Index 
Texte adoptate
Marţi, 18 mai 2010 - Strasbourg
Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil ***II
 Performanța energetică a clădirilor (reformare) ***II
 Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008-2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) ***I
 Migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (modificarea Regulamentului (CE) nr. 1104/2008) *
 Migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (modificarea Deciziei 2008/839/JAI) *
 Crearea unui program comun de reinstalare al UE
 Competențe cheie pentru o lume în curs de schimbare: punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare 2010”
 Chestiuni deontologice legate de administrarea societăţilor
 O strategie a UE pentru tineret - investiție și mobilizare
 Egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ***II
 Denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile ***I
 Asistenţa macrofinanciară acordată Ucrainei ***I
 Măsuri specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006) ***I
 Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2011 - Secţiunea I - Parlamentul
 Simplificarea PAC
 Noi evoluţii în achiziţiile publice
 Coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus”
 Sancțiunile pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier
 Eforturile Uniunii Europene de combatere a corupţiei

Crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil ***II
PDF 195kWORD 34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind crearea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (16626/2/2009 – C7-0049/2010 – 2009/0027(COD))
P7_TA(2010)0158A7-0118/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia Consiliului în primă lectură (16626/2/2009 – C7-0049/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului şi Consiliului (COM(2009)0066),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 63 primul paragraf punctele 1 şi 2 şi articolul 66 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului European (C6-0071/2009),

–  având în vedere poziţia sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7), articolul 74 şi articolul 78 alineatele (1) şi (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A7-0118/2010),

1.  aprobă poziţia Consiliului;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu această poziţie;

3.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Preşedintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

4.  încredinţează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, şi de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

(1)Texte adoptate, 7.5.2009, P6_TA(2009)0379.


Performanța energetică a clădirilor (reformare) ***II
PDF 206kWORD 44k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării Directivei Parlamentului European și a Consiliului privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (05386/3/2010 – C7-0095/2010 – 2008/0223(COD))
P7_TA(2010)0159A7-0124/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția comună a Consiliului în primă lectură (05386/3/2010 – C7-0095/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2008)0780),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0413/2008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere avizul din 14 mai 2009 al Comitetului Economic și Social European(2),

–  având în vedere avizul din 21 aprilie 2009 a Comitetului Regiunilor(3),

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0124/2010),

1.  aprobă poziția Consiliului;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXA

Declarații

referitoare la Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (reformare)

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisei privind articolul 290 din TFUE

„Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile Directivei 2010/31/UE nu aduc atingere niciunei poziții viitoare a instituțiilor în ceea ce privește aplicarea articolului 290 din TFUE sau a actelor legislative individuale care cuprind astfel de dispoziții.”

Declarația Comisiei privind perioadele de vacanță

„Comisia Europeană ia act de faptul că, exceptând cazurile în care actul legislativ prevede o procedură de urgență, Parlamentul European și Consiliul consideră că notificarea actelor delegate ține seama de perioadele de vacanță ale instituțiilor (iarnă, vară și alegerile europene), pentru a asigura faptul că Parlamentul European și Consiliul pot să își exercite prerogativele în termenele stabilite în actele legislative relevante și este pregătită să acționeze în consecință.”

Declarația Comisiei privind finanțarea destinată eficienței energetice a clădirilor

„Comisia subliniază rolul crucial jucat de instrumentele financiare în transformarea cu succes a sectorului european al construcțiilor într-un sector eficient din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon. Comisia va continua să încurajeze statele membre să utilizeze extensiv fondurile disponibile în cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională (în prezent, un procent de până la 4% din sumele totale la nivel național aparținând Fondului European de Dezvoltare Regională, în valoare de 8 miliarde de euro, poate fi folosit în scopul creșterii eficienței energetice și a utilizării energiei din surse regenerabile în sectorul locuințelor, la care se adaugă sprijinul financiar neplafonat disponibil deja pentru energiile durabile în cazul clădirilor publice și comerciale/industriale). De asemenea, Comisia va sprijini statele membre în privința unei mai bune utilizări a tuturor fondurilor disponibile și a finanțării, care pot acționa ca pârghie pentru stimularea investițiilor în eficiența energetică.

În plus, Comisia va examina posibilitatea dezvoltării în continuare a tuturor inițiativelor existente, cum ar fi inițiativa „Proiecte urbane inteligente” (SET-Plan COM(2009)0519)sau utilizarea bugetului Energie inteligentă – Europa II, de exemplu în scopul schimbului de cunoștințe și al asistenței tehnice pentru crearea de fonduri naționale care pot fi reînnoite.

Mai mult, Comisia va pregăti o prezentare generală și o analiză a mecanismelor financiare în vigoare actualmente în statele membre și va lua în considerație concluziile rezultate, în efortul său de a disemina cele mai bune practici pe întreg teritoriul UE.

În sfârșit, Comisia, ca urmare a analizei menționate la articolul 10 alineatul (5) din Directiva 2010/31/UE, va reflecta asupra posibilei evoluții în viitor a stimulentelor financiare [printre altele, în ceea ce privește instrumentele Uniunii la care se face trimitere în acest scop la articolul 10 alineatul (5)] și a utilizării optime a acestora pentru investițiile în îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor.„

(1)Texte adoptate, 23.4.2009, P6_TA(2009)0278.
(2)JO C 277, 17.11.2009, p. 75.
(3)JO C 200, 25.8.2009, p. 41.


Fondul european pentru refugiaţi pentru perioada 2008-2013 (modificarea Deciziei nr. 573/2007/CE) ***I
PDF 391kWORD 65k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”, precum și de abrogare a Deciziei 2004/904/CE a Consiliului COM(2009)0456 – C7-0123/2009 – 2009/0127(COD)
P7_TA(2010)0160A7-0125/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2009)0456),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (2) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0123/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 78 alineatul (2) și articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7–0125/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general „Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii”

P7_TC1-COD(2009)0127


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) și articolul 80,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Având în vedere instituirea unui program comun de relocare al UE menit să sporească impactul eforturilor în materie de relocare în Uniune, în vederea acordării de protecție refugiaților, și să sporească la maximum impactul strategic al relocării printr-o mai bună orientare către persoanele care au cea mai mare nevoie de relocare la nivelul Uniunii, ar trebui formulate în mod regulat priorități comune cu privire la relocare.

(2)  Pentru a realiza obiectivele Deciziei nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului(2), Comisia ar trebui să dispună de competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care să stabilească prioritățile anuale comune ale Uniunii în ceea ce privește regiunile geografice și naționalitățile, precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(3)  Luând în considerare nevoile în materie de relocare care urmează să fie prevăzute în decizia Comisiei de stabilire a priorităților anuale comune ale Uniunii în materie de relocare în conformitate cu prezenta decizie, este necesar, de asemenea, să se furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru relocarea persoanelor, având în vedere ▌ regiunile geografice și naționalitățile precum și categoriile specifice de refugiați care urmează să fie relocați, atunci când relocarea este considerată a fi cea mai potrivită metodă de a răspunde nevoilor speciale ale acestora.

(4)  În acest context, ar trebui adaptat calendarul referitor la termenul de prezentare a datelor necesare pentru calcularea sumelor alocate anual statelor membre, la termenul în care statele membre prezintă Comisiei programele anuale și la termenul în care Comisia adoptă deciziile financiare.

(5)  În scopul de a încuraja mai multe statele membre să se implice în acțiunile de relocare, acele state membre care participă pentru prima dată la programul de relocare ar trebui să primească sprijin financiar suplimentar.

(6)  De asemenea, este necesară stabilirea normelor de eligibilitate a cheltuielilor pentru sprijinul financiar suplimentar destinat relocării,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia nr. 573/2007/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 13 se modifică după cum urmează:

   (a) alineatul (5) devine alineatul (3);
   (b) alineatul (3) devine alineatul (4) și se înlocuiește cu următorul text:"
(4)  Statele membre primesc o sumă fixă de 4000 EUR pentru fiecare persoană relocată în conformitate cu prioritățile anuale comune ale Uniunii, stabilite în conformitate cu alineatele (6) și (7), având în vedere regiunile geografice și naționalitățile ▌.
   copiii și femeile în situații de risc, în special situații legate de violența psihologică, fizică sau sexuală ori de exploatare;
   minorii neînsoțiți în cazul cărora relocarea este cea mai bună soluție, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția ONU privind drepturile copilului;
   persoanele cu nevoi medicale grave care necesită tratament special, cu afecțiuni specifice care nu pot fi tratate decât ca urmare a relocării;
   persoanele care au supraviețuit violențelor și torturii;
   persoanele care au nevoie urgentă și imperioasă de relocare din motive juridice sau din nevoi legate de protecție.;
"
   (c) se introduce următorul alineat:"
  ₫(4a)În cazul statelor membre care solicită finanțare, în conformitate cu prezentul articol, pentru prima dată, suma fixă pentru fiecare persoană relocată este de 6 000 EUR în primul an calendaristic și de 5 000 EUR în cel de-al doilea an calendaristic. În anii următori, suma fixă pentru fiecare persoană relocată este de 4 000 EUR. Sumele suplimentare pe care le primesc noile state membre participante în primii doi ani se investesc în dezvoltarea unui program sustenabil de relocare."
   (d) alineatul (4) devine alineatul (5) și se înlocuiește cu următorul text:"
(5)  În cazul în care un stat membru asigură relocarea unei persoane care se încadrează la mai multe dintre categoriile menționate în prioritățile anuale comune ale Uniunii în materie de relocare stabilite în conformitate cu alineatele (6) și (7), statul membru respectiv primește o singură dată suma fixă corespunzătoare persoanei respective."
   (e) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:"
(6)  Pentru a realiza obiectivul prezentei decizii de a face din relocare un instrument de protecție eficace, Comisia adoptă o decizie de stabilire a priorităților anuale comune ale Uniunii în materie de relocare, prin intermediul procedurii de acte delegate, în conformitate cu articolul 52a și sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 52b și 52c."
   (f) se introduc următoarele alineate:"
(7)  În cazul unor urgențe neprevăzute pentru care este necesară actualizarea urgentă a priorităților anuale comune ale Uniunii în materie de relocare, procedura prevăzută la articolul 52d se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.
(8)  În termen de douăzeci de zile calendaristice de la notificarea deciziei Comisiei de stabilire a priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare în conformitate cu alineatele (6) și (7), statele membre prezintă Comisiei o estimare a numărului de persoane pe care le va reloca, în conformitate cu decizia respectivă, în cursul anului calendaristic următor. Comisia comunică estimările respective Parlamentului European și Consiliului.
(9)  Rezultatele și impactul stimulentului financiar pentru activitățile de relocare în conformitate cu prioritățile anuale comune ale Uniunii sunt incluse de către statele membre în rapoartele lor prevăzute la articolul 50 alineatul (2) și de către Comisie în raportul prevăzut la articolul 50 alineatul (3)."

2.  Articolul 20 se modifică după cum urmează:

   (a) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
(2)  Comisia furnizează statelor membre, până la data de 1 septembrie a fiecărui an până în 2013, o estimare a sumelor care le vor fi alocate în următorul an calendaristic din totalul creditelor acordate în cadrul procedurii bugetare anuale, calculate în conformitate cu articolul 13."
   (b) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
(3)  Statele membre prezintă Comisiei, până la data de 1 decembrie a fiecărui an până în 2013, un proiect de program anual pentru anul următor, conceput în conformitate cu programul multianual și cuprinzând următoarele elemente:
   (a) regulile generale de selectare a proiectelor care urmează să fie finanțate în cadrul programului anual;
   (b) o descriere a acțiunilor care urmează să fie sprijinite în cadrul programului anual;
   (c) propunerea de defalcare financiară a contribuției fondului între diferitele acțiuni din cadrul programului și indicarea sumei necesare pentru asigurarea asistenței tehnice în temeiul articolului 16, în scopul punerii în aplicare a programului anual.
"
   (c) alineatul (5), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
Comisia adoptă decizia de finanțare care aprobă programul anual până la data de 1 aprilie a anului în cauză. Decizia respectivă stabilește suma alocată statului membru în cauză și perioada de eligibilitate a cheltuielilor."

3.  La articolul 35, se adaugă următorul alineat :"

(5)  Suma fixă de 4 000 EUR alocată statelor membre pentru fiecare persoană relocată se acordă ca sumă forfetară pentru fiecare persoană efectiv relocată.

"

4.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 52a

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 13 alineatele (6) și (7), este conferită Comisiei pentru perioada stabilită la articolul 1 primul paragraf.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 52b și 52c. Atunci când motive de maximă urgență o impun, se aplică procedura prevăzută la articolul 52d.

Articolul 52b

Revocarea competențelor delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatele (6) și (7).

(2)  Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe întreprinde măsuri pentru a informa cealaltă instituție și Comisia, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive de revocare.

(3)  Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 52c

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de o lună de la data notificării. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, termenul respectiv se prelungește cu o lună.

(2)  În cazul în care, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

(3)  În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni își prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 52d

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat adoptat în temeiul prezentului articol în termen de trei luni de la data notificării. Într-un astfel de caz, actul nu se mai aplică. Instituția care formulează obiecțiuni la un act delegat își prezintă motivele care au stat la baza acestora.

"

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul EuropeanPentru Consiliu

PreședintelePreședintele

(1)Poziția Parlamenului European din 18 mai 2010.
(2)JO L 144, 6.6.2007, p. 1.


Migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (modificarea Regulamentului (CE) nr. 1104/2008) *
PDF 401kWORD 102k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1104/2008 privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (COM(2009)0508 – C7-0244/2009 – 2009/0136(NLE))
P7_TA(2010)0161A7-0126/2010

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0508),

–  având în vedere articolele 66 și 67 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0244/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0126/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  deși Consiliul are în vedere SIS 1+ RE ca un plan de urgență în eventualitatea unui eșec al SIS II, Parlamentul, în calitate de colegiuitor pentru crearea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (Regulamentul (CE) nr. 1987/2006(1)) și de autoritate bugetară, își rezervă dreptul de a păstra în rezervă fondurile care urmează să fie alocate pentru dezvoltarea SIS II în cadrul exercițiului bugetar 2011, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină a procesului;

3.  invită Comisia să-și modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din TFUE;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 3
(3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării.
(3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. În cazul unui eșec al actualului proiect SIS II, după efectuarea testelor, ar trebui dezvoltată o soluție tehnică alternativă, iar totalitatea implicațiilor financiare ale acesteia ar trebui să fie adusă la cunoștința tuturor părților interesate.
Amendamentul2
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 4
(4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui să se instituie un grup de experți.
(4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. În urma concluziilor Consiliului din 26 și 27 februarie 2009 și 4 și 5 iunie 2009 cu privire la SIS II, s-a instituit un organism neoficial alcătuit din experți ai statelor membre și desemnat în calitate de „Consiliu pentru gestionarea programului global” în vederea consolidării cooperării și pentru a acorda proiectului central SIS II sprijinul direct al statelor membre. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui, prin urmare, să se instituie oficial, în temeiul prezentului regulament, un grup de experți, denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (GPMB). Pentru a asigura eficiența și rentabilitatea, membrii GPMB ar trebui să fie permanenți, iar numărul lor ar trebui să fie limitat.
Amendamentul3
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 6
(6)   Ar trebui prevăzut un plan de intervenție tehnică pentru atingerea funcționalităților SIS II. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui așadar adaptată pentru a se permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central.
(6)   Este necesar să se adapteze cadrul juridic pentru a permite migrarea la posibile soluții tehnice alternative, în cazul în care testele demonstrează că SIS II nu poate fi implementat cu succes. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui adaptată pentru a se permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. Orice soluție tehnică alternativă ar trebui să se bazeze pe tehnologia optimă disponibilă, să fie rentabilă și să fie implementată conform unui calendar precis și rezonabil. Comisia ar trebui să prezinte în timp util o evaluare bugetară amănunțită a costurilor aferente unei astfel de soluții tehnice alternative. Ar trebui să se menționeze în mod explicit faptul că tuturor soluțiilor, indiferent de natura lor tehnică, li se aplică cadrul juridic stabilit prin Regulamentul (CE) nr.1987/2006.
Amendamentul4
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 16a (nou)
(16a)  Având în vedere faptul că Parlamentul este responsabil, în calitate de colegiuitor, pentru înființarea, funcționarea și utilizarea SIS II, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1987/2006, și având în vedere faptul că migrarea este finanțată din bugetul Uniunii, pentru care Parlamentul European este, de asemenea, responsabil, acesta din urmă ar trebui să fie inclus în procesul decizional cu privire la migrare. Ar trebui solicitat avizul favorabil al Parlamentului European, înainte de trecerea la un nou Sistem de Informații Schengen, pe baza informațiilor oferite de Comisie cu privire la rezultatele testelor,
Amendamentul5
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul -1 (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 1 – alineatul 1
(-1) Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„1.  Sistemul de Informații Schengen (SIS), instituit în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția Schengen din 1990 (SIS 1+), este înlocuit cu un nou sistem, Sistemul de Informații Schengen II (SIS II) sau cu orice soluție tehnică alternativă care se bazează pe tehnologia optimă disponibilă și care este rezonabilă din punctul de vedere al unui calendar precis al implementării sale și din punctul de vedere al rentabilității. Instituirea, funcționarea și utilizarea noului sistem sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr.1987/2006.„
Amendamentul6
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul -1a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 1 – alineatul 1a (nou)
(-1a) La articolul 1 se introduce următorul alineat:
„(1a) În cazul în care proiectul actual SIS II se suspendă și se implementează o soluție tehnică alternativă, trimiterile la SIS II din prezentul regulament se interpretează ca trimiteri la soluția tehnică alternativă respectivă”.
Amendamentul7
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 11 – alineatul 2
(2)  Statele membre care participă la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând structura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei.
(2)  Statele membre care participă la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând structura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei până cel târziu la 31 decembrie 2011. În cazul în care se implementează soluție tehnică alternativă, așa cum se menționează la articolul 11 alineatul (5a), data poate fi schimbată în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2).
Amendamentul8
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 11 – alineatul 5
(3a)  Articolul 11 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:
„(5)Trecerea prevăzută în cadrul procesului de migrare se efectuează după validarea menționată la articolul 8 alineatul (7) și după ce Parlamentul European emite un aviz favorabil pe baza informațiilor cu privire la rezultatele testelor oferite de Comisie, în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.”
Amendamentul9
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3b (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 11 – alineatul 5 a (nou)
(3b)  La articolul 11 se introduce următorul alineat:
„(5a) Dezvoltarea SIS II poate fi asigurată prin implementarea unei soluții tehnice alternative.”
Amendamentul10
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3c (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 14 – alineatul 5 a (nou)
(3c)  La articolul 14 se introduce următorul alineat:
„(5a) Comisia elaborează și implementează un pachet de măsuri suplimentare menite să prevină scurgerile de informații referitoare la date cu caracter personal din baza de date și să asigure protecția datelor cu caracter personal pe întreaga perioadă a testării și trecerii de la SIS I la Sistemul de informații Schengen de a doua generație (SIS II).”
Amendamentul11
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 17a – alineatul 1
(1)  Fără a aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și respectiv statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național.
(1)  Fără a aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și respectiv statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum care vizează acordarea de asistență pentru dezvoltarea proiectului central SIS II. Acesta facilitează coerența și asigură coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național.
Amendamentul12
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 17a – alineatul 2
(2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 experți. Cel mult opt experți și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Doi experți și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general care răspunde de direcția generală competentă din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa și alți funcționari ai Comisiei interesați de proceduri.
(2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 membri care sunt calificați să contribuie activ la dezvoltarea SIS II și care se întrunesc cu regularitate. Cel mult opt membri și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Maximum doi membri și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa deputați interesați sau personalul relevant din Parlamentul European , experți din statele membre și funcționari ai Comisiei implicați direct în dezvoltarea proiectelor SIS II, cheltuielile fiind suportate de administrația sau instituția respectivă. GPMB poate invita și alți experți să participe la reuniunile GPMB după cum este prevăzut în mandatul său, cheltuielile fiind suportate de administrația, instituția sau întreprinderea acestora.
Amendamentul13
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 17a – alineatul 5
(5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma avizului favorabil emis de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei.
(5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma avizului favorabil emis de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. Mandatul GPMB include o cerință referitoare la publicarea de rapoarte periodice și la punerea acestor rapoarte la dispoziția Parlamentului European, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină.
Amendamentul14
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 17a – alineatul 6
(6)  Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”.
(6)  Fără a aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. Creditele necesare pentru a acoperi costurile ocazionate de reuniunile GPMB provin din creditele prevăzute în prezent în Programarea financiară 2010-2013 pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II).
Amendamentul15
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 5
Regulamentul (CE) nr. 1104/2008
Articolul 19
Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.„
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și, în orice caz, nu mai târziu de 31 decembrie 2013.

(1)Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).


Migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (modificarea Deciziei 2008/839/JAI) *
PDF 403kWORD 103k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de modificare a Deciziei 2008/839/JAI privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (COM(2010)0015 – C7-0040/2010 – 2010/0006(NLE))
P7_TA(2010)0162A7-0127/2010

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0015),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C7-0040/2010),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0127/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  deși Consiliul are în vedere SIS 1+ RE ca plan de urgență, în eventualitatea unui eșec al SIS II, Parlamentul, în calitate de colegiuitor pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)(Regulamentul (CE) nr. 1987/2006(1)) și de autoritate bugetară, își rezervă dreptul de a păstra în rezervă fondurile care urmează să fie alocate pentru dezvoltarea SIS II în cadrul exercițiului bugetar 2011, pentru a asigura controlul parlamentar deplin și monitorizarea procesului;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din TFUE;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să consulte din nou Parlamentul în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul1
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 3
(3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării.
(3)  Premisele pentru migrare nu vor fi întrunite până la 30 iunie 2010. Pentru ca SIS II să devină operațional, în conformitate cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI, Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 și Decizia 2008/839/JAI ar trebui așadar să se aplice în continuare până la finalizarea migrării. În cazul unui eșec al actualului proiect SIS II, după efectuarea testelor, ar trebui dezvoltată o soluție tehnică alternativă, iar totalitatea implicațiilor financiare ale acesteia ar trebui să fie adusă la cunoștința tuturor părților interesate.
Amendamentul2
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 4
(4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui să se instituie un grup de experți.
(4)  Comisia și statele membre ar trebui să continue să coopereze îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor migrării în vederea finalizării procesului. În concluziile Consiliului din 26 și 27 februarie 2009 și din 4 și 5 iunie 2009 cu privire la SIS II, s-a instituit un organism neoficial alcătuit din experți ai statelor membre și desemnat în calitate de „Consiliu pentru gestionarea programului global” în vederea consolidării cooperării și pentru a acorda proiectului central SIS II sprijinul direct al statelor membre. Pentru a completa actuala structură organizațională ar trebui, prin urmare, să se instituie oficial, în temeiul prezentului regulament, un grup de experți, denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (GPMB). Pentru a asigura eficiența și rentabilitatea, membrii GPMB ar trebui să fie permanenți, iar numărul lor ar trebui să fie limitat.
Amendamentul3
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 6
(6)   Ar trebui prevăzut un plan de intervenție tehnică pentru atingerea funcționalităților SIS II. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui așadar adaptată pentru a permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central.
(6)   Este necesar să se adapteze cadrul juridic pentru a permite migrarea la posibile soluții tehnice alternative, în cazul în care testele demonstrează că SIS II nu poate fi implementat cu succes. Descrierea componentelor tehnice ale arhitecturii de migrare ar trebui adaptată pentru a permite identificarea unei alte soluții tehnice privind dezvoltarea SIS II central. Orice soluție tehnică alternativă ar trebui să se bazeze pe tehnologia optimă disponibilă, să fie rentabilă și să fie implementată conform unui calendar precis și rezonabil. Comisia ar trebui să prezinte în timp util o evaluare bugetară amănunțită a costurilor aferente unei asemenea soluții tehnice alternative. Ar trebui să se menționeze în mod explicit faptul că tuturor soluțiilor, indiferent de natura lor tehnică, li se aplică cadrul juridic stabilit prin Decizia 2007/533/JAI.
Amendamentul4
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 16a (nou)
(16a)  Având în vedere faptul că Parlamentul este responsabil, în calitate de colegiuitor, pentru înființarea, funcționarea și utilizarea SIS II, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1987/2006, și având în vedere faptul că migrarea este finanțată din bugetul Uniunii, pentru care Parlamentul European este, de asemenea, responsabil, acesta din urmă ar trebui să fie inclus în procesul decizional cu privire la migrare. Ar trebui solicitat avizul favorabil al Parlamentului European, înainte de trecerea la un nou Sistem de Informații Schengen, pe baza informațiilor oferite de Comisie cu privire la rezultatele testelor.
Amendamentul5
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul - 1 (nou)
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 1 – alineatul 1
(-1) Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+), instituit în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția Schengen din 1990, este înlocuit cu un nou sistem, Sistemul de Informații Schengen II (SIS II) sau cu orice soluție tehnică alternativă care se bazează pe tehnologia optimă disponibilă și care este rezonabilă din punctul de vedere al unui calendar precis al implementării sale și din punctul de vedere al rentabilității. Instituirea, funcționarea și utilizarea noului sistem sunt reglementate prin Decizia 2007/533/JAI.”
Amendamentul6
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul -1a (nou)
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 1 – alineatul 1a (nou)
(-1a) La articolul 1 se introduce următorul alineat:
„(1a) În cazul în care proiectul actual SIS II se suspendă și se implementează o soluție tehnică alternativă, trimiterile la SIS II din prezenta decizie se interpretează ca trimiteri la soluția tehnică alternativă respectivă”.
Amendamentul7
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 11 – alineatul 2
(2)  Statele membre participante la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând arhitectura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei.
(2)  Statele membre participante la SIS 1+ migrează de la N.SIS la N.SIS II utilizând arhitectura de migrare provizorie, cu sprijinul Franței și al Comisiei, până cel târziu la 31 decembrie 2011. În cazul în care se implementează o soluție tehnică alternativă, așa cum se menționează la articolul 11 alineatul (5a), data poate fi schimbată în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2).
Amendamentul8
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3a (nou)
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 11 – alineatul 5
(3a)  Articolul 11 alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:
„(5)Trecerea prevăzută în cadrul procesului de migrare se efectuează după validarea menționată la articolul 8 alineatul (7) și după ce Parlamentul European emite un aviz favorabil pe baza informațiilor cu privire la rezultatele testelor, furnizate de Comisie în conformitate cu articolul 71 alineatul (4) din Decizia 2007/533/JAI.”
Amendamentul9
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3b (nou)
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 11 – alineatul 5 a (nou)
(3b)  La articolul 11 se adaugă următorul alineat:
„(5a) Dezvoltarea SIS II poate fi asigurată prin implementarea unei soluții tehnice alternative.”
Amendamentul10
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3c (nou)
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 14 – alineatul 5 a (nou)
(3c)  La articolul 14, se adaugă următorul alineat:
„(5a) Comisia elaborează și pune în aplicare un pachet de măsuri suplimentare menite să prevină scurgerile de informații referitoare la date cu caracter personal din baza de date și să asigure protecția datelor cu caracter personal pe întreaga perioadă a testării și trecerii de la SIS I la Sistemul de informații Schengen de a doua generație (SIS II).”
Amendamentul11
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 17a – alineatul 1
(1)  Fără a se aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și, respectiv, statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național.
(1)  Fără a se aduce atingere responsabilităților și activităților Comisiei, Franței și, respectiv, statelor membre participante la SIS 1+, se instituie un grup de experți tehnici denumit „Consiliul pentru gestionarea programului global” (în continuare „GPMB”). GPMB reprezintă un forum pentru acordarea de asistență în vederea dezvoltării proiectului central SIS II. Acesta ă facilitează coerența și să asigură coordonarea proiectelor SIS II de la nivel central și național.
Amendamentul12
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 17a – alineatul 2
(2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 experți. Cel mult opt experți și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Doi experți și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general care răspunde de direcția generală competentă din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa și alți funcționari ai Comisiei interesați de proceduri.
(2)  GPMB va fi alcătuit din maximum 10 membri care sunt calificați să contribuie activ la dezvoltarea SIS II și care se întrunesc cu regularitate. Cel mult opt membri și un număr egal de membri supleanți sunt desemnați de statele membre, acționând în cadrul Consiliului. Maximum doi membri și doi membri supleanți sunt desemnați din rândul funcționarilor Comisiei de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. La reuniunile GPMB pot participa deputați interesați sau personalul relevant din Parlamentul European, experți din statele membre și funcționari ai Comisiei implicați direct în dezvoltarea proiectelor SIS II, cheltuielile fiind suportate de administrația sau instituția respectivă. GPMB poate invita și alți experți să participe la reuniunile GPMB, după cum este prevăzut mandatul său, cheltuielile fiind suportate de administrația, instituția sau întreprinderea acestora.
Amendamentul13
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 17 a – alineatul 5
(5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma emiterii avizului favorabil de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei.
(5)  GPMB își stabilește mandatul. Acesta produce efecte în urma emiterii avizului favorabil de către directorul general al direcției generale competente din cadrul Comisiei. Mandatul GPMB include o cerință referitoare la publicarea de rapoarte periodice și la faptul că aceste rapoarte trebuie puse la dispoziția Parlamentului European, pentru a se asigura controlul parlamentar și supravegherea deplină.
Amendamentul14
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 17a – alineatul 6
(6)  Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”.
(6)  Fără a se aduce atingere articolului 15 alineatul (2), costurile administrative și cheltuielile cu deplasarea ocazionate de activitățile GPMB sunt suportate de la bugetul general al Uniunii Europene, în măsura în care nu sunt rambursate din alte surse. În ceea ce privește cheltuielile cu deplasarea ale experților din cadrul GPMB desemnați de statele membre acționând în cadrul Consiliului și ale experților invitați în temeiul alineatului (3) al prezentului articol, cheltuieli aferente activității GPMB, se aplică „Reglementarea Comisiei privind indemnizarea persoanelor din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți”. Creditele necesare pentru a acoperi costurile ocazionate de reuniunile GPMB provin din creditele prevăzute în prezent în Programarea financiară 2010-2013 pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II).
Amendamentul15
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 5
Decizia 2008/839/JAI a Consiliului
Articolul 19
Va expira la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI.
Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.Expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI și, în orice caz, nu mai târziu de 31 decembrie 2013.

(1)Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).


Crearea unui program comun de reinstalare al UE
PDF 308kWORD 88k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la crearea unui program comun de reinstalare al UE (2009/2240(INI))
P7_TA(2010)0163A7-0131/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 78 și 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere instrumentele internaționale și europene privind drepturile omului, în special Convenția Națiunilor Unite privind statutul refugiaților, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP ), Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta) și drepturile și garanțiile pe care aceste instrumente le conferă refugiaților și persoanelor care solicită protecție internațională,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și preocuparea principală a statelor membre de a proteja interesele copilului,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei cu privire la viitorul sistem european comun de azil (COM(2007)0301) din 6 iunie 2007,

–  având în vedere Planul strategic al Comisiei în materie de azil: O abordare integrată a protecției în ansamblul UE (COM(2008)0360) din 17 iunie 2008,

–  având în vedere concluziile celei de-a 2908-a reuniuni a Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 28 noiembrie 2008 ((16325/1/08 REV 1 (presă 344)), acordând o atenție specială primirii refugiaților irakieni,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului privind crearea unui program comun de reinstalare al UE (COM(2009)0447),

–  având în vedere Propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 573/2007/CE de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013 (COM(2009)0456),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor – Programul de la Stockholm(1),

–  având în vedere observațiile Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) referitoare la Comunicarea Comisiei privind crearea unui program comun de reinstalare al UE și Propunerea de modificare a Deciziei 573/2007/CE de instituire a Fondului European pentru Refugiați pentru perioada 2008-2013,

–  având în vedere poziţia sa din 7 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0131/2010),

A.  întrucât o politică imparțială și realistă privind migrația în Uniunea Europeană, care presupune înființarea unui sistem european comun de azil (SECA), trebuie să cuprindă un program eficient, bun și durabil, de reinstalare, care să ofere o soluție durabilă refugiaților care nu se pot întoarce în țara lor de origine și a căror protecție sau existență nu poate fi asigurată în prima țară de azil;

B.  întrucât reinstalarea nu are numai o finalitate umanitară, ajutând persoanele reinstalate, ci ajută și la diminuarea sarcinii țărilor terțe de a găzdui un număr mare de refugiați și constituie un mijloc foarte util de repartizare a responsabilităților;

C.  întrucât, în prezent, numai 10 state membre reinstalează refugiați în fiecare an, fără a colabora îndeajuns cu privire la prioritățile reinstalării, fapt care duce la nefolosirea reinstalării ca instrument strategic al politicii externe a UE;

D.  întrucât utilizarea strategică a programului de reinstalare ar putea aduce beneficii directe și indirecte, atât pentru refugiații reinstalați, cât și pentru ceilalți refugiați care rămân în prima țară de azil, pentru țara gazdă, precum și pentru celelalte țări și pentru întregul sistem internațional de protecție a acestora;

E.  întrucât programul de reinstalare poate ca face ca migrația ilegală să devină mai puțin tentantă pentru refugiații care încearcă să intre în Uniunea Europeană;

F.  întrucât necesitatea de a da dovadă de solidaritate față de țările terțe care găzduiesc un număr mare de refugiați care au nevoie de protecție internațională este esențială și reflectă nevoia de solidaritate și în cadrul UE;

G.  întrucât contribuția UE la numărul total de refugiați reinstalați la nivel global este modestă; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra ambițiilor UE de a juca un rol important în ceea ce privește afacerile umanitare globale și pe scena internațională;

H.  întrucât solidaritatea eficientă trebuie să fie în centrul politicilor comune privind imigrarea și azilul între statele membre, care ar trebui să permită o repartizare echitabilă a responsabilității de a respecta obligațiile internaționale privind protecția refugiaților, precum și privind țările terțe care sunt împovărate de numărul mare de refugiați pe care îi găzduiesc;

I.  întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a făcut, de asemenea, apel la solidaritate în ceea ce privește reinstalarea refugiaților în cadrul UE în cazul în care, printre altele, capacitatea de primire a unui stat membru este insuficientă, în vederea facilitării reinstalării persoanelor care beneficiază de protecție internațională în alte state membre, cu condiția ca persoanele vizate să își dea acordul și ca drepturile fundamentale ale acestora să fie respectate;

J.  întrucât ar trebui încurajată cooperarea cu statele terțe care au pus deja în aplicare diverse programe de reinstalare pentru a beneficia de experiența lor, prin intermediul schimbului de bune practici privind măsurile de primire și de integrare și calitatea generală a inițiativelor de reinstalare;

K.  întrucât organizațiile guvernamentale și neguvernamentale, atât locale, cât și internaționale, în special ICNUR, ar trebui să se implice în toate etapele programului de reinstalare al UE, contribuind cu informațiile specifice, cu expertiza tehnică, cu previziuni logistice și experiența acumulată;

L.  întrucât programul european de reinstalare nu trebuie să facă procesul de reinstalare mai dificil;

M.  întrucât se preconizează că Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) va fi operațional în 2010; întrucât acesta va putea oferi sprijin statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a inițiativelor de reinstalare, asigurând, în același timp, coordonarea politicilor la nivelul UE; întrucât Biroul European de Sprijin pentru Azil trebuie să participe activ la negocierile care au loc între statele membre, Comisie și ICNUR;

N.  întrucât ar trebui atrasă atenția nu numai asupra nevoii de a antrena mai multe state membre în reinstalarea refugiaților, ci și asupra calității, sustenabilității și eficienței reinstalării, punându-se accent pe măsurile de integrare;

O.  întrucât refugiaților ar trebui să li se permită imediat accesul la cursuri de limbă și cultură și, dacă este necesar, la îngrijire medicală și psihologică;

P.  întrucât accesul la oportunități de angajare pentru adulți și integrarea imediată a minorilor în școli constituie un pas esențial în vederea implementării cu succes a unei inițiative de reinstalare eficiente și întrucât, din acest motiv, aceștia ar trebui să aibă acces la servicii de orientare educațională și profesională;

Q.  întrucât există mai multe entități, atât în cadrul administrației publice (cum ar fi municipalitățile), cât și în cadrul societății civile, variind de la ONG-uri la organizații caritabile și de la școli la servicii sociale, care beneficiază de experiența și expertiza necesare pentru adoptarea măsurilor de monitorizare;

R.  întrucât cooperarea cu entitățile menționate anterior - în special cu municipalitățile - a fost foarte importantă pentru primirea și integrarea refugiaților în țările cu practici de reinstalare consolidate;

S.  întrucât stabilirea de priorități ar trebui să devină cât mai flexibilă posibil, fără a neglija prioritatea reală care trebuie acordată categoriilor celor mai vulnerabile de oameni, după cum este indicat de ICNUR;

T.  întrucât reinstalarea trebuie pusă în aplicare în mod complementar celorlalte soluții durabile oferite persoanelor care caută protecție internațională în UE și ținând cont de acestea și întrucât eforturile privind reinstalarea refugiaților nu ar trebui să minimalizeze eforturile de garantare a accesului egal și eficient la azil în interiorul UE;

U.  întrucât programele de relocare internă joacă și ele un rol important și ar trebui sprijinite alături de activitățile de reinstalare analizate de prezentul raport;

V.  întrucât, în rezoluția sa din 7 mai 2009, Parlamentul European a solicitat și crearea unui sistem de realocare a beneficiarilor de protecție internațională din statele membre care se confruntă cu o presiune specifică și disproporționată către alte state membre, după consultarea Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Organizației Națiunilor Unite, asigurându-se, în același timp, că realocarea este efectuată conform unor reguli nediscreționare, transparente și fără echivoc, care trebuie puse, de asemenea, în aplicare în urma solicitării Parlamentului;

W.  întrucât fără acces la informații, la resurse umane, consultanță specializată și monitorizare permanentă a eforturilor de reinstalare, statele membre care nu au mai participat la programe de reinstalare se vor confrunta cu mari dificultăți privind participarea la program și ar fi dificil să se atingă obiectivul privind implicarea mai multor state membre,

Un program de reinstalare al UE real și eficient

1.  salută inițiativa Comisiei de a propune o schimbare privind Fondul European pentru Refugiați, cu scopul de a încorpora impactul programului de reinstalare al UE;

2.  apreciază obiectivele generale stabilite în Comunicarea privind programul de reinstalare al UE menționate anterior și atenția din ce în ce mai mare acordată reinstalării la nivelul politicii generale a UE privind azilul;

3.  solicită luarea unor măsuri menite să informeze statele membre și autoritățile locale cu privire la beneficiile rezultate din reinstalarea refugiaților;

4.  reamintește, totuși, că o linie bugetară și sprijinul financiar nu sunt de ajuns pentru a pune în aplicare un program real de reinstalare la nivel european;

5.  îndeamnă statele membre să încurajeze crearea de mecanisme de finanțare privată și inițiative public-private mai extinse cu scopul de a sprijini Programul european de reinstalare;

6.  solicită un program mai ambițios, care să asigure calitatea și eficiența reinstalării, care să conțină orientări specifice privind un nou model de stabilire a priorităților, stimulente care să atragă mai multe state membre în procesul de reinstalare a refugiaților, să asigure coerența reinstalării cu alte politici UE privind azilul și standarde privind primirea refugiaților și măsurile de monitorizare ce trebuie luate în legătură cu fiecare inițiativă de reinstalare;

7.  consideră că, potrivit noilor perspective financiare (2013-2017), ar trebui stabilit un pachet financiar specific pentru reinstalare. Un astfel de pachet ar putea să fie prezentat sub forma unui fond dedicat reinstalării și ar trebui să ofere sprijin financiar pentru un program de reinstalare mai ambițios;

8.  salută noul Centru de Tranzit în Regim de Urgență (CTU) din România, care oferă cazare temporară refugiaților care au nevoie urgentă de reinstalare și/sau refugiaților care nu pot rămâne în prima țară de azil; invită Comisia să se folosească de acesta și, de asemenea, să promoveze reinstalarea prin intermediul Centrului de Tranzit în Regim de Urgență;

9.  salută inițiativele ad-hoc, luate de unele state membre, de a primi refugiați care au nevoie urgentă de reinstalare, recunoscând, în același timp, faptul că astfel de inițiative trebuie să prezinte o formă mai structurată;

Cerințe privind eficiența și capacitatea de reacție a măsurilor de reinstalare

10.  subliniază faptul că un program de reinstalare al UE eficient ar trebui să ofere protecție și soluții durabile, atât pentru cazurile refugiaților pe termen lung, pentru care reglementarea situației a fost amânată, cât și pentru reacții rapide și adecvate în caz de urgență sau în situații neprevăzute, și că stabilirea priorităților anuale ar trebui să fie de așa natură, încât să permită o reacție promptă la crizele umanitare apărute în mod spontan care s-ar putea declanșa pe parcursul anului;

11.  insistă asupra faptului că este importantă autorizarea anchetei pe teren cu scopul de a pregăti reinstalarea refugiaților, de a evalua nevoile acestora și de a permite programarea adecvată a următoarelor etape ale reinstalării, în afara informațiilor care ar putea fi oferite de ICNUR, de ONG-uri și de alte organizații;

12.  încurajează parteneriatul privat-public cu ONG-urile și cu alți parteneri sociali, precum organizațiile religioase și etnice, pentru a contribui la implementarea reinstalării și la promovarea voluntariatului în acest domeniu;

13.  consideră că municipalitățile care sunt deja implicate sau care urmează să se implice în programul de reinstalare ar trebui să dezvolte parteneriate și colaborări cu alte municipalități din țara de origine și din statele membre ale UE pentru a face schimb de experiență în acest domeniu și a consolida cooperarea în întreaga UE;

14.  subliniază nevoia instituirii unui cadru structurat de cooperare, prin luarea de măsuri în vederea dobândirii de cunoștințe și a facilitării colectării și schimbului de informații; subliniază, de asemenea, că un program de reinstalare al UE eficient trebuie să ofere statelor membre (atât celor care participă deja la program, cât și celor care doresc să participe) acces la resurse umane, la consultanță specializată și la schimburi de informații, care pot fi folositoare în oricare din etapele inițiativei de reinstalare; recunoaște faptul că toți cei implicați în reinstalare și, în special, refugiații reinstalați constituie o sursă importantă de informații pentru evaluarea inițiativelor de reinstalare;

15.  solicită examinarea celor mai bune practici eficiente și diseminarea acestora între statele membre, ceea ce ar putea include promovarea programelor comune, evaluarea inter pares, înființarea unor misiuni comune, utilizarea unei infrastructuri comune (precum centrele de tranzit) și organizarea de misiuni în statele membre care să evalueze activitatea de reinstalare în desfășurare;

16.  solicită ca relevanța măsurilor de monitorizare a calității primirii și integrării în statele membre gazdă să nu fie trecută cu vederea; consideră că succesul reinstalării nu trebuie definit doar în termenii strămutării fizice a refugiaților dintr-o țară terță într-un stat membru, ci și în termenii punerii în aplicare a măsurilor care permit integrarea refugiaților în țara gazdă;

17.  solicită acordarea unei atenții speciale resurselor umane implicate în oricare dintre programele de reinstalare actuale sau viitoare ale UE, în vederea asigurării unei proceduri care permite existența unor bune practici de adaptare și de integrare ale refugiaților în societatea gazdă, întrucât experiența anterioară arată că este necesar ca eforturile în materie de reinstalare să fie însoțite de monitorizarea efectuată de ofițerii și experții potriviți;

O unitate de reinstalare permanentă, piatra de temelie a unui program de reinstalare al UE eficient

18.  recunoaște lipsa unei cooperări structurate în ceea ce privește activitățile de reinstalare desfășurate în cadrul UE, care presupun un volum mare de pregătiri de natură logistică, cum ar fi misiunile de selectare și orientare, controalele medicale și de securitate, pregătiri legate de deplasări și obținerea de vize, precum și programele de primire și integrare, conform Comunicării Comisiei Europene COM(2009)0447;

19.  confirmă, de asemenea, punctul de vedere potrivit căruia absența mecanismelor de cooperare și coordonare între statele membre determină creșterea costurilor operațiunilor în materie de reinstalare, le fac mai puțin atractive și diminuează impactul strategic al acestora;

20.  recomandă, prin urmare, înființarea unei unități speciale cu personal adecvat, care să realizeze coordonarea necesară între toate activitățile legate de reinstalare aflate în desfășurare în statele membre;

21.  consideră că cel mai potrivit cadru instituțional pentru această unitate de reinstalare ar fi oferit de BESA, în care cooperarea s-ar înscrie în sfera de aplicare a politicilor UE în domeniul azilului și migrației;

22.  consideră că această unitate ar putea stabili o legătură strânsă cu ICNUR și cu ONG-urile locale în vederea obținerii unor informații importante, referitoare, de exemplu, la prioritățile stringente, la tehnicile de integrare etc., pe care le-ar trimite statelor membre și instituțiilor Uniunii Europene;

23.  insistă și asupra faptului că unitatea de reinstalare ar putea juca un rol semnificativ în monitorizarea și evaluarea eficacității și calității programului de instalare la nivelul UE, publicând rapoarte anuale cu privire la toate activitățile, bazate pe informațiile culese de către instituțiile/autoritățile implicate în inițiativele de reinstalare în statele membre;

24.  dorește să sublinieze că unitatea de reinstalare ar trebui să țină evidența ONG-urilor, a organizațiilor caritabile și a altor entități care pot coopera cu autoritățile publice în cadrul procesului de reinstalare a refugiaților; constată, de asemenea, că unitatea mai sus menționată ar trebui să emită în mod regulat documente care să prezinte standardele și criteriile pe care aceste entități trebuie să le respecte pentru a fi eligibile în vederea participării la programele de reinstalare ale UE;

25.  subliniază că BESA poate avea o contribuție extrem de folositoare în ceea ce privește asigurarea consecvenței și a complementarității între programul de reinstalare al UE și alte politici privitoare la azil ale UE;

Stabilirea flexibilă a priorităților

26.  recunoaște că un program de reinstalare corespunzător necesită o actualizare regulată a naționalităților și a categoriilor de refugiați care ar trebui să aibă întâietate în procesul de reinstalare, acordând o atenție specială urgențelor din punct de vedere geografic și persoanelor deosebit de vulnerabile, care au cea mai mare nevoie de protecție;

27.  consideră că prioritățile anuale ale UE ar trebui stabilite de către Comisie, conform propunerii, cu implicarea fermă și eficientă a ICNUR și a Parlamentului European în toate etapele legate de identificarea și evaluarea candidaților la reinstalare;

28.  sugerează ca o delegație formată din membri ai Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), ai Comisiei pentru afaceri externe (AFET) și ai Comisiei pentru dezvoltare (DEVE) să participe la reuniunile anuale ale grupului de experți în materie de reinstalare;

29.  consideră că programul de reinstalare al UE ar trebui să includă proceduri specifice care să permită implicarea Parlamentului European în elaborarea priorităților anuale ale UE;

30.  încurajează BESA să adopte un rol esențial în definirea ordinii de zi referitoare la reinstalare în cadrul UE;

31.  susține principiul potrivit căruia, în conformitate cu nevoia de adaptabilitate la prioritățile anuale ale UE, ar trebui ca în fiecare an să existe categorii de refugiați care nu se deplasează, astfel încât statele membre să poată reinstala persoanele deosebit de vulnerabile în orice moment al anului;

32.  afirmă că e posibil ca fiecare stat membru să poată lua măsuri în ceea ce privește procedurile de urgență necesare în situațiile neprevăzute de natură umanitară - de exemplu, situația în care refugiații se confruntă cu un atac armat sau cea în care incidentele ori catastrofele naturale afectează grav taberele de refugiați; consideră că aceste proceduri ar permite ca reinstalarea să se desfășoare într-o perioadă scurtă de timp, în care măsurile administrative să fie luate fie într-un interval redus, fie, în anumite cazuri, în urma strămutării refugiaților; recomandă ca acest efort să reprezinte unul din obiectivele programului de reinstalare al UE;

Cooptarea mai multor state membre în cadrul programului de reinstalare

33.  își exprimă regretul că, în prezent, doar un număr de zece state membre desfășoară programe de reinstalare, elaborate în lipsa unei coordonări între statele membre respective;

34.  recunoaște că participarea statelor membre este în continuare una voluntară, ținând seama de divergențele privitoare la condițiile de primire, la partenerii implicați și la criteriile legale pe baza cărora se decide cu privire la cine anume urmează să fie reinstalat;

35.  admite că anumite state membre, în special din sudul Europei, se confruntă cu provocări deosebite din cauza așezării acestora la frontiera externă a Uniunii;

36.  solicită, cu toate acestea, creșterea stimulentelor în vederea încurajării unui număr mai mare de state membre de a participa la programul de reinstalare al UE; recunoaște că, în vreme ce asistența financiară este importantă, nu ar trebui subminată contribuția pe care BESA o poate aduce cu privire la acest aspect, ajutând la uniformizarea situației, prin creșterea calității serviciilor oferite refugiaților în statele membre și prin acordarea de ajutor în ceea ce privește cele mai eficiente practici pentru găzduire și integrare;

37.  propune acordarea unei asistențe financiare mai substanțiale statelor membre care doresc să ia parte la programul de reinstalare al UE, pentru a le sprijini să creeze un program de reinstalare sustenabil și să reducă povara inițială a înființării unui astfel de program; sugerează că, în vederea evitării unui impact puternic asupra Fondului European pentru Refugiați, valoarea ajutorului financiar ar trebui să devină, după primii ani de participare la program, egală cu cea a ajutorului acordat celorlalte state membre;

38.  consideră că nu va fi posibil să fie mărit numărul de refugiați reinstalați pe teritoriul UE în lipsa unui cadru administrativ și specializat care să susțină programul și în lipsa creării unor structuri permanente în vederea pregătirii pentru procesul de reinstalare și a monitorizării procesului de integrare;

Măsuri de monitorizare

39.  consideră că un program de reinstalare eficient al UE trebuie să includă dispoziții referitoare la măsurile de monitorizare care trebuie aplicate, insistând asupra calității reinstalării în fiecare stat membru și asupra standardelor corespunzătoare în toate etapele, de la recunoașterea până la primirea și integrarea refugiaților;

40.  invită statele membre implicate în programele de reinstalare să își evalueze măsurile luate în privința procesului de reinstalare pentru a asigura și a îmbunătăți integrarea refugiaților. Statele membre ar trebui, de asemenea, să monitorizeze în mod regulat integrarea refugiaților;

41.  consideră că autoritățile guvernamentale ar trebui să susțină o cooperare deplină cu entitățile neguvernamentale (ONG-urile internaționale și locale, de exemplu) și să profite de cunoștințele și de apropierea acestora din urmă cu privire la furnizarea celor mai bune și mai eficiente practici referitoare la reinstalarea refugiaților; participarea societății civile la Programul European de Reinstalare va consolida sprijinul și inițiativele de primire ale statelor membre și ale autorităților locale;

42.  sprijină eforturile intense ale tuturor entităților implicate în vederea acordării dreptului la adăpost, asistență medicală, educație, cursuri de limbă și asistență psihologică adecvate, precum și a accesului la piața forței de muncă pentru refugiați, în special pentru cei mai vulnerabili, astfel încât integrarea acestora să fie una de succes;

43.  invită BESA să stabilească, mai ales cu ajutorul unității de reinstalare propuse, criterii clare pentru o reinstalare de calitate, în strânsă colaborare cu ICNUR, ONG-uri și autoritățile locale, și să monitorizeze reinstalarea refugiaților pentru a contribui la evaluarea și la îmbunătățirea ulterioară a activităților în materie de reinstalare din statele membre;

44.  subliniază încă o dată rolul BESA în calitate de entitate care ar putea să facă cunoscute anumite deficiențe ale programelor de reinstalare, acordând sprijin statelor membre în găsirea de soluții specifice, și să încurajeze adoptarea unor practici mai bune, în cazul în care va avea la dispoziție o unitate de reinstalare permanentă;

45.  solicită organizarea unei dezbateri anuale comune de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru afaceri externe, cu scopul de a contribui la dezvoltarea programului;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)Texte adoptate, P7_TA(2009)0090.
(2)JO C 212 E, 5.8.2010, p. 348.


Competențe cheie pentru o lume în curs de schimbare: punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare 2010”
PDF 313kWORD 101k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare: implementarea programului de lucru Educație și formare profesională 2010” (2010/2013(INI))
P7_TA(2010)0164A7-0141/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2009 intitulată „Competențe cheie pentru o lume în curs de schimbare” (COM(2009)0640),

–  având în vedere cele opt competențe cheie prevăzute în Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind „Competențele cheie pentru învățarea de-a lungul vieții – Un cadru european de referință”(1),

–  având în vedere programul de lucru pe zece ani „Educație și formare profesională 2010” și rapoartele intermediare comune ulterioare privind progresele realizate în punerea în aplicare a acestuia,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă(2),

–  având în vedere raportul grupului de experți privind noile competențe pentru noi locuri de muncă intitulat „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să acționăm acum”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și al formării profesionale („ET 2020”)(3),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2008 privind învățarea în rândul adulților: nu este niciodată prea târziu pentru a învăța(4),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind învățarea de-a lungul vieții în serviciul cunoștințelor, creativității și inovației – punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010”(5),

–  având în vedere cadrul de cooperare europeană în domeniul tineretului, adoptat în noiembrie 2009,

–  având în vedere „Consensul european privind dezvoltarea în domeniul educației”, un cadru strategic elaborat în noiembrie 2007 de reprezentanții instituțiilor UE, statele membre, societatea civilă și alte părți interesate,

–  având în vedere evaluarea amănunțită a rapoartelor naționale și a performanțelor cu ajutorul unui set de indicatori și puncte de referință (SEC(2009)1598 și SEC(2009)1616),

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0141/2010),

A.  întrucât educația și formarea profesională de calitate reprezintă o condiție esențială pentru împlinirea personală a individului, egalitatea de șanse și lupta împotriva excluziunii sociale și a sărăciei, precum și pentru cetățenia activă și coeziunea socială;

B.  întrucât îmbunătățirea calității educației și a formării tuturor elevilor, pentru a obține o creștere a ofertei educaționale, reprezintă a prioritate;

C.  întrucât, în pofida anumitor ameliorări în ceea ce privește performanțele în domeniul educației și formării profesionale în Uniunea Europeană, majoritatea punctelor de referință stabilite pentru anul 2010 nu vor fi atinse; întrucât în special nivelurile de competențe rămân inadecvate, și întrucât o treime din populația Europei are un nivel foarte scăzut de calificări educaționale;

D.  întrucât la zece ani de la lansarea Procesului de la Bologna nu a fost realizată convergența dorită între statele membre în ceea ce privește învățământul superior;

E.  întrucât politicile în domeniul educației și formării profesionale ar trebui să le permită tuturor cetățenilor, indiferent de vârstă, gen, starea sănătății, condiția fizică, mentală și psihică, naționalitate, religie și situație socio-economică, să dobândească, să își actualizeze și să își dezvolte deprinderile și competențele pe tot parcursul vieții;

F.  întrucât educația și formarea sunt elemente-cheie în punerea în aplicare cu succes a agendei sociale reînnoite pentru oportunități, acces și solidaritate; întrucât implementarea agendei ar contribui la crearea de mai multe și mai bune locuri de muncă, și ar oferi mai multor cetățeni europeni posibilitatea de a-și atinge potențialul;

G.  întrucât este nevoie de un efort continuu pentru a asigura că femeile dispun de acces egal la educație la toate nivelurile și că alegerile educaționale nu sunt predeterminate de stereotipuri de gen;

H.  întrucât punerea deplină în aplicare a competențelor-cheie necesită măsuri politice suplimentare atât la nivel european, cât și național;

I.  întrucât provocarea esențială pentru educație și formare în Europa este reforma educației îndreptată spre un sistem de învățare centrat pe învățarea de ansamblu, care pregătește tinerii să devină cetățeni fericiți, activi la nivel global, pregătiți să intre pe piața muncii;

J.  întrucât punerea în aplicare și dezvoltarea suplimentară a strategiilor de învățare continuă rămân o provocare esențială pentru numeroase state membre; întrucât trebuie acordată o atenție mai mare întregului ciclu de viață, nu numai anumitor sectoare sau grupuri;

K.  întrucât avantajele investițiilor în educație sunt privite numai într-o perspectivă pe termen lung și este important să se asigure faptul că acestea nu sunt înlăturate din agenda politică; întrucât ar trebui să solicităm orientări din partea UE privind calitatea sistemelor de educație și de formare profesională, iar constrângerile bugetare nu ar trebui să existe în acest domeniu, sau, cel puțin, resursele alocate ar trebui să crească, nu să scadă; întrucât UE trebuie, așadar, să se echipeze cu mecanisme bugetare care nu sunt legate de programarea anuală în domeniul educației și formării;

L.  întrucât investițiile în educație și formarea profesională, reconversia, actualizarea și adaptarea cunoștințelor și competențelor tuturor este o condiție prealabilă esențială pentru a ieși din criză și a face față provocărilor pe termen lung a competitivității economice globale, ocupării forței de muncă, mobilizării și incluziunii sociale;

M.  întrucât peste 80 % dintre învățătorii și 97 % dintre educatorii din Uniunea Europeană sunt femei, în timp ce în învățământul secundar cifra echivalentă este de numai 60 %, și întrucât în învățământul superior și sistemul de cercetare acest procent este sub 40 %;

N.  întrucât dificultățile cu care se confruntă profesorii sunt din ce în ce mai mari, deoarece mediile educaționale devin tot mai complexe și eterogene, cum ar fi schimbările din tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC), constrângerile financiare provocate de criza economică, modificările structurilor sociale și familiale, multiculturalismul;

O.  întrucât va fi importantă punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și formării profesionale UE 2020 pentru a aborda aceste provocări esențiale;

P.  întrucât competențele digitale vor avea o importanță crescândă în evoluția economiei bazate pe cunoaștere și a pieței muncii din UE; întrucât aceste competențe oferă posibilități pentru redresarea economică, încurajând spiritul antreprenorial, și un acces sporit la locuri de muncă;

Q.  întrucât sportul este unul dintre cele mai eficiente mijloace de combatere a abuzurilor de substanțe (fumat, alcoolism, consum de droguri), și întrucât elevii și studenții din învățământul superior reprezintă unul dintre grupurile cele mai expuse riscurilor în această privință; întrucât participarea elevilor și studenților la activitățile sportive depinde în primul rând de existența unei infrastructuri de bază adecvate,

1.  salută Comunicarea Comisiei, menționată anterior, privind „Competențele cheie pentru o lume în curs de schimbare”;

2.  subliniază că, în pofida progreselor din ultimii ani, numeroși cetățeni europeni încă nu au competențe suficiente; subliniază că unul din șapte tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani) părăsesc timpuriu școala (6 milioane de abandonuri școlare în UE 27), că unul din patru tineri de 15 ani au deprinderi slabe de citit, că aproximativ 77 de milioane de persoane (aproape o treime din populația Europei cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) nu au calificări formale sau au calificări slabe, că numai un sfert au calificări superioare, și că prea mulți cetățeni europeni nu dețin competențe în domeniul TIC; subliniază faptul că nivelul de competențe continuă să fie foarte scăzut în întreaga UE și este preocupat de creșterea numărului de tineri care nu știu să citească corect la vârsta de 15 ani (21,3 % în 2000 și 24,1 % în 2006);

3.  solicită Comisiei să continue dezbaterea privind „Noile competențe pentru noi locuri de muncă”; subliniază că, până în 2020, alte 16 milioane de locuri de muncă vor necesita calificări superioare și alte patru milioane de locuri de muncă vor necesita calificări medii, în timp ce numărul locurilor de muncă pentru care se cere un nivel slab de calificare va scădea cu 12 milioane; subliniază faptul că până în 2015 majoritatea locurilor de muncă vor necesita competențe în domeniul TIC; solicită ca această dezbatere să cuprindă toate părțile interesate, inclusiv profesori și elevi, organizații profesionale competente, ONG-uri și sindicate din domeniu, reprezentanți ai societății civile și, în special, asociații ale părinților și elevilor, precum și reprezentanți ai mediului de afaceri;

4.  consideră că este esențial să se introducă politici care urmăresc îmbunătățirea calității educației și formării pentru toți elevii, și subliniază faptul că, pentru ca sistemele europene de învățământ să răspundă provocării privind competitivitatea globală, este necesară creșterea oportunităților educaționale disponibile, care trebuie să aibă un nivel mai ridicat și domeniu de aplicare mai larg, pentru a satisface cerințele urgente ale sectoarelor profesionale și pieței muncii;

5.  consideră că învățarea limbilor străine este esențială pentru a facilita accesul tinerilor pe piața muncii și pentru a spori mobilitatea acestora și egalitatea de șanse;

6.  invită statele membre să continue punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor;

7.  solicită să se acorde atenție nu numai așa-numitelor noi locuri de muncă „verzi”, ci și locurilor de muncă „albe”; subliniază că, până în 2030, procentul persoanelor de peste 65 de ani în raport cu persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani va crește de la 26 % în 2008 la 38 % în 2030; constată că, în consecință, va exista o nevoie crescândă de politici comune privind îmbătrânirea activă, în special cu privire la măsurile de promovare a alfabetizării și de a reîmprospăta și actualiza competențele-cheie în domeniul TIC, cu scopul de a depăși decalajul digital, care este un factor în creștere de excluziune socială a persoanelor în vârstă;

8.  constată faptul că Comunicarea Comisiei privind UE 2020 subliniază că „rata de angajare a femeilor este deosebit de scăzută” (numai 63 % dintre femei lucrează, față de 76 % dintre bărbați), și că „vor fi necesare politici de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, pentru a spori participarea forței de muncă”; prin urmare, trebuie urmărită politica de educație și formare, pentru a reduce această diferență de pe piața muncii, contribuind astfel la realizarea creșterii durabile și a coeziunii sociale; insistă asupra importanței unei educații care să nu se bazeze pe diferența de gen, începând cu cea mai fragedă vârstă;

9.  solicită acordarea unei atenții speciale necesității de a facilita integrarea persoanelor cu handicap, indiferent de vârstă, în educație și formare profesională, acordând o atenție deosebită integrării veritabile a copiilor cu handicap în instituțiile școlare, încă din primii ani de viață; subliniază necesitatea unor investiții adecvate și a unei strategii pe termen lung, pentru a înlătura orice piedică în acest domeniu;

10.  consideră că toate formele de educație ar trebui să încurajeze dobândirea de competențe democratice, prin sprijinirea consiliilor de elevi, și acordându-le elevilor posibilitatea de a-și asuma coresponsabilitatea pentru educație, astfel cum este consacrată în Carta drepturilor elevilor; în acest sens, solicită o dezbatere detaliată la nivelul societății europene, cu privire la funcția și rolul educației, și sugerează faptul că Agora cetățenilor europeni ar putea fi un spațiu pentru o astfel de dezbatere;

11.  invită Comisia Europeană, statele membre și angajatorii, în strânsă cooperare cu furnizorii de educație și formare profesională, să încurajeze îmbunătățirea competențelor pentru persoanele care provin din medii defavorizate;

12.  recunoaște că globalizarea a schimbat profund societățile Europei și recomandă includerea educației pentru dezvoltarea globală în orice formă de educație, pentru a le permite cetățenilor să facă față amenințărilor și oportunităților din partea unei lumi în schimbare;

13.  consideră esențială instituirea alfabetizării digitale și în domeniul mass-media, precum și al noilor tehnologii, la toate nivelurile de educație și formare profesională, oferirea de cursuri introductive pentru noile tehnologii și educarea tuturor în vederea aplicării, în egală măsură, a expertizei și a discernământului critic atunci când se recurge la forme moderne de comunicare și conținut mass-media; subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăți competențele digitale ale tuturor cetățenilor europeni; subliniază faptul că formarea profesională și educația în domeniul TIC, atât la nivel național, cât și comunitar, reprezintă o necesitate, având în vedere importanța crescândă a acestor competențe pe piețele forței de muncă în schimbare;

14.  subliniază importanța acordării unui sprijin suficient și de înaltă calitate pentru dezvoltarea competențelor profesorilor, precum și a introducerii unor metode noi de organizare a educației în medii școlare atractive;

15.  subliniază importanța educației artistice, culturale și a sportului în educație și formare profesională, precum și necesitatea de a le acorda o atenție deosebită nu numai în învățământul preșcolar, primar și secundar, ci și la nivelul educației continue; consideră că, alături de cultivarea competențelor profesionale și tehnice, educația culturală și socială constituie elemente esnțiale ale politicilor de pregătire pentru că acestea ajută la dezvoltarea aptitudinilor neacademice, promovând astfel realizarea individuală și dobândirea de competențe de bază;

16.  solicită statelor membre să se asigure că există suficiente fonduri pentru investiții în sport destinate instituțiilor de învățământ și să sporească cooperarea între domeniile publice și cele private în acest domeniu;

17.  invită statele membre să asigure investiții suficiente în educație, pentru a garanta accesibilitatea pe piața ocupării forței de muncă pentru toate categoriile de cetățeni;

18.  subliniază importanța utilizării istoriei și a limbii ca instrumente pentru realizarea integrării europene sociale și culturale;

Învățământul preșcolar

19.  atrage atenția asupra importanței educației timpurii de înaltă calitate pentru dobândirea timpurie de competențe-cheie, inclusiv abilitatea copilului de a comunica atât în limba maternă, cât și în limba țării gazdă, și, în special, pentru a-i sprijini pe copiii provenind din medii defavorizate și cu nevoi speciale (de învățare), pentru a combate viitoarea sărăcie și excluderea socială;

20.  atrage atenția asupra importanței de a promova o cultură a lecturii începând cu nivelul preșcolar, precum și asupra importanței accesului la materiale de citit la vârsta preșcolară;

21.  atrage atenția asupra importanței educației în limba maternă, inclusiv în cazul minorităților tradiționale;

22.  subliniază importanța multilingvismului pentru mobilitate: din acest motiv, solicită statelor membre să introducă învățarea unei a doua limbi într-o etapă timpurie;

23.  subliniază importanța punerii în aplicare a unor măsuri de sprijin pedagogic pentru copiii imigranților, pentru a facilita adaptarea acestora la mediul educațional și social din țara gazdă;

24.  subliniază necesitatea de a încuraja și susține activități care să consolideze creativitatea copiilor de timpuriu, conturând astfel traiectoria unei culturi a inovației în Europa;

25.  atrage atenția asupra obiectivelor Barcelona care au urmărit să ofere până în 2010 îngrijire pentru 90 % dintre copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta obligatorie de școlarizare și pentru cel puțin 33 % dintre copiii sub trei ani, asigurând astfel accesul cât mai multor persoane la îngrijirea copiilor;

Învățământul primar și secundar

26.  subliniază necesitatea continuării dezvoltării și confirmării dobândirii de competențe lingvistice în școala primară și secundară, și în cazul copiilor imigranți, precum și importanța predării în limba maternă în cazul minorităților tradiționale;

27.  sprijină ideea unei predări care să permită o consultare mai regulată și o participare mai semnificativă a elevilor la gestionarea procesului educativ, o participare activă a părinților elevilor la comunitatea educațională, și dezvoltarea unei relații bazate pe încredere între profesori și elevi, având drept obiectiv stimularea spiritului de inițiativă și dobândirea de competențe sociale și civice care sunt esențiale unei cetățenii active;

28.  subliniază importanța de a incorpora noi tehnologii în programă, ca un instrument necesar de învățare într-un sistem de învățământ modern; sprijină ideea că, sub supravegherea corespunzătoare, copiii dobândesc competențe TIC la o vârstă fragedă care să le permită să utilizeze conținutul mass-media și, în special, internetul, dând dovadă de un sentiment de responsabilitate și de discernământ critic și consideră ca fiind esențială sensibilizarea copiilor cu privire la problemele legate de protejarea vieții private, protecția datelor cu caracter personal și respectarea normelor în materie de drepturi de autor;

29.  consideră că progresele realizate în adaptarea programei școlare la competențele cheie este un aspect pozitiv, însă este absolută nevoie de eforturi suplimentare, în special prin recunoașterea și certificarea competențelor dobândite în cadrul educației formale și informale, pentru a sprijini dobândirea de competențe cheie pentru persoanele care prezintă riscul de randament școlar scăzut și de excludere socială;

30.  solicită luarea de măsuri de promovare a activităților fizice și sportive în școli, și crearea și participarea la campionate școlare, care vor îmbunătăți sănătatea, vor încuraja integrarea și vor contribui la crearea de modele pozitive de comportament;

31.  pledează pentru educarea și formarea profesională a copiilor proveniți din familiile de migranți, subliniind contribuția majoră a educației la integrarea cu succes a migranților în societatea europeană;

32.  solicită o strategie cuprinzătoare de dobândire a competențelor cheie, care să cuprindă atât adaptarea programei școlare, cât și sprijinirea dezvoltării profesionale continue a profesorilor, obținându-se astfel o comunitate educațională bine pregătită; consideră că ar trebui să li se ofere profesorilor stimulente pentru ași îmbunătăți modul de predare și a se concentra asupra dezvoltării profesionale;

33.  invită statele membre să introducă noi combinații de discipline și materiale în școlile care oferă învățământ general, astfel încât să li se permită tinerilor care suferă de una dintre cele mai frecvente tulburări de învățare – dislexie – să își finalizeze cu succes studiile, în ciuda handicapului lor de învățare;

34.  subliniază importanța educației integrate, în scopul prevenirii prejudecăților sociale și a discriminării, contribuind astfel la solidaritatea socială europeană;

Învățământul superior

35.  solicită o mobilitate sporită între instituțiile de învățământ superior, mediul de afaceri și educația și formarea profesională (de exemplu, elevi, profesori, angajați, formatori) pentru a promova educația centrată pe elev și dobândirea de competențe precum spiritul întreprinzător, înțelegerea interculturală, gândirea critică și creativitatea, care sunt tot mai necesare pe piața muncii. consideră că în acest scop ar trebui eliminate urgent obstacolele existente din cadrul UE , acordându-se o atenție deosebită obstacolelor legate de barierele financiare și de recunoașterea calificărilor, astfel încât să se amelioreze calitatea experiențelor de mobilitate pentru toți elevii; sprijină asigurarea calității învățământului superior ca mijloc de consolidare a mobilității în scopuri academice și de cercetare, și ca o condiție prealabilă pentru garantarea unor oportunități egale de angajare cetățenilor UE;

36.  subliniază importanța de a oferi tuturor tinerilor o pregătire solidă în competențele de bază, care sunt esențiale pentru promovarea mobilității pe tot parcursul vieții și care să le permită acestora să facă față transformărilor de pe piața muncii și apariției unor noi nevoi economice și sociale;

37.  solicită promovarea unor programe de cercetare în vederea consolidării „triunghiul cunoașterii”, acesta fiind esențial pentru stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană;

38.  invită statele membre să modernizeze agenda învățământului superior și, în special, să alinieze programa școlară la cerințele de pe piața muncii;

39.  invită instituțiile de învățământ superior să își modernizeze cursurile și, în general, să accelereze Procesul de la Bologna;

40.  consideră că instituțiile de învățământ superior ar trebui să fie mai deschise și mai pregătite pentru toți studenții, și mai ales pentru studenții care nu au frecventat formele tradiționale de învățământ și pentru grupurile defavorizate, și că ar trebui pentru aceste două categorii și că unul dintre mijloacele cele mai utile ar fi sistemele de burse de studii care beneficiază de fonduri semnificative, prin care tinerii provenind din familii sărace ar putea fi încurajați să se angajeze într-un ciclu de studii; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să implementeze politici tematice în scopul garantării dreptului fundamental la educație pentru toate persoanele, inclusiv pentru tinerii cu posibilități financiare mai reduse și că ar trebui explorată în viitor un obiectiv compozit pentru echitate în învățământul superior, ca parte a cadrului strategic pentru educație și formare profesională;

41.  reamintește, în acest context, concluziile Consiliului din mai 2007(6), privind indicatorii pentru monitorizarea Platformei de acțiune de la Beijing în domeniul educației și formării profesionale a femeilor, în special în învățământul superior și în cercetare; regretă totuși că acești indicatori nu sunt luați în considerare pe deplin în activitatea de monitorizare a punerii în aplicare a Programului de lucru „Educație și formare 2010”; în acest sens, încurajează utilizarea acestora ca un instrument pentru monitorizarea progresului către promovarea egalității de gen în domeniul educației și formării;

42.  constată că, deși au fost realizate progrese în ceea ce privește accesul femeilor la învățământul superior, acestea sunt în continuare subreprezentate în disciplinele matematică, științe și tehnologie (numai 32 % dintre absolvenți sunt femei, iar 68 % sunt bărbați); subliniază faptul că reducerea dezechilibrelor de gen în aceste domenii ar contribui la o scădere a deficitului de competențe cu care se confruntă UE în aceste domenii;

43.  consideră educația informală ca fiind un domeniu educațional complementar educației formale, și recomandă ca acesta să fie tratat ca atare în cadrul activității de elaborare de politici educaționale ET2020;

44.  solicită investiții mai mari, mai eficiente și mai cuprinzătoare în învățământul superior;

45.  solicită statelor membre să încurajeze parteneriatele (la nivel internațional, național, regional și local) între instituțiile de învățământ superior, centrele de cercetare și mediul de afaceri și investițiile financiare ale mediului de afaceri în învățământul superior;

46.  invită statele membre să aloce resursele necesare pentru învățământul superior, astfel încât acesta să poată să răspundă schimbărilor globale, ca un instrument important pentru redresarea economică și socială în urma crizei recente;

47.  invită statele membre să sprijine educația în limba maternă pentru minorități, prin mijloace legislative, administrative și financiare;

Educația și formarea profesională

48.  insistă asupra faptului că educația și formarea profesională de înaltă calitate sunt fundamentale pentru furnizarea de noi profesioniști și esențiale pentru acțiunea „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, acordând o atenție deosebită extinderii formării la locul de muncă și a stagiaturilor, inclusiv pentru tinerii absolvenți, pe bază de acorduri între universități și întreprinderi; în plus, consideră ca fiind importante promovarea perioadelor de studii și a stagiilor practice pentru studenții care doresc să urmeze o formare profesională în alte state ale Uniunii Europene, urmând exemplul oferit de programul Erasmus pentru studenții din mediul universitar; solicită creșterea susținerii și a prestigiului învățământului profesional;

49.  subliniază necesitatea de a moderniza în continuare programele de învățământ profesional, ținând cont de competențele-cheie, cu scopul de a îmbunătăți calitatea acestora și a le face mai atractive pentru tineri, pe de o parte, în timp ce, pe de altă parte, acestea devin mai adecvate pentru nevoile evolutive de pe piața muncii; consideră că programele de învățământ profesional ar trebui să amelioreze competențele transversale fundamentale;

50.  subliniază necesitatea adoptării, pe baza bunelor practici existente, a unui model de recunoaștere a creditelor de formare referitoare la competențele cetățenilor, pentru tinerii implicați în activități de voluntariat în folosul comunității, sponsorizate de organizații nonprofit, sau în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

51.  solicită îmbunătățirea tranziției între învățământul profesional secundar și învățământul superior, care asigură calificări superioare;

52.  subliniază dimensiunea legată de învățarea continuă a Recomandării privind competențele-cheie și insistă că, pentru ca aceasta să fie pusă în aplicare pe deplin, sunt necesare progrese suplimentare în domeniul educației și formării profesionale și al învățării în rândul adulților, inclusiv prin recunoașterea juridică a unui drept universal la educația continuă;

53.  subliniază importanța schimbului de informații și de bune practici, de succes, între statele membre, în domeniul educației și formării profesionale;

Învățarea continuă

54.  solicită acțiuni imediate pentru soluționarea problemei numărului tot mai mare de persoane cu niveluri scăzute de competențe de lectură, acordând sprijin special autorităților locale, întrucât acestea sunt cel mai ușor accesibile cetățenilor; invită statele membre și Comisia să-și concentreze atenția asupra analfabeților, al căror număr este încă prea mare, și să ia măsuri ferme pentru a aborda această problemă – inclusiv în situațiile în care sunt implicați adulți;

55.  este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri șomeri, în special în această perioadă de criză economică; solicită insistent statelor membre să facă în așa fel încât piețele muncii să fie cât mai flexibile, pentru ca tinerii să poată găsi și schimba locuri de muncă cu ușurință;

56.  subliniază necesitatea includerii îmbunătățite a furnizorilor de educație în dezvoltarea cadrelor de calificare naționale generale, și a unei mai bune recunoașteri a educației anterioare, inclusiv a celei dobândite în mod informal sau ad-hoc;

57.  subliniază că obiectivele stabilite în ceea ce privește patru din cele cinci puncte de referință adoptate în 2003 nu vor fi atinse; solicită Comisiei, statelor membre, autorităților regionale și locale și altor părți interesate să examineze cauzele și să ia măsuri corespunzătoare pentru a schimba situația;

58.  subliniază importanța unui dialog structurat și a consultării continue între cei care sunt în etapele finale de educație și formare, instituțiile de învățământ superior și întreprinderi;

59.  susține obiectivul de a crește participarea adulților în învățarea de-a lungul vieții de la 12,5 % la 15 % până în 2020 și solicită măsuri corespunzătoare în acest sens; în acest scop, invită universitățile să faciliteze accesul mai larg la studii, să diversifice și să extindă baza de studenți și să modifice programele de studii pentru a le face atractive pentru adulții care reiau studiile; invită Comisia și statele membre să ia măsuri și mai decisive pentru sprijinirea și popularizarea instituțiilor de învățare continuă, cum ar fi școlile „celei de-a doua șanse”; solicită luarea în considerare a perspectivei de gen, precum și promovarea acesteia în punerea în aplicare a strategiilor de învățare de-a lungul vieții; atrage atenția asupra faptului că universitățile pentru persoanele de vârsta a treia joacă un rol esențial în învățarea de-a lungul vieții;

60.  subliniază că unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă adulții care doresc să participe la educație și formare profesională este lipsa de facilități de sprijin pentru familiile acestora; prin urmare, încurajează statele membre să creeze măsuri de sprijin, ca modalitate de a asigura că toți studenții și lucrătorii cu responsabilități familiale (îngrijirea copiilor sau a altor persoane dependente) au posibilitatea de a-și actualiza și/sau ameliora deprinderile și competențele, pe baza bunelor practici dezvoltate în acest domeniu în cadrul programării Fondului social european, care includ bonuri pentru servicii și pentru reconciliere; consideră că ar trebui exploatate, în special, oportunitățile educației on-line, întrucât acestea permit o mai mare flexibilitate în îmbinarea educației cu munca și îngrijirea;

61.  încurajează Institutul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați să ia măsuri care să vizeze îmbunătățirea colectării și a analizei de date comparabile privind egalitatea de gen în domeniul educației și formării, și să se asigure că statisticile referitoare la indicatorii relevanți cu privire la Platforma de acțiune de la Beijing sunt ușor accesibili și actualizați periodic;

62.  recomandă ca instituțiile de învățământ și formare să urmărească o mai bună comunicare a programelor lor deschise pentru adulți și să simplifice procedurile administrative care permit accesul la aceste programe;

63.  invită Comisia Europeană să considere implicarea părților interesate ca o expertiză esențială, și să recunoască rolul acestora ca entități responsabile de implementarea strategiei ET2020;

64.  solicită Comisiei Europene să includă educația informală, educația profesională și formarea, precum și elevii, în viitoarea referință referitoare la mobilitate pentru ET2020, și să preia referința pentru procesul de la Bologna privind mobilitatea studenților;

o
o   o

65.  Încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(2)JO C 290, 4.12.2007, p. 1.
(3)JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(4)JO C 41 E, 19.2.2009, p. 46.
(5)JO C 45 E, 23.2.2010, p. 33.
(6)Documentul Consiliului 9152/2007.


Chestiuni deontologice legate de administrarea societăţilor
PDF 226kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la o serie de chestiuni deontologice legate de administrarea societăților (2009/2177(INI))
P7_TA(2010)0165A7-0135/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 de completare a Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE în ceea ce privește regimul de remunerare a directorilor societăților cotate(1),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei care însoțește cele două recomandări mai sus menționate, care a fost publicată, de asemenea, la 30 aprilie 2009 (COM(2009)0211),

–  având în vedere Propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește cerințele de capital pentru portofoliul de tranzacționare și resecuritizare, precum și procesul de supraveghere a politicilor de remunerare (COM(2009)0362),

–  având în vedere Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților cotate la bursă(3),

–  având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului(4),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0135/2010),

A.  întrucât Uniunea Europeană și lumea întreagă trec prin cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani, iar economia reală trebuie să facă față celei mai severe recesiuni din această perioadă; întrucât se preconizează condiții dificile pentru ocuparea forței de muncă, în ciuda unei relative relansări economice;

B.  întrucât, indiferent de tipul de societate sau de sectorul în care aceasta își desfășoară activitatea, există o serie de chestiuni legate de administrarea societăților care sunt importante în contextul general al deontologiei comportamentului în afaceri, cum ar fi obligația de diligență, transparența, responsabilitatea socială corporativă, gestionarea riscurilor, durabilitatea economică a opțiunilor de investiții financiare, practicile consiliilor de administrație sau ale consiliilor de supraveghere, exercitarea drepturilor acționarilor; întrucât recenta criză financiară a demonstrat că aceste chestiuni trebuie examinate din perspectiva menținerii stabilității financiare și analizate în permanență pentru a contribui la găsirea de soluții care să permită societăților să facă față actualelor provocări și să contribuie la promovarea creșterii economice și a unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă în cadrul UE;

C.  întrucât criza a arătat totodată legături strânse între gestionarea riscurilor și politica de remunerare și importanța acesteia din urmă în mecanismele care guvernează buna funcționare a societăților; din acest motiv, gestionarea riscurilor ar trebui luată în calcul în mod corespunzător în momentul elaborării politicii de remunerare, astfel încât să permită includerea unor sisteme eficiente de gestionare a riscurilor într-o abordare mai extinsă și mai echilibrată în materie de guvernanță și să garanteze, în cazul creării de sisteme de stimulente, că se asigură sisteme corespunzătoare de gestionare a riscurilor;

D.  întrucât societățile din toate sectoarele au în comun o serie de clase de risc, deși unele tipuri de risc sunt specifice fiecărui sector (cum ar fi riscurile cu care se confruntă societățile care își desfășoară activitatea în sectorul financiar); întrucât lipsa unei gestionări eficiente a riscurilor, generată de monitorizarea inadecvată a respectării regulilor în materie de supraveghere, și stimulentele disproporționate din cadrul politicilor de remunerare au avut un rol central în cadrul recentei crize financiare;

E.  întrucât gestionarea riscurilor ar trebui înțeleasă și aplicată la nivelul întregii organizații, nu numai la nivelul unităților operaționale individuale ale acesteia; aceasta ar trebui, de asemenea, să fie adusă la cunoștință, să fie transparentă și supusă exigențelor în materie de raportare;

F.  întrucât orice soluție ar trebui să garanteze că, în momentul asumării riscului, acesta este conform cu obiectivul activității economice și cu strategia societății, luându-se în considerare în mod corespunzător gestionarea eficientă a riscurilor; întrucât gestionarea eficientă a riscurilor ar trebui privită ca fiind unul dintre elementele cele mai importante ale bunei guvernări corporative în cadrul tuturor societăților;

G.  întrucât una dintre primele măsuri luate de Comisie în urma crizei a fost abordarea problemei politicii de remunerare prin completarea Recomandărilor 2004/913/CE și 2005/162/CE ale Comisiei, care vizau asigurarea unei politici de remunerare adecvate prin stabilirea celor mai bune practici pentru elaborarea acesteia, cu o nouă recomandare cu privire la regimul de remunerare a directorilor societăților cotate și prin publicarea unei recomandări privind politicile de remunerare din sectorul serviciilor financiare;

H.  întrucât gradul de recomandare variază în funcție de tipul societății, luându-se în considerare în mod corespunzător dimensiunea, organizarea internă și complexitatea activităților acesteia; întrucât astfel de distincții pot fi realizate între societățile financiare (cotate sau nu la bursă) ori cotate la bursă, dar fără caracter financiar, și între diferitele sectoare ale industriei financiare, cum ar fi sectorul bancar, al asigurărilor și al administrării de fonduri;

I.  întrucât în contextul remunerării trebuie avute în vedere mai multe elemente, cum ar fi (i) sistemele de remunerare, inclusiv structura, transparența și simetria acestora, precum și legătura dintre remunerare și stimulent, (ii) procesul de stabilire a sistemelor de remunerare, inclusiv definirea actorilor, a rolurilor și a responsabilităților, (iii) controlul asupra sistemelor de remunerare, cu o atenție deosebită acordată acționarilor și (iv) valoarea totală a remunerației, inclusiv salariile și pensiile;

J.  întrucât unele aspecte ale principiilor de importanță fundamentală cuprinse în recomandări rămân neclare și trebuie puse în aplicare în mod corespunzător, cum ar fi conceptul de criterii de performanță, care ar trebui să contribuie la crearea legăturii dintre salarizare și performanță, noțiunea de „performanță inadecvată” în cazul plăților compensatorii, plățile compensatorii și componentele variabile ale remunerării în sectorul serviciilor financiare;

K.  întrucât, având în vedere dificultățile recurente în definirea legăturii dintre salarizare și performanță, accentul ar trebui pus pe eficiența procesului prin care este stabilită politica de remunerare și pe transparență, ambele trebuind să se bazeze pe o bună gestionare definită și evaluată în funcție de un orizont de timp orientat pe termen mediu și lung, pentru a evita politicile nedurabile de gestionare a riscurilor orientate pe termen scurt (sau chiar pe termen foarte scurt), cu roluri și responsabilități distincte și bine definite ale celor implicați;

L.  întrucât soluțiile adoptate nu ar trebui să urmeze principiul „aceeași măsură pentru toți”, iar societățile ar trebui să-și păstreze flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea sistemelor la propriile nevoi;

M.  întrucât este necesară o evaluare ex-post a performanței și a politicii de remunerare;

N.  întrucât transparența s-a dovedit a fi un element important al bunei guvernări; întrucât aceasta nu ar trebui să se reducă la o simplă informare a părților, ci ar trebui să însemne că societățile sunt capabile să explice alegerea unei anumite politici de remunerare;

O.  întrucât informarea părților în mod clar și inteligibil în legătură cu politica privind remunerarea directorilor ar trebui, în principiu, să favorizeze procesul luării deciziilor referitoare la politica de remunerare, în special de către acționari; această informare a părților ar putea include o specificare, în conturile anuale sau în raportul privind remunerațiile, a remunerației totale și a altor beneficii acordate fiecărui director în parte;

P.  întrucât obiectivul societății ar trebui să fie angajamentul constructiv al acționarilor și al angajaților; întrucât acest lucru presupune explorarea altor măsuri pentru implicarea efectivă a acționarilor în conturarea politicii societății privind remunerarea (cum ar fi posibilitatea, introdusă în Germania, ca societățile să ceară aprobarea acționarilor în ceea ce privește o politică de remunerare stratificată, printr-un vot consultativ), în special deoarece acționarii nu sunt întotdeauna dispuși sau pregătiți să-și asume un rol mai activ; întrucât acest lucru ar însemna, de asemenea, că ar trebui explorate modalitățile de a asigura un comportament mai degrabă proactiv decât reactiv al acționarilor față de conducere;

Q.  întrucât neimplicarea acționarilor este semnificativă în special în cadrul societăților cotate la bursă, ar trebui încurajată, prin urmare, utilizarea votului electronic în cadrul adunărilor generale ale acționarilor;

R.  întrucât legislația în vigoare privind informarea și consultarea lucrătorilor în ceea ce privește administrarea propriei lor întreprinderi trebuie aplicată corect, pentru a face posibil un veritabil dialog cu cadrele de conducere ale întreprinderilor și o definire clară a practicilor de remunerare și a obiectivelor întreprinderilor;

S.  întrucât stabilirea criteriilor pentru remunerarea cadrelor de conducere și a nivelului acesteia este de competența legală a consiliilor de administrație ale societăților;

T.  întrucât standardele cu caracter neobligatoriu sunt esențiale în ameliorarea performanței consiliilor de administrație și o trecere în revistă a bunelor practici ar putea fi necesară;

U.  întrucât scopul ar trebui să fie crearea unor comitete competente formate din directori și consilii de supraveghere, capabile să ia hotărâri obiective și independente; întrucât ar trebui evaluată eficiența și eficacitatea consiliilor de administrație;

V.  întrucât, date fiind neajunsurile recunoscute ale actualului sistem de guvernanță corporativă, ar trebui ca o anumită proporție (de exemplu, o treime) din directori (membrii consiliului de administrație) să fie formată din profesioniști, remunerați, responsabili față de acționari și subordonați exclusiv acestora; întrucât răspunderea și subordonarea acestora trebuie să treacă prin filtrul expertizei profesionale;

W.  întrucât, deși legiferarea în acest domeniu ar putea fi o opțiune mai dificilă și care necesită mai mult timp decât adoptarea de recomandări, abordarea bazată pe măsuri legislative cu caracter neobligatoriu este nesatisfăcătoare;

X.  întrucât Comisia intenționează ca recomandările să fie urmate de propuneri legislative care vizează includerea sistemelor de remunerare în domeniul supravegherii prudențiale și a propus, în special, revizuirea directivei privind cerințele de capital; întrucât Comisia intenționează să examineze măsuri suplimentare legate de serviciile financiare nebancare;

Y.  întrucât recomandările emise de Comisie în legătură cu societățile cotate la bursă nu reprezintă neapărat orientări generale adecvate pentru dezvoltarea bunelor practici din cadrul societăților comerciale necotate la bursă;

Z.  întrucât este esențială punerea în aplicare uniformă și coerentă a oricărui instrument adoptat în acest domeniu în întreaga Uniune Europeană și de către toate părțile implicate,

1.  salută măsurile care vizează abordarea aspectelor deontologice legate de administrarea societăților, pe care recenta criză financiară le arată ca fiind departe de a fi rezolvate; salută, în acest context, cele două recomandări emise de către Comisie;

2.  subliniază că abordarea bazată pe instrumente legislative fără caracter obligatoriu este, totuși, nesatisfăcătoare;

3.  salută, prin urmare, prima propunere legislativă a Comisiei care permite legiuitorului comunitar să abordeze în mod corespunzător chestiunile relevante, și anume modificarea directivei privind cerințele de capital;

4.  subscrie principiilor introduse de Comisie prin recomandările sale din 30 aprilie 2009, referitoare, în primul rând, la sistemul de remunerare și la aspectele privind guvernanța în domeniul remunerării directorilor și personalului de conducere al societăților cotate și, în al doilea rând, la sistemele de remunerare și la procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicii de remunerare (guvernanța), la transparența politicii de remunerare și la controlul prudențial (supravegherea) în sectorul financiar, dar subliniază că aceste recomandări nu au fost puse în practică în mod satisfăcător de către statele membre;

5.  susține că UE are nevoie de un model de producție cu orientare socială și ecologică, urmărind obiective pe termen lung, care să respecte interesul general - al societăților, al acționarilor și al salariaților - și de o nouă structură financiară bazată pe un sistem de norme prudențiale și deontologice, sub controlul autorităților naționale și europene de supraveghere cu putere de constrângere; de asemenea, consideră că sectorul financiar trebuie să răspundă necesităților economiei reale, să contribuie la o creștere durabilă și să dea dovadă de o mai mare responsabilitate socială;

6.  reamintește că, în perioada de restructurare a economiei, în afara măsurilor de sprijinire a economiei reale, sunt de o importanță crucială și trebuie luate în considerare de către toate părțile interesate și măsurile de protecție a ocupării forței de muncă, formării profesionale și a condițiilor de muncă;

7.  susține că politicile de remunerare care asigură o bună guvernanță durabilă sunt necesare nu doar din motive deontologice, ci și din motive preponderent economice, deoarece politicile de acest tip au un impact direct din perspectiva valorii patrimoniale și a oportunităților de dezvoltare ale societăților însele, precum și a economiei în general, și în ceea ce privește menținerea și crearea unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă;

8.  consideră că dispozițiile referitoare la politica de remunerare a directorilor de bănci și de instituții de credit trebuie să constituie mai mult decât simple recomandări și trebuie să ia forma unor dispoziții obligatorii, însoțite de un sistem de supraveghere pentru a evita ca partea variabilă a remunerației – bonusuri, opțiuni de achiziție de acțiuni și stimulente – să încurajeze politicile prea riscante de investiții și de administrare a societăților, care nu țin seama de impactul asupra economiei reale;

9.  subliniază că administrarea corporativă și politicile de remunerare trebuie să respecte și să stimuleze principiile egalității salariale și ale egalității de tratament între femei și bărbați, prevăzute de tratate și de directivele europene;

10.  consideră că sunt necesare măsuri legislative suplimentare la nivel european în vederea soluționării problemei legate de diferențele dintre normele naționale în materie de remunerare aplicabile societăților, în situațiile în care cadrele de conducere se mută dintr-un stat membru în altul în cadrul unei societăți (holding) sau de la o societate la altă societate dintr-un alt stat membru, sau când societățile își exercită dreptul la libera circulație în cadrul pieței interne, de exemplu prin intermediul fuziunilor transfrontaliere;

11.  consideră că este important să se sublinieze răspunderea socială generală a consiliilor de administrație ale societăților, pentru dezvoltarea durabilă, pe termen lung a societăților cu sediul în UE sau în statele membre, și se așteaptă ca aceste consilii să structureze remunerarea directorilor societăților într-un mod care să reflecte acest scop și care să fie transparent pentru opinia publică europeană;

12.  solicită Comisiei să propună modificări sectoriale specifice ale legislației din domeniul serviciilor financiare, pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între instituțiile din sectorul bancar și nebancar; de asemenea, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative în domeniul dreptului societăților comerciale pentru a putea contribui la abordarea aspectelor legate de guvernanță corporativă și pentru a asigura coerența în materie de politici de remunerare între toate tipurile de societăți;

13.  invită Comisia să încurajeze și să sprijine punerea eficientă în aplicare a măsurilor adoptate la nivelul UE, axându-se în special pe societățile transfrontaliere, și să-și îndeplinească angajamentul de a prezenta un raport de evaluare privind aplicarea ambelor recomandări de către statele membre; în acest context, solicită Comisiei să includă în concluziile raportului de evaluare un calendar al activităților legislative și nelegislative corespunzătoare, care ar putea constitui o continuare necesară;

14.  solicită punerea în aplicare eficace a normelor privind consultarea și participarea lucrătorilor, sisteme pentru care s-a optat în conformitate cu Directiva 2001/86/CE(5) de completare a statutului societății europene;

15.  consideră că societatea europeană constituie o platformă adecvată pentru cele mai bune practici, în vederea includerii principiilor etice în modalitățile de administrare a societăților transnaționale și a transpunerii în practică a acestor principii;

16.  invită statele membre să implementeze în mod eficient măsuri precum Directiva UE privind drepturile acționarilor, în vederea eliminării obstacolelor și a promovării participării la vot a acționarilor, în special în ceea ce privește votarea transfrontalieră;

17.  îndeamnă toți acționarii să se angajeze activ în revizuirea practicilor comerciale și în reformarea culturii antreprenoriale;

18.  solicită insistent ca femeile să fie promovate în posturi de conducere printr-o recomandare a Comisiei privind introducerea unui sistem de ocupare a posturilor în cadrul organelor de conducere ale societăților, precum și al altor organisme și foruri, în general;

19.  propune ca, prin evaluarea mai strictă a independenței membrilor organelor de conducere ale unei întreprinderi, autoritățile naționale de supraveghere să elaboreze mecanisme mai eficace de combatere a corupției a căror aplicare va permite nu numai consolidarea administrării întreprinderilor conform principiilor etice, ci și sporirea performanței lor economice;

20.  sprijină stabilirea unor orientări uniforme și cuprinzătoare referitoare la gestionarea riscurilor, care în prezent pare să fie abordată prin diferite coduri și standarde aplicabile în statele membre doar într-o manieră fragmentară;

21.  subliniază că în cazul infracțiunilor de natură economică, ar trebui să fie posibilă introducerea de acțiuni penale împotriva membrilor individuali ai consiliului de administrație al unei societăți, răspunzători de comiterea infracțiunilor respective;

22.  îndeamnă Comisia să promoveze utilizarea orientărilor axate pe cele mai bune practici în cazul societăților necotate la bursă, care să ia în considerare specificitățile și diferențele existente în cadrul acestui tip de societăți;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)JO L 120, 15.5.2009, p. 28.
(2)JO L 120, 15.5.2009, p. 22.
(3)JO L 184, 14.7.2007, p. 17.
(4)JO L 157, 9.6.2006, p. 87.
(5)JO L 294, 10.11.2001, p. 22.


O strategie a UE pentru tineret - investiție și mobilizare
PDF 330kWORD 116k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret – investiţie şi mobilizare” (2009/2159(INI))
P7_TA(2010)0166A7-0113/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 şi 166 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 18 decembrie 2000, în special articolul 14,

–  având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, şi în special articolele 23 şi 28,

–  având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 13 decembrie 2006, în special articolele 7 şi 24,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009 referitoare la „O strategie a UE pentru tineret - investiţie şi mobilizare. O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru abordarea provocărilor şi oportunităţilor tineretului”(1),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoţeşte Comunicarea Comisiei „O strategie a UE pentru tineret - investiţie şi mobilizare” - Raportul UE privind tineretul(2),

–  având în vedere Rezoluţia Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018)(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale („ET 2020”)(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 11 mai 2009 privind evaluarea actualului cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului şi cu privire la perspectivele viitoare pentru cadrul reînnoit(5),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere Decizia Consiliului privind Anul european al activităţilor de voluntariat care promovează cetăţenia activă (2011)(7),

–  având în vedere Pactul European pentru tineret adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles din 22 şi 23 martie 2005(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 privind „Agenda socială reînnoită”, pentru care tineretul şi copii reprezintă un obiectiv principal(9),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei(10),

–  având în vedere Declaraţia sa scrisă privind acordarea unei mai mari atenţii atribuirii de competenţe tinerilor în politicile UE(11),

–  având în vedere Rezoluţia sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A7-0113/2010),

A.  întrucât investiţia în acţiuni destinate tineretului este esenţială pentru viitorul societăţii europene, în special într-o perioadă în care proporţia tinerilor din populaţia totală este în continuă scădere;

B.  întrucât tineretul, în ansamblul său, reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi trebuie să fie recunoscut ca atare;

C.  întrucât, în conceperea politicilor actuale, generaţiile de astăzi au o mare răspundere faţă de tineri şi de generaţiile viitoare; întrucât cei care elaborează politicile şi cercetătorii trebuie să ia în considerare punctele de vedere ale tinerilor pentru a le permite să se exprime;

D.  întrucât Uniunea Europeană dispune de instrumente importante pentru politicile pentru tineret, însă acestea trebuie valorificate la maximum, trebuie comunicate şi integrate deplin de către statele membre;

E.  întrucât ocuparea forţei de muncă înseamnă mai mult decât o activitate remunerată: aceasta reprezintă un agent de socializare, poate oferi sprijin, o structură şi formarea unei identităţi;

F.  întrucât un loc de muncă nesigur poate determina tinerii să evite sau să amâne întemeierea unei familii, ceea ce va avea un impact asupra evoluţiei demografice;

G.  întrucât tineretul european de astăzi se confruntă cu un nivel din ce în ce mai ridicat al şomajului şi este foarte afectat de criza economică; întrucât în special tinerii mai puţin calificaţi sunt adesea victimele şomajului şi întrucât, din acest motiv, este important să se asigure tinerilor o formare cât mai bună, care să le garanteze un acces rapid şi o integrare pe termen lung pe piaţa muncii;

H.  întrucât ar trebui să fie sprijinit accesul egal pentru toţi tinerii la educaţie şi formare profesională de calitate la toate nivelurile, iar oportunităţile de învăţare pe tot parcursul vieţii ar trebui promovate mai intens;

I.  întrucât ar trebui să se faciliteze tranziţia tinerilor de la educaţie şi formare la piaţa forţei de muncă;

J.  întrucât este urgent să se acorde prioritate absolută problemei abandonului şcolar prematur, analfabetismului, în special în rândul adolescenţilor şi al tinerilor deţinuţi;

K.  întrucât problemele legate de sănătate, locuinţe şi mediu au o mare importanţă pentru tineri şi pot avea consecinţe grave pentru viaţa şi viitorul lor; întrucât este necesară promovarea unui mediu favorabil în materie de educaţie, ocupare a forţei de muncă, inserţie socială şi sănătate;

L.  întrucât tinerii au nevoie, pe lângă susţinere din partea unui mediu familial sănătos, de un sprijin pentru a-şi satisface nevoia de autonomie şi independenţă;

M.  întrucât aspectele legate de mediu nu sunt incluse în mod explicit nici în comunicarea Comisiei, nici în rezoluţia Consiliului, deşi sunt esenţiale pentru tineri şi au efecte importante asupra sănătăţii, calităţii vieţii şi binelui generaţiilor viitoare; întrucât, din acest motiv, într-o strategie UE pentru tineret ar trebui menţionate clar în cadrul domeniilor de acţiune chestiunile de mediu;

N.  întrucât participarea activă în societate nu reprezintă numai un mijloc important de a responsabiliza tinerii, ci contribuie, de asemenea, la dezvoltarea personală a acestora, la mai buna lor integrare în societate, la dobândirea unor competenţe şi la dezvoltarea simţului răspunderii;

O.  întrucât munca tineretului este importantă în cadrul strategiei UE pentru tineret, ca activitate recreativă fructuoasă efectuată pentru tineri şi de către tineri, dar şi ca modalitate de dobândire a unor competenţe şi de a contribui la dezvoltarea personală;

P.  întrucât a şti ce este şi a trăi experienţa de a avea un rol în societate contribuie la înţelegerea semnificaţiei participării şi la o participare activă la democraţie şi la procesele sale;

Q.  întrucât tinerii ar trebui să fie informaţi mai bine cu privire la existenţa programelor europene pentru tineret, pentru a creşte nivelul de participare al acestora;

R.  întrucât o politică eficace privind tineretul poate contribui la dezvoltarea unei mentalităţi europene,

Observaţii generale

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru tineret – investiţie şi mobilizare”;

2.  salută Rezoluţia Consiliului privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018);

3.  evidenţiază că definiţia conceptului de „tineret” variază de la un stat membru la altul; observă că acest concept este influenţat de diferite circumstanţe sociale şi că acest lucru lasă loc diferenţelor de abordare ale fiecărui stat membru;

4.  consideră că programele şi fondurile comunitare ar trebui să reflecte ambiţia Europei în ceea ce priveşte tinerii;

5.  solicită statelor membre să pună integral în aplicare dispoziţiile Tratatului de la Lisabona în domeniul politicii pentru tineret, cum ar fi încurajarea participării tinerilor la viaţa democratică, acordarea unei atenţii speciale tinerilor sportivi şi tinerelor sportive şi aplicarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale;

Observaţii principale referitoare la eficacitatea strategiei pentru tineret

6.  recunoaşte faptul că, acordând atenţia cuvenită principiului subsidiarităţii, metoda deschisă de coordonare (MDC) consolidată, reprezintă un instrument potrivit pentru cooperare în chestiunile legate de politica pentru tineret, în ciuda carenţelor sale, a utilizării sale limitate, a deficitului său de legitimitate, a lipsei unei cooperări efective între „experţi” şi politicienii aleşi, a lipsei unei integrări adecvate a acesteia în raport cu priorităţile naţionale şi a riscului unei confuzii cu privire la distribuirea responsabilităţilor între diferitele niveluri; consideră că, pentru a obţine rezultate pe termen lung, metoda deschisă de coordonare (MDC) ar trebui consolidată;

7.  subliniază faptul că, pentru a avea rezultate optime, metoda deschisă de coordonare trebuie să fie sprijinită de o puternică voinţă politică din partea tuturor actorilor implicaţi; consideră că deficienţele de implementare constituie un obstacol major în realizarea obiectivelor propuse;

8.  recunoaşte importanţa colaborării între instituţiile de la nivel local, regional, naţional şi european pentru atingerea obiectivelor prezentei strategii şi solicită participarea activă a Comisiei, a statelor membre şi a reprezentanţilor tinerilor la implementarea unei strategii pentru tineret;

9.  insistă pentru o cooperare mai strânsă între Parlamentul European, Comisie şi Consiliu cu privire la chestiunile legate de tineri şi subliniază necesitatea unei cooperări mai integrate cu şi între parlamentele naţionale în cadrul procesului MDC;

10.  salută definirea clară a dublei abordări, introducerea metodelor de lucru şi, în special, lista bine definită a instrumentelor de aplicare stabilită de Consiliu; solicită implicarea Parlamentului European în definirea priorităţilor pe cicluri de activitate; solicită ca cooperarea europeană în domeniul tineretului să fie pertinentă, concretă şi bazată pe elemente concrete;

11.  subliniază necesitatea dezvoltării unor indicatori clari şi uşor de utilizat, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, care să facă posibilă îmbunătăţirea, extinderea şi actualizarea cunoaşterii reale a condiţiei tinerilor, precum şi măsurarea şi compararea progreselor înregistrate în aplicarea unor obiective stabilite de comun acord; subliniază importanţa monitorizării şi evaluării constante;

12.  evidenţiază importanţa unei evaluări a stadiului de aplicare a Strategiei UE pentru tineret; subliniază faptul că rapoartele de activitate ale statelor membre în domeniul tineretului ar trebui să fie publicate în scopul creşterii gradului de sensibilizare a populaţiei; subliniază necesitatea monitorizării evoluţiei şi schimbărilor modului de viaţă al tinerilor europeni, pentru ca progresele reale realizate să poată fi evaluate;

13.  consideră că trebuie dezvoltată mai mult învăţarea reciprocă, ca mijloc de facilitare a schimbului de bune practici şi de creştere a coerenţei măsurilor luate la nivel naţional;

14.  consideră că, pentru a avea o strategie UE cuprinzătoare pentru tineret, elaborarea politicilor şi a programelor şi acţiunilor UE în acest domeniu ar trebui să se facă în paralel, într-o manieră clară şi transparentă; consideră, în special, că rezultatele implementării programelor UE ar trebui să furnizeze o bază de evaluare pentru formularea politicilor pentru tineret şi a strategiei UE pentru tineret în general, şi reciproc;

15.  subliniază, de asemenea, necesitatea unei analize aprofundate a programelor existente deja implementate pentru un management eficient al calităţii şi, pe această bază, a identificării eventualelor ameliorări care pot fi aduse programelor în viitor;

16.  subliniază necesitatea mobilizării şi adaptării programelor şi fondurilor sociale pentru tineret ale UE şi a facilitării accesului la acestea, precum şi necesitatea simplificării procedurilor de acces; subliniază importanţa unei abordări practice şi nebirocratice în acest domeniu, în vederea implementării unei strategii integrate de îmbunătăţire a vieţii tinerilor; subliniază importanţa participării tinerilor la punerea în practică a programelor pentru tineret pentru a le cunoaşte mai bine nevoile;

17.  subliniază rolul important al programelor Comenius, Erasmus şi Leonardo da Vinci în dezvoltarea politicilor europene în domeniul educaţiei şi al formării; reiterează prioritatea politică acordată de Parlament acestor programe, pe care le consideră o articulaţie esenţială a dezvoltării strategiei UE pentru tineret, în special în ceea ce priveşte viitoarea generaţie de programe multianuale;

18.  consideră că trebuie intensificate eforturile de promovare a mobilităţii tinerilor în Europa şi că, în cadrul programelor de mobilitate, trebuie să existe un spaţiu suficient şi o atenţie adecvată pentru schimburile tinerilor în afara educaţiei formale;

19.  solicită Comisiei ca, în cadrul noilor programe de mobilitate, să acorde o atenţie specială mobilităţii animatorilor de tineret şi solicită, în acest sens, extinderea actualului regim special de vize pentru studenţi la persoanele care lucrează pentru tineret;

20.  atrage atenţia asupra necesităţii de a implica mass-media în popularizarea programelor pentru tineret;

21.  recunoaşte că îmbunătăţirea vieţii tinerilor este o sarcină transsectorială, care trebuie luată în considerare în toate domeniile politice; încurajează instituţiile europene şi statele membre să promoveze crearea unui serviciu pentru tineret în toate departamentele şi ministerele, ceea ce ar ajuta la o mai bună elaborare a politicilor pertinente în domeniul tineretului; de asemenea, solicită Comisiei să numească şi să formeze un responsabil cu probleme de tineret în cadrul direcţiilor sale generale; consideră că obiectivul ar fi evaluarea documentelor Comisiei din perspectiva obiectivelor politicii pentru tineret; prin urmare, salută în mod ferm abordarea intersectorială ca factor necesar pentru atingerea unui nivel optim de eficienţă; consideră că integrarea chestiunilor referitoare la tineret în toate domeniile de politică este un factor cheie al succesului strategiei pentru tineret;

22.  subliniază necesitatea instituţionalizării dreptăţii intergeneraţionale la nivel european şi a adoptării acestui principiu de către statele membre pentru a reglementa în mod just relaţiile dintre generaţii;

Domenii de acţiune

23.  subliniază în mod ferm faptul că criza economică mondială are un impact major asupra tineretului şi că, prin urmare, ar trebui să influenţeze în mod serios priorităţile din cadrul domeniilor de acţiune; consideră că aceasta ar trebui să se regăsească în identificarea unei serii de măsuri suplimentare pentru ieşirea din criză în domeniul social şi că trebuie acordată o atenţie specială adaptării nivelurilor de protecţie socială şi a sistemelor de securitate socială;

Principii generale aplicabile tuturor domeniilor de acţiune

24.  subliniază importanţa eliminării tuturor formelor de discriminare împotriva tinerilor, cum ar fi discriminarea bazată pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală;

25.  subliniază importanţa considerării tinerilor ca un grup prioritar în viziunea socială a UE;

26.  subliniază cu fermitate necesitatea de a se acorda tinerilor cu dizabilităţi asistenţă eficace, personalizată, precum şi şanse reale şi egale de acces fizic, senzorial şi cognitiv la educaţie, locuri de muncă, cultură, activităţi recreative, sport, activităţi sociale şi de implicare în gestionarea afacerilor publice şi civile;

27.  solicită luarea de măsuri menite să asigure respectarea diversităţii şi integrării cu succes a tinerilor şi copiilor;

28.  solicită statelor membre să identifice conexiunile intersectoriale dintre politicile pentru tineret şi politicile din domeniile educaţiei, formării, ocupării forţei de muncă, culturii şi altele;

29.  subliniază necesitatea unor legături puternice între politicile referitoare la tineri şi cele referitoare la copii;

Educaţie şi formare

30.  încurajează statele membre să intensifice interacţiunea dintre laturile „triunghiului cunoştinţelor” (educaţie, cercetare, inovare) ca element esenţial pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă; recomandă în mod ferm promovarea unor criterii pentru o mai amplă recunoaştere a educaţiei şi formării profesionale informale, prin accelerarea adoptării sistemului EQF pentru recunoaşterea calificărilor, transparenţă şi validarea competenţelor;

31.  solicită statelor membre să ia mai multe iniţiative de a investi în competenţe adaptate cererii de pe piaţa forţei de muncă şi încurajează statele membre să conecteze programele de învăţământ la cerinţele pieţei muncii, să creeze un cadru juridic privind formarea profesională pe termen scurt (acolo unde este încă necesară) şi să facă uz, ori de câte ori este posibil, de validarea competenţelor şi recunoaşterea calificărilor;

32.  atrage atenţia asupra problemei abandonului şcolar şi a necesităţii de a lua măsuri pentru ca un procent cât mai mare de tineri să finalizeze perioada de educaţie obligatorie;

33.  încurajează ferm statele membre, în contextul acordării unei finanţări sporite, să promoveze mobilitatea în domeniul învăţării şi formării a tuturor tinerilor, aceasta reprezentând un factor esenţial pentru acumularea de cunoştinţe şi experienţă profesională; subliniază importanţa mobilităţii tinerilor şi în regiunile de la frontierele UE, prin garantarea unei largi participări la programele europene destinate tinerilor;

34.  solicită statelor membre să facă tot posibilul pentru a realiza obiectivele strategice şi a îndeplini condiţiile stabilite în cadrul strategic pentru cooperare europeană în domeniul educaţiei şi formării (EF 2020), în special în ceea ce priveşte persoanele lipsite de competenţele de bază şi cele care abandonează timpuriu învăţământul;

35.  solicită statelor membre să creeze suficiente modalităţi prin care cei care au părăsit sistemul educaţional să se poată reintegra în acesta şi să asigure o serie de punţi pentru cei care au urmat cursuri de formare profesională, pentru ca aceştia să-şi continue educaţia la niveluri superioare; îndeamnă statele membre să adopte iniţiative şi să ofere programe specifice pentru tinerii în situaţie de eşec din cauza circumstanţelor nefavorabile sau a unor alegeri nefericite;

36.  subliniază că este important să se ofere tinerilor acces la orientare şi consiliere în tranziţia de la educaţie la angajare;

37.  solicită statelor membre să garanteze că tinerii şi copiii, indiferent de statutul juridic al familiilor lor, au dreptul la educaţia publică, sprijinindu-i, cu respectarea necesară pentru propria lor cultură şi limbă, pentru a dobândi cunoştinţele necesare de limbă a statului membru gazdă şi cunoaşterea culturii acestuia, care constituie un instrument de integrare;

38.  solicită statelor membre să asigure accesul egal la educaţie pentru tineri, indiferent de originea lor socială sau de situaţia financiară şi să asigure acces egal la educaţie pentru tinerii defavorizaţi, din familii cu venituri reduse;

39.  solicită statelor membre să implementeze Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi să transforme în realitate ideea de educaţie integrantă, atât cea formală, cât şi cea informală;

40.  subliniază importanţa unui nou sistem de formare pentru profesori, continuu şi eficace, pentru a ajuta tinerii studenţi să facă faţă cu mai mult succes provocărilor din societatea noastră în rapidă schimbare;

41.  subliniază importanţa promovării competenţelor în utilizarea media;

42.  subliniază faptul că educaţia are un rol fundamental pentru evoluţia pozitivă a atitudinilor personale;

Ocuparea forţei de muncă şi spiritul întreprinzător

43.  este extrem de preocupat cu privire la numărul de tineri şomeri, angajaţi sub nivelul lor de competenţă sau într-o situaţie precară, în special în această perioadă de criză economică; susţine fervent invitaţia adresată Consiliului European de a se asigura că Strategia de la Lisabona post-2010 şi Strategia Europa 2020 includ o perspectivă asupra tineretului şi de a sprijini continuarea iniţiativelor conforme cu obiectivele generale ale Pactului european pentru tineret; susţine puternic propunerea de a concepe măsuri adecvate, specifice pentru tineri în cadrul programelor de redresare incluse în planurile economice şi financiare de criză;

44.  subliniază necesitatea vitală de a realiza obiectivele Strategiei europene de la Lisabona pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă şi consideră că noua agendă a UE pentru 2020 ar trebui să permită redresarea completă a UE după criză, prin avansarea mai rapidă spre o economie inovatoare şi creatoare de locuri de muncă; în acest context, îndeamnă la o mai mare concentrare a noii agende asupra tinerilor;

45.  solicită statelor membre să ia măsuri împotriva nesiguranţei locurilor de muncă şi a condiţiilor de muncă precare cu care se confruntă tinerii şi să susţină activ reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa personală şi de familie;

46.  invită statele membre să ţină seama de dimensiunea intergeneraţională în politicile lor de încurajare a ocupării forţei de muncă;

47.  solicită statelor membre să faciliteze accesul tinerilor la toate tipurile de locuri de muncă în condiţii bune de muncă, pentru a evita neconcordanţa între competenţe şi locurile de muncă, care reprezintă o risipire a talentelor; în această privinţă, recomandă ameliorarea calităţii stagiilor şi a drepturilor stagiarilor, prin garantarea faptului că majoritatea programelor de stagii oferă tinerilor calificare şi conduc la posturi plătite;

48.  de asemenea, solicită statelor membre să ofere mai multe şanse de angajare, să implementeze programe de protecţie socială pentru tinerii dezavantajaţi, să asigure şanse egale pentru tinerii din zonele periferice şi din centrele urbane şi să ofere un sprijin special tinerelor mame;

49.  reaminteşte riscul migraţiei creierelor şi consecinţele negative ale acestui fenomen asupra ţărilor de origine a tinerilor; solicită statelor membre să analizeze şi să elaboreze strategii de reţinere a tinerilor în ţările şi regiunile în care imigraţia este ridicată, luând diverse forme, precum migraţia creierelor, acoperirea deficitului de personal calificat şi locurile de muncă prost plătite, flexibile, necalificate şi adesea sezoniere;

50.  solicită statelor membre să elimine situaţiile în care se constată o disparitate a remuneraţiilor între tineri şi tinere creată pe criterii de sex;

51.  solicită statelor membre să garanteze, în contextul globalizării, dreptul la locuri de muncă decente şi la securitatea socială, asigurând un echilibru între flexibilitate şi siguranţă;

52.  solicită statelor membre să garanteze transferabilitatea completă a beneficiilor sociale, pentru a nu pune în pericol protecţia socială a tinerilor activi care au optat pentru mobilitate;

53.  subliniază importanţa stagiilor de practică în companii şi instituţii, încă din perioada de studii, care ar putea facilita găsirea ulterioară a unui loc de muncă;

54.  sugerează promovarea unei culturi a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, printr-o mai bună comunicare privind lumea afacerilor, prin sprijinirea dezvoltării structurilor şi reţelelor europene în acest domeniu şi prin încurajarea tinerilor să desfăşoare activităţi lucrative independente şi să utilizeze instrumentele de microcredit şi microfinanţare; subliniază importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii;

55.  susţine necesitatea unei sinergii între lumea educaţiei şi cea a producţiei, şi a unor forme avansate de integrare între universităţi şi societăţi;

56.  încurajează statele membre să sprijine iniţiativele private ale tinerilor, inclusiv prin programe naţionale complementare programelor europene;

57.  atrage atenţia asupra necesităţii de a elabora politici pentru concilierea vieţii profesionale cu viaţa privată şi încurajarea întemeierii familiilor de către tineri; de asemenea, subliniază necesitatea de a asigura venituri suficiente tinerilor, pentru a le conferi independenţă în luarea deciziilor, inclusiv în ceea ce priveşte decizia de a-şi întemeia o familie;

Sănătate, bunăstare şi mediu

58.  subliniază faptul că schimbările climatice şi ecologice şi degradarea mediului au efecte defavorabile asupra vieţii tinerilor şi solicită luarea unor măsuri sustenabile în această privinţă;

59.  solicită statelor membre să includă în programele de învăţământ forme potrivite de sensibilizare cu privire la prevenirea riscurilor la adresa sănătăţii şi a mediului;

60.  regretă profund faptul că nu se face nici o referire, în cadrul de cooperare, la politicile referitoare la consumatori; consideră că unele probleme de sănătate pot fi legate de producerea şi comercializarea alimentelor nesănătoase;

61.  subliniază necesitatea luării în considerare a vulnerabilităţii specifice a tinerilor şi copiilor atunci când se elaborează politici referitoare la consumatori şi la mediu; subliniază necesitatea de a asigura un nivel ridicat de protecţie a tinerilor consumatori prin acţiuni precum campaniile de informare şi educare;

62.  evidenţiază importanţa combaterii în continuare a consumului de droguri, a efectelor dăunătoare ale alcoolului şi ale tutunului şi ale altor forme de dependenţă, inclusiv cea de jocurile de noroc, în special prin mijloace de prevenire şi reabilitare; solicită statelor membre să eficientizeze la maximum Planul de acţiune al UE împotriva drogurilor şi Strategia UE de susţinere a statelor membre în combaterea efectelor nocive ale alcoolului şi a altor forme de dependenţă;

63.  reaminteşte, de asemenea, că tinerii şi copiii sunt expuşi la numeroase scene violente transmise de media; sugerează ca această chestiune să fie examinată mai îndeaproape şi să se ia toate măsurile necesare în vederea eliminării efectelor acestora asupra sănătăţii lor mentale;

64.  recomandă ghidarea tinerilor în utilizarea noilor tehnologii prin politici de formare în domeniul media şi de sensibilizare cu privire la pericolele unei utilizări necontrolate;

65.  subliniază rolul informării tinerilor asupra chestiunilor referitoare la educaţia sexuală pentru protecţia sănătăţii acestora;

66.  atrage atenţia asupra frecvenţei din ce în ce mai mari a sarcinilor înainte de vârsta majoratului şi solicită Comisiei şi statelor membre să crească gradul de conştientizare şi să educe tinerii în această privinţă;

67.  solicită statelor membre să se asigure că tinerii şi copiii imigranţi au acces la asistenţa medicală de bază, independent de statutul juridic al familiilor lor;

68.  subliniază rolul sportului ca ansamblu de activităţi care promovează un stil de viaţă sănătos pentru tineri şi care sprijină activitatea în echipă, echitatea şi responsabilitatea, precum şi rolul informării tinerilor în combaterea violenţei pe terenurile de sport; solicită programe speciale pentru tinerii cu dizabilităţi;

69.  solicită statelor membre ca, în cadrul eforturilor lor de a încuraja tinerii să practice sporturi, să ia în considerare aspectele legate de gen şi să sprijine sporturile mai puţin populare;

70.  subliniază importanţa promovării campaniilor educative pentru tineri care să vizeze combaterea dopajului şi susţinerea unui sport curat;

Participare

71.  subliniază importanţa menţinerii unui dialog şi a unei consultări de natură structurată cu tinerii; încurajează în mod ferm promovarea participării tinerilor şi a organizaţiilor de tineret la toate nivelurile (local, naţional şi internaţional) la elaborarea politicilor generale şi, în special, la politicile privind tineretul şi nu numai, printr-un dialog structurat permanent;

72.  subliniază importanţa luării în calcul a unei metode de consultare a tinerilor, astfel încât să se poată ţine seama de o gamă largă de opinii ale tinerilor; este în favoarea constituirii unor structuri în care toţi actorii să poată lucra împreună, influenţând în egală măsură politicile şi deciziile, şi în favoarea asigurării mijloacelor necesare pentru a crea aceste structuri;

73.  încurajează statele membre să includă organizaţiile de tineret în procesul decizional, inclusiv la nivel local;

74.  subliniază importanţa implicării unor delegaţi ai tinerilor cu adevărat reprezentativi în dialogul structurat şi recomandă Comisiei să consulte reprezentanţii consiliilor naţionale de tineret cu privire la temele prioritare pentru tineri;

75.  îşi exprimă acordul faţă de necesitatea, invocată deseori, de recunoaştere şi sprijin a organizaţiilor de tineret şi a contribuţiei majore pe care acestea o au la educaţia neformală; solicită Comisiei şi Consiliului să încurajeze statele membre să creeze şi să sprijine parlamentele şi consiliile locale ale tinerilor şi să lanseze programele corespunzătoare;

76.  subliniază necesitatea de a implica mai mulţi tineri, cu experienţe diverse, în scopul amplificării caracterului reprezentativ; se declară în favoarea încurajării participării de la o vârstă timpurie; în acest context, încurajează o reflecţie asupra întăririi legăturilor dintre şcoli, organizaţiile de tineret şi alte organizaţii ale societăţii civile, şi recomandă insistent încurajarea unei recunoaşteri mai extinse a educaţiei neformale;

77.  sugerează crearea unor sisteme de recompensare a tinerilor care participă activ în societate, cu obiectivul final de a institui o cultură a drepturilor şi obligaţiilor;

78.  subliniază necesitatea unor eforturi deosebite pentru a încuraja tinerii din zonele periferice şi rurale şi din cartierele sărace să participe activ la activităţile europene; regretă, în acest sens, că nu s-au propus, în cadrul de cooperare, măsuri specifice pentru o mai bună comunicare a programelor UE către tineri, mai ales către cei care locuiesc în regiuni îndepărtate şi către cei care nu fac parte din organizaţii politice, sociale sau neguvernamentale; solicită Comisiei un angajament concret în această privinţă;

79.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor de a asigura un schimb tridirecţional eficient de opinii şi informaţii între comunităţile universitare, de afaceri şi politice, la nivel local, naţional, regional şi european;

Creativitate şi cultură

80.  solicită statelor membre favorizarea accesului la noile tehnologii pentru a stimula creativitatea şi capacitatea de inovare a tinerilor şi pentru a trezi interesul pentru cultură, arte şi ştiinţă;

81.  este surprins de faptul că în Comunicarea Comisiei lipseşte cu desăvârşire o referire explicită la implicaţiile culturale; adaugă faptul că acestea nu se pot limita la spiritul întreprinzător şi la noile tehnologii;

82.  salută luarea în considerare, în rezoluţia Consiliului, a rolului activităţilor socio-culturale, care sunt complementare celor din cadrul sistemului educativ şi al mediului familial; consideră că aceste activităţi contribuie cu precădere şi de o manieră decisivă la combaterea discriminărilor şi a inegalităţilor şi înlesnesc accesul tinerilor la activităţi recreative, cultură şi sport;

83.  subliniază importanţa susţinerii culturii tinerilor şi a recunoaşterii acesteia atunci când statele membre atribuie fonduri, acest lucru fiind esenţial pentru dezvoltarea creativităţii tinerilor;

84.  salută propunerea inclusă în rezoluţia Consiliului, vizând promovarea formării specializate a tinerilor lucrători în domeniul culturii, al noilor mijloace de informare şi al competenţelor interculturale;

85.  sugerează includerea unei perspective asupra tinerilor în politicile, programele şi acţiunile din domeniul culturii şi al media;

86.  consideră că instituţiile culturale (muzee, biblioteci, teatre etc.) trebuie încurajate să implice mai mult copiii şi tinerii;

87.  solicită Comisiei şi Consiliului să creeze o legitimaţie europeană pentru tineri, cu ajutorul căreia aceştia să aibă acces la instituţiile culturale de pe teritoriul UE la un preţ foarte scăzut;

Activităţile de voluntariat

88.  salută decizia Consiliului prin care anul 2011 este desemnat An european al voluntariatului şi măsurile prevăzute în Recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Uniunii Europene;

89.  consideră că voluntariatul tinerilor ar trebui să fie sprijinit inclusiv prin extinderea programului european de voluntariat şi prin ajutarea tinerilor defavorizaţi, să se angajeze în activităţi de voluntariat;

90.  consideră că, în funcţie de rezultatul evaluării acţiunii pregătitoare Amicus, trebuie preconizate alte acţiuni de acest tip;

91.  consideră că activităţile de voluntariat nu trebuie să înlocuiască oportunităţile profesionale, de muncă remunerată, ci să constituie o valoare adăugată la nivelul societăţii;

92.  solicită introducerea şi recunoaşterea reciprocă a unei legitimaţii europene pentru voluntari, pe lângă actuala legitimaţie europeană pentru tineret; această legitimaţie ar oferi o listă a activităţilor voluntare efectuate de copii şi tineri şi ar putea fi prezentată potenţialilor angajatori ca o dovadă a calificărilor;

Incluziunea socială

93.  salută faptul că 2010 este Anul european al luptei împotriva sărăciei şi excluderii sociale, în special în contextul crizei economice şi financiare, care are un impact negativ pronunţat asupra tinerilor;

94.  consideră că, în condiţiile îmbătrânirii societăţilor echitatea intergeneraţională este o provocare majoră; solicită statelor membre să ia în considerare interesul tinerilor şi al viitoarelor generaţii atunci când elaborează politici, în special în perioade de criză economică şi financiară;

95.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta mai multe programe de informare pentru grupurile marginalizate, precum tinerii imigranţi şi toate persoanele cu nevoi speciale (persoane cu dizabilităţi, tineri care trebuie reintegraţi în societate după o perioadă de detenţie, persoane fără adăpost, în situaţie precară, etc.);

96.  recunoaşte necesitatea de a creşte gradul de conştientizare cu privire la tinerii cu dizabilităţi şi solicită instituţiilor europene să ia măsuri pentru a asigura pe viitor integrarea deplină a tinerilor cu dizabilităţi;

97.  îşi reiterează solicitarea de a asigura egalitatea de gen de la o vârstă fragedă şi în toate privinţele; salută în mod special, de aceea, faptul că rezoluţia Consiliului vizează îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire a copiilor şi promovarea împărţirii responsabilităţilor între părinţi, pentru a facilita reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată în cazul tinerilor şi al tinerelor;

98.  subliniază necesitatea de a trezi copiilor şi tinerilor conştiinţa faptului că discriminarea sub orice formă şi în orice domeniu este inacceptabilă şi de a lua măsuri ferme pentru combaterea oricăror forme de extremism;

99.  recomandă ca, în fiecare stat membru, asigurarea asistenţei sociale pentru toţi tinerii minori să devină o prioritate;

100.  subliniază importanţa incluziunii în ceea ce priveşte mediul digital; încurajează statele membre să elaboreze, în cadrul învăţământului formal şi informal, concepte cu ajutorul cărora să se garanteze accesul la informaţie, educaţie şi cultură şi să se amelioreze competenţa tinerilor în domeniul media;

Tineretul în lume

101.  recomandă acordarea de asistenţă directă pentru dezvoltare măsurilor care avantajează tinerii şi care servesc luptei împotriva consumului şi traficului de droguri în ţările în curs de dezvoltare;

102.  este în favoarea încurajării activităţilor de interes general care dau tinerilor sentimentul responsabilităţii, precum voluntariatul legat de schimbările climatice, dezvoltare sau ajutor umanitar; în acest sens, salută oportunităţile pe care crearea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar le va oferi tinerilor în vederea participării la activităţile umanitare ale UE şi invită statele membre să se asigure că existenţa acestuia este adusă la cunoştinţa tinerilor;

103.  încurajează Comisia să examineze în continuare posibilitatea intensificării activităţilor de cooperare internaţională în domeniul voluntariatului pentru tineret;

104.  solicită statelor membre să dezvolte schimburi şi înfrăţiri cu regiunile şi colectivităţile locale din ţările terţe, pentru a promova dialogul intercultural şi a încuraja tinerii să iniţieze proiecte comune;

105.  subliniază importanţa ameliorării şi implementării pe scară largă a programului Erasmus Mundus;

o
o   o

106.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1)COM(2009)0200.
(2)SEC(2009)0549.
(3)JO C 311, 19.12.2009, p. 1.
(4)JO C 119, 28.5.2009, p. 2.
(5)9169/09.
(6)JO C 319, 13.12.2008, p. 8.
(7)15658/09.
(8)JO C 292, 24.11.2005, p. 5.
(9)11517/08.
(10)SOC/349.
(11)DCE/2008/2193.
(12)Texte adoptate, P6_TA(2008)0066.


Egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă ***II
PDF 276kWORD 30k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la poziţia Consiliului în primă lectură pentru adoptarea unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE (17279/3/2009 – C7-0075/2010 – 2008/0192(COD))
P7_TA(2010)0167A7-0146/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia comună a Consiliului în primă lectură (17279/3/2009 – C7-0075/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului şi Consiliului (COM(2008)0636),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0341/2008),

–  având în vedere poziţia sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) şi articolul 157 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A7-0146/2010),

1.  adoptă poziţia în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Directivei 2010/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă şi de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului

P7_TC2-COD(2008)0192


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2010/41/UE.)

(1)Texte adoptate, 6.5.2009, P6_TA(2009)0364.
(2)JO C 228, 22.9.2009, p. 107.


Denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile ***I
PDF 1387kWORD 1100k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile (COM(2009)0031 – C6-0048/2009 – 2009/0006(COD))
P7_TA(2010)0168A7-0122/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0031),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0048/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 decembrie 2009(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0122/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului privind denumirile fibrelor textile și etichetarea corespunzătoare a produselor textile şi de abrogare a Directivei 73/44/CEE a Consiliului, și a Directivelor 96/73/CE şi 2008/121/CE

P7_TC1-COD(2009)0006


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articol 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva 73/44/CEE a Consiliului din 26 februarie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre(4), Directiva 96/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind anumite metode de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre textile(5) și Directiva 2008/121/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind denumirile textilelor (reformare)(6) au fost modificate de mai multe ori. Deoarece urmează să fie efectuate modificări suplimentare, ar trebui să se procedeze la înlocuirea acestor acte cu un instrument juridic unic, din motive de claritate.

(2)  Legislația Uniunii privind denumirile de fibre textile și etichetarea produselor textile corespunzătoare are un conținut foarte tehnic, cuprinzând prevederi detaliate care necesită o adaptare regulată. Pentru a evita necesitatea ca statele membre să transpună modificările tehnice în legislația națională și să reducă astfel povara administrativă impusă autorităților naționale, precum și pentru a permite ▌adoptarea mai rapidă a denumirilor de fibre textile noi care urmează să fie aplicate în același timp în toată Uniunea, regulamentul pare a fi instrumentul juridic cel mai adecvat pentru realizarea simplificării legislative.

(3)  Pentru a elimina obstacolele potențiale din calea bunei funcționări a pieței interne, produse de dispozițiile divergente ale statelor membre în ceea ce privește denumirile, compoziția și etichetarea produselor textile, este necesar să se armonizeze denumirile fibrelor textile și mențiunile care figurează pe etichete, marcajele și documentele care însoțesc produsele textile cu ocazia diferitelor etape inerente ciclurilor de producție, de prelucrare și de distribuție.

(4)  Este adecvată stabilirea unor reguli care să permită fabricanților să solicite ca denumirea unei fibre textile noi să fie înscrisă pe lista de denumiri de fibre autorizate.

(5)  Ar trebui prevăzute dispoziții, de asemenea, pentru anumite produse care nu sunt compuse exclusiv din textile, dar a căror parte textilă constituie un element esențial al produsului sau este pusă în valoare printr-o specificare a operatorilor economici.

(6)  Toleranța pentru fibrele străine care nu figurează pe etichetă ar trebui să se aplice atât produselor pure cât și amestecurilor.

(7)  Etichetarea compoziției ar trebui să fie obligatorie pentru a asigura comunicarea informațiilor către toți consumatorii din Uniune la un nivel uniform. Pentru produsele pentru care, din punct de vedere tehnic, este dificil să se precizeze compoziția în momentul fabricării, fibrele cunoscute eventual în acel moment pot fi indicate pe etichetă, cu condiția ca acestea să reprezinte un anumit procentaj din produsul finit.

(8)  Este oportun, în scopul evitării diferențelor de aplicare între statele membre, să se determine cu precizie modalitățile particulare de etichetare a anumitor produse textile compuse din două sau mai multe părți, precum și elementele produselor textile de care nu trebuie să se țină cont cu ocazia etichetării și a analizei.

(9)  Punerea la dispoziție pe piață a produselor textile supuse doar obligației de etichetare globală și a celor vândute la metru sau la cupon ar trebui să fie efectuată astfel încât consumatorul să poată cunoaște în mod real indicațiile de pe ambalajul global sau de pe rulou.

(10)  Utilizarea calificativelor sau a denumirilor care beneficiază de o reputație specială pe lângă utilizatori și consumatori ar trebui să fie supusă anumitor condiții. Mai mult, pentru a furniza informații utilizatorilor și consumatorilor, se cuvine ca denumirile de fibre textile să fie legate de caracteristicile acestora.

(11)  Supravegherea pieței produselor, făcând obiectul prezentului regulament în statele membre,este supusă dispozițiilor Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor(7)şi dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor(8).

(12)  Este necesar să se prevadă metode de eșantionare și de analiză a textilelor pentru a elimina toate posibilitățile de contestare a metodelor aplicate. Metodele utilizate pentru analizele oficiale efectuate în statele membre în scopul determinării compoziției fibroase a produselor textile compuse din amestecuri binare și ternare ar trebui să fie uniforme atât în ceea ce privește tratarea prealabilă a eșantionului, cât și analiza cantitativă; prin urmare, prezenta directivă ar trebui să prevadă metode uniforme de analiză pentru majoritatea produselor textile compuse din amestecuri binare și ternare care se găsesc pe piață. Totuși, pentru a simplifica prezentul regulament și pentru a adapta astfel de metode uniforme la progresul tehnic, ar trebui ca metodele stabilite în prezentul regulament să fie transformate în standarde europene. În acest sens, Comisia ar trebui să organizeze tranziția de la sistemul actual, ale cărui metode sunt descrise în prezentul regulament, la un sistem european bazat pe standarde.

(13)  În cazul amestecurilor de fibre pentru care nu există o metodă uniformă de analiză la nivelul Uniunii, laboratorul însărcinat cu analiza ar trebui să fie autorizat să determine compoziția unor asemenea amestecuri ▌, indicând în buletinul de analiză rezultatul obținut, metoda utilizată și ▌gradul de precizie al acesteia.

(14)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească procentele convenționale de aplicat masei anhidre a fiecărei fibre cu ocazia determinării prin analiză a compoziției fibroase a produselor textile și ar trebui să indice două procente convenționale diferite pentru calculul compoziției produselor dărăcite sau periate conținând lână și/sau păr de origine animală. Deoarece nu se poate stabili întotdeauna dacă un produs este dărăcit sau periat și ▌, în consecință, pot apărea rezultate incoerente din aplicarea toleranțelor cu ocazia controalelor de conformitate a produselor textile efectuate în Uniune, laboratoarele care efectuează respectivele controale ar trebui să fie autorizate să aplice un procent convențional unic în cazuri de incertitudine.

(15)  Ar trebui fixate reguli privind produsele scutite de exigențele generale în materie de etichetare ale prezentului regulament, în special produsele de unică folosință sau produsele pentru care se cere numai un etichetaj global.

(16)  Ar trebui să se stabilească o procedură, cuprinzând și obligații specifice, care să fie respectată de către fabricant sau de orice persoană care acționează în numele acestuia care dorește să includă o denumire de fibră textilă nouă în lista armonizată de denumiri de fibre textile prevăzută în anexa I.

(17)  Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament și, în același timp, adaptarea la progresul tehnic, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, acte delegate destinate să completeze sau să modifice elemente neesențiale ale anexelor I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX la prezentul regulament.

(18)  În Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 privind marcajul de origine(9), Parlamentul European a subliniat faptul că pentru asigurarea protecției consumatorilor sunt necesare norme comerciale transparente și consecvente, inclusiv în ceea ce privește indicarea originii. Scopul acestor indicații ar trebui să fie de a permite consumatorilor să cunoască originea exactă a produselor pe care le cumpără și de a-i proteja de afirmații frauduloase, inexacte sau înșelătoare cu privire la origine. Ar trebui instituite norme armonizate în acest sens pentru produsele textile. În ceea ce privește produsele importate, aceste norme ar trebui să ia forma unor cerințe obligatorii de etichetare. În cazul produselor care nu fac obiectul etichetării obligatorii privind originea la nivelul Uniunii, ar trebui să se instituie norme care să asigure că posibilele indicații privind originea nu sunt false și nu induc în eroare.

(19)  Cerințele privind indicarea originii în etichetarea produselor, prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește sectorul specific al produselor textile, nu ar trebui să aducă atingere discuțiilor în curs privind un regim general aplicabil pentru marcarea originii produselor importate din țări terțe, care să fie inclus în politica comercială comună a Uniunii.

(20)  Deoarece obiectivele acțiunii avute în vedere, și anume adoptarea unor reguli uniforme aplicabile utilizării de denumiri de fibre textile și etichetării corespunzătoare a produselor textile, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(21)  Pentru a putea fi în măsură să facă alegeri în cunoștință de cauză, consumatorii ar trebui să știe la cumpărarea unui produs textil dacă respectivul produs conține părți netextile de origine animală. Prin urmare, este esențial să se indice pe etichetă prezența materialelor de origine animală.

(22)  Prezentul regulament se limitează la norme privind armonizarea denumirilor fibrelor textile și etichetarea compoziției fibroase a produselor textile. Pentru a elimina posibilele obstacole din calea bunei funcționări a pieței interne cauzate de existența unor dispoziții sau practici divergente în statele membre și pentru a ține pasul cu evoluția comerțului electronic și a face față viitoarelor provocări de pe piața produselor textile, ar trebui analizată și armonizarea sau standardizarea altor aspecte privind etichetarea produselor textile. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la posibile noi cerințe de etichetare care să fie introduse la nivelul Uniunii pentru a facilita libera circulație a produselor textile în cadrul pieței interne și a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe întreg teritoriul Uniunii. Raportul ar trebui să examineze în special opiniile consumatorilor cu privire la volumul de informații care ar trebui menționate pe eticheta unui produs textil și să analizeze ce alte mijloace în afară de etichetare ar putea fi utilizate pentru a oferi informații suplimentare consumatorilor. Raportul ar trebui să se bazeze pe o consultare extinsă cu toate părțile interesate, pe anchete în rândul consumatorilor și pe o evaluare aprofundată a raportului cost/beneficii și ar trebui să fie însoțit, după caz, de propuneri legislative. Raportul ar trebui să examineze în special valoarea adăugată pentru consumator generată de eventuale cerințe de etichetare legate de întreținerea, mărimea, substanțele periculoase, caracterul inflamabil și performanțele ecologice ale produselor textile, utilizarea unor simboluri extralingvistice pentru identificarea fibrelor textile, etichetarea socială și electronică, precum și includerea unui număr de identificare pe etichetă care să permită obținerea de informații suplimentare la cerere, în special pe internet, cu privire la caracteristicile produselor.

(23)  Directivele ▌ 73/44/CEE, 96/73/CE şi 2008/121/CE ar trebui abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul 1

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme privind utilizarea denumirilor fibrelor textile, etichetarea produselor textile și determinarea compoziției fibroase a produselor textile prin metode uniforme de analiză cantitativă, în scopul de a îmbunătăți libera lor circulație pe piața internă și de a furniza consumatorilor informații exacte.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică produselor textile.

În sensul prezentului regulament, următoarele produse sunt tratate la fel ca produsele textile:

   (a) produse textile care cuprind cel puțin 80 % din greutatea lor fibre textile;
   (b) mobilier tapisat, umbrele și umbrele de soare care cuprind în proporție de cel puțin 80 % din greutatea lor fibre textile;
   (c) părțile textile ale materialelor pentru podele alcătuite din mai multe straturi, ale saltelelor și ale articolelor de camping, precum și căptușelile călduroase ale articolelor de încălțăminte, mănușilor și mitenelor, cu condiția ca astfel de părți sau căptușeli să constituie cel puțin 80 % din greutatea produsului complet;
   (d) textilele încorporate altor produse din care fac parte integrantă în cazul specificării compoziției lor.

(2)  Dispozițiile prezentului regulament nu se aplică produselor textile care:

   (a) sunt destinate exportului către țări terțe;
   (b) sunt introduse în scop de tranzit, sub control vamal, în statele membre;
   (c) sunt importate din țări terțe și destinate prelucrării interne;
   (d) sunt încredințate pentru lucrări la domiciliu muncitorilor sau întreprinderilor independente care lucrează cu materiale furnizate fără a da naștere la cesiune cu titlu oneros;
   (e) sunt livrate utilizatorilor finali sub forma unor articole individuale personalizate.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

   (a) „produse textile” înseamnă toate acele produse care, în stare brută, semiprelucrate, prelucrate, semimanufacturate, manufacturate, semiconfecționate sau confecționate, sunt compuse exclusiv din fibre textile, oricare ar fi procedeul de amestec sau de asamblare utilizat;
  (b) „fibră textilă” înseamnă oricare dintre următoarele:
   (i) un element caracterizat prin flexibilitatea, finețea și marea sa lungime în raport cu dimensiunea transversală maximală, care îl fac apt pentru aplicații textile;
   (ii) benzile suple sau tuburile care nu depășesc 5 milimetri de lărgime aparentă, inclusiv benzile tăiate din benzi mai mari sau din folii fabricate din substanțe care se utilizează la fabricarea fibrelor prevăzute în tabelul 2 din Anexa I, și adecvate pentru aplicații textile;
   (c) „lățimea aparentă” este aceea a benzii sau tubului sub formă pliată, laminată, presată sau răsucită sau lățimea medie, în cazul lățimii neuniforme;
   (d) „parte textilă” înseamnă o parte dintr-un produs textil având un conținut în fibre distinct;
   (e) „fibre străine” sunt fibrele diferite de cele menționate pe etichetă;
   (f) „căptușeală” înseamnă un element separat utilizat pentru fabricarea confecțiilor și a altor produse, constând dintr-unul sau mai multe straturi de material textil menținute fără strângere de-a lungul uneia sau mai multor laturi;
   (g) „etichetare” înseamnă indicarea informațiilor necesare pe produsul textil prin aplicarea unei etichete sau prin coasere, brodare, imprimare, ștanțare sau prin folosirea oricărei alte tehnologii de aplicare;
   (h) „etichetarea globală” este un mod de etichetare care constă în utilizarea unei etichete unice pentru mai multe produse sau părți textile;
   (i) „produse de unică folosință” înseamnă produse textile care se folosesc o singură dată sau pe o perioadă de timp limitată și a căror utilizare normală exclude orice restaurare în vederea folosirii ulterioare pentru același scop sau pentru un scop similar.

(2)  În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru termenii „punere la dispoziție pe piață”, „introducere pe piață”, „producător”, „reprezentant autorizat”, „importator”, „distribuitor”, „operatori economici”, „standard armonizat”, „supraveghere a pieței” și „autoritate de supraveghere a pieței”.

Articolul 4

Reguli generale

(1)  Articolele textile sunt puse la dispoziție pe piață doar dacă sunt etichetate sau însoțite de documente comerciale în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, dispozițiile naționale și ale Uniunii privind protecția proprietății industriale și comerciale, indicatorii de proveniență, marcajele de origine și prevenirea concurenței neloiale se aplică în continuare produselor textile.

Capitolul 2

Denumirile fibrelor textile și exigențele aferente în materie de etichetare

Articolul 5

Denumirile fibrelor textile

(1)  Numai denumirile de fibre textile menționate în anexa I sunt utilizate pentru indicarea compoziției fibroase a produselor textile.

(2)  Utilizarea denumirilor menționate în anexa I este rezervată fibrelor a căror natură corespunde descrierii prezentate în respectiva anexă.

Denumirile respective nu vor fi utilizate pentru alte fibre, fie sub formă integrală, sub formă de rădăcină sau sub formă de adjectiv.

Utilizarea denumirii „mătase” este interzisă pentru a indica forma sau prezentarea particulară sub formă de fir continuu a fibrelor textile.

Articolul 6

Cereri de noi denumiri de fibre textile

Orice producător sau orice persoană care acționează în numele său poate cere Comisiei adăugarea denumirii unei fibre textile noi în lista prevăzută în anexa I.

Cererea este însoțită de o anexă tehnică întocmită în conformitate cu anexa II.

Articolul 7

Produse pure

(1)  Numai produsele textile compuse în totalitate din aceeași fibră pot fi etichetate drept „100 %”, drept „pure” sau drept „integrale”.

Este interzisă utilizarea acestor termeni sau a unor termeni similari pentru alte produse.

(2)  Un produs textil poate fi considerat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră atunci când conține cel mult 2 % din greutate fibre străine, cu condiția ca această cantitate să fie justificată ca fiind inevitabilă din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție și să nu rezulte dintr-o adăugare sistematică.

În aceleași condiții, un produs textil care a fost supus unui proces de cardare, poate fi considerat ca fiind compus în totalitate din aceeași fibră dacă conține cel mult 5 % din greutate fibre străine.

Articolul 8

Produse din lână

(1)  Un produs textil poate fi calificat printr-una din denumirile menționate în anexa III cu condiția ca acesta să fie compus în exclusivitate dintr-o fibră de lână care nu a fost niciodată încorporată într-un produs finit și care nu a suferit operațiuni de filare și/sau de pâslire, altele decât cele cerute de fabricarea produsului, nici prelucrări sau utilizări care să fi deteriorat fibra.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), denumirile menționate în anexa III pot fi utilizate pentru a califica lâna conținută într-un amestec de fibre, în cazul în care:

   (a) totalitatea lânii din amestec corespunde caracteristicilor definite la alineatul (1);
   (b) cantitatea de lână, în raport cu masa totală a amestecului, nu este inferioară procentului de 25 %;
   (c) în caz de amestec dărăcit, lâna nu este amestecată decât cu o singură altă fibră.

Indicarea compoziției procentuale a unui astfel de amestec este obligatorie.

(3)  Fibrele străine din produsele menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv produsele din lână care au fost supuse unui proces de cardare, nu depășesc 0,3 % din greutatea lor totală și sunt justificate ca fiind inevitabile din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de producție.

Articolul 9

Produse textile alcătuite din mai multe fibre

(1)  Un produs textil este etichetat cu denumirea și procentajul din greutate a tuturor fibrelor care compun produsul, în ordine descrescătoare.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) și fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (2), fibrele care reprezintă separat până la 3 % din greutatea totală a produsului textil sau fibrele care reprezintă împreună până la 10 % din greutatea totală a produsului pot fi desemnate prin termenul „alte fibre”, urmat de procentajul lor din greutate, cu condiția să nu poată fi ușor desemnate în momentul fabricării.

(3)  Produsele alcătuite dintr-o urzeală din bumbac pur și o țesătură de in pur al cărui procentaj nu este mai mic de 40 % din masa totală a țesăturii nescrobite, pot fi desemnate prin denumirea „pânză de in amestecată cu bumbac”, completată obligatoriu prin indicarea compoziției „urzeală de bumbac pur-țesătură de in pur”.

(4)  Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), pentru produsele textile a căror compoziție nu poate fi precizată cu ușurință în momentul fabricării acestora, se poate folosi pe etichetă termenul „fibre amestecate” sau termenul „compoziție textilă nedeterminată”.

(5)  Prin derogare de la alineatul (1), o fibră care nu este menționată în anexa I poate fi desemnată prin termenul „alte fibre”, urmat de menționarea procentajului său din greutatea totală, cu condiția să se fi depus o cerere pentru includerea fibrei respective în anexa I în conformitate cu articolul 6.

Articolul 10

Fibre decorative și fibre cu efecte antistatice

Fibrele vizibile și izolabile care sunt pur decorative și nu depășesc 7 % din greutatea produsului finit nu trebuie să fie menționate în compozițiile de fibre prevăzute la articolele 7 și 9.

Același principiu se aplică fibrelor metalice și altor fibre care sunt incorporate în scopul de a obține un efect antistatic și care nu depășesc 2 % din greutatea produsului finit.

În cazul produselor menționate la articolul 9 alineatul (3), aceste procente trebuie să fie calculate separat pe baza greutății urzelii și, respectiv, a țesăturii.

Articolul 11

Materiale de origine animală

(1)  În cazul în care conține părți netextile de origine animală, un produs textil poartă o etichetă care menționează că părțile în cauză sunt produse din materiale de origine animală. Etichetarea nu induce în eroare și este prezentată astfel încât consumatorul să poată înțelege cu ușurință la care părți din produs se referă indicațiile de pe etichetă.

(2)  Statele membre informează Comisia despre metodele analitice pe care le utilizează pentru identificarea materialelor de origine animală până la …(10)și, ulterior, ori de câte ori acest lucru este necesar în funcție de evoluțiile ulterioare.

(3)  Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26, specificând forma detaliată a etichetelor și modalitățile de etichetare a produselor textile în conformitate cu alineatul (1) și stabilind metodele analitice care trebuie folosite pentru identificarea materialelor de origine animală.

Articolul 12

Etichetare ▌

(1)  Produsele textile sunt etichetate ▌ori de câte ori sunt puse la dispoziție pe piață.

Eticheta este ușor accesibilă, vizibilă și fixată bine pe produsul textil. Eticheta rămâne vizibilă pe perioada normală de utilizare a produsului. Eticheta și modul în care este fixată sunt concepute astfel încât să reducă la minimum disconfortul cauzat consumatorului la purtarea produsului.

Totuși, eticheta poate fi înlocuită sau completată prin documente comerciale de însoțire, în cazul în care produsele sunt furnizate unor operatori economici în cadrul lanțului de distribuție sau atunci când sunt livrate în vederea executării unei comenzi făcute de o autoritate contractantă în sensul definiției din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii(11).

Denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 sunt indicate clar în astfel de documente comerciale de însoțire.

Nu se utilizează abrevieri, cu excepția unui cod mecanografic sau a cazului în care acestea sunt definite în standarde recunoscute pe plan internațional și cu condiția ca abrevierile să fie explicate în același document comercial.

(2)  Atunci când introduce pe piață un produs textil, producătorul sau, dacă acesta nu își are sediul în Uniune, importatorul asigură furnizarea etichetei și exactitatea informațiilor conținute de aceasta.

Atunci când pune la dispoziţie pe piață un produs textil, distribuitorul se asigură că produsele textile ▌poartă eticheta adecvată prevăzută de prezentul regulament.

Un distribuitor este considerat producător în sensul prezentului regulament în cazul în care pune la dispoziţie pe piață un produs sub denumirea sau marca sa, aplică eticheta sau modifică conținutul etichetei.

Operatorii economici menționați în primul și în al doilea paragraf se asigură că nicio informație furnizată cu ocazia punerii la dispoziție pe piață a produselor textile nu poate fi confundată cu denumirile și descrierile stabilite de prezentul regulament.

Articolul 13

Utilizarea denumirilor și a descrierilor

(1)  Atunci când un produs textil este pus la dispoziție pe piață, denumirile și compoziția fibroasă menționate la articolele 5, 7, 8 și 9 sunt indicate în cataloage și prospecte comerciale, pe ambalaje și pe etichete astfel încât să fie ușor accesibile, vizibile și lizibile și sunt marcate cu litere/numere uniforme ca mărime, stil și formatare. Aceste informații sunt clar vizibile pentru consumator înainte de cumpărare, inclusiv în cazul în care produsul este cumpărat prin mijloace electronice.

(2)  Mărcile sau numele comerciale pot fi indicate imediat înainte sau după denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9.

Totuși, dacă marca sau denumirea firmei producătoare cuprinde, fie ca titlu principal, fie ca adjectiv sau ca rădăcină, una din denumirile prevăzute în anexa I sau poate fi confundată cu acestea, o astfel de marcă comercială sau de denumire socială va însoți imediat înainte sau după denumirile și descrierile menționate la articolele 5, 7, 8 și 9.

Orice altă informație trebuie să fie afișată întotdeauna în mod separat.

(3)  Etichetarea este disponibilă în oricare din limbile oficiale ale Uniunii care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsele textile sunt puse în vânzare. După caz, denumirile fibrelor textile pot fi înlocuite de simboluri extralingvistice inteligibile sau pot fi combinate cu acestea.

În cazul bobinelor, mosoarelor, sculurilor, ghemurilor sau altor cantități mici de fire de cusut, de reparat și de brodat, primul paragraf se aplică etichetării globale prevăzute la articolul 16 alineatul (3). În cazul în care astfel de produse sunt vândute individual utilizatorului final, ele pot fi etichetate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii, cu condiția să aibă și etichetare globală. După caz, denumirile fibrelor textile pot fi înlocuite sau combinate cu simboluri extralingvistice inteligibile.

Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 stabilind condiții detaliate privind utilizarea simbolurilor menționate la acest alineat.

Articolul 14

Produse textile alcătuite din mai multe părți

(1)  Toate produsele textile care conțin una sau mai multe părți poartă o etichetă care indică conținutul în fibre a fiecărei părți.

Această etichetare nu este obligatorie pentru părțile care reprezintă mai puțin de 30 % din masa totală a produsului, cu excepția căptușelilor principale.

(2)  Atunci când două sau mai multe produse textile au același conținut de fibre și formează, în mod normal, un ansamblu inseparabil, ele pot purta o singură etichetă.

Articolul 15

Dispoziții speciale

Compoziția în fibre a produselor menționate în anexa IV este indicată în conformitate cu regulile de etichetare stabilite în anexa respectivă.

Articolul 16

Derogări

(1)  Prin derogare de la articolele 12, 13 și 14, regulile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) ale respectivului articol se aplică.

În orice caz, produsele menționate la alineatele (3) și (4) ale acestui articol sunt puse la dispoziție pe piață astfel încât consumatorul final să poată lua cunoștință pe deplin de compoziția respectivelor produse.

(2)  Indicarea denumirilor fibrelor textile sau a compoziției în fibre pe etichetele sau pe marcajele produselor textile prevăzute în anexa V nu este solicitată.

Totuși, atunci când o marcă sau un nume comercial conțin, fie integral fie sub formă de adjectiv sau de rădăcină, una din denumirile menționate în anexa I sau o denumire susceptibilă de a fi confundată cu aceasta, se aplică articolele 12, 13 și 14.

(3)  Atunci când produsele textile menționate în anexa VI sunt de același tip și au aceeași compoziție, ele pot fi puse împreună la dispoziție pe piață sub o etichetă globală.

(4)  Compoziția produselor textile vândute la metru poate figura pe lizieră sau pe rola pusă la dispoziție pe piață.

Capitolul 3

Supravegherea pieței

Articolul 17

Dispoziții privind supravegherea pieței

(1)  Autoritățile ▌de supraveghere a pieței efectuează controale de conformitate ale compoziției produselor textile cu indicațiile furnizate asupra compoziției produselor respective, în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  În scopul determinării compoziției fibroase a produselor textile, controalele prevăzute la alineatul (1) sunt realizate în conformitate cu metodele sau standardele armonizate definite în anexa VIII.

În acest scop, procentele în fibre prevăzute la articolele 7, 8 și 9 sunt determinate prin aplicarea la masa anhidră a fiecărei fibre a procentului convențional stabilit în anexa IX, după excluderea elementelor prevăzute în anexa VII.

Nu se iau în considerare elementele prevăzute în anexa VII în scopul determinării compoziției fibroase stabilite în articolele 7, 8 și 9.

(3)  Orice laborator acreditat și autorizat de autoritățile statului membru să analizeze amestecurile textile pentru care nu există o metodă uniformă de analiză la nivelul Uniunii determină compoziția fibroasă a unor asemenea amestecuri ▌, indicând în buletinul de analiză rezultatul obținut, metoda utilizată și ▌gradul de precizie al acesteia.

Articolul 18

Toleranțe

(1)  Pentru a stabili compoziția produselor textile destinate consumatorului final, se aplică toleranțele prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

(2)  Prezența fibrelor străine în compoziția ce urmează a fi furnizată în conformitate cu articolul 9 nu trebuie să fie indicată dacă procentajul acestor fibre nu atinge următoarele limite:

   (a) 2 % din greutatea totală a produsului textil, dacă această cantitate este justificată ca fiind inevitabilă din punct de vedere tehnic în cadrul bunelor practici de fabricație și nu rezultă dintr-un adaos sistematic;
   (b) în aceleași condiții, 5 % din greutatea totală în cazul produselor textile care au fost supuse unui proces de cardare.

Litera (b) a acestui alineat nu aduce atingere articolului 8 alineatul (3).

(3)  O toleranță la fabricare de 3 % din masa totală a fibrelor indicate în etichetă este admisă între procentul fibrelor ce trebuie furnizate în conformitate cu articolul 9 și procentul rezultat din analiza realizată în conformitate cu articolul 17. Această toleranță se aplică, de asemenea:

   (a) fibrelor care sunt menționate fără nicio indicație de procentaj, conform articolului 9 alineatul (2);
   (b) procentajului de lână menționat la articolul 8 alineatul (2) litera (b).

Pentru necesitățile analizei, toleranțele se calculează separat. Masa totală considerată pentru calculul toleranței prevăzute la acest alineat este cea a fibrelor produsului finit, cu excluderea fibrelor străine care apar eventual la aplicarea toleranței menționate la alineatul (2).

Cumulul de toleranțe menționat la alineatele (2) și (3) nu este admis decât în cazul în care fibrele străine eventual constatate cu ocazia analizei, la aplicarea toleranței prevăzute la alineatul (2), sunt de aceeași natură chimică ca și una sau mai multe din fibrele menționate pe etichetă.

(4)  Pentru produsele specifice a căror tehnică de fabricare necesită toleranțe superioare celor indicate la alineatele (2) și (3), Comisia poate autoriza toleranțe mai ridicate, cu ocazia controalelor de conformitate a produselor prevăzute la articolul 17, alineatul (1), numai cu titlu excepțional și în baza unei justificări adecvate furnizată de fabricant.

Fabricantul prezintă o cerere indicând motive și dovezi suficiente ale circumstanțelor de fabricare excepționale.

Capitolul 4

Indicarea originii pentru produsele textile

Articolul 19

Indicarea originii pentru produsele textile importate din țări terțe

(1)  În sensul prezentului articol, termenii „origine” sau „originar din” se referă la originea nepreferențială în conformitate cu articolele 35 și 36 din Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Consiliului din 23 aprilie 2008 de instituire a Codului Vamal Comunitar (Codul Comunitar Modernizat)(12).

(2)  Importul sau introducerea pe piață a produselor textile importate din țări terțe, cu excepția celor care provin din Turcia și din țările care sunt părți contractante la Acordul privind SEE, fac obiectul etichetării privind originea în condițiile menționate în prezentul articol.

(3)  Țara de origine a produselor textile este indicată pe eticheta respectivelor produse. În cazul în care produsele sunt ambalate, indicarea țării de origine apare separat pe ambalaj. Indicarea țării de origine nu poate fi înlocuită cu o indicație corespondentă în documentele comerciale de însoțire.

(4)  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 pentru a hotărî cazurile în care indicarea originii pe ambalaj este acceptată în locul etichetării produselor în sine. Acesta poate fi, în special, cazul în care produsele ajung în mod normal la consumatorul sau utilizatorul final în ambalajul lor normal.

(5)  Expresia „made in (produs în)”, însoțită de denumirea țării de origine, indică originea produselor textile. Etichetarea poate fi făcută în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsele textile urmează să fie puse la dispoziţie pe piaţă.

(6)  Indicarea originii pe etichetă se face cu caractere lizibile și indelebile, este vizibilă pe parcursul manipulării obișnuite, este în mod clar distinctă de alte informații și este prezentată într-un mod care nu induce în eroare și care nu creează o impresie greșită în ceea ce privește originea produsului.

(7)  Produsele textile poartă eticheta adecvată în momentul importării. Această etichetă nu poate fi înlăturată sau modificată înainte de vânzarea produselor către consumatorul sau utilizatorul final.

Articolul 20

Indicarea originii pentru alte produse textile

(1)  În cazul în care originea produselor textile, altele decât cele menționate la articolul 19, este indicată pe etichetă, această indicație face obiectul condițiilor menționate în prezentul articol.

(2)  Se consideră că produsul își are originea în țara în care a trecut prin cel puțin două dintre următoarele etape de producție:

   filare;
   - țesere;
   finisare;
   apretare.

(3)  Produsul textil nu poate fi descris pe etichetă ca fiind integral originar dintr-o țară decât dacă a trecut în acea țară prin toate etapele de producție menționate la alineatul (2).

(4)  Expresia „made in (produs în)”, însoțită de denumirea țării de origine, indică originea produsului. Etichetarea poate fi făcută în orice limbă oficială a Uniunii Europene care este ușor înțeleasă de consumatorul final din statul membru în care produsul urmează să fie pus la dispoziţie pe piaţă.

(5)  Indicarea originii pe etichetă se face cu caractere lizibile și indelebile, este vizibilă pe parcursul manipulării obișnuite, este în mod clar distinctă de alte informații și este prezentată într-un mod care nu induce în eroare și care nu creează o impresie greșită în ceea ce privește originea produsului.

Articolul 21

Acte delegate

Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 pentru:

   a hotărî forma detaliată și modalitățile de etichetare privind originea;
   a stabili o listă de termeni în toate limbile oficiale ale Uniunii care exprimă în mod clar faptul că produsele sunt originare din țara indicată pe etichetă;
   a hotărî cazurile în care abrevierile utilizate în mod obișnuit indică clar țara de origine și pot fi utilizate în sensul prezentului regulament;
   a hotărî cazurile în care produsele nu pot fi etichetate sau nu au nevoie de etichete din motive tehnice sau economice;
   a hotărî alte norme care pot fi necesare în cazurile în care se constată că produsele nu sunt conforme prezentului regulament.

Articolul 22

Dispoziții comune

(1)  Se consideră că produsele textile menționate la articolul 19 nu sunt conforme cu prezentul regulament dacă:

   nu au etichete privind originea;
   eticheta privind originea nu corespunde cu originea produselor;
   eticheta privind originea a fost schimbată, îndepărtată sau modificată, cu excepția cazurilor în care au fost necesare modificări în temeiul alineatului (5) din prezentul articol.

(2)  Se consideră că produsele textile, altele decât cele menționate la articolul 19, nu sunt conforme cu prezentul regulament dacă:

   eticheta privind originea nu corespunde cu originea produselor;
   eticheta privind originea a fost schimbată, îndepărtată sau modificată, cu excepția cazurilor în care au fost necesare modificări în temeiul alineatului (5) din prezentul articol.

(3)  Comisia poate adopta acte delegate în conformitate cu articolele 24, 25 și 26 cu privire la declarațiile și documentele însoțitoare care pot fi luate în considerare pentru a demonstra conformitatea cu prezentul regulament.

(4)  Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică dispozițiile în cauză Comisiei în termen de ...(13) și notifică fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(5)  În cazul în care produsele nu sunt conforme cu prezentul regulament, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a solicita proprietarului produselor sau oricărei alte persoane responsabile pentru acestea să eticheteze produsele respective în conformitate cu prezentul regulament și să suporte costurile aferente.

(6)  Atunci când acest lucru este necesar pentru aplicarea eficace a prezentului regulament, autoritățile competente pot face schimb de informații obținute la verificarea conformității cu prezentul regulament, inclusiv cu autorități și alte persoane sau organizații pe care statele membre le-au împuternicit în temeiul articolului 11 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(14).

Capitolul 5

Dispoziții finale

Articolul 23

Adaptarea la progresul tehnic

Modificările aduse anexelor I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX, care sunt necesare pentru adaptarea acestor anexe la progresul tehnic se adoptă de Comisie prin acte delegate în conformitate cu articolul 24, în condițiile stabilite în articolele 25 și 26.

Articolul 24

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 11, 13, 19, 21, 22 și 23 este conferită Comisiei pentru o perioadă de [cinci] ani de la …(15). Comisia prezintă un raport privind competențele delegate cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani, însoțit, după caz, de o propunere legislativă privind prelungirea perioadei pentru care s-a acordat delegarea de competențe.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 25

Revocarea delegării de competențe

Parlamentul European sau Consiliul poate revoca delegarea de competențe menționată la articolele 11, 13, 19, 21, 22 şi 23.

Articolul 26

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni la un act delegat în termen de trei luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului sau a Consiliului acest termen se prelungește cu două luni.

(2)  În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat sau dacă Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că au decis să nu formuleze obiecțiuni, actul se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

Articolul 27

Raportare

Cel mai târziu la ...(16), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament, punând accentul pe cererile și pe adoptarea denumirilor de fibre textile noi, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 28

Revizuire

(1)  Până la …(17)*, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind posibile noi cerințe de etichetare care să fie introduse la nivelul Uniunii pentru a oferi consumatorilor informații exacte, relevante, inteligibile și comparabile privind caracteristicile produselor textile. Raportul se bazează pe o consultare extinsă cu toate părțile interesate, pe anchete în rândul consumatorilor și pe o evaluare aprofundată a raportului cost/beneficii și este însoțit, după caz, de propuneri legislative. Raportul analizează, printre altele, următoarele aspecte:

   un sistem armonizat de etichetare în ceea ce privește modul de întreținere;
   un sistem uniform de etichetare a mărimilor la nivelul UE pentru articolele de îmbrăcăminte și de încălțăminte;
   indicarea substanțelor potențial alergenice sau periculoase utilizate la fabricarea sau prelucrarea produselor textile;
   etichetarea ecologică în ceea ce privește performanțele ecologice și fabricarea durabilă a produselor textile;
   etichetarea socială pentru a informa consumatorii cu privire la condițiile sociale în care a fost fabricat un produs textil;
   etichete de avertizare cu privire la caracterul inflamabil al produselor textile, în special în cazul articolelor de vestimentație extrem de inflamabile;
   etichetarea electronică, inclusiv identificarea prin frecvențe radio (RFID);
   includerea pe etichetă a unui număr de identificare care să fie utilizat pentru obținerea de informații suplimentare la cerere cu privire la produs, de exemplu pe internet;
   utilizarea unor simboluri extralingvistice prin care să se identifice fibrele utilizate la fabricarea unui produs textil, permițând consumatorului să înțeleagă cu ușurință compoziția acestuia și, în special, dacă s-au utilizat fibre naturale sau sintetice.

(2)  Până la ...(18), Comisia realizează un studiu în care evaluează dacă substanțele utilizate la fabricarea sau la prelucrarea produselor textile pot reprezenta un pericol pentru sănătatea umană. Acest studiu evaluează în special dacă există o legătură de cauzalitate între reacțiile alergice și fibrele sintetice, coloranții, biocidele, conservanții sau nanoparticulele utilizate în produsele textile. Studiul se întemeiază pe dovezi științifice și ia în considerare rezultatele activităților de supraveghere a pieței. Pe baza acestui studiu, Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri legislative care vizează interzicerea sau limitarea utilizării substanțelor potențial periculoase în compoziția produselor textile, în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația UE.

Articolul 29

Dispoziție tranzitorie

Produsele textile care sunt conforme cu dispozițiile Directivei 2008/121/CE și care au fost introduse pe piață înainte de …(19)pot continua să fie introduse pe piață până la ...(20)*.

Articolul 30

Abrogare

Directivele 73/44/CEE, 96/73/CE și 2008/121/CE se abrogă de la data ...(21)**.

Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență de la anexa X.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul EuropeanPentru Consiliu

PreședintelePreședintele

ANEXA I

TABELUL FIBRELOR TEXTILE

Tabelul 1

Număr

Denumire

Descrierea fibrelor

1

Lână

Fibră din lână de oaie sau de miel (Ovis aries) sau un amestec de fibre din lână de oaie sau de miel și de păr de animale menționate la rubrica nr. 2

2

Alpaca (m), lamă (m), cămilă (m), cașmir(m), mohair (m), angora (m), vigonie (f), iac (m), guanaco (m), cașgora, castor (m), vidră (f), precedată sau nu de denumirea „lână” sau „păr” (1)

Părul următoarelor animale: alpaca, lamă, cămilă, capră cașmir, capră angora, iepure angora, vigonie, iac, guanaco, capră cashgora, castor, vidră

3

Păr de animal sau de cal cu sau fără indicarea speciei animale ( de exemplu păr de bovine, păr de capră comună, păr de cal)

Păr de animale diverse, altele decât cele menționate la rubricile nr. 1 sau 2

4

Mătase

Fibră obținută exclusiv de la insectele serigene

5

Bumbac

Fibră obținută din capsulele de bumbac (Gossypium)

6

Capoc

Fibră obținută din interiorul fructului de capoc (Ceiba pentandra)

7

In

Fibră obținută din liberul de in (Linum usitatissimum)

8

Cânepă

Fibră obținută din liberul de cânepă (Cannabis sativa)

9

Iută

Fibră obținută din liberul de Corchorus olitorius și din cel de Chorcorus capsularis. În sensul prezentului regulament, sunt asimilate iutei fibrele liberiene provenind de la următoarele soiuri: Hibiscus cannabinus, Hibiscus sabdariffa, Abultilon avicennae, Urena lobata, Urena sinuata

10

Abaca (cânepă de Manila)

Fibră obținută din frunza exterioară de Musa textilis

11

Alfa

Fibră obținută din frunzele de Stipa tenacissima

12

Cocos (nucă de cocos)

Fibră obținută din fructul de Cocos nucifera

13

Drob

Fibră obținută din liberul de Cytisus scoparius și/sau de Spartium junceum

14

Ramie

Fibră obținută din liberul de Boehmeria nivea și cel de Boehmeria tenacissima

15

Sisal (m)

Fibră obținută din frunza de Agave sisalana

16

Sunn

Fibră obținută din liberul de Crotalaria juncea

17

Henequen

Fibră obținută din liberul de Agave Fourcroydes

18

Maguey

Fibră obținută din liberul de Agave Cantala

Tabelul 2

19

Acetat

Fibră de acetat de celuloză unde mai puțin de 92 %, dar cel puțin 72 % din grupele hidroxile sunt acetilate

20

Alginat

Fibră obținută din sărurile metalice ale acidului alginic

21

Cupro

Fibră de celuloză regenerată obținută prin procedeul cupro-amoniacal

22

Modal

Fibră de celuloză regenerată obținută printr-un procedeu de viscoză modificat, având o forță la rupere ridicată și un modul în stare umedă ridicat. Forța la rupere (Bc) după condiționare și forța (BM) necesară pentru producerea unei alungiri de 5 % în stare umedă sunt după cum urmează:

Bc (CN) ≥ 1,3 √T + 2T

BM (CN) ≥ 0,5 √T

în care T este densitatea lineară medie în decitex

23

Proteinică

Fibre obținute din substanțele proteice naturale regenerate și stabilizate sub acțiunea agenților chimici

24

Triacetat

Fibră de acetat de celuloză unde cel puțin 92 % din grupele hidroxile sunt acetilate

25

Viscoză

Fibră de celuloză regenerată obținută prin procedeul viscozei pentru filament și pentru fibra discontinuă

26

Acrilic

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătură cel puțin 85 % (din greutate) de motiv acrilonitrilic

27

Clorofibră

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătură peste 50 % din masa unui motiv monomer vinil clorat sau vinilidenă clorată

28

Fluorofibră

Fibră formată din macromolecule lineare obținute din monomeri alifatici fluorocarbonați

29

Modacrilic

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătură peste 50 % și mai puțin de 85 % de motiv acrilonitrilic

30

Poliamidă sau nailon

Fibră formată din macromolecule lineare de sinteză conținând în lanț grupări amide care se repetă, dintre care cel puțin 85 % se leagă la unități alifatice sau cicloalifatice

31

Aramidă

Fibră constituită din macromolecule lineare de sinteză formate din grupe aromatice legate între ele prin legături amidă sau imidă, din care cel puțin 85 % se leagă direct la două nuclee aromatice și cu numărul de legături imidice, în cazul în care acestea sunt prezente, inferior numărului de legături amidice

32

Poliimidă

Fibră formată din macromolecule lineare de sinteză conținând în lanț unități imidice care se repetă

33

Lyocell

Fibră de celuloză regenerată obținută prin dizolvare și printr-un proces de filare cu solvent organic (amestec de produse chimice organice și apă), fără formare de derivați

34

Polilactidă

Fibră formată din macromolecule lineare care prezintă în lanțul lor cel puțin 85 % (din masă) unități de esteri ai acidului lactic derivați din zaharuri naturale și care are o temperatură de topire de cel puțin 135 °C

35

Poliester

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătură cel puțin 85 % (din greutate) ester de diol și de acid tereftalic

36

Polietilen

Fibră formată din macromolecule lineare saturate de hidrocarburi alifatice nesubstituite

37

Polipropilenă

Fibră formată din macromolecule lineare saturate de hidrocarburi alifatice, unde un element carbon din doi are o ramificație metil, dispusă izotactic, și fără substituiri ulterioare

38

Policarbamidă

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătura lor repetarea grupului funcțional urilenă (NH-CO-NH)

39

Poliuretan

Fibră formată din macromolecule lineare prezentând în țesătura lor repetarea grupului funcțional uretan

40

Vinilal

Fibră formată din macromolecule lineare a căror țesătură este constituită din alcool polivinilic cu diferite procente de acetalizare

41

Trivinil

Fibră formată din terpolimer de acrilonitril, dintr-un monomer vinilic clorat și dintr-un al treilea monomer vinilic, din care niciunul nu reprezintă 50 % din masa totală

42

Elastodienă

Elastofibră constituită fie dintr-un poliizopren natural sau sintetic, fie dintr-una sau mai multe diene polimerizate cu sau fără unul sau mai mulți monomeri vinilici, și care, alungiți sub o forță de tracțiune care atinge până la de 3 ori lungimea inițială, își reia rapid și în mod substanțial lungimea inițială, de îndată ce forța de tracțiune încetează să mai fie aplicată

43

Elastan

Elastofibră a cărei masă este constituită din cel puțin 85 % poliuretan segmentat, care, alungit sub o forță de tracțiune până la de 3 ori lungimea sa inițială, își reia rapid și în mod substanțial lungimea inițială, de îndată ce forța de tracțiune încetează a mai fi aplicată.

44

Fibră de sticlă

Fibră alcătuită din sticlă

45

Denumire corespunzând materialului ale cărui fibre sunt compuse, de exemplu din: metal (metalic, metalizat), azbest, hârtie (din hârtie), precedată sau nu de cuvântul „fir” sau „fibră”

Fibre obținute din materii diferite sau noi, altele decât cele enumerate mai sus

46

Elastomultiester

Fibră obținută prin interacțiunea a două sau mai multe macromolecule lineare distincte din punct de vedere chimic (dintre care nici una nu depășește 85 % în masă), în cadrul a două sau mai multe faze distincte care conțin grupuri de esteri ca unitate funcțională dominantă (cel puțin 85 %) și care, după un tratament corespunzător, când sunt întinse până ating o dată și jumătate lungimea inițială, își reiau rapid și în mod substanțial lungimea inițială de îndată ce acțiunea de întindere încetează

47

Elastolefină

Fibră compusă din cel puțin 95 % (din masă) macromolecule parțial reticulate, formate din etilenă și cel putin o altă olefină, și care, alungită sub o forță de tracțiune până când atinge o dată și jumătate lungimea sa inițială, revine rapid și în mod substanțial la lungimea inițială, de îndată ce forța de tracțiune încetează să mai fie aplicată.

48

Melamină

Fibră formată din cel puțin 85 % din masă din macromolecule reticulate, alcătuite din derivați ai melaminei

ANEXA II

EXIGENȚELE MINIME IMPUSE UNUI DOSAR TEHNIC DE CERERE DE DENUMIRE DE FIBRĂ TEXTILĂ NOUĂ

(Articolul 6)

Un dosar tehnic care propune o denumire de fibră textilă nouă în vederea includerii acesteia în anexa I, astfel cum prevede articolul 6, conține minimum informațiile următoare:

   Denumirea propusă a fibrei;

Denumirea propusă trebuie să fie corelată cu compoziția chimică și să furnizeze informații privind caracteristicile fibrei, dacă este cazul. Denumirea propusă trebuie să fie liberă de drepturi și nu trebuie să fie legată de fabricant.

   Definiția propusă a fibrei;

Caracteristicile menționate în definiția noii fibre, ca de exemplu elasticitatea, trebuie să fie verificabile prin metode de analiză care trebuie să fie menționate în dosarul tehnic împreună cu rezultatele experimentale ale analizelor.

   Identificarea fibrelor: formula chimică, diferențele față de fibrele existente și, după caz, date detaliate cum sunt punctul de fuziune, densitatea, indicele de refracție, comportamentul la foc și spectrul FTIR;
   Procentele convenționale propuse;
   Metode de identificare și de cuantificare suficient de elaborate, inclusiv date experimentale;

Solicitantul trebuie să evalueze posibilitatea de a utiliza metodele menționate în anexa VIII la prezentul regulament în vederea analizării amestecurilor comerciale cel mai așteptate ale noii fibre cu alte fibre și să propună cel puțin una din respectivele metode. În ceea ce privește metodele pentru care fibra poate fi considerată ca o componentă insolubilă, solicitantul trebuie să evalueze factorii de corectare de masă ai noii fibre. Toate datele experimentale trebuie să însoțească cererea.

Dacă metodele prezentate în prezentul regulament nu sunt convenabile, solicitantul trebuie să furnizeze un motiv adecvat și să propună o nouă metodă.

Cererea trebuie să conțină toate datele experimentale ale metodelor propuse. Datele privind precizia, fiabilitatea și reproductibilitatea metodelor sunt furnizate împreună cu dosarul.

   Rezultatele testelor efectuate pentru a se evalua posibilele reacții alergice sau alte efecte adverse ale fibrelor noi asupra sănătății umane, în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația UE;
   Informații suplimentare în sprijinul cererii: procesul de producție, interesul reprezentat pentru consumatori;
   La cererea Comisiei, fabricantul sau reprezentantul acestuia furnizează eșantioane reprezentative din noua fibră pură și din amestecuri de fibre care permit validarea metodelor de identificare și de cuantificare propuse.

ANEXA III

DENUMIRI MENȚIONATE ÎN ARTICOLUL 8 ALINEATUL (1)

în limba bulgară: „необработена вълна”,

în limba spaniolă: „lana virgen” sau „lana de esquilado”,

în limba cehă: „střižní vlna”,

în limba daneză: „ren ny uld”,

în limba germană: „Schurwolle”,

în limba estonă: „uus vill”,

în limba irlandeză: „olann lomra”,

în limba greacă: „πασ0ένο μαλλί”,

în limba engleză: „fleece wool” sau „virgin wool”,

în limba franceză: „laine vierge” sau „laine de tonte”,

în limba italiană: „lana vergine” sau „lana di tosa”,

în limba letonă: „pirmlietojuma vilna” sau „cirptā vilna”,

în limba lituaniană: „natūralioji vilna”,

în limba maghiară: „élőgyapjú”,

în limba malteză: „suf verġni”,

în limba olandeză: „scheerwol”,

în limba poloneză: „żywa wełna”,

în limba portugheză: „la virgem”,

în limba română: „lână virgină”,

în limba slovacă: „strižná vlna”,

în limba slovenă: „runska volna”,

în limba finlandeză: „uusi villa”,

în limba suedeză: „ren ull”.

ANEXA IV

DISPOZIȚII SPECIALE PENTRU ETICHETAREA ANUMITOR PRODUSE

(Articolul 15)

Produse

Dispoziții privind etichetarea

1. Următoarele produse din categoria corsetelor:

Compoziția fibroasă este indicată pe etichetă prin indicarea compoziției întregului produs sau, fie de manieră globală sau de manieră separată, aceea a părților menționate mai jos:

(a) Brasiere

Țesătura exterioară și interioară a cupelor și a spatelui

(b) Corsete

Plastroanele din față, din spate și din părți

(c) Pieptare

Țesătura exterioară și interioară a cupelor, plastroanele din față, spate și părțile laterale

2. Alte produse din categoria corsetelor nemenționate mai sus

Compoziția fibroasă este indicată pe etichetă prin comunicarea compoziției întregului produs sau, fie de manieră globală sau de manieră separată, a compoziției diferitelor părți ale acestor produse. Această etichetare nu este obligatorie pentru părțile care reprezintă mai puțin de 10 % din masa totală a produsului.

3. Toate produsele din categoria corsetelor

Etichetarea separată a diverselor părți ale produselor din categoria corsetelor este efectuată astfel încât consumatorul final să poată să înțeleagă cu ușurință la care părți din produs se referă indicațiile ce figurează pe etichetă.

4. Produsele textile cu imprimeuri decapate

Compoziția fibroasă este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin comunicarea separată a compoziției țesutului de bază precum și cea a părților decapate. Respectivele componente sunt indicate nominal.

5. Produse textile brodate

Compoziția fibroasă este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin comunicarea separată a compoziției țesutului de bază precum și cea a firelor de broderie. Respectivele componente sunt indicate nominal. O astfel de etichetare este obligatorie numai pentru părțile brodate care depășesc 10 % din suprafața produsului.

6. Fire constituite dintr-un miez și un înveliș alcătuit din fibre diferite și puse la dispoziție pe piață ca atare pentru consumatori

Compoziția fibroasă este dată pentru întreg produsul și poate fi indicată prin comunicarea separată a compoziției miezului precum și cea a învelișului. Respectivele componente vor fi indicate nominal.

7. Produse textile din catifea și din pluș, sau produse textile asemănătoare acestora

Compoziția fibroasă este dată pentru întreg produsul și, atunci când produsul este alcătuit dintr-un suport și o suprafață de uzură distinctă, compusă din fibre diferite, ea poate fi indicată separat pentru respectivele componente. Respectivele componente vor fi indicate nominal.

8. Materialele pentru podele și covoarele ale căror suport și suprafață exterioară sunt compuse din fibre diferite

Compoziția poate fi dată numai pentru suprafața de uzură. Suprafața de uzură trebuie să fie indicată nominal.

ANEXA V

PRODUSE PENTRU CARE ETICHETAREA SAU MARCAJUL NU SUNT OBLIGATORII

(Articolul 16 alineatul (2))

1.  Brățări de suport pentru mâneci

2.  Brățări de ceas din materiale textile

3.  Etichete și ecusoane

4.  Mânere căptușite din materiale textile pentru tigăi

5.  Huse pentru cafetiere

6.  Huse pentru ceainice

7.  Mânecuțe pentru protejarea mânecilor

8.  Manșoane, altele decât din pluș

9.  Flori artificiale

10.  Pernițe de ace

11.  Picturi pe canava

12.  Produse textile pentru întărituri și suporturi

13.  Confecții textile uzate, în măsura în care sunt explicit declarate ca atare

14.  Jambiere

15.  Ambalaje, altele decât cele noi și vândute ca atare

16.  Genți suple și fără suport, articole de șelărie, ambele din materiale textile

17.  Articole de călătorie din materiale textile

18.  Tapiserii brodate de mână, finisate sau nu și materiale pentru fabricarea lor, inclusiv fire pentru brodat, vândute separat de canava și special condiționate pentru a fi utilizate pentru astfel de tapiserii

19.  Fermoare

20.  Nasturi și catarame îmbrăcate cu materiale textile

21.  Coperte de cărți din materiale textile

22.  Părți textile ale încălțămintei, cu excepția căptușelilor calde

23.  Seturi de masă compuse din mai multe elemente și a căror suprafață este mai mică de 500 cm2

24.  Țesături și mănuși pentru scoaterea platourilor din cuptor

25.  Huse pentru suporturi de ouă

26.  Truse de machiaj

27.  Pungi pentru tutun din materiale textile

28.  Truse din materiale textile pentru ochelari, țigări și trabucuri, brichete și piepteni

29.  Articole de protecție pentru sport, cu excepția mănușilor

30.  Truse de toaletă

31.  Truse pentru întreținerea încălțămintei

32.  Articole funerare

33.  Produsele de unică folosință, cu excepția vatei

34.  Articole textile supuse regulilor farmacopeii europene și acoperite prin menționarea acestora, bandaje de folosință medicală și ortopedică multiplă și articole textile de ortopedie în general.

35.  Articole textile, inclusiv corzi, sfori și funii supuse punctului 12 din anexa VI, destinate în mod normal:

   (a) să fie utilizate în mod instrumental în activități de producție și de prelucrare a bunurilor;
   (b) să fie încorporate în mașini, instalații (de exemplu, pentru încălzire, climatizare sau iluminat), aparate menajere și altele, vehicule și alte mijloace de transport, sau la operarea, întreținerea și echiparea acestora, cu excepția prelatelor din foaie de cort și a accesoriilor din materiale textile pentru autoturisme, accesorii vândute separat de vehicule

36.  Produse textile de protecție și de securitate, cum ar fi centurile de securitate, parașutele, vestele de salvare, toboganele de urgență, dispozitivele împotriva incendiilor, vestele antiglonț și îmbrăcămintea de protecție specială (de exemplu: protecție împotriva focului, a agenților chimici sau alte riscuri pentru securitate)

37.  Structuri gonflabile (de exemplu: săli de sport, standuri de expoziție sau spații de stocare), cu condiția ca indicațiile privind performanțele și specificațiile tehnice ale acestor produse să fie furnizate

38.  Vele

39.  Articole textile pentru animale

40.  Drapele și baniere

ANEXA VI

PRODUSE PENTRU CARE NUMAI ETICHETAREA SAU MARCAJUL GLOBAL SUNT OBLIGATORII

(Articolul 16 alineatul (3))

1.  Linoleumuri

2.  Cârpe pentru șters

3.  Margini și garnituri

4.  Pasmanterie

5.  Centuri

6.  Bretele

7.  Genunchiere și jartiere

8.  Șireturi de pantofi și de cizme

9.  Panglici

10.  Elastice

11.  Ambalaje noi și vândute ca atare

12.  Sfoară pentru ambalare și sfoară pentru agricultură (pentru legat snopi); sfori, frânghii și funii, altele decât cele precizate în anexa V, nr. 35(22)

13.  Seturi de masă

14.  Batiste

15.  Fileuri pentru cocuri și pentru păr

16.  Cravate și papioane pentru copii

17.  Bărbițe pentru copii; mănuși de menaj și mănuși de baie

18.  Fire pentru cusut, cârpit, brodat, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, în unități mici și a căror greutate netă nu depășește un gram

19.  Benzi pentru draperii, storuri și jaluzele

ANEXA VII

ELEMENTE CARE NU SE IAU ÎN CONSIDERARE LA DETERMINAREA PROCENTAJULUI DE FIBRE

(Articolul 17)

Produse

Elemente excluse

a) Toate produsele textile

(i) Părți netextile, tivuri, etichete și ecusoane, margini și garnituri care nu fac parte integrantă din produs, nasturi și catarame îmbrăcate cu materiale textile, accesorii, ornamente, panglici neelastice, fire și benzi elastice adăugate în locuri specifice și limitate ale produsului.

(ii) Corpuri grase, lianți, lesturi, apreturi și produse de impregnare, produse auxiliare de vopsire și de impregnare, și alte produse de tratare a textilelor.

b) Materiale pentru podele și covoare

Toate elementele constitutive altele decât suprafețele de uzură

c) Țesături pentru tapiserie

Legăturile și urzelile de unire și de umplere care nu fac parte din suprafața de uzură

d) Perdele și draperii

Legăturile și urzelile de unire și de umplere care nu fac parte din fața țesăturii;

e) Șosete

Fire elastice utilizate pentru glezne precum și firele de întărire și consolidare utilizate pentru degete și pentru călcâie

f) Colanți

Fire elastice utilizate pentru talie precum și firele de întărire și consolidare utilizate pentru degete și pentru călcâie

g) Produse textile altele decât cele vizate de la punctul b) până la f)

Țesături pentru baze sau suporturi, întărituri și consolidări, furnituri (între materiale și căptușeală) și dubluri din pânză, fire pentru cusut și asamblat, cu condiția ca să nu înlocuiască țesătura și/sau urzeala stofei și sub rezerva articolului 14 alineatul (1), căptușelile.

În sensul prezentei dispoziții:

(i)materialele pentru baze și suporturi ale produselor textile care servesc ca dubluri pentru suprafețele de uzură, mai ales în ceea ce privește cuverturile și țesăturile duble precum și dublurile pentru țesăturile din catifea sau pluș și produse similare acestora nu sunt considerate ca suporturi care să fie înlăturate

(ii)„întărituri și consolidări” înseamnă firele sau stofele adăugate în locuri specifice și limitate ale produselor textile, cu scopul de a le întări sau de a le conferi rigiditate sau grosime

ANEXA VIII

METODE DE ANALIZĂ CANTITATIVĂ A AMESTECURILOR DE FIBRE TEXTILE BINARE ȘI TERNARE

CAPITOLUL 1

I.  Pregătirea eșantioanelor și a specimenelor de analiză pentru determinarea compoziției fibroase a produselor textile

1.  DOMENIU DE APLICARE

Prezentul capitol prezintă procedurile de obținere a eșantioanelor de laborator de o dimensiune adecvată pentru tratare prealabilă în vederea analizei cantitative (de exemplu, cu o masă care să nu depășească 100 g) din volumul global de eșantioane de laborator și pentru selectarea specimenelor de testare din eșantioanele de laborator care au fost tratate în prealabil pentru îndepărtarea materialelor nefibroase(23).

2.  DEFINIȚII

2.1.  Lotul - Cantitatea de material care este evaluată pe baza unei serii de rezultate de analiză. Aceasta poate cuprinde, de exemplu, tot materialul dintr-o livrare de țesătură; cantitatea de material țesută dintr-un anumit sul; o încărcătură expediată de fire , un balot sau un set de baloți de fibre în stare crudă.

2.2.  Eșantion global de laborator - Acea porțiune a lotului considerată drept reprezentativă pentru ansamblu și care este pusă la dispoziția laboratorului. Mărimea și natura eșantionului global este adecvată pentru a acoperi în mod corespunzător variabilitatea lotului și pentru a facilita manipularea în laborator(24).

2.3.  Eșantionul de laborator - Acea porțiune a eșantionului global de laborator care este supusă tratării prealabile pentru îndepărtarea materialelor nefibroase și din care sunt prelevate specimenele de analiză. Mărimea și natura eșantionului de laborator este adecvată pentru a acoperi în mod corespunzător variabilitatea eșantionului global de laborator(25).

2.4.  Specimenul de analiză - acea porțiune de material necesară pentru a da un rezultat individual selectată din eșantionul de laborator.

3.  PRINCIPIU

Eșantionul de laborator este astfel selecționat încât să fie reprezentativă pentru eșantionul global de laborator.

Specimenele de analiză sunt luate din eșantionul de laborator în așa mod încât fiecare dintre ele să fie reprezentativ pentru proba eșantionul de laborator.

4.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE FIBRE LIBERE

4.1.  Fibre neorientate - Se obține eșantionul de laborator selecționând în mod aleatoriu mănunchiuri de fibre din eșantionul global de laborator. Se amestecă foarte bine întregul eșantion de laborator cu ajutorul unei carde de laborator(26). Rețeaua de fibre sau amestecul, inclusiv fibrele libere și fibrele care au aderat la dispozitivul de melanjare se supun operației de tratare prealabilă. Apoi se selecționează specimene de analiză, proporțional cu masele respective, din rețeaua de fibre sau din amestec, din fibrele libere și din fibrele care au aderat la dispozitivul de amestecare.

Daca rețeaua de cardă rămâne intactă după tratarea prealabilă, specimenele de analiză se selecționează după procedura descrisă la punctul 4.2. Dacă rețeaua de cardă nu rămâne intactă după tratarea prealabilă, specimenele de analiză se selecționează prin prelevarea aleatorie a cel puțin 16 mănunchiuri mici, de dimensiune adecvată și aproximativ egală urmată de amestecarea lor.

4.2.  Fibre orientate (carde, rețele, panglici, șuvițe) – Din părți selectate în mod aleatoriu ale eșantionului global de laborator se decupează cel puțin 10 secțiuni transversale cu o greutate individuală de aproximativ 1 g. Eșantionul de laborator astfel format se supune operației de tratare prealabilă. Se recombină secțiunile transversale așezându-le una lângă alta și se obține specimenul de analiză tăind din ele în așa fel încât să se ia câte o porțiune din fiecare din cele 10 secțiuni.

5.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE FIRE

5.1.  Fire în bobine sau în scule – Se utilizează toate bobinele din eșantionul global de laborator.

Se prelevă lungimi continue, corespunzătoare și egale din fiecare bobină, fie prin formare de jurubițe cu același număr de înfășurări pe o vârtelniță(27), fie printr-un alt mijloc. Se reunesc lungimile de fir, fie sub forma unei jurubițe unice, fie sub formă de cablu pentru a obține eșantionul de laborator, verificându-se ca în jurubiță sau în cablu să se afle lungimi egale din fiecare format.

Eșantioanele de laborator se supun tratării prealabile.

Se prelevă specimene de analiză din eșantionul de laborator prin tăierea unui fascicul de fire de lungime egală din jurubițe sau din cablu, având grijă ca fasciculul să conțină toate firele din eșantion.

Dacă t este numărul de tex al firului și n este numărul bobinelor de fir selecționate din eșantionul global de laborator, atunci pentru a obține un eșantion de analiză de 10 g, lungimea firului ce trebuie extras din fiecare bobină este de106/nt cm.

Dacă nt este ridicat, adică depășește 2 000, se poate forma o jurubiță mai voluminoasă și aceasta poate fi secționată transversal în două locuri, astfel încât să se obțină un cablu cu o greutatea adecvată. Extremitățile unui eșantion prezentat sub formă de cablu sunt legate în mod corespunzător înainte de tratarea prealabilă iar specimenele de analiză sunt prelevate la o distanță suficientă față de nod.

5.2.  Fire din urzeală – Se prelevează un eșantion de laborator prin secționarea unei anumite lungimi din extremitatea urzelii, nu mai mică de 20 cm și cuprinzând toate firele de urzeală cu excepția firelor de margine, care se elimină. Mănunchiul de fire se leagă la una din extremități. Dacă eșantionul este prea mare pentru tratare prealabilă în totalitatea sa, acesta se împarte în două sau mai multe porțiuni, fiecare legată pentru tratare prealabilă și se reunesc porțiunile după ce fiecare a fost tratată prealabil separat. Se prelevează un specimen de analiză prin tăierea unei lungimi adecvate din eșantionul de laborator de la capătul îndepărtat al legăturii cuprinzând toate firele din urzeală. Pentru o urzeală de N fire de t tex, lungimea unui specimen cu masa de 1 g este de 105/Nt cm.

6.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE ȚESĂTURĂ

6.1.  Dintr-o eșantion globală de laborator constând dintr-un singur cupon reprezentativ al țesătură

Se taie o fâșie diagonală dintr-un colț în altul și se îndepărtează marginile. Această fâșie este eșantionul de laborator. Pentru a obține un eșantion de laborator de x g, suprafața fâșiei va fi de x104/G cm2

unde G este masa țesăturii în g/m2.

Eșantionul de laborator se supune tratării prealabile și apoi se taie fâșia transversal în patru lungimi egale care se suprapun. Se prelevează specimene de analiză din oricare parte a țesăturii stratificate tăind toate straturile așa încât fiecare specimen să conțină câte o lungime egală din fiecare strat.

Dacă țesătura are model țesut, se ia lățimea eșantionului de laborator, măsurată pe direcția urzelii, nu mai mică de o urzeală repetată a desenului. Dacă, pentru a satisface această cerință, eșantionul laborator este prea mare pentru a fi tratat ca un întreg, se taie în părți egale, se tratează prealabil părțile separat, se suprapun înainte de a se alege specimenul de analiză, având grijă ca părțile corespunzătoare ale desenului să nu coincidă.

6.2.  Dintr-o eșantion global de laborator constând din mai multe cupoane

Se tratează fiecare cupon conform celor menționate la punctul 6.1 și se determină separat fiecare rezultat.

7.  PRELEVARE DE EȘANTIOANE DE CONFECȚII ȘI PRODUSE FINITE

Eșantionul global de laborator este în mod normal un produs confecționat, finit sau o parte reprezentativă dintr-un astfel de produs.

După caz, se determină procentajul diferitelor părți ale produsului care nu au același conținut de fibre, pentru a putea verifica conformitatea cu articolul 14.

Se selectează un eșantion de laborator, reprezentativ pentru o anume parte a confecției sau a produsului finit, a cărei compoziție trebuie să fie menționată pe etichetă. Dacă articolul are mai multe etichete, se selectează eșantioane de laborator reprezentative pentru fiecare parte ce corespunde unei anumite etichete.

Dacă produsul a cărui compoziție trebuie determinată nu este uniform, s-ar putea să fie necesar să se selecționeze eșantioane de laborator din fiecare parte a produsului și să se determine proporțiile relative ale diferitelor părți raportate la ansamblul produsului în cauză.

Apoi se calculează procentele ținând seama de proporțiile relative ale părților eșantionate.

Eșantioanele de laborator se supun tratării prealabile.

Apoi se selectează specimene de analiză reprezentative din eșantioanele de laborator tratate prealabil.

II.  Informații privind metodele de analiză cantitativă a amestecurilor de fibre textile

Metodele de analiză cantitativă a amestecurilor de fibre se bazează pe două procedee principale: separarea manuală și separarea chimică a fibrelor.

Metoda de separare manuală este folosită ori de câte ori este posibil, deoarece dă în general rezultate mai precise decât metoda chimică. Ea se poate utiliza pentru toate textilele ale căror fibre componente nu formează un amestec intim, cum este cazul firelor formate din mai multe elemente, fiecare din ele constituite dintr-un singur tip de fibră sau cazul țesăturilor, la care fibra din urzeală este diferită de fibra din bătătură sau al țesăturilor tricotate care pot fi descompuse în fire de diferite tipuri.

În general, metodele chimice de analiză cantitativă se bazează pe solubilizarea selectivă a componenților individuali. După eliminarea unuia din componenți se cântărește reziduul insolubil iar proporția componentului solubil se calculează în funcție de pierderea în greutate. Această primă parte a anexei furnizează informații comune privind analizele efectuate conform acestei metode, valabile pentru amestecurile de fibre luate în considerare în prezenta anexă, indiferent de compoziția acestora. Ea este deci folosită în asociație cu secțiunile individuale următoare din anexă și care conțin procedurile detaliate aplicabile anumitor amestecuri fibroase. În mod ocazional, o analiză se poate baza pe un alt principiu decât solubilizarea selectivă; în astfel de cazuri, în secțiunea adecvată sunt furnizate detalii complete.

Amestecurile de fibre în timpul prelucrării și, într-o măsură mai mică, textilele finite pot conține materiale nefibroase, cum ar fi grăsimi, ceruri sau adjuvanți sau materiale solubile în apă, fie de proveniență naturală, fie adăugate pentru a facilita prelucrarea. Materialul nefibros trebuie îndepărtat înainte de analiză. Din acest motiv este prezentată și o metodă de îndepărtare a uleiurilor, grăsimilor, cerurilor și a substanțelor solubile în apă.

În plus, textilele pot conține rășini sau alți produși auxiliari utilizați pentru a le conferi proprietăți speciale. Acești produși, în cazuri excepționale inclusiv coloranții, pot interacționa cu reactivul chimic asupra componentei solubile, și/sau pot fi parțial sau complet îndepărtați de către reactivul chimic. Acest gen de produși auxiliari pot, în consecință, genera erori și se îndepărtează înainte ca proba sa fie analizată. Dacă este imposibil să se îndepărteze astfel de produși auxiliari, metodele de analiză prezentate în anexa de față nu mai sunt aplicabile.

Colorantul din țesăturile vopsite se consideră parte integrantă a fibrei și nu se îndepărtează.

Analizele se efectuează pe baza masei uscate, fiind prezentată și o procedură de determinare a masei uscate.

Rezultatul se obține prin aplicarea procentelor convenționale indicate în anexa IX la prezentul regulament la masa uscată a fiecărei fibre.

Toate fibrele prezente în amestec sunt identificate înainte de a fi supuse oricărei analize. În unele metode componentul insolubil al unui amestec poate fi parțial dizolvat de reactivul folosit pentru a solubiliza componentul(componenții) solubil(i).

Acolo unde este posibil, au fost aleși reactivi având un efect redus sau inexistent asupra fibrelor insolubile. Dacă pierderea de masă survine în timpul analizei, rezultatul este corectat; în acest scop se furnizează factori de corecție. Acești factori au fost determinați în mai multe laboratoare prin tratarea cu reactivul adecvat după cum este specificat în metoda de analiză a fibrelor curățate prin tratare prealabilă.

Acești factori de corecție se aplică numai fibrelor normale, pentru fibrele degradate înaintea sau în timpul prelucrării fiind necesari factori de corecție diferiți. Procedurile date se aplică numai în cazul determinărilor individuale.

Se efectuează cel puțin două determinări pe eșantioane separate de analiză atât în cazul separării manuale, cât și în cazul separării pe cale chimică.

Pentru confirmare, dacă nu este imposibil din punct de vedere tehnic, se recomandă folosirea procedurilor alternative, prin care constituentul care a fost reziduu în metoda standard să fie dizolvat primul.

CAPITOLUL 2

Metode pentru analiza cantitativă a anumitor amestecuri binare de fibre

I.  Informații generale comune tuturor metodelor prezentate pentru analiza chimică cantitativă a amestecurilor de fibre textile

I.1.  Obiect și domeniu de aplicare

Domeniul de aplicare pentru fiecare metodă precizează la care tipuri de fibre se poate aplica metoda.

I.2.  Principiu

După identificarea componentelor amestecului, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi se îndepărtează unul din componenți, de obicei prin dizolvare selectivă(28). Se cântărește reziduul insolubil și se calculează proporția componentului solubil începând de la pierderea în greutate. Cu excepția dificultăților tehnice, este preferabil să se dizolve fibra prezentă în cea mai mare proporție, pentru a obține ca reziduu fibra prezentă în cea mai mică proporție.

I.3.  Materiale și echipament

I.3.1.  Aparatura

I.3.1.1.  Creuzete filtrante și flacoane de cântărire suficient de mari pentru a cuprinde astfel de creuzete filtrante sau orice fel de aparatură care dă rezultate identice.

I.3.1.2.  Vas cu vid.

I.3.1.3.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

I.3.1.4.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

I.3.1.5.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

I.3.1.6.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

1.3.2.  Reactivi chimici

I.3.2.1.  Eter de petrol, redistilat, cu fierbere între 40 și 60 °C.

I.3.2.2.  Alți reactivi sunt menționați în secțiunile corespunzătoare ale fiecărei metode. Toți reactivii utilizați sunt puri din punct de vedere chimic.

I.3.2.3.  Apă distilată sau deionizată.

I.3.2.4.  Acetonă.

I.3.2.5.  Acid ortofosforic.

I.3.2.6.  Uree.

I.3.2.7.  Bicarbonat de sodiu.

Toți reactivii folosiți sunt puri din punct de vedere chimic.

I.4.  Atmosferă de condiționare și de testare

Deoarece se determină masa uscată, nu este necesară condiționarea specimenului sau efectuarea analizelor într-o atmosferă condiționată.

I.5.  Eșantionul de laborator

Se ia un eșantion de laborator care este reprezentativ pentru eșantionul global de laborator și suficient de mare ca să furnizeze toate specimenele necesare, de 1 g minimum fiecare.

I.6.  Tratarea prealabilă a eșantionului de laborator(29)

În cazul în care în amestec este prezentă o substanță care nu trebuie luată în considerare la calcularea procentuală (a se vedea articolul 17 din prezentul regulament), aceasta trebuie mai întâi îndepărtată printr-o metodă care să nu afecteze celelalte componente fibroase.

În acest sens, materialul nefibros care poate fi extras cu eter de petrol și apă este îndepărtat prin tratarea probei uscate la aer într-un extractor Soxhlet cu eter de petrol timp de o oră, la minimum șase cicluri de extracție pe oră. Se lasă ca eterul de petrol să se evaporeze din eșantion, care este apoi extras prin tratament direct constând în înmuierea specimenului în apă la temperatura camerei timp de o oră, apoi în înmuierea eșantionului în apă la temperatura de 65 ± 5 °C timp de încă o oră, agitând lichidul din timp în timp. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se îndepărtează apa în exces din eșantion prin stoarcere, extragere prin vidare sau centrifugare și apoi se lasă eșantionul să se usuce la aer.

În cazul elastolefinei sau al amestecurilor de fibre care conțin elastolefină și alte fibre (lână, păr de origine animală, mătase, bumbac, in, cânepă, iută, abaca, alfa, fibră din coajă de nucă de cocos, sorg, ramie, sisal, cupro, modal, fibre proteinice, viscoză, fibre acrilice, poliamidă sau nailon, poliester, elastomultiester), procedura descrisă anterior este ușor modificată, prin înlocuirea eterului de petrol cu acetona.

În cazul amestecurilor binare care conțin elastolefină și acetat, se aplică următoarea procedură de tratare prealabilă. Se extrage specimenul timp de 10 minute la 80 °C cu o soluție care conține 25 g/l de 50 % acid ortofosforic și 50g/l de uree. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se spală specimenul în apă, apoi se scurge și se spală într-o soluție de 0,1 % de bicarbonat de sodiu, după care se spală cu atenție în apă.

În situația în care materialul nefibros nu poate fi extras cu eter de petrol și apă, el se îndepărtează prin înlocuirea metodei cu apă descrisă anterior cu o altă metodă adecvată, care să nu modifice substanțial niciun constituent fibros. Totuși, pentru unele fibre naturale de origine vegetală nealbite (de exemplu iuta, fibra de nucă de cocos) trebuie să se țină seama că tratarea prealabilă normală cu eter de petrol și cu apă nu îndepărtează toate substanțele naturale nefibroase; totuși, nu se aplică un tratament prealabil suplimentar dacă proba nu conține agenți de finisare insolubili atât în eter de petrol cât și în apă.

Buletinele de analiză includ detalii complete privind metodele de tratare prealabilă folosite.

I.7.  Procedura de testare

I.7.1.  Instrucțiuni generale

I.7.1.1.  Uscarea

Se efectuează toate operațiile de uscare timp de minimum 4 ore și maximum 16 ore, la 105 ± 3°C, într-o etuvă ventilată, cu ușa etuvei în permanență închisă. Dacă perioada de uscare este mai mică de 14 ore, specimenul trebuie cântărit pentru a verifica dacă masa lui a devenit constantă. Se consideră că masa a devenit constantă dacă, după o perioadă suplimentară de 60 de minute de uscare, variația sa este mai mică de 0,05 %.

Se recomandă să se evite manevrarea creuzetelor filtrante, a flacoanelor de cântărire, a specimenelor și a reziduurilor cu mâinile neprotejate, pe perioada operațiunilor de uscare, răcire și cântărire.

Specimenele se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă repede în uscător.

Creuzetele filtrante se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă rapid în uscător.

Când se folosesc alte aparate decât creuzetele filtrante, operațiile de uscare în etuvă se efectuează în așa fel încât să asigure determinarea masei uscate a fibrelor, fără pierderi.

I.7.1.2.  Răcirea

Toate operațiile de răcire se efectuează în uscător, acesta fiind plasat lângă balanță, până la răcirea completă a flaconului de cântărire și, în orice caz, nu trebuie să dureze mai puțin de două ore.

I.7.1.3.  Cântărirea

După răcire se efectuează cântărirea flaconului de cântărire în interval de două minute de la scoaterea acestuia din uscător. Cântărirea se efectuează cu o precizie de 0,0002 g.

I.7.2.  Mod de lucru

Din eșantionul de laborator tratat în prealabil se prelevează un specimen de analiză cu masa de minimum 1 g. Firele sau țesătura sunt decupate în lungimi de aproximativ 10 mm, deșirate pe cât de mult este posibil. Se usucă specimenul într-un flacon de cântărire, se răcește în uscător și se cântărește. Se transferă specimenul în vasul de sticlă menționat în secțiunea corespunzătoare a metodei respective a Uniunii, se recântărește imediat flaconul de cântărire și se obține masa uscată a specimenului prin diferență. Se finalizează analiza în modul prevăzut în secțiunea corespunzătoare a metodei aplicabile. Se examinează reziduul la microscop pentru a verifica dacă prin tratament s-a îndepărtat complet fibra solubilă.

I.8.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Masa componentei insolubile se exprimă în procente raportate la masa totală de fibră din amestec. Procentul de componentă solubilă se obține prin diferență. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procentele convenționale și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile și al analizei. Calculele se efectuează aplicând formula prezentată la punctul I.8.2.

I.8.1.  Calcularea procentului de component insolubil pe baza masei uscate și pure, fără a lua în considerare pierderea de material fibros în timpul tratării prealabile.

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000001.jpg

unde

P1 %este procentul componentului insolubil uscat și pur,

meste procentul de masă uscată a specimenului de analiză după tratare prealabilă,

reste masa uscată a reziduului,

deste factorul de corecție pentru pierderea de masă a componentului insolubil în reactiv în timpul analizei. Valorile adecvate ale lui „d” sunt prezentate în secțiunile corespunzătoare ale fiecărei metode.

Desigur, aceste valori ale lui „d” sunt, desigur, valorile normale aplicabile fibrelor nedegradate chimic.

I.8.2.  Calcularea procentului de component insolubil pe baza masei uscate și pure, cu ajustările date de factorii convenționali, și, unde este cazul, de factorii de corecție pentru pierderea de greutate în timpul tratării prealabile.

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000002.jpg

unde

P1A % este procentul de component insolubil corectat cu procentele convenționale stabilite și pierderea de masă în timpul tratării prealabile.

P1 este procentul de component insolubil uscat și pur, așa cum a fost calculat cu formula de la punctul I.8.1.

a1 este procentul convențional stabilit pentru componentul insolubil (a se vedea anexa IX).

a2 este procentul convențional stabilit pentru componentul solubil (a se vedea anexa IX).

b1 este pierderea procentuală a componentului insolubil cauzată de tratarea prealabilă

b2 este pierderea procentuală a componentului solubil cauzată de tratarea prealabilă

Procentajul celui de-al doilea component este P2A % = 100 - P1A %

În cazul în care se folosește o tratare prealabilă specială, valorile b1 și b2 se determină, dacă este posibil, supunând fiecare dintre constituenții fibrei pure tratării prealabile aplicate în cursul analizei. Fibrele pure sunt acelea care nu conțin niciun fel de material nefibros cu excepția celui conținut în mod normal (fie natural, fie datorită procesului de fabricație), în starea (nealbită, albită) în care se află în materialul supus analizei.

Atunci când nu sunt disponibile fibrele separate și pure folosite în producerea materialului supus analizei, ar trebui se folosesc valorile medii ale lui b1 și b2, obținute din testele efectuate pe fibre pure, similare celor din amestecul supus examinării.

Dacă se aplică o tratare prealabilă normală prin extracție cu eter de petrol și apă, factorii de corecție b1 și b2 pot fi în general neglijați, cu excepția bumbacului nealbit, inului nealbit și a cânepei nealbite, unde pierderea datorită tratării prealabile este considerată în mod convențional ca fiind 4 % și în cazul polipropilenei 1 %.

În cazul altor fibre, pierderile datorită tratării prealabile nu sunt, prin convenție, luate în calcul.

II.  Metoda analizei cantitative prin separare manuală

II.1.  Domeniu de aplicare

Metoda poate fi folosită pentru fibre de toate tipurile cu condiția ca ele să nu formeze un amestec intim și să poată fi separate manual.

II.2.  Principiu

După identificarea componenților textili, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi se îndepărtează fibrele manual, se usucă și se cântăresc pentru a calcula proporția fiecărei fibre în amestec.

II.3.  Aparatura

II.3.1.  Flacoane de cântărire sau orice fel de aparatură care furnizează rezultate identice.

II.3.2.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

II.3.3.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

II.3.4.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

II.3.5.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

II.3.6.  Ac.

II.3.7.  Torsiometru sau un aparat similar.

II.4.  Reactivi chimici

II.4.1.  Eter de petrol, redistilat, cu fierbere între 40 și 60 °C.

II.4.2.  Apă distilată sau deionizată.

II.5.  Atmosferă de condiționare și de testare

A se vedea I.4.

II.6.  Eșantionul de laborator

A se vedea I.5.

II.7.  Tratarea prealabilă a eșantionului de laborator

A se vedea I.6.

II.8.  Mod de lucru

II.8.1.  Analiza firelor

Selectați din eșantionul de laborator tratat în prealabil un specimen cu masa de minimum 1 g. Pentru firele foarte subțiri analiza poate fi efectuată pe o lungime minimă de 30 m, indiferent de masa acesteia.

Se taie firul în bucăți de o lungime corespunzătoare și se separă tipurile de fibre cu ajutorul unui ac sau, dacă este necesar, cu ajutorul unui torsiometru. Tipurile de fibre astfel obținute se plasează în flacoane de cântărire cântărite în prealabil și se usucă la 105 ± 3 °C până la obținerea unei mase constante, conform descrierii de la punctele I.7.1 și I.7.2.

II.8.2.  Analiza țesăturii

Se prelevează din eșantionul de laborator tratat prealabil un eșantion fără lizieră, cu masa de minimum 1 g, cu marginile prinse cu grijă pentru a evita destrămarea și paralel cu direcția firelor de urzeală sau de bătătură sau, în cazul tricoturilor, cu direcția șirurilor sau a rândurilor. Se separă diferitele tipuri de fibre, se colectează în flacoane de cântărire cântărite în prealabil și se continuă ca la punctul II.8.1.

II.9.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Se exprimă masa fiecărei fibre din amestec în procente din masa totală a amestecului de fibre. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procentele convenționale stabilite și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile.

II.9.1.  Calcularea procentului masei de fibre uscate și pure, fără a lua în considerare pierderea de material în timpul tratării prealabile.

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000003.jpg

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură,

m1 este masa uscată și pură a primului component,

m2 este masa uscată și pură a celui de-al doilea component.

II.9.2.  Pentru calcularea procentului fiecărui component corectat cu procentele convenționale stabilite și, după caz, cu factorii de corecție pentru pierderea de masă în timpul tratării prealabile, a se vedea punctul I.8.2.

III.1.  Precizia metodelor

Precizia indicată în metodele individuale se referă la reproductibilitate.

Reproductibilitatea se referă la fiabilitate, în sensul unor valori experimentale foarte apropiate obținute de laboranții din diferite laboratoare, în momente diferite, folosind aceeași metodă și obținând rezultate individuale pe specimene ale unui amestec omogen identic.

Reproductibilitatea se exprimă prin limite de încredere a rezultatelor la un nivel de încredere de 95 %.

Prin aceasta se înțelege că diferența între două rezultate dintr-o serie de analize efectuate în laboratoare diferite, în condițiile aplicării normale și corecte a metodei la un amestec omogen identic, nu va fi depășită decât în cinci cazuri din 100.

III.2.  Buletinul de analiză

III.2.1.  Se indică faptul că analiza a fost efectuată în conformitate cu această metodă.

III.2.2.  Se dau detalii cu privire la eventuale tratări prealabile speciale (a se vedea punctul I.6.).

III.2.3.  Se comunică rezultatele individuale și media aritmetică, cu o precizie de 0,1 fiecare.

IV.  Metode speciale

TABEL RECAPITULATIV

Metodă

Domeniu de aplicare

Reactiv

Componentă solubilă

Componentă insolubilă

1.

Acetat

Anumite alte fibre

Acetonă

2.

Anumite fibre proteinice

Anumite alte fibre

Hipoclorit

3.

Viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre modale

Bumbac, elastolefină sau melamină

Acid formic și clorură de zinc

4.

Poliamidă sau nailon

Anumite alte fibre

Acid formic, 80 % m/m

5.

Acetat

Triacetat, elastolefină sau melamină

Alcool benzilic

6.

Triacetat sau polilactidă

Anumite alte fibre

Diclormetan

7.

Anumite fibre celulozice

Poliester, elastomultiester sau elastolefină

Acid sulfuric, 75 % m/m

8.

Fibre acrilice, anumite fibre modacrilice sau anumite clorofibre

Anumite alte fibre

Dimetilformamidă

9.

Anumite clorofibre

Anumite alte fibre

Sulfură de carbon/acetonă, 55,5/44,5 v/v

10.

Acetat

Anumite clorofibre, elastolefină sau melamină

Acid acetic glacial

11.

Mătase

Lână, păr, elastolefină sau melamină

Acid sulfuric, 75 % m/m

12.

Iută

Anumite fibre de origine animală

Metoda conținutului de azot

13.

Polipropilenă

Anumite alte fibre

Xilen

14.

Anumite alte fibre

Clorofibre (homopolimeri ai clorurii de vinil), elastolefină sau melamină

Metoda cu acid sulfuric concentrat

15.

Clorofibre, anumite fibre modacrilice, anumiți elastani, acetați, triacetați

Anumite alte fibre

Ciclohexanonă

16.

Melamină

Bumbac sau aramidă

Acid formic fierbinte, 90 % m/m

METODA Nr. 1

ACETAT ȘI ANUMITE ALTE FIBRE

(Metoda cu acetonă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. acetat (19)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), in (7), cânepă (8), iută (9), abaca (10), alfa (11), fibră din coajă de nucă de cocos (12), sorg (13), ramie (14), sisal (15), cupro (21), modal (22), fibre proteinice (23), viscoză (25), fibre acrilice (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

Metoda nu se aplică în nici un caz fibrelor de acetat care au fost dezacetilate la suprafață.

2.  PRINCIPIU

Fibrele de acetat se dizolvă cu acetonă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (diferiți de cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactiv

Acetonă.

4.  MOD DE LUCRU

Se respectă procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml se adaugă 100 ml de acetonă pentru fiecare gram de specimen, se agită vasul, se lasă la temperatura camerei timp de 30 minute, agitând ocazional și apoi se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil.

Se repetă tratamentul de încă două ori (efectuând în total trei extracții), dar pe perioade de numai 15 minute, astfel încât timpul total de tratare în acetonă să fie de o oră. Se transferă reziduul în creuzetul filtrant. Se spală reziduul din creuzetul filtrant cu acetonă și se extrage prin vidare. Se umple creuzetul filtrant din nou cu acetonă și se lasă să se golească prin curgere liberă sub efectul gravității.

În final se videază creuzetul filtrant prin vidare, se usucă creuzetul și reziduul, se răcesc și se cântăresc.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Rezultatele se calculează conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care „d”= 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 2

ANUMITE FIBRE PROTEINICE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu hipoclorit)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. anumite fibre proteinice, adică: lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), proteine (23)
   2. bumbac (5), cupro (21), viscoză (25), acrilic (26), clorofibre (27), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), polipropilenă (37), elastan (43), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

Dacă sunt prezente mai multe fibre de tip proteinic, prin această metodă se determină cantitatea totală, dar nu și cantitățile lor individuale.

2.  PRINCIPIU

Fibra proteinică se dizolvă cu soluție de hipoclorit pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de fibră proteinică uscată se calculează prin diferență.

Pentru prepararea soluției de hipoclorit se poate folosi fie hipoclorit de litiu, fie hipoclorit de sodiu.

Hipocloritul de litiu se recomandă în cazurile care presupun un număr mic de analize sau pentru analize efectuate la intervale de timp destul de mari. Aceasta, deoarece procentul de hipoclorit din hipocloritul de litiu solid – spre deosebire de hipocloritul de sodiu – este practic constant. Dacă se cunoaște procentul de hipoclorit, conținutul de hipoclorit nu trebuie verificat iodometric pentru fiecare analiză, deoarece se poate utiliza o cantitate cu o greutate constantă de hipoclorit de litiu.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  vas Erlenmeyer de 250 ml cu dop de sticlă rodat;

(ii)  termostat reglabil la 20 (± 2) °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Reactiv pe bază de hipoclorit

(a)  Soluție de hipoclorit de litiu

Aceasta constă într-o soluție proaspăt preparată conținând 35 (± 2) g/l clor activ (aproximativ 1 M) la care se adaugă o soluție de hidroxid de sodiu cu o concentrație de 5 (± 0,5) g/l preparată anterior. Pentru preparare, se dizolvă 100 grame de hipoclorit de litiu conținând 35 % clor activ (sau 115 grame conținând 30 % clor activ) în aproximativ 700 ml de apă distilată, se adaugă 5 grame de hidroxid de sodiu dizolvate în aproximativ 200 ml apă distilată și se completează până la 1 litru cu apă distilată. Soluția proaspăt preparată nu trebuie verificată iodometric.

(b)  Soluție de hipoclorit de sodiu

Aceasta constă într-o soluție proaspăt preparată conținând 35 (± 2) g/l clor activ (aproximativ 1 M) la care se adaugă o soluție de hidroxid de sodiu de concentrație 5 (± 0,5) g/l pregătită anterior.

Se controlează conținutul de clor activ al soluției prin iodometrie înaintea fiecărei analize.

(ii)  Soluție diluată de acid acetic

Se diluează 5 ml acid acetic glacial cu apă până la un volum total de 1 litru.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: se amestecă aproximativ 1 gram din probă cu aproximativ 100 ml soluție de hipoclorit (hipoclorit de litiu sau de sodiu) în vasul de 250 ml, se agită bine vasul pentru a uda bine proba.

Apoi se încălzește vasul timp de 40 de minute într-un termostat la temperatura de 20 °C, agitând continuu, sau cel puțin la intervale regulate. Deoarece dizolvarea lânii decurge exotermic, căldura de reacție a acestei metode trebuie să fie disipată și îndepărtată. În caz contrar, pot rezulta erori considerabile datorită dizolvării incipiente a fibrelor insolubile.

După 40 de minute se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele fibre reziduale în creuzet prin clătirea vasului cu puțin reactiv pe bază de hipoclorit. Se videază creuzetul și se spală reziduul în mod succesiv cu apă, acid acetic diluat și în final cu apă, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adaos. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se usucă creuzetul prin vidare, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția bumbacului, viscozei, fibrelor modale și melaminei, în cazul cărora d = 1,01, respectiv a bumbacului nealbit, în cazul căruia d = 1,03.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 3

VISCOZĂ, CUPRO SAU ANUMITE TIPURI DE FIBRE DE MODAL ȘI BUMBAC

(Metoda cu acid formic și clorură de zinc)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. viscoză (25) sau cupro (21), inclusiv anumitor tipuri de fibre de modal (22),
   2. bumbac (5), elastolefină (47) și melamină (48).

Dacă se constată prezența vreunei fibre de modal, se efectuează o analiză preliminară pentru a verifica dacă aceasta este solubilă în reactivul chimic.

Metoda nu se aplică amestecurilor în care bumbacul a suferit o degradare chimică importantă și nici în cazurile în care fibrele de viscoză sau cupro au devenit incomplet solubile datorită prezenței anumitor coloranți sau a unor agenți de finisare care nu pot fi îndepărtați complet.

2.  PRINCIPIU

Viscoza, fibrele de cupro sau de modal se dizolvă cu un reactiv constând din acid formic și clorură de zinc, pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia corectată se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul fibrelor de viscoză, cupro sau modal uscate se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml;

(ii)  aparatură pentru menținerea vaselor la 40 (± 2) °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Soluție conținând 20 g de clorură de zinc anhidră topită și 68 g de acid formic anhidru, adusă la 100 g cu apă (adică 20 părți în greutate de clorură de zinc anhidră topită la 80 părți în greutate de acid formic 85 % m/m).

NB:

Se atrage atenția în această privință asupra punctului I.3.2.2, la care se precizează că toți reactivii folosiți trebuie să fie chimic puri; în plus, este esențial să se folosească numai clorură de zinc anhidră topită.

(ii)  Soluție de hidroxid de amoniu: se diluează 20 ml de soluție concentrată de amoniac (greutate specifică 0,880 g/ml) până la 1 litru cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: se plasează imediat specimenul în vasul preîncălzit la 40 °C. Se adaugă câte 100 ml de soluție de acid formic și clorură de zinc, preîncălzită la 40 °C pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită foarte bine vasul. Se menține vasul împreună cu conținutul său la o temperatura constantă de 40 °C timp de două ore și jumătate, agitând vasul o dată pe oră.

Se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele urme de fibre de pe vas în creuzet, cu ajutorul reactivului chimic. Se spală vasul cu 20 ml de reactiv.

Se spală foarte bine creuzetul filtrant și reziduul cu apă la 40 °C. Se clătește reziduul fibros cu aproximativ 100 ml de soluție rece de amoniac (3.2.ii), asigurându-se imersarea reziduului în amoniac timp de 10 minute, apoi se spală bine cu apă rece.

Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru bumbac este 1,02, pentru melamină este 1,01, iar pentru elastolefină este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 2 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 4

POLIAMIDĂ SAU NAILON ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid formic 80 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. poliamidă sau nailon, (30),
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), bumbac (5), cupro (21), fibre de modal (22), viscoză (25), acrilic (26), clorofibre (27), poliester (35), polipropilenă (37), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

După cum s-a menționat mai sus, această metodă se poate aplica și amestecurilor cu lână, dar când conținutul de lână depășește 25 %, se aplică metoda nr. 2 (dizolvarea lânii într-o soluție de hipoclorit de sodiu).

2.  PRINCIPIU

Fibra poliamidică se dizolvă cu acid formic pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de poliamidă sau nailon uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid formic (80 % m/m, densitate relativă la 20 °C: 1,186). Se diluează 880 ml de acid formic 90 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,204) până la 1 l cu apă. O altă posibilitate este diluarea a 780 ml de acid formic între 98 și 100 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,220) până la 1 l cu apă.

Concentrația nu este critică în intervalul 77-83 % m/m acid formic.

(ii)  Soluție diluată de amoniac: se diluează 80 ml de soluție concentrată de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,880) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează: la specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de acid formic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită vasul pentru a se uda specimenul. Se lasă la temperatura camerei timp de 15 minute, agitând ocazional. Se filtrează conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil și se transferă eventualele resturi de fibră în creuzet prin spălarea vasului cu puțin reactiv pe bază de acid formic.

Se usucă creuzetul prin vidare și se spală reziduurile de pe filtru succesiv cu reactiv pe bază de acid formic, cu apă fierbinte, cu soluție diluată de amoniac și în final cu apă rece, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adăugare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare.

În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 5

ACETAT ȘI TRIACETAT

(Metoda cu alcool benzilic)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   acetat (19)
   triacetat (24), elastolefină (47) și melamină (48).

2.  PRINCIPIU

Fibra de acetat se dizolvă cu alcool benzilic la 52 ± 2 °C pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

(iii)  Termostat sau alt dispozitiv pentru menținerea vasului la o temperatură de 52 ± 2 °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Alcool benzilic.

(ii)  Etanol.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic se adaugă 100 ml de alcool benzilic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul, se fixează vasul în agitatorul de tip leagăn astfel încât să fie imersat în baia de apă menținută la 52 ± 2 °C și se agită vasul timp de 20 minute la această temperatură

(în loc să se agite mecanic, vasul se poate scutura manual, cu putere).

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă încă o doză de alcool benzilic în vas și se agită ca mai sus la 52 ± 2 °C timp de 20 minute.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant. Se repetă ciclul de operații o a treia oară.

În final, se toarnă lichidul și reziduul în creuzetul filtrant; se spală eventualele resturi de fibre rămase în vas cu o cantitate suplimentară de alcool benzilic la 52 ± 2 °C. Se videază bine creuzetul filtrant.

Se transferă fibrele într-un vas, se spală cu etanol și după agitare manuală se decantează prin creuzetul filtrant.

Se repetă această operație de clătire de două-trei ori. Se transferă reziduul în creuzet și se extrage prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 6

TRIACETAT ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu diclormetan)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. triacetat (24) sau poliactidă (34)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), (21), modal (22), viscoză (25), acrilic (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

Notă

Fibrele de triacetat care în urma finisării au suferit o hidroliză parțială nu mai sunt complet solubile în acest reactiv. În acest caz, metoda nu se aplică.

2.  PRINCIPIU

Fibrele de triacetat sau de poliactidă se dizolvă cu diclorometan pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de triacetat uscat sau de poliactidă uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactiv

Diclormetan.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de diclormetan pentru fiecare gram de specimen, se pune dopul, se agită vasul la fiecare 10 minute pentru a uda proba, se lasă la temperatura camerei timp de 30 minute, agitând la intervale regulate. Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă 60 ml diclormetan în vasul cu reziduu, se agită manual și se filtrează conținutul vasului prin creuzetul filtrant. Se transferă resturile de fibră rămase în vas spălând vasul cu încă puțin diclormetan. Se usucă prin vidare creuzetul pentru a îndepărta excesul de lichid, se reumple creuzetul filtrant cu diclormetan și se lasă lichidul să curgă liber.

În final, se usucă creuzetul prin vidare pentru îndepărtarea excesului de lichid, apoi se tratează reziduul cu apă fierbinte pentru a elimina tot solventul, se videază, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția poliesterului, a elastomultiesterului și a melaminei, pentru care valoarea lui „d” este 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 7

ANUMITE FIBRE CELULOZICE ȘI POLIESTER

(Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. bumbac (5), in (7), cânepă (8), ramie (14), cupro (21), fibre de modal (22), viscoză (25)
   2. poliester (35), elastomultiester (46) și elastolefină (47).

2.  PRINCIPIU

Fibra celulozică se dizolvă cu acid sulfuric 75 % m/m pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de celuloză uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 500 ml.

(ii)  Termostat sau alt aparat pentru menținerea vasului la 50 ± 5 °C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric de 75 ± 2 % m/m

Se prepară prin adăugarea cu precauție, în timpul răcirii, a 700 ml de acid sulfuric (densitate relativă la 20 °C: 1,84) la 350 ml de apă distilată.

După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(ii)  Soluție diluată de amoniac:

Se diluează 80 ml de soluție de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,88) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 500 ml, se adaugă 200 ml de acid sulfuric 75 % m/m pentru fiecare gram de specimen, se pune dopul, se agită vasul cu grijă, pentru a uda specimenul.

Se menține vasul la temperatura de 50 ± 5 °C timp de o oră, agitând la intervale regulate de circa 10 minute. Se filtrează la vid conținutul vasului printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se transferă resturile de fibre rămase în vas spălând vasul cu încă puțin acid sulfuric 75 %. Se videază creuzetul pentru a îndepărta excesul de lichid, și pentru a spăla reziduul, se umple creuzetul filtrant din nou cu acid sulfuric. Nu se videază creuzetul înainte de curgerea liberă a acidului.

Se spală reziduul succesiv de mai multe ori cu apă rece, de două ori cu soluție de amoniac diluat, și apoi foarte bine cu apă rece, uscând creuzetul de fiecare dată prin vidare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare. În final, se extrage lichidul din creuzet prin vidare, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 8

FIBRE ACRILICE, ANUMITE FIBRE MODACRILICE SAU ANUMITE CLOROFIBRE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește dimetilformamidă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. acrilice (26), anumite fibre modacrilice (29) sau anumite clorofibre (27)(30)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre de modal (22), viscoză (25), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

Se aplică în cazul fibrelor acrilice și al anumitor fibre modacrilice, tratate cu coloranți premetalizați, dar nu în cazul celor vopsite cu coloranți cromatabili.

2.  PRINCIPIU

Fibra acrilică, modacrilică sau clorofibra se dizolvă cu dimetilformamidă încălzită la temperatura de fierbere în baie de apă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, se usucă și se cântărește. Masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de fibra acrilică, modacrilică sau clorofibră uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baie de apă la temperatura de fierbere.

3.2.  Reactiv

Dimetilformamidă (temperatura de fierbere 153 ± 1 °C) care să nu conțină mai mult de 0,1 % apă.

Reactivul este toxic și de aceea se recomandă folosirea unei nișe de laborator.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă pentru fiecare gram de specimen câte 80 ml de dimetilformamidă încălzită în prealabil la temperatura de fierbere pe baie de apă, se pune dopul, se agită vasul pentru a uda specimenul și se încălzește în baia de apă la temperatura de fierbere timp de o oră. În această perioadă se agită ușor vasul cu conținutul său, manual, de cinci ori.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil, reținând fibrele în vas. Se mai adaugă 60 ml dimetilformamidă în vas și se încălzește încă 30 minute, agitând ușor vasul cu conținutul său, manual, de două ori în această perioadă.

Se filtrează conținutul vasului în vid, prin creuzetul filtrant.

Se transferă în creuzet eventualele urme de fibră rămase, spălând vasul cu dimetilformamidă. Se usucă creuzetul prin vidare. Se spală reziduul cu circa 1 litru de apă fierbinte la 70 – 80 °C, umplând de fiecare dată creuzetul filtrant.

După fiecare adăugare de apă, se videază pentru o perioadă scurtă de timp, dar nu până la evacuarea apei prin curgere liberă. Dacă lichidul de spălare se scurge prea încet prin creuzetul filtrant, se poate aplica o ușoară extracție prin vidare.

În final, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția următoarelor cazuri:

lână 1,01

bumbac 1,01

cupro 1,01

fibre de modal 1,01

poliester 1,01

elastomultiester 1,01

melamină 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 9

ANUMITE CLOROFIBRE ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește amestec de sulfură de carbon cu acetonă 55,5/44,5)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. anumite clorofibre (27), și anume anumite fibre de policlorura de vinil, indiferent dacă au fost postclorurate sau nu(31)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre de modal (22), viscoză (25), acrilic (26), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46), elastolefină (47) și melamină (48).

Când conținutul de lână sau mătase din amestec depășește 25 %, se aplică metoda nr. 2.

În cazul în care conținutul de poliamidă sau nailon din amestec depășește 25 %, se aplică metoda nr. 4.

2.  PRINCIPIU

Clorofibra se dizolvă cu un amestec azeotrop de sulfură de carbon și acetonă pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de policlorură de vinil uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Amestec azeotrop de sulfură de carbon și acetonă (55,5 % în volume sulfură de carbon și 44,5 % acetonă). Deoarece reactivul este toxic, se recomandă folosirea nișei de laborator.

(ii)  Etanol (92 % în volume) sau metanol.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Specimenului conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml i se adaugă 100 ml de amestec azeotrop pentru fiecare gram de specimen. Se etanșează foarte bine vasul și se agită cu un agitator mecanic sau se agită manual, cu putere, timp de 20 minute la temperatura camerei.

Se decantează lichidul supernatant printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil.

Se repetă tratamentul cu încă 100 ml de reactiv proaspăt. Se continuă acest ciclu de operații până când nu se mai depune reziduu de polimer pe sticla de ceas atunci când se evaporă o picătură de solvent de extracție. Se transferă reziduul în creuzetul filtrant, folosind mai mult reactiv, se aplică vid pentru a îndepărta excesul de lichid și se clătește creuzetul cu reziduu cu 20 ml alcool și apoi de trei ori cu apă. Se așteaptă ca lichidul de spălare să se evacueze prin curgere liberă înainte de a începe uscarea prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

Notă:

La anumite amestecuri cu un conținut ridicat de clorofibră, se poate constata o contracție semnificativă a dimensiunilor specimenului în timpul procesului de uscare, ceea ce duce la întârzierea dizolvării clorofibrei de către solvent.

Aceasta nu afectează, totuși, dizolvarea finală a clorofibrei în solvent.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 10

ACETAT ȘI ANUMITE CLOROFIBRE

(Metoda care folosește acid acetic glacial)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. acetat (19)
   2. anumite clorofibre (27), și anume fibre de policlorură de vinil, indiferent dacă au fost post-clorurate sau nu, elastolefină (47) și melamină (48).

2.  PRINCIPIU

Fibra de acetat se dizolvă cu acid acetic glacial pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de acetat uscat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Agitator mecanic.

3.2.  Reactiv

Acid acetic glacial (peste 99 %). Acest reactiv trebuie manipulat cu precauție, fiind foarte caustic.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Specimenului conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml i se adaugă 100 ml de acid acetic glacial pentru fiecare gram de specimen. Se etanșează foarte bine vasul și se agită cu un agitator mecanic sau se agită manual, cu putere, timp de 20 minute la temperatura camerei. Se decantează lichidul supernatant printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se repetă tratamentul cu câte 100 ml reactiv proaspăt, de încă două ori, făcând în total trei extracții.

Se transferă reziduul în creuzetul filtrant, se usucă prin vidare pentru a îndepărta excesul de lichid și se spală creuzetul și reziduul cu 50 ml acid acetic glacial și apoi de trei ori cu apă. După fiecare clătire, se lasă ca lichidul de spălare să se evacueze prin curgere liberă înainte de extracția prin vidare. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00.

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 11

MĂTASE ȘI LÂNĂ SAU PĂR

(Metoda care folosește acid sulfuric 75 % m/m)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. mătase (4)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), elastolefină (47) și melamină (48).

2.  PRINCIPIU

Fibra celulozică se dizolvă cu acid sulfuric 75 % m/m pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată(32).

Reziduul se colectează, se spală, se usucă și se cântărește. Masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de mătase uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

Vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric (75 ± 2 % m/m)

Se prepară prin adăugarea cu precauție, în timpul răcirii, a 700 ml de acid sulfuric (densitatea relativă la 20 °C: 1,84) la 350 ml de apă distilată.

După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(ii)  Soluție diluată de acid sulfuric: se adaugă lent 100 ml de acid sulfuric (densitate la 20 °C: 1,84) la 1 900 ml de apă distilată.

   (iii) Soluție diluată de amoniac: se diluează 200 ml de amoniac concentrat (densitate la 20 °C: 0,880) la 1 000 ml de apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml, se adaugă 100 ml de acid sulfuric 75 % m/m pentru fiecare gram de specimen și se pune dopul. Se agită viguros vasul și se ține la temperatura camerei timp de 30 minute. Se agită din nou și apoi se lasă în repaus timp de 30 minute.

Se agită încă o dată și se filtrează conținutul vasului cu creuzetul filtrant cântărit în prealabil. Se spală resturile de fibre din vas cu 75 % reactiv pe bază de acid sulfuric. Se spală reziduul din creuzet succesiv cu 50 ml de reactiv pe bază de acid sulfuric diluat, 50 ml apă și 50 ml soluție diluată de amoniac. De fiecare dată, se lasă fibrele în contact cu lichidul câte 10 minute înainte de a aplica vid pentru extracție. În final se clătește cu apă, lăsând fibrele în contact cu apa timp de 30 minute.

Se videază creuzetul, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru lână este 0,985, pentru elastolefină este 1,00, iar pentru melamină este 1,00.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 12

IUTA ȘI ANUMITE FIBRE DE ORIGINE ANIMALĂ

(Metoda prin determinarea conținutului de azot)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. iută (9)
   2. anumite fibre de origine animală.

Componentul de fibră de origine animală poate consta doar din păr (2 și 3) sau lână (1) sau orice amestec al celor două. Această metodă nu se aplică amestecurilor textile care conțin materiale nefibroase (coloranți, agenți de finisare etc.) pe bază de azot.

2.  PRINCIPIU

Se determină conținutul de azot al amestecului, iar din acesta și din conținutul cunoscut sau presupus al cei doi componenți, se calculează proporția fiecărui component.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Balon de descompunere Kjeldahl, cu o capacitate de 200 – 300 ml.

(ii)  Aparat de distilare Kjeldahl cu injecție de vapori de apă.

(iii)  Aparat de titrare cu precizie de 0,05 ml.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Toluen.

(ii)  Metanol.

(iii)  Acid sulfuric cu densitatea relativă la 20 °C: 1,84.

(iv)  Sulfat de potasiu.

(v)  Dioxid de seleniu.

(vi)  Soluție de hidroxid de sodiu (400 g/litru). Se dizolvă 400 g de hidroxid de sodiu în 400 – 500 ml apă și se diluează până la 1 litru cu apă.

(vii)  Indicator mixt. Se dizolvă 0,1 g roșu de metil în 95 ml etanol și 5 ml apă și se amestecă cu 0,5 g verde de bromocrezol dizolvat în 475 ml etanol și 25 ml apă.

(viii)  Soluție de acid boric. Se dizolvă 20 g acid boric în 1 litru de apă.

(ix)  Acid sulfuric, 0,02 N (soluție volumetrică standard).

4.  TRATAREA PREALABILĂ A PROBEI DE ANALIZĂ

Tratarea prealabilă descrisă în instrucțiunile generale se înlocuiește cu următoarea procedură:

Se extrage proba uscată la aer într-un extractor Soxhlet cu un amestec de 1 volum de toluen și 3 volume de metanol, timp de patru ore la o viteză de minimum 5 cicluri pe oră. Se lasă să se evapore solventul de pe probă la aer și se îndepărtează ultimele urme într-o etuvă la 105 ± 3 °C. Se extrage apoi proba în apă (50 ml la gram de probă) prin fierbere la reflux timp de 30 de minute. Se filtrează, se introduce proba din nou în balon și se repetă extracția cu un volum identic de apă. Se filtrează, se îndepărtează excesul de apă din probă prin stoarcere, extracție prin vidare sau centrifugare, apoi se lasă proba să se usuce la aer.

Notă:

Nu trebuie ignorate efectele toxice ale toluenului și metanolului; la folosirea lor trebuie luate toate măsurile de protecție a muncii.

5.  MOD DE LUCRU

5.1.  Instrucțiuni generale

Se aplică procedura descrisă în instrucțiunile generale cu privire la selectarea, uscarea și cântărirea specimenului.

5.2.  Mod de lucru detaliat

Se transferă specimenul într-un balon de descompunere Kjeldahl. La specimenul care trebuie să cântărească cel puțin 1 g, aflat în balon, i se adaugă în ordinea următoare: 2,5 g sulfat de potasiu, 0,1 – 0,2 g dioxid de seleniu și 10 ml acid sulfuric (densitate relativă 1,84). Se încălzește balonul, mai întâi ușor, până când toată fibra este distrusă, apoi se încălzește mai puternic până când soluția devine limpede și aproape incoloră. Se încălzește încă 15 minute. Se lasă balonul să se răcească, se diluează conținutul cu grijă cu 10 – 20 ml apă, se răcește, se transferă conținutul cantitativ într-un balon cotat de 200 ml și se aduce la semn cu apă pentru a se obține soluția de descompunere. Într-un pahar conic de 100 ml se introduc circa 20 ml soluție de acid boric și se așează paharul sub condensorul aparatului de distilare Kjeldahl, astfel încât tubul de colectare al condensorului să fie imersat chiar sub suprafața soluției de acid boric. Se transferă exact 10 ml soluție de descompunere în balonul de distilare, se adaugă minimum 5 ml soluție de hidroxid de sodiu în pâlnia de picurare, se ridică ușor dopul pâlniei și se lasă să curgă ușor soluția de hidroxid de sodiu în balon. Dacă soluția de hidroxid de sodiu și soluția de descompunere rămân ca două straturi separate, se agită ușor pentru amestecarea lor. Se încălzește ușor balonul de distilare și se trece abur din generator. Se colectează circa 20 ml de distilat, se coboară vasul conic astfel încât capătul tubului de colectare al condensorului să ajungă la circa 20 milimetri deasupra lichidului și se mai distilează încă un minut. Se clătește capătul tubului de colectare al condensorului cu apă, colectând apele de spălare în vasul conic. Se îndepărtează vasul conic și se înlocuiește cu un alt vas conic care conține aproximativ 10 ml soluție de acid boric și se colectează circa 10 ml distilat.

Se titrează cele două distilate separat cu acid sulfuric 0,02 N, folosind indicatorul mixt. Se înregistrează titrul total al celor două distilate. Dacă titrul celui de-al doilea distilat este mai mare de 0,2 ml, se repetă analiza și se începe din nou distilarea, folosind o nouă cantitate de soluție de descompunere.

Se efectuează o determinare oarbă, adică se descompune și se distilează folosindu-se numai reactiv.

6.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

6.1.  Se calculează procentual conținutul de azot din specimenul uscat după cum urmează:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000004.jpg

unde:

A = procentul de azot în specimenul pur și uscat,

V = volumul total în ml al soluției standard de acid sulfuric, folosită în determinare,

b = volumul total în ml al soluției standard de acid sulfuric, folosită la proba oarbă,

N = normalitatea soluției standard de acid sulfuric,

W = masa uscată (g) a specimenului.

6.2.  Utilizând valori de 0,22 % pentru conținutul de azot al iutei și 16,2 % pentru conținutul de azot al fibrei de origine animală, ambele procente fiind exprimate față de masa uscată a fibrei, compoziția amestecului se calculează după cum urmează:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000005.jpg

unde:

PA % = procentul de fibră de origine animală în specimenul curat și uscat.

7.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 13

FIBRE DE POLIPROPILENĂ ȘI ALTE FIBRE

(Metoda cu xilen)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. fibre de polipropilenă (37)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), acetat (19), cupro (21), fibre de modal (22), triacetat (24), viscoză (25), fibre acrilice (26), poliamide sau nailon (30), poliester (35), fibră de sticlă (44), elastomultiester (46) și melamină (48).

2.  PRINCIPIU

Fibra de polipropilenă se dizolvă cu xilen la fierbere pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de polipropilenă uscată se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Condensator cu reflux (adecvat pentru lichide cu punct de fierbere ridicat) atașabil la vasul conic (i).

3.2.  Reactiv

Xilen cu intervalul de distilare 137 – 142 °C.

Notă:

Acest reactiv este foarte inflamabil și emană vapori toxici. La utilizarea sa trebuie luate măsurile de protecție corespunzătoare.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut în vasul conic [punctul 3.1 (i)] se adaugă 100 ml xilen (punctul 3.2) pentru un 1 gram de specimen. Se atașează condensatorul cu reflux [punctul 3.1 litera (ii)], se aduce conținutul la fierbere și se menține la punctul de fierbere timp de aproximativ trei minute.

Se decantează imediat lichidul fierbinte printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil (a se vedea nota 1). Se repetă acest tratament de încă două ori, folosindu-se de fiecare dată o cantitate de 50 ml de solvent proaspăt.

Se spală reziduul rămas în vas succesiv cu 30 ml xilen la fierbere (de două ori), apoi cu 75 ml eter de petrol (punctul I.3.2.1 de la instrucțiunile generale) (de două ori). După cea de-a doua spălare cu eter de petrol, se filtrează conținutul vasului în creuzetul filtrant, se transferă eventualele fibre reziduale prin clătirea vasului cu puțin eter de petrol și se lasă solventul să se evaporeze. Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

Observații:

1.  Creuzetul filtrant prin care urmează să se decanteze xilenul trebuie încălzit în prealabil.

2.  După tratamentul cu xilen la fierbere, se asigură răcirea suficientă a vasului care conține reziduul înainte de a introduce eterul de petrol.

3.  Pentru a reduce pericolele de incendiu și toxicitate la care este expus laborantul, se poate folosi un aparat de extracție la cald care duce la aceleași rezultate în urma aplicării procedurilor adecvate(33).

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 14

CLOROFIBRE (HOMOPOLIMERI AI CLORURII DE VINIL) ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid sulfuric concentrat)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. clorofibre (27) pe bază de homopolimeri de clorură de vinil, indiferent dacă au fost post-clorurate sau nu, elastolefină (47)
   2. bumbac (5), acetat (19), cupro (21), fibre de modal (22), triacetat (24), viscoză (25), anumite fibre acrilice (26), anumite fibre modacrilice (29), poliamidă sau nailon (30), poliester (35), elastomultiester (46) și melamină (48).

Fibrele modacrilice în cauză sunt cele care dau o soluție limpede când sunt introduse în acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C).

Această metodă poate înlocui metodele nr. 8 și 9.

2.  PRINCIPIU

Constituentul, altul decât clorofibra sau elastolefina [de exemplu, fibrele menționate la alineatul (1) punctul 2], se dizolvă cu acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C), pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul constând în clorofibră sau elastolefină se colectează, se spală, se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul celui de-al doilea constituent se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baghetă de sticlă cu capătul plat.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Acid sulfuric concentrat (densitate relativă 1,84 la 20 °C).

(ii)  Acid sulfuric, aproximativ 50 % (m/m) soluție apoasă.

Se prepară adăugând cu precauție, în timpul răcirii, 400 ml acid sulfuric (densitate relativă 1,84 la 20 °C) la 500 ml apă distilată sau deionizată. După ce soluția s-a răcit la temperatura camerei, se diluează până la 1 litru cu apă.

(iii)  Soluție diluată de amoniac:

Se diluează o soluție de 60 ml amoniac concentrat (densitate relativă 0,880 la 20 °C) cu apă distilată până la 1 litru.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul aflat în vas [punctul 3.1 litera (i)] se adaugă 100 ml de acid sulfuric [punctul 3.2 litera (i)] pentru fiecare gram de specimen.

Se menține vasul la temperatura camerei timp 10 minute, agitând ocazional specimenul de analiză cu bagheta de sticlă. Dacă se tratează un material țesut sau tricotat, se freacă materialul între baghetă și peretele vasului exercitând o ușoară presiune pentru a separa materialul dizolvat de acidul sulfuric.

Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă în vas o nouă cantitate de 100 ml de acid sulfuric [punctul 3.2 litera (i)] și se repetă aceeași operație. Se transferă conținutul vasului în creuzetul filtrant, apoi se transferă reziduul fibros în creuzetul filtrant cu ajutorul baghetei de sticlă. Dacă este necesar, se adaugă puțin acid sulfuric concentrat în vas [punctul 3.2 litera (i)] pentru a îndepărta resturile de fibre care aderă la pereți. Se videază creuzetul filtrant; se îndepărtează filtratul golind sau schimbând vasul de filtrare, se spală reziduul din creuzet succesiv cu soluție de acid sulfuric 50 % [punctul 3.2 litera (ii)], apă distilată sau deionizată (punctul I.3.2.3 din instrucțiunile generale), soluție de amoniac [punctul 3.2 litera (iii)] și în final se spală foarte bine cu apă distilată sau deionizată și se usucă creuzetul filtrant prin vidare după fiecare adăugare. (Nu se videază în timpul operației de spălare înainte de curgerea liberă a lichidului.) Se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu excepția melaminei, pentru care d = 1,01.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

METODA nr. 15

CLOROFIBRE, ANUMITE MODACRILICE, ANUMIȚI ELASTANI, ACETAȚI, TRIACETAȚI ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda cu ciclohexanonă)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. acetat (19), triacetat (24), clorofibre (27), anumite fibre modacrilice (29), anumiți elastani (43)
   2. lână (1), păr de origine animală (2 și 3), mătase (4), bumbac (5), cupro (21), fibre de modal (22), viscoză (25), poliamidă sau nailon (30), fibre acrilice (26), fibre de sticlă (44) și melamină (48).

În cazul în care sunt prezente fibre modacrilice sau elastani, trebuie mai întâi efectuată o analiză preliminară pentru a determina dacă fibra este complet solubilă în reactiv.

Este, de asemenea, posibil să se analizeze amestecurile conținând clorofibre prin aplicarea metodei nr. 9 sau 14.

2.  PRINCIPIU

Fibrele acetat și triacetat, clorofibrele, anumite fibre modacrilice și anumiți elastani se dizolvă cu ciclohexanonă la o temperatură apropiată de punctul de fierbere pornind de la o masă cunoscută în stare uscată. Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul de clorofibre, fibre modacrilice, elastan, acetat și triacetat se calculează prin diferență.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Aparat pentru extracție la cald adecvat pentru utilizarea în modul de lucru din secțiunea 4. [A se vedea figura: aceasta este o variantă a aparatului descris în Melliand Textilberichte 56 (1975) 643 – 645)].

(ii)  Creuzet filtrant pentru specimen.

(iii)  Diafragmă poroasă (grad de porozitate 1).

(iv)  Condensator cu reflux adaptabil la balonul de distilare.

(v)  Dispozitiv pentru încălzire.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  Ciclohexanonă, având punctul de fierbere la 156 °C

(ii)  Alcool etilic, 50 % în volume.

NB:

Ciclohexanona este inflamabilă și toxică. La utilizarea sa trebuie luate măsurile de protecție corespunzătoare.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

Se toarnă în balonul de distilare 100 ml de ciclohexanonă pentru fiecare gram de specimen, se atașează vasul de extracție în care a fost în prealabil așezat în poziție ușor înclinată creuzetul filtrant cu specimenul de analiză și diafragma poroasă. Se atașează condensatorul cu reflux. Se aduce la fierbere și se continuă extracția timp de 60 minute la o viteză minimă de 12 cicluri pe oră.

După extracție și răcire, se îndepărtează vasul de extracție, se scoate creuzetul filtrant și se îndepărtează diafragma poroasă. Se spală conținutul creuzetului filtrant de trei sau patru ori cu alcool etilic 50 % încălzit la circa 60 °C și apoi cu 1 litru de apă la 60 °C.

Nu se aplică vid în timpul sau între operațiile de spălare. Se evacuează lichidul prin curgere liberă, apoi se aplică vid.

În final se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” este 1,00, cu următoarele excepții:

     Mătase și melamină1,01
     acrilic0,98

6.  PRECIZIA

Pe un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 1 la un nivel de încredere de 95 %.

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000006.jpg

METODA 16

MELAMINĂ ȘI ALTE FIBRE MENȚIONATE

(Metoda care folosește acid formic)

1.  DOMENIU DE APLICARE

cu:

Această metodă se aplică, după îndepărtarea materialelor nefibroase, amestecurilor binare de:

   1. melamină (47)
   2. bumbac (5) și aramidă (31).

2.  PRINCIPIU

Melamina se dizolvă cu acid formic (90 % în masă) pornind de la o masă cunoscută a amestecului în stare uscată.

Reziduul se colectează, se spală, apoi se usucă și se cântărește; masa acestuia, corectată dacă este necesar, se exprimă ca procent din masa uscată a amestecului de fibre. Procentul celui de-al doilea constituent se calculează prin diferență.

Notă:

A se păstra cu strictețe intervalul de temperatură recomandat, deoarece solubilitatea melaminei depinde foarte mult de temperatură.

3.  APARATURĂ ȘI REACTIVI (alții decât cei menționați în instrucțiunile generale)

3.1.  Aparatura

(i)  Vas conic cu dop de sticlă, cu o capacitate de minimum 200 ml.

(ii)  Baie de apă cu agitare sau alt aparat pentru a agita și a menține vasul respectiv la o temperatură de 90 ± 2º C.

3.2.  Reactivi chimici

(i)  acid formic (90 % m/m, densitate relativă la 20 °C: 1,204 g/ml). O altă posibilitate este diluarea a 890 ml de acid formic 100 % m/m (densitatea relativă la 20 ºC: 1,220 g/ml) până la 1 litru cu apă.

Acidul formic fierbinte este foarte corosiv și trebuie manipulat cu atenție.

(ii)  soluție diluată de amoniac: se diluează 80 ml de soluție concentrată de amoniac (densitate relativă la 20 ºC: 0,880) până la 1 l cu apă.

4.  MOD DE LUCRU

Se urmează procedura descrisă în instrucțiunile generale și se continuă după cum urmează:

La specimenul conținut într-un vas conic cu dop de sticlă cu o capacitate de minimum 200 ml se adaugă 100 ml de acid formic pentru fiecare gram de specimen. Se pune dopul și se agită vasul pentru a se uda specimenul. Se păstrează vasul într-o baie de apă cu agitare la o temperatură de 90 ± 2º C timp de o oră, agitându-l cu putere. Se răcește vasul la temperatura camerei. Se decantează lichidul printr-un creuzet filtrant cântărit în prealabil. Se adaugă 50 ml de acid formic în vasul cu reziduu, se agită manual și se filtrează conținutul vasului prin creuzetul filtrant. Se transferă resturile de fibră rămase în vas spălând vasul cu încă puțin reactiv pe bază de acid formic. Se usucă creuzetul prin vidare și se spală reziduurile cu reactiv pe bază de acid formic, cu apă fierbinte, cu soluție diluată de amoniac și în final cu apă rece, uscând creuzetul prin vidare după fiecare adăugare. Nu se aplică vid înainte de curgerea liberă a fiecărei soluții de spălare. În final se videază creuzetul filtrant, se usucă creuzetul cu reziduu, se răcește și se cântărește.

5.  CALCULAREA ȘI EXPRIMAREA REZULTATELOR

Se calculează rezultatele conform descrierii din instrucțiunile generale. Valoarea lui „d” pentru bumbac este 1,02.

6.  PRECIZIA

La un amestec omogen de materiale textile limitele de încredere ale rezultatelor obținute prin această metodă nu sunt mai mari de ± 2 la un nivel de încredere de 95 %.

CAPITOLUL 3

Analiza cantitativă a amestecurilor ternare de fibre

INTRODUCERE

În general, metodele chimice de analiză cantitativă se bazează pe dizolvarea selectivă a componenților individuali. Există patru variante posibile ale acestei metode:

1.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă un component (a) din primul specimen de analiză și alt component (b) din cel de-al doilea specimen de analiză. Se cântăresc reziduurile insolubile din fiecare specimen și se calculează procentul fiecăruia dintre cei doi componenți solubili pornind de la pierderea de masă respectivă. Procentul celui de-al treilea component (c) se calculează prin diferență.

2.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă un component (a) din primul specimen de analiză și doi componenți (a și b) din cel de-al doilea specimen de analiză. Se cântărește reziduul insolubil din primul specimen și se calculează procentul primului component (a) din pierderea de masă. Se cântăresc reziduurile insolubile ale celui de-al doilea specimen. acesta corespunde componentului (c). Procentul celui de-al treilea component (b) se calculează prin diferență.

3.  Folosind două specimene de analiză diferite, se dizolvă doi componenți (a și b) din primul specimen de analiză și doi componenți (b și c) din cel de-al doilea specimen de analiză. Reziduurile insolubile corespund componenților (c), respectiv (a). Procentul celui de-al treilea component (b) se calculează prin diferență.

4.  Folosind un singur specimen de analiză, după îndepărtarea unuia dintre componenți se cântărește reziduul insolubil format de celelalte două fibre și se calculează procentul de component solubil din pierderea de masă. Se dizolvă una dintre cele două fibre din reziduu, se cântărește componentul insolubil și se calculează procentul celui de-al doilea component solubil din pierderea de masă.

În cazul în care este posibilă alegerea metodei, se recomandă utilizarea uneia din primele trei variante.

În cazul în care se utilizează o metodă chimică, specialistul care răspunde de analiză trebuie să aibă grijă să aleagă solvenți care dizolvă numai fibra sau fibrele selectate, lăsând celelalte fibre intacte.

În capitolul 3.VI este dat ca exemplu un tabel care conține o serie de amestecuri ternare împreună cu metode de analiză a amestecurilor binare care, în principiu, pot fi utilizate pentru analiza amestecurilor ternare.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea erorilor, se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, analiza chimică să se efectueze folosind cel puțin două din variantele menționate mai sus.

Înainte de a începe orice analiză, trebuie identificate toate fibrele din amestec. În unele metode chimice, componentul insolubil al unui amestec poate fi parțial dizolvat de reactivul folosit pentru a solubiliza componentul (componentele) solubil(e). Ori de câte ori este posibil, trebuie aleși reactivi care să aibă efect mic sau să nu aibă nici un efect asupra fibrelor insolubile. Dacă pe parcursul analizei se înregistrează o pierdere de masă, rezultatul trebuie corectat; în acest sens, sunt precizați factorii de corecție. Acești factori au fost determinați în mai multe laboratoare prin tratarea cu reactivul adecvat după cum este specificat în metoda de analiză a fibrelor curățate prin tratare prealabilă. Acești factori de corecție se aplică numai fibrelor normale, pentru fibrele degradate înaintea sau în timpul prelucrării fiind necesari factori de corecție diferiți. Dacă trebuie folosită cea de-a patra variantă, în care o fibră textilă este supusă acțiunilor succesive a doi solvenți, factorii de corecție trebuie aplicați pentru posibilele pierderi de masă ale fibrei pe parcursul ambelor tratamente. Se efectuează cel puțin două determinări, atât în cazul separării manuale, cât și în cazul separării chimice.

I.  Informații generale privind metodele chimice de analiză cantitativă a amestecurilor ternare de fibre

Informații comune tuturor metodelor prezentate pentru procedeele chimice de analiză cantitativă a amestecurilor ternare de fibre.

I.1.  Obiect și domeniu de aplicare

Domeniu de aplicare a fiecărei metode de analiză a amestecurilor binare de fibre specifică fibrele pentru care este aplicabilă metoda (A se vedea capitolul 2 referitor la anumite metode chimice de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre).

I.2.  Principiu

După identificarea componentelor unui amestec, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă corespunzătoare și apoi se aplică una sau mai multe dintre cele patru variante ale procedeului de dizolvare selectivă descris în introducere. Cu excepția situațiilor în carte această metodă prezintă dificultăți tehnice, este preferabilă dizolvarea componentului principal al fibrei, în așa fel încât componentul secundar să fie obținut ca reziduu final.

I.3.  Materiale și echipament

I.3.1.  Aparatura

I.3.1.1.  Creuzete filtrante și flacoane de cântărire suficient de mari pentru a cuprinde astfel de creuzete filtrante sau orice fel de aparatură care dă rezultate identice.

I.3.1.2.  Vas de trompă pentru filtrare la vid.

I.3.1.3.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

I.3.1.4.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

I.3.1.5.  Balanța analitică cu o precizie de 0,0002 g.

I.3.1.6.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

I.3.2.  Reactivi chimici

I.3.2.1.  Eter de petrol, redistilat, interval de fierbere 40 – 60 °C.

I.3.2.2.  Alți reactivi sunt menționați în secțiunile corespunzătoare de la fiecare metodă.

Toți reactivii folosiți sunt chimic puri.

I.3.2.3.  Apă distilată sau deionizată.

I.3.2.4.  Acetonă.

I.3.2.5.  Acid ortofosforic.

I.3.2.6.  Uree.

I.3.2.7.  Bicarbonat de sodiu.

I.4.  Atmosferă de condiționare și încercare

Deoarece se determină masa uscată, nu este necesară condiționarea specimenului sau efectuarea analizelor într-o atmosferă condiționată.

I.5.  Proba redusă pentru analiza de laborator

Se ia o probă redusă pentru analiza de laborator care este reprezentativă pentru proba globală pentru analiza de laborator și suficient de mare ca să se poată constitui din ea toate specimenele de laborator necesare, fiecare specimen având minimum 1 g.

I.6.  Tratarea prealabilă a probei reduse de analiză de laborator(34)

În cazul în care în amestec este prezentă o substanță care nu trebuie luată în considerare la calcularea procentuală (a se vedea articolul 17 din prezentul regulament) aceasta se îndepărtează în prealabil printr-o metodă care să nu afecteze celelalte fibre componente ale amestecului.

În acest sens, materialul nefibros care poate fi extras cu eter de petrol și apă este îndepărtat prin tratarea probei uscate la aer într-un extractor Soxhlet cu eter de petrol timp de o oră, la minimum șase cicluri de extracție pe oră. Se lasă ca eterul de petrol să se evapore din proba de analiză, care este apoi extrasă prin tratament direct constând în înmuierea specimenului în apă la temperatura camerei timp de o oră, apoi în înmuierea specimenului în apă la temperatura de 65 ± 5 °C timp de încă o oră, agitând lichidul din timp în timp. Se folosește un raport lichid/specimen de 100:1. Se îndepărtează apa în exces din probă prin stoarcere, extragere prin vidare sau centrifugare și apoi se lasă proba să se usuce la aer.

În cazul elastolefinei sau al amestecurilor de fibre care conțin elastolefină și alte fibre (lână, păr de origine animală, mătase, bumbac, in, cânepă, iută, abaca, alfa, fibră din coajă de nucă de cocos, sorg, ramie, sisal, cupro, fibre de modal, fibre proteinice, viscoză, fibre acrilice, poliamidă sau nailon, poliester și elastomultiester), procedura descrisă anterior se modifică ușor, prin înlocuirea eterului de petrol cu acetona.

În situația în care materialul nefibros nu poate fi extras cu eter de petrol și apă, el se îndepărtează înlocuind metoda cu apă descrisă anterior cu o altă metodă adecvată, care să nu modifice substanțial niciun constituent fibros. Totuși, pentru unele fibre naturale de origine vegetală nealbite (de exemplu iuta, fibra de nucă de cocos) trebuie să se țină seama că tratarea prealabilă normală cu eter de petrol și cu apă nu îndepărtează toate substanțele naturale nefibroase. Totuși, nu se aplică o tratare prealabilă suplimentară dacă proba nu conține agenți de finisare insolubili atât în eter de petrol, cât și în apă.

Buletinele de analiză trebuie să includă detalii complete privind metodele de tratare prealabilă folosite.

I.7.  Mod de lucru

I.7.1.  Instrucțiuni generale

I.7.1.1.  Uscarea

Se efectuează toate operațiile de uscare timp de cel puțin 4 ore și nu mai mult de 16 ore, la 105 ± 3 °C, într-o etuvă ventilată, cu ușa etuvei în permanență închisă. Dacă perioada de uscare este mai mică de 14 ore, specimenul trebuie verificat prin cântărire pentru a determina dacă masa lui a rămas constantă. Se consideră că masa este constantă dacă, după o perioadă suplimentară de 60 de minute de uscare, variația sa este mai mică de 0,05 %.

Se recomandă să se evite manevrarea creuzetelor filtrante, a flacoanelor de cântărire, a specimenelor și a reziduurilor cu mâinile neprotejate pe perioada operațiunilor de uscare, răcire și cântărire.

Specimenele se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă repede în uscător.

Creuzetele filtrante se usucă în flacoane de cântărire, cu capacul flaconului plasat alături. După uscare, se pune dopul la flaconul de cântărire și se transferă rapid în uscător.

În cazul în care se folosesc alte aparate decât creuzetele filtrante, operația de uscare în etuvă se efectuează astfel încât să asigure determinarea masei uscate a fibrelor, fără pierderi.

I.7.1.2.  Răcirea

Toate operațiile de răcire se efectuează în uscător, acesta fiind plasat lângă balanță, până la răcirea completă a flaconului de cântărire, și, în orice caz, nu trebuie să dureze mai puțin de 2 ore.

I.7.1.3.  Cântărirea

După răcire se efectuează cântărirea flaconului de cântărire în interval de 2 minute de la scoaterea acestuia din uscător; cântărirea se efectuează cu o precizie de 0,0002 g.

I.7.2.  Mod de lucru

Se ia din proba redusă pentru analiza de laborator, tratată prealabil, un specimen cu masa de cel puțin 1 g. Se taie firul sau țesătura în lungimi de circa 10 mm, destrămate cât mai mult posibil. Se usucă specimenul (specimenele) în flaconul (flacoanele) de cântărire, se răcește în uscător și apoi se cântărește. Se transferă specimenul (specimenele) într-un vas (vase) din sticlă de tipul celui indicat în secțiunea corespunzătoare a metodei Uniunii, se recântărește flaconul (flacoanele) de cântărire imediat și se obține masa uscată a specimenului (specimenelor) prin diferență; se finalizează analiza astfel cum se prevede la secțiunea corespunzătoare a metodei aplicabile. Se examinează reziduul (reziduurile) la microscop pentru a verifica dacă prin tratament s-a(u) îndepărtat complet fibra (fibrele) solubilă (solubile).

I.8.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Masa componentei insolubile se exprimă în procente raportat la masa totală de fibră din amestec. Se calculează rezultatul pe baza masei pure uscate, corectată prin aplicarea (a) procentelor convenționale și (b) factorilor de corecție necesari pentru luarea în calcul a pierderilor de materiale nefibroase în timpul tratării prealabile și analizei.

I.8.1.  Calcularea procentelor de masă ale fibrelor uscate pure fără a ține seama de pierderile de masă ale fibrelor în timpul tratării prealabile.

I.8.1.1.  – VARIANTA 1 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează un component al amestecului dintr-un specimen și un alt component dintr-un alt specimen:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000008.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000009.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000010.jpg

P1 %este procentul primului component în stare uscată și pură (componentul primului specimen dizolvat în primul reactiv);

P2 %este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component al celui de-al specimen dizolvat în al doilea reactiv);

P3 %este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component nedizvolat din ambele specimene);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component din primul specimen în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea celui de-al doilea component din al doilea specimen în al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în primul reactiv, a celui de-al doilea component nedizolvat din primul specimen(35);

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a primului component nedizolvat din al doilea specimen;

d4 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.2.  – VARIANTA 2 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează un component (a) din primul specimen, ceilalți doi componenți (b + c) rămânând ca reziduu și doi componenți (a + b) din al doilea specimen, componentul al treilea (c) rămânând ca reziduu:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000011.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000012.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000013.jpg

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (componentul primului specimen dizolvat în primul reactiv);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component solubil, în același timp primul component al celui de-al doilea specimen în al doilea reactiv);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component nedizolvat din ambele specimene);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component din primul specimen în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component din al doilea specimen în al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al doilea component nedizolvat din primul specimen;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d4 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în al doilea reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.3.  – VARIANTA 3 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează două componente (a + b) dintr-un specimen, lăsând ca reziduu al treilea component (c), apoi două componente (b + c) dintr-un alt specimen, lăsând ca reziduu primul component (a):

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000014.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000015.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000016.jpg

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (component dizolvat de reactiv);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (component dizolvat de reactiv);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component dizolvat, în al doilea specimen, de reactiv);

m1 este masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă;

m2 este masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component din primul specimen, în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea celui de-al doilea component și a celui de–al treilea component din al doilea specimen, în al doilea reactiv;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă, în primul reactiv, a celui de-al treilea component nedizolvat din primul specimen;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă în al doilea reactiv, a primului component nedizolvat din al doilea specimen.

I.8.1.4.  – VARIANTA 4 –

Formulele care se aplică atunci când se îndepărtează succesiv două componente din amestec folosind același specimen:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000017.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000018.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000019.jpg

P1 % este procentul primului component în stare uscată și pură (primul component solubil);

P2 % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură (cel de-al doilea component solubil);

P3 % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură (component insolubil);

m este masa uscată a specimenului după tratare prealabilă;

r1 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component în primul reactiv;

r2 este masa uscată a reziduurilor după eliminarea primului component și a celui de-al doilea component în primul și al doilea reactiv;

d1 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al doilea component în primul reactiv;

d2 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al treilea component în primul reactiv;

d3 este factorul de corecție pentru pierderea de masă a celui de-al treilea component în primul și al doilea reactiv.

1.8.2.  Calcularea procentului fiecărui component cu aplicarea corecțiilor prin procente convenționale și, când este cazul, a factorilor de corecție pentru pierderile de masă din timpul tratării prealabile:

Dacă:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000020.jpg20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000021.jpg20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000022.jpg

atunci:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000023.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000024.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000025.jpg

P1A %este procentul primului component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P2A % este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P3A % este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură, ținând seama de procentul de umiditate și de pierderea de masă în cursul tratamentului prealabil;

P1 este procentul primului component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

P2 este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

P3 este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură obținut prin una din formulele indicate la I.8.1;

a1 este repriza convențională a primului component;

a2 este repriza convențională a celui de-al doilea component;

a3 este repriza convențională a celui de-al treilea component;

b1 este procentul pierderii de masă a primului component în timpul tratamentului prealabil;

b2 este procentul pierderii de masă a celui de-al doilea component în timpul tratamentului prealabil;

b3 este procentul pierderii de masă a celui de-al treilea component în timpul tratamentului prealabil.

Când se aplică o tratare prealabilă, valorile b1, b2 și b3 trebuie determinate, dacă este posibil, prin supunerea fiecăreia dintre fibrele care compun amestecul la tratarea prealabilă aplicată în analiză. Fibrele pure sunt acele fibre care nu conțin nici un fel de material nefibros, cu excepția celor pe care le conțin în mod normal (fie natural, fie în urma procesului de fabricație), în starea în care se găsesc în materialul de analizat (crudă, albită).

Când nu sunt disponibile fibrele separate și pure folosite în producerea materialului supus analizei, trebuie să se utilizeze valorile medii ale lui b1, b2 și b3, obținute din încercările efectuate pe fibre pure, similare celor din amestecul supus examinării.

Dacă se aplică o tratare prealabilă normală prin extracție cu eter de petrol și apă, factorii de corecție b1, b2 și b3 pot fi în general neglijați, cu excepția bumbacului nealbit, inului nealbit și a cânepei nealbite, unde pierderea datorită tratării prealabile este considerată în mod convențional ca fiind 4 %, iar în cazul polipropilenei 1 %.

În cazul altor fibre, de obicei, pierderile datorită tratării prealabile nu sunt luate în calcul.

I.8.3.  Notă

În capitolul 3.V sunt prezentate exemple de calcul.

II.  Metoda analizei cantitative prin separarea manuală a amestecurilor de fibre ternare

II.1.  Domeniu de aplicare

Metoda poate fi folosită pentru fibre de toate tipurile cu condiția ca ele să nu formeze un amestec intim și să poată fi separate manual.

II.2.  Principiu

După identificarea componenților textili, materialul nefibros se îndepărtează printr-o tratare prealabilă adecvată și apoi fibrele se separă cu mâna, se usucă și se cântăresc pentru a calcula proporția fiecărei fibre în amestec.

II.3.  Aparatura

II.3.1.  Flacoane de cântărire sau alte aparate care dau rezultate identice.

II.3.2.  Uscător care conține silicagel autoindicator de umiditate.

II.3.3.  Etuvă ventilată pentru uscarea specimenelor la 105 ± 3 º C.

II.3.4.  Balanță analitică cu o precizie de 0,0002 g.

II.3.5.  Extractor Soxhlet sau alt aparat capabil să asigure rezultate identice.

II.3.6.  Ac.

II.3.7.  Torsiometru sau un aparat similar.

II.4.  Reactivi chimici

II.4.1.  Eter de petrol, redistilat, interval de fierbere 40 – 60 °C.

II.4.2.  Apă distilată sau deionizată.

II.5.  Atmosferă de condiționare și încercare

A se vedea I.4.

II.6.  Proba redusă pentru analiza de laborator

A se vedea I.5.

II.7.  Tratarea prealabilă a probei reduse pentru analiza de laborator

A se vedea I.6.

II.8.  Mod de lucru

II.8.1.  Analiza firelor

Se prelevează un specimen din proba redusă pentru analiza de laborator, cu masa de cel puțin 1 g. În cazul firelor foarte fine, analiza poate fi efectuată pe o lungime de minimum 30 m, indiferent de masă.

Se taie firul în bucăți de o lungime corespunzătoare și se separă tipurile de fibre cu ajutorul unui ac sau, dacă este necesar, cu ajutorul unui torsiometru. Tipurile de fibre astfel obținute se plasează în flacoane de cântărire care au fost cântărite în prealabil și se usucă la 105 ± 3 ºC până la obținerea unei masei constante, conform descrierii de la pct. I.7.1 și I.7.2.

II.8.2.  Analiza țesăturilor

Din proba redusă pentru analiza de laborator tratată în prealabil se prelevează un specimen fără lizieră, cu masa de minimum 1 g, cu marginile prinse cu grijă pentru a evita destrămarea și paralel cu direcția firelor de urzeală sau de bătătură sau, în cazul tricoturilor, paralel cu direcția șirurilor sau a rândurilor. Se separă diferitele tipuri de fibre, se colectează în flacoane de cântărire care au fost cântărite în prealabil și se continuă ca la pct. II.8.1.

II.9.  Calcularea și exprimarea rezultatelor

Se exprimă masa fiecărei fibre din amestec în procente din masa totală a amestecului de fibre. Se calculează rezultatul pe baza masei uscate și pure, corectată cu (a) procente convenționale și (b) factorii de corecție necesari pentru a lua în calcul pierderea de material în timpul tratării prealabile.

II.9.1.  Calcularea procentului de masă al fibrelor pure și uscate, fără să se țină seama de pierderile de masă din timpul tratării prealabile:

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000026.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000027.jpg

20100518-P7_TA(2010)0168_RO-p0000028.jpg

P1% este procentul primului component în stare uscată și pură;

P2% este procentul celui de-al doilea component în stare uscată și pură;

P3% este procentul celui de-al treilea component în stare uscată și pură;

m1 este masa uscată și pură a primului component;

m2 este masa uscată și pură a celui de-al doilea component;

m3 este masa uscată și pură a celui de-al treilea component.

II.9.2.  Pentru calcularea procentului fiecărui component cu aplicarea corecțiilor prin procente convenționale și, când este cazul, a factorilor de corecție pentru pierderile de masă din timpul tratării prealabile: a se vedea punctul I.8.2.

III.  Analiza cantitativă a amestecurilor de fibre ternare printr-o combinație între metoda separării manuale și metoda separării chimice

De câte ori este posibil, trebuie utilizată metoda separării manuale, ținând seama de proprietățile componenților separați înainte de a trece la orice tip de tratament chimic al fiecărui component individual.

IV.1.  Precizia metodelor

Precizia indicată în fiecare dintre metodele de analiză a amestecurilor binare de fibre se referă la reproductibilitate (a se vedea capitolul 2 privind unele metode de analiză cantitativă a amestecurilor binare de fibre).

Reproductibilitatea se referă la fiabilitate, în sensul unor valori experimentale foarte apropiate obținute de laboranții din diferite laboratoare, în momente diferite, folosind aceeași metodă și obținând rezultate individuale pe specimene dintre-un amestec omogen.

Reproductibilitatea se exprimă prin limita de încredere a rezultatelor la un nivel de încredere de 95 %.

Prin aceasta se înțelege că diferența între două rezultate dintr-o serie de analize efectuate în laboratoare diferite, în condițiile aplicării normale și corecte a metodei la amestecuri omogene identice, nu va fi depășită decât în 5 cazuri din 100.

Pentru determinarea preciziei de analiză a unui amestec ternar de fibre, la analiza amestecului ternar, se aplică în mod obișnuit valorile indicate folosite în metodele de analiză a amestecurilor binare de fibre.

Având în vedere că în toate cele patru variante ale analizei chimice cantitative a amestecurilor ternare de fibre au fost prevăzute două dizolvări (folosind două specimene diferite – în primele trei variante – și un singur specimen – în cazul celei de-a patra variante) și presupunând că E1 și E2 reprezintă precizia celor două metode pentru analiza amestecurilor binare, precizia rezultatelor pentru fiecare component este ilustrată în tabelul următor:

Fibre componente

Variante

1

2 și 3

4

a

E1

E1

E1

b

E2

E1+E2

E1+E2

c

E1+E2

E2

E1+E2

În cazul utilizării a celei de-a patra variante, se poate întâmpla ca gradul de precizie să fie mai scăzut decât cel calculat prin metoda indicată mai sus, din cauza posibilei acțiuni, dificil de evaluat, a primului reactiv asupra reziduului constituit din componenții b și c.

IV.2.  Buletinul de analiză

IV.1.  Se indică varianta sau variantele folosite pentru efectuarea analizei, metodele, reactivii și factorii de corecție.

IV.2.  Se dau informații detaliate cu privire la orice tratări prealabile speciale (a se vedea I.6).

IV.3.  Se dau rezultatele individuale și media aritmetică, fiecare cu exactitate de o zecimală.

IV.4.  De câte ori este posibil, se precizează pentru fiecare component precizia metodei, calculată în conformitate cu tabelul de la punctul IV.1.

V.  Exemple de calcul al procentelor componenților anumitor amestecuri ternare utilizând unele din variantele descrise la punctul I.8.1.

Se consideră un amestec de fibre pentru care analiza calitativă a relevat prezența următoarelor componente: 1. lână cardată; 2. nailon (poliamidă); 3. bumbac nealbit.

VARIANTA 1

Folosind această variantă, în care se iau două specimene diferite și se îndepărtează un component (a = lână) prin dizolvare din primul specimen și un al doilea component (b = poliamidă) din al doilea specimen, se pot obține următoarele rezultate:

1.  Masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă este (m1) = 1,6000 g.

2.  Masa uscată a reziduului după tratare cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu (poliamidă+bumbac) (r1) = 1,4166 g.

3.  Masa uscată a celui de-al doilea specimen după tratarea prealabilă este (m2) = 1,8000 g.

4.  Masa uscată a reziduului după tratarea cu acid formic (lână+bumbac) (r2) = 0,9000 g.

Tratarea amestecului cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu nu determină nici o pierdere de masă a fibrei de poliamidă, în timp ce bumbacul pierde 3 %, astfel încât d1 = 1,0 și d2 = 1,03.

Tratarea cu acid formic nu determină pierderi de masă în cazul lânii și bumbacului nealbit, astfel încât d3 = d4 = 1,0.

Dacă în formula de la punctul I.8.1.1 se introduc valorile obținute în urma analizei chimice și factorii de corecție, se obține următorul rezultat:

P1 % (lână) = [1,03/1,0 – 1,03×1,4166/1,6000 + 0,9000/1,8000 × (1 – 1,03 / 1,0)] ×100 = 10,30

P2 % (poliamidă) = [1,0 / 1,0 – 1,0×0,9000 / 1,8000 + 1,4166 / 1,6000 × (1– 1,0 /1,0)] ×100 = 50,00

P3 % (bumbac) = 100–(10,30 + 50,00) = 39,70

Procentele diferitelor fibre pure uscate din amestec sunt următoarele:

lână

10,30 %

poliamidă

50,00 %

bumbac

39,70 %

Aceste procente trebuie corectate conform formulelor indicate la punctul I.8.2 pentru a ține seama de procente convenționale și de factorii de corecție pentru orice pierderi de masă din timpul tratării prealabile.

Conform anexei IX, procente convenționale sunt următoarele: lână cardată 17,0 %, poliamidă 6,25 % și bumbac 8,5 %; de asemenea, se observă pierderea de masă de 4 % a bumbacului nealbit în urma tratării prealabile cu eter de petrol și apă.

Prin urmare:

P1A % (lână) = 10,30×[1+(17,0+0,0)/100] / [10,30×(1+ (17,0+0,0)/100) + 50,00× (1+ (6,25+0,0)/100) + 39,70×(1+(8,5+4,0 /100)] × 100 = 10,97

P2A % (poliamidă) = 50,0 × (1+ (6,25+0,0)/100) /109,8385 ×100 = 48,37

P3 % (bumbac) = 100 – (10,97 + 48,37) = 40,66

Așadar, compoziția materiei prime a firului este următoarea:

poliamidă

48,4 %

bumbac

40,6 %

lână

11,0 %

100,0 %

VARIANTA 4

Se consideră un amestec de fibre pentru care analiza calitativă a relevat prezența următoarelor componente: lână cardată, viscoză și bumbac nealbit.

Presupunând că se folosește varianta 4, adică se îndepărtează succesiv două componente ale amestecului dintr-un singur specimen, se obțin următoarele rezultate:

1.  Masa uscată a primului specimen după tratarea prealabilă este (m1) = 1,6000 g.

2.  Masa uscată a reziduului după tratare cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu (poliamidă+bumbac)

(r1) = 1,4166 g

3.  Masa uscată a reziduului după al doilea tratament al reziduului r1 cu clorură de zinc/acid formic (bumbac)

(r2) = 0,6630 g

Tratarea amestecului cu soluție alcalină de hipoclorit de sodiu nu determină nici o pierdere de masă a fibrei de viscoză, în timp ce bumbacul pierde 3 %, astfel încât d1 = 1,0 și d2 = 1,03.

Ca urmare a tratării cu acid formic – clorură de zinc, masa bumbacului crește cu 4 %, astfel încât d3 = 1,03x0,96 = 0,9888, valoare rotunjită la 0,99 (d3 fiind factorul de corecție pentru pierderea de masă sau creșterea masei celui de-al treilea component în primii doi reactivi).

Dacă în formula de la punctul I.8.1.4 se introduc valorile obținute în urma analizei chimice, precum și factorii de corecție, se obține următorul rezultat:

P2 % (viscoză) = 1,0×1,4166 / 1,6000 ×100 – 1,0 / 1,03 ×40,98 = 48,75 %

P3 % (bumbac) = 0,99×0,6630 / 1,6000 × 100 = 41,02 %

P1 % (lână) = 100 - (48,75 + 41,02) = 10,23 %

După cum s-a indicat deja pentru varianta 1, aceste procente trebuie corectate conform formulelor de la punctul I.8.2.

P1A % (lână) = 10,23 × [1 + (17,0+0,0 / 100)]/[10,23×(1+ (17,00+0,0)/100) +48,75×(1+(13+0,0 / 100) + 41,02×(1+(8,5+4,0)/ 100)] × 100 = 10,57 %

P2A %(viscoză) = 48,75× [1+(13+0,0) / 100] / 113,2041 ×100 = 48,65 %

P3A % (bumbac) = 100 - (10,57 + 48,65) = 40,78 %

Prin urmare, compoziția materiei prime a amestecului este următoarea:

viscoză

48,6 %

bumbac

40,8 %

lână

10,6 %

______

100,0 %

VI.  Tabel cu amestecurile ternare tipice care pot fi analizate utilizând metode ale Uniunii de analiză a amestecurilor binare (cu titlu ilustrativ)

Amestec nr.

Fibre componente

Varianta

Numărul metodei și reactivul utilizat pentru amestecurile binare

Componentul 1

Componentul 2

Componentul 3

1.

lână sau păr

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

1 și/sau 4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 3 (clorură de zinc/acid formic)

2.

lână sau păr

poliamidă 6 sau 6-6

bumbac, viscoză, cupro sau fibre de modal

1 și/sau 4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

3.

lână, păr sau mătase

anumite clorofibre

viscoză, cupro, modal sau bumbac

1 și/sau 4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 9 (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 greutate/greutate)

4.

lână sau păr

poliamidă 6 sau 6-6

poliester, polipropilenă, fibre acrilice sau fibre de sticlă

1 și/sau 4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

5.

lână, păr sau mătase

anumite clorofibre

poliester, fibre acrilice, poliamidă sau fibre de sticlă

1 și/sau 4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 9 (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 greutate/greutate)

6.

mătase

lână sau păr

poliester

2

11. (acid sulfuric 75 % greutate/greutate) și 2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu)

7.

poliamidă 6 sau 6-6

acrilic

bumbac, viscoză, cupro sau modal

1 și/sau 4

4. (acid formic 80 % greutate/greutate) și 8. (dimetilformamidă)

8.

anumite clorofibre

poliamidă 6 sau 6-6

bumbac, viscoză, cupro sau modal

1 și/sau 4

8. (dimetilformamidă) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

sau 9. (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 greutate/greutate) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

9.

fibre acrilice

poliamidă 6 sau 6-6

poliester

1 și/sau 4

8. (dimetilformamidă) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

10.

acetat

poliamidă 6 sau 6-6

viscoză, bumbac, cupro sau modal

4

1. (acetonă) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

11.

anumite clorofibre

acrilic

poliamidă

2 și/sau 4

9. (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 % greutate/greutate) și 8. (dimetilformamidă)

12.

anumite clorofibre

poliamidă 6 sau 6-6

fibre acrilice

1 și/sau 4

9. (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 % greutate/greutate) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

13.

poliamidă 6 sau 6-6

viscoză, cupro, modal sau bumbac

poliester

4

4. (acid formic 80 % greutate/greutate) și 7. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

14.

acetat

viscoză, cupro, modal sau bumbac

poliester

4

1. (acetonă) și 7 (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

15.

fibre acrilice

viscoză, cupro, modal sau bumbac

poliester

4

8. (dimetilformamidă) și 7 (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

16.

acetat

lână, păr sau mătase

bumbac, viscoză, cupro, modal, poliester, fibre acrilice

4

1. (acetonă) și 2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu)

17.

triacetat

lână, păr sau mătase

bumbac, viscoză, cupro, modal, poliamidă, poliester, fibre acrilice

4

6. (diclormetan) și 2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu)

18.

fibre acrilice

lână, păr sau mătase

poliester

1 și/sau 4

8. (dimetilformamidă) și 2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu)

19.

fibre acrilice

mătase

lână sau păr

4

8. (dimetilformamidă) și 11. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

20.

fibre acrilice

lână, păr sau mătase

bumbac, viscoză, cupro modal

1 și/sau 4

8. (dimetilformamidă) și 2 (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu)

21.

lână, păr sau mătase

bumbac, viscoză, modal sau cupro

poliester

4

2. (soluție alcalină de hipoclorit de sodiu) și 7. (acid sulfuric 75 %)

22.

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

poliester

2 și/sau 4

3. (clorură de zinc/acid formic) și 7 (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

23.

fibre acrilice

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

4

8. (dimetilformamidă) și 3 (clorură de zinc/acid formic)

24.

anumite clorofibre

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

1 și/sau 4

9. (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 greutate/greutate) și 3. (clorură de zinc/acid formic) sau 8 (dimetilformamidă) și 3. (clorură de zinc/acid formic)

25.

acetat

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

4

1. (acetonă) și 3 (clorură de zinc/acid formic)

26.

triacetat

viscoză, cupro sau anumite tipuri de fibre de modal

bumbac

4

6. (diclormetan) și 3 (clorură de zinc/acid formic)

27.

acetat

mătase

lână sau păr

4

1. (acetonă) și 11. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

28.

triacetat

mătase

lână sau păr

4

6. (diclormetan) și 11. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

29.

acetat

fibre acrilice

bumbac, viscoză, cupro sau modal

4

1. (acetonă) și 8. (dimetilformamidă)

30.

triacetat

fibre acrilice

bumbac, viscoză, cupro sau modal

4

6. (diclormetan) și 8. (dimetilformamidă)

31.

triacetat

poliamidă 6 sau 6-6

bumbac, viscoză, cupro sau modal

4

6. (diclormetan) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

32.

triacetat

bumbac, viscoză, cupro sau modal

poliester

4

6. (diclormetan) și 7 (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

33.

acetat

poliamidă 6 sau 6-6

poliester sau fibre acrilice

4

1. (acetonă) și 4. (acid formic, 80 % greutate/greutate)

34.

acetat

fibre acrilice

poliester

4

1. (acetonă) și 8. (dimetilformamidă)

35.

anumite clorofibre

bumbac, viscoză, cupro sau modal

poliester

4

8. (dimetilformamidă) și 7. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

sau 9 (disulfură de carbon/acetonă 55,5/44,5 greutate/greutate) și 7. (acid sulfuric, 75 % greutate/greutate)

36.

bumbac

poliester

elastolefină

2 și/sau 4

7 (acid sulfuric 75 % greutate/greutate) și 14 (acid sulfuric concentrat)

37.

anumite fibre modacrilice

poliester

melamină

2 și/sau 4

8 (dimetilformamidă) și 14 (acid sulfuric concentrat)]

ANEXA IX

PROCENTELE CONVENȚIONALE UTILIZATE PENTRU CALCULUL MASEI FIBRELOR CONȚINUTE ÎNTR-UN PRODUS TEXTIL

(articolul 17 alineatul (2))

Nr. fibrei

Fibre

Procente

1‐2

Lână și păr de origine animală:

fibre pieptănate

18,25

fibre dărăcite

17,00(1)

3

Păr de origine animală:

fibre pieptănate

18,25

fibre dărăcite

17,00(1)

Păr de cal:

fibre pieptănate

16,00

fibre dărăcite

15,00

4

Mătase

11,00

5

Bumbac:

fibre pieptănate

8,50

fibre mercerizate

10,50

6

Capoc

10,90

7

In

12,00

8

Cânepă

12,00

9

Iută

17,00

10

Abacă

14,00

11

Alfa

14,00

12

Fibre din coajă de nucă de cocos

13,00

13

Drobiță

14,00

14

Ramie (fibră înălbită)

8,50

15

Sisal

14,00

16

Sunn

12,00

17

Henequen

14,00

18

Maguey

14,00

19

Acetat

9,00

20

Alginat

20,00

21

Cupro

13,00

22

Modal

13,00

23

Furaje

17,00

24

Triacetat

7,00

25

Viscoză

13,00

26

Acrilic

2,00

27

Clorofibră

2,00

28

Fluorofibră

0,00

29

Modacrilic

2,00

30

Poliamidă sau nailon:

fibră discontinuă

6,25

filament

5,75

31

Aramidă

8,00

32

Poliimidă

3,50

33

Lyocell

13,00

34

Polilactidă

1,50

35

Poliester:

fibră discontinuă

1,50

filament

1,50

36

Polietilenă

1,50

37

Polipropilenă

2,00

38

Policarbamidă

2,00

39

Poliuretan:

fibră discontinuă

3,50

filament

3,00

40

Vinilil

5,00

41

Trivinil

3,00

42

Elastodină

1,00

43

Elastan

1,50

44

Sticlă textilă:

cu un diametru mediu mai mare de 5 μm

2,00

cu un diametru mediu mai mic sau egal cu 5 μm

3,00

45

Fibră metalică

2,00

Fibră metalizată

2,00

Azbest

2,00

Fir din hârtie

13,75

46

Elastomultiester

1,50

47

Elastolefină

1,50

48

Melamină

7,00

(1)Procentul convențional de 17,00 % se aplică, de asemenea, în cazurile în care este imposibil să se verifice căruia din cicluri (de periat sau de dărăcit) aparține produsul textil care conține lână și/sau păr de origine animală.

ANEXA X

TABELE DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 2008/121/CE

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) fraza introductivă

Articolul 3 alineatul (1) fraza introductivă

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i)

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (i)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)

Articolul 3 alineatul (1) litera (b) punctul (ii)

Articolul 2 alineatul (2) fraza introductivă

Articolul 2 alineatul (1) fraza introductivă

Articolul 2 alineatul (2) litera (a)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b)

Articolul 2 alineatul (1) literele (b) şi (c)

Articolul 2 alineatul (2) litera (c)

Articolul 2 alineatul (1) litera (d)

Articolul 3

Articolul 5

Articolul 4

Articolul 7

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1) și anexa III

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (2)

Directiva 2008/121/CE

Prezentul regulament

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 18

Articolul 7

Articolul 10

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 13 alineatele (1) și (2)

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (5)

-

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 15 și anexa IV

Articolul 10 alineatul (1) litera (a)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (1) litera (b)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (1) litera (c)

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (1) al doilea paragraf

Articolul 11

Articolul 12 alineatul (2) al patrulea paragraf

Directiva 2008/121/CE

Prezentul regulament

Articolul 12

▌ Anexa VII

Articolul 13

Articolul 17 alineatul (2)

Articolul 14 alineatul (1)

-

Articolul 14 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolele 15 şi 16

Articolul 23 ▌

Articolul 17

-

Articolul 19 şi 20

-

Anexa I, nr. 1 – 47

Anexa I, nr. 1 – 47

Anexa II, nr. 1– 47

Anexa IX, nr. 1– 47

Anexa III

Anexa V

Anexa III, punctul 36

Articolul 3 alineatul (1) litera (i)

Anexa IV

Anexa VI

Directiva 96/73/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Anexa VIII capitolul 1 secțiunea I punctul (2)

Articolul 3

Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 4

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 23

Articolul 6

Articolul 7

-

Articolul 8

-

Articolul 9

-

Anexa I

Anexa VIII capitolul 1 secțiunea I

Anexa II punctul (1) introducere

Anexa VIII capitolul 1 secțiunea II

Anexa II punctul (1) secțiunile I, II și III

Anexa VIII capitolul 2 secțiunile I, II și III

Anexa II punctul (2)

Anexa VIII capitolul 2 secțiunea IV

Directiva 73/44/CEE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2

Anexa VIII capitolul 1 secțiunea I

Articolul 3

Articolul 17 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 4

Articolul 17 alineatul (3)

Articolul 5

Articolul 23 ▌

Articolul 6

-

Articolul 7

-

Anexa I

Anexa VIII capitolul 3 introducere și secțiunile I – IV

Anexa II

Anexa VIII capitolul 3 secțiunea V

Anexa III

Anexa VIII capitolul 3 secțiunea VI

(1)Nepublicată încă în Jurnalul Oficial.
(2)Avizul din 16 decembrie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(3)Poziţia Parlamentului European din 18 mai 2010.
(4)JO L 83, 30.3.1973, p. 1.
(5)JO L 32, 3.2.1997, p. 1.
(6)JO L 19, 23.1.2009, p. 29.
(7)JO L 11, 15.1.2002, p. 4.
(8)JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(9)Texte adoptate, P7_TA(2009)0093.
(10)*JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(11)JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
(12)JO L 145, 4.6.2008, p. 1.
(13)*Nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(14)JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(15)*Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(16)* Trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(17)** Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(18)*Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(19)*Șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(20)**Doi ani și șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(21)***Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(22)Pentru produsele care figurează la acest număr, vândute în cupoane, etichetarea globală este cea de pe suluri. Frânghiile și funiile prevăzute la acest număr le includ pe cele utilizate în alpinism sau în sporturi nautice.
(23)În unele cazuri este necesară tratarea prealabilă a specimenelor de analiză individuale.
(24)Pentru confecții și articole finisate, a se vedea secțiunea 7.
(25)A se vedea punctul 1.
(26)Carda de laborator poate fi înlocuită cu un dispozitiv de melanjare a fibrelor sau fibrele pot fi amestecate prin metoda „mănunchiurilor și a deșeurilor”.
(27)Dacă bobinele pot fi așezate într-un rastel convenabil, se pot depăna simultan mai multe fire.
(28)Metoda 12 este o excepție. Ea se bazează pe o determinare a conținutului unei substanțe constituente a unuia dintre cei doi componenți.
(29)A se vedea capitolul 1.1
(30)Înainte de efectuarea analizei se verifică solubilitatea în reactiv a unor astfel de fibre modacrilice sau clorofibre.
(31)Înainte de efectuarea analizei se verifică solubilitatea în reactiv a fibrelor de policlorură de vinil.
(32)Mătasea sălbatică, cum ar fi mătasea tussah, nu este complet solubilă în acid sulfuric 75 % m/m.
(33)A se vedea, de exemplu, dispozitivul descris în Melliand Textilberichte 56 (1975), p. 643-645.
(34)A se vedea capitolul 1.1.
(35)Valorile lui d sunt indicate în capitolul 2 al prezentei anexe referitor la diferitele metode de analiză a amestecurilor binare.


Asistenţa macrofinanciară acordată Ucrainei ***I
PDF 275kWORD 36k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei (COM(2009)0580 – C7-0277/2009 – 2009/0162(COD))
P7_TA(2010)0169A7-0058/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0580),

–  având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0101/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665) precum și addendumul la aceasta (COM(2010)0147),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 17 mai 2010 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 aliniatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0058/2010),

1.  adoptă în primă lectură poziția sa prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să își modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de acordare de asistență macrofinanciară Ucrainei

P7_TC1-COD(2009)0162


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 388/2010/UE.)


Măsuri specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006) ***I
PDF 275kWORD 34k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2009)0510 – C7-0255/2009 – 2009/0138(COD))
P7_TA(2010)0170A7-0054/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0510),

–  având în vedere articolele 36 și 37 și articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0255/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 42, articolul 43 alineatul (2) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2010(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0054/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 mai 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii

P7_TC1-COD(2009)0138


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 641/2010.)

(1)Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2011 - Secţiunea I - Parlamentul
PDF 466kWORD 105k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului pentru exercițiul financiar 2011 (2010/2005(BUD))
P7_TA(2010)0171A7-0134/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene, în special articolul 31(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 privind orientările referitoare la procedura bugetară 2011 – secțiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII și IX(3),

–  având în vedere raportul prezentat Biroului de către Secretarul General privind proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2011,

–  având în vedere proiectul preliminar de estimare a bugetului întocmit de Birou la 19 aprilie 2010 în conformitate cu articolul 23 alineatul (6) și articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere proiectul de estimare a bugetului întocmit de Comisia pentru bugete în conformitate cu articolul 79 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere articolul 79 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0134/2010),

A.  întrucât, pentru a-și îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul tratatului, Parlamentul intenționează să utilizeze și să își dezvolte pe deplin prerogativele, iar acest obiectiv impune consolidarea anumitor domenii prioritare și, în același timp, o abordare strictă în ceea ce privește utilizarea resurselor disponibile;

B.  întrucât, în această privință, situația bugetară a rubricii 5 (Cheltuieli administrative) pentru 2011 impune, mai mult decât niciodată, o abordare atentă și disciplinată a bugetului Parlamentului pentru concilierea obiectivelor politice și a finanțării acestora;

C.  întrucât acum doi ani a fost inițiat un proiect-pilot de cooperare consolidată între Birou și Comisia pentru bugete, proiect care a fost menținut și pentru procedura 2011;

D.  întrucât prerogativele plenului de adoptare a estimării și a bugetului final vor fi păstrate integral în conformitate cu dispozițiile tratatului și cu Regulamentul de procedură;

E.  întrucât la 24 martie 2010 și la 13 aprilie 2010 au avut loc două reuniuni preliminare concilierii între delegațiile Biroului și Comisiei pentru bugete, în cadrul cărora au fost discutate un număr de aspecte-cheie,

Cadrul general și bugetul total

1.  constată că bugetul 2011, în forma propusă de Birou, se ridică la 1 710 547 354 EUR, reprezentând 20,32 % din rubrica 5 din cadrul financiar multianual (CFM); constată că rata de creștere sugerată este de 5,8 % față de bugetul 2010, inclusiv proiectul de buget rectificativ nr. 1/2010;

2.  pe deplin conștient de provocările cu care se va confrunta, este de părere că rata de creștere și nivelul final al bugetului prevăzute în cadrul estimării trebuie ajustate; decide ca în această etapă bugetul total să se ridice la 1 706 547 354 EUR, reprezentând o rată de creștere de 5,5 % și o cotă procentuală de 20,28% din rubrica 5; intenționează să clarifice diversele probleme, să continue să analizeze măsurile propuse și să identifice surse de economii înainte de adoptarea bugetului final în toamna anului 2010;

3.  își reiterează opinia conform căreia, pe baza referințelor inițiale din CFM negociat în 2006 și intrat în vigoare în 2007, cheltuielile sale ar trebui stabilite în jurul tradiționalei limite de 20%, ținând seama de necesitățile celorlalte instituții și de marja disponibilă; remarcă, din acest punct de vedere, solicitările Comitetului Economic și Social European și ale Comitetului Regiunilor care se ridică la peste 10 milioane EUR doar pentru 2010; reafirmă faptul că Serviciul european pentru acțiune externă s-ar putea să aibă, la rândul lui, un impact asupra rubricii 5; își confirmă opinia conform căreia Biroul și Comisia pentru bugete trebuie să coopereze în vederea reevaluării acestei limite înainte de deschiderea unui dialog interinstituțional pe acest subiect; sugerează ca în acest scop să se creeze un grup de lucru, care să-și înceapă activitatea cel târziu la sfârșitul lui iulie 2010;

4.  solicită clarificări cu privire la programarea financiară la mijlocul perioadei în ceea ce privește rubrica 5 și marjele preconizate de 109 milioane EUR pentru 2011, 102 milioane EUR pentru 2012 și 157 milioane EUR pentru 2013; consideră că ar fi util să primească informații privind ipotezele de lucru ale Parlamentului pentru cel de-al șaselea raport al secretarilor generali (octombrie 2009) în ceea ce privește bugetul și posturile, comparativ cu estimările propuse pe care le analizează acum; ar dori să clarifice ce proiecte (potențiale) semnificative și măsuri de personal sunt deja incluse în această programare pentru următorii 2-3 ani; subliniază, de asemenea, că programarea financiară este doar un instrument de planificare orientativ, neobligatoriu, și că autoritatea bugetară este cea care ia deciziile finale;

5.  deși nu se împotrivește raționamentului de principiu conform căruia 1 % din buget ar fi o rezervă rezonabilă pentru cheltuieli neprevăzute, este de acord cu propunerea Biroului, ținând seama de situația precară de la rubrica 5, de a stabili această rezervă la 14 milioane EUR;

6.  înțelege că, în ceea ce privește cauza privind salariile pe rol în fața Curții de Justiție și al cărei efect total asupra Parlamentului s-ar putea ridica în 2011 la cca 12 milioane EUR în cazul unei hotărâri în favoarea Comisiei, propunerea prevede un provizion defalcat la mai multe linii bugetare;

7.  își reiterează cererile anterioare ca primăvara, în etapa estimării bugetului, să fie prezentată o propunere bugetară completă, ceea ce ar conduce exclusiv la modificări minore sau tehnice în așa-numita „scrisoare rectificativă” din toamnă;

8.  subliniază din nou importanța pe care o acordă unei strânse cooperări între Birou și Comisia pentru bugete pentru a clarifica împreună consecințele bugetare ale deciziilor care urmează a fi luate; subliniază, de asemenea, că pentru fiecare organ de decizie este crucială prezentarea unor fișe financiare care să prezinte în mod clar toate consecințele bugetare;

Aspecte specifice
Aspecte privind Tratatul de la Lisabona

9.  salută și aprobă finanțarea propunerilor Biroului în legătură cu aceste măsuri, și anume crearea unei rezerve specifice pentru cei 18 noi deputați, în valoare de 9,4 milioane EUR;

10.  aprobă faptul că Biroul se axează pe consolidarea expertizei pentru a contribui la obiectivul de excelență legislativă;

11.  în această privință, sprijină ideea finanțării unei combinații adecvate de expertiză internă și externă pentru departamentele tematice în funcție de tipul de informații necesare pentru fiecare dosar în curs de analiză, dar ar dori să primească explicații suplimentare cu privire la modul în care creșterea propusă a efectivelor de personal ar putea fi utilizată într-un mod flexibil, precum și mai multe informații privind ratele anterioare de aplicare și cererile emise de comisii cu privire la astfel de servicii de expertiză;

12.  salută faptul că Biroul a ținut seama de preocupările legate de raportul dintre posturile AD și AST, ceea ce a dus la eliminarea a trei posturi AST în comparație cu propunerea inițială; aprobă creditele alocate pentru crearea a 19 posturi AD5 și a 13 posturi AST1 în cadrul departamentelor tematice, așa cum sugerează în prezent Biroul;

13.  este de acord că studiile externe trebuie consolidate și salută acordul încheiat între Birou și Comisia pentru bugete de a stabili cuantumul suplimentar la 1,7 milioane EUR;

14.  ia act de propunerea de a mări efectivele bibliotecii cu 28 de posturi, din care 13 pentru serviciul de informare pentru deputați (posturi ocupate anterior de agenți contractuali); poate aproba finanțarea și includerea acestor 13 posturi în schema de personal, cu condiția să primească asigurări că aceste posturi vor fi ocupate în urma unor concursuri deschise și, de asemenea, că pachetul financiar pentru contracte va fi redus cu suma corespondentă; consideră că o consolidare suplimentară a fondurilor și a resurselor umane aflate la dispoziția serviciilor de informații existente în cadrul PE ar trebui să fie însoțită de dezvoltarea unui sistem ușor de utilizat, care să permită deputaților un acces facil la toate informațiile elaborate intern; decide să includă în estimări creditele aferente celor 15 posturi suplimentare, dar înscrie jumătate din sumă în rezervă până când va primi:

   justificări suplimentare privind modul în care acest posturi vor fi utilizate pentru îmbunătățirea serviciilor de expertiză oferite deputaților;
   informații concrete cu privire la măsurile luate de Birou și de serviciile administrative pentru crearea unui sistem intern de gestionare a cunoștințelor, inclusiv calendarul preconizat pentru implementarea acestuia și valoarea economiilor rezultate din raționalizarea surselor de informații;

15.  consideră că cele două servicii de sprijin indirect menționate mai sus ar trebui să fie făcute cunoscute, inclusiv prin intermediul paginilor de internet ale Parlamentului, în beneficiul deputaților;

16.  reamintește rezoluția sa privind orientările, în care solicitase deja o evaluare, inclusiv o situație financiară detaliată a costurilor totale generate de majorarea propusă a indemnizației de asistență; prin urmare, decide să înscrie în rezervă creditele corespunzătoare;

Extindere

17.  salută dispozițiile prevăzute pentru aderarea Croației și aprobă creditele și măsurile de personal conexe;

Organigrama generală

18.  ia act de faptul că, în plus față de cele 68 de posturi legate de Tratatul de la Lisabona și cele 62 aferente extinderii (inclusiv 11 posturi alocate grupurilor), sunt solicitate 17 posturi noi pentru realizarea măsurilor prevăzute în cel de-al doilea an din planul trienal pentru DG INLO care a fost adoptat în procedura 2010 și 30 de posturi noi pentru alte domenii, posturi care nu au putut fi acoperite din cele 20 de redistribuiri identificate a fi posibile în 2011, ceea ce înseamnă un total de 180 de posturi noi; solicită informații detaliate suplimentare privind posturile redistribuite sau transferate de la începutul acestei legislaturi, inclusiv estimări ale redistribuirilor și transferurilor pentru 2010 și, dacă este posibil, pentru 2011; decide să introducă creditele alocate pentru crearea acestor posturi în estimări, dar înscrie în rezervă suma legată de crearea a 30 de posturi pentru „alte domenii”, în așteptarea analizei informațiilor solicitate;

19.  constată că propunerea Biroului include acum un post AD5 și un post AST1 pentru Adunarea Parlamentară Euromediteraneeană, precum și trei posturi AD5 și un post AST1 pentru gestionarea riscurilor, dar nu mai prevede suma suplimentară preconizată de 3 milioane EUR pentru DG ITEC;

20.  ia act, de asemenea, de faptul că Biroul a inclus alte 56 de posturi pentru grupurile politice;

21.  aprobă măsurile și posturile prevăzute pentru 2011 aferente celui de-al doilea an de aplicare a programului trienal al DG INLO care a fost convenit anul trecut;

22.  dorește să primească informații suplimentare privind defalcarea creditelor aferente agenților contractuali și o situație globală a costurilor nete sau a economiilor nete aferente pachetului financiar pentru agenții contractuali ca urmare a aprobării unor majorări de efective, în special prin internalizarea unor funcții din domenii precum securitatea, TIC și biblioteca;

Operațiuni imobiliare

23.  subliniază că o politică imobiliară rezonabilă este strâns legată de procedura 2011 și, de asemenea, de chestiunea generală a durabilității bugetului;

24.  salută faptul că Biroul a răspuns, prin decizia sa din 24 martie 2010, solicitării Parlamentului European privind o politică imobiliară pe termen mediu și lung; își exprimă o îngrijorare inițială cu privire la fezabilitatea continuării în paralel a tuturor operațiunilor imobiliare curente și planificate care ar putea emana din strategia imobiliară pe termen mediu și lung; nu îi este clar în ce fel aceste numeroase proiecte se înscriu în CFM și solicită clarificările necesare;

25.  ia act în această privință de propunerea Biroului de a utiliza 85,9 milioane EUR din veniturile alocate (de utilizat în sfera politicii imobiliare a Parlamentului) pentru birourile deputaților din Bruxelles; reamintește că orice proiect imobiliar care ar putea avea efecte financiare semnificative asupra bugetului trebuie să facă obiectul unei consultări cu autoritatea bugetară conform articolului 179 alineatul (3) din Regulamentul financiar; reamintește, de asemenea, că, în ceea ce privește reportările, Regulamentul financiar prevede că veniturile alocate reportate trebuie utilizate primele; salută în acest context faptul că Parlamentul, prin rambursarea a 85,9 milioane EUR de către statul belgian, este în măsură să devanseze noi proiecte imobiliare și astfel să aplice mai rapid o parte a strategiei sale imobiliare pe termen mediu;

26.  nu poate fi de acord să rezerve aceste venituri alocate pentru acest proiect imobiliar;

27.  solicită ca în viitor creditele necesare în conformitate cu planificarea imobiliară pe termen mediu să fie prevăzute în buget; solicită, de asemenea, crearea unei linii bugetare specifice destinată proiectelor imobiliare majore pentru a facilita planificarea financiară pe termen mediu a proiectelor imobiliare și pentru a spori transparența;

28.  ia act de faptul că s-a constituit în propunerea Biroului un provizion pentru prefinanțarea directă a etapei inițiale a construcției noii clădiri KAD, în valoare de 10,2 milioane EUR la linia bugetară aferentă chiriilor; recunoaște că astfel de prefinanțări opționale ar contribui la reducerea costurilor de finanțare dar, ținând seama de situația extrem de precară din 2011, decide să introducă în acest scop în estimări o sumă mai mică, respectiv de 6,2 milioane EUR; își afirmă disponibilitatea de a reevalua această sumă în toamna anului 2010, pe baza unei actualizări a situației bugetare și a evoluțiilor înregistrate de politica imobiliară a Parlamentului;

Securitate

29.  acordă importanță revizuirii detaliate a politicii de securitate anunțate de Birou și, în această privință, reamintește opțiunea sa pentru o utilizare mai prudentă a resurselor, în special pentru un echilibru între personalul intern și agenții externi în ceea ce privește raportul costuri-beneficii; solicită Biroului să examineze atent implicațiile operaționale și financiare ale noii strategii cu scopul de a ajunge la propuneri care să asigure un echilibru adecvat între cerințele de securitate, pe de o parte, și accesibilitate și deschidere, pe de altă parte; subliniază că Parlamentul ar trebui să rămână o instituție cât mai deschisă și mai accesibilă; în acest sens, dorește să primească mai multe informații de la serviciile administrative cu privire la așa-numitul proiect Wiertz pentru a evalua efectul acestuia în ceea ce privește accesibilitatea Parlamentului pentru public;

Strategia privind TIC

30.  salută noua abordare mai structurată în domeniul TIC și elaborarea unei strategii cuprinzătoare în acest domeniu; își reiterează, de asemenea, sprijinul pentru un nivel suficient de internalizare care să reducă dependența de furnizorii externi; remarcă totuși că au fost deja create posturi noi în trei exerciții consecutive; prin urmare, consideră că această chestiune trebuie clarificată;

31.  ia act de faptul că 5 milioane EUR au fost alocate unui proiect privind mobilitatea informatică a deputaților, în special pentru acoperirea costurilor comunicațiilor mobile; ar dori să primească informații suplimentare având în vedere suma relativ mare;

Chestiuni de mediu

32.  salută majorarea modestă a finanțării aferente EMAS și măsurilor de reducere a emisiilor de CO2, care sunt incluse în diverse linii bugetare, și subliniază din nou importanța pe care o acordă acestui domeniu;

33.  ia act de evoluția din 2006 încoace a indicatorilor-cheie de performanță din acest domeniu, incluși în Revizuirea managementului de mediu pentru 2008, în special de reducerea amprentei de carbon cu 12,9 %, reducerea consumului de electricitate cu 0,8 %, creșterea consumului de gaz/combustibil lichid/energie termică de 7,4 % în 2008, după reducerea lui cu 17,5 % în 2007, creșterea emisiilor eferente mobilității/transporturilor cu 8,8 %, creșterea procentajului de deșeuri reciclate de la 49,8 % în 2006 la 55,4 % în 2008, creșterea consumului de apă cu 18,1 % și scăderea consumului de hârtie cu 16,9 %;

34.  salută anexa la buget referitoare la managementul de mediu care oferă o situație tehnică adecvată a liniilor bugetare implicate; ar dori, în acest context, ca rapoartele anuale EMAS să includă, în aceeași anexă, mai multe informații cu privire la amprenta diferențiată de carbon a clădirilor Parlamentului din Strasbourg, Bruxelles și Luxemburg și cu privire la impactul deplasărilor și al activităților de transport conexe sesiunilor, precum și să prezinte rezultatele actuale obținute în reducerea amprentei de carbon a Parlamentului și să ilustreze impactul benefic pe care aceste investiții îl au asupra mediului și eventualele economii realizate pe termen mai lung;

35.  își exprimă sprijinul pentru continuarea măsurilor de reducere a amprentei de carbon a Parlamentului; salută în această privință studiile în curs cu privire la economiile de energie în clădiri și la modalități de aplicare a unui sistem de compensare pentru emisiile de carbon aferente deplasărilor; sprijină, de asemenea, stimulentele care promovează utilizarea transporturilor publice în locul automobilelor și disponibilitatea mai multor biciclete la Strasbourg;

36.  constată că linia bugetară aferentă cheltuielilor de deplasare ale deputaților este mai mare decât cea aferentă salariilor; subliniază că este necesar ca indemnizațiile, în special cele de călătorie, să fie utilizate responsabil și remarcă faptul că, fără a modifica normele actuale și prin utilizarea altor mijloace de transport decât transportul aerian la clasa business ori de câte ori acest lucru este posibil în deplasările către și dinspre locurile de desfășurare a activității Parlamentului, amprenta de carbon a instituției poate fi redusă și se pot face, în același timp, economii; solicită Biroului, așa cum s-a convenit în cadrul ultimei reuniuni de conciliere prealabilă, să prezinte la timp pentru prima lectură a Parlamentului un studiu axat pe funcționarea noului sistem și pe posibile soluții pentru realizarea de economii;

37.  reamintește că, în urma unei inițiative a dlui Barroso, autoritatea bugetară a alocat în bugetele instituțiilor europene venituri alocate pentru finanțarea unei subvenții pentru utilizarea transporturilor publice de către personal, ca măsură ecologică; solicită informații actualizate cu privire la situația din Parlament;

38.  solicită ca, ori de câte ori este posibil și oportun, situațiile financiare utilizate în cadrul instituției să fie completate cu informații privind mediul;

39.  consideră că directivele privind achizițiile publice trebuie să fie adaptate mai bine pentru a facilita, acolo unde este posibil și adecvat, includerea unor clauze sociale și de mediu;

Proiecte multianuale și alte elemente de cheltuieli

40.  salută acordul referitor la majorarea cu 2,6 milioane EUR a cheltuielilor cu vizitatorii, astfel încât deputații să poată invita 110 de vizitatori anual, în loc de 100 cât au dreptul în prezent; consideră că, înainte de a lua o decizie cu privire la orice majorare suplimentară, ar trebui să se evalueze funcționarea noului centru pentru vizitatori; serviciile responsabile pentru organizarea vizitelor ar trebui să țină seama, de asemenea, de faptul că deputații ar putea dori să primească grupuri de vizitatori de diverse dimensiuni de-a lungul anului;

41.  aprobă suma de 3 milioane EUR prevăzută în buget pentru deschiderea centrului pentru vizitatori și acoperirea costurilor de funcționare pentru un exercițiu standard complet; atrage atenția că ar trebui să se facă o analiză a primului an de funcționare și din punct de vedere financiar, care să abordeze inclusiv aceste costuri de funcționare;

42.  ia act de decizia Biroului de a introduce indemnizații pentru deputații care dețin funcții oficiale, propunere care are un impact bugetar de 400 000 EUR; remarcă totuși că discuția de principiu a fost controversată; salută în acest sens faptul că trebuie furnizate documente justificative pentru rambursarea costurilor suplimentare suportate în exercitarea funcțiilor lor;

43.  ia act de propunerea Biroului de a include 2,5 milioane EUR pentru Casa istoriei europene care să acopere costurile aferente unor studii realizate după încheierea concursului de arhitectură aflat în curs de jurizare; reamintește că anul trecut a solicitat o prezentare clară a costurilor prevăzute pentru ansamblul proiectului, inclusiv a costurilor administrative, cel târziu cu ocazia proiectului preliminar de estimare a bugetului pentru exercițiul financiar 2011; reamintește, de asemenea, acordul la care s-a ajuns cu Biroul în cursul reuniunii preliminare concilierii din 2009; subliniază că raportul comitetului de experți de pe lângă Casei istoriei europene menționează 11 puncte, care presupun costuri suplimentare: „consiliu academic format din experți și specialiști ai muzeului”, (2) „independența instituțională a instituției”, (3) „oferte pedagogice extinse ale muzeului”, (4) „loc de întâlnire pentru tinerii cercetători”, (5) „evaluarea permanentă”, (6) „expoziții temporare și expoziții itinerante”, (7) „evenimente relevante cu o temă europeană”, (8) „publicații proprii”, (9) „oferte online extinse”, (10) „crearea unei colecții proprii a muzeului”, (11) „dezvoltarea continuă a expozițiilor și a infrastructurii muzeului”; subliniază, prin urmare, că costul total al acestui proiect trebuie identificat cât mai repede posibil;

Chestiuni orizontale

44.  salută cu căldură includerea unei analize inițiale care prezintă costurile fixe și variabile din propunerea de buget; recunoaște dificultățile metodologice întâmpinate, dar este convins că aceste concepte ar trebui analizate mai detaliat; așteaptă un răspuns în această privință din partea organelor competente cu privire la modalitatea în care poate fi aplicată în contextul procedurii bugetare a PE o politică bugetară cu punct de plecare zero care să facă și distincția între costurile fixe și costurile variabile; solicită examinarea mai aprofundată a costurilor fixe, făcându-se distincție între costurile fixe permanente, costurile fixe pentru perioade determinate și domeniile în care ar putea fi făcute economii; solicită examinarea mai aprofundată a costurilor variabile, stabilindu-se o legătură clară între costuri și obiective, politici și acțiuni și identificându-se prioritățile, care trebuie clasate în funcție de importanța lor;

45.  atrage atenția asupra faptului că, pentru instituțiile europene, limitele pentru diversele proceduri de achiziții publice sunt mai stricte în prezent decât cele prevăzute în directivele europene privind achizițiile publice și că această situație generează costuri administrative și de resurse umane suplimentare care ar putea fi reduse printr-o mai bună aliniere a limitelor;

46.  sprijină activitățile care au o dimensiune socială, culturală sau lingvistică și se adresează personalului și familiilor lor, dar nu este de acord să se ofere subvenții individuale în acest context și, prin urmare, modifică comentariile de la linia bugetară relevantă;

47.  sprijină cu tărie eforturile suplimentare destinate unei mai bune adaptări a instituției pentru persoanele cu handicap, atât în ceea ce privește modificările necesare ale infrastructurii, cât și în ceea ce privește măsurile de personal;

Considerații finale

48.  subliniază că ar trebui să se realizeze o analiză mai atentă a liniilor bugetare individuale, inclusiv o analiză a ratelor de execuție, înainte de votul asupra proiectului de buget din toamnă; prin urmare, va examina și va lua deciziile finale privind bugetul la momentul respectiv;

49.  adoptă estimarea bugetului pentru exercițiul financiar 2011 și reamintește că Parlamentul va adopta o poziție cu privire la proiectul de buget, astfel cum a fost modificat de Consiliu, în octombrie 2010, în conformitate cu procedura de vot prevăzută în tratat;

50.  aprobă concluziile comune ale reuniunii bugetare trilaterale din 25 martie 2010, anexate la prezenta rezoluție;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și estimarea bugetului.

ANEXĂ

CONCLUZIILE COMUNE ALE REUNIUNII BUGETARE TRILATERALE DIN 25 MARTIE 2010

REUNIUNEA BUGETARĂ TRILATERALĂ

25 MARTIE 2010

Concluzii

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au luat act de preocupările exprimate de Grefa Curții de Justiție și de secretariatele generale ale Curții de Conturi, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European în scrisorile pe care le-au trimis secretariatelor generale ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la noua procedură, în special cu privire la comitetul de conciliere. Acestor instituții li se sugerează să transmită în scris, direct comitetului de conciliere, observațiile cu privire la impactul poziției Consiliului și al amendamentelor Parlamentului European.

(1)JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2)JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(3)Texte adoptate, P7_TA(2010)0087.


Simplificarea PAC
PDF 293kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la simplificarea PAC (2009/2155(INI))
P7_TA(2010)0172A7-0051/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2005 intitulată „Simplificare și legiferare mai bună pentru politica agricolă comună” (COM(2005)0509),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2009 intitulată „O PAC simplificată pentru Europa - o reușită pentru toți” (COM(2009)0128),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0051/2010),

A.  întrucât toate dispozițiile legislative trebuie să fie proporționate în raport cu obiectivul și ar trebui să fie introduse numai după realizarea unui studiu de impact în care să se analizeze povara financiară pe care ar crea-o dispozițiile în cauză și care să includă o analiză detaliată a raportului costuri/beneficii;

B.  întrucât simplificarea ar trebui să fie în primul rând în beneficiul agricultorilor și nu numai al autorităților naționale și al organismelor de plată din statele membre, după cum s-a observat în mod predominant;

C.  întrucât o nouă PAC ar trebui să permită agricultorilor să se concentreze asupra obiectivului fundamental privind asigurarea siguranței, calității și a trasabilității alimentelor, sprijinindu-i, în același timp, pe aceștia în livrarea de bunuri publice nedestinate comercializării;

D.  întrucât obiectivul ar trebui să constea în reducerea costurilor asociate punerii în aplicare a PAC, atât directe, cât și indirecte, reducându-se povara administrativă cu care se confruntă producătorii comunitari și, mai presus de toate, acordând agricultorilor posibilitatea să dedice mai mult timp cultivării terenurilor lor;

E.  întrucât noua PAC ar trebui să fie viabilă din punctul de vedere al competitivității;

F.  întrucât este necesar să se asigure o legislație clară și inteligibilă care să ofere certitudine juridică autorităților competente și agricultorilor și să se elimine dispozițiile legislative inutile;

G.  întrucât distribuția plății unice pe exploatație ar trebui să garanteze echitatea;

H.  întrucât este necesar un cadru juridic funcțional pentru gestionarea aspectelor juridice importante pe care le presupune PAC;

I.  întrucât o nouă PAC ar trebui să fie orientată mai mult spre piață, în conformitate cu recentele reforme ale PAC, și să se concentreze asupra reducerii protecționismului excesiv, menținând în același timp instrumentele disponibile pentru ajutarea fermierilor în vremuri de volatilitate economică severă;

J.  întrucât noua PAC ar trebui să fie mai simplă și să aibă o capacitate mai mare de reacție;

K.  întrucât legislația ar trebui să fie mai flexibilă, pentru a-i permite PAC să recunoască anumite regiuni și teritorii fără a pune în pericol caracterul comun al PAC;

L.  întrucât ar trebui promovat schimbul de bune practici între statele membre și între autoritățile locale;

M.  întrucât politica agricolă comună prezintă o importanță esențială în cadrul UE-27 ca mijloc necesar nu doar în vederea asigurării unei aprovizionări corespunzătoare cu alimente sănătoase, ci și în scopul de a răspunde în continuare unor provocări precum conservarea zonelor rurale, a regiunilor montane, a zonelor dezavantajate, a zonelor ultraperiferice și a multifuncționalității agriculturii europene,

Principii generale

1.  subliniază faptul că PAC ar trebui să încerce să armonizeze reglementările prin eliminarea duplicării; de asemenea, solicită Comisiei ca, atunci când introduce noi modificări, să elimine în același timp poverile inutile;

2.  îndeamnă Comisia să consulte pe larg și cu regularitate părțile interesate din domeniul agriculturii, pentru a realiza o mai bună evaluare a impactului regulamentului la fața locului și pentru a identifica norme practice, simple și transparente pentru agricultori;

3.  subliniază faptul că este necesară simplificarea în continuare a PAC, în vederea reducerii costurilor de punere în aplicare pentru instituțiile UE, statele membre și beneficiarii însuși; în acest mod, politica va fi mai ușor de înțeles pentru agricultori și contribuabili;

4.  solicită Comisiei armonizarea reglementărilor PAC prin eliminarea duplicării și reducerea birocrației, în vederea creșterii competitivității sectorului agricol în toate statele membre;

5.  subliniază faptul că măsurile PAC ar trebui proporționate în raport cu riscul și ar trebui să se recurgă la calea legislativă doar în cazul în care acest lucru este pe deplin justificabil, împiedicând astfel o construcție juridică dificil de înțeles pentru agricultori;

6.  solicită ca PAC să fie orientată mai degrabă spre rezultate decât spre reglementare și ca toate statele membre și autoritățile regionale ale acestora să ofere mai mult ajutor și consultanță agricultorilor prin intermediul instrumentelor consultative și al unor metode de comunicare corespunzătoare;

7.  estimează că, în conformitate cu principiile unei mai bune legiferări, toate dispozițiile legislative viitoare vor fi însoțite de o evaluare completă a impactului care să țină seama de sarcinile administrative și de natură normativă, garantând proporționalitatea dintre noile reglementări și obiectivele urmărite;

8.  consideră că, ori de câte ori este posibil, statele membre ar trebui să permită autocertificarea;

9.  consideră că statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a include în cadrul planurilor de dezvoltare rurală un sistem de plată forfetară pe parcelă de teren, în special în cazul exploatațiilor de mici dimensiuni, cu condiția garantării respectării obligațiilor asumate;

10.  recunoaște importanța principiului ecocondiționalității drept unul din conceptele-cheie ale plăților directe din cadrul PAC, dar că se recomandă o simplificare aprofundată, fără a se reduce eficacitatea acestora;

11.  subliniază faptul că este necesar ca PAC să fie mai simplă, mai transparentă și mai echitabilă;

12.  subliniază faptul că simplificarea PAC nu trebuie să ducă la reducerea sprijinului acordat agricultorilor și la eliminarea progresivă a instrumentelor tradiționale de gestionare a pieței; solicită Uniunii Europene să adopte mecanisme eficiente pentru a opri volatilitatea prețurilor în viitor;

13.  subliniază că simplificarea PAC trebuie însoțită de acțiuni corespunzătoare de informare a beneficiarilor și solicită Comisiei extinderea și dezvoltarea acțiunilor de informare în domeniul politicii agricole comune;

14.  solicită acordarea posibilității de a efectua o rectificare autonomă a erorilor, ceea ce ar permite beneficiarilor plăților care încalcă în mod neintenționat normele să informeze autoritățile despre acest lucru, fără a fi pasibili de plata unei amenzi drept urmare a acestei acțiuni;

15.  subliniază faptul că sistemul de amenzi aplicate agricultorilor pentru comiterea unor erori în ceea ce privește cererile de plată ar trebui să fie proporțional cu gravitatea încălcării și că nu ar trebui să se aplice sancțiuni în cazul unor erori lipsite de importanță și, în special, nu în cazul unor erori care nu au fost comise din vina agricultorului;

16.  subliniază faptul că toate amenzile administrative, inclusiv obligația de rambursare a oricărei plăți primită de agricultor, nu ar trebui să se întemeieze pe circumstanțe care nu se află în mod obiectiv sub controlul agricultorului;

17.  subliniază chestiunea agricultorilor ai căror soți dețin exploatații agricole separate, care ar trebui, prin urmare, să beneficieze de drepturi și obligații distincte în ceea ce privește cererile de plăți în cadrul PAC;

Ecocondiționalitatea (EC)

18.  consideră că inspecțiile au ca scop de bază să ofere consultanță agricultorilor și să le ofere linii directoare pentru o mai bună respectare a cerințelor legislative, cu cât mai puține piedici posibil; prin urmare, inspecțiile ar trebui să fie efectuate în continuare de autoritățile publice, fapt care garantează imparțialitatea și independența acestora;

19.  subliniază faptul că, potrivit ONU, producția mondială de alimente trebuie să crească cu 70 % până în 2050 pentru a satisface necesitățile a nouă miliarde de locuitori;

20.  consideră că ar trebui identificate obligațiile aferente ecocondiționalității, luându-se în considerare, de asemenea, dimensiunile exploatațiilor în vederea reducerii obligațiilor pentru exploatațiile de mici dimensiuni în cadrul cărora riscul este redus;

21.  insistă ca sancțiunile aplicate agricultorilor de către statele membre pentru nerespectarea reglementărilor să respecte o procedură simplă, transparentă și proporționată, care reflectă situația de pe teren;

22.  consideră că cerințele de reglementare privind controalele de EC ar trebui să fie ușor de înțeles de către agricultori și de către autoritățile de control;

23.  consideră că, dacă în ultimii ani au existat doar câteva încălcări, controalele anuale de EC pentru cerințele de reglementare în materie de gestiune (CRMG) ar putea fi reduse sau înlocuite cu un sistem de control prin sondaj și că obiectivul fundamental al controalelor constă în încurajarea agricultorilor să respecte pe deplin legislația;

24.  subliniază faptul că cerința pentru verificările de monitorizare efectuate ca urmare a unor încălcări nesemnificative (limita trivialității) ar trebui redusă la eșantioane la alegere;

25.  consideră că utilizarea cerințelor de reglementare în materie de gestiune care nu pot face obiectul unui control simplu și nu sunt cuantificabile ar trebui să fie eliminată;

26.  consideră că statele membre sau autoritățile regionale și locale, după caz, ar trebui să aibă posibilitatea de a reduce cotele de inspecții la o limită specifică mai scăzută în cazul în care dispun de un cadru pentru analiza riscurilor care respectă cerințele legislației comunitare, precum și de dovezi privind un nivel ridicat de conformitate;

27.  solicită stabilirea unui cadru de analiză a riscurilor cu respectarea legislației comunitare, la nivelul fiecărui stat membru, în vederea reducerii cotelor de inspecții la o limită specifică mai scăzută;

28.  consideră că dacă s-ar oferi mai mult sprijin și consultanță prin informații eficiente și instrumente consultative precum o linie de asistență telefonică sau prin intermediul internetului, în acest mod s-ar contribui la împiedicarea încălcării legislației și s-ar pune la dispoziția statelor membre mijloacele necesare pentru reducerea constantă a cotelor de inspecții;

29.  consideră necesară coordonarea activităților de control efectuate sau care urmează a fi efectuate în cadrul exploatațiilor agricole de către diverse entități a căror misiune sau funcție legală constă în efectuarea acestor controale în vederea reducerii numărului de inspecții în cadrul exploatațiilor;

30.  consideră necesară elaborarea unui plan de comunicare privind ecocondiționalitatea, adresat atât agricultorilor cât și consumatorilor, în vederea furnizării unui număr cât mai mare de informații referitoare la cerințele de ecocondiționalitate și la beneficiile rezultate din producția de bunuri și servicii publice furnizate de agricultori ale căror activități respectă cerințele de ecocondiționalitate;

31.  consideră că numărul cerințelor EC ar trebui redus, iar domeniul de aplicare al acestora actualizat;

32.  solicită autorizarea unui sistem practic și transparent de indicatori al cărui scop este simplificarea instrumentelor de evaluare pentru controalele de EC și solicită abolirea sistemului actual și a posibilității aplicării a două sau mai multor sancțiuni în cazul comiterii unei singure erori; solicită Comisiei să analizeze disproporția dintre încălcările reglementărilor privind identificarea animalelor, care se ridică la aproape 70 % din toate încălcările, și cele privind alte cerințe și să adopte modificările adecvate;

33.  consideră că ar trebui elaborat un text legislativ unic privind ecocondiționalitatea; consideră că efectele externe pozitive ale exploatațiilor agricole, din punctul de vedere al bunurilor și serviciilor publice, ar trebui remunerate în mod echitabil;

34.  solicită păstrarea unor reguli precise și constante de EC, care să poată fi cunoscute și respectate de către statele membre;

Plăți directe

35.  consideră că agricultorii trebuie să aibă la dispoziție sisteme funcționale care să le permită depunerea facilă și fără cerințe birocratice inutile a cererilor pentru obținerea plăților directe, de regulă în localitatea de domiciliu;

36.  consideră că, pentru simplificarea regulilor pentru schema de plată unică, ar trebui eliminată furnizarea acelorași informații detaliate anual;

37.  consideră că odată cu depunerea cererilor ar trebui furnizate mai puține informații, întrucât informațiile necesare pot fi găsite la agențiile de plată ale statelor membre;

38.  solicită adoptarea unor condiții de plată mai flexibile care să permită efectuarea plăților chiar înaintea finalizării complete a tuturor controalelor;

39.  recomandă Comisiei să examineze definiția conceptului de teren eligibil și interpretarea acesteia la nivelul statelor membre;

40.  Consideră că definiția actuală a activității agricole eligibile pentru plata unică ar trebui revizuită pentru a garanta că solicitanții care nu sunt agricultori activi nu sunt eligibili;

41.  consideră că viitorul sistem ar trebui să respecte principiul simplificării și că simplificarea, transparența și echitatea ar trebui să reprezinte prioritățile-cheie ale reformei PAC;

42.  invită Comisia să revizuiască sistemul de control și de lichidare a conturilor;

43.  consideră că Comisia ar trebui să adopte o abordare mai proporțională și, în ultimă instanță, bazată pe risc, în ceea ce privește aplicarea controalelor reglementare, desfășurarea auditului de conformitate și impunerea corecțiilor financiare;

44.  invită Comisia să prezinte propuneri pentru eventuala îmbunătățire a cadrului de audit și de control pentru PAC;

45.  consideră că ar trebui împiedicate disparitățile majore referitoare la sprijinul direct existente între statele membre pentru a asigura tratamentul egal al agricultorilor pe teritoriul Uniunii Europene și pentru a evita denaturările concurenței și ale pieței;

46.  recunoaște că pentru a face față problemelor de mediu, inclusiv adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, agricultorii joacă un rol important în definirea măsurilor practice necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și consideră că acordurile axate pe rezultate mai degrabă decât pe reglementare reprezintă cele mai adecvate mecanisme în vederea realizării obiectivelor;

47.  subliniază faptul că reducerea sarcinilor administrative referitoare la monitorizarea și raportarea impuse organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor le-ar face pe acestea mai atrăgătoare pentru agricultori și le-ar încuraja să se asocieze și să lucreze împreună;

Dezvoltarea rurală

48.  subliniază faptul că atunci când se efectuează plăți ca urmare a unui sistem de certificare existent (de exemplu, schema de plată pentru producția ecologică și schema de ajutor pentru mediu), este suficient un singur audit;

49.  ia notă cu îngrijorare de rata ridicată a erorilor la depunerea cererilor pentru plățile directe, înregistrată în unele state membre; subliniază că aceste erori se datorează în principal materialului ortofotografic utilizat, și nu agricultorilor; solicită, în această privință, să nu fie sancționate decât cazurile de încercare vădită de fraudare;

50.  consideră că dispozițiile legislative care prezintă un conflict cu alte dispoziții legislative ar trebui regularizate înainte de a se aplica agricultorilor (de exemplu legislația privind mediul și schema de plăți unice);

51.  consideră că definițiile stabilite în legislația privind dezvoltarea rurală ar trebui revizuite și, dacă este cazul, extinse pentru a asigura coerența cu legislația privind plata directă;

52.  consideră că transparența cu privire la sancțiunile aplicate agricultorilor și la obligațiile acestora ar trebui să crească;

53.  solicită adoptarea unor obligații precise pentru agricultori în vederea eliminării lipsei de transparență cu privire la sancțiunile aplicate;

54.  dorește să se utilizeze o perspectivă mai amplă, pe termen lung asupra controlului acestor programe, care să pună accent asupra impactului și rezultatului final și nu asupra ratelor de eroare individuale datorate măsurilor de dezvoltare rurală/de mediu;

55.  subliniază faptul că actualul sistem complex de indicatori ar trebui revizuit și simplificat și că sistemul de monitorizare, rapoartele anuale și evaluările ex-ante, la mijloc de termen și ex-post au creat un sistem de indicatori și rapoarte de o complexitate excesivă;

56.  solicită Comisiei să examineze modul de utilizare a acordurilor axate pe rezultate ca metodă viitoare mai simplă și mai eficientă de furnizare a bunurilor publice;

57.  solicită adoptarea unui sistem de indicatori simplificat și constant, care implicit ar conduce la o mai bună cunoaștere și aplicare a lui, la o evaluare relevantă și la o simplificare a birocrației;

58.  consideră că normele referitoare la eligibilitatea TVA pentru finanțarea în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC, în special pentru activități întreprinse de organisme reglementate de dreptul public, ar trebui armonizate cu cele utilizate pentru fondurile structurale;

59.  subliniază că simplificarea PAC trebuie însoțită de simplificarea punerii în aplicare a acesteia și solicită statelor membre să reducă la minimum formalitățile birocratice cerute beneficiarilor potențiali ai PAC, în special în domeniul dezvoltării rurale;

60.  solicită statelor membre ca, în cadrul programelor naționale de dezvoltare rurală, să pună la dispoziția potențialilor beneficiari sisteme care să garanteze transparența și să le acorde timpul necesar pentru pregătirea cererii de finanțare și pentru îndeplinirea diverselor criterii de eligibilitate ale schemelor de ajutoare; solicită Comisiei ca această temă să fie ridicată în mod constant în cadrul discuțiilor bilaterale cu statele membre;

Identificarea animalelor

61.  solicită Comisiei să examineze sistemul de identificare a animalelor utilizat în fiecare stat membru și să încerce să stabilească un sistem uniform de identificare a animalelor, garantând eliminarea reglementărilor inutile, în special, examinarea numerelor de producător și a celor de exploatație, a numărului de registre necesare și a diferenței dintre producător și exploatație;

62.  solicită armonizarea cuprinzătoare a reglementărilor privind identificarea animalelor, foarte diferite în prezent;

63.  consideră că raportarea cu privire la deplasarea oilor și a caprelor și transmiterea informațiilor către bazele de date și către autorități ar trebui simplificate cât mai mult posibil, acceptându-se toate instrumentele de comunicare disponibile, în special tehnologiile noi;

64.  consideră că în cazul ovinelor și al caprinelor, precum și al porcinelor, identificarea turmei este suficientă;

65.  solicită amânarea obligației de a identifica electronic ovinele si caprinele începând cu 31 decembrie 2009, din cauza costurilor prea mari în contextul crizei economice;

66.  solicită o scutire de trei ani în ceea ce privește sancțiunile privind ecocondiționalitatea în legătură cu identificarea electronică a ovinelor și caprinelor, având în vedere că aceasta este o tehnologie nouă și complexă care va necesita o perioadă de timp de familiarizare și testare din partea agricultorilor; solicită, în plus, Comisiei să realizeze o reexaminare completă a regulamentului;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


Noi evoluţii în achiziţiile publice
PDF 332kWORD 122k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice (2009/2175(INI))
P7_TA(2010)0173A7-0151/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și îndeosebi modificările aduse de Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE privind achizițiile publice și Directiva 2007/66/CE privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2009, intitulată „Mobilizarea investițiilor private și publice în vederea relansării economice și realizării unei transformări structurale pe termen lung: dezvoltarea parteneriatelor public-privat” (COM(2009)0615),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 mai 2009, intitulată „Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale” COM(2009)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008, intitulată „Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu ” (COM(2008)0400),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei din 5 februarie 2008 privind aplicarea dreptului comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor în cazul parteneriatelor public-privat instituționale (PPPI) (C(2007)6661),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Codul celor mai bune practici pentru facilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la achizițiile publice (SEC(2008)2193),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil în cazul atribuirii contractelor publice care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice(1),

–  având în vedere următoarele hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE):

   din 19 aprilie 2007 în cauza C-295/05 (Tragsa),
   din 18 decembrie 2007 în cauza C-532/03, Comisia/Irlanda (servicii irlandeze de transport de urgență cu ambulanța),
   din 13 noiembrie 2008 în cauza C-324/07 (Coditel Brabant),
   din 9 iunie 2009 în cauza C-480/06, Comisia/Germania (Stadtwerke Hamburg),
   din 10 septembrie 2009 în cauza C-206/08 (Eurawasser),
   din 9 octombrie 2009 în cauza C-573/07 (Sea S.r.l.),
   din 15 octombrie 2009 în cauza C-196/08 (Acoset),
   din 15 octombrie 2009 în cauza C-275/08, Comisia/Germania (Datenzentrale Baden-Württemberg),
   din 25 martie 2010 în cauza C-451/08 (Helmut Müller),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 februarie 2010 cu privire la documentul „Contribuind la dezvoltarea durabilă: rolul comerțului echitabil și al sistemelor neguvernamentale de asigurare a durabilității comerciale” (RELEX-IV-026),

–  având în vedere următoarele studii:

   „Evaluation of Public Procurement Directives (Evaluarea directivelor privind achizițiile publice): Markt/2004/10/D Final Report”, Europe Economics din 15 septembrie 2006,
   „The Institutional Impacts of EU Legislation on Local and Regional Governments: A Case Study of the 1999/31/EC Landfill Waste and 2004/18/EC Public Procurement Directives” (Impactul instituțional al legislației UE asupra guvernelor locale și regionale: studiu de caz referitor la Directivele 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri și 2004/18/CE privind achizițiile publice), European Institute of Public Administration (EIPA), septembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 referitoare la achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind problemele specifice în transpunerea și aplicarea legislației referitoare la achizițiile publice și relația acesteia cu Agenda de la Lisabona(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la parteneriatele public-privat și dreptul comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind comerțul echitabil și dezvoltarea(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0151/2010),

A.  întrucât criza economică și financiară a demonstrat clar importanța economică vitală a domeniului contractelor de achiziții publice, întrucât efectele crizei asupra autorităților locale sunt deja evidente și întrucât administrațiile publice își pot îndeplini corespunzător sarcinile în interesul public numai în condițiile existenței certitudinii juridice necesare și dacă procedurile legate de achizițiile publice nu sunt prea complexe;

B.  întrucât o piață a achizițiilor publice care funcționează bine este esențială pentru piața internă, atât pentru a încuraja concurența transfrontalieră, cât și pentru a stimula inovarea, a promova o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon și pentru a atinge un randament optim al cheltuielilor autorităților publice;

C.  întrucât legislația privind achizițiile publice are rolul de a se asigura că fondurile publice sunt gestionate în mod corect și eficient și de a oferi întreprinderilor interesate posibilitatea de a le fi atribuite contracte publice, în contextul unei concurențe loiale;

D.  întrucât revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice ar trebui să conducă la simplificare, modernizare și flexibilizare, precum și la o mai mare certitudine juridică;

E.  întrucât Tratatul de la Lisabona a integrat în legislația primară a Uniunii Europene pentru prima dată recunoașterea dreptului la autonomie administrativă al autorităților locale și regionale, a consolidat principiul subsidiarității și a conferit atât parlamentelor naționale, cât și Comitetului Regiunilor dreptul de a formula o acțiune în justiție în fața CJUE;

F.  întrucât Curtea Europeană de Justiție a examinat un număr disproporționat de cazuri de încălcare a dreptului comunitar în acest domeniu, ceea ce indică faptul că multe state membre s-au confruntat cu dificultăți în a se conforma directivelor privind achizițiile publice;

G.  întrucât pentru a se asigura că politicile europene evoluează într-un mod care corespunde aspirațiilor cetățenilor Europei, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene include noțiunea de economie socială de piață, o clauză socială, precum și un protocol privind serviciile de interes general, care definesc valorile comune în cadrul Uniunii;

H.  întrucât Convenția OIM nr. 94 prevede că contractele publice generale trebuie să cuprindă clauze care să asigure o remunerație echitabilă și condiții de lucru care să nu fie mai puțin favorabile decât cele prevăzute în acordurile colective, de exemplu,

Observații generale și recomandări

1.  regretă faptul că nu au fost realizate până în prezent obiectivele urmărite prin revizuirea din 2004 a directivelor privind achizițiile publice, în special în ceea ce privește simplificarea normelor privind achizițiile publice, precum și asigurarea unei certitudini juridice sporite; speră însă că cele mai recente hotărâri ale CJUE vor contribui la clarificarea chestiunilor juridice aflate în dezbatere și că numărul procedurilor de recurs va scădea; invită Comisia să aibă în vedere și să urmărească în mod activ obiectivele de simplificare și de raționalizare a procedurilor de achiziții publice în cadrul oricărei revizuiri a normelor europene;

2.  regretă, de asemenea, faptul că reglementările existente, în combinație cu măsurile incomplete de punere în aplicare la nivel național și regional, cu mulțimea de propuneri legislative neobligatorii ale Comisiei și cu interpretarea dispozițiilor juridice relevante de către instanțele naționale și europene, au condus la un regim juridic complicat și confuz, care pune organismele publice, întreprinderile private și furnizorii de servicii de interes general în fața unor probleme juridice dificile, pe care acestea nu le mai pot depăși fără a suporta costuri administrative substanțiale sau fără a apela la consultanță juridică externă; invită insistent Comisia să soluționeze această problemă și, în cadrul inițiativei pentru o mai bună legiferare, să examineze efectele instrumentelor legislative neobligatorii, să limiteze aceste propuneri la aspectele cheie și să le evalueze din punctul de vedere al principiilor subsidiarității și proporționalității, ținând seama de cele cinci principii stabilite în Cartea albă din 2001 privind guvernarea europeană (deschidere, participare, responsabilitate, eficiență și coerență);

3.  subliniază că adesea, ca urmare a acestei evoluții, autoritățile contractante trebuie să acorde prioritate certitudinii juridice în fața necesităților impuse de politici și, având în vedere presiunea asupra bugetelor publice, acestea trebuie să atribuie în numeroase cazuri contractul sau serviciul respectiv ofertei cu cel mai mic preț, mai degrabă decât ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic; își exprimă temerea cu privire la faptul că acest lucru va slăbi baza inovatoare și competitivitatea globală a UE; îndeamnă Comisia să remedieze situația și să elaboreze măsuri strategice prin care încurajează și oferă autorităților contractante posibilitatea de a atribui contractele ofertelor celor mai rentabile și de cea mai bună calitate;

4.  subliniază faptul că inițiativele din domeniul achizițiilor publice trebuie să fie coordonate mai bine pentru a nu pune în pericol coerența cu directivele privind achizițiile publice și pentru a nu-i pune pe utilizatori în fața unor probleme juridice; solicită din aceste motive obligativitatea unei coordonări în cadrul Comisiei, sub conducerea Direcției Generale Piața Internă și Servicii, care este responsabilă de achizițiile publice, și cu participarea celorlalte direcții generale relevante; solicită o prezență online unică și o informare regulată a autorităților contractante pentru a îmbunătăți transparența și a facilita utilizarea dispozițiilor juridice relevante;

5.  deplânge lipsa de transparență cu privire la alcătuirea și la activitatea Comitetului consultativ intern pentru achiziții publice al Comisiei (ACPP), precum și la rolul și competențele Comitetului consultativ pentru contractele de achiziții publice (CCO) și îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a asigura o activitate transparentă și o alcătuire echilibrată atât în cadrul acestui comitet, cât și în cadrul noului comitet consultativ planificat pentru parteneriatele public-privat, acestea incluzând reprezentanți ai sindicatelor și ai comunității de afaceri, în special ai IMM-urilor; solicită ca Parlamentul European să fie informat în mod corespunzător și să primească toate informațiile disponibile în fiecare etapă și la finalizarea procesului;

6.  consideră că, întrucât contractele publice privesc fondurile publice, acestea trebuie să fie transparente și deschise controlului public; solicită Comisiei clarificări pentru a asigura certitudinea juridică necesară pentru autoritățile locale și celelalte autorități publice și pentru a le da posibilitatea de a-și informa cetățenii cu privire la obligațiile lor contractuale;

7.  subliniază că contractele de achiziții publice trebuie atribuite în condiții de transparență, în care toate părțile interesate beneficiază de același tratament, iar relația dintre preț și performanța proiectului trebuie să fie criteriul ultim, astfel încât să fie aleasă oferta cea mai bună și nu doar pur și simplu oferta cea mai ieftină;

8.  îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare ex post a directivelor privind achizițiile publice, ținând cont de opiniile exprimate în acest raport; se așteaptă ca această revizuire să fie realizată cu participarea deplină a tuturor părților interesate și în strânsă cooperare cu Parlamentul European; susține ideea ca orice revizuire să țină seama de întregul cadru și să includă directiva privind căile de atac în materie de atribuie a contractelor de achiziții publice, precum și o analiză a legislațiilor naționale care transpun această directivă pentru a se evita fragmentarea suplimentară a dreptului achizițiilor publice; consideră că efectele practice ale acestei directive nu pot fi evaluate în momentul de față, întrucât aceasta nu a fost încă transpusă în toate statele membre;

Cooperarea între sectorul public și cel privat

9.  subliniază faptul că Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, recunoaște pentru prima dată în legislația primară a Uniunii dreptul la autonomie administrativă la nivel regional și local [articolul 4 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană]; subliniază faptul că CJUE a invocat deja în mai multe hotărâri dreptul la autonomie administrativă la nivel local și că a indicat deja faptul că ' o autoritate publică își poate îndeplini sarcinile de interes public care îi revin prin propriile mijloace [...] și în colaborare cu alte autorități publice' (hotărârea din cauza C-324/07); face referire, de asemenea, la hotărârea Marii Camere a CJUE din 9 iunie 2009 (cauza C-480/06), care a consemnat, în plus, faptul că dreptul comunitar nu impune autorităților publice să utilizeze o anumită formă juridică în vederea îndeplinirii în comun a sarcinilor lor de serviciu public; consideră, prin urmare, că parteneriatele de tip public-public, cum ar fi acordurile de cooperare dintre autoritățile locale și formele de cooperare între state, nu sunt incluse în domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiilor publice dacă îndeplinesc toate criteriile următoare:

   scopul parteneriatului este realizarea unei sarcini de serviciu public atribuite tuturor autorităților locale participante;
   sarcina se realizează exclusiv prin intermediul autorităților publice, adică fără participarea sectorului privat; și
   activitatea respectivă este realizată în esență în numele autorităților publice participante;

10.  subliniază că Comisia a clarificat faptul că nu toate acțiunile întreprinse de autoritățile publice intră sub incidența dreptului privind achizițiile publice și că atât timp cât dispozițiile legislației europene nu solicită crearea unei piețe într-un anumit domeniu, rămâne la latitudinea statelor membre să decidă dacă și în ce măsură doresc să îndeplinească ele însele funcții publice;

11.  subliniază faptul că concluziile CJUE din hotărârea menționată anterior nu numai că se aplică mod direct cooperării dintre autoritățile locale, dar sunt valabile în general, astfel încât acestea pot fi aplicate și cooperării dintre alte autorități publice contractante;

12.  indică faptul că CJUE a constatat în hotărârea sa din 10 septembrie 2009 (cauza C-573/07) că simpla posibilitate de deschidere a capitalului unei societăți publice până la acel moment către investitorii privați nu poate fi luată în considerare ca factor care impune obligativitatea organizării unei proceduri de licitație, cu excepția cazului în care caracterul societății cu capital public se schimbă pe parcursul perioadei pentru care contractul este valabil, modificând astfel condițiile fundamentale ale contractului și impunând organizarea unei noi licitații; observă că au avut loc evoluții majore în ceea ce privește normele din domeniul cooperării dintre autoritățile publice ca rezultat al jurisprudenței CJUE și salută hotărârile recente pronunțate de Curte în acest domeniu; invită deci Comisia și statele membre să ofere informații cu privire la consecințele juridice ale acestor hotărâri;

Concesionări de servicii

13.  reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/17/CE și cu articolul 4 din Directiva 2004/18/CE, concesionările de servicii sunt contracte în legătură cu care „echivalentul financiar pentru prestarea de servicii constă numai în dreptul de a exploata serviciul sau în acel drept însoțit de un preț”; subliniază faptul că concesionările de servicii au fost excluse din domeniul de aplicare al directivelor privind achizițiile publice pentru a oferi autorităților contractante și antreprenorilor mai multă flexibilitate; reamintește faptul că CJUE a confirmat în mai multe hotărâri că concesionările de servicii nu intră în domeniul de aplicare al acestor directive, ci sub incidența principiilor generale prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (interzicerea discriminării, principiul egalității de tratament și transparența), și că este necesar ca autoritățile publice contractante să aibă posibilitatea de a alege ca prestarea serviciilor să se realizeze prin intermediul unei concesionări, în măsura în care apreciază că aceasta este modalitatea optimă de asigurare a serviciului public respectiv, chiar și în cazul în care riscul legat de această operațiune este limitat, dar acesta este complet transferat către deținătorul concesiunii (hotărârea din cauza C-206/08 din 10 septembrie 2009, punctele 72 - 75);

14.  ia act de comunicarea Comisiei din 19 noiembrie 2009 privind dezvoltarea parteneriatelor public-privat și așteaptă cu mare interes evaluarea de impact aferentă; așteaptă din partea Comisiei să tragă învățăminte din parteneriatele public-privat (PPP) care au eșuat; subliniază faptul că trebuie să se țină seama în mod corespunzător atât de complexitatea procedurilor, cât și diferențele dintre cultura și practica juridică din statele membre în ceea ce privește concesionările de servicii; consideră că procesul de definire a termenului „concesionare de servicii” și de stabilire a cadrului juridic de reglementare aferent a evoluat ca rezultat al directivelor din 2004 privind achizițiile publice și al jurisprudenței suplimentare a CJUE; insistă asupra faptului că orice propunere de act legislativ referitor la concesionările de servicii ar fi justificată doar în vederea remedierii denaturărilor în funcționarea pieței interne; subliniază că, până în prezent, nu au fost identificate astfel de denaturări și că, prin urmare, un act legislativ privind concesionările de servicii nu este necesar atât timp cât acesta nu este orientat către o îmbunătățire identificabilă a funcționării pieței interne;

Parteneriatele public-privat

15.  salută clarificarea juridică a condițiilor în care se aplică dreptul privind achizițiile publice în cazul parteneriatelor instituționalizate public-privat, în special dată fiind importanța deosebită pe care Comisia a acordat-o acestor parteneriate în comunicarea sa din 19 noiembrie 2009 în legătură cu combaterea schimbărilor climatice și cu promovarea energiilor regenerabile și a unui transport durabil; arată faptul că directivele privind achizițiile publice se aplică chiar și atunci când întreprinderea ce obține contractul are o participare privată, oricât de mică; subliniază, totuși, că atât Comisia, în comunicarea sa din 5 februarie 2008, cât și CJUE, în hotărârea sa din 15 octombrie 2009 din cauza C-196/08, au specificat cu claritate că nu este necesară o dublă procedură de licitație în legătură cu atribuirea de contracte sau de sarcini unor parteneriate public-privat nou constituite, dar că toate criteriile prezentate în continuare trebuie îndeplinite înainte de acordarea unei concesionări fără procedură de licitație unei entități mixte publice-private constituite special în scopul respectiv:

consideră deci că problema aplicării dreptului achizițiilor publice în cazul parteneriatelor instituționalizate de tip public-privat este clarificată și solicită Comisiei și statelor membre să facă o declarație în acest sens;

   alegerea asociatului privat trebuie să aibă loc prin intermediul unei proceduri transparente, contractul fiind publicat în avans, după ce au fost verificate cerințele financiare, tehnice, operaționale și administrative, precum și caracteristicile ofertei în raport cu serviciile care trebuie furnizate;
   entitatea mixtă publică-privată își menține scopul declarat al societății pe întreaga durată a concesionării. Conform CJUE, orice modificare importantă a scopului societății sau a sarcinii de realizat ar impune organizarea unei noi proceduri de licitație;

16.  subliniază, totuși, faptul că recenta criză financiară a adus o nouă perspectivă asupra felului în care parteneriatele public-private sunt adesea finanțate și asupra modului de repartizare a riscurilor financiare; solicită Comisiei să evalueze în mod corespunzător riscurile financiare pe care le presupune crearea de PPP;

Planificare urbanistică/dezvoltare urbanistică

17.  salută hotărârea CJUE din cauza C-451/08; consideră că în interpretarea directivei trebuie să se țină seama de obiectivele largi și ambițioase ale acesteia, dar nu trebuie să se presupună că domeniul său de aplicare poate fi extins la infinit invocând scopul acestui act legislativ; în caz contrar, ar exista pericolul ca toate activitățile de planificare urbanistică să facă obiectul directivei, dat fiind că, prin definiție, dispozițiile privind posibilitatea de a realiza lucrări de construcție modifică substanțial valoarea terenurilor vizate; consideră că, în ultimii ani, legislația privind achizițiile publice a pătruns în domenii care nu pot fi clasificate în mod inerent ca ținând de achizițiile publice și, prin urmare, sugerează ca acest criteriu de achiziționare să fie evidențiat și mai puternic în aplicarea normelor privind achizițiile publice;

Achiziții publice sub valorile prag

18.  precizează că Parlamentul European este parte în cauza Germania/Comisia adusă în fața CJUE la 14 septembrie 2006 împotriva comunicării interpretative a Comisiei din 1 august 2006 privind dreptul comunitar aplicabil în cazul atribuirii contractelor publice care nu sunt reglementate sau sunt reglementate parțial de directivele privind contractele de achiziții publice și așteaptă pronunțarea rapidă a hotărârii;

Microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii

19.  solicită Comisiei să evalueze impactul directivelor privind achizițiile publice asupra microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, în special având în vedere rolul de subcontractant al acestora, și să aprecieze în vederea unei viitoare revizuiri a directivelor dacă sunt necesare norme suplimentare pentru atribuirea subcontractelor pentru a evita în mod special ca IMM-urile, în calitate de subcontractanți, să aibă parte de condiții mai nefavorabile decât contractantul principal al contractului de achiziții publice;

20.  invită Comisia să simplifice procedurile legate de achizițiile publice, astfel încât administrațiile locale și întreprinderile să facă economii de timp și de bani cheltuiți exclusiv pentru rezolvarea chestiunilor birocratice; subliniază faptul că simplificarea procedurilor va facilita accesul IMM-urilor la aceste tipuri de contract și le va da posibilitatea de a participa la aceste proceduri în condiții mai egale și mai echitabile;

21.  consideră că subcontractarea este o formă de organizare a muncii adaptată la aspectele specializate ale executării de lucrări; subliniază că aceste contracte de subcontractare trebuie să respecte toate obligațiile impuse contractanților principali, în special în ceea ce privește legislația și siguranța muncii; consideră că, în acest sens, este recomandabil să se stabilească o relație de responsabilitate între contractant și subcontractant;

22.  sprijină admiterea sistematică a ofertelor alternative (variante); subliniază că condițiile de participare la procedura de licitație, în special admiterea de oferte alternative, sunt esențiale pentru promovarea și difuzarea de soluții inovatoare; subliniază că specificațiile referitoare la performanțele și cerințele funcționale, precum și admiterea expresă a variantelor permite ofertanților să propună soluții inovatoare;

23.  încurajează crearea unui portal unic de internet pentru toate informațiile referitoare la achizițiile publice, care să reprezinte o rețea în amonte pentru toate licitațiile, observă că obiectivul acestui portal ar trebui să fie formarea, informarea, orientarea întreprinderilor către contracte și clarificarea cadrului legislativ aplicabil, în special pentru IMM-uri (care, în general, nu dispun de numeroase resurse umane și administrative cu expertiză în ceea ce privește terminologia și procedurile legate de licitații); serviciile helpdesk specializate ar putea, de asemenea, să ajute întreprinderile să își evalueze capacitățile reale de a îndeplini în mod real condițiile cererii de oferte și, dacă este cazul, să își completeze dosarele de ofertă;

24.  constată că IMM-urile s-au confruntat cu dificultăți în încercările de a obține acces la piețele de achiziții publice și că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru dezvoltarea unei „strategii pentru IMM-uri”; prin urmare, ca parte a acestei strategii, invită statele membre să colaboreze cu autoritățile contractante pentru a încuraja posibilitățile de subcontractare acolo unde este cazul, să dezvolte și să disemineze cele mai bune practici, să evite procesele exagerat de stricte de precalificare, să folosească standarde în documentele de licitație pentru a se asigura că furnizorii nu trebuie să pornească de la zero și să creeze un portal centralizat de publicare pentru contracte; de asemenea, invită Comisia să țină seama de inițiativele statelor membre din acest domeniu și să încurajeze difuzarea pe scară mai largă a Codului european de bune practici aferent Small Business Act;

25.  încurajează statele membre să promoveze un „program de dezvoltare a furnizorilor”, așa cum este dezvoltat deja în unele țări; constată că un astfel de instrument poate fi folosit pentru a încuraja dialogul dintre furnizori și contractanți, permițând actorilor să intre în contact într-un stadiu timpuriu al procesului de achiziționare; subliniază faptul că un astfel de mecanism este esențial pentru stimularea inovației și îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de achiziții publice;

26.  îndeamnă Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a asigura un rol mai important al IMM-urilor europene în cadrul achizițiilor publice internaționale și să își intensifice eforturile de prevenire a discriminării împotriva IMM-urilor europene prin aplicarea unui regim echivalent celui creat prin dispozițiile specifice ale anumitor state părți la Acordul privind achizițiile publice - AAP (precum Canada și SUA); constată că adoptarea de măsuri pentru sporirea transparenței și îmbunătățirea accesului pe piețele naționale de achiziții publice ar facilita accesul IMM-urilor la aceste piețe;

27.  invită Comisia să asigure includerea în Acordul privind achizițiile publice renegociat al OMC a unei clauze care să permită Uniunii Europene să favorizeze IMM-urile la atribuirea de contracte de achiziții publice, după modelul clauzelor aplicate deja de alte state părți la acest acord;

Achiziții publice ecologice

28.  subliniază marea importanță a achizițiilor publice pentru protecția climei și a mediului, pentru eficiența energetică, pentru inovație și stimularea concurenței și reiterează faptul că administrațiile publice ar trebui încurajate și ar trebui să dispună de posibilitatea de a utiliza criteriile ecologice, sociale și altele în cadrul achizițiilor publice; salută măsurile practice de ajutor care sprijină autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile; invită Comisia să studieze posibilitatea de a folosi contractele publice ecologice ca un instrument de promovare a dezvoltării durabile;

29.  reamintește solicitarea anterioară adresată Comisiei în raportul său din februarie 2009 de a elabora un ghid de utilizare privind achizițiile înainte de comercializare, care să ilustreze exemple practice de partajare a riscurilor și beneficiilor în funcție de condițiile de piață; în plus, consideră că drepturile de proprietate intelectuală trebuie să fie păstrate în cadrul societăților participante la achizițiile înainte de comercializare, ceea ce ar favoriza înțelegerea între autoritățile publice și ar încuraja furnizorii să se implice în procedurile de achiziții înainte de comercializare;

30.  salută crearea serviciului helpdesk EMAS al Comisiei Europene, care oferă informații practice și sprijin pentru întreprinderi și alte organizații în ceea ce privește evaluarea, raportarea și îmbunătățirea performanțelor de mediu ale acestora în contextul achizițiilor publice; invită Comisia să ia în considerare dezvoltarea unui portal online mai generic care să ofere sfaturi practice și sprijin persoanelor care utilizează procedurile de achiziții publice, vizând în special actorii implicați în procedurile de achiziții publice complexe și colaborative;

Responsabilitatea socială în achizițiile publice

31.  subliniază lipsa de claritate din domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social și invită Comisia să ofere sprijin în acest sens prin elaborarea de ghiduri; atrage atenția, în acest context, asupra modificărilor aduse cadrului juridic de Tratatul de la Lisabona și de Carta drepturilor fundamentale și se așteaptă ca dispozițiile relevante să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către Comisie; subliniază problema de bază, care derivă din faptul că criteriile sociale sunt legate în special de procesul de producție, motiv pentru care impactul acestora este de cele mai multe ori imperceptibil în produsul final, și subliniază că respectarea criteriilor este dificil de monitorizat în contextul unor sisteme de producție globalizate și al unor lanțuri de distribuție complexe; așteaptă, prin urmare, elaborarea unor criterii precise și verificabile și crearea unei baze de date cu criterii specifice produselor și în ceea ce privește domeniul achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social; atrage atenția asupra dificultăților și costurilor suportate de autoritățile contractante în legătură cu verificarea respectării acestor criterii și invită Comisia să ofere un sprijin corespunzător și să susțină instrumentele care pot fi utilizate pentru certificarea fiabilității lanțurilor de distribuție;

32.  invită Comisia să clarifice faptul că administrațiile publice pot utiliza criterii sociale cum ar fi plata salariilor standard relevante și altele cerințe asemănătoare în cadrul achizițiilor publice; invită Comisia să elaboreze orientări sau alte tipuri de măsuri practice de sprijin pentru autoritățile publice și alte instituții publice în vederea asigurării unor achiziții durabile și încurajează Comisia și statele membre să organizeze frecvent cursuri de formare și campanii în vederea creșterii gradului de sensibilizare cu privire la acest aspect; susține ideea unui proces transparent, care să implice statele membre și autoritățile locale în elaborarea în continuare a criteriilor relevante; indică faptul că un astfel de proces este promițător îndeosebi în ceea ce privește criteriile sociale;

33.  invită Comisia să încurajeze autoritățile publice să utilizeze criteriile comerțului echitabil în achizițiile lor publice și în politicile de achiziționare pe baza definiției comerțului echitabil recunoscută prin Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2006 referitoare la comerțul echitabil și dezvoltare și prin recenta comunicare a Comisiei din 5 mai 2009; își reiterează solicitarea anterioară adresată Comisiei de a promova utilizarea acestor criterii, de exemplu, prin elaborarea de orientări constructive privind achizițiile publice care promovează comerțul echitabil; salută adoptarea în unanimitate a avizului Comitetului Regiunilor din 11 februarie 2010, prin care se solicită o strategie europeană comună privind comerțul echitabil pentru autoritățile locale și regionale;

Sprijin practic: o bază de date și cursuri de formare

34.  sugerează crearea unei baze de date actualizate periodic care să cuprindă standardele în domeniu, inclusiv cele referitoare la criteriile ecologice și sociale, și care să fie pusă la dispoziția autorităților publice pentru a se asigura că autoritățile contractante au acces la o orientare corespunzătoare și beneficiază de un set clar de norme în momentul conceperii licitațiilor, astfel încât să poată verifica cu ușurință conformitatea acestora cu standardele relevante; se așteaptă ca statele membre și toate părțile interesate să se implice pe deplin în acest proces; remarcă faptul că acest proces de jos în sus ar trebui să țină seama de experiența și cunoștințele valoroase care există adesea la nivel local, regional și național; atrage atenția, de asemenea, asupra efectelor negative ale unei piețe fragmentate din cauza diversității și a mulțimii de etichete regionale, naționale, europene și internaționale, mai ales în domeniile inovației și cercetării;

35.  observă importanța standardelor pentru achizițiile publice, dată de faptul că acestea pot contribui la îndeplinirea obiectivelor autorităților contractante, permițându-le să utilizeze procese încercate și testate pentru a-și procura produse și servicii, utilizând o procedură de licitație mai rentabilă și garantând faptul că achiziția îndeplinește și alte obiective de politică, precum durabilitatea sau achiziționarea de la întreprinderi mici;

36.  recunoaște că formarea și schimbul de experiențe între autoritățile publice și Comisie sunt esențiale în depășirea unor probleme complexe de pe piața achizițiilor publice; cu toate acestea, este preocupat de faptul că, întrucât bugetele publice se restrâng, astfel de inițiative ar putea fi subminate; prin urmare, invită statele membre și Comisia să folosească resursele și mecanismele aflate la dispoziția lor, precum evaluările inter pares prevăzute în Directiva privind serviciile, pentru a încuraja mici echipe de experți în achiziții publice dintr-o anumită regiune să evalueze activitățile desfășurate într-o altă regiune a UE, ceea ce ar putea contribui la stabilirea încrederii și a stabilirii celor mai bune practici pe teritoriul diferitelor state membre;

37.  îndeamnă Comisia și statele membre să organizeze cursuri de formare și campanii de sensibilizare pentru autoritățile locale și factorii de decizie și să includă și alte părți interesate, în special furnizori de servicii sociale;

Dezvoltarea regională

38.  subliniază că, în raporturile sale anuale privind execuția bugetului UE, precum și în cel mai recent raport anual privind exercițiul financiar 2008, Curtea de Conturi semnalează în mod regulat faptul că nerespectarea normelor UE privind achizițiile publice reprezintă una dintre cele mai frecvente două cauze ale erorilor și neregularităților în implementarea proiectelor europene cofinanțate din fondurile structurale și din Fondul de coeziune; evidențiază, în acest context, faptul că, adesea, neregularitățile sunt cauzate de o transpunere incorectă a normelor UE și de diferențele existente între normele aplicate de statele membre; invită Comisia și statele membre să revizuiască, în cooperare cu autoritățile regionale și locale, ansamblul de norme aplicabile în domeniul achizițiilor publice în scopul uniformizării lor și al simplificării întregului cadru juridic în materie de achiziții publice, în special în vederea reducerii riscului de eroare și a asigurării unei mai mari eficiențe în utilizarea fondurilor structurale;

39.  consideră că nu numai costurile și complexitatea pot fi prohibitive, ci și timpul necesar finalizării proceselor de achiziție publică, precum și riscul unor acțiuni în justiție, sub forma unor proceduri de apel îndelungate, care sunt adesea blocate de diferiți actori; salută, prin urmare, faptul că planul de redresare economică permite aplicarea unor versiuni accelerate ale procedurilor descrise în directivele privind achizițiile publice în cazul proiectelor publice majore, în special în 2009 și 2010; invită statele membre să aplice procedurile și să ofere asistență autorităților locale și regionale în implementarea și folosirea acestor proceduri, cu respectarea, în fiecare caz, a normelor și reglementărilor standard privind achizițiile publice;

40.  invită Comisia să examineze posibilitatea de a continua să utilizeze, chiar și după 2010, proceduri accelerate în legătură cu fondurile structurale și de a extinde creșterea temporară a valorilor de prag în scopul specific de a accelera investițiile;

Comerțul internațional

41.  subliniază faptul că piața internă și piețele internaționale sunt din ce în ce mai interconectate; consideră, în acest context, că legislatorii pieței interne a UE și negociatorii UE din domeniul comerțului internațional ar trebui să aibă în vedere posibilele consecințe reciproce atunci când își desfășoară activitățile și ar trebui să adopte o politică coerentă orientată întotdeauna spre promovarea valorilor Uniunii Europene în ceea ce privește politicile de achiziții publice, inclusiv transparența, o poziție fermă împotriva corupției și progresul în materie de drepturi sociale și de drepturi ale omului; invită Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisia pentru comerț internațional să organizeze sesiuni comune de informare în scopul promovării sinergiilor;

42.  subliniază faptul că un cadru solid privind achizițiile publice este o condiție prealabilă pentru o piață echitabilă, liberă și orientată spre concurență și contribuie la combaterea corupției;

43.  subliniază, de asemenea, în contextul angajamentelor asumate de Uniunea Europeană în domeniul achizițiilor publice internaționale, importanța consolidării mecanismelor anticorupție din acest sector și atrage atenția asupra necesității de concentrare a eforturilor pentru asigurarea transparenței și a echității în utilizarea fondurilor publice;

44.  îndeamnă cele 22 de state cu statut de observator în cadrul Comitetului AAP să accelereze procesul aderării la AAP;

45.  invită Comisia să analizeze posibilitatea includerii în acordurile de achiziții publice încheiate cu partenerii internaționali de dispoziții care să impună respectarea obligațiilor privind drepturile fundamentale ale omului prevăzute în convențiile și acordurile internaționale;

46.  adoptă o poziție fermă împotriva măsurilor protecționiste din domeniul achizițiilor publice la nivel mondial și își exprimă totodată credința fermă în principiul reciprocității și al proporționalității în acest domeniu; invită Comisia să ia în considerare impunerea unor restricții specifice și proporționale asupra accesului la anumite segmente ale pieței de achiziții publice a UE pentru partenerii comerciali care beneficiază de deschiderea pieței UE, dar care nu și-au manifestat intenția de a-și deschide propriile piețe pentru întreprinderile europene, pentru a-i încuraja să asigure un acces reciproc și proporțional pe piață pentru întreprinderile din UE;

47.  atrage atenția asupra dispozițiilor articolelor 58 și 59 din Directiva 2004/17/CE; invită statele membre să utilizeze pe deplin posibilitatea de informare a Comisiei cu privire la problemele întâmpinate de întreprinderile lor în ceea ce privește accesul la piețele țărilor terțe și invită Comisia să adopte măsuri eficace pentru a garanta că întreprinderile din UE se bucură de un acces autentic la piețele țărilor terțe;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)JO C 179, 1.8.2006, p. 2.
(2)JO C 67E, 18.3.2010, p. 10.
(3)JO C 146E, 12.6.2008, p. 227.
(4)JO C 313E, 20.12.2006, p. 447.
(5)Texte adoptate, P6_TA(2006)0320.


Coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus”
PDF 267kWORD 142k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la coerenţa politicilor UE în favoarea dezvoltării şi conceptul de „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” (2009/2218(INI))
P7_TA(2010)0174A7-0140/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 9 şi 35 din declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declaraţie intitulată „Consensul european”(1),

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 21 alineatul (2) care stabileşte principiile şi obiectivele Uniunii în domeniul relaţiilor internaţionale, precum şi articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă faptul că UE ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă că UE asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii,

–  având în vedere articolul 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere strategia comună Africa-UE, adoptată la Lisabona în decembrie 2007,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării: accelerarea ritmului progreselor înregistrate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (COM(2005)0134 - SEC(2005)0455),

–  având în vedere primul raport bienal al UE privind coerenţa politicilor în serviciul dezvoltării (COM(2007)0545) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1202),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European, intitulată „Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare”(COM(2007)0072),

–  având în vedere raportul UE din 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării (COM(2009)0461) şi documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2009)1137),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniuni” (COM(2009)0458),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Programul de lucru privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2010)0421), care însoţeşte Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, intitulată „Un plan de acţiune al UE în 12 puncte în sprijinul Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului” (COM(2010)0159),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ajutarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei” (COM(2009)0160),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (COM(2009)0163),

–  având în vedere rezoluţia sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere rezoluţia legislativă a Parlamentului din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, în special anexa II(3) la aceasta,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 şi 22 decembrie 2004 privind agricultura şi pescuitul,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 24 mai 2005 referitoare la accelerarea ritmului progreselor în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2006 referitoare la integrarea preocupărilor legate de dezvoltare în procesul decizional al Consiliului,

–  având în vedere punctul 49 din concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 14 şi 15 decembrie 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 şi 20 noiembrie 2007 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării,

–  având în vedere punctul 61 din concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 19 şi 20 iunie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului „Afaceri Generale şi Relaţii Externe” din 18 mai 2009 privind sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării şi cadrul operaţional al eficacităţii ajutorului,

–  având în vedere documentul de strategie al OCDE din 1996 intitulat „Construirea secolului XXI: contribuţiile cooperării pentru dezvoltare” şi declaraţia ministerială a OCDE din 2002, intitulată „Acţiuni pentru o agendă de dezvoltare comună”, precum şi raportul său din 2008, intitulat „Elemente fundamentale pentru coerenţa politicii de dezvoltare”,

–  având în vedere Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului şi Agenda pentru acţiune de la Accra,

–  având în vedere declaraţia ministerială privind coerenţa politicii de dezvoltare, adoptată de OCDE la 4 iunie 2008,

–  având în vedere Declaraţia Mileniului a ONU din 2000 şi cel de-al optulea obiectiv de dezvoltare al mileniului,

–  având în vedere reuniunea ministerială a OMC din noiembrie 2001 şi Consensul de la Monterrey din 2002,

–  având în vedere Summitul mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002 şi Rezoluţia adoptată de Adunarea Generală în cadrul Summitului mondial din 2005,

–  având în vedere Rezoluţia privind rolul Acordului de parteneriat de la Cotonou în abordarea crizei alimentare şi financiare în ţările ACP, adoptată în cadrul celei de-a 17-a Adunări Parlamentare Paritare ACP-UE(4), organizate la Praga în perioada 4-9 aprilie 2009,

–  având în vedere rezoluţiile sale care se bazează pe rapoarte întocmite de Comisia pentru dezvoltare: Rezoluţia Parlamentului European din 23 martie 2006 referitoare la impactul acordurilor de parteneriat economic (APE) asupra dezvoltării(5); Rezoluţia Parlamentului European din 1 februarie 2007 privind integrarea durabilităţii în politicile de cooperare pentru dezvoltare(6); Rezoluţia Parlamentului European din 25 octombrie 2007 privind situaţia relaţiilor UE-Africa(7); Rezoluţia Parlamentului European din 17 iunie 2008 privind coerenţa politicilor de dezvoltare şi efectele exploatării de către UE a anumitor resurse naturale biologice asupra dezvoltării Africii de Vest(8); Rezoluţia Parlamentului European din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii şi siguranţa alimentară în Africa(9); şi Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la acţiunile întreprinse în urma Declaraţiei de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(10),

–  având în vedere rezoluţiile sale care se bazează pe rapoarte întocmite de Comisia pentru comerţ internaţional: Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerţ acordat de UE(11) şi Rezoluţia Parlamentului European din 1 iunie 2006 referitoare la comerţ şi sărăcie: conceperea unor politici comerciale care să maximizeze contribuţia comerţului la reducerea sărăciei(12),

–  având în vedere raportul CONCORD din 2009, intitulat „Evidenţierea coerenţei politicilor”,

–  având în vedere studiul ActionAid din 2003, intitulat „(In)coerenţa politicilor Uniunii Europene de ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare: studiu de caz privind trei ţări”,

–  având în vedere studiul din 2006 al lui Guido Ashoff, intitulat „Consolidarea coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării: aspecte conceptuale, abordări instituţionale şi învăţăminte în urma datelor comparative”,

–  având în vedere raportul din 2007 al Centrului european pentru gestionarea politicilor de dezvoltare, intitulat „Mecanismele instituţiilor şi statelor membre ale UE de promovare a coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării - raport final”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A7-0140/2010),

A.  întrucât OCDE a propus definirea conceptului de „coerenţă a politicilor în favoarea dezvoltării” (CPD), care presupune „depunerea de eforturi pentru a se garanta că obiectivele şi rezultatele politicilor de dezvoltare ale unui guvern nu sunt subminate de alte politici ale guvernului respectiv, cu impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare, şi că aceste politici sprijină obiectivele de dezvoltare, în măsura în care acest lucru este posibil”(13); întrucât UE a elaborat un concept de CPD care vizează crearea de sinergii între politicile UE şi întrucât lipsa de acţiune politică în acest sens poate avea un impact negativ asupra rezultatelor preconizate ale cooperării pentru dezvoltare;

B.  reamintind angajamentul Uniunii Europene de a lua măsuri pentru a promova coerenţa politicilor de dezvoltare, în conformitate cu concluziile adoptate de Consiliul European în 2005(14);

C.  întrucât există o diferenţă între coerenţa dintre politici (evitarea contradicţiilor dintre diferite domenii de politică externă) şi coerenţa pentru dezvoltare (obligaţia ca toate politicile comunitare care au un impact asupra ţărilor în curs de dezvoltare să ţină seama de obiectivele de dezvoltare);

D.  întrucât articolul 208 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că reducerea şi, pe termen lung, eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE; întrucât CPD vizează îndeplinirea obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii prin intermediul tuturor politicilor sale;

E.  întrucât există incoerenţe evidente în politicile comerciale, agricole, legate de pescuit, mediu, drepturile de proprietate intelectuală, migraţie, finanţe, arme şi materii prime ale UE; întrucât coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării poate duce la reducerea sărăciei prin găsirea unor sinergii fundamentale între politicile UE;

F.  întrucât lipsa sprijinului politic, mandatele neclare, resursele insuficiente, absenţa unor instrumente şi indicatori eficace de monitorizare, precum şi absenţa prioritizării CPD în cazul conflictelor de interese reprezintă constrângeri pentru CPD;

G.  întrucât contribuţiile financiare acordate de către Uniune în cadrul acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (APDP) nu au contribuit la consolidarea politicilor în domeniul pescuitului în ţările partenere, acest lucru fiind cauzat, în mare parte, de lipsa de monitorizare a punerii în aplicare a acestor acorduri, de acordarea lentă a sprijinului sau chiar de neutilizarea acestui sprijin în unele cazuri;

H.  întrucât primul Obiectiv de dezvoltare al mileniului vizează reducerea la jumătate a numărului de persoane care suferă de foame până în 2015, dar întrucât aproximativ un miliard de persoane suferă de lipsa hranei zilnice, deşi planeta produce suficientă hrană pentru a satisface nevoile întregii populaţii;

I.  întrucât subvenţiile Uniunii pentru exporturile de produse agricole europene au un efect dezastruos asupra securităţii alimentare şi asupra dezvoltării unui sector agricol viabil în ţările în curs de dezvoltare;

J.  întrucât UE s-a angajat să atingă obiectivul ONU de a acorda 0,7 % din venitul naţional brut (VNB) pentru asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015, iar obiectivul interimar de ajutor al Uniunii, în ansamblul său, este de 0,56 % până în 2010;

K.  întrucât hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2008 statuează că operaţiunile Băncii Europene de Investiţii (BEI) în ţările în curs de dezvoltare trebuie să acorde prioritate dezvoltării, înaintea oricărui alt obiectiv economic sau politic;

L.  întrucât criza a demonstrat că asistenţa pentru dezvoltare este un instrument unic prin faptul că vizează ţările cele mai sărace şi acordă finanţare pentru dezvoltare într-un mod mai previzibil şi mai fiabil decât alte fluxuri financiare;

M.  întrucât numeroase studii au arătat că, anual, fluxuri financiare ilicite în valoare de aproximativ 900 de miliarde de euro părăsesc ţările în curs de dezvoltare, ceea ce subminează grav veniturile fiscale ale acestora şi, în consecinţă, le subminează capacităţile proprii de dezvoltare,

1.  salută atenţia sporită şi angajamentul Comisiei, al Consiliului şi al statelor membre faţă de coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării, aşa cum reiese din raportul bienal;

2.  îşi reafirmă propriul angajament de a consolida CPD în cadrul UE şi în activitatea sa parlamentară;

3.  subliniază faptul că Uniunea Europeană este de departe cel mai mare donator de ajutor din lume (asistenţa acordată de UE s-a ridicat la 49 de miliarde de euro în 2008, reprezentând 0,40 % din VNB) şi că se aşteaptă o creştere a volumului asistenţei până la suma de 69 de miliarde de euro în 2010, în vederea îndeplinirii promisiunii colective făcute în 2005, la Summitul G8 de la Gleneagles, de a acorda un procent de 0,56 % din VNB-ul UE sub formă de asistenţă pentru dezvoltare; subliniază că acest fapt ar debloca o sumă suplimentară de 20 de miliarde de euro în favoarea obiectivelor de dezvoltare;

4.  reaminteşte adoptarea strategiei UE privind ajutorul pentru comerţ în octombrie 2007, în care UE îşi asuma angajamentul de a majora asistenţa colectivă pentru comerţ la 2 miliarde de euro anual până în 2010 (1 miliard de euro din partea Comunităţii şi 1 miliard de euro din partea statelor membre);

5.  invită ţările în curs de dezvoltare, în special cele care beneficiază în cea mai mare măsură de asistenţa UE, să asigure buna guvernanţă în toate sectoarele publice şi în special în ceea ce priveşte gestionarea asistenţei primite şi solicită Comisiei să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea transparentă şi eficientă a asistenţei;

6.  salută programul de lucru 2010-2013 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării ca instrument de orientare pentru instituţiile UE şi statele membre şi recunoaşte rolul acestuia de sistem de avertizare timpurie în legătură cu viitoarele iniţiative în materie de politici; salută, de asemenea, conexiunile realizate între diversele domenii de politică;

7.  reaminteşte responsabilitatea Uniunii Europene în ceea ce priveşte luarea în considerare a intereselor ţărilor în curs de dezvoltare şi ale cetăţenilor acestora;

8.  consideră că toate politicile UE cu impact extern trebuie să fie concepute pentru a sprijini şi nu pentru a submina combaterea sărăciei şi realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum şi pentru a promova respectarea drepturilor omului, inclusiv egalitatea de gen, drepturile sociale, economice şi de mediu;

9.  subliniază nevoia de a ţine seama de aspectele relevante ale coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării în cadrul acordurilor comerciale bilaterale şi regionale şi al acordurilor comerciale multilaterale, ferm ancorate în sistemul OMC bazat pe norme, şi îndeamnă în acest sens Comisia şi statele membre să se angajeze în mod activ, alături de toţi ceilalţi parteneri relevanţi din cadrul OMC care îşi pot aduce contribuţia la obţinerea unor rezultate echilibrate, ambiţioase şi orientate spre dezvoltare în urma negocierilor din cadrul Rundei Doha în viitorul foarte apropiat;

10.  subliniază faptul că aşa-numitele „probleme de la Singapore”, cum ar fi liberalizarea serviciilor, investiţiile şi achiziţiile publice, introducerea unor norme de concurenţă şi un control mai strict al respectării drepturilor de proprietate intelectuală, nu servesc scopului de realizare a celor opt Obiective de dezvoltare ale mileniului;

11.  solicită insistent ca Uniunea Europeană, statele membre şi BEI să îşi asume un rol de prim-plan în acest cadru şi să ia măsuri pentru a se asigura că investiţiile efectuate prin intermediul paradisurilor fiscale devin mai puţin atractive, adoptând în acest scop norme privind achiziţiile publice şi acordarea de fonduri publice care interzic tuturor întreprinderilor, băncilor sau altor instituţii înregistrate într-un paradis fiscal să beneficieze de fonduri publice; în acest sens, solicită Comisiei şi statelor membre să profite de evaluarea intermediară a activităţilor de creditare externă ale BEI pentru a-şi îmbunătăţi în mod concret capacităţile de evaluare a beneficiarilor împrumuturilor , precum şi pentru a se asigura că investiţiile făcute în ţările în curs de dezvoltare contribuie în mod efectiv la eradicarea sărăciei, elaborând un raport anual cu privire la progresul acestor ţări;

12.  solicită Comisiei şi statelor membre să realizeze o evaluare globală a acordurilor în domeniul pescuitului încheiate cu ţările terţe, astfel încât politica externă a Uniunii în domeniul pescuitului să fie în întregime coerentă cu politica sa de dezvoltare, crescând capacitatea ţărilor partenere ale UE de a garanta un pescuit sustenabil în apele lor, ceea ce va consolida securitatea alimentară şi ocuparea forţei de muncă la nivel local în acest sector;

13.  reaminteşte că accesul UE la rezervele piscicole din ţările terţe nu trebuie să reprezinte, în niciun caz, o condiţie pentru acordarea de asistenţă pentru dezvoltare ţărilor respective;

14.  îndeamnă Comisia să includă în toate APDP, în plus faţă de clauzele sociale, clauze privind drepturile omului, pentru a permite Uniunii Europene să ia măsuri adecvate în caz de încălcări dovedite ale drepturilor omului în ţările terţe care au încheiat APDP cu Uniunea;

15.  reaminteşte că, deşi 75 % din populaţia săracă a planetei trăieşte în zone rurale, un procent de numai 4 % din AOD este dedicat agriculturii; prin urmare, invită Comisia, statele membre şi ţările în curs de dezvoltare să abordeze cu prioritate problema agriculturii în cadrul politicilor lor de dezvoltare;

16.  este îngrijorat de impactul negativ asupra dezvoltării pe care îl au în ţările terţe instituţiile financiare care urmăresc în principal evaziunea fiscală; în acest sens, solicită Comisiei să îşi intensifice cooperarea în materie de guvernare fiscală, în special cu ţările menţionate în anexa 1 la propunerea sa legislativă din 24 aprilie 2009 (A6-0244/2009), care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

17.  salută recomandările conţinute în concluziile reuniunii Consiliului din 14 mai 2008, care urmăresc includerea unei clauze privind buna guvernare fiscală în acordurile comerciale, întrucât acest lucru constituie un prim pas în lupta împotriva măsurilor şi practicilor fiscale care încurajează evaziunea şi frauda fiscală; solicită Comisiei să includă imediat o clauză de acest tip în negocierile sale privind viitoare acorduri comerciale;

18.  solicită Comisiei și țărilor ACP să își continue dialogul pe teme de migrație în vederea consolidării principiului migrației circulare și a facilitării acesteia prin acordarea vizelor circulare; subliniază că respectul pentru drepturile omului și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor ACP sunt grav compromise de acordurile bilaterale de readmisie cu țările de tranzit într-un context de externalizare de către Europa a gestionării migrației, care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care poate avea ca rezultat readmisii „în lanț”, punând în pericol siguranța și viața acestora;

19.  solicită Consiliului să ajungă rapid la un acord cuprinzător asupra propunerii de modificare a Directivei privind impozitarea veniturilor din economii, în special cu privire la ţările incluse în anexa 1 la propunerea sa legislativă menţionată anterior, care beneficiază de fonduri europene pentru dezvoltare;

20.  subliniază necesitatea de a include Fondul european de dezvoltare (FED), principalul instrument de finanţare de către UE a cooperării pentru dezvoltare, în cadrul CPD; îşi confirmă sprijinul pentru finanţarea completă din buget a FED în contextul controlului democratic parlamentar şi al transparenţei în implementarea acestui fond, ţinând seama în special de importanţa în creştere a implementării politicilor UE în materie de dezvoltare prin care se creează instrumente specifice (ca în cazul strategiei UE-Africa);

21.  invită Comisia nu numai să monitorizeze obiectivele de creştere economică, ci şi să acorde o atenţie deosebită reducerii inegalităţilor în repartizarea veniturilor, atât la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare în mod individual, cât şi la nivel mondial; solicită acordarea unei atenţii deosebite intensificării proceselor participative de dezvoltare durabilă proprie prin intermediul unor forme de asociere de tip cooperativ şi a metodologiilor de cooperare PRA („Participatory Reflection and Action”) care, bazate fiind pe consens şi pe participarea comunităţilor locale, asigură modele de organizare mai eficace şi cu impact de mai lungă durată, promovând rolul economiei sociale în dezvoltare;

22.  invită Comisia să promoveze măsuri de asistenţă pentru dezvoltare, care, ţinând seama de efectele crizei financiare, pot preveni creşterea insecurităţii şi intensificarea conflictelor, a instabilităţii politice şi economice mondiale, precum şi dezvoltarea migraţiei forţate („refugiaţii foamei”);

23.  solicită ţărilor în curs de dezvoltare să asigure servicii publice de bază şi să garanteze accesul la terenuri, inclusiv acordarea de credite pentru micii agricultori, pentru a promova securitatea alimentară şi combaterea sărăciei, contribuind la reducerea concentrării exploataţiilor agricole de mari dimensiuni şi a exploatării intensive a resurselor în vederea speculei, care distrug ecosistemele; solicită, de asemenea, Comisiei să sprijine politicile menţionate anterior;

24.  invită Comisia să evalueze impactul decalajului digital dintre ţările bogate şi cele sărace, acordând o atenţie deosebită riscurilor legate de tehnologiile informaţiei care se dovedesc a fi un instrument de discriminare, întrucât îi marginalizează pe cei care, din motive sociale, economice şi politice, nu pot avea acces la aceste produse noi, care reprezintă baza noii revoluţii în domeniul informaţiei;

25.  solicită mandate clare pentru a evalua CPD, scopuri operaţionale clare şi precise şi proceduri detaliate pentru a desfăşura acest exerciţiu;

26.  subliniază necesitatea fundamentală de a aborda CPD ca un efort pe termen lung pentru a garanta un sprijin continuu pentru CPD; subliniază importanţa unei evaluări la timp a politicilor pentru a se evita efectele negative asupra ţărilor în curs de dezvoltare; în acest scop, solicită evaluarea impactului activităţilor actorilor din sectorul privat din Europa şi din afara Europei, acordându-se o atenţie deosebită companiilor multinaţionale;

27.  solicită evaluarea, cu ajutorul unei analize comparative, a abordării, metodologiei şi rezultatelor politicilor de cooperare şi de asistenţă aplicate în afara Europei, precum şi a nivelului de cooperare internaţională, acordându-se o atenţie deosebită intervenţiei Chinei în Africa;

28.  subliniază că decizia Consiliului de a se concentra pe cinci mari domenii pentru exerciţiul CPD din 2009 nu trebuie să înlocuiască monitorizarea celor 12 domenii tradiţionale de politici: comerţ, mediu, schimbări climatice, securitate, agricultură, acorduri bilaterale în domeniul pescuitului, politici sociale (ocuparea forţei de muncă), migraţie, cercetare/inovare, tehnologiile informaţiei, transport şi energie; solicită de asemenea Comisiei să identifice incoerenţele ori de câtre ori politicile europene au un impact negativ asupra dezvoltării şi să propună soluţii; solicită Comisiei să creeze mecanisme de includere a noi domenii de politică ce nu se încadrează satisfăcător în cele 12 domenii existente, un exemplu în acest sens fiind materiile prime;

29.  reaminteşte angajamentele sale internaţionale pentru atingerea obiectivului de 0,7 % de asistenţă pentru dezvoltare din PNB până în 2015, asistenţă care trebuie să fie consacrată exclusiv eradicării sărăciei; este preocupat de faptul că abordarea de tip „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” poate dilua asistenţa pentru dezvoltare acordată de UE în vederea combaterii sărăciei; îşi exprimă îngrijorarea că fondurile colectate prin abordarea „asistenţă oficială pentru dezvoltare plus” (AOD+) nu sunt asociate unui angajament juridic de eradicare a sărăciei sau de contribuţie la atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

30.  constată cu îngrijorare că fluxurile de capital dinspre ţările în curs de dezvoltare către UE, cauzate de politici incoerente aplicate în temeiul abordării AOD+, nu sunt menţionate şi că daunele aduse ţărilor în curs de dezvoltare prin concurenţa fiscală neloială şi prin fluxurile ilegale de capital nu sunt luate în considerare;

31.  este preocupat de faptul că abordarea AOD+ se concentrează numai asupra fluxurilor financiare din UE către Sud şi trece cu vederea fluxurile financiare în sens invers, ceea ce oferă o imagine deformată asupra direcţiilor fluxurilor financiare;

32.  solicită Comisiei să clarifice mai bine abordarea la nivelul întregii Uniuni şi impactul acesteia asupra politicii de dezvoltare a UE; îşi exprimă îngrijorarea că această abordare ar putea fi inclusă în următoarele perspective financiare;

33.  invită membrii europeni ai CAD al OCDE să respingă orice încercare de a extinde definiţia AOD, care ar putea include abordarea „la nivelul întregii Uniuni” şi conceptul „AOD+”, propuse recent de Comisia Europeană, precum şi elemente care nu privesc ajutorul, cum ar fi fluxurile financiare, cheltuielile militare, anularea datoriilor, în special anularea datoriilor de credit la export, sau fondurile cheltuite în Europa în favoarea studenţilor şi a refugiaţilor;

34.  recunoaşte că îndeplinirea angajamentelor în materie de AOD este imperios necesară, dar nu suficientă pentru a soluţiona problema urgentă a dezvoltării şi reiterează solicitarea adresată Comisiei de a identifica de urgenţă surse inovatoare suplimentare de finanţare pentru dezvoltare şi de a prezenta propuneri privind introducerea unei taxe supra tranzacţiilor financiare internaţionale, care să genereze resurse suplimentare ce pot fi folosite în atenuarea celor mai grave consecinţe ale crizei şi în continuarea eforturilor de atingere a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

35.  reaminteşte cu fermitate Comisiei şi statelor membre că AOD trebuie să rămână coloana vertebrală a politicii europene de cooperare pentru dezvoltare, urmărind eradicarea sărăciei; prin urmare, subliniază că, dacă sursele inovatoare de finanţare vor fi încurajate pe scară largă, acestea trebuie să vină în completarea AOD şi să fie utilizate în cadrul unui demers care vizează persoanele sărace; ele nu pot fi utilizate, în niciun caz, pentru a înlocui AOD;

36.  îşi exprimă temerea că, în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare, cele mai multe dintre ţintele propuse de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului nu vor fi atinse până în 2015; prin urmare, îndeamnă statele membre să îşi atingă obiectivul colectiv, să adopte legislaţia obligatorie şi să elaboreze calendare anuale pentru îndeplinirea promisiunilor făcute; salută, în acest sens, proiectul de lege privind dezvoltarea internaţională (Draft International Development Bill) prezentat de guvernul Marii Britanii în ianuarie 2010;

37.  reaminteşte că, în conformitate cu cadrul instituţional al UE, propune numirea unui raportor permanent pentru „coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării”, cu mandatul de a urmări incoerenţele de la nivelul politicilor UE şi de a informa Comisia DEVE în acest sens;

38.  solicită Comisiei să utilizeze valori de referinţă sistematice şi clare şi indicatori actualizaţi periodic pentru a evalua CPD, de exemplu indicatorii de dezvoltare durabilă, precum şi să consolideze transparenţa faţă de Parlamentul European, de statele care beneficiază de asistenţă şi faţă de societatea civilă;

39.  solicită ţărilor în curs de dezvoltare să elaboreze indicatori specifici pentru fiecare ţară în materie de CPD, în spiritul indicatorilor generali folosiţi de UE, pentru a evalua nevoile reale şi realizările în materie de dezvoltare;

40.  consideră că, în cazul în care acţiunile şi măsurile din cadrul politicii de dezvoltare a UE nu respectă principiile şi obiectivele menţionate la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona şi politica externă a Uniunii Europene descrisă la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, acest lucru constituie un caz de nerespectare a unei obligaţii, care poate fi adus în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în temeiul articolelor 263 şi 265 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

41.  subliniază importanţa coerenţei dintre politica comercială şi politica de dezvoltare pentru o dezvoltare mai eficace şi pentru o implementare vizibilă şi, în acest sens, salută Raportul UE din 2009 privind coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării (COM(2009)0461);

42.  reaminteşte nevoia asigurării coerenţei între politica comercială şi celelalte politici (de mediu şi socială), în special cu referire la acordurile comerciale care conţin stimulente în favoarea producţiei de biocombustibili în ţările în curs de dezvoltare;

43.  reaminteşte importanţa coerenţei între politica comercială şi politica de dezvoltare şi subliniază faptul că punerea în aplicare a dispoziţiilor capitolelor referitoare la dezvoltarea durabilă din acordurile comerciale ar trebui să constituie o oportunitate pentru Comisia Europeană de a promova buna guvernanţă şi aplicarea valorilor europene fundamentale;

44.  consideră că decizia recentă a UE de a reintroduce subvenţiile la export în cazul laptelui praf şi al altor produse lactate, prin care este subvenţionată de fapt industria agroalimentară din Europa în detrimentul agricultorilor săraci din ţările în curs de dezvoltare, reprezintă o încălcare flagrantă a principiilor de bază ale coerenţei politicilor în favoarea dezvoltării şi solicită Consiliului şi Comisiei să revoce imediat decizia respectivă;

45.  solicită încetarea subvenţiilor la export; în acest sens, reaminteşte angajamentul asumat la Doha în 2001 de toţi membrii OMC de a încheia o rundă de negocieri dedicată dezvoltării cu scopul de a rectifica dezechilibrele existente în sistemul comercial şi de a pune comerţul în slujba dezvoltării, contribuind la eradicarea sărăciei şi la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

46.  pentru a se asigura că DG Comerţ dispune de un mandat coerent pentru negocierile comerciale, invită Comisia să ţină seama în mod corespunzător de condiţiile prealabile impuse de Parlament pentru aprobarea încheierii de acorduri comerciale;

47.  solicită Comisiei să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că, în condiţiile încetării aplicării Protocolului privind zahărul şi în contextul reformei UE referitoare la regimul zahărului, partenerii relevanţi sunt protejaţi în cazul unei eventuale bulversări temporare a pieţei;

48.  propune dezvoltarea în continuare a instrumentelor comunitare existente pentru reducerea tarifelor vamale, precum sistemul SGP/SGP+ şi capitolele din acordurile de liber schimb şi de parteneriat economic, precum şi integrarea în continuare în aceste instrumente a standardelor convenite la nivel internaţional în materie de muncă şi de mediu;

49.  invită încă o dată Comisia să utilizeze în totalitate mecanismele SGP şi SGP+ pentru dezvoltarea capacităţii instituţionale în ţările în curs de dezvoltare în vederea consolidării coerenţei lor interne în elaborarea strategiilor de dezvoltare;

50.  subliniază faptul că o consultare sistematică a organizaţiilor de muncă şi a sindicatelor în ceea ce priveşte punerea în aplicare a standardelor sociale şi de mediu în ţările care nu sunt membre ale UE, în special înainte de încheierea APE sau de includerea în SGP+, ar asigura o mai mare coerenţă a politicilor comerciale şi ar contribui la dezvoltarea durabilă a ţărilor în curs de dezvoltare;

51.  recunoaşte că, potrivit Raportului de monitorizare a ajutorului pentru comerţ, elaborat de Comisie în 2009 (COM(2009)0160, p. 30), creditele de angajament aferente ajutorului pentru comerţ acordat de UE statelor din Africa, zona Caraibilor şi Pacific (ACP) au scăzut de la 2 975 de milioane de euro în 2005 la 2 097 de milioane de euro în 2007, că procentajul alocat statelor ACP din totalul creditelor de angajament acordate de UE drept ajutor pentru comerţ a scăzut de la 50 % la 36 % în aceeaşi perioadă şi că acest fapt nu respectă promisiunile anterioare de a acorda prioritate eradicării sărăciei şi dezvoltării;

52.  salută, în acest sens, toate iniţiativele existente în domeniul comerţului cu ţările în curs de dezvoltare la nivelul UE şi al OMC, în special iniţiativa „Totul în afară de arme” (EBA), SGP şi SGP+, asimetria şi perioadele de tranziţie din toate acordurile de parteneriat economic existente şi Programul de lucru privind ajutorul pentru comerţ 2010-2011, şi solicită revizuirea acestuia din urmă pentru a contribui în mai mare măsură la stimularea creşterii durabile;

53.  recunoaşte rolul important pe care îl poate juca sistemul SGP+ al UE pentru stimularea bunei guvernanţe şi a dezvoltării durabile în ţările în curs de dezvoltare şi încurajează Comisia să se asigure că acest instrument este eficace şi că ansamblul convenţiilor OIM şi ale ONU este aplicat în mod adecvat pe teren;

54.  reafirmă că UE ar trebui să sprijine ţările în curs de dezvoltare care utilizează facilităţile din Acordul TRIPS pentru a putea furniza medicamente la preţuri rezonabile în cadrul programelor lor naţionale de sănătate publică;

55.  salută includerea unei clauze de salvgardare privind securitatea alimentară în acordurile de parteneriat economic şi încurajează Comisia să asigure aplicarea efectivă a acesteia;

56.  regretă că dispoziţiile din TRIPS+ incluse în Acordul de parteneriat economic CARIFORUM-CE şi în acordurile în curs de negociere cu ţările Comunităţii Andine şi din America Centrală creează bariere în calea accesului la medicamente esenţiale;

57.  îndeamnă Comisia să nu mai utilizeze abordarea TRIPS+ în negocierile APE în ceea ce priveşte produsele farmaceutice şi medicamentele pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să furnizeze medicamente la preţuri rezonabile în cadrul programelor naţionale de sănătate publică;

58.  subliniază faptul că orice măsuri luate în cadrul negocierii acordului comercial împotriva contrafacerii în vederea consolidării competenţelor legate de inspecţia transfrontalieră şi de confiscarea mărfurilor nu ar trebui să dăuneze accesului global la medicamente legale, accesibile şi sigure;

59.  este preocupat de cazurile recente din statele membre ale UE, în care autorităţile vamale au confiscat medicamente generice în tranzit în porturile şi aeroporturile europene, şi subliniază că un astfel de comportament subminează Declaraţia OMC privind accesul la medicamente; solicită statelor membre respective să pună imediat capăt acestei practici; solicită Comisiei să asigure Parlamentul că acordul comercial împotriva contrafacerii aflat în curs de negociere nu împiedică accesul ţărilor în curs de dezvoltare la medicamente;

60.  consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale şi solicită o evaluare sistematică a riscurilor prezentate de schimbările climatice în toate aspectele legate de planificarea politicilor şi luarea deciziilor, inclusiv în domenii precum comerţul, agricultura şi siguranţa alimentară; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie utilizat pentru a elabora documente de strategie naţională şi regională clare şi coerente, precum şi în toate programele şi proiectele de dezvoltare;

61.  salută recentele observaţii ale Comisiei, conform cărora aceasta va reexamina Regulamentul (CE) nr. 1383/2003, care a avut consecinţe nedorite asupra tranzitului pe teritoriul UE al medicamentelor generice având drept destinaţie finală ţările în curs de dezvoltare;

62.  consideră că iniţiative precum cea referitoare la fondul comun de brevete UNITAID pentru medicamentele anti-HIV/SIDA pot asigura coerenţa politicilor UE în domeniul sănătăţii şi al proprietăţii intelectuale;

63.  salută sprijinul Comisiei pentru propunerile care vizează acordarea de asistenţă comunităţilor indigene pentru a exploata şi a beneficia de cunoştinţele lor tradiţionale şi de resursele lor genetice;

64.  salută observaţiile Comisiei, potrivit cărora UE ar putea să reducă taxele vamale pentru produsele ecologice în cadrul schimburilor comerciale cu ţări care aplică o politică asemănătoare, în cazul în care nu se poate ajunge la un acord în cadrul OMC;

65.  sprijină efortul Comisiei de facilitare a transferului de tehnologie către ţările în curs de dezvoltare, în special tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi rezistente la schimbările climatice, acestea fiind esenţiale pentru procesul de adaptare la schimbările climatice;

66.  recunoaşte importanţa economică a transferurilor de fonduri către ţările în curs de dezvoltare, dar subliniază nevoia de a aborda problema „exodului de creiere” în implementarea acordurilor comerciale bilaterale, în special în sectorul sănătăţii;

67.  subliniază contribuţia multor organizaţii ale societăţii civile la combaterea practicilor de evaziune fiscală ale companiilor multinaţionale din UE în ţările în curs de dezvoltare şi solicită Comisiei să ţină seama de recomandările acestor organizaţii în negocierile viitoare;

68.  salută introducerea mecanismelor de consolidare a CPD în cadrul Comisiei, şi anume sistemul de consultare interdepartamental, procesul de evaluare a impactului, evaluarea impactului asupra dezvoltării durabile, Grupul interdepartamental pentru îmbunătăţirea calităţii şi, după caz, evaluarea strategică de mediu; doreşte să ştie totuşi ce criterii a aplicat DG Dezvoltare atunci când a decis să respingă iniţiativele politice incoerente şi solicită mai multă transparenţă în ceea ce priveşte rezultatul consultărilor interdepartamentale; solicită ca informaţiile colectate prin evaluările de impact să fie puse la dispoziţia Parlamentului European într-o formă mai inteligibilă; solicită, de asemenea, ca Parlamentul European, parlamentele naţionale şi parlamentele ţărilor în curs de dezvoltare să fie implicate mai îndeaproape în aceste mecanisme;

69.  solicită ca toate ţările în curs de dezvoltare să beneficieze de strategia privind „ajutorul pentru comerţ”, şi nu doar cele care sunt de acord cu o mai mare liberalizare a pieţelor lor; în cursul negocierilor comerciale, în special în contextul acordurilor de parteneriat economic, solicită Comisiei să nu impună, împotriva dorinţei ţărilor în curs de dezvoltare, deschiderea capitolelor de negociere privind „problemele de la Singapore” şi serviciile financiare şi să nu încheie acorduri de acest tip dacă ţările respective nu au stabilit în prealabil un cadru naţional adecvat în materie de reglementare şi supraveghere;

70.  solicită Comisiei să includă în mod sistematic norme sociale şi de mediu obligatorii din punct de vedere juridic în acordurile comerciale negociate de Uniunea Europeană cu scopul de a promova obiectivul unui comerţ aflat în serviciul dezvoltării;

71.  solicită Comisiei să demareze evaluările de impact mai devreme, şi anume înainte ca procesul de elaborare a iniţiativelor de politică să fie deja foarte avansat, să recurgă la studii documentate existente sau desfăşurate în mod special în acest sens şi să includă sistematic dimensiunea socială, de mediu şi a drepturilor omului, întrucât o analiză prospectivă este cea mai utilă şi mai practică metodă, având în vedere lipsa de date şi complexitatea procesului de măsurare a CPD; solicită Comisiei să includă rezultatele evaluărilor de impact în documentele de strategie regională şi naţională ale Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD), împreună cu propuneri de monitorizare;

72.  îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, din cele 82 de evaluări de impact efectuate în 2009 de către Comisie, numai una a fost consacrată dezvoltării; subliniază necesitatea unei abordări sistematice pentru măsurarea performanţei CPD; prin urmare, invită Comisia să acorde unităţii care se ocupă de studii de perspectivă şi coerenţa politicilor în cadrul DG DEVE un rol central în consolidarea luării în considerare a CPD;

73.  invită Comisia să implice Parlamentul European în procesul de elaborare a raportului Comisiei privind CPD, de exemplu în ceea ce priveşte chestionarele, un calendar mai bun şi luarea în considerare a rapoartelor din proprie iniţiativă ale Parlamentului;

74.  solicită Comisiei să implice delegaţiile UE în activitatea sa legată de CPD prin crearea unor puncte centrale responsabile de CPD în cadrul fiecărei delegaţii pentru a monitoriza impactul politicilor UE la nivelul ţarilor partenere; solicită includerea CPD în activităţile de formare a personalului; solicită Comisiei să publice anual rezultatele consultărilor din domeniu desfăşurate de delegaţiile UE; în acest sens, solicită Comisiei să se asigure că delegaţiile UE dispun de suficiente capacităţi pentru a organiza consultări cu guvernele şi parlamentele locale şi solicită garantarea posibilităţii de participare activă a actorilor nestatali şi a societăţii civile în ceea ce priveşte CPD;

75.  sugerează ca personalul Comisiei Europene şi membrii delegaţiilor Consiliului care lucrează în domeniul CPD să beneficieze de formare în vederea sensibilizării lor la acest obiectiv de politică;

76.  invită Comisia să acorde comisarului pentru dezvoltare responsabilitatea unică pentru alocaţiile pentru fiecare ţară, pentru documentele de strategie tematică naţională şi regională, pentru programele indicative multianuale naţionale, pentru programele anuale de acţiune şi pentru punerea în aplicare a ajutorului în toate ţările în curs de dezvoltare, în strânsă cooperare cu Înalta Reprezentantă şi comisarul pentru ajutor umanitar, pentru a evita abordările incoerente în cadrul colegiului şi al Consiliului;

77.  invită statele membre şi parlamentele naţionale ale acestora să promoveze CPD prin intermediul unui program specific de lucru, cu calendare obligatorii, cu scopul de a îmbunătăţi programul de lucru privind CPD, precum şi eforturile pentru acordarea de asistenţă, asigurându-se în acelaşi timp de faptul că această agendă nu intră în contradicţie cu strategiile de dezvoltare ale ţărilor partenere;

78.  sugerează includerea CPD în revizuirea la jumătatea perioadei a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, în special în programele tematice relevante;

79.  sugerează includerea angajamentelor specifice referitoare la CPD în programul de lucru al fiecărei preşedinţii;

80.  sugerează Consiliului să îmbunătăţească activitatea structurilor existente pentru consolidarea CPD, de exemplu prin organizarea mai multor reuniuni comune ale grupurilor de lucru şi publicând programul de lucru;

81.  sugerează să se elaboreze un raport bienal al Parlamentului European referitor la CPD; propune tuturor comisiilor sale să elaboreze proiecte de raport în care să îşi expună propriile perspective asupra dezvoltării;

82.  subliniază importanţa cooperării dintre comisii în cadrul Parlamentului European; în acest sens, sugerează ca, atunci când o comisie discută un subiect sensibil privind CPD, celelalte comisii relevante să fie implicate îndeaproape, iar când o comisie organizează o audiere de specialitate cu privire la un subiect sensibil legat de CPD, celelalte comisii relevante să ia parte la organizarea audierii;

83.  solicită o clarificare din partea instituţiilor cu privire la Comunicarea Comisiei privind coerenţa politicilor (COM(2009)0458) în ceea ce priveşte un parteneriat şi un dialog intensificat cu ţările în curs de dezvoltare pe tema CPD; doreşte să ştie dacă acest parteneriat sporit va include şi un mecanism pentru consilierea ţărilor în curs de dezvoltare asupra a ceea ce ele pot face pentru a promova CPD, precum şi un plan de consolidare a capacităţilor la nivel naţional pentru a realiza evaluări ale PCD;

84.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1)JO C 46, 24.2.2006, p. 1.
(2)Texte adoptate, P7_TA(2010)0039.
(3)Texte adoptate, P6_TA(2009)0325.
(4)ACP-EU/100.568/09/fin.
(5)JO C 292 E, 1.12.2006, p. 121.
(6)JO C 250 E, 25.10.2007, p. 77.
(7)JO C 263 E, 16.10.2008, p. 633.
(8)JO C 286 E, 27.11.2009, p. 5.
(9)JO C 297 E, 20.11.2008, p. 201.
(10)JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100.
(11)JO C 102E, 24.4.2008, p. 291.
(12)JO C 298E, 8.12.2006, p. 261.
(13)Coerenţa politicilor în favoarea dezvoltării: abordări instituţionale - atelier tehnic. Atelier al OCDE organizat la Paris la 13 octombrie 2003.
(14)Punctul 35 din Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, al Parlamentului European şi al Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declaraţie intitulată „Consensul european”, (2006/C 46/01).


Sancțiunile pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier
PDF 297kWORD 64k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 mai 2010 referitoare la sancțiunile pentru încălcările grave ale normelor sociale în domeniul transportului rutier (2009/2154(INI))
P7_TA(2010)0175A7-0130/2010

Parlamentul European,

  având în vedere raportul Comisiei „de analizare a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier” (COM(2009)0225),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0130/2010),

A.  întrucât Uniunea Europeană a creat în ultimii ani un sistem de norme sociale în domeniul transportului rutier prin adoptarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, cât și a Directivei 2006/22/CE, pentru a garanta siguranța și securitatea rutieră și o concurență loială;

B.  constatând faptul că sistemele de sancțiuni din statele membre ale Uniunii Europene au evoluat gradual și prezintă, prin urmare, diferențe esențiale, precum amenzi care, în cazuri extreme, pot fi de până la zece ori mai mari într-un anumit stat decât în altul;

C.  întrucât situația juridică în domeniul transportului internațional a devenit foarte complicată pentru antreprenori și, în special, pentru conducătorii auto; întrucât statele membre se confruntă cu mari provocări în privința punerii în aplicare a normelor și, de asemenea, situația actuală nu este compatibilă cu piața comună;

D.  exprimându-și îngrijorarea cu privire la informațiile referitoare la deficiențele tahigrafelor digitale, care le fac foarte vulnerabile în momentul manipulării,

Observații generale

1.  salută raportul Comisiei de analizare a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier; regretă faptul că, din cauza lipsei de date din anumite state membre, raportul nu prezintă o analiză completă a situației actuale din Europa; invită Comisia să solicite statelor membre informațiile lipsă;

2.  constată că raportul Comisiei se bazează pe clasificarea diferitelor încălcări în conformitate cu noua anexă III la Directiva Comisiei 2006/22/CE, fără a lua în considerare perioada de punere în aplicare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva Comisiei 2009/5/CE;

3.  invită, prin urmare, Comisia să prezinte înainte de sfârșitul anului 2010 un raport actualizat și complet privind punerea în aplicare a noii anexe III la Directiva 2006/22/CE;

4.  atrage atenția asupra faptului că, în perioadele precedente, au apărut întârzieri considerabile, astfel încât, de exemplu, raportul actual din 3 august 2009 (al 24-lea Raport al Comisiei de analizare a sancțiunilor prevăzute pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier) se referă exclusiv la datele corespunzătoare anilor 2005 și 2006 și, prin urmare nu s-au putut trage concluzii privind stadiul actual al procesului de armonizare a dispozițiilor sociale pentru conducătorii auto în domeniul transportului rutier;

5.  invită Comisia și statele membre să facă tot posibilul pentru a garanta îndeplinirea în cel mai scurt termen a obiectivelor prevăzute la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, astfel încât, pentru măsurile de armonizare viitoare, să fie disponibile mai multe statistici recente;

6.  subliniază că și în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 există o listă a încălcărilor grave în conformitate cu Regulamentul în cauză; astfel, consideră că este deosebit de necesară o clasificare uniformă a încălcărilor grave ale normelor sociale;

Diferențele considerabile dintre statele membre

7.  constată că sancțiunile prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave ale normelor sociale în transportul rutier diferă atât în valorile amenzilor cât și în natura și clasificarea sancțiunilor;

8.  subliniază că aceste diferențe se explică prin condițiile geografice și economice, precum și prin sistemele juridice diferite din statele membre în ceea ce privește urmărirea cazurilor penale și prin abordările politice diferite privind siguranța rutieră;

9.  constată că normele sociale din domeniul transportului rutier, în special Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și Regulamentul (CE) nr. 561/2006, cât și Directiva 2006/22/CE, lasă statelor membre foarte mult loc de interpretare; regretă faptul că numeroasele formulări imprecise din cadrul normelor europene vor duce, în mod obligatoriu, la o aplicare incoerentă a acestora în statele membre; consideră că, pentru a continua armonizarea, este mai întâi nevoie de o interpretare uniformă și obligatorie a acestor regulamente și a directivei;

10.  regretă faptul că unele state membre nu prevăd eșalonarea sancțiunilor în raport cu gravitatea infracțiunii; invită, prin urmare, statele membre, să adopte legi naționale care au un efect eficient, proporționat și disuasiv și care iau în considerare gravitatea infracțiunii;

O mai bună armonizare

11.  subliniază că un sistem de sancțiuni eficient, echilibrat și cu efect disuasiv se poate baza doar pe sancțiuni clare, transparente și comparabile între statele membre; invită statele membre să găsească soluții legislative și practice pentru a reduce diferențele, în parte foarte mari, privind tipul și nivelul sancțiunilor;

12.  invită Comisia Europeană, după consultarea autorităților de control și a reprezentanților sectorului transporturilor, să stabilească o interpretare uniformă și obligatorie a regulamentului privind durata de conducere și perioadele de repaus; autoritățile de control ar trebui să țină cont de această interpretare;

13.  consideră că trebuie stabilite atât sancțiuni minime și maxime în cadrul încălcărilor individuale ale normelor sociale din domeniul transportului rutier, cât și clasificarea amenzilor în conformitate cu tipurile de sancțiuni, în vederea unei convergențe ulterioare a tipurilor de sancțiuni și a valorilor amenzilor; subliniază faptul că, în procesul de armonizare a sancțiunilor, necesitatea stabilirii de amenzi proporționate în diferitele state membre în funcție de criterii obiective (de exemplu PNB) trebuie compensată printr-o măsură disuasivă eficientă împotriva încălcărilor grave;

14.  subliniază că anexa III la Directiva 2006/22/CE, introdusă prin Directiva 2009/5/CE a Comisiei, trebuie considerată drept fundamentul unei abordări unitare a clasificării încălcărilor normelor sociale din domeniul transportului rutier, prevăzute de legislația statelor membre; îndeamnă statele membre să aprobe actele necesare cu putere de lege și actele administrative în vederea transpunerii rapide a Directivei 2009/5/CE a Comisiei;

15.  reamintește, de asemenea, că Tratatul de la Lisabona a adăugat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene articolul 83, alineatul (2) referitor la armonizarea legislațiilor penale ale statelor membre; solicită Comisiei să examineze aceste noi acte legislative din domeniul cooperării judiciare în materie penală și să prezinte în termen de 12 luni Consiliului și Parlamentului European un raport cu privire la posibilele măsuri de armonizare, inclusiv aspectele legate de siguranța rutieră și de aplicarea transfrontalieră a amenzilor, în cazul în care acestea nu au fost aplicate anterior;

16.  salută pregătirea de către Comisie, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, de orientări care să sprijine statele membre în interpretarea și aplicarea acestui regulament; cu toate acestea, constată că acestea nu au un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic și, prin urmare, nu și-au atins scopul de aplicare uniformă în statele membre;

17.  consideră că, pentru realizarea unei piețe interne a transporturilor și pentru a le asigura conducătorilor auto și întreprinderilor de transport o mai mare siguranță juridică, este nevoie de armonizarea aplicării legislației sociale; invită Comisia, în acest context, în colaborare cu Corte, Tispol și Euro Contrôle Route, să prezinte propuneri pentru a pune capăt aplicării discriminatorii a legislației sociale în domeniul transportului rutier; subliniază, în acest sens, necesitatea interpretării comune, articol cu articol, a punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85;

18.  invită statele membre să ia în considerare aceste orientări la punerea în aplicare a normelor sociale, cu scopul de a realiza o punere în aplicare uniformă;

Controale

19.  indică în mod explicit faptul că numai prin punerea în aplicare consecventă și nediscriminatorie a legislației în vigoare poate fi evitată concurența neloială și garantată siguranța rutieră; insistă asupra faptului că punerea în aplicare a normelor sociale în transportul rutier necesită un sistem de control uniform și eficient;

20.  atrage atenția asupra faptului că situația circulației, din punct de vedere al infrastructurii, volumului traficului și congestionării traficului, diferă foarte mult de la un stat membru la altul și prin urmare consideră că, printre altele, acești factori ar putea fi avuți în vedere pentru determinarea frecvenței controalelor, reținând că unul dintre obiectivele lor principale este asigurarea respectării reglementărilor sociale;

21.  consideră că, în vederea depășirii obstacolelor din cadrul pieței interne europene și consolidării siguranței rutiere, Comisia Europeană ar trebui să dezvolte și să promoveze un sistem armonizat de control și să adopte măsuri de reglementare; invită Comisia să instituie un instrument eficient și corespunzător de coordonare la nivel european, în vederea realizării acestor obiective;

22.  solicită Comisiei să elaboreze recomandări și standarde europene minime pentru formarea profesională a autorităților de control și să coordoneze cooperarea dintre aceste autorități de control; solicită Comisiei să îmbunătățească procesul de colectare a datelor statistice pentru o analiză mai clară a punerii eficiente în aplicare și să promoveze o abordare uniformă a statelor membre cu privire la problemele legate de punerea în aplicare;

23.  invită statele membre să își instruiască în permanență personalul de control cu privire la progresele din domeniul culegerii de date și să coopereze îndeaproape cu Comisia Europeană în vederea punerii în aplicare a standardelor comune pentru a promova un concept de control armonizat și, astfel, să îmbunătățească certitudinea juridică;

24.  consideră că ar trebui efectuate controale mai frecvente și mai detaliate pe stradă și la sediile întreprinderilor; invită Comisia să se asigure că statele membre respectă numărul de controale pe care trebuie să le efectueze în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2006/22/CE; invită Comisia să informeze Parlamentul European în privința acțiunilor viitoare privind aceste controale;

25.  solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil un raport privind verificarea deficiențelor tahigrafelor digitale și măsurile luate pentru a evita vulnerabilitatea acestora;

26.  subliniază faptul că, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, tahigraful digital ar trebui îmbunătățit ca instrument de control: Comisia ar trebui să examineze modul în care autoritățile de control ar putea descărca mai repede informațiile de pe un tahigraf digital;

27.  atrage atenția asupra Biroului de reclamații împotriva sancțiunilor disproporționate, înființat de Euro Contrôle Route, și invită conducătorii auto și întreprinderile de transport să apeleze la acesta în cazul aplicării disproporționate și discriminatorii a prevederilor legislației sociale în domeniul transportului rutier;

Alte inițiative

28.  consideră că ar fi utilă o broșură clară pentru întreprinderi și pentru conducătorii de camioane, care să fie publicată în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene; subliniază că această broșură ar trebui să informeze mai bine conducătorii auto și întreprinderile în cauză despre normele sociale și sancțiunile aferente din diferitele state membre; consideră că astfel de informații ar trebui să fie disponibile și pentru întreprinderile și conducătorii auto din țările terțe; subliniază interesul de a utiliza sisteme de transport inteligente pentru a furniza conducătorilor în timp real această informație;

29.  își exprimă convingerea că, în contextul utilizării tehnologiilor moderne de informare și comunicare, precum și al sistemelor de transport inteligente, întreprinderile și conducătorii auto ar trebui să aibă posibilitatea de a obține informații despre normele sociale în vigoare și sancțiunile prevăzute pentru nerespectarea acestora;

30.  îndeamnă toate statele membre să intensifice cooperarea pe baza structurilor deja existente, cum ar fi Euro Contrôle Route, și să îmbunătățească astfel coordonarea controalelor comune, schimbul de cele mai bune practici și organizarea de programe de formare destinate organelor de control;

31.  consideră că toată tehnologia disponibilă, de exemplu sistemele GPS sau alte instrumente disponibile, ar trebui folosită în vederea informării în timp real a conducătorilor de camioane, inclusiv a celor venind din țările vecine, cu privire la normele sociale relevante și la sancțiunile aplicate în statele membre pentru încălcări;

32.  îndeamnă statele membre să asigure o infrastructură adecvată a rețelei rutiere europene, cu un număr suficient de spații de parcare și de servicii, astfel încât conducătorii auto să poată într-adevăr respecta normele referitoare la orele de conducere și de repaus, iar controalele să poată fi derulate în mod eficient; subliniază faptul că securitatea trebuie să aibă un rol foarte important în cazul acestor infrastructuri; solicită Comisiei să publice periodic, în formatul cel mai potrivit, facilitățile disponibile, atât publice, cât și private, care se află de-a lungul rețelei rutiere europene, oferind informații cu privire la serviciile disponibile pentru conducătorii profesioniști;

33.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să finanțeze proiectele pentru construcția de parcări sigure, element indispensabil pentru ca șoferii să respecte prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


Eforturile Uniunii Europene de combatere a corupţiei
PDF 67kWORD 33k
Declaraţia Parlamentului European din 18 mai 2010 privind eforturile Uniunii de combatere a corupţiei
P7_TA(2010)0176P7_DCL(2010)0002

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  exprimându-şi preocuparea că fenomenul corupţiei subminează statul de drept, conduce la deturnarea fondurilor contribuabililor UE şi denaturează piaţa, ţinând seama de faptul că a jucat un rol în criza economică actuală;

B.  întrucât Uniunea a ratificat Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, iar 78 % din cetăţenii Uniunii sunt de acord că, în ţara lor, corupţia reprezintă o preocupare majoră (Eurobarometru, decembrie 2009);

C.  având în vedere accentul pe care îl pune Parlamentul European pe combaterea corupţiei în rezoluţia sa referitoare la programul de la Stockholm cu privire la libertate, securitate şi justiţie;

D.  luând act de Ziua internaţională împotriva corupţiei (9 decembrie), data la care se transmite prezenta declaraţie,

1.  îndeamnă instituţiile europene să adopte o politică anticorupţie de anvergură şi să elaboreze un mecanism clar de monitorizare periodică a situaţiei din statele membre;

2.  invită Comisia să acorde toate resursele necesare pentru a pune în aplicare mecanismul de monitorizare şi pentru a se asigura că se dau curs în mod eficient concluziilor şi constatărilor acestuia;

3.  invită Comisia şi agenţiile relevante ale Uniunii să adopte toate măsurile necesare, inclusiv alocând resurse suficiente, pentru a se asigura că fondurile UE nu sunt afectate de corupţie, precum şi să adopte sancţiuni descurajatoare în cazuri de corupţie şi de fraudă;

4.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraţie, însoţită de numele semnatarilor(1), Consiliului, Comisiei şi statelor membre.

(1)Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 18 mai 2010 (P7_PV(2010)05-18(ANN1)).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate