tehnic, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acte delegate destinate să completeze sau să modifice elemente neesențiale ale anexelor I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX la prezentul regulament.

(18)  În Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 privind marcajul de origine(9), Parlamentul European a subliniat faptul că pentru asigurarea protecției consumatorilor sunt necesare norme comerciale transparente și consecvente, inclusiv în ceea ce privește indicarea originii. Scopul acestor indicații ar trebui să fie de a permite consumatorilor să cunoască originea exactă a produselor pe care le cumpără și de a-i proteja de afirmații frauduloase, inexacte sau înșelătoare cu privire la origine. Ar trebui instituite norme armonizate în acest sens pentru produsele textile. În ceea ce privește produsele importate, aceste norme ar trebui să ia forma unor cerințe obligatorii de etichetare. În cazul produselor care nu fac obiectul etichetării obligatorii privind originea la nivelul Uniunii, ar trebui să se instituie norme care să asigure că posibilele indicații privind originea nu sunt false și nu induc în eroare.

(19)  Cerințele privind indicarea originii în etichetarea produselor, prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește sectorul specific al produselor textile, nu ar trebui să aducă atingere discuțiilor în curs privind un regim general aplicabil pentru marcarea originii produselor importate din țări terțe, care să fie inclus în politica comercială comună a Uniunii.

(20)  Deoarece obiectivele acțiunii avute în vedere, și anume adoptarea unor reguli uniforme aplicabile utilizării de denumiri de fibre textile și etichetării corespunzătoare a produselor textile, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(21)  Pentru a putea fi în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză, consumatorii ar trebui să știe la cumpărarea unui produs textil dacă respectivul produs conține părți netextile de origine animală. Prin urmare, este esențial să se indice pe etichetă prezența materialelor de origine animală.

(22)  Prezentul regulament se limitează la norme privind armonizarea denumirilor fibrelor textile și etichetarea compoziției fibroase a produselor textile. Pentru a elimina posibilele obstacole din calea bunei funcționări a pieței interne cauzate de existența unor dispoziții sau practici divergente în statele membre și pentru a ține pasul cu evoluția comerțului electronic și a face față viitoarelor provocări de pe piața produselor textile, ar trebui analizată și armonizarea sau standardizarea altor aspecte privind etichetarea produselor textile. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la posibile noi cerințe de etichetare care să fie introduse la nivelul Uniunii pentru a facilita libera circulație a produselor textile în cadrul pieței interne și a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe întreg teritoriul Uniunii. Raportul ar trebui să examineze în special opiniile consumatorilor cu privire la volumul de informații care ar trebui menționate pe eticheta unui produs textil și să analizeze ce alte mijloace în afară de etichetare ar putea fi utilizate pentru a oferi informații suplimentare consumatorilor. Raportul ar trebui să se bazeze pe o consultare extinsă cu toate părțile interesate, pe anchete în rândul consumatorilor și pe o evaluare aprofundată a raportului cost/beneficii și ar trebui să fie însoțit, după caz, de propuneri legislative. Raportul ar trebui să examineze în special valoarea adăugată pentru consumator generată de eventuale cerințe de etichetare legate de întreținerea, mărimea, substanțele periculoase, caracterul inflamabil și performanțele ecologice ale produselor textile, utilizarea unor simboluri extralingvistice pentru identificarea fibrelor textile, etichetarea socială și electronică, precum și includerea unui număr de identificare pe etichetă care să permită obținerea de informații suplimentare la cerere, în special pe internet, cu privire la caracteristicile produselor.

(23)  Directivele ▌ 73/44/CEE, 96/73/CE şi 2008/121/CE ar trebui abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme privind utilizarea denumirilor fibrelor textile, etichetarea produselor textile și determinarea compoziției fibroase a produselor textile prin metode uniforme de analiză cantitativă, în scopul de a îmbunătăți libera lor circulație pe piața internă și de a furniza consumatorilor informații exacte.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică produselor textile.

(2)  Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică produselor textile care:

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(2)  În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru termenii „punere la dispoziție pe piață”, „introducere pe piață”, „producător”, „reprezentant autorizat”, „importator”, „distribuitor”, „operatori economici”, „standard armonizat”, „supraveghere a pieței” și „autoritate de supraveghere a pieței”.

Articolul 4

Reguli generale

(1)  Articolele textile sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă sunt etichetate sau însoțite de documente comerciale în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, dispozițiile naționale și ale Uniunii privind protecția proprietății industriale și comerciale, indicatorii de proveniență, marcajele de origine și prevenirea concurenței neloiale se aplică în continuare produselor textile.

Capitolul 2

Denumirile fibrelor textile și exigențele aferente în materie de etichetare

Articolul 5

Denumirile fibrelor textile

(1)  Numai denumirile de fibre textile menționate în anexa I sunt utilizate pentru indicarea compoziției fibroase a produselor textile.

(2)  Utilizarea denumirilor menționate în anexa I este rezervată fibrelor a căror natură corespunde descrierii prezentate în respectiva anexă.

Denumirile respective nu vor fi utilizate pentru alte fibre, fie sub formă integrală, sub formă de rădăcină sau sub formă de adjectiv.

Utilizarea denumirii „mătase” este interzisă pentru a indica forma sau prezentarea particulară sub formă de fir continuu a fibrelor textile.

Articolul 6

Cereri de noi denumiri de fibre textile

Orice producător sau orice persoană care acționează în numele său poate cere Comisiei adăugarea denumirii unei fibre textile noi în lista prevăzută în anexa I.

Cererea este însoțită de o anexă tehnică întocmită în conformitate cu anexa II.

Articolul 7

Produse pure

(1)  Numai produsele textile compuse în totalitate din aceeași fibră pot fi etichetate drept „100 %”, drept „pure” sau drept „integrale”.

Este interzisă utilizarea acestor termeni sau a unor termeni similari pentru alte produse.

(2)  Un produs textil poate fi considerat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră atunci când conține cel mult 2 % din greutate fibre străine, cu condiția ca această cantitate să fie justificată ca fiind inevitabilă din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție și să nu rezulte dintr-o adăugare sistematică.

În aceleași condiții, un produs textil care a fost supus unui proces de cardare, poate fi considerat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră dacă conține cel mult 5 % din greutate fibre străine.

Articolul 8

Produse din lână

(1)  Un produs textil poate fi calificat printr-una din denumirile menționate în anexa III cu condiția ca acesta să fie compus în exclusivitate dintr-o fibră de lână care nu a fost niciodată încorporată într-un produs finit și care nu a suferit operațiuni de filare și/sau de pâslire, altele decât cele cerute de fabricarea produsului, nici prelucrări sau utilizări care să fi deteriorat fibra.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), denumirile menționate în anexa III pot fi utilizate pentru a califica lâna conținută într-un amestec de fibre, în cazul în care:

Indicarea compoziției procentuale a unui astfel de amestec este obligatorie.

(3)  Fibrele străine din produsele menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv produsele din lână care au fost supuse unui proces de cardare, nu depășesc 0,3 % din greutatea lor totală și sunt justificate ca fiind inevitabile din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție.

Articolul 9

Produse textile alcătuite din mai multe fibre

(1)  Un produs textil este etichetat cu denumirea și procentajul din greutate a tuturor fibrelor care compun produsul, în ordine descrescătoare.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) și fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), fibrele care reprezintă separat până la 3 % din greutatea totală a produsului textil sau fibrele care reprezintă împreună până la 10 % din greutatea totală a produsului pot fi desemnate prin termenul „alte fibre”, urmat de procentajul lor din greutate, cu condiția să nu poată fi ușor desemnate în momentul fabricării.

(3)  Produsele alcătuite dintr-o urzeală din bumbac pur și o țesătură de in pur al cărui procentaj nu este mai mic de 40 % din masa totală a țesăturii nescrobite, pot fi desemnate prin denumirea „pânză de in amestecată cu bumbac”, completată obligatoriu prin indicarea compoziției „urzeală de bumbac pur-țesătură de in pur”.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), pentru produsele textile a căror compoziție nu poate fi precizată cu ușurință în momentul fabricării acestora, se poate folosi pe etichetă termenul „fibre amestecate” sau termenul „compoziție textilă nedeterminată”.

(5)  Prin derogare de la alineatul (1), o fibră care nu este menționată în anexa I poate fi desemnată prin termenul „alte fibre”, urmat de menționarea procentajului său din greutatea totală, cu condiția să se fi depus o cerere pentru includerea fibrei respective în anexa I în conformitate cu articolul 6.

Articolul 10

Fibre decorative și fibre cu efecte antistatice

Fibrele vizibile și izolabile care sunt pur decorative și nu depășesc 7 % din greutatea produsului finit nu trebuie să fie menționate în compozițiile de fibre prevăzute la articolele 7 și 9.

Același principiu se aplică fibrelor metalice și altor fibre care sunt incorporate în scopul de a obține un efect antistatic și care nu depășesc 2 % din greutatea produsului finit.

În cazul produselor menționate la articolul 9 alineatul (3), aceste procente trebuie să fie calculate separat pe baza greutății urzelii și, respectiv, a țesăturii.

Articolul 11

Materiale de origine animală

(1)  În cazul în care conține părți netextile de origine animală, un produs textil poartă o etichetă care menționează că părțile în cauză sunt produse din materiale de origine animală. Etichetarea nu induce în eroare și este prezentată astfel încât consumatorul să poată înțelege cu ușurință la care părți din produs se referă indicațiile de pe etichetă.

(2)  Statele membre informează Comisia despre metodele analitice pe care le utilizează pentru identificarea materialelor de origine animală până la …(10)și, ulterior, ori de câte ori acest lucru este necesar în funcție de evoluțiile ulterioare.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26, specificând forma detaliată a etichetelor și modalitățile de etichetare a produselor textile în conformitate cu alineatul (1) și stabilind metodele analitice care trebuie folosite pentru identificarea materialelor de origine animală.

Articolul 12

Etichetare ▌

(1)  Produsele textile sunt etichetate ▌ori de câte ori sunt puse la dispoziție pe piață.

Eticheta este ușor accesibilă, vizibilă și fixată bine pe produsul textil. Eticheta rămâne vizibilă pe perioada normală de utilizare a produsului. Eticheta și modul în care este fixată sunt concepute astfel încât să reducă la minimum disconfortul cauzat consumatorului la purtarea produsului.

Totuși, eticheta poate fi înlocuită sau completată prin documente comerciale de însoțire, în cazul în care produsele sunt furnizate unor operatori economici în cadrul lanțului de distribuție sau atunci când sunt livrate în vederea executării unei comenzi făcute de o autoritate contractantă în sensul definiției din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii(11).

Denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 sunt indicate clar în astfel de documente comerciale de însoțire.

Nu se utilizează abrevieri, cu excepția unui cod mecanografic sau a cazului în care acestea sunt definite în standarde recunoscute pe plan internațional și cu condiția ca abrevierile să fie explicate în același document comercial.

(2)  Atunci când introduce pe piață un produs textil, producătorul sau, dacă acesta nu își are sediul în Uniune, importatorul asigură furnizarea etichetei și exactitatea informațiilor conținute de aceasta.

Atunci când pune la dispoziţie pe piață un produs textil, distribuitorul se asigură că produsele textile ▌poartă eticheta adecvată prevăzută de prezentul regulament.

Un distribuitor este considerat producător în sensul prezentului regulament în cazul în care pune la dispoziţie pe piață un produs sub denumirea sau marca sa, aplică eticheta sau modifică conținutul etichetei.

Operatorii economici menționați în primul și în al doilea paragraf se asigură că nicio informație furnizată cu ocazia punerii la dispoziție pe piață a produselor textile nu poate fi confundată cu denumirile și descrierile stabilite de prezentul regulament.

Articolul 13

Utilizarea denumirilor și a descrierilor

▌

(1)  Atunci când un produs textil este pus la dispoziție pe piață, denumirile și compoziția fibroasă menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 sunt indicate în cataloage și prospecte comerciale, pe ambalaje și pe etichete astfel încât să fie ușor accesibile, vizibile și lizibile și sunt marcate cu litere/numere uniforme ca mărime, stil și formatare. Aceste informații sunt clar vizibile pentru consumator înainte de cumpărare, inclusiv în cazul în care produsul este cumpărat prin mijloace electronice.

(2)  Mărcile sau numele comerciale pot fi indicate imediat înainte sau după denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9.

Totuși, dacă marca sau denumirea firmei producătoare cuprinde, fie ca titlu principal, fie ca adjectiv sau ca rădăcină, una din denumirile prevăzute în anexa I sau poate fi confundată cu acestea, o astfel de marcă comercială sau de denumire socială va însoți imediat înainte sau după denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9.

Orice altă informație trebuie să fie afișată întotdeauna în mod separat.

(3)  Etichetarea este disponibilă în oricare din limbile oficiale ale Uniunii care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsele textile sunt puse în vânzare. După caz, denumirile fibrelor textile pot fi înlocuite de simboluri extralingvistice inteligibile sau pot fi combinate cu acestea.

În cazul bobinelor, mosoarelor, sculurilor, ghemurilor sau altor cantități mici de fire de cusut, de reparat și de brodat, primul paragraf se aplică etichetării globale prevăzute la articolul 16 alineatul (3). În cazul în care astfel de produse sunt vândute individual utilizatorului final, ele pot fi etichetate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii, cu condiția să aibă și etichetare globală. După caz, denumirile fibrelor textile pot fi înlocuite sau combinate cu simboluri extralingvistice inteligibile.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 stabilind condiții detaliate privind utilizarea simbolurilor menționate la acest alineat.

Articolul 14

Produse textile alcătuite din mai multe părți

(1)  Toate produsele textile care conțin una sau mai multe părți poartă o etichetă care indică conținutul în fibre a fiecărei părți.

Această etichetare nu este obligatorie pentru părțile care reprezintă mai puțin de 30 % din masa totală a produsului, cu excepția căptușelilor principale.

(2)  Atunci când două sau mai multe produse textile au același conținut de fibre și formează, în mod normal, un ansamblu inseparabil, ele pot purta o singură etichetă.

Articolul 15

Dispoziții speciale

Compoziția în fibre a produselor menționate în anexa IV este indicată în conformitate cu regulile de etichetare stabilite în anexa respectivă.

Articolul 16

Derogări

(1)  Prin derogare de la articolele 12, 13 și 14, regulile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) ale respectivului articol se aplică.

În orice caz, produsele menționate la alineatele (3) și (4) ale acestui articol sunt puse la dispoziție pe piață astfel încât consumatorul final să poată lua cunoștință pe deplin de compoziția respectivelor produse.

(2)  Indicarea denumirilor fibrelor textile sau a compoziției în fibre pe etichetele sau pe marcajele produselor textile prevăzute în anexa V nu este solicitată.

Totuși, atunci când o marcă sau un nume comercial conțin, fie integral fie sub formă de adjectiv sau de rădăcină, una din denumirile menționate în anexa I sau o denumire susceptibilă de a fi confundată cu aceasta, se aplică articolele 12, 13 și 14.

(3)  Atunci când produsele textile menționate în anexa VI sunt de același tip și au aceeași compoziție, ele pot fi puse împreună la dispoziție pe piață sub o etichetă globală.

(4)  Compoziția produselor textile vândute la metru poate figura pe lizieră sau pe rola pusă la dispoziție pe piață.

Capitolul 3

Supravegherea pieței
▌

Articolul 17

Dispoziții privind supravegherea pieței

(1)  Autoritățile ▌de supraveghere a pieței efectuează controale de conformitate ale compoziției produselor textile cu indicațiile furnizate asupra compoziției produselor respective, în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  În scopul determinării compoziției fibroase a produselor textile, controalele prevăzute la alineatul (1) sunt realizate în conformitate cu metodele sau standardele armonizate definite în anexa VIII.

În acest scop, procentele în fibre prevăzute la articolele 7, 8 și 9 sunt determinate prin aplicarea la masa anhidră a fiecărei fibre a procentului convențional stabilit în anexa IX, după excluderea elementelor prevăzute în anexa VII.

Nu se iau în considerare elementele prevăzute în anexa VII în scopul determinării compoziției fibroase stabilite în articolele 7, 8 și 9.

(3)  Orice laborator acreditat și autorizat de autoritățile statului membru să analizeze amestecurile textile pentru care nu există o metodă uniformă de analiză la nivelul Uniunii determină compoziția fibroasă a unor asemenea amestecuri ▌, indicând în buletinul de analiză rezultatul obținut, metoda utilizată și ▌gradul de precizie al acesteia.

Articolul 18

Toleranțe

(1)  Pentru a stabili compoziția produselor textile destinate consumatorului final, se aplică toleranțele prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

(2)  Prezența fibrelor străine în compoziția ce urmează a fi furnizată în conformitate cu articolul 9 nu trebuie să fie indicată dacă procentajul acestor fibre nu atinge următoarele limite:

Litera (b) a acestui alineat nu aduce atingere articolului 8 alineatul (3).

(3)  O toleranță la fabricare de 3 % din masa totală a fibrelor indicate în etichetă este admisă între procentul fibrelor ce trebuie furnizate în conformitate cu articolul 9 și procentul rezultat din analiza realizată în conformitate cu articolul 17. Această toleranță se aplică, de asemenea:

Pentru necesitățile analizei, toleranțele se calculează separat. Masa totală considerată pentru calculul toleranței prevăzute la acest alineat este cea a fibrelor produsului finit, cu excluderea fibrelor străine care apar eventual la aplicarea toleranței menționate la alineatul (2).

Cumulul de toleranțe menționat la alineatele (2) și (3) nu este admis decât în cazul în care fibrele străine eventual constatate cu ocazia analizei, la aplicarea toleranței prevăzute la alineatul (2), sunt de aceeași natură chimică ca și una sau mai multe din fibrele menționate pe etichetă.

(4)  Pentru produsele specifice a căror tehnică de fabricare necesită toleranțe superioare celor indicate la alineatele (2) și (3), Comisia poate autoriza toleranțe mai ridicate, cu ocazia controalelor de conformitate a produselor prevăzute la articolul 17, alineatul (1), numai cu titlu excepțional și în baza unei justificări adecvate furnizată de fabricant.

Fabricantul prezintă o cerere indicând motive și dovezi suficiente ale circumstanțelor de fabricare excepționale.

Capitolul 4

Indicarea originii pentru produsele textile

Articolul 19

Indicarea originii pentru produsele textile importate din țări terțe

(1)  În sensul prezentului articol, termenii „origine” sau „originar din” se referă la originea nepreferențială în conformitate cu articolele 35 și 36 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a Codului Vamal Comunitar (Codul Comunitar Modernizat)(12).

(2)  Importul sau introducerea pe piață a produselor textile importate din țări terțe, cu excepția celor care provin din Turcia și din țările care sunt părți contractante la Acordul privind SEE, fac obiectul etichetării privind originea în condițiile menționate în prezentul articol.

(3)  Țara de origine a produselor textile este indicată pe eticheta respectivelor produse. În cazul în care produsele sunt ambalate, indicarea țării de origine apare separat pe ambalaj. Indicarea țării de origine nu poate fi înlocuită cu o indicație corespondentă în documentele comerciale de însoțire.

(4)  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 pentru a hotărî cazurile în care indicarea originii pe ambalaj este acceptată în locul etichetării produselor în sine. Acesta poate fi, în special, cazul în care produsele ajung în mod normal la consumatorul sau utilizatorul final în ambalajul lor normal.

(5)  Expresia „made in (produs în)”, însoțită de denumirea țării de origine, indică originea produselor textile. Etichetarea poate fi făcută în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsele textile urmează să fie puse la dispoziţie pe piaţă.

(6)  Indicarea originii pe etichetă se face cu caractere lizibile și indelebile, este vizibilă pe parcursul manipulării obișnuite, este în mod clar distinctă de alte informații și este prezentată într-un mod care nu induce în eroare și care nu creează o impresie greșită în ceea ce privește originea produsului.

(7)  Produsele textile poartă eticheta adecvată în momentul importării. Această etichetă nu poate fi înlăturată sau modificată înainte de vânzarea produselor către consumatorul sau utilizatorul final.

Articolul 20

Indicarea originii pentru alte produse textile

(1)  În cazul în care originea produselor textile, altele decât cele menționate la articolul 19, este indicată pe etichetă, această indicație face obiectul condițiilor menționate în prezentul articol.

(2)  Se consideră că produsul își are originea în țara în care a trecut prin cel puțin două dintre următoarele etape de producție:

(3)  Produsul textil nu poate fi descris pe etichetă ca fiind integral originar dintr-o țară decât dacă a trecut în acea țară prin toate etapele de producție menționate la alineatul (2).

(4)  Expresia „made in (produs în)”, însoțită de denumirea țării de origine, indică originea produsului. Etichetarea poate fi făcută în orice limbă oficială a Uniunii Europene care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsul urmează să fie pus la dispoziţie pe piaţă.

(5)  Indicarea originii pe etichetă se face cu caractere lizibile și indelebile, este vizibilă pe parcursul manipulării obișnuite, este în mod clar distinctă de alte informații și este prezentată într-un mod care nu induce în eroare și care nu creează o impresie greșită în ceea ce privește originea produsului.

Articolul 21

Acte delegate

Articolul 22

Dispoziții comune

(1)  Se consideră că produsele textile menționate la articolul 19 nu sunt conforme cu prezentul regulament dacă:

(2)  Se consideră că produsele textile, altele decât cele menționate la articolul 19, nu sunt conforme cu prezentul regulament dacă:

(3)  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 cu privire la declarațiile și documentele însoțitoare care pot fi luate în considerare pentru a demonstra conformitatea cu prezentul regulament.

(4)  Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică dispozițiile în cauză Comisiei în termen de ...(13) și notifică fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(5)  În cazul în care produsele nu sunt conforme cu prezentul regulament, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a solicita proprietarului produselor sau oricărei alte persoane responsabile pentru acestea să eticheteze produsele respective în conformitate cu prezentul regulament și să suporte costurile aferente.

(6)  Atunci când acest lucru este necesar pentru aplicarea eficace a prezentului regulament, autoritățile competente pot face schimb de informații obținute la verificarea conformității cu prezentul regulament, inclusiv cu autorități și alte persoane sau organizații pe care statele membre le-au împuternicit în temeiul articolului 11 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(14).

Capitolul 5

Dispoziții finale

Articolul 23

Adaptarea la progresul tehnic

Modificările aduse anexelor I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX, care sunt necesare pentru adaptarea acestor anexe la progresul tehnic se adoptă de Comisie prin acte delegate în conformitate cu articolul 24, în condițiile stabilite în articolele 25 și 26.

Articolul 24

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 11, 13, 19, 21, 22 și 23 este conferită Comisiei pentru o perioadă de [cinci] ani de la …(15). Comisia prezintă un raport privind competențele delegate cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani, însoțit, după caz, de o propunere legislativă privind prelungirea perioadei pentru care s-a acordat delegarea de competențe.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 25

Revocarea delegării de competențe

Parlamentul European sau Consiliul poate revoca delegarea de competențe menționată la articolele 11, 13, 19, 21, 22 şi 23.

Articolul 26

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni la un act delegat în termen de trei luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului sau a Consiliului acest termen se prelungește cu două luni.

(2)  În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat sau dacă Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că au decis să nu formuleze obiecțiuni, actul se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

▌

Articolul 27

Raportare

Cel mai târziu la ...(16), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, punând accentul pe cererile și pe adoptarea denumirilor de fibre textile noi, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 28

Revizuire

(1)  Până la …(17)*, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind posibile noi cerințe de etichetare care să fie introduse la nivelul Uniunii pentru a oferi consumatorilor informații exacte, relevante, inteligibile și comparabile privind caracteristicile produselor textile. Raportul se bazează pe o consultare extinsă cu toate părțile interesate, pe anchete în rândul consumatorilor și pe o evaluare aprofundată a raportului cost/beneficii și este însoțit, după caz, de propuneri legislative. Raportul analizează, printre altele, următoarele aspecte:

(2)  Până la ...(18), Comisia realizează un studiu în care evaluează dacă substanțele utilizate la fabricarea sau la prelucrarea produselor textile pot reprezenta un pericol pentru sănătatea umană. Acest studiu evaluează în special dacă există o legătură de cauzalitate între reacțiile alergice și fibrele sintetice, coloranții, biocidele, conservanții sau nanoparticulele utilizate în produsele textile. Studiul se întemeiază pe dovezi științifice și ia în considerare rezultatele activităților de supraveghere a pieței. Pe baza acestui studiu, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri legislative care vizează interzicerea sau limitarea utilizării substanțelor potențial periculoase în compoziția produselor textile, în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația UE.

Articolul 29

Dispoziție tranzitorie

Produsele textile care sunt conforme cu dispozițiile Directivei 2008/121/CE și care au fost introduse pe piață înainte de …(19)pot continua să fie introduse pe piață până la ...(20)*.

Articolul 30

Abrogare

Directivele 73/44/CEE, 96/73/CE și 2008/121/CE se abrogă de la data ...(21)**.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență de la anexa X.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul EuropeanPentru Consiliu

PreședintelePreședintele

ANEXA I

TABELUL FIBRELOR TEXTILE

Tabelul 1

Tabelul 2

ANEXA II

EXIGENȚELE MINIME IMPUSE UNUI DOSAR TEHNIC DE CERERE DE DENUMIRE DE FIBRĂ TEXTILĂ NOUĂ

(Articolul 6)

Denumirea propusă trebuie să fie corelată cu compoziția chimică și să furnizeze informații privind caracteristicile fibrei, dacă este cazul. Denumirea propusă trebuie să fie liberă de drepturi și nu trebuie să fie legată de fabricant.

Caracteristicile menționate în definiția noii fibre, ca de exemplu elasticitatea, trebuie să fie verificabile prin metode de analiză care trebuie să fie menționate în dosarul tehnic împreună cu rezultatele experimentale ale analizelor.

Solicitantul trebuie să evalueze posibilitatea de a utiliza metodele menționate în anexa VIII la prezentul regulament în vederea analizării amestecurilor comerciale cel mai așteptate ale noii fibre cu alte fibre și să propună cel puțin una din respectivele metode. În ceea ce privește metodele pentru care fibra poate fi considerată ca o componentă insolubilă, solicitantul trebuie să evalueze factorii de corectare de masă ai noii fibre. Toate datele experimentale trebuie să însoțească cererea.

Dacă metodele prezentate în prezentul regulament nu sunt convenabile, solicitantul trebuie să furnizeze un motiv adecvat și să propună o nouă metodă.

Cererea trebuie să conțină toate datele experimentale ale metodelor propuse. Datele privind precizia, fiabilitatea și reproductibilitatea metodelor sunt furnizate împreună cu dosarul.

ANEXA III

DENUMIRI MENȚIONATE ÎN ARTICOLUL 8 ALINEATUL (1)

în limba bulgară: „необработена вълна”,

în limba spaniolă: „lana virgen” sau „lana de esquilado”,

în limba cehă: „střižní vlna”,

în limba daneză: „ren ny uld”,

în limba germană: „Schurwolle”,

în limba estonă: „uus vill”,

în limba irlandeză: „olann lomra”,

în limba greacă: „πασ0ένο μαλλί”,

în limba engleză: „fleece wool” sau „virgin wool”,

în limba franceză: „laine vierge” sau „laine de tonte”,

în limba italiană: „lana vergine” sau „lana di tosa”,

în limba letonă: „pirmlietojuma vilna” sau „cirptā vilna”,

în limba lituaniană: „natūralioji vilna”,

în limba maghiară: „élőgyapjú”,

în limba malteză: „suf verġni”,

în limba olandeză: „scheerwol”,

în limba poloneză: „żywa wełna”,

în limba portugheză: „la virgem”,

în limba română: „lână virgină”,

în limba slovacă: „strižná vlna”,

în limba slovenă: „runska volna”,

în limba finlandeză: „uusi villa”,

în limba suedeză: „ren ull”.

ANEXA IV

DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU ETICHETAREA ANUMITOR PRODUSE

(Articolul 15)

ANEXA V

PRODUSE PENTRU CARE ETICHETAREA SAU MARCAJUL NU SUNT OBLIGATORII

(Articolul 16 alineatul (2))

1.  Brățări de suport pentru mâneci

2.  Brățări de ceas din materiale textile

3.  Etichete și ecusoane

4.  Mânere căptușite din materiale textile pentru tigăi

5.  Huse pentru cafetiere

6.  Huse pentru ceainice

7.  Mânecuțe pentru protejarea mânecilor

8.  Manșoane, altele decât din pluș

9.  Flori artificiale

10.  Pernițe de ace

11.  Picturi pe canava

12.  Produse textile pentru întărituri și suporturi

▌

13.  Confecții textile uzate, în măsura în care sunt explicit declarate ca atare

14.  Jambiere

15.  Ambalaje, altele decât cele noi și vândute ca atare

▌

16.  Genți suple și fără suport, articole de șelărie, ambele din materiale textile

17.  Articole de călătorie din materiale textile

18.  Tapiserii brodate de mână, finisate sau nu și materiale pentru fabricarea lor, inclusiv fire pentru brodat, vândute separat de canava și special condiționate pentru a fi utilizate pentru astfel de tapiserii

19.  Fermoare

20.  Nasturi și catarame îmbrăcate cu materiale textile

21.  Coperte de cărți din materiale textile

▌

22.  Părți textile ale încălțămintei, cu excepția căptușelilor calde

23.  Seturi de masă compuse din mai multe elemente și a căror suprafață este mai mică de 500 cm2

24.  Țesături și mănuși pentru scoaterea platourilor din cuptor

25.  Huse pentru suporturi de ouă

26.  Truse de machiaj

27.  Pungi pentru tutun din materiale textile

28.  Truse din materiale textile pentru ochelari, țigări și trabucuri, brichete și piepteni

29.  Articole de protecție pentru sport, cu excepția mănușilor

30.  Truse de toaletă

31.  Truse pentru întreținerea încălțămintei

32.  Articole funerare

33.  Produsele de unică folosință, cu excepția vatei

34.  Articole textile supuse regulilor farmacopeii europene și acoperite prin menționarea acestora, bandaje de folosință medicală și ortopedică multiplă și articole textile de ortopedie în general.

35.  Articole textile, inclusiv corzi, sfori și funii supuse punctului 12 din anexa VI, destinate în mod normal:

36.  Produse textile de protecție și de securitate, cum ar fi centurile de securitate, parașutele, vestele de salvare, toboganele de urgență, dispozitivele împotriva incendiilor, vestele antiglonț și îmbrăcămintea de protecție specială (de exemplu: protecție împotriva focului, a agenților chimici sau alte riscuri pentru securitate)

37.  Structuri gonflabile (de exemplu: săli de sport, standuri de expoziție sau spații de stocare), cu condiția ca indicațiile privind performanțele și specificațiile tehnice ale acestor produse să fie furnizate

38.  Vele

39.  Articole textile pentru animale

40.  Drapele și baniere

ANEXA VI

PRODUSE PENTRU CARE NUMAI ETICHETAREA SAU MARCAJUL GLOBAL SUNT OBLIGATORII

(Articolul 16 alineatul (3))

1.  Linoleumuri

2.  Cârpe pentru șters

3.  Margini și garnituri

4.  Pasmanterie

5.  Centuri

6.  Bretele

7.  Genunchiere și jartiere

8.  Șireturi de pantofi și de cizme

9.  Panglici

10.  Elastice

11.  Ambalaje noi și vândute ca atare

12.  Sfoară pentru ambalare și sfoară pentru agricultură (pentru legat snopi); sfori, frânghii și funii, altele decât cele precizate în anexa V, nr. 35(22)

13.  Seturi de masă

14.  Batiste

15.  Fileuri pentru cocuri și pentru păr

16.  Cravate și papioane pentru copii

17.  Bărbițe pentru copii; mănuși de menaj și mănuși de baie

18.  Fire pentru cusut, cârpit, brodat, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, în unități mici și a căror greutate netă nu depășește un gram

19.  Benzi pentru draperii, storuri și jaluzele

ANEXA VII

ELEMENTE CARE NU SE IAU ÎN CONSIDERARE LA DETERMINAREA PROCENTAJULUI DE FIBRE

(Articolul 17)

ANEXA VIII

METODE DE ANALIZĂ CANTITATIVĂ A AMESTECURILOR DE FIBRE TEXTILE BINARE ȘI TERNARE

CAPITOLUL 1

I.  Pregătirea eșantioanelor și a specimenelor de analiză pentru determinarea compoziției fibroase a produselor textile

1.  DOMENIU DE APLICARE

Prezentul capitol prezintă procedurile de obținere a eșantioanelor de laborator de o dimensiune adecvată pentru tratare prealabilă în vederea analizei cantitative (de exemplu, cu o masă care să nu depășească 100 g) din volumul global de eșantioane de laborator și pentru selectarea specimenelor de testare din eșantioanele de laborator care au fost tratate în prealabil pentru îndepărtarea materialelor nefibroase(23).

2.  DEFINIȚII

2.1.  Lotul - Cantitatea de material care este evaluată pe baza unei serii de rezultate de analiză. Aceasta poate cuprinde, de exemplu, tot materialul dintr-o livrare de țesătură; cantitatea de material țesută dintr-un anumit sul; o încărcătură expediată de fire , un balot sau un set de baloți de fibre în stare crudă.

2.2.  Eșantion global de laborator - Acea porțiune a lotului considerată drept reprezentativă pentru ansamblu și care este pusă la dispoziția laboratorului. Mărimea și natura eșantionului global este adecvată pentru a acoperi în mod corespunzător variabilitatea lotului și pentru a facilita manipularea în laborator(24).

2.3.  Eșantionul de laborator - Acea porțiune a eșantionului global de laborator care este supusă tratării prealabile pentru îndepărtarea materialelor nefibroase și din care sunt prelevate specimenele de analiză. Mărimea și natura eșantionului de laborator este adecvată pentru a acoperi în mod corespunzător variabilitatea eșantionului global de laborator(25).

2.4.  Specimenul de analiză - acea porțiune de material necesară pentru a da un rezultat individual selectată din eșantionul de laborator.

3.  PRINCIPIU

Eșantionul de laborator este astfel selecționat încât să fie reprezentativă pentru eșantionul global de laborator.

Specimenele de analiză sunt luate din eșantionul de laborator în așa mod încât fiecare dintre ele să fie reprezentativ pentru proba eșantionul de laborator.

4.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE FIBRE LIBERE

4.1.  Fibre neorientate - Se obține eșantionul de laborator selecționând în mod aleatoriu mănunchiuri de fibre din eșantionul global de laborator. Se amestecă foarte bine întregul eșantion de laborator cu ajutorul unei carde de laborator(26). Rețeaua de fibre sau amestecul, inclusiv fibrele libere și fibrele care au aderat la dispozitivul de melanjare se supun operației de tratare prealabilă. Apoi se selecționează specimene de analiză, proporțional cu masele respective, din rețeaua de fibre sau din amestec, din fibrele libere și din fibrele care au aderat la dispozitivul de amestecare.

Daca rețeaua de cardă rămâne intactă după tratarea prealabilă, specimenele de analiză se selecționează după procedura descrisă la punctul 4.2. Dacă rețeaua de cardă nu rămâne intactă după tratarea prealabilă, specimenele de analiză se selecționează prin prelevarea aleatorie a cel puțin 16 mănunchiuri mici, de dimensiune adecvată și aproximativ egală urmată de amestecarea lor.

4.2.  Fibre orientate (carde, rețele, panglici, șuvițe) – Din părți selectate în mod aleatoriu ale eșantionului global de laborator se decupează cel puțin 10 secțiuni transversale cu o greutate individuală de aproximativ 1 g. Eșantionul de laborator astfel format se supune operației de tratare prealabilă. Se recombină secțiunile transversale așezându-le una lângă alta și se obține specimenul de analiză tăind din ele în așa fel încât să se ia câte o porțiune din fiecare din cele 10 secțiuni.

5.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE FIRE

5.1.  Fire în bobine sau în scule – Se utilizează toate bobinele din eșantionul global de laborator.

Se prelevă lungimi continue, corespunzătoare și egale din fiecare bobină, fie prin formare de jurubițe cu același număr de înfășurări pe o vârtelniță(27), fie printr-un alt mijloc. Se reunesc lungimile de fir, fie sub forma unei jurubițe unice, fie sub formă de cablu pentru a obține eșantionul de laborator, verificându-se ca în jurubiță sau în cablu să se afle lungimi egale din fiecare format.

Eșantioanele de laborator se supun tratării prealabile.

Se prelevă specimene de analiză din eșantionul de laborator prin tăierea unui fascicul de fire de lungime egală din jurubițe sau din cablu, având grijă ca fasciculul să conțină toate firele din eșantion.

Dacă t este numărul de tex al firului și n este numărul bobinelor de fir selecționate din eșantionul global de laborator, atunci pentru a obține un eșantion de analiză de 10 g, lungimea firului ce trebuie extras din fiecare bobină este de106/nt cm.

Dacă nt este ridicat, adică depășește 2 000, se poate forma o jurubiță mai voluminoasă și aceasta poate fi secționată transversal în două locuri, astfel încât să se obțină un cablu cu o greutatea adecvată. Extremitățile unui eșantion prezentat sub formă de cablu sunt legate în mod corespunzător înainte de tratarea prealabilă iar specimenele de analiză sunt prelevate la o distanță suficientă față de nod.

5.2.  Fire din urzeală – Se prelevează un eșantion de laborator prin secționarea unei anumite lungimi din extremitatea urzelii, nu mai mică de 20 cm și cuprinzând toate firele de urzeală cu excepția firelor de margine, care se elimină. Mănunchiul de fire se leagă la una din extremități. Dacă eșantionul este prea mare pentru tratare prealabilă în totalitatea sa, acesta se împarte în două sau mai multe porțiuni, fiecare legată pentru tratare prealabilă și se reunesc porțiunile după ce fiecare a fost tratată prealabil separat. Se prelevează un specimen de analiză prin tăierea unei lungimi adecvate din eșantionul de laborator de la capătul îndepărtat al legăturii cuprinzând toate firele din urzeală. Pentru o urzeală de N fire de t tex, lungimea unui specimen cu masa de 1 g este de 105/Nt cm.

6.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE ȚESĂTURĂ

6.1.  Dintr-o eșantion globală de laborator constând dintr-un singur cupon reprezentativ al țesătură

Se taie o fâșie diagonală dintr-un colț în altul și se îndepărtează marginile. Această fâșie este eșantionul de laborator. Pentru a obține un eșantion de laborator de x g, suprafața fâșiei va fi de x104/G cm2

unde G este masa țesăturii în g/m2.

Eșantionul de laborator se supune tratării prealabile și apoi se taie fâșia transversal în patru lungimi egale care se suprapun. Se prelevează specimene de analiză din oricare parte a țesăturii stratificate tăind toate straturile așa încât fiecare specimen să conțină câte o lungime egală din fiecare strat.

Dacă țesătura are model țesut, se ia lățimea eșantionului de laborator, măsurată pe direcția urzelii, nu mai mică de o urzeală repetată a desenului. Dacă, pentru a satisface această cerință, eșantionul laborator este prea mare pentru a fi tratat ca un întreg, se taie în părți egale, se tratează prealabil părțile separat, se suprapun înainte de a se alege specimenul de analiză, având grijă ca părțile corespunzătoare ale desenului să nu coincidă.

6.2.  Dintr-o eșantion global de laborator constând din mai multe cupoane

Se tratează fiecare cupon conform celor menționate la punctul 6.1 și se determină separat fiecare rezultat.

7.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE CONFECȚII ȘI PRODUSE FINITE

Eșantionul global de laborator este în mod normal un produs confecționat, finit sau o parte reprezentativă dintr-un astfel de produs.

După caz, se determină procentajul diferitelor părți ale produsului care nu au același conținut de fibre, pentru a putea verifica conformitatea cu articolul 14.

Se selectează un eșantion de laborator, reprezentativ pentru o anume parte a confecției sau a produsului finit, a cărei compoziție trebuie să fie menționată pe etichetă. Dacă articolul are mai multe etichete, se selectează eșantioane de laborator reprezentative pentru fiecare parte ce corespunde unei anumite etichete.

Dacă produsul a cărui compoziție trebuie determinată nu este uniform, s-ar putea să fie necesar să se selecționeze eșantioane de laborator din fiecare parte a produsului și să se determine proporțiile relative ale diferitelor părți raportate la ansamblul produsului în cauză.

Apoi se calculează procentele ținând seama de proporțiile relative ale părților eșantionate.

Eșantioanele de laborator se supun tratării prealabile.

Apoi se selectează specimene de analiză reprezentative din eșantioanele de laborator tratate prealabil.

II.  Informații privind metodele de analiză cantitativă a amestecurilor de fibre textile

Metodele de analiză cantitativă a amestecurilor de fibre se bazează pe două procedee principale: separarea manuală și separarea chimică a fibrelor.

Metoda de separare manuală este folosită ori de câte ori este posibil, deoarece dă în general rezultate mai precise decât metoda chimică. Ea se poate utiliza pentru toate textilele ale căror fibre componente nu formează un amestec intim, cum este cazul firelor formate din mai multe elemente, fiecare din ele constituite dintr-un singur tip de fibră sau cazul țesăturilor, la care fibra din urzeală este diferită de fibra din bătătură sau al țesăturilor tricotate care pot fi descompuse în fire de diferite tipuri.

În general, metodele chimice de analiză cantitativă se bazează pe solubilizarea selectivă a componenților individuali. După eliminarea unuia din componenți se cântărește reziduul insolubil iar proporția componentului solubil se calculează în funcție de pierderea în greutate. Această primă parte a anexei furnizează informații comune privind analizele efectuate conform acestei metode, valabile pentru amestecurile de fibre luate în considerare în prezenta anexă, indiferent de compoziția acestora. Ea este deci folosită în asociație cu secțiunile individuale următoare din anexă și care conțin procedurile detaliate aplicabile anumitor amestecuri fibroase. În mod ocazional, o analiză se poate baza pe un alt principiu decât solubilizarea selectivă; în astfel de cazuri, în secțiunea adecvată sunt furnizate detalii complete.

Amestecurile de fibre în timpul prelucrării și, într-o măsură mai mică, textilele finite pot conține materiale nefibroase, cum ar fi grăsimi, ceruri sau adjuvanți sau materiale solubile în apă, fie de proveniență naturală, fie adăugate pentru a facilita prelucrarea. Materialul nefibros trebuie îndepărtat înainte de analiză. Din acest motiv este prezentată și o metodă de îndepărtare a uleiurilor, grăsimilor, cerurilor și a substanțelor solubile în apă.

În plus, textilele pot conține rășini sau alți produși auxiliari utilizați pentru a le conferi proprietăți speciale. Acești produși, în cazuri excepționale inclusiv coloranții, pot interacționa cu reactivul chimic asupra componentei solubile, și/sau pot fi parțial sau complet îndepărtați de către reactivul chimic. Acest gen de produși auxiliari pot, în consecință, genera erori și se îndepărtează înainte ca proba sa fie analizată. Dacă este imposibil să se îndepărteze astfel de produși auxiliari, metodele de analiză prezentate în anexa de față nu mai sunt aplicabile.

Colorantul din țesăturile vopsite se consideră parte integrantă a fibrei și nu se îndepărtează.

Analizele se efectuează pe baza masei uscate, fiind prezentată și o procedură de determinare a masei uscate.

Rezultatul se obține prin aplicarea procentelor convenționale indicate în anexa IX la prezentul regulament la masa uscată a fiecărei fibre.

Toate fibrele prezente în amestec sunt identificate înainte de a fi supuse oricărei analize. În unele metode componentul insolubil al unui amestec poate fi parțial dizolvat de reactivul folosit pentru a solubiliza componentul(componenții) solubil(i).

Acolo unde este posibil, au fost aleși reactivi având un efect redus sau inexistent asupra fibrelor insolubile. Dacă pierderea de masă survine în timpul analizei, rezultatul este corectat; în acest scop se furnizează factori de corecție. Acești factori au fost determinați în mai multe laboratoare prin tratarea cu reactivul adecvat după cum este specificat în metoda de analiză a fibrelor curățate prin tratare prealabilă.

Acești factori de corecție se aplică numai fibrelor normale, pentru fibrele degradate înaintea sau în timpul prelucrării fiind necesari factori de corecție diferiți. Procedurile date se aplică numai în cazul determinărilor individuale.

Se efectuează cel puțin două determinări pe eșantioane separate de analiză atât în cazul separării manuale, cât și în cazul separării pe cale chimică.

Pentru confirmare, dacă nu este imposibil din punct de vedere tehnic, se recomandă folosirea procedurilor alternative, prin care constituentul care a fost reziduu în metoda standard să fie dizolvat primul.

CAPITOLUL 2

Metode pentru analiza cantitativă a anumitor amestecuri binare de fibre

I.  Informații generale comune tuturor metodelor prezentate pentru analiza chimică cantitativă a amestecurilor de fibre textile

I.1.  Obiect și domeniu de aplicare

Domeniul de aplicare pentru fiecare metodă precizează la care tipuri de fibre se poate aplica metoda.

I.2.  Principiu

După identificarea componentelor amestecului, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi se îndepărtează unul din componenți, de obicei prin dizolvare selectivă(28). Se cântărește reziduul insolubil și se calculează proporția componentului solubil începând de la pierderea în greutate. Cu excepția dificultăților tehnice, este preferabil să se dizolve fibra prezentă în cea mai mare proporție, pentru a obține ca reziduu fibra prezentă în cea mai mică proporție.

I.3.  Materiale și echipament

I.3.1.  Aparatura

I.3.1.1.  Creuzete filtrante și flacoane de cântărire suficient de mari pentru a cuprinde astfel de creuzete filtrante sau orice fel de aparatură care dă rezultate identice.

I.3.1.2.  Vas cu vid.

I.3.1.3.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

I.3.1.4.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

I.3.1.5.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

I.3.1.6.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

1.3.2.  Reactivi chimici

I.3.2.1.  Eter de petrol, redistilat, cu fierbere între 40 și 60 °C.

I.3.2.2.  Alți reactivi sunt menționați în secțiunile corespunzătoare ale fiecărei metode. Toți reactivii utilizați sunt puri din punct de vedere chimic.

I.3.2.3.  Apă distilată sau deionizată.

I.3.2.4.  Acetonă.

I.3.2.5.  Acid ortofosforic.

I.3.2.6.  Uree.

I.3.2.7.  Bicarbonat de sodiu.

Toți reactivii folosiți sunt puri din punct de vedere chimic.

I.4.  Atmosferă de condiționare și de testare

Deoarece se determină masa uscată, nu este necesară condiționarea specimenului sau efectuarea analizelor într-o atmosferă condiționată.

I.5.  Eșantionul de laborator

Se ia un eșantion de laborator care este reprezentativ pentru eșantionul global de laborator și suficient de mare ca să furnizeze toate specimenele necesare, de 1 g minimum fiecare.

I.6.  Tratarea prealabilă a eșantionului de laborator(29)

În cazul în care în amestec este prezentă o substanță care nu trebuie luată în considerare la calcularea procentuală (a se vedea articolul 17 din prezentul regulament), aceasta trebuie mai întâi îndepărtată printr-o metodă care să nu afecteze celelalte componente fibroase.

În acest sens, materialul nefibros care poate fi extras cu eter de petrol și apă este îndepărtat prin tratarea probei uscate la aer într-un extractor Soxhlet cu eter de petrol timp de o oră, la minimum șase cicluri de extracție pe oră. Se lasă ca eterul de petrol să se evaporeze din eșantion, care este apoi extras prin tratament direct constând în înmuierea specimenului în apă la temperatura camerei timp de o oră, apoi în înmuierea eșantionului în apă la temperatura de 65 ± 5 °C timp de încă o oră, agitând lichidul din timp în timp. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se îndepărtează apa în exces din eșantion prin stoarcere, extragere prin vidare sau centrifugare și apoi se lasă eșantionul să se usuce la aer.

În cazul elastolefinei sau al amestecurilor de fibre care conțin elastolefină și alte fibre (lână, păr de origine animală, mătase, bumbac, in, cânepă, iută, abaca, alfa, fibră din coajă de nucă de cocos, sorg, ramie, sisal, cupro, modal, fibre proteinice, viscoză, fibre acrilice, poliamidă sau nailon, poliester, elastomultiester), procedura descrisă anterior este ușor modificată, prin înlocuirea eterului de petrol cu acetona.

În cazul amestecurilor binare care conțin elastolefină și acetat, se aplică următoarea procedură de tratare prealabilă. Se extrage specimenul timp de 10 minute la 80 °C cu o soluție care conține 25 g/l de 50 % acid ortofosforic și 50g/l de uree. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se spală specimenul în apă, apoi se scurge și se spală într-o soluție de 0,1 % de bicarbonat de sodiu, după care se spală cu atenție în apă.

În situația în care materialul nefibros nu poate fi extras cu eter de petrol și apă, el se îndepărtează prin înlocuirea metodei cu apă descrisă anterior cu o altă metodă adecvată, care să nu modifice substanțial niciun constituent fibros. Totuși, pentru unele fibre naturale de origine vegetală nealbite (de exemplu iuta, fibra de nucă de cocos) trebuie să se țină seama că tratarea prealabilă normală cu eter de petrol și cu apă nu îndepărtează toate substanțele naturale nefibroase; totuși, nu se aplică un tratament prealabil suplimentar dacă proba nu conține agenți de finisare insolubili atât în eter de petrol cât și în apă.

Buletinele de analiză includ detalii complete privind metodele de tratare prealabilă folosite.

I.7.  Procedura de testare

I.7.1.  Instrucțiuni generale

I.7.1.1.  Uscarea

Se efectuează toate operațiile de uscare timp de minimum 4 ore și maximum 16 ore, la 105 ± 3°C, într-o etuvă ventilată, cu ușa etuvei în permanență închisă. Dacă perioada de uscare este mai mică de 14 ore, specimenul trebuie cântărit pentru a verifica dacă masa lui a devenit constantă. Se consideră că masa a devenit constantă dacă, după o perioadă suplimentară de 60 de minute de uscare, variația sa este mai mică de 0,05 %.

Se recomandă să se evite manevrarea creuzetelor filtrante, a flacoanelor de cântărire, a specimenelor și a reziduurilor cu mâinile neprotejate, pe perioada operațiunilor de uscare, răcire și cântărire.

Specimenele se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă repede în uscător.

Creuzetele filtrante se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă rapid în uscător.

Când se folosesc alte aparate decât creuzetele filtrante, operațiile de uscare în etuvă se efectuează în așa fel încât să asigure determinarea masei uscate a fibrelor, fără pierderi.

I.7.1.2.  Răcirea

Toate operațiile de răcire se efectuează în uscător, acesta fiind plasat lângă balanță, până la răcirea completă a flaconului de cântărire și, în orice caz, nu trebuie să dureze mai puțin de două ore.

I.7.1.3.  Cântărirea

După răcire se efectuează cântărirea flaconului de cântărire în interval de două minute de la scoaterea acestuia din uscător. Cântărirea se efectuează cu o precizie de 0,0002 g.

I.7.2.  Mod de lucru

Din eșantionul de laborator tratat în prealabil se prelevează un specimen de analiză cu masa de minimum 1 g. Firele sau țesătura sunt decupate în lungimi de aproximativ 10 mm, deșirate pe cât de mult este posibil. Se usucă specimenul într-un flacon de cântărire, se răcește în uscător și se cântărește. Se transferă specimenul în vasul de sticlă menționat în secțiunea corespunzătoare a metodei respective a Uniunii, se recântărește imediat flaconul de cântărire și se obține masa uscată a specimenului prin diferență. Se finalizează analiza în modul prevăzut în secțiunea corespunzătoare a metodei aplicabile. Se examinează reziduul la microscop pentru a verifica dacă prin tratament s-a îndepărtat complet fibra solubilă.

I.8.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Masa componentei insolubile se exprimă în procente raportate la masa totală de fibră din amestec. Procentul de componentă solubilă se obține prin diferență. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procentele convenționale și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile și al analizei. Calculele se efectuează aplicând formula prezentată la punctul I.8.2.

I.8.1.  Calcularea procentului de component insolubil pe baza masei uscate și pure, fără a lua în considerare pierderea de material fibros în timpul tratării prealabile.

unde

P1 %este procentul componentului insolubil uscat și pur,

meste procentul de masă uscată a specimenului de analiză după tratare prealabilă,

reste masa uscată a reziduului,

deste factorul de corecție pentru pierderea de masă a componentului insolubil în reactiv în timpul analizei. Valorile adecvate ale lui „d” sunt prezentate în secțiunile corespunzătoare ale fiecărei metode.

Desigur, aceste valori ale lui „d” sunt, desigur, valorile normale aplicabile fibrelor nedegradate chimic.

I.8.2.  Calcularea procentului de component insolubil pe baza masei uscate și pure, cu ajustările date de factorii convenționali, și, unde este cazul, de factorii de corecție pentru pierderea de greutate în timpul tratării prealabile.

unde

P1A % este procentul de component insolubil corectat cu procentele convenționale stabilite și pierderea de masă în timpul tratării prealabile.

P1 este procentul de component insolubil uscat și pur, așa cum a fost calculat cu formula de la punctul I.8.1.

a1 este procentul convențional stabilit pentru componentul insolubil (a se vedea anexa IX).

a2 este procentul convențional stabilit pentru componentul solubil (a se vedea anexa IX).

b1 este pierderea procentuală a componentului insolubil cauzată de tratarea prealabilă

b2 este pierderea procentuală a componentului solubil cauzată de tratarea prealabilă

Procentajul celui de-al doilea component este P2A % = 100 - P1A %

În cazul în care se folosește o tratare prealabilă specială, valorile b1 și b2 se determină, dacă este posibil, supunând fiecare dintre constituenții fibrei pure tratării prealabile aplicate în cursul analizei. Fibrele pure sunt acelea care nu conțin niciun fel de material nefibros cu excepția celui conținut în mod normal (fie natural, fie datorită procesului de fabricație), în starea (nealbită, albită) în care se află în materialul supus analizei.

Atunci când nu sunt disponibile fibrele separate și pure folosite în producerea materialului supus analizei, ar trebui se folosesc valorile medii ale lui b1 și b2, obținute din testele efectuate pe fibre pure, similare celor din amestecul supus examinării.

Dacă se aplică o tratare prealabilă normală prin extracție cu eter de petrol și apă, factorii de corecție b1 și b2 pot fi în general neglijați, cu excepția bumbacului nealbit, inului nealbit și a cânepei nealbite, unde pierderea datorită tratării prealabile este considerată în mod convențional ca fiind 4 % și în cazul polipropilenei 1 %.

În cazul altor fibre, pierderile datorită tratării prealabile nu sunt, prin convenție, luate în calcul.

II.  Metoda analizei cantitative prin separare manuală

II.1.  Domeniu de aplicare

Metoda poate fi folosită pentru fibre de toate tipurile cu condiția ca ele să nu formeze un amestec intim și să poată fi separate manual.

II.2.  Principiu

După identificarea componenților textili, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi se îndepărtează fibrele manual, se usucă și se cântăresc pentru a calcula proporția fiecărei fibre în amestec.

II.3.  Aparatura

II.3.1.  Flacoane de cântărire sau orice fel de aparatură care furnizează rezultate identice.

II.3.2.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

II.3.3.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

II.3.4.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

II.3.5.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

II.3.6.  Ac.

II.3.7.  Torsiometru sau un aparat similar.

II.4.  Reactivi chimici

II.4.1.  Eter de petrol, redistilat, cu fierbere între 40 și 60 °C.

II.4.2.  Apă distilată sau deionizată.

II.5.  Atmosferă de condiționare și de testare

A se vedea I.4.

II.6.  Eșantionul de laborator

A se vedea I.5.

II.7.  Tratarea prealabilă a eșantionului de laborator

A se vedea I.6.

II.8.  Mod de lucru

II.8.1.  Analiza firelor

Selectați din eșantionul de laborator tratat în prealabil un specimen cu masa de minimum 1 g. Pentru firele foarte subțiri analiza poate fi efectuată pe o lungime minimă de 30 m, indiferent de masa acesteia.

Se taie firul în bucăți de o lungime corespunzătoare și se separă tipurile de fibre cu ajutorul unui ac sau, dacă este necesar, cu ajutorul unui torsiometru. Tipurile de fibre astfel obținute se plasează în flacoane de cântărire cântărite în prealabil și se usucă la 105 ± 3 °C până la obținerea unei mase constante, conform descrierii de la punctele I.7.1 și I.7.2.

II.8.2.  Analiza țesăturii

Se prelevează din eșantionul de laborator tratat prealabil un eșantion fără lizieră, cu masa de minimum 1 g, cu marginile prinse cu grijă pentru a evita destrămarea și paralel cu direcția firelor de urzeală sau de bătătură sau, în cazul tricoturilor, cu direcția șirurilor sau a rândurilor. Se separă diferitele tipuri de fibre, se colectează în flacoane de cântărire cântărite în prealabil și se continuă ca la punctul II.8.1.

II.9.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Se exprimă masa fiecărei fibre din amestec în procente din masa totală a amestecului de fibre. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procentele convenționale stabilite și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile.

II.9.1.  Calcularea procentului masei de fibre uscate și pure, fără a lua în considerare pierderea de material în timpul tratării prealabile.

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură,

m1 este masa uscată și pură a primului component,

m2 este masa uscată și pură a celui de-al doilea component.

II.9.2.  Pentru calcularea procentului fiecărui component corectat cu procentele convenționale stabilite și, după caz, cu factorii de corecție pentru pierderea de masă în timpul tratării prealabile, a se vedea punctul I.8.2.

III.1.  Precizia metodelor

Precizia indicată în metodele individuale se referă la reproductibilitate.

Reproductibilitatea se referă la fiabilitate, în sensul unor valori experimentale foarte apropiate obținute de laboranții din diferite laboratoare, în momente diferite, folosind aceeași metodă și obținând rezultate individuale pe specimene ale unui amestec omogen identic.

Reproductibilitatea se exprimă prin limite de încredere a rezultatelor la un nivel de încredere de 95 %.

Prin aceasta se înțelege că diferența între două rezultate dintr-o serie de analize efectuate în laboratoare diferite, în condițiile aplicării normale și corecte a metodei la un amestec omogen identic, nu va fi depășită decât în cinci cazuri din 100.

III.2.  Buletinul de analiză

III.2.1.  Se indică faptul că analiza a fost efectuată în conformitate cu această metodă.

III.2.2.  Se dau detalii cu privire la eventuale tratări prealabile speciale (a se vedea punctul I.6.).

III.2.3.  Se comunică rezultatele individuale și media aritmetică, cu o precizie de 0,1 fiecare.

IV.  Metode speciale

TABEL RECAPITULATIV

METODA Nr. 1

ACETAT ȘI ANUMITE ALTE FIBRE

(Metoda cu acetonă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Metoda nu se aplică în nici un caz fibrelor de acetat care au fost dezacetilate la suprafață.

2.  PRINCIPIU

Fibrele de acetat se dizolvă cu acetonă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (diferiți de cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactiv

Acetonă.

4.  MOD DE LUCRU

Se respectă procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml se adaugă 100 ml de acetonă pentru fiecare gram de specimen, se agită vasul, se lasă la temperatura camerei timp de 30 minute, agitând ocazional și apoi se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil.

Se repetă tratamentul de încă două ori (efectuând în total trei extracții), dar pe perioade de numai 15 minute, astfel încât timpul total de tratare în acetonă să fie de o oră. Se transferă reziduul în creuzetul filtrant. Se spală reziduul din creuzetul filtrant cu acetonă și se extrage prin vidare. Se umple creuzetul filtrant din nou cu acetonă și se lasă să se golească prin curgere liberă sub efectul gravității.

În final se videază creuzetul filtrant prin vidare, se usucă creuzetul și reziduul, se răcesc și se cântăresc.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Rezultatele se calculează conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care „d”= 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 2

ANUMITE FIBRE PROTEINICE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu hipoclorit)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Dacă sunt prezente mai multe fibre de tip proteinic, prin această metodă se determină cantitatea totală, dar nu și cantitățile lor individuale.

2.  PRINCIPIU

Fibra proteinică se dizolvă cu soluție de hipoclorit pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de fibră proteinică uscată se calculează prin diferență.

Pentru prepararea soluției de hipoclorit se poate folosi fie hipoclorit de litiu, fie hipoclorit de sodiu.

Hipocloritul de litiu se recomandă în cazurile care presupun un număr mic de analize sau pentru analize efectuate la intervale de timp destul de mari. Aceasta, deoarece procentul de hipoclorit din hipocloritul de litiu solid – spre deosebire de hipocloritul de sodiu – este practic constant. Dacă se cunoaște procentul de hipoclorit, conținutul de hipoclorit nu trebuie verificat iodometric pentru fiecare analiză, deoarece se poate utiliza o cantitate cu o greutate constantă de hipoclorit de litiu.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  vas Erlenmeyer de 250 ml cu dop de sticlă rodat;

(ii)  termostat reglabil la 20 (± 2) °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Reactiv pe bază de hipoclorit

(a)  Soluție de hipoclorit de litiu

Aceasta constă într-o soluție proaspăt preparată conținând 35 (± 2) g/l clor activ (aproximativ 1 M) la care se adaugă o soluție de hidroxid de sodiu cu o concentrație de 5 (± 0,5) g/l preparată anterior. Pentru preparare, se dizolvă 100 grame de hipoclorit de litiu conținând 35 % clor activ (sau 115 grame conținând 30 % clor activ) în aproximativ 700 ml de apă distilată, se adaugă 5 grame de hidroxid de sodiu dizolvate în aproximativ 200 ml apă distilată și se completează până la 1 litru cu apă distilată. Soluția proaspăt preparată nu trebuie verificată iodometric.

(b)  Soluție de hipoclorit de sodiu

Aceasta constă într-o soluție proaspăt preparată conținând 35 (± 2) g/l clor activ (aproximativ 1 M) la care se adaugă o soluție de hidroxid de sodiu de concentrație 5 (± 0,5) g/l pregătită anterior.

Se controlează conținutul de clor activ al soluției prin iodometrie înaintea fiecărei analize.

(ii)  Soluție diluată de acid acetic

Se diluează 5 ml acid acetic glacial cu apă până la un volum total de 1 litru.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: se amestecă aproximativ 1 gram din probă cu aproximativ 100 ml soluție de hipoclorit (hipoclorit de litiu sau de sodiu) în vasul de 250 ml, se agită bine vasul pentru a uda bine proba.

Apoi se încălzește vasul timp de 40 de minute într-un termostat la temperatura de 20 °C, agitând continuu, sau cel puțin la intervale regulate. Deoarece dizolvarea lânii decurge exotermic, căldura de reacție a acestei metode trebuie să fie disipată și îndepărtată. În caz contrar, pot rezulta erori considerabile datorită dizolvării incipiente a fibrelor insolubile.

După 40 de minute se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele fibre reziduale în creuzet prin clătirea vasului cu puțin reactiv pe bază de hipoclorit. Se videază creuzetul și se spală reziduul în mod succesiv cu apă, acid acetic diluat și în final cu apă, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adaos. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se usucă creuzetul prin vidare, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția bumbacului, viscozei, fibrelor modale și melaminei, în cazul cărora d = 1,01, respectiv a bumbacului nealbit, în cazul căruia d = 1,03.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 3

VISCOZĂ, CUPRO SAU ANUMITE TIPURI DE FIBRE DE MODAL ȘI BUMBAC

(Metoda cu acid formic și clorură de zinc)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Dacă se constată prezența vreunei fibre de modal, se efectuează o analiză preliminară pentru a verifica dacă aceasta este solubilă în reactivul chimic.

Metoda nu se aplică amestecurilor în care bumbacul a suferit o degradare chimică importantă și nici în cazurile în care fibrele de viscoză sau cupro au devenit incomplet solubile datorită prezenței anumitor coloranți sau a unor agenți de finisare care nu pot fi îndepărtați complet.

2.  PRINCIPIU

Viscoza, fibrele de cupro sau de modal se dizolvă cu un reactiv constând din acid formic și clorură de zinc, pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia corectată se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul fibrelor de viscoză, cupro sau modal uscate se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml;

(ii)  aparatură pentru menținerea vaselor la 40 (± 2) °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Soluție conținând 20 g de clorură de zinc anhidră topită și 68 g de acid formic anhidru, adusă la 100 g cu apă (adică 20 părți în greutate de clorură de zinc anhidră topită la 80 părți în greutate de acid formic 85 % m/m).

NB:

Se atrage atenția în această privință asupra punctului I.3.2.2, la care se precizează că toți reactivii folosiți trebuie să fie chimic puri; în plus, este esențial să se folosească numai clorură de zinc anhidră topită.

(ii)  Soluție de hidroxid de amoniu: se diluează 20 ml de soluție concentrată de amoniac (greutate specifică 0,880 g/ml) până la 1 litru cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: se plasează imediat specimenul în vasul preîncălzit la 40 °C. Se adaugă câte 100 ml de soluție de acid formic și clorură de zinc, preîncălzită la 40 °C pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită foarte bine vasul. Se menține vasul împreună cu conținutul său la o temperatura constantă de 40 °C timp de două ore și jumătate, agitând vasul o dată pe oră.

Se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele urme de fibre de pe vas în creuzet, cu ajutorul reactivului chimic. Se spală vasul cu 20 ml de reactiv.

Se spală foarte bine creuzetul filtrant și reziduul cu apă la 40 °C. Se clătește reziduul fibros cu aproximativ 100 ml de soluție rece de amoniac (3.2.ii), asigurându-se imersarea reziduului în amoniac timp de 10 minute, apoi se spală bine cu apă rece.

Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru bumbac este 1,02, pentru melamină este 1,01, iar pentru elastolefină este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 2 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 4

POLIAMIDĂ SAU NAILON ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid formic 80 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

După cum s-a menționat mai sus, această metodă se poate aplica și amestecurilor cu lână, dar când conținutul de lână depășește 25 %, se aplică metoda nr. 2 (dizolvarea lânii într-o soluție de hipoclorit de sodiu).

2.  PRINCIPIU

Fibra poliamidică se dizolvă cu acid formic pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de poliamidă sau nailon uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid formic (80 % m/m, densitate relativă la 20 °C: 1,186). Se diluează 880 ml de acid formic 90 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,204) până la 1 l cu apă. O altă posibilitate este diluarea a 780 ml de acid formic între 98 și 100 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,220) până la 1 l cu apă.

Concentrația nu este critică în intervalul 77-83 % m/m acid formic.

(ii)  Soluție diluată de amoniac: se diluează 80 ml de soluție concentrată de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,880) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: la specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de acid formic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită vasul pentru a se uda specimenul. Se lasă la temperatura camerei timp de 15 minute, agitând ocazional. Se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele resturi de fibră în creuzet prin spălarea vasului cu puțin reactiv pe bază de acid formic.

Se usucă creuzetul prin vidare și se spală reziduurile de pe filtru succesiv cu reactiv pe bază de acid formic, cu apă fierbinte, cu soluție diluată de amoniac și în final cu apă rece, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adăugare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 5

ACETAT ȘI TRIACETAT

(Metoda cu alcool benzilic)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Fibra de acetat se dizolvă cu alcool benzilic la 52 ± 2 °C pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

(iii)  Termostat sau alt dispozitiv pentru menținerea vasului la o temperatură de 52 ± 2 °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Alcool benzilic.

(ii)  Etanol.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic se adaugă 100 ml de alcool benzilic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul, se fixează vasul în agitatorul de tip leagăn astfel încât să fie imersat în baia de apă menținută la 52 ± 2 °C și se agită vasul timp de 20 minute la această temperatură

(în loc să se agite mecanic, vasul se poate scutura manual, cu putere).

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă încă o doză de alcool benzilic în vas și se agită ca mai sus la 52 ± 2 °C timp de 20 minute.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant. Se repetă ciclul de operații o a treia oară.

În final, se toarnă lichidul și reziduul în creuzetul filtrant; se spală eventualele resturi de fibre rămase în vas cu o cantitate suplimentară de alcool benzilic la 52 ± 2 °C. Se videază bine creuzetul filtrant.

Se transferă fibrele într-un vas, se spală cu etanol și după agitare manuală se decantează prin creuzetul filtrant.

Se repetă această operație de clătire de două-trei ori. Se transferă reziduul în creuzet și se extrage prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 6

TRIACETAT ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu diclormetan)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Notă

Fibrele de triacetat care în urma finisării au suferit o hidroliză parțială nu mai sunt complet solubile în acest reactiv. În acest caz, metoda nu se aplică.

2.  PRINCIPIU

Fibrele de triacetat sau de poliactidă se dizolvă cu diclorometan pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de triacetat uscat sau de poliactidă uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactiv

Diclormetan.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de diclormetan pentru fiecare gram de specimen, se pune dopul, se agită vasul la fiecare 10 minute pentru a uda proba, se lasă la temperatura camerei timp de 30 minute, agitând la intervale regulate. Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă 60 ml diclormetan în vasul cu reziduu, se agită manual și se filtrează conținutul vasului prin creuzetul filtrant. Se transferă resturile de fibră rămase în vas spălând vasul cu încă puțin diclormetan. Se usucă prin vidare creuzetul pentru a îndepărta excesul de lichid, se reumple creuzetul filtrant cu diclormetan și se lasă lichidul să curgă liber.

În final, se usucă creuzetul prin vidare pentru îndepărtarea excesului de lichid, apoi se tratează reziduul cu apă fierbinte pentru a elimina tot solventul, se videază, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția poliesterului, a elastomultiesterului și a melaminei, pentru care valoarea lui „d” este 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 7

ANUMITE FIBRE CELULOZICE ȘI POLIESTER

(Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Fibra celulozică se dizolvă cu acid sulfuric 75 % m/m pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de celuloză uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 500 ml.

(ii)  Termostat sau alt aparat pentru menținerea vasului la 50 ± 5 °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric de 75 ± 2 % m/m

Se prepară prin adăugarea cu precauție, în timpul răcirii, a 700 ml de acid sulfuric (densitate relativă la 20 °C: 1,84) la 350 ml de apă distilată.

După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(ii)  Soluție diluată de amoniac:

Se diluează 80 ml de soluție de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,88) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 500 ml, se adaugă 200 ml de acid sulfuric 75 % m/m pentru fiecare gram de specimen, se pune dopul, se agită vasul cu grijă, pentru a uda specimenul.

Se menține vasul la temperatura de 50 ± 5 °C timp de o oră, agitând la intervale regulate de circa 10 minute. Se filtrează la vid conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se transferă resturile de fibre rămase în vas spălând vasul cu încă puțin acid sulfuric 75 %. Se videază creuzetul pentru a îndepărta excesul de lichid, și pentru a spăla reziduul, se umple creuzetul filtrant din nou cu acid sulfuric. Nu se videază creuzetul înainte de curgerea liberă a acidului.

Se spală reziduul succesiv de mai multe ori cu apă rece, de două ori cu soluție de amoniac diluat, și apoi foarte bine cu apă rece, uscând creuzetul de fiecare dată prin vidare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare. În final, se extrage lichidul din creuzet prin vidare, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 8

FIBRE ACRILICE, ANUMITE FIBRE MODACRILICE SAU ANUMITE CLOROFIBRE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește dimetilformamidă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Se aplică în cazul fibrelor acrilice și al anumitor fibre modacrilice, tratate cu coloranți premetalizați, dar nu în cazul celor vopsite cu coloranți cromatabili.

2.  PRINCIPIU

Fibra acrilică, modacrilică sau clorofibra se dizolvă cu dimetilformamidă încălzită la temperatura de fierbere în baie de apă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, se usucă și se cântărește. Masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de fibra acrilică, modacrilică sau clorofibră uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baie de apă la temperatura de fierbere.

3.2.  Reactiv

Dimetilformamidă (temperatura de fierbere 153 ± 1 °C) care să nu conțină mai mult de 0,1 % apă.

Reactivul este toxic și de aceea se recomandă folosirea unei nișe de laborator.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă pentru fiecare gram de specimen câte 80 ml de dimetilformamidă încălzită în prealabil la temperatura de fierbere pe baie de apă, se pune dopul, se agită vasul pentru a uda specimenul și se încălzește în baia de apă la temperatura de fierbere timp de o oră. În această perioadă se agită ușor vasul cu conținutul său, manual, de cinci ori.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil, reținând fibrele în vas. Se mai adaugă 60 ml dimetilformamidă în vas și se încălzește încă 30 minute, agitând ușor vasul cu conținutul său, manual, de două ori în această perioadă.

Se filtrează conținutul vasului în vid, prin creuzetul filtrant.

Se transferă în creuzet eventualele urme de fibră rămase, spălând vasul cu dimetilformamidă. Se usucă creuzetul prin vidare. Se spală reziduul cu circa 1 litru de apă fierbinte la 70 – 80 °C, umplând de fiecare dată creuzetul filtrant.

După fiecare adăugare de apă, se videază pentru o perioadă scurtă de timp, dar nu până la evacuarea apei prin curgere liberă. Dacă lichidul de spălare se scurge prea încet prin creuzetul filtrant, se poate aplica o ușoară extracție prin vidare.

În final, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția următoarelor cazuri:

lână 1,01

bumbac 1,01

cupro 1,01

fibre de modal 1,01

poliester 1,01

elastomultiester 1,01

melamină 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 9

ANUMITE CLOROFIBRE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește amestec de sulfură de carbon cu acetonă 55,5/44,5)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Când conținutul de lână sau mătase din amestec depășește 25 %, se aplică metoda nr. 2.

În cazul în care conținutul de poliamidă sau nailon din amestec depășește 25 %, se aplică metoda nr. 4.

2.  PRINCIPIU

Clorofibra se dizolvă cu un amestec azeotrop de sulfură de carbon și acetonă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de policlorură de vinil uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Amestec azeotrop de sulfură de carbon și acetonă (55,5 % în volume sulfură de carbon și 44,5 % acetonă). Deoarece reactivul este toxic, se recomandă folosirea nișei de laborator.

(ii)  Etanol (92 % în volume) sau metanol.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Specimenului conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml i se adaugă 100 ml de amestec azeotrop pentru fiecare gram de specimen. Se etanșează foarte bine vasul și se agită cu un agitator mecanic sau se agită manual, cu putere, timp de 20 minute la temperatura camerei.

Se decantează lichidul supernatant printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil.

Se repetă tratamentul cu încă 100 ml de reactiv proaspăt. Se continuă acest ciclu de operații până când nu se mai depune reziduu de polimer pe sticla de ceas atunci când se evaporă o picătură de solvent de extracție. Se transferă reziduul în creuzetul filtrant, folosind mai mult reactiv, se aplică vid pentru a îndepărta excesul de lichid și se clătește creuzetul cu reziduu cu 20 ml alcool și apoi de trei ori cu apă. Se așteaptă ca lichidul de spălare să se evacueze prin curgere liberă înainte de a începe uscarea prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

Notă:

La anumite amestecuri cu un conținut ridicat de clorofibră, se poate constata o contracție semnificativă a dimensiunilor specimenului în timpul procesului de uscare, ceea ce duce la întârzierea dizolvării clorofibrei de către solvent.

Aceasta nu afectează, totuși, dizolvarea finală a clorofibrei în solvent.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 10

ACETAT ȘI ANUMITE CLOROFIBRE

(Metoda care folosește acid acetic glacial)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Fibra de acetat se dizolvă cu acid acetic glacial pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

3.2.  Reactiv

Acid acetic glacial (peste 99 %). Acest reactiv trebuie manipulat cu precauție, fiind foarte caustic.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Specimenului conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml i se adaugă 100 ml de acid acetic glacial pentru fiecare gram de specimen. Se etanșează foarte bine vasul și se agită cu un agitator mecanic sau se agită manual, cu putere, timp de 20 minute la temperatura camerei. Se decantează lichidul supernatant printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se repetă tratamentul cu câte 100 ml reactiv proaspăt, de încă două ori, făcând în total trei extracții.

Se transferă reziduul în creuzetul filtrant, se usucă prin vidare pentru a îndepărta excesul de lichid și se spală creuzetul și reziduul cu 50 ml acid acetic glacial și apoi de trei ori cu apă. După fiecare clătire, se lasă ca lichidul de spălare să se evacueze prin curgere liberă înainte de extracția prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 11

MĂTASE ȘI LÂNĂ SAU PĂR

(Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Fibra celulozică se dizolvă cu acid sulfuric 75 % m/m pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată(32).

Reziduul se colectează, se spală, se usucă și se cântărește. Masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de mătase uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric (75 ± 2 % m/m)

Se prepară prin adăugarea cu precauție, în timpul răcirii, a 700 ml de acid sulfuric (densitatea relativă la 20 °C: 1,84) la 350 ml de apă distilată.

După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(ii)  Soluție diluată de acid sulfuric: se adaugă lent 100 ml de acid sulfuric (densitate la 20 °C: 1,84) la 1 900 ml de apă distilată.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de acid sulfuric 75 % m/m pentru fiecare gram de specimen și se pune dopul. Se agită viguros vasul și se ține la temperatura camerei timp de 30 minute. Se agită din nou și apoi se lasă în repaus timp de 30 minute.

Se agită încă o dată și se filtrează conținutul vasului cu creuzetul filtrant cântărit în prealabil. Se spală resturile de fibre din vas cu 75 % reactiv pe bază de acid sulfuric. Se spală reziduul din creuzet succesiv cu 50 ml de reactiv pe bază de acid sulfuric diluat, 50 ml apă și 50 ml soluție diluată de amoniac. De fiecare dată, se lasă fibrele în contact cu lichidul câte 10 minute înainte de a aplica vid pentru extracție. În final se clătește cu apă, lăsând fibrele în contact cu apa timp de 30 minute.

Se videază creuzetul, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru lână este 0,985, pentru elastolefină este 1,00, iar pentru melamină este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 12

IUTA ȘI ANUMITE FIBRE DE ORIGINE ANIMALĂ

(Metoda prin determinarea conținutului de azot)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Componentul de fibră de origine animală poate consta doar din păr (2 și 3) sau lână (1) sau orice amestec al celor două. Această metodă nu se aplică amestecurilor textile care conțin materiale nefibroase (coloranți, agenți de finisare etc.) pe bază de azot.

2.  PRINCIPIU

Se determină conținutul de azot al amestecului, iar din acesta și din conținutul cunoscut sau presupus al cei doi componenți, se calculează proporția fiecărui component.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Balon de descompunere Kjeldahl, cu o capacitate de 200 – 300 ml.

(ii)  Aparat de distilare Kjeldahl cu injecție de vapori de apă.

(iii)  Aparat de titrare cu precizie de 0,05 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Toluen.

(ii)  Metanol.

(iii)  Acid sulfuric cu densitatea relativă la 20 °C: 1,84.

(iv)  Sulfat de potasiu.

(v)  Dioxid de seleniu.

(vi)  Soluție de hidroxid de sodiu (400 g/litru). Se dizolvă 400 g de hidroxid de sodiu în 400 – 500 ml apă și se diluează până la 1 litru cu apă.

(vii)  Indicator mixt. Se dizolvă 0,1 g roșu de metil în 95 ml etanol și 5 ml apă și se amestecă cu 0,5 g verde de bromocrezol dizolvat în 475 ml etanol și 25 ml apă.

(viii)  Soluție de acid boric. Se dizolvă 20 g acid boric în 1 litru de apă.

(ix)  Acid sulfuric, 0,02 N (soluție volumetrică standard).

4.  TRATAREA PREALABILĂ A PROBEI DE ANALIZĂ

Tratarea prealabilă descrisă în instrucțiunile generale se înlocuiește cu următoarea procedură:

Se extrage proba uscată la aer într-un extractor Soxhlet cu un amestec de 1 volum de toluen și 3 volume de metanol, timp de patru ore la o viteză de minimum 5 cicluri pe oră. Se lasă să se evapore solventul de pe probă la aer și se îndepărtează ultimele urme într-o etuvă la 105 ± 3 °C. Se extrage apoi proba în apă (50 ml la gram de probă) prin fierbere la reflux timp de 30 de minute. Se filtrează, se introduce proba din nou în balon și se repetă extracția cu un volum identic de apă. Se filtrează, se îndepărtează excesul de apă din probă prin stoarcere, extracție prin vidare sau centrifugare, apoi se lasă proba să se usuce la aer.

Notă:

Nu trebuie ignorate efectele toxice ale toluenului și metanolului; la folosirea lor trebuie luate toate măsurile de protecție a muncii.

5.  MOD DE LUCRU

5.1.  Instrucțiuni generale

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale cu privire la selectarea, uscarea și cântărirea specimenului.

5.2.  Mod de lucru detaliat

Se transferă specimenul într-un balon de descompunere Kjeldahl. La specimenul care trebuie să cântărească cel puțin 1 g, aflat în balon, i se adaugă în ordinea următoare: 2,5 g sulfat de potasiu, 0,1 – 0,2 g dioxid de seleniu și 10 ml acid sulfuric (densitate relativă 1,84). Se încălzește balonul, mai întâi ușor, până când toată fibra este distrusă, apoi se încălzește mai puternic până când soluția devine limpede și aproape incoloră. Se încălzește încă 15 minute. Se lasă balonul să se răcească, se diluează conținutul cu grijă cu 10 – 20 ml apă, se răcește, se transferă conținutul cantitativ într-un balon cotat de 200 ml și se aduce la semn cu apă pentru a se obține soluția de descompunere. Într-un pahar conic de 100 ml se introduc circa 20 ml soluție de acid boric și se așează paharul sub condensorul aparatului de distilare Kjeldahl, astfel încât tubul de colectare al condensorului să fie imersat chiar sub suprafața soluției de acid boric. Se transferă exact 10 ml soluție de descompunere în balonul de distilare, se adaugă minimum 5 ml soluție de hidroxid de sodiu în pâlnia de picurare, se ridică ușor dopul pâlniei și se lasă să curgă ușor soluția de hidroxid de sodiu în balon. Dacă soluția de hidroxid de sodiu și soluția de descompunere rămân ca două straturi separate, se agită ușor pentru amestecarea lor. Se încălzește ușor balonul de distilare și se trece abur din generator. Se colectează circa 20 ml de distilat, se coboară vasul conic astfel încât capătul tubului de colectare al condensorului să ajungă la circa 20 milimetri deasupra lichidului și se mai distilează încă un minut. Se clătește capătul tubului de colectare al condensorului cu apă, colectând apele de spălare în vasul conic. Se îndepărtează vasul conic și se înlocuiește cu un alt vas conic care conține aproximativ 10 ml soluție de acid boric și se colectează circa 10 ml distilat.

Se titrează cele două distilate separat cu acid sulfuric 0,02 N, folosind indicatorul mixt. Se înregistrează titrul total al celor două distilate. Dacă titrul celui de-al doilea distilat este mai mare de 0,2 ml, se repetă analiza și se începe din nou distilarea, folosind o nouă cantitate de soluție de descompunere.

Se efectuează o determinare oarbă, adică se descompune și se distilează folosindu-se numai reactiv.

6.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

6.1.  Se calculează procentual conținutul de azot din specimenul uscat după cum urmează:

unde:

A = procentul de azot în specimenul pur și uscat,

V = volumul total în ml al soluției standard de acid sulfuric, folosită în determinare,

b = volumul total în ml al soluției standard de acid sulfuric, folosită la proba oarbă,

N = normalitatea soluției standard de acid sulfuric,

W = masa uscată (g) a specimenului.

6.2.  Utilizând valori de 0,22 % pentru conținutul de azot al iutei și 16,2 % pentru conținutul de azot al fibrei de origine animală, ambele procente fiind exprimate față de masa uscată a fibrei, compoziția amestecului se calculează după cum urmează:

unde:

PA % = procentul de fibră de origine animală în specimenul curat și uscat.

7.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 13

FIBRE DE POLIPROPILENĂ ȘI ALTE FIBRE

(Metoda cu xilen)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Fibra de polipropilenă se dizolvă cu xilen la fierbere pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de polipropilenă uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Condensator cu reflux (adecvat pentru lichide cu punct de fierbere ridicat) atașabil la vasul conic (i).

3.2.  Reactiv

Xilen cu intervalul de distilare 137 – 142 °C.

Notă:

Acest reactiv este foarte inflamabil și emană vapori toxici. La utilizarea sa trebuie luate măsurile de protecție corespunzătoare.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut în vasul conic [punctul 3.1 (i)] se adaugă 100 ml xilen (punctul 3.2) pentru un 1 gram de specimen. Se atașează condensatorul cu reflux [punctul 3.1 litera (ii)], se aduce conținutul la fierbere și se menține la punctul de fierbere timp de aproximativ trei minute.

Se decantează imediat lichidul fierbinte printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil (a se vedea nota 1). Se repetă acest tratament de încă două ori, folosindu-se de fiecare dată o cantitate de 50 ml de solvent proaspăt.

Se spală reziduul rămas în vas succesiv cu 30 ml xilen la fierbere (de două ori), apoi cu 75 ml eter de petrol (punctul I.3.2.1 de la instrucțiunile generale) (de două ori). După cea de-a doua spălare cu eter de petrol, se filtrează conținutul vasului în creuzetul filtrant, se transferă eventualele fibre reziduale prin clătirea vasului cu puțin eter de petrol și se lasă solventul să se evaporeze. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

Observații:

1.  Creuzetul filtrant prin care urmează să se decanteze xilenul trebuie încălzit în prealabil.

2.  După tratamentul cu xilen la fierbere, se asigură răcirea suficientă a vasului care conține reziduul înainte de a introduce eterul de petrol.

3.  Pentru a reduce pericolele de incendiu și toxicitate la care este expus laborantul, se poate folosi un aparat de extracție la cald care duce la aceleași rezultate în urma aplicării procedurilor adecvate(33).

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 14

CLOROFIBRE (HOMOPOLIMERI AI CLORURII DE VINIL) ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid sulfuric concentrat)

1.  DOMENIU DE APLICARE

Fibrele modacrilice în cauză sunt cele care dau o soluție limpede când sunt introduse în acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C).

Această metodă poate înlocui metodele nr. 8 și 9.

2.  PRINCIPIU

Constituentul, altul decât clorofibra sau elastolefina [de exemplu, fibrele menționate la alineatul (1) punctul 2], se dizolvă cu acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C), pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul constând în clorofibră sau elastolefină se colectează, se spală, se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul celui de-al doilea constituent se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baghetă de sticlă cu capătul plat.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C).

(ii)  Acid sulfuric, aproximativ 50 % (m/m) soluție apoasă.

Se prepară adăugând cu precauție, în timpul răcirii, 400 ml acid sulfuric (densitate relativă 1,84 la 20 °C) la 500 ml apă distilată sau deionizată. După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(iii)  Soluție diluată de amoniac:

Se diluează o soluție de 60 ml amoniac concentrat (densitate relativă 0,880 la 20 °C) cu apă distilată până la 1 litru.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat în vas [punctul 3.1 litera (i)] se adaugă 100 ml de acid sulfuric [punctul 3.2 litera (i)] pentru fiecare gram de specimen.

Se menține vasul la temperatura camerei timp 10 minute, agitând ocazional specimenul de analiză cu bagheta de sticlă. Dacă se tratează un material țesut sau tricotat, se freacă materialul între baghetă și peretele vasului exercitând o ușoară presiune pentru a separa materialul dizolvat de acidul sulfuric.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă în vas o nouă cantitate de 100 ml de acid sulfuric [punctul 3.2 litera (i)] și se repetă aceeași operație. Se transferă conținutul vasului în creuzetul filtrant, apoi se transferă reziduul fibros în creuzetul filtrant cu ajutorul baghetei de sticlă. Dacă este necesar, se adaugă puțin acid sulfuric concentrat în vas [punctul 3.2 litera (i)] pentru a îndepărta resturile de fibre care aderă la pereți. Se videază creuzetul filtrant; se îndepărtează filtratul golind sau schimbând vasul de filtrare, se spală reziduul din creuzet succesiv cu soluție de acid sulfuric 50 % [punctul 3.2 litera (ii)], apă distilată sau deionizată (punctul I.3.2.3 din instrucțiunile generale), soluție de amoniac [punctul 3.2 litera (iii)] și în final se spală foarte bine cu apă distilată sau deionizată și se usucă creuzetul filtrant prin vidare după fiecare adăugare. (Nu se videază în timpul operației de spălare înainte de curgerea liberă a lichidului.) Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 15

CLOROFIBRE, ANUMITE MODACRILICE, ANUMIȚI ELASTANI, ACETAȚI, TRIACETAȚI ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu ciclohexanonă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

În cazul în care sunt prezente fibre modacrilice sau elastani, trebuie mai întâi efectuată o analiză preliminară pentru a determina dacă fibra este complet solubilă în reactiv.

Este, de asemenea, posibil să se analizeze amestecurile conținând clorofibre prin aplicarea metodei nr. 9 sau 14.

2.  PRINCIPIU

Fibrele acetat și triacetat, clorofibrele, anumite fibre modacrilice și anumiți elastani se dizolvă cu ciclohexanonă la o temperatură apropiată de punctul de fierbere pornind de la o masă cunoscută în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de clorofibre, fibre modacrilice, elastan, acetat și triacetat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Aparat pentru extracție la cald adecvat pentru utilizarea în modul de lucru din secțiunea 4. [A se vedea figura: aceasta este o variantă a aparatului descris în Melliand Textilberichte 56 (1975) 643 – 645)].

(ii)  Creuzet filtrant pentru specimen.

(iii)  Diafragmă poroasă (grad de porozitate 1).

(iv)  Condensator cu reflux adaptabil la balonul de distilare.

(v)  Dispozitiv pentru încălzire.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Ciclohexanonă, având punctul de fierbere la 156 °C

(ii)  Alcool etilic, 50 % în volume.

NB:

Ciclohexanona este inflamabilă și toxică. La utilizarea sa trebuie luate măsurile de protecție corespunzătoare.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Se toarnă în balonul de distilare 100 ml de ciclohexanonă pentru fiecare gram de specimen, se atașează vasul de extracție în care a fost în prealabil așezat în poziție ușor înclinată creuzetul filtrant cu specimenul de analiză și diafragma poroasă. Se atașează condensatorul cu reflux. Se aduce la fierbere și se continuă extracția timp de 60 minute la o viteză minimă de 12 cicluri pe oră.

După extracție și răcire, se îndepărtează vasul de extracție, se scoate creuzetul filtrant și se îndepărtează diafragma poroasă. Se spală conținutul creuzetului filtrant de trei sau patru ori cu alcool etilic 50 % încălzit la circa 60 °C și apoi cu 1 litru de apă la 60 °C.

Nu se aplică vid în timpul sau între operațiile de spălare. Se evacuează lichidul prin curgere liberă, apoi se aplică vid.

În final se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA 16

MELAMINĂ ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid formic)

1.  DOMENIU DE APLICARE

2.  PRINCIPIU

Melamina se dizolvă cu acid formic (90 % în masă) pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul celui de-al doilea constituent se calculează prin diferență.

Notă:

A se păstra cu strictețe intervalul de temperatură recomandat, deoarece solubilitatea melaminei depinde foarte mult de temperatură.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baie de apă cu agitare sau alt aparat pentru a agita și a menține vasul respectiv la o temperatură de 90 ± 2º C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  acid formic (90 % m/m, densitate relativă la 20 °C: 1,204 g/ml). O altă posibilitate este diluarea a 890 ml de acid formic 100 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,220 g/ml) până la 1 litru cu apă.

Acidul formic fierbinte este foarte corosiv și trebuie manipulat cu atenție.

(ii)  soluție diluată de amoniac: se diluează 80 ml de soluție concentrată de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,880) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml se adaugă 100 ml de acid formic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită vasul pentru a se uda specimenul. Se păstrează vasul într-o baie de apă cu agitare la o temperatură de 90 ± 2º C timp de o oră, agitându-l cu putere. Se răcește vasul la temperatura camerei. Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă 50 ml de acid formic în vasul cu reziduu, se agită manual și se filtrează conținutul vasului prin creuzetul filtrant. Se transferă resturile de fibră rămase în vas spălând vasul cu încă puțin reactiv pe bază de acid formic. Se usucă creuzetul prin vidare și se spală reziduurile cu reactiv pe bază de acid formic, cu apă fierbinte, cu soluție diluată de amoniac și în final cu apă rece, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adăugare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare. În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru bumbac este 1,02.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 2 la un nivel de încredere de 95 %.

CAPITOLUL 3

Analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre

INTRODUCERE

În general, metodele chimice de analiză cantitativă se bazează pe dizolvarea selectivă a componenților individuali. Există patru variante posibile ale acestei metode:

1.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă un component (a) din primul specimen de analiză și alt component (b) din cel de-al doilea specimen de analiză. Se cântăresc reziduurile insolubile din fiecare specimen și se calculează procentul fiecăruia dintre cei doi componenți solubili pornind de la pierderea de masă respectivă. Procentul celui de-al treilea component (c) se calculează prin diferență.

2.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă un component (a) din primul specimen de analiză și doi componenți (a și b) din cel de-al doilea specimen de analiză. Se cântărește reziduul insolubil din primul specimen și se calculează procentul primului component (a) din pierderea de masă. Se cântăresc reziduurile insolubile ale celui de-al doilea specimen. acesta corespunde componentului (c). Procentul celui de-al treilea component (b) se calculează prin diferență.

3.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă doi componenți (a și b) din primul specimen de analiză și doi componenți (b și c) din cel de-al doilea specimen de analiză. Reziduurile insolubile corespund componenților (c), respectiv (a). Procentul celui de-al treilea component (b) se calculează prin diferență.

4.  Folosind un singur specimen de analiză, după îndepărtarea unuia dintre componenți se cântărește reziduul insolubil format de celelalte două fibre și se calculează procentul de component solubil din pierderea de masă. Se dizolvă una dintre cele două fibre din reziduu, se cântărește componentul insolubil și se calculează procentul celui de-al doilea component solubil din pierderea de masă.

În cazul în care este posibilă alegerea metodei, se recomandă utilizarea uneia din primele trei variante.

În cazul în care se utilizează o metodă chimică, specialistul care răspunde de analiză trebuie să aibă grijă să aleagă solvenți care dizolvă numai fibra sau fibrele selectate, lăsând celelalte fibre intacte.

În capitolul 3.VI este dat ca exemplu un tabel care conține o serie de amestecuri ternare împreună cu metode de analiză a amestecurilor binare care, în principiu, pot fi utilizate pentru analiza amestecurilor ternare.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea erorilor, se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, analiza chimică să se efectueze folosind cel puțin două din variantele menționate mai sus.

Înainte de a începe orice analiză, trebuie identificate toate fibrele din amestec. În unele metode chimice, componentul insolubil al unui amestec poate fi parțial dizolvat de reactivul folosit pentru a solubiliza componentul (componentele) solubil(e). Ori de câte ori este posibil, trebuie aleși reactivi care să aibă efect mic sau să nu aibă nici un efect asupra fibrelor insolubile. Dacă pe parcursul analizei se înregistrează o pierdere de masă, rezultatul trebuie corectat; în acest sens, sunt precizați factorii de corecție. Acești factori au fost determinați în mai multe laboratoare prin tratarea cu reactivul adecvat după cum este specificat în metoda de analiză a fibrelor curățate prin tratare prealabilă. Acești factori de corecție se aplică numai fibrelor normale, pentru fibrele degradate înaintea sau în timpul prelucrării fiind necesari factori de corecție diferiți. Dacă trebuie folosită cea de-a patra variantă, în care o fibră textilă este supusă acțiunilor succesive a doi solvenți, factorii de corecție trebuie aplicați pentru posibilele pierderi de masă ale fibrei pe parcursul ambelor tratamente. Se efectuează cel puțin două determinări, atât în cazul separării manuale, cât și în cazul separării chimice.

I.  Informații generale privind metodele chimice de analiză cantitativă a amestecurilor ternare de fibre

Informații comune tuturor metodelor prezentate pentru procedeele chimice de analiză cantitativă a amestecurilor ternare de fibre.

I.1.  Obiect și domeniu de aplicare

Domeniu de aplicare a fiecărei metode de analiză a amestecurilor binare de fibre specifică fibrele pentru care este aplicabilă metoda (A se vedea capitolul 2 referitor la anumite metode chimice de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre).

I.2.  Principiu

După identificarea componentelor unui amestec, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă corespunzătoare și apoi se aplică una sau mai multe dintre cele patru variante ale procedeului de dizolvare selectivă descris în introducere. Cu excepția situațiilor în carte această metodă prezintă dificultăți tehnice, este preferabilă dizolvarea componentului principal al fibrei, în așa fel încât componentul secundar să fie obținut ca reziduu final.

I.3.  Materiale și echipament

I.3.1.  Aparatura

I.3.1.1.  Creuzete filtrante și flacoane de cântărire suficient de mari pentru a cuprinde astfel de creuzete filtrante sau orice fel de aparatură care dă rezultate identice.

I.3.1.2.  Vas de trompă pentru filtrare la vid.

I.3.1.3.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

I.3.1.4.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

I.3.1.5.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

I.3.1.6.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

I.3.2.  Reactivi chimici

I.3.2.1.  Eter de petrol, redistilat, interval de fierbere 40 – 60 °C.

I.3.2.2.  Alți reactivi sunt menționați în secțiunile corespunzătoare de la fiecare metodă.

Toți reactivii folosiți sunt chimic puri.

I.3.2.3.  Apă distilată sau deionizată.

I.3.2.4.  Acetonă.

I.3.2.5.  Acid ortofosforic.

I.3.2.6.  Uree.

I.3.2.7.  Bicarbonat de sodiu.

I.4.  Atmosferă de condiționare și încercare

Deoarece se determină masa uscată, nu este necesară condiționarea specimenului sau efectuarea analizelor într-o atmosferă condiționată.

I.5.  Proba redusă pentru analiza de laborator

Se ia o probă redusă pentru analiza de laborator care este reprezentativă pentru proba globală pentru analiza de laborator și suficient de mare ca să se poată constitui din ea toate specimenele de laborator necesare, fiecare specimen având minimum 1 g.

I.6.  Tratarea prealabilă a probei reduse de analiză de laborator(34)

În cazul în care în amestec este prezentă o substanță care nu trebuie luată în considerare la calcularea procentuală (a se vedea articolul 17 din prezentul regulament) aceasta se îndepărtează în prealabil printr-o metodă care să nu afecteze celelalte fibre componente ale amestecului.

În acest sens, materialul nefibros care poate fi extras cu eter de petrol și apă este îndepărtat prin tratarea probei uscate la aer într-un extractor Soxhlet cu eter de petrol timp de o oră, la minimum șase cicluri de extracție pe oră. Se lasă ca eterul de petrol să se evapore din proba de analiză, care este apoi extrasă prin tratament direct constând în înmuierea specimenului în apă la temperatura camerei timp de o oră, apoi în înmuierea specimenului în apă la temperatura de 65 ± 5 °C timp de încă o oră, agitând lichidul din timp în timp. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se îndepărtează apa în exces din probă prin stoarcere, extragere prin vidare sau centrifugare și apoi se lasă proba să se usuce la aer.

În cazul elastolefinei sau al amestecurilor de fibre care conțin elastolefină și alte fibre (lână, păr de origine animală, mătase, bumbac, in, cânepă, iută, abaca, alfa, fibră din coajă de nucă de cocos, sorg, ramie, sisal, cupro, fibre de modal, fibre proteinice, viscoză, fibre acrilice, poliamidă sau nailon, poliester și elastomultiester), procedura descrisă anterior se modifică ușor, prin înlocuirea eterului de petrol cu acetona.

În situația în care materialul nefibros nu poate fi extras cu eter de petrol și apă, el se îndepărtează înlocuind metoda cu apă descrisă anterior cu o altă metodă adecvată, care să nu modifice substanțial niciun constituent fibros. Totuși, pentru unele fibre naturale de origine vegetală nealbite (de exemplu iuta, fibra de nucă de cocos) trebuie să se țină seama că tratarea prealabilă normală cu eter de petrol și cu apă nu îndepărtează toate substanțele naturale nefibroase. Totuși, nu se aplică o tratare prealabilă suplimentară dacă proba nu conține agenți de finisare insolubili atât în eter de petrol, cât și în apă.

Buletinele de analiză trebuie să includă detalii complete privind metodele de tratare prealabilă folosite.

I.7.  Mod de lucru

I.7.1.  Instrucțiuni generale

I.7.1.1.  Uscarea

Se efectuează toate operațiile de uscare timp de cel puțin 4 ore și nu mai mult de 16 ore, la 105 ± 3 °C, într-o etuvă ventilată, cu ușa etuvei în permanență închisă. Dacă perioada de uscare este mai mică de 14 ore, specimenul trebuie verificat prin cântărire pentru a determina dacă masa lui a rămas constantă. Se consideră că masa este constantă dacă, după o perioadă suplimentară de 60 de minute de uscare, variația sa este mai mică de 0,05 %.

Se recomandă să se evite manevrarea creuzetelor filtrante, a flacoanelor de cântărire, a specimenelor și a reziduurilor cu mâinile neprotejate pe perioada operațiunilor de uscare, răcire și cântărire.

Specimenele se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă repede în uscător.

Creuzetele filtrante se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă rapid în uscător.

În cazul în care se folosesc alte aparate decât creuzetele filtrante, operația de uscare în etuvă se efectuează astfel încât să asigure determinarea masei uscate a fibrelor, fără pierderi.

I.7.1.2.  Răcirea

Toate operațiile de răcire se efectuează în uscător, acesta fiind plasat lângă balanță, până la răcirea completă a flaconului de cântărire, și, în orice caz, nu trebuie să dureze mai puțin de 2 ore.

I.7.1.3.  Cântărirea

După răcire se efectuează cântărirea flaconului de cântărire în interval de 2 minute de la scoaterea acestuia din uscător; cântărirea se efectuează cu o precizie de 0,0002 g.

I.7.2.  Mod de lucru

Se ia din proba redusă pentru analiza de laborator, tratată prealabil, un specimen cu masa de cel puțin 1 g. Se taie firul sau țesătura în lungimi de circa 10 mm, destrămate cât mai mult posibil. Se usucă specimenul (specimenele) în flaconul (flacoanele) de cântărire, se răcește în uscător și apoi se cântărește. Se transferă specimenul (specimenele) într-un vas (vase) din sticlă de tipul celui indicat în secțiunea corespunzătoare a metodei Uniunii, se recântărește flaconul (flacoanele) de cântărire imediat și se obține masa uscată a specimenului (specimenelor) prin diferență; se finalizează analiza astfel cum se prevede la secțiunea corespunzătoare a metodei aplicabile. Se examinează reziduul (reziduurile) la microscop pentru a verifica dacă prin tratament s-a(u) îndepărtat complet fibra (fibrele) solubilă (solubile).

I.8.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Masa componentei insolubile se exprimă în procente raportat la masa totală de fibră din amestec. Se calculează rezultatul pe baza masei pure uscate, corectată prin aplicarea (a) procentelor convenționale și (b) factorilor de corecție necesari pentru luarea în calcul a pierderilor de materiale nefibroase în timpul tratării prealabile și analizei.

I.8.1.  Calcularea procentelor de masă ale fibrelor uscate pure fără a ține seama de pierderile de masă ale fibrelor în timpul tratării prealabile.

I.8.1.1.  – VARIANTA 1 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează un component al amestecului dintr-un specimen și un alt component dintr-un alt specimen:

P1 %este procentul primului component în stare uscată și pură (componentul primului specimen dizolvat în primul reactiv);

P2 %este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component al celui de-al specimen dizolvat în al doilea reactiv);

P3 %este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component nedizvolat din ambele specimene);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component din primul specimen în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea celui de-al doilea component din al doilea specimen în al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în primul reactiv, a celui de-al doilea component nedizolvat din primul specimen(35);

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a primului component nedizolvat din al doilea specimen;

d4 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.2.  – VARIANTA 2 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează un component (a) din primul specimen, ceilalți doi componenți (b + c) rămânând ca reziduu și doi componenți (a + b) din al doilea specimen, componentul al treilea (c) rămânând ca reziduu:

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (componentul primului specimen dizolvat în primul reactiv);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component solubil, în același timp primul component al celui de-al doilea specimen în al doilea reactiv);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component nedizolvat din ambele specimene);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component din primul specimen în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component din al doilea specimen în al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al doilea component nedizolvat din primul specimen;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d4 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în al doilea reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.3.  – VARIANTA 3 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează două componente (a + b) dintr-un specimen, lăsând ca reziduu al treilea component (c), apoi două componente (b + c) dintr-un alt specimen, lăsând ca reziduu primul component (a):

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (component dizolvat de reactiv);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component dizolvat de reactiv);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component dizolvat, în al doilea specimen, de reactiv);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component din primul specimen, în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea celui de-al doilea component și a celui de–al treilea component din al doilea specimen, în al doilea reactiv;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a primului component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.4.  – VARIANTA 4 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează succesiv două componente din amestec folosind același specimen:

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (primul component solubil);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (cel de-al doilea component solubil);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component insolubil);

m este masa uscată a specimenului după tratare prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component în primul și al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al doilea component în primul reactiv;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al treilea component în primul reactiv;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al treilea component în primul și al doilea reactiv.

1.8.2.  Calcularea procentului fiecărui component cu aplicarea corecțiilor prin procente convenționale și, când este cazul, a factorilor de corecție pentru pierderile de masă din timpul tratării prealabile:

Dacă:

atunci:

P1A %este procentul primului component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P2A % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P3A % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P1 este procentul primului component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

P2 este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

P3 este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

a1 este repriza convențională a primului component;

a2 este repriza convențională a celui de-al doilea component;

a3 este repriza convențională a celui de-al treilea component;

b1 este procentul pierderii de masă a primului component în timpul tratamentului prealabil;

b2 este procentul pierderii de masă a celui de-al doilea component în timpul tratamentului prealabil;

b3 este procentul pierderii de masă a celui de-al treilea component în timpul tratamentului prealabil.

Când se aplică o tratare prealabilă, valorile b1, b2 și b3 trebuie determinate, dacă este posibil, prin supunerea fiecăreia dintre fibrele care compun amestecul la tratarea prealabilă aplicată în analiză. Fibrele pure sunt acele fibre care nu conțin nici un fel de material nefibros, cu excepția celor pe care le conțin în mod normal (fie natural, fie în urma procesului de fabricație), în starea în care se găsesc în materialul de analizat (crudă, albită).

Când nu sunt disponibile fibrele separate și pure folosite în producerea materialului supus analizei, trebuie să se utilizeze valorile medii ale lui b1, b2 și b3, obținute din încercările efectuate pe fibre pure, similare celor din amestecul supus examinării.

Dacă se aplică o tratare prealabilă normală prin extracție cu eter de petrol și apă, factorii de corecție b1, b2 și b3 pot fi în general neglijați, cu excepția bumbacului nealbit, inului nealbit și a cânepei nealbite, unde pierderea datorită tratării prealabile este considerată în mod convențional ca fiind 4 %, iar în cazul polipropilenei 1 %.

În cazul altor fibre, de obicei, pierderile datorită tratării prealabile nu sunt luate în calcul.

I.8.3.  Notă

În capitolul 3.V sunt prezentate exemple de calcul.

II.  Metoda analizei cantitative prin separarea manuală a amestecurilor de fibre ternare

II.1.  Domeniu de aplicare

Metoda poate fi folosită pentru fibre de toate tipurile cu condiția ca ele să nu formeze un amestec intim și să poată fi separate manual.

II.2.  Principiu

După identificarea componenților textili, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi fibrele se separă cu mâna, se usucă și se cântăresc pentru a calcula proporția fiecărei fibre în amestec.

II.3.  Aparatura

II.3.1.  Flacoane de cântărire sau alte aparate care dau rezultate identice.

II.3.2.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

II.3.3.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

II.3.4.  Balanță analitică cu o precizie de 0,0002 g.

II.3.5.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

II.3.6.  Ac.

II.3.7.  Torsiometru sau un aparat similar.

II.4.  Reactivi chimici

II.4.1.  Eter de petrol, redistilat, interval de fierbere 40 – 60 °C.

II.4.2.  Apă distilată sau deionizată.

II.5.  Atmosferă de condiționare și încercare

A se vedea I.4.

II.6.  Proba redusă pentru analiza de laborator

A se vedea I.5.

II.7.  Tratarea prealabilă a probei reduse pentru analiza de laborator

A se vedea I.6.

II.8.  Mod de lucru

II.8.1.  Analiza firelor

Se prelevează un specimen din proba redusă pentru analiza de laborator, cu masa de cel puțin 1 g. În cazul firelor foarte fine, analiza poate fi efectuată pe o lungime de minimum 30 m, indiferent de masă.

Se taie firul în bucăți de o lungime corespunzătoare și se separă tipurile de fibre cu ajutorul unui ac sau, dacă este necesar, cu ajutorul unui torsiometru. Tipurile de fibre astfel obținute se plasează în flacoane de cântărire care au fost cântărite în prealabil și se usucă la 105 ± 3 ºC până la obținerea unei masei constante, conform descrierii de la pct. I.7.1 și I.7.2.

II.8.2.  Analiza țesăturilor

Din proba redusă pentru analiza de laborator tratată în prealabil se prelevează un specimen fără lizieră, cu masa de minimum 1 g, cu marginile prinse cu grijă pentru a evita destrămarea și paralel cu direcția firelor de urzeală sau de bătătură sau, în cazul tricoturilor, paralel cu direcția șirurilor sau a rândurilor. Se separă diferitele tipuri de fibre, se colectează în flacoane de cântărire care au fost cântărite în prealabil și se continuă ca la pct. II.8.1.

II.9.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Se exprimă masa fiecărei fibre din amestec în procente din masa totală a amestecului de fibre. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procente convenționale și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile.

II.9.1.  Calcularea procentului de masă al fibrelor pure și uscate, fără să se țină seama de pierderile de masă din timpul tratării prealabile:

P1% este procentul primului component în stare uscată și pură;

P2% este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură;

P3% este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură;

m1 este masa uscată și pură a primului component;

m2 este masa uscată și pură a celui de-al doilea component;

m3 este masa uscată și pură a celui de-al treilea component.

II.9.2.  Pentru calcularea procentului fiecărui component cu aplicarea corecțiilor prin procente convenționale și, când este cazul, a factorilor de corecție pentru pierderile de masă din timpul tratării prealabile: a se vedea punctul I.8.2.

III.  Analiza cantitativă a amestecurilor de fibre ternare printr-o combinație între metoda separării manuale și metoda separării chimice

De câte ori este posibil, trebuie utilizată metoda separării manuale, ținând seama de proprietățile componenților separați înainte de a trece la orice tip de tratament chimic al fiecărui component individual.

IV.1.  Precizia metodelor

Precizia indicată în fiecare dintre metodele de analiză a amestecurilor binare de fibre se referă la reproductibilitate (a se vedea capitolul 2 privind unele metode de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre).

Reproductibilitatea se referă la fiabilitate, în sensul unor valori experimentale foarte apropiate obținute de laboranții din diferite laboratoare, în momente diferite, folosind aceeași metodă și obținând rezultate individuale pe specimene dintre-un amestec omogen.

Reproductibilitatea se exprimă prin limita de încredere a rezultatelor la un nivel de încredere de 95 %.

Prin aceasta se înțelege că diferența între două rezultate dintr-o serie de analize efectuate în laboratoare diferite, în condițiile aplicării normale și corecte a metodei la amestecuri omogene identice, nu va fi depășită decât în 5 cazuri din 100.

Pentru determinarea preciziei de analiză a unui amestec ternar de fibre, la analiza amestecului ternar, se aplică în mod obișnuit valorile indicate folosite în metodele de analiză a amestecurilor binare de fibre.

Având în vedere că în toate cele patru variante ale analizei chimice cantitative a amestecurilor ternare de fibre au fost prevăzute două dizolvări (folosind două specimene diferite – în primele trei variante – și un singur specimen – în cazul celei de-a patra variante) și presupunând că E1 și E2 reprezintă precizia celor două metode pentru analiza amestecurilor binare, precizia rezultatelor pentru fiecare component este ilustrată în tabelul următor:

În cazul utilizării a celei de-a patra variante, se poate întâmpla ca gradul de precizie să fie mai scăzut decât cel calculat prin metoda indicată mai sus, din cauza posibilei acțiuni, dificil de evaluat, a primului reactiv asupra reziduului constituit din componenții b și c.

IV.2.  Buletinul de analiză

IV.1.  Se indică varianta sau variantele folosite pentru efectuarea analizei, metodele, reactivii și factorii de corecție.

IV.2.  Se dau informații detaliate cu privire la orice tratări prealabile speciale (a se vedea I.6).

IV.3.  Se dau rezultatele individuale și media aritmetică, fiecare cu exactitate de o zecimală.

IV.4.  De câte ori este posibil, se precizează pentru fiecare component precizia metodei, calculată în conformitate cu tabelul de la punctul IV.1.

V.  Exemple de calcul al procentelor componenților anumitor amestecuri ternare utilizând unele din variantele descrise la punctul I.8.1.

Se consideră un amestec de fibre pentru care analiza calitativă a relevat prezența următoarelor componente: 1. lână cardată; 2. nailon (poliamidă); 3. bumbac nealbit.

VARIANTA 1

Folosind această variantă, în care se iau două specimene diferite și se îndepărtează un component (a = lână) prin dizolvare din primul specimen și un al doilea component (b = poliamidă) din al doilea specimen, se pot obține următoarele rezultate:

1.  Masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă este (m1) = 1,6000 g.

2.  Masa uscată a reziduului după tratare cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu (poliamidă+bumbac) (r1) = 1,4166 g.

3.  Masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă este (m2) = 1,8000 g.

4.  Masa uscată a reziduului după tratarea cu acid formic (lână+bumbac) (r2) = 0,9000 g.

Tratarea amestecului cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu nu determină nici o pierdere de masă a fibrei de poliamidă, în timp ce bumbacul pierde 3 %, astfel încât d1 = 1,0 și d2 = 1,03.

Tratarea cu acid formic nu determină pierderi de masă în cazul lânii și bumbacului nealbit, astfel încât d3 = d4 = 1,0.

Dacă în formula de la punctul I.8.1.1 se introduc valorile obținute în urma analizei chimice și factorii de corecție, se obține următorul rezultat:

P1 % (lână) = [1,03/1,0 – 1,03×1,4166/1,6000 + 0,9000/1,8000 × (1 – 1,03 / 1,0)] ×100 = 10,30

P2 % (poliamidă) = [1,0 / 1,0 – 1,0×0,9000 / 1,8000 + 1,4166 / 1,6000 × (1– 1,0 /1,0)] ×100 = 50,00

P3 % (bumbac) = 100–(10,30 + 50,00) = 39,70

Procentele diferitelor fibre pure uscate din amestec sunt următoarele:

Aceste procente trebuie corectate conform formulelor indicate la punctul I.8.2 pentru a ține seama de procente convenționale și de factorii de corecție pentru orice pierderi de masă din timpul tratării prealabile.

Conform anexei IX, procente convenționale sunt următoarele: lână cardată 17,0 %, poliamidă 6,25 % și bumbac 8,5 %; de asemenea, se observă pierderea de masă de 4 % a bumbacului nealbit în urma tratării prealabile cu eter de petrol și apă.

Prin urmare:

P1A % (lână) = 10,30×[1+(17,0+0,0)/100] / [10,30×(1+ (17,0+0,0)/100) + 50,00× (1+ (6,25+0,0)/100) + 39,70×(1+(8,5+4,0 /100)] × 100 = 10,97

P2A % (poliamidă) = 50,0 × (1+ (6,25+0,0)/100) /109,8385 ×100 = 48,37

P3 % (bumbac) = 100 – (10,97 + 48,37) = 40,66

Așadar, compoziția materiei prime a firului este următoarea:

VARIANTA 4

Se consideră un amestec de fibre pentru care analiza calitativă a relevat prezența următoarelor componente: lână cardată, viscoză și bumbac nealbit.

Presupunând că se folosește varianta 4, adică se îndepărtează succesiv două componente ale amestecului dintr-un singur specimen, se obțin următoarele rezultate:

1.  Masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă este (m1) = 1,6000 g.

2.  Masa uscată a reziduului după tratare cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu (poliamidă+bumbac)

(r1) = 1,4166 g

3.  Masa uscată a reziduului după al doilea tratament al reziduului r1 cu clorură de zinc/acid formic (bumbac)

(r2) = 0,6630 g

Tratarea amestecului cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu nu determină nici o pierdere de masă a fibrei de viscoză, în timp ce bumbacul pierde 3 %, astfel încât d1 = 1,0 și d2 = 1,03.

Ca urmare a tratării cu acid formic – clorură de zinc, masa bumbacului crește cu 4 %, astfel încât d3 = 1,03x0,96 = 0,9888, valoare rotunjită la 0,99 (d3 fiind factorul de corecție pentru pierderea de masă sau creșterea masei celui de-al treilea component în primii doi reactivi).

Dacă în formula de la punctul I.8.1.4 se introduc valorile obținute în urma analizei chimice, precum și factorii de corecție, se obține următorul rezultat:

P2 % (viscoză) = 1,0×1,4166 / 1,6000 ×100 – 1,0 / 1,03 ×40,98 = 48,75 %

P3 % (bumbac) = 0,99×0,6630 / 1,6000 × 100 = 41,02 %

P1 % (lână) = 100 - (48,75 + 41,02) = 10,23 %

După cum s-a indicat deja pentru varianta 1, aceste procente trebuie corectate conform formulelor de la punctul I.8.2.

P1A % (lână) = 10,23 × [1 + (17,0+0,0 / 100)]/[10,23×(1+ (17,00+0,0)/100) +48,75×(1+(13+0,0 / 100) + 41,02×(1+(8,5+4,0)/ 100)] × 100 = 10,57 %

P2A %(viscoză) = 48,75× [1+(13+0,0) / 100] / 113,2041 ×100 = 48,65 %

P3A % (bumbac) = 100 - (10,57 + 48,65) = 40,78 %

Prin urmare, compoziția materiei prime a amestecului este următoarea:

VI.  Tabel cu amestecurile ternare tipice care pot fi analizate utilizând metode ale Uniunii de analiză a amestecurilor binare (cu titlu ilustrativ)

ANEXA IX

PROCENTELE CONVENȚIONALE UTILIZATE PENTRU CALCULUL MASEI FIBRELOR CONȚINUTE ÎNTR-UN PRODUS TEXTIL

(articolul 17 alineatul (2))

ANEXA X

TABELE DE CORESPONDENȚĂ

(1) Nepublicată încă în Jurnalul Oficial. (2) Avizul din 16 decembrie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). (3) Poziţia Parlamentului European din 18 mai 2010. (4) JO L 83, 30.3.1973, p. 1. (5) JO L 32, 3.2.1997, p. 1. (6) JO L 19, 23.1.2009, p. 29. (7) JO L 11, 15.1.2002, p. 4. (8) JO L 218, 13.8.2008, p. 30. (9) Texte adoptate, P7_TA(2009)0093. (10) *JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament. (11) JO L 134, 30.4.2004, p. 114. (12) JO L 145, 4.6.2008, p. 1. (13) *Nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (14) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (15) *Data intrării în vigoare a prezentului regulament. (16) * Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (17) ** Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (18) *Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (19) *Șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (20) **Doi ani și șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (21) ***Data intrării în vigoare a prezentului regulament. (22) Pentru produsele care figurează la acest număr, vândute în cupoane, etichetarea globală este cea de pe suluri. Frânghiile și funiile prevăzute la acest număr le includ pe cele utilizate în alpinism sau în sporturi nautice. (23) În unele cazuri este necesară tratarea prealabilă a specimenelor de analiză individuale. (24) Pentru confecții și articole finisate, a se vedea secțiunea 7. (25) A se vedea punctul 1. (26) Carda de laborator poate fi înlocuită cu un dispozitiv de melanjare a fibrelor sau fibrele pot fi amestecate prin metoda „mănunchiurilor și a deșeurilor”. (27) Dacă bobinele pot fi așezate într-un rastel convenabil, se pot depăna simultan mai multe fire. (28) Metoda 12 este o excepție. Ea se bazează pe o determinare a conținutului unei substanțe constituente a unuia dintre cei doi componenți. (29) A se vedea capitolul 1.1 (30) Înainte de efectuarea analizei se verifică solubilitatea în reactiv a unor astfel de fibre modacrilice sau clorofibre. (31) Înainte de efectuarea analizei se verifică solubilitatea în reactiv a fibrelor de policlorură de vinil. (32) Mătasea sălbatică, cum ar fi mătasea tussah, nu este complet solubilă în acid sulfuric 75 % m/m. (33) A se vedea, de exemplu, dispozitivul descris în Melliand Textilberichte 56 (1975), p. 643-645. (34) A se vedea capitolul 1.1. (35) Valorile lui d sunt indicate în capitolul 2 al prezentei anexe referitor la diferitele metode de analiză a amestecurilor binare.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei (COM(2009)0580 – C7-0277/2009 – 2009/0162(COD))

P7_TA(2010)0169 A7-0058/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0580),

–  având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0101/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665) precum și addendumul la aceasta (COM(2010)0147),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 17 mai 2010 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 aliniatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0058/2010),

1.  adoptă în primă lectură poziția sa prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să își modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 388/2010/UE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2009)0510 – C7-0255/2009 – 2009/0138(COD))

P7_TA(2010)0170 A7-0054/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0510),

–  având în vedere articolele 36 și 37 și articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0255/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 42, articolul 43 alineatul (2) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2010(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0054/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 641/2010.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.