Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (2010/2011(INI))

P7_TA(2010)0186 A7-0132/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European, intitulată „EUROPA 2020, o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti adresat Comisiei cu privire la revitalizarea pieței unice(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, intitulată „Un proiect pentru cetățeni – obținerea de rezultate pentru Europa” (COM(2006)0211),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică: bilanțul realizărilor (SEC(2007)1521), Rezoluția Parlamentului din 4 septembrie 2007 privind reexaminarea pieței unice(2) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Reexaminarea pieței unice: după un an” (SEC(2008)3064),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului 21” COM(2007)0726) și Comunicarea Comisiei intitulată „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european” (COM(2007)0725), precum și Rezoluția Parlamentului European din 27 septembrie 2006 referitoare la Cartea albă a Comisiei privind serviciile de interes general(3),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(4) și Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă(5),

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne din iulie 2009 (SEC(2009)1007) și rezoluțiile Parlamentului din 9 martie 2010(6) și 23 septembrie 2008(7) referitoare la Tabloul de bord al pieței interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 ‐ Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” (COM(2007)0099) și Rezoluția Parlamentului din 20 mai 2008 privind „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor aferentă perioadei 2007-2013”(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, intitulată „Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: a doua ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (COM(2009)0025) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Al doilea tablou de bord al piețelor de consum” (SEC(2009)0076),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330) și raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană” (COM(2009)0557),

–  având în vedere raportul Comitetului Economic și Social European, Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, intitulat „Obstacolele în calea pieței unice europene în 2008”(10),

–  având în vedere raportul anual pe 2008 al SOLVIT cu privire la dezvoltarea și performanța rețelei SOLVIT (SEC(2009)0142), documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 mai 2008 cu privire la un plan de acțiune referitor la o abordare integrată pentru furnizarea de servicii de asistență pe piața unică cetățenilor și întreprinderilor (SEC(2008)1882) și Rezoluția Parlamentului din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT(11),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor, care vizează crearea unui cadru general de norme și principii referitoare la acreditare și supravegherea pieței,

–  având în vedere articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor”,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), prin care Uniunea se angajează să acționeze pentru „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din TUE,

–  având în vedere articolul 9 din TFUE, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea in aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii.”,

–  având în vedere articolul 14 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0132/2010),

A.  întrucât prea multe obstacole, rezultate din lipsa de informații cu privire la drepturi și oportunități, reglementarea fragmentată, o lipsă de inițiative legislative în unele domenii cheie, transpunerea redusă, aplicarea și controlul inadecvat al respectării normelor, precum și lipsa coordonării și cooperării administrative, stau în calea cetățenilor, a consumatorilor și a IMM-urilor care doresc să se deplaseze, să cumpere, să vândă sau să desfășoare activități comerciale peste granițe, bucurându-se de același sentiment de siguranță și încredere pe care îl au în propriile lor state membre;

B.  întrucât, în același timp, eforturile de a armoniza legislația în vederea depășirii acestor obstacole au condus uneori la o reglementare excesivă din cauza căreia majoritatea IMM-urilor, în special microîntreprinderile, nu vor să desfășoare activități pe piața europeană, ci preferă să rămână active pe plan local, iar organele guvernamentale locale au înregistrat efecte negative și, prin urmare, este nevoie de o mai bună reglementare care să implice o sarcină administrativă minimă;

C.  întrucât numai un mic procent de lucrători, furnizori de servicii și profesioniști decid să se mute într-un alt stat membru deoarece, printre altele, birocrația și riscul de a-și pierde drepturile de asigurări sociale fac acest proces prea complicat și costisitor;

D.  întrucât puțini antreprenori și IMM-uri își comercializează bunurile și serviciile în afara piețelor interne din cauza barierelor lingvistice, a lipsei de certitudine cu privire la investiții, plăți și răspundere, precum și din cauza diferențelor dintre tradițiile juridice, administrative, sociale și culturale ale diferitelor state membre;

E.  întrucât piața unică nu trebuie considerată izolat de celelalte domenii de politică orizontală, cum ar fi sănătatea, protecția socială și protecția consumatorilor, dreptul muncii, mediul, dezvoltarea durabilă și politicile externe;

F.  întrucât strategia UE 2020 ar trebui să stabilească obiective realiste pentru realizarea unei economii ecologice și sociale de piață, bazate pe cunoaștere, și a unei dezvoltări durabile până în 2020, precum și pentru crearea de locuri de muncă, inclusiv în domeniul mediului; întrucât piatra de temelie a strategiei UE 2020 ar trebui să fie piața unică europeană, abordând provocările justiției sociale și ale creșterii economice și concentrându-se pe beneficiile pentru cetățeni, protecția consumatorilor și IMM-uri;

G.  întrucât, din ce în ce mai mult, aspectele legate de piața unică și comerțul internațional sunt interdependente și se influențează reciproc;

H.  întrucât numeroși cetățeni europeni nu sunt conștienți de beneficiile practice pe care ei înșiși le pot obține din piața unică, deoarece prea puține informații privind piața unică sunt disponibile, iar acestea nu sunt explicate în mod adecvat,

Observații generale

1.  consideră că Uniunea se confruntă cu un moment extrem de problematic din istoria integrării pieței unice europene; crede că actualele și viitoarele provocări trebuie abordate cu coerență, hotărâre, angajament și fermitate, toate acestea asociate în mod necesar cu sensibilitatea și pragmatismul, în spiritul cooperării și al solidarității; subliniază faptul că acest demers va avea nevoie de o autoritate fermă și de o mare capacitate de inițiativă din partea Comisiei Europene, precum și de voință politică din partea Consiliului, a statelor membre și a Parlamentului European;

2.  subliniază că piața unică nu este doar o structură economică, iar legislația privind piața unică protejează și apără drepturi fundamentale specifice ale cetățenilor, cum ar fi securitatea și dreptul la viață privată și că, din acest motiv, buna funcționare a pieței unice este în interesul cetățenilor europeni, al consumatorilor și al IMM-urilor, având în vedere numeroasele provocări de natură economică și nu numai cu care se confruntă UE în prezent;

3.  evidențiază că, indiferent de deficiențele economice, tehnologice și legislative din structura sa, piața unică europeană, alături de zona euro, ilustrează cel mai bine ceea ce înseamnă cu adevărat integrarea și unitatea economică a UE și este, desigur, cea mai vizibilă realizare a integrării europene pentru cetățenii UE;

4.  subliniază faptul că piața unică ar trebui să deschidă orizonturi noi în sectorul cercetării și inovării, făcând mai multe eforturi în direcția promovării dezvoltării bunurilor și serviciilor, punând accentul pe cunoaștere și tehnologie care constituie o forță motrice a dezvoltării economice viitoare;

5.  salută și sprijină fără rezerve intenția Comisiei de a readuce în centrul pieței interne pe aceia care trăiesc în ea și o utilizează zilnic, precum și angajamentul Comisiei de a apăra cu fermitate piața internă făcând uz la maximum de competențele sale executorii și de a elabora o viziune socială și ecologică asupra pieței unice, pe baza obligațiilor prevăzute prin Tratatul de la Lisabona;

Procesul de integrare a pieței unice nu este ireversibil

6.  subliniază că integrarea pe piața unică nu este un proces ireversibil și că existența continuă a acesteia nu ar trebui considerată implicită;

7.  își exprimă preocuparea față de faptul că reapariția protecționismului economic la nivel național ar putea cel mai probabil duce la fragmentarea pieței unice și, prin urmare, trebuie evitat; este îngrijorat că actuala criză economică și financiară ar putea fi utilizată pentru a justifica reapariția măsurilor protecționiste în diferite state membre, pe când această criză impune în schimb recurgerea la mecanisme de protecție comune;

8.  consideră că această criză a afectat în mod semnificativ procesul de integrare a pieței unice și că antagonismul și neîncrederea față de aceasta au crescut ca rezultat al deficiențelor și inegalităților de la nivelul sistemelor economice ale statelor membre;

9.  reamintește că politicile de soluționare a crizei nu ar trebui să dăuneze procesului de integrare a pieței unice, ci, dimpotrivă, ar trebui să ofere ocazia de a reforma, consolida și îmbunătăți structura actuală a pieței unice, de a realiza potențialul de creare de locuri de muncă al unei economii ecologice și de a recâștiga încrederea cetățenilor, în special a consumatorilor și a IMM-urilor;

10.  subliniază că relansarea pieței unice nu ar trebui să fie dictată în întregime de recenta criză financiară și că revitalizarea acesteia trebuie să depășească lecțiile fundamentale învățate în urma crizei;

11.  subliniază faptul că relansarea pieței unice ar trebui să atingă obiective concrete, măsurabile, realizabile, relevante și cu termen stabilit ce trebuie realizate prin instrumente politice adecvate și eficiente, bazate pe cele patru libertăți de circulație la care au dreptul toți cetățenii UE;

12.  subliniază faptul că piața unică europeană are absolută nevoie de un nou impuls și că este nevoie de o atitudine fermă de lider din partea instituțiilor europene, în special din partea Comisiei, și de inițiativă politică din partea statelor membre pentru a reinstaura credibilitatea pieței unice și încrederea în aceasta;

Nevoia unei abordări holistice și comune a pieței unice

13.  consideră că vechea percepție a pieței unice ar trebui completată pentru a o face mai favorabilă incluziunii; subliniază că toți cei implicați în modelarea și implementarea pieței unice trebuie să adopte o abordare mai holistică, care să integreze în întregime preocupările cetățenilor;

14.  subliniază faptul că o piață unică mai puternică, mai profundă și mai extinsă are o importanță vitală pentru creștere și crearea de locuri de muncă;

15.  subliniază că piața unică ar trebui să aibă un rol central în atingerea obiectivului de realizare a unei economii sociale de piață durabile și foarte competitive în contextul viziunii pe termen lung expuse în strategia UE 2020;

16.  consideră că piața unică reprezintă o condiție prealabilă foarte importantă pentru succesul strategiei UE 2020; propune, prin urmare, ca orice strategie și politică menite să revitalizeze piața unică europeană să fie coordonate de instituțiile europene și să fie bazate pe un acord pragmatic, cuprinzător și cu o sferă largă, sprijinit de toate statele membre și axat pe priorități pentru care acestea își vor asuma efectiv responsabilitatea și pe care le vor aplica într-adevăr la nivel național, regional și local;

17.  subliniază faptul că piața unică ar trebui să ofere în continuare consumatorilor avantaje reprezentate de o calitate mai bună, o varietate mai mare, prețuri rezonabile, precum și de bunuri și servicii sigure;

18.  solicită o nouă paradigmă a viziunii politice, axându-se pe cetățeni, consumatori și IMM-uri în relansarea pieței unice europene; consideră că acest lucru poate fi realizat dacă cetățenii europeni sunt plasați în centrul elaborării politicilor Uniunii Europene;

19.  susține că revitalizarea pieței unice necesită implementarea eficace a unui echilibru mai adecvat al puterilor, precum și un dialog mai intens pentru a garanta că necesitățile cetățenilor și ale consumatorilor sunt luate în calcul în mod adecvat; consideră că o abordare bazată pe fapte și pe cetățean va ajuta Uniunea să recâștige încrederea cetățenilor în piața unică europeană și să găsească formula potrivită pentru adoptarea inițiativelor care să ofere Uniunii avantajul competitiv de care are nevoie, fără a afecta însă dimensiunea socială;

20.  reiterează că o evaluare pertinentă a impactului pieței unice asupra dimensiunii sociale, de mediu, economice și asupra consumatorilor - care ar trebui să apară în toate propunerile referitoare la piața unică - este crucială pentru a câștiga încrederea publicului și va asigura în același timp integrarea realistă a obiectivelor sociale, economice, de protecție a consumatorilor și de mediu;

21.  consideră că eliminarea granițelor în interiorul pieței unice a încurajat și mai mult competitivitatea Europei într-o lume globalizată;

22.  subliniază faptul că o bună funcționare a pieței interne nu poate fi disociată de rolul pe care Europa trebuie să-l joace în calitate de actor economic mondial; consideră că Uniunea Europeană trebuie să își protejeze modelul social și ecologic impunându-și cu strictețe normele asupra produselor și serviciilor importate și susținând cu fermitate aplicarea acestor norme, inclusiv în cadrul organismelor multilaterale și, în special, în procedurile de soluționare a litigiilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului;

23.  subliniază că piața internă și moneda comună au constituit un scut protector în Europa, reducând impactului negativ al crizei financiare asupra întreprinderilor și cetățenilor din Europa;

Provocări și oportunități care trebuie avute în vedere de politica privind piața unică

24.  consideră că provocarea majoră cu care se confruntă Uniunea este găsirea unui echilibru între o economie deschisă, capabilă să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să ofere un răspuns integrat provocărilor majore ale viitorului (cum ar fi competitivitatea, cercetarea și dezvoltarea, politica industrială, aspectele demografice, mediul și noile tehnologii), pe de o parte, și un sistem economic capabil în aceeași măsură să asigure protecția consumatorilor și garanțiile sociale și de mediu de care cetățenii au nevoie, pe de altă parte;

25.  subliniază faptul că punerea în aplicare a normelor pieței unice este în continuare inegală, deoarece rețelele pieței nu sunt suficient de interconectate, ceea ce înseamnă că întreprinderile și cetățenii trebuie să se confrunte cu realitatea zilnică a dificultăților continue în activitățile lor transfrontaliere care pot implica 27 de sisteme juridice diferite pentru o singură tranzacție;

26.  subliniază importanța creării unei piețe unice „verzi” pentru tehnologiile, serviciile și produsele emergente ecologice și cu emisii scăzute de carbon, prin dezvoltarea unor standarde la nivelul UE pentru emisiile de carbon; subliniază că standardele clare și etichetarea produselor eficiente din punct de vedere energetic trebuie să devină progresiv obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii; constată că metodologiile și standardele existente ar trebui luate în considerare la elaborarea noilor standarde pentru amprentele de carbon; subliniază faptul că astfel de standarde nu trebuie să creeze cerințe exagerat de greoaie, în special pentru IMM-uri;

27.  insistă asupra faptului că, în era digitală, Uniunea trebuie să exploateze la maximum potențialul și posibilitățile oferite de internet, de comerțul electronic și de răspândirea TIC în IMM-uri și administrația publică pentru dezvoltarea în continuare a pieței unice, astfel încât aceasta să fie disponibilă tuturor cetățenilor UE; subliniază că dezvoltarea noilor tehnologii trebuie să țină seama de nevoia de a proteja cetățenii, consumatorii și IMM-urile, precum și pe cei care se află în cele mai vulnerabile poziții;

28.  subliniază importanța stabilirii de noi modele de afaceri în care titularii de drept ai drepturilor de autor și ai drepturilor aferente sunt remunerați corect, fără a crea restricții inutile în calea accesului consumatorilor la conținutul creativ online;

29.  sprijină inițiativele luate de Comisie pentru a acorda prioritate cercetării, cunoașterii și inovării în toate viitoarele strategii; speră că vor fi alocate fonduri suficiente în bugetele succesive ale Uniunii pentru tratarea acestor probleme cruciale; reamintește, în acest context, necesitatea urgentă de a finaliza dosarul în curs privind brevetul comunitar; propune începerea de către Comisie a examinării căilor posibile de a găsi indicatori de referință concreți pentru a măsura succesul în domeniile cercetării, cunoașterii și inovării;

30.  sprijină eforturile Comisiei de a promova siguranța bunurilor fabricate prin intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor;

Cetățenii și consumatorii pe piața unică

31.  este convins că percepția, înțelegerea și cunoștințele cetățeanului european cu privire la piața unică sunt scăzute, inexistente, vagi sau chiar negative, parțial din cauza unei lipse de angajament politic și de informație, precum și a unui nivel scăzut de sensibilizare a publicului; consideră că trebuie să se adopte măsuri ferme, astfel încât politica viitoare a Uniunii Europene privind piața unică să răspundă necesităților cetățenilor, în special ale consumatorilor și ale IMM-urilor, și să le ofere rezultate tangibile;

32.  subliniază că, pentru a atrage sprijinul social și economic și cooperarea cetățenilor europeni, UE și statele membre trebuie să promoveze intens posibilitățile ce rezultă din integrarea economică europeană și să schimbe radical percepțiile publicului asupra pieței unice, informând cetățenii despre beneficiile pe care aceasta le oferă și despre modalitățile în care aceștia își pot cere drepturile; consideră, de aceea, că este important ca sectoarele care au un impact direct asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, precum și nevoile consumatorilor, să se afle în centrul pieței unice;

33.  consideră că printre cele mai evidente probleme întâlnite de consumatori, în special în domeniul serviciilor, care necesită luarea de măsuri în mod prioritar pentru a obține rezultate rapide, se numără: (1) accesul la produse sigure și la servicii de bază de calitate; (2) accesul la informații comparabile și obiective, inclusiv comparații de preț; (3) mai multă certitudine juridică și mai multă claritate în relațiile contractuale; (4) mai multă siguranță în ceea ce privește plățile; (5) accesul la căi de atac adecvate, abordabile și eficiente și (6) o mai bună cunoaștere a sistemului și o consolidare a încrederii în sistem;

34.  susține că cetățenilor nu le sunt puse la dispoziție informații suficiente cu privire la legislația referitoare la piața unică, la existența drepturilor și la posibilitatea de a-și exercita drepturile; subliniază necesitatea de a organiza mai eficient site-urile web relevante, SOLVIT și punctele de contact; consideră că este nevoie de o mai bună coordonare și comunicare a unor astfel de inițiative, având în vedere faptul că până acum acestea nu au reușit să comunice eficient cu publicul țintă; subliniază rolul portalului „Europa ta” al Comisiei în informarea atât a cetățenilor, cât și a întreprinderilor cu privire la aspecte legate de viața, munca și oportunitățile de afaceri din Uniunea Europeană; propune consolidarea ofertelor existente în locul creării de noi puncte de contact;

35.  consideră că o abordare responsabilă din partea întreprinderilor, constând în respectarea principiului responsabilității sociale, a regulilor concurenței și a intereselor economice ale consumatorilor ar inspira încredere în rândul acestora din urmă, constituind condiția minimă necesară consolidării protecției consumatorilor;

36.  susține că inițiativele de integrare economică vor reuși să producă rezultate mai bune dacă cetățenii sunt convinși că drepturile lor sociale sunt protejate și că politicile în materie de piață internă vor avea un impact pozitiv asupra politicilor sociale;

37.  regretă faptul că doar un procentaj limitat de cetățeni, consumatori și IMM-uri știu că există mecanisme alternative de soluționare a litigiilor sau cunosc procedura de depunere a unei plângeri pe lângă Comisie; subliniază faptul că sistemele actuale de soluționare a problemelor aflate la dispoziția cetățenilor și a întreprinderilor, cum ar fi SOLVIT, trebuie să fie consolidate în conformitate cu raportul Parlamentului din 2 martie 2010 cu privire la SOLVIT [2009/2138(INI)]; invită Comisia să inițieze o procedură accelerată privind încălcarea tratatului în cazul în care o plângere SOLVIT nesoluționată evidențiază o încălcare prima faciae a dreptului comunitar; regretă că, în pofida recomandărilor Comisiei, mecanismele alternative de soluționare a conflictelor nu au fost aplicate întotdeauna corect sau nu funcționează încă satisfăcător;

38.  subliniază rolul major pe care asociațiile de consumatori îl joacă în difuzarea informațiilor către consumatori referitoare la drepturile lor, sprijinul pe care aceste asociații îl acordă acestora în litigiile de consum, precum și în ceea ce privește promovarea intereselor lor în construirea pieței interne;

Întreprinderile mici și mijlocii pe piața unică

39.  afirmă că IMM-urile reprezintă o parte esențială a coloanei vertebrale a economiei europene și sunt principalele forțe motrice ale creării de locuri de muncă, ale creșterii economice, ale reorientării către o economie ecologică și ale coeziunii sociale în Europa; susține că participarea activă a IMM-urilor într-o Uniune Europeană extinsă este o condiție imperativă pentru a face piața unică mai inovatoare și mai competitivă și subliniază că trebuie să se intensifice eforturile pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la piața unică, pentru a le facilita dezvoltarea și pentru ca acestea să poată profita la maximum de potențialul lor antreprenorial;

40.  consideră că obstacolele cu care se confruntă IMM-urile în accesarea piețelor de achiziții publice ar trebui înlăturate pentru a încuraja competitivitatea în cadrul pieței unice, mai precis prin simplificarea cerințelor pentru IMM-uri în cererile de oferte ale autorităților contractante;

41.  încurajează viitoarele inițiative comune lansate de Comisie și de statele membre pentru: (1) a sprijini micile întreprinderi care desfășoară activități transfrontaliere pe teritoriul UE; (2) a reduce în mod vizibil sarcina administrativă, financiară și de reglementare, în special obstacolele administrative cu care se confruntă IMM-urile, indiferent dacă își desfășoară activitatea la nivel local, național sau european, în conformitate cu principiul proporționalității; în acest sens, invită statele membre și Comisia Europeană să implementeze și să aplice cu strictețe principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, așa cum se subliniază în Small Business Act;

42.  solicită Comisiei să își accelereze eforturile pentru a ajuta IMM-urile să depășească obstacolele lingvistice care adesea le împiedică să facă afaceri în alte state membre în afară de al lor, oferindu-le toate informațiile și serviciile de pe piața internă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

43.  se angajează să reducă și pe viitor practica supra-legiferării în noua legislație privind piața internă și solicită statelor membre și, în special parlamentelor lor, să se angajeze și pe viitor să combată practica supra-legiferării atunci când transpun legislația UE, deoarece aceste sarcini suplimentare dăunează în mod deosebit IMM-urilor;

44.  este de acord cu faptul că buna punere în aplicare a Small Business Act - în special în ceea ce privește aplicarea strictă a testului IMM de către Comisie atunci când propune măsuri legislative noi privind piața internă - și introducerea unui statut al societății private europene vor garanta integrarea practică a IMM-urilor într-un sistem european unic, relevant și viabil;

45.  sprijină cu tărie regulamentul ce vizează cerințele în materie de traducere pentru viitorul brevet al UE, care va transpune în sfârșit în realitate brevetul UE și va consolida Europa ca forță motrice a inovării și concurenței în lume; sprijină în continuare revizuirea sistemului de mărci comerciale comunitare vizând realizarea unei calități mai bune și a unor perspective mai bune pentru acest sistem;

46.  afirmă că cea mai mare problemă pentru IMM-uri pe timp de criză economică este accesul la finanțare; regretă că, în urma retragerii marilor bănci din zone rurale și slab populate sau ineficiente economic, a apărut o problemă majoră pentru IMM-uri din perspectiva accesului la finanțare; salută rolul important al băncilor de economii și al diverselor mișcări cooperative în ceea ce privește finanțarea economiei regionale și contribuția lor la economia socială de piață datorită promovării de către acestea a proiectelor etice și sociale;

47.  este de acord că procedura de notificare introdusă prin Directiva 98/34/CE constituie un instrument foarte eficient pentru îmbunătățirea legislației naționale, pe de o parte, și pentru evitarea obstacolelor de pe piața unică, în special pentru IMM-uri, pe de altă parte; consideră că Comisia ar trebui să consolideze mecanismul, prin inițierea unei proceduri accelerate privind încălcarea dreptului comunitar dacă un stat membru nu respectă avizul detaliat emis de Comisie sau nu reacționează la un aviz detaliat emis de un stat membru;

48.  consideră că diferitele politici economice și sociale, cum ar fi politicile fiscale, educaționale și de cercetare trebuie să fie coordonate la nivelul UE;

Asumarea responsabilității pentru legislația din domeniul pieței unice, controlul respectării acesteia și o mai bună legiferare

49.  susține că, în temeiul principiului subsidiarității, o parte semnificativă a responsabilității administrative și juridice pentru piața unică revine statelor membre și, dacă este cazul, autorităților lor regionale și locale, care, alături de instituțiile UE, trebuie să își asume deci o responsabilitate reală pentru piața unică europeană și pentru gestionarea acesteia;

50.  susține că tablourile de bord ale pieței interne și tablourile de bord ale pieței de consum arată cu claritate că statele membre nu reușesc încă să își atingă obiectivele în ceea ce privește corectitudinea transpunerii, aplicării și controlului respectării legislației în materie de piață unică și că există întârzieri la nivelul transpunerii legislației europene, lucru care subminează condițiile echitabile de concurență care sunt esențiale pentru o piață internă care funcționează bine, în special în sectorul serviciilor;

51.  observă că fragmentarea progresivă a normelor și inconsecvențele în punerea în aplicare a legislației în UE afectează din ce în ce mai mult realizarea pieței unice; ia act de faptul că UE nu a adoptat încă un set de politici coerente la nivel intern pentru a înlătura obstacolele directe și indirecte în calea bunei funcționări a pieței interne;

52.  salută inițiativa Comisiei pentru o mai bună legiferare, care consolidează eficacitatea normelor și aplicarea lor corectă de către statele membre; îndeamnă Comisia să își mențină dinamica în acest sens, întrucât punerea rapidă în aplicare a acestei strategii ar contribui în mod semnificativ la relansarea cu succes a pieței unice;

53.  ia act de noul concept de „reglementare inteligentă” introdus în comunicarea Comisiei privind UE 2020;

Rezultate preconizate
Un rol instituțional mai puternic în stabilirea și punerea în aplicare a normelor privind piața unică

54.  propune ca, în vederea ameliorării transpunerii, aplicării și controlului respectării legislației privind piața unică, Comisia să construiască un parteneriat între toate părțile implicate în elaborarea, punerea în aplicare și controlul respectării acestei legislații, utilizând noi mecanisme, cum ar fi forumul anual propus pentru piața internă;

55.  invită Comisia să asigure punerea în aplicare și transpunerea adecvată a legislației printr-o monitorizare mai sistematică și independentă, pentru a accelera și soluționa cu rapiditate procedurile privind încălcarea dreptului comunitar; susține că întârzierile înregistrate în soluționarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar vor avea un efect negativ asupra intereselor cetățenilor în cadrul pieței unice;

56.  solicită Comisiei să elaboreze noi modalități de îmbunătățire a transpunerii și a punerii în aplicare a normelor pieței unice, altele decât procedurile oficiale privind încălcarea dreptului comunitar; în acest context, îi solicită să analizeze posibilitatea creării unor mecanisme inovatoare, cum ar fi procedura de evaluare reciprocă avută în vedere în cadrul Directivei privind serviciile pentru a încuraja revizuirea inter pares și asumarea răspunderii de către statele membre, precum și să îmbunătățească mecanismele informale de soluționare a problemelor, cum ar fi SOLVIT și EU-PILOT care ar putea aduce beneficii semnificative cetățenilor care se confruntă zilnic cu frustrările de pe piața unică;

57.  invită Comisia să acorde mai multă atenție evaluării sistematice și simplificării legislației actuale privind piața unică, reducând birocrația de fiecare dată când se poate, ceea ce va aduce beneficii atât cetățenilor, cât și întreprinderilor;

58.  invită Comisia să asigure coordonarea necesară și să colaboreze cu Parlamentul și cu statele membre, precum și cu partenerii comerciali majori și întreprinderile și asociațiile de consumatori, în ceea ce privește supravegherea pieței de bunuri și asigurarea respectării legislației în materie de protecție a consumatorilor, precum și pentru o informare mai eficientă a consumatorilor și a cetățenilor europeni;

59.  recomandă Comisiei să realizeze un studiu independent pentru a identifica principalele 20 de surse de nemulțumire și frustrare legate de piața unică cu care cetățenii se confruntă zi de zi, în special pe piața muncii, în legătură cu comerțul electronic, serviciile medicale, achiziționarea și închirierea de vehicule la nivel transfrontalier, transferabilitatea drepturilor de pensie, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, custodia copiilor, adopțiile, îngrijirea și indemnizațiile;

60.  solicită Comisiei să facă eforturi în direcția creării unui mecanism mai bun pentru examinarea modului în care normele pieței unice sunt puse în practică la toate nivelurile în diferitele state membre și a modului în care cetățenii și întreprinderile își pot exercita drepturile legate de piața unică;

61.  solicită Comisiei să ofere un sprijin sporit statelor membre și, după caz, autorităților lor regionale și locale pentru a facilita conformarea corespunzătoare cu standardele UE; subliniază că instituțiile UE în ansamblu trebuie să înăsprească regulile și să încurajeze statele membre să îmbunătățească transpunerea legislației în mod corect și în timp util pentru a se asigura că pe întreg teritoriul Uniunii se aplică aceleași reguli;

62.  solicită consolidarea rolului Parlamentului în domeniul aplicării, controlului respectării și monitorizării legislației în materie de piață unică; consideră că rolul consolidat al Parlamentului European și al parlamentelor naționale în temeiul Tratatului de la Lisabona trebuie să genereze o mai bună sinergie între cele două niveluri parlamentare;

63.  solicită statelor membre să asigure o mai bună coordonare și schimbul de cele mai bune practici cu privire la piața unică, în special prin sistemul de informare privind piața internă și prin pregătirea de specialiști în domeniul pieței unice și al protecției consumatorilor la nivel național, regional și local;

64.  insistă că trebuie asigurate de către Comisie următoarele: controlul de calitate independent al propunerilor de reglementare; adoptarea unor mecanisme ex-ante și ex-post pentru verificarea eficacității legislației; utilizarea evaluării comparative în raport cu bunele practici internaționale; utilizarea evaluărilor de conformitate pentru a stabili impactul economic, social și de mediu la nivelul UE și la nivel național; măsuri necesare în vederea informării și implicării mai eficace a cetățenilor și a IMM-urilor pe piața unică;

Măsuri necesare în vederea informării și implicării mai eficace a cetățenilor și a IMM-urilor pe piața unică

65.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o strategie de comunicare bine orientată și axată pe problemele zilnice cu care se confruntă cetățenii atunci când se stabilesc și se angajează într-un alt stat membru, mai ales când desfășoară tranzacții transfrontaliere, când se deplasează, cumpără sau vând peste granițe, precum și pe standardele sociale, de sănătate, de protecție a consumatorilor și de mediu pe care aceștia se pot baza; consideră că această strategie de comunicare ar trebui să includă neapărat mecanisme de soluționare a litigiilor precum SOLVIT;

66.  invită Comisia și statele membre să își accelereze eforturile pentru a garanta că standardele produselor utilizate pe piața unică devin principalul standard mondial, asigurând astfel condiții concurențiale echitabile pentru societățile europene, în special pentru IMM-uri, care doresc să își desfășoare activitatea și în afara pieței unice;

67.  îndeamnă Comisia ca, la planificarea activităților sale anuale, să se axeze cu prioritate pe legislația privind piața unică care protejează drepturile consumatorilor și facilitează viața de zi cu zi a cetățenilor europeni; consideră că acest demers trebuie să fie urmat de campanii de informare corespunzătoare pentru a consolida percepțiile cetățenilor asupra pieței unice;

68.  reamintește că, pe lângă activitățile emblematice de tipul „campaniilor publicitare” realizate de actorii instituționali europeni sau de statele membre, este important să se efectueze un demers paralel de comunicare descentralizată la care să fie asociate mai bine părțile interesate de la nivel local și mass-media națională, regională și locală (cu un accent deosebit pe mass-media locală) și care să se axeze mai mult pe problemele zilnice cu care se confruntă consumatorii pe piața unică (exemple de taxe bancare într-un alt stat membru, un studiu privind posibilitățile de schimbare a operatorului, o comparare a costurilor telefonice etc.);

69.  solicită Comisiei să inițieze o serie regulată de studii care să analizeze raportul dintre piața unică și cetățeanul european obișnuit, axându-se în special pe costurile și beneficiile generate de acest raport, precum și pe problemele zilnice cu care se confruntă cetățenii;

70.  solicită statelor membre ca, beneficiind de sprijinul Comisiei, să amelioreze capacitatea mecanismelor de soluționare a litigiilor, în special SOLVIT, alocându-le acestora resurse financiare și umane suplimentare și revizuindu-le mandatul pentru a garanta că aceste mecanisme pot aborda gama largă de probleme cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile; solicită Comisiei să finalizeze cât mai rapid proiectul SMAS referitor la servicii de asistență în privința pieței unice, astfel încât cetățenii și întreprinderile să aibă acces ușor la informațiile și îndrumările de care au nevoie, precum și să găsească soluții la problemele cu care se confruntă aceștia;

71.  încurajează Comisia și statele membre ca, prin campanii de informare și verificări mai riguroase, să își mențină și să își intensifice eforturile de creștere a încrederii cetățenilor în marcajul CE, instrument fundamental pentru a asigura drepturile consumatorilor și standardele de calitate pe piața unică;

72.  subliniază rolul-cheie al rețelei Enterprise Europe Network, care le permite IMM-urilor să valorifice oportunitățile oferite de piața unică; subliniază că obligațiile birocratice consumă resurse prețioase, împiedicând astfel o concentrare sporită asupra sarcinii principale a rețelei Enterprise Europe Network, și anume de a oferi IMM-urilor asistență personalizată; invită Comisia să folosească mai mult rețeaua Enterprise Europe Network pentru difuzarea direcționată de informații și să reducă birocrația pentru partenerii rețelei;

Rapoarte și propuneri de strategie

73.  sugerează Comisiei că strategia privind piața unică ar trebui să cuprindă patru etape principale: prima etapă ar trebui să includă o evaluare sau un bilanț de sănătate al situației curente pentru a stabili gradul de denaturare și de presiune cu care s-au confruntat diferitele părți interesate de pe piața unică îndeosebi în urma crizei; a doua etapă ar trebui să constea în lansarea unui proces de consolidare pentru a pune la punct aspectele neclare; a treia etapă ar presupune dezvoltarea și ameliorarea pieței unice; iar a patra etapă se va concentra pe viziunea pe termen lung asupra pieței (strategia UE 2020);

74.  consideră că atât serviciile financiare, cât și accesul la finanțare trebuie să facă parte din strategia UE 2020;

75.  sugerează ca în prima etapă a bilanțului de sănătate menționat, Comisia să realizeze un audit financiar al bugetului UE și să aloce cu prioritate mai multe fonduri pentru investițiile în educație, inovare și cercetare; invită statele membre să stabilească aceleași priorități în cadrul cheltuielilor lor bugetare;

76.  consideră că, pentru a realiza o piață internă eficace, Comisia trebuie să prezinte un set clar de priorități politice prin adoptarea unui „Act privind piața unică”, act care ar trebui să cuprindă atât inițiative legislative, cât și nelegislative cu scopul de a crea o economie ecologică și socială de piață cu grad ridicat de competitivitate;

77.  încurajează Comisia să prezinte „Actul” până în mai 2011 - cu mult înainte de cea de a douăzecea aniversare a programului privind piața unică din 1992 - plasând cetățenii, consumatorii și IMM-urile în centrul pieței unice; subliniază faptul că acesta ar trebui considerat un proiect pentru măsuri viitoare în condițiile în care se dorește obținerea unei economii ecologice și sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, ceea ce ar asigura în același timp un mediu concurențial echitabil și credibil;

78.  invită Comisia să includă în „Actul privind piața unică” măsuri specifice care să vizeze, dar să nu se limiteze la:

79.  solicită Comisiei ca în pregătirea „Actului privind piața unică” să țină cont de diferitele rapoarte și consultări organizate de instituțiile UE (UE 2020, rapoartele Monti, Gonzales și IMCO etc.) și să lanseze o amplă consultare publică suplimentară cu scopul de a prezenta o propunere de politică coordonată pentru o piață unică mai coerentă și mai viabilă;

80.  recomandă efectuarea unei analize care să identifice posibilele soluții de integrare a intereselor consumatorilor în politicile relevante ale UE, astfel încât protecția consumatorilor să devină automat o preocupare în elaborarea legislației relevante a UE;

81.  reafirmă importanța Directivei privind serviciile pentru finalizarea pieței unice și potențialul imens al acesteia de a oferi beneficii consumatorilor și IMM-urilor; subliniază că punerea în aplicare cu succes acestei legislații implică un angajament politic susținut și sprijin din partea tuturor actorilor la nivel european, național și local; invită Comisia, după etapa de punere în aplicare, să realizeze o evaluare a Directivei privind serviciile pentru a stabili dacă aceasta și-a atins obiectivele principale; solicită o implicare clară a Parlamentului European în realizarea acestei sarcini și insistă asupra nevoii de a menține un echilibru între necesitatea consolidării pieței unice în sectorul serviciilor și necesitatea garantării unui nivel ridicat de protecție socială;

82.  consideră că punerea adecvată în aplicare a legislației privind piața unică (de exemplu Directiva privind calificările profesionale, Directiva privind serviciile și Regulamentul privind supravegherea pieței) ar trebui să rămână o prioritate de vârf pentru noua Comisie;

83.  observă că mecanismul căilor de atac aplicabil în Uniune a produs rezultate limitate și, prin urmare, solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a asigura punerea în aplicare până în mai 2011 a unor căi de atac colective, rezonabile ca preț, rapide și accesibile peste tot în Europa;

84.  invită Comisia să examineze posibilitatea adoptării unei „carte a cetățenilor” care să includă diversele aspecte legate de dreptul de a locui și de a lucra oriunde în UE; susține că acest drept trebuie să fie disponibil pentru toți cetățenii Uniunii Europene; subliniază că pe piața unică mai există anumite restricții pentru lucrătorii din noile state membre; invită statele membre să examineze posibilitatea de a elimina restricțiile existente, ținând cont de toate efectele pozitive și negative ale deschiderii piețelor naționale;

85.  invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în actuala legislatură, o propunere de regulament privind un statut european pentru societățile mutuale și asociații;

86.  invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a propune, cât mai curând posibil, un studiu de fezabilitate și o consultare care să ducă la instituirea unui statut european pentru societățile mutuale;

87.  solicită Comisiei să se concentreze și mai mult asupra monitorizării pieței, în special în domeniul serviciilor financiare, al asigurărilor, al telefoniei, al serviciilor bancare și al utilităților, și consideră că o monitorizare eficace a piețelor va consolida concurența loială și va crește eficiența acestora, cu rezultate benefice atât pentru economie, cât și pentru consumatori;

88.  consideră că este necesar să se amelioreze considerabil calitatea protecției consumatorilor în sectorul serviciilor financiare, în special în ceea ce privește aspectele de monitorizare și supraveghere;

89.  susține că dezvoltarea durabilă continuă a pieței interne depinde de: (1) angajamentul constant al Comisiei față de toate inițiativele legate de piață necesare pentru a ne stimula și ameliora semnificativ poziția și avantajul competitiv pe piața mondială; (2) adoptarea unui cadru general de natură să garanteze că piața unică produce într-adevăr rezultate pentru toate părțile interesate; și, foarte important, (3) capacitatea pieței interne de a ajunge la cetățeni;

o
o   o

90.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Așteptat în aprilie 2010. (2) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80. (3) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 277. (4) JO L 176, 7.7.2009, p. 17. (5) JO L 98, 16.4.2005, p. 47. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0051. (7) JO C 309 E, 4.12.2008, p. 46. (8) JO C 180 E, 17.7.2008, p. 26. (9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0046. (10) http://www.eesc.europa.eu/smo/news/Obstacles_December-2008.pdf. (11) Texte adoptate, P7_TA(2010)0047.

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la dialogul dintre universități și mediul de afaceri: un nou parteneriat pentru modernizarea universităților europene (2009/2099(INI))

P7_TA(2010)0187 A7-0108/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2009 intitulată „Un nou parteneriat pentru modernizarea universităților: forumul UE pentru dialogul universități-întreprinderi” (COM(2009)0158),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2006 intitulată „Rezultatele programului de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare”, (COM(2006)0208),

–  având în vedere concluziile Președinției formulate în urma Consiliului European de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000,

–  având în vedere concluziile Președinției formulate în urma Consiliului European din 13-14 martie 2008, în special partea privind investițiile în oameni și modernizarea piețelor muncii,

–  având în vedere concluziile Președinției formulate în urma Consiliului European din 19 și 20 martie 2009, în special partea privind valorificarea deplină a Strategiei reînnoite de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noile locuri de muncă(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 intitulată „Educația adulților: Niciodată nu este prea târziu să înveți(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților(4),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor privind dialogul universități-întreprinderi(5) din 4 decembrie 2009 și Avizul Comitetului Economic și Social(6) din 17 decembrie 2009,

–  având în vedere studiul publicat de Parlamentul European intitulat „Dezvoltarea în continuare a dialogului universități-întreprinderi,”

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0108/2010),

A.  întrucât Consiliul European din 19 și 20 martie 2009 a solicitat statelor membre să încurajeze parteneriatele dintre întreprinderi, institutele de cercetare și instituțiile de învățământ și formare;

B.  întrucât comunicatul Conferinței miniștrilor europeni responsabili cu învățământul superior din 28-29 aprilie 2009 solicită politicilor publice să recunoască „pe deplin valoarea diferitelor misiuni ale învățământului superior, care se întind de la învățare și de la cercetare până la serviciul adus comunității, trecând prin angajamentul față de coeziunea socială și dezvoltarea culturală”;

C.  întrucât universitățile, având în vedere funcția lor triplă (educație, cercetare și inovație), joacă un rol esențial pentru viitorul Uniunii și formarea cetățenilor ei și întrucât trebuie amintit că rolul învățământului superior este de a oferi un mediu de învățare care să favorizeze autonomia, creativitatea și utilizarea optimă a cunoștințelor;

D.  întrucât stabilirea politicilor în materie de educație rămâne de competența statelor membre, care sunt răspunzătoare pentru organizarea, conținutul și reformarea sistemelor lor de învățământ;

E.  întrucât diferențele dintre nivelurile economice și sociale ale locuitorilor din diferitele părți ale Europei solicită echilibrarea oportunităților educaționale pentru toți cetățenii Uniunii Europene și sprijin pentru tineretul talentat dezavantajat din punct de vedere economic;

F.  întrucât criza economică, care duce la pierderea locurilor de muncă,continuă și evidențiază importanța existenței unei cooperări extrem de eficiente între instituțiile de învățământ superior și întreprinderi;

G.  întrucât implementarea, coordonarea și promovarea unei abordări coerente se impune cu urgență în toate țările semnatare ale Procesului de la Bologna, în special în domeniul mobilității studenților și al recunoașterii depline a diplomelor, iar realizarea acestui lucru necesită evaluarea adecvată a procesului amintit, care să identifice dificultățile și obstacolele;

H.  întrucât Comisia Europeană joacă un rol important în ceea ce privește facilitarea schimburilor de informații și bune practici dintre statele membre și țările din vecinătatea UE;

I.  întrucât diversitatea instituțiilor de învățământ superior, a cercurilor de afaceri și a tipurilor de cooperare împiedică, în mare măsură, stabilirea de comun acord a unui model ideal de cooperare, în concordanță cu profilul, prioritățile și cerințele fiecărei instituții europene în parte; întrucât trebuie menținute, în orice situație, autonomia universităților și capacitatea acestora de a alege modelele de parteneriate de afaceri cele mai adecvate pentru scopurile lor;

J.  întrucât educația este o sarcină a societății în întregul ei, față de care statul nu trebuie să-și decline responsabilitatea financiară;

K.  întrucât învățământul superior rămâne o responsabilitate publică și, prin urmare, este necesară finanțarea publică a universităților pentru a asigura o finanțare egală a tuturor domeniilor de studiu, de exemplu științele umaniste; întrucât este important ca universitățile să fie sprijinite financiar (de exemplu, prin parteneriate public-private), garantându-li-se în același timp autonomia și sistemele de asigurare a calității;

L.  întrucât educația și formarea profesională, menite să conducă la însușirea fundamentelor de cultură generală și cultură civică, reprezintă mijloace excelente pentru ajutarea regiunilor subdezvoltate alături de crearea de locuri de muncă și promovarea competitivității, și reprezintă elemente fundamentale ale pluralității culturale și intelectuale, precum și ale vieții civice;

M.  întrucât cooperarea dintre universități și întreprinderi este sprijinită prin numeroase programe ale UE, dar aceste acțiuni nu sunt întotdeauna coordonate la nivelul instituțiilor,

1.  salută comunicarea Comisiei menționată mai sus, intitulată „Un nou parteneriat pentru modernizarea universităților: Forumul UE pentru dialogul universități-întreprinderi” și domeniile pe care le propune în vederea unei viitoare cooperări;

2.  salută comunicarea Comisiei în care se evaluează primii trei ani de funcționare a Forumului european pentru dialogul dintre universități și întreprinderi și se stabilesc provocările viitoare, cum ar fi încurajarea inovației, a spiritului întreprinzător, promovarea cercetării, intensificarea transferului de cunoștințe și atragerea de tineri cercetători pe piața europeană a muncii;

3.  recunoaște că provocările identificate în comunicare nu sunt noi și că, până în prezent, nu au fost abordate cu succes; consideră, cu toate acestea, că dialogul continuu și colaborarea la nivel local, regional, național și european, inclusiv schimburile de cele mai bune practici în ceea ce privește programele și instrumentele, sunt de o importanță hotărâtoare în stabilirea de legături mai strânse și parteneriate între universități și sectorul întreprinderilor, contribuind astfel la depășirea eventualelor obstacole culturale, instituționale și operaționale dintre ele și la construirea unei societăți bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la îmbunătățirea perspectivelor de integrare pe piața muncii a absolvenților;

4.  recunoaște existența unor diferențe foarte mari între universitățile europene, în ceea ce privește mărimea, resursele, disciplinele, organizarea, naționalitățile și tipul acestora; consideră, totuși, că fiecare dintre ele ar putea beneficia în felul său de colaborarea la nivel național și transfrontalier cu sectorul întreprinderilor, cu condiția unei cunoașteri clare a contextului actual în care are loc dezvoltarea capacităților lor în domeniile cercetării și educației; consideră că și la nivel regional se realizează o contribuție semnificativă la intensificarea colaborării dintre universități și sfera afacerilor;

5.  salută comunicatul Conferinței miniștrilor europeni responsabili cu învățământul superior din 28-29 aprilie 2009, care subliniază angajamentul lor „de a realiza obiectivele spațiului european al învățământului superior, un spațiu în care învățământul superior este o responsabilitate publică și în care toate instituțiile de învățământ superior răspund nevoilor generale ale societății prin asigurarea diversității misiunilor lor”;

6.  aderă la opinia conform căreia dialogul și cooperarea dintre întreprinderi și instituțiile de învățământ superior trebuie să rămână una dintre priorități în viitorul apropiat, pe lângă dialogul și cooperarea cu toate celelalte sectoare ale societății, astfel încât toate părțile interesate să poată beneficia de pe urma cunoștințelor culturale, științifice și tehnice produse și difuzate de instituțiile de învățământ superior; subliniază că independența intelectuală și financiară a instituțiilor de învățământ superior în raport cu mediul de afaceri trebuie menținută și că nu trebuie să existe nicio relație de dependență din partea învățământului superior față de mediul de afaceri; subliniază că universitățile trebuie să-și mențină în orice împrejurări autonomia de a decide cu privire la programele de studiu și la structurile de conducere;

7.  solicită vigilență din partea statelor membre și măsuri concrete acolo unde cadrul juridic și financiar nu reușește să recompenseze, ba chiar inhibă eforturile universităților de a coopera cu sectorul afacerilor;

8.  subliniază faptul că dialogul dintre universități și mediul de afaceri nu trebuie să vizeze doar matematica, știința și tehnologia, ci ar trebui să acopere toate domeniile de studiu, inclusiv științele umaniste;

9.  consideră că trebuie consolidate atât natura interdisciplinară și transdisciplinară a programelor de învățare și de cercetare, cât și cooperarea între universități și că, din acest punct de vedere, TIC constituie un instrument esențial;

10.  solicită îmbunătățirea performanțelor universităților europene prin implementarea principiului cunoașterii bazate pe triunghiul „cercetare-educație-inovare”, reținând totodată necesitatea unor legături mai strânse între mediul de afaceri și universități, după exemplul comunităților de cunoaștere și inovare (CCI) ale Institutului European de Inovare și Tehnologie (EIT), și, în același timp, încurajează universitățile să ia în considerare mediul social și economic din principalul lor domeniu de influență în programul lor de cercetare și inovare;

11.  subliniază că un dialog și o colaborare mai intense între universități și întreprinderi vor oferi posibilități mai solide de a obține beneficii reciproce care nu numai stimulează creșterea economică, dar sunt, de asemenea, utile și dintr-o perspectivă socială mai largă prin contribuția lor la îmbunătățirea permanentă a unei societăți bazate pe cunoștințe;

12.  subliniază faptul că beneficiile unui dialog și ale unei colaborări îmbunătățite între universități și întreprinderi în acest context ar fi la fel de pertinente atât în ceea ce privește îmbunătățirea dialogului și a colaborării dintre universități, instituțiile naționale, europene și internaționale și organizațiile societății civile, cât și în ceea ce privește îmbunătățirea interacțiunii dintre universități și societate în general;

13.  invită autoritățile naționale, regionale și locale, în colaborare cu sectorul privat, să continue să examineze și să finanțeze metodele care consolidează cooperarea dintre universități și întreprinderi și să elimine eventualele obstacole administrative; subliniază faptul că Regulamentul privind fondurile structurale oferă posibilități de finanțare a măsurilor de sprijinire a IMM-urilor în mod similar cu sistemul bonurilor de cunoștințe, practicat în prezent în mai multe state membre;

14.  sugerează faptul că trebuie acordată o atenție specială asigurării accesului IMM-urilor (întreprinderilor mici și mijlocii) la învățământul și cercetarea universitare, atât prin creșterea finanțării publice, cât și prin simplificarea birocrației;

15.  subliniază necesitatea evidențierii importanței și a stimulării investigării și cercetării, nu numai în domeniile științific și tehnologic, ci și în domeniile social și uman, în care se furnizează cunoștințe valoroase pentru întreprinderile moderne;

16.  susține rolul proiectelor de cercetare mici și mijlocii pentru rețelele de excelență bazate pe proiecte mari integrate;

17.  invită întreprinderile și universitățile să ia măsuri împreună pentru a echilibra distribuția de gen inegală din unele departamente universitare;

Învățarea pe tot parcursul vieții

18.  reamintește importanța definiției învățării de-a lungul vieții și a numeroaselor concepte pe care le include, începând cu învățământul general, trecând prin învățământul și formarea profesională și terminând cu educația non-formală și informală utilă vieții economice, sociale, culturale și civice;

19.  subliniază faptul că, de vreme ce învățarea pe tot parcursul vieții este un contact continuu nu numai cu educația și formarea, ci și cu cultura, este deosebit de important ca UE să încurajeze, statele naționale să sprijine, iar universitățile publice să mențină și să promoveze includerea științelor umane în curriculele lor educaționale;

20.  reamintește că unul dintre mesajele-cheie este acela de a ridica nivelul investițiilor în resursele umane ale Europei, pentru a conferi prioritate celei mai importante avuții a UE – cetățenii săi, care să se poată adapta la condițiile în continuă schimbare ale pieței muncii;

21.  relevă nevoia raportării în cât mai mare măsură cu putință a oportunităților de învățare de-a lungul vieții la necesitățile persoanelor, ale grupurilor sociale vulnerabile și la piața muncii și pune accentul asupra faptului că natura în permanentă schimbare a acestora impune cu necesitate educația continuă; în acest sens, pune un accent deosebit pe provocările sociale și financiare implicate; reamintește că așa numitele „slujbe de o viață” nu mai există și că formarea și reprofilarea sunt esențiale; reafirmă faptul că trebuie create condiții adecvate pentru promovarea încă din copilărie a unei atitudini pozitive față de învățare;

22.  subliniază faptul că învățarea pe tot parcursul vieții, informarea și formarea, precum și furnizarea unor calificări deosebit de importante pentru piața muncii reprezintă, de asemenea, o condiție preliminară a dezvoltării intelectuale și a creșterii personale;

23.  subliniază importanța creării și promovării unor tehnici moderne ale învățării pe tot parcursul vieții prin intermediul internetului, astfel încât învățarea să poată deveni mai directă și mai puțin cronofagă, în special pentru lucrătorii din întreprinderi;

24.  ținând cont de evoluția demografică a Europei (către o societate care îmbătrânește) și, de asemenea, de condițiile în schimbare de pe piața muncii cauzate de criza economică, socială și a ocupării forței de muncă, solicită universităților să extindă accesul la învățare și să modernizeze curriculele venind în întâmpinarea noilor provocări cu scopul de a îmbunătăți aptitudinile forței de muncă europene;

25.  ținând cont, de asemenea, de faptul că educația este unul dintre cele mai importante și mai eficace mijloace ale incluziunii sociale și ale luptei împotriva sărăciei și inegalităților, îndeamnă universitățile să mărească accesul la învățare și la programele de schimburi internaționale și pentru persoanele cu dizabilități;

26.  reiterează importanța transmiterii și schimbului de cunoștințe, priceperi și experiență acumulate de adulți ca mijloc de orientare a generațiilor mai tinere pe piața muncii (de exemplu, prin intermediul unor scheme de mentorat);

27.  sugerează utilizarea mai mare a metodelor educaționale noi, concentrate pe învățarea experimentală, învățarea la distanță, e-învățare și pe unele forme de învățare mixte;

28.  subliniază că trebuie instituită, promovată și consolidată o puternică cultură a învățării și că formarea continuă și recalificarea, în toate etapele vieții, este esențială pentru creșterea competitivității Europei și pentru stimularea creșterii și a creării de locuri de muncă în Europa;

29.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți capacitatea de stimulare a adaptării continue la o piață a muncii în schimbare - o prioritate pentru Uniunea Europeană în această perioadă de recesiune - prin stimularea învățării de-a lungul vieții, îndeosebi prin dezvoltarea de cursuri la distanță adaptate special la noile tehnologii, precum și pentru persoanele cu vârsta de peste 45 de ani, care sunt mai vulnerabile și mai expuse excluziunii sociale;

30.  încurajează întreprinderile să ofere angajaților lor mai multe stimulente de formare, de exemplu prin seminare continue și prin finanțarea calificărilor după absolvire;

31.  sugerează noi modalități de orientare în viață, care să ofere universităților, studenților și gamei întregi a sectoarelor economice și sociale beneficiul urmăririi mai atente a tinerilor absolvenți, în scopul evaluării utilității economice și sociale a programelor de învățământ;

32.  reamintește necesitatea creșterii în continuare a atractivității și disponibilității învățării virtuale;

Mobilitate, parteneriat și curricule

33.  reiterează faptul că mobilitatea constituie o piatră angulară a învățământului superior european, domeniu în care universitățile europene sunt chemate să procedeze la reforme curriculare novatoare și de perspectivă; afirmă că aceasta ar trebui să constituie o prioritate politică în contextul redefinirii obiectivelor Procesului de la Bologna după anul 2010;

34.  subliniază că mobilitatea între țări, universități și întreprinderi constituie cheia unei mai strânse colaborări între cele două lumi;

35.  solicită Comisiei să propună un cadru legal conceput să sprijine și să faciliteze mobilitatea între universități și întreprinderi și între studenți și lectorii universitari și să pună accentul pe necesitatea recunoașterii și certificării acestui tip de a studia și preda;

36.  încurajează atât extinderea schemelor de mobilitate individuală, cum ar fi „Erasmus pentru tineri antreprenori” și „Erasmus pentru ucenici”; cât și organizarea de programe postuniversitare de masterat european de excelență, în colaborare cu diverse universități și cu participarea activă a întreprinderilor, însoțite de burse pentru studenți și de stimulente pentru cercetători; consideră că astfel de inițiative ar putea, de asemenea, contribui la realizarea obiectivelor privind mobilitatea, învățarea de limbi străine și acumularea unei experiențe multiculturale și antreprenoriale;

37.  subliniază necesitatea ca instituțiile de învățământ superior să ofere mai multe oportunități extracurriculare de învățare a altor limbi, dat fiind că cunoașterea mai multor limbi este vitală pentru promovarea și încurajarea mobilității și schimburilor de studenți, cercetători, profesori și salariați din sectorul privat;

38.  încurajează universitățile să cerceteze metode noi de cooperare între instituțiile publice și sectorul privat, în special prin fonduri de inovare publice și private comune, în vederea îmbunătățirii mobilității în toate domeniile;

39.  subliniază importanța dobândirii de către studenți a competențelor în domeniul noilor tehnologii, în vederea creșterii șanselor la angajare;

40.  având în vedere bunele practici educaționale din alte țări sugerează invitarea țărilor din afara Uniunii Europene să participe la forumul UE, pentru a-și împărtăși și a supune discuției experiențele și preocupările, fără a pierde din vedere că dezbaterile trebuie să urmărească obiective, o terminologie și concepte bine definite și să se concentreze asupra unor domenii specifice de activitate;

41.  subliniază necesitatea pregătirii și formării adecvate a profesorilor de materii din domeniul antreprenoriatului; sprijină ideea integrării culturii antreprenoriatului în curricule (începând devreme, cu programele destinate învățământului primar);

42.  încurajează lumea afacerilor să participe activ la conceperea materialului didactic referitor la funcționarea comerțului antreprenorial, ce nu trebuie să lipsească la niciun nivel de învățământ, și să lase instituțiile de învățământ să decidă în mod autonom cu privire la utilizarea acestui material, și să prezinte periodic oportunitățile de angajare pe care le pot oferi studenților;

43.  încurajează mediul de afaceri să contribuie la adaptarea curriculei universitare, prin inițierea și finanțarea unor cursuri specifice, în vederea familiarizării studenților cu rigorile antreprenoriale;

44.  solicită analizarea și promovarea integrării lectorilor universitari în întreprinderi și a antreprenorilor în universități;

45.  subliniază importanța noilor tehnologii, care urgentează creșterea mobilității și cooperării între întreprinderi, studenți, profesori și cercetători;

46.  reamintește că antreprenoriatul comercial, în diferitele sale forme, ar trebui văzut ca una din posibilele profesii pentru tinerii absolvenți și că este esențial ca instituțiile de învățământ superior să ofere studenților cunoștințe aprofundate despre toate formele de antreprenoriat, inclusiv despre economia socială și caritabilă, încurajându-i, de exemplu, să înființeze spin-off-uri proprii;

47.  subliniază faptul că dialogul și colaborarea dintre universități și întreprinderi ar trebui bazate pe reciprocitate, încredere, respect reciproc și transparență, încurajându-se, în același timp, spiritul întreprinzător în universități și în întreprinderile bazate pe cunoaștere; reiterează faptul că acest obiectiv poate fi realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem de bonuri de cunoștințe, precum cel utilizat în prezent în mai multe state membre, care să permită în special IMM-urilor să-și amelioreze capacitatea de cercetare fără a se compromite independența, autonomia și caracterul public al universităților;

48.  recunoaște că educația și cercetarea trebuie să adopte o abordare multidisciplinară a cunoștințelor și consideră, prin urmare, că atât universitățile, cât și întreprinderile pot beneficia de dezvoltarea comună a competențelor multidisciplinare, interdisciplinare și antreprenoriale și de adaptarea flexibilă a domeniilor de studiu, a profilurilor și a specializărilor la necesitățile economiei, inclusiv ale întreprinderilor mici și mijlocii; evidențiază inițiative de succes, cum ar fi stagiile pentru studenți și personal, invitarea întreprinzătorilor în calitate de profesori, cursurile reciproce și personalul comun;

49.  subliniază că, pentru a încuraja spiritul întreprinzător în rândul studenților, toate persoanele implicate (personalul didactic, studenții și întreprinzătorii) ar trebui informate în mod adecvat cu privire la instrumentele și mecanismele pe care le pot utiliza pentru a dezvolta o cooperare mai eficientă, mai eficace și cu beneficii reciproce mai pronunțate; consideră că este esențial, pe de o parte, să se consolideze activitățile de formare a personalului didactic din universități în acest sector, prin inițiative precum învățarea continuă și, pe de altă parte, universitățile să deschidă ușile întreprinderilor și angajatorilor, astfel încât aceștia să poată oferi recomandări privind conținutul materialului didactic, formarea, cunoștințele și competențele pe care ar trebui să le dețină studenții;

50.  recomandă ca birourile de carieră universitară să fie pe deplin asigurate din punct de vedere instituțional, dezvoltate în continuare și puse într-o relație mai strânsă cu piața muncii;

51.  subliniază cât de important este ca, în curricule, să fie prevăzute oportunități de efectuare a unor stagii de practică în întreprinderi, în special pentru studenții din învățământul superior și aceste stagii să fie remunerate prin Sistemul European de Credite Transferabile;

52.  invită Comisia să lanseze un program doctoral industrial european, asemănător programelor doctorale industriale din Europa, ca parte a activităților Marie Curie în cadrul programului-cadru, în vederea promovării unei cercetări direcționate și accesibile pentru companiile europene, precum și a investițiilor sectorului afacerilor în universitățile europene;

53.  sugerează ca asociațiile de întreprinderi să coopereze cu universitățile pentru a stabili curricule care să permită studenților să se adapteze rapid la lumea afacerilor;

54.  subliniază cât este de important ca mediul e afaceri să sponsorizeze universitățile și încurajează companiile să acorde burse, permițându-le astfel studenților să cape cunoștințe și competențe care au o valoare sporită pe piața muncii;

55.  subliniază valoarea esențială a transmiterii către societate a cunoștințelor și rezultatelor colaborării dintre universități și mediul de afaceri;

56.  invită întreprinderile să-și mărească sprijinul față de tinerii talentați prin intermediul burselor;

Cercetarea

57.  subliniază că este necesară mărirea capacității de absorbție a întreprinderilor în ceea ce privește utilizarea și transformarea cunoștințelor științifice generate de universități prin încurajarea cercetării interne, a învățării de-a lungul vieții și a educației continue, precum și comunicarea activă a nevoilor lor sferei academice și recrutarea de absolvenți și de cercetători cu doctorat și cu studii postdoctorale;

58.  subliniază că în cadrul instituțiilor de cercetare este nevoi de personal specializat care să aibă capacitatea de a identifica și de a gestiona resursele de cunoștințe cu potențial de afaceri;

59.  acordă o mare importanță transferului de cunoștințe într-un mediu deschis; recunoaște existența mai multor instrumente prin care se poate realiza aceasta, cum ar fi publicațiile și seminarele, centrele de transfer de tehnologie, cooperarea regională, sprijinul acordat societăților nou înființate (start-ups) sau celor care se sprijină pe cercetarea universitară (spin-offs), colaborarea în cercetare și mobilitatea cercetătorilor; consideră, totuși, că dimensiunea socială și umană a interacțiunii este extrem de importantă; sprijină cu fermitate, prin urmare, inițiativele de încurajare a interacțiunilor directe dintre universități și întreprinderi, în special întreprinderile mici și mijlocii;

60.  salută lansarea unei rețele europene unice de centre de afaceri și inovare, care cuprinde serviciile prestate în prezent de Centrele Euro Info (EIC) și de Centrele Releu pentru Inovare (IRC);

61.  consideră că o mai mare mobilitate a cercetătorilor, pe termen scurt și lung deopotrivă, dincolo de frontierele naționale și între universități și întreprinderi, cu respectarea principiului nediscriminării, este indispensabilă pentru consolidarea transferului de cunoștințe; în acest sens, invită statele membre și Comisia să realizeze o revizuire aprofundată a cadrului juridic și financiar existent și să elimine obstacolele inutile în calea mobilității, acordând o atenție deosebită recunoașterii calificărilor universitare și reducerii birocrației; invită universitățile să introducă posibilități de carieră mai flexibile și bidirecționale pentru personalul lor;

62.  încurajează Comisia să creeze stimulente pentru dezvoltarea unei piețe competitive a UE pentru drepturile de proprietate intelectuală (DPI), care ar permite universităților, organizațiilor publice de cercetare și IMM-urilor să găsească parteneri și investitori pentru DPI, competențele și cunoștințele pe care le dețin; indică faptul că gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală ar putea să se realizeze în mod mai profesionist în majoritatea universităților;

63.  subliniază necesitatea accelerării eforturilor de promovare a unui brevet unic european care să asigure pentru produsele și serviciile inovatoare o protecție juridică necostisitoare, eficientă, eficace și de înaltă calitate, în special pentru IMM-uri, precum și un sistem european armonizat de soluționare a litigiilor referitoare la brevete;

64.  indică faptul că participarea comună a universităților și întreprinderilor la parteneriate de tip public-privat, cum ar fi platformele tehnologice europene, inițiativele tehnologice comune și comunitățile cunoașterii și inovării, ar putea spori exploatarea cunoștințelor și ar putea ajuta UE să abordeze principalele provocări cu care se confruntă; în acest sens, face referință la orientările existente privind parteneriatul responsabil (Responsible Partnering Guidelines);

65.  recunoaște că fiecare colaborare necesită o abordare individualizată și că există diferite tipuri de mecanisme de cooperare, dar consideră, în același timp, că se poate învăța din structuri, exemple, demonstrații și modele de succes și că diseminarea și accesul la exemple de bune practici și experiențe de succes ar trebui consolidate; subliniază îndeosebi necesitatea de a lua în considerare bunele practici aplicate de întreprinderile inovatoare, precum și cunoștințele dobândite în cadrul celui de-Al șaselea program-cadru de cercetare în ceea ce privește studiile la nivel doctoral efectuate prin colaborare;

66.  consideră că, pentru a se realiza legături mai strânse între sfera de afaceri, domeniul cercetării și universități, este necesar ca statele membre și Comisia să faciliteze implicarea comună a fundațiilor, spitalelor și universităților publice și private în procesul educațional și în promovarea cercetării.

Bune practici

67.  remarcă și salută exemplele de bune practici identificate în și în afara UE, care demonstrează cât de valoros este acest tip de cooperare pentru toate părțile implicate, reținând că ele sunt necesare pentru crearea condițiilor adecvate pentru dialog și sporirea șanselor de reușită;

68.  salută inițiativa Comisiei de a întocmi un inventar al bunelor practici existente și îi solicită să-l pună la dispoziția tuturor părților interesate, prin diseminarea efectivă a tuturor practicilor originale;

69.  invită Comisia să promoveze o formă nouă de parteneriat structurat între întreprinderi, universități și alte sectoare ale instruirii și formării, în particular școli secundare și agenții de formare profesională, inclusiv pentru actualizarea personalului didactic; aceste parteneriate pot prevedea, de asemenea, prezența entităților sectoriale;

70.  propune crearea unui site internet destinat schimburilor de experiență și răspândirii acesteia, precum și comunicării axate pe împărtășirea bunelor practici, care să constituie pentru vizitatori o sursă de inspirație și să le ofere acestora instrumente și mecanisme concrete de elaborare și implementare a proiectelor de colaborare, și subliniază importanța utilizării noilor tehnologii pentru stimularea unei cooperări mai strânse între universități și sfera afacerilor;

71.  dorește, pe baza bunelor practici existente în diferitele state membre, să se promoveze o zi europeană dedicată tinerilor inventatori, adică inovațiilor, invențiilor sau brevetelor concepute de către tineri europeni;

72.  încurajează Comisia să continue promovarea dialogului la nivel național, local și regional axat pe bunele practici și să se asigure că acest dialog implică toate părțile interesate (de exemplu, partenerii sociali) și toate tipurile de întreprinderi (IMM-uri, întreprinderi sociale și caritabile etc., precum și reprezentanți din țările terțe (ONG-uri etc.)), pentru a scoate în evidență valoarea adăugată economică și socială a colaborării dintre cele două lumi, cea academică și aceea a afacerilor;

73.  îi solicită Comisiei ca, pentru asigurarea coerenței între acțiunile UE și evitarea dublării activităților, să încredințeze unui grup de lucru inter-DG sarcina evaluării și a dezvoltării unor sinergii între acest dialog și alte inițiative, reținând că discuțiile ar trebui să acopere atât prioritățile politice, cât și oportunitățile de finanțare;

o
o   o

74.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 290, 4.12.2007, p. 1. (2) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0013. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0423. (5) CdR 157/2009 fin. (6) SOC/347.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind asistența financiară comunitară pentru dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui (Bulgaria) - „Programul Kozlodui” (COM(2009)0581 – C7-0289/2009 – 2009/0172(NLE))

P7_TA(2010)0188 A7-0142/2010

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0581),

–  având în vedere articolul 30 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, referitor la unitățile 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui (Bulgaria),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind siguranța nucleară în cadrul Uniunii Europene (COM(2002)0605),

–  având în vedere articolul 203 din Tratatul Euratom, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0289/2009),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7–0142/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  consideră că propunerea de regulament al Consiliului este compatibilă cu marja de la rubrica 1a din cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2007-2013, dar că marja rămasă la rubrica 1a pentru anii 2011-2013 este extrem de limitată; subliniază faptul că finanțarea de noi activități nu trebuie să pună în pericol programele existente și inițiativele din cadrul rubricii 1a;

3.  își reiterează, în consecință, solicitarea referitoare la prezentarea unei strategii multianuale pentru programul de dezafectare a centralei de la Kozlodui, precum pentru alte priorități politice aferente rubricii 1a, în contextul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM actual, însoțită de propuneri concrete privind adaptarea și revizuirea acestuia înainte de sfârșitul primului semestru al anului 2010, prin utilizarea tuturor mecanismelor disponibile în conformitate cu Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII din 17 mai 2006), în special a celor menționate la punctele 21-23;

4.  subliniază că suma anuală destinată programului de dezafectare a centralei de la Kozlodui va fi stabilită în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispozițiile punctului 38 din AII din 17 mai 2006;

5.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 106a din Tratatul Euratom și articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

7.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul1 Propunere de regulament Considerentul 1 (1)  Bulgaria s-a angajat să închidă unitățile 1 și 2, precum și unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Kozlodui până la 31 decembrie 2002 și, respectiv, 31 decembrie 2006, și să dezafecteze, ulterior, aceste unități. Uniunea Europeană și-a exprimat disponibilitatea de a continua să furnizeze asistență financiară până în 2009, ca o prelungire a ajutorului de preaderare planificat în cadrul programului Phare de sprijinire a eforturilor de dezafectare depuse de Bulgaria. (1)  În timpul negocierilor de aderare din 2005, Bulgaria a acceptat să închidă unitățile 1 și 2, precum și unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Kozlodui până la 31 decembrie 2002 și, respectiv, 31 decembrie 2006, și să dezafecteze, ulterior, aceste unități. Uniunea Europeană și-a exprimat disponibilitatea de a continua să furnizeze asistență financiară până în 2009, ca o prelungire a ajutorului de preaderare planificat în cadrul programului Phare de sprijinire a eforturilor de dezafectare depuse de Bulgaria. De asemenea, Uniunea Europeană a dat asigurări la vremea respectivă că asistența financiară va fi considerată parte a unei evaluări generale a asistenței comunitare pentru perioada 2007-2013. Amendamentul2 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană din 2005, în special articolul 30 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, prevede, în lumina angajamentului Bulgariei de a închide unitățile 3 și 4 ale centralei nuclearoelectrice de la Kozlodui, un program de asistență (denumit în continuare „programul Kozlodui”) cu un buget de 210 milioane EUR pentru perioada 2007-2009. (2)  Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană din 2005, în special articolul 30 din Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, prevede, în lumina angajamentului Bulgariei de a închide unitățile 3 și 4 ale centralei nuclearoelectrice de la Kozlodui, un program de asistență (denumit în continuare „programul Kozlodui”) cu un buget de 210 milioane EUR pentru perioada 2007-2009. Programul include asistență pentru acoperirea pierderii de capacitate, ca urmare a închiderii centralei nucleare de la Kozlodui. Amendamentul3 Propunere de regulament Considerentul 2a (nou) (2a)  Principiile Uniunii de solidaritate și egalitate de tratament impun în cazul de față, la fel ca în trecut, adoptarea unei poziții imparțiale față de statele membre care necesită sprijin financiar pentru dezafectări nucleare, în conformitate cu angajamentele asumate în ceea ce privește închiderea unor unități aparținând centralelor nucleare în tratatele lor de aderare sau în protocoalele anexate la acestea. Amendamentul4 Propunere de regulament Considerentul 4 (4)  Uniunea recunoaște eforturile depuse și progresele importante realizate de Bulgaria în etapa de pregătire a dezafectării din cadrul programului Kozlodui, utilizând fonduri comunitare puse la dispoziție până în 2009, precum și nevoia de sprijin financiar suplimentar după 2009 pentru a continua să progreseze în cadrul operațiunilor curente de dezafectare. (4)  Uniunea recunoaște eforturile depuse și progresele importante realizate de Bulgaria în etapa de pregătire a dezafectării din cadrul programului Kozlodui, utilizând fonduri comunitare puse la dispoziție până în 2009, precum și nevoia de sprijin financiar suplimentar după 2009 pentru a continua să progreseze în cadrul operațiunilor curente de dezafectare, în conformitate cu Tratatul de aderare din 2005, aplicând totodată cele mai înalte standarde de siguranță. Amendamentul5 Propunere de regulament Considerentul 5 (5)  Este la fel de important să se utilizeze resursele proprii ale centralei nucleare de la Kozlodui, deoarece acest lucru contribuie la asigurarea expertizei necesare și, totodată, limitează impactul social și economic al închiderii având în vedere că se folosește în continuare personalul centralei nucleare închise. Așadar, continuitatea sprijinului financiar este importantă pentru menținerea standardelor de securitate necesare. (5)  Este la fel de important să se utilizeze resursele proprii ale centralei nucleare de la Kozlodui, deoarece acest lucru contribuie la asigurarea expertizei necesare, îmbunătățește know-how-ul și competențele și, totodată, limitează impactul social și economic al închiderii având în vedere că se folosește în continuare personalul centralei nucleare închise. Așadar, continuitatea sprijinului financiar este importantă pentru menținerea standardelor de securitate, de sănătate și de mediu necesare. Amendamentul6 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  De asemenea, Uniunea Europeană recunoaște nevoia de sprijin financiar în vederea aplicării în continuare a măsurilor de remediere în sectorul energetic, date fiind pierderea de capacitate prin închiderea unităților nucleare și impactul acestui fapt asupra securității aprovizionării cu energie electrică în regiune. (6)  De asemenea, Uniunea Europeană recunoaște nevoia și necesitatea de sprijin financiar în vederea continuării progreselor către o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, care va avea un impact pozitiv asupra securității aprovizionării cu energie electrică, asupra prețurilor la energie electrică și asupra volumului de emisii de gaze cu efect de seră în Bulgaria. Întrucât în Bulgaria este nevoie de progrese mai mari în ceea ce privește eliminarea definitivă a combustibilului uzat iradiat și a deșeurilor puternic radioactive și întrucât eliminarea definitivă a tuturor substanțelor radioactive rezultate în urma închiderii centralei nucleare de la Kozlodui reprezintă un proces foarte important, care trebuie organizat cu atenție, Uniunea Europeană ar trebui să asiste guvernul bulgar în procesul de identificare a soluțiilor privind eliminarea definitivă, dacă este cazul, pe baza unui studiu realizat de guvernul bulgar privind eliminarea finală în siguranță a tuturor substanțelor radioactive rezultate din procesul de dezactivare. Amendamentul7 Propunere de regulament Considerentul 6a (nou) (6a)  Pierderea capacităților de producere de energie, datorată închiderii anticipate a unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui, a condus la un important volum suplimentar de emisii de gaze cu efect de seră pentru Bulgaria, estimat la 15 TWh pentru perioada 2011-2013, cu un echivalent de CO2 de aproximativ 1,2 Gg/GWh, și a provocat aproximativ 18 000 Gg sau 18 000 kt de echivalent CO2, creând astfel necesitatea unei reduceri suplimentare de CO2. Amendamentul8 Propunere de regulament Considerentul 6b (nou) (6b)  Uniunea Europeană recunoaște nevoia de atenuare a creșterii deteriorării mediului și a emisiilor cauzate de capacitatea de înlocuire, care provine în mare parte din utilizarea crescută a centralelor pe bază de lignit. Amendamentul9 Propunere de regulament Considerentul 6c (nou) (6c)  Măsurile de atenuare menite să reducă impactul socio-economic al închiderii unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui, cum ar fi programele de recalificare a personalului afectat în vederea utilizării competențelor lor în alte sectoare, de exemplu în cercetarea industrială sau în sectorul energiei regenerabile, ar putea necesita sprijin financiar din partea UE. Amendamentul10 Propunere de regulament Considerentul 7 (7)  În consecință, ar trebui prevăzută suma de 300 milioane EUR din bugetul general al Uniunii Europene pentru a finanța dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui în perioada 2010-2013. (7)   Recunoscând inadecvarea alocării de fonduri pentru dezafectare și tratarea deșeurilor radioactive din profitul operațional, ar trebui prevăzută suma de 300 milioane EUR din bugetul general al Uniunii Europene pentru a finanța dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui în perioada 2010-2013. Din această sumă, 180 milioane EUR ar trebui utilizați pentru sprijinirea programului de dezafectare, iar cei 120 milioane EUR rămași ar trebui utilizați pentru finanțarea măsurilor privind eficiența energetică și economia de energie. Amendamentul11 Propunere de regulament Considerentul 7a (nou) (7a)  Având în vedere evaluarea ex-ante a Comisiei din 27 octombrie 20091, suma de 180 milioane EUR din fonduri este destinată sprijinirii următoarelor proiecte:1. managementul proiectelor, asistență tehnică pentru sprijin în aplicarea programului de dezafectare; 2. asigurarea plății salariilor experților (exploatare, întreținere, asistență tehnică, management de proiect), care lucrează la situl Kozlodui la dezafectarea unităților 1-4; 3. contribuția la construirea instalației naționale de eliminare a deșeurilor radioactive, crucială pentru aplicarea programului de dezafectare, în special pentru depozitarea deșeurilor cu nivel scăzut și mediu de radioactivitate în primii zece ani de punere în aplicare; 4. infrastructura sitului și tratarea deșeurilor rezultate în urma dezmembrării, inclusiv alocări suplimentare pentru proiecte pentru care s-a inițiat deja o procedură de achiziții publice. Ameliorarea infrastructurii sitului menționată la al patrulea proiect poate cuprinde numai măsuri legate de dezafectarea unităților 1-4. ________ 1 SEC (2009)1431. Amendamentul12 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Alocările din bugetul general al Uniunii Europene destinate dezafectării nu trebuie să conducă la denaturarea concurenței în ceea ce privește furnizorii de energie electrică de pe piața energiei din Uniune. Aceste alocări trebuie să fie utilizate și pentru finanțarea măsurilor de compensare a pierderii de capacitate de producție, în conformitate cu dispozițiile pertinente din acquis. (8)  Alocările din bugetul general al Uniunii Europene destinate dezafectării nu trebuie să conducă la denaturarea concurenței în ceea ce privește furnizorii de energie electrică de pe piața energiei din Uniune. Aceste alocări trebuie să fie utilizate și pentru finanțarea măsurilor vizând eficiența energetică și economia de energie, în conformitate cu dispozițiile pertinente din acquis și cu normele de funcționare a pieței europene comune de energie. Amendamentul13 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Atribuțiile BERD includ gestionarea fondurilor publice alocate programelor pentru dezafectarea centralelor electrice nucleare și supravegherea managementului financiar al acestor programe, cu scopul de a optimiza utilizarea fondurilor publice. Mai mult, BERD îndeplinește sarcinile referitoare la buget care i-au fost încredințate de către Comisie, conform cerințelor prevăzute la articolul 53d din regulamentul financiar. (10)  Atribuțiile BERD includ gestionarea fondurilor publice alocate programelor pentru dezafectarea unităților electrice nucleare care au făcut obiectul acordurilor de închidere legate de aderare. BERD supraveghează managementul financiar al acestor programe, cu scopul de a optimiza utilizarea fondurilor publice. Mai mult, BERD îndeplinește sarcinile referitoare la buget care i-au fost încredințate de către Comisie, conform cerințelor prevăzute la articolul 53d din regulamentul financiar. Amendamentul14 Propunere de regulament Considerentul 11 (11)  Pentru a asigura o maximă eficiență, dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui ar trebui să se realizeze recurgându-se la cele mai bune competențe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale unităților care urmează a fi închise. (11)  Pentru a asigura o maximă eficiență și pentru a reduce la minimum eventualele consecințe asupra mediului, dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui ar trebui să se realizeze recurgându-se la cele mai bune competențe tehnice disponibile și cu respectarea naturii și a specificațiilor tehnologice ale unităților care urmează a fi închise. Amendamentul15 Propunere de regulament Considerentul 11a (nou) (11a)  Pentru a asigura accesul la informații, participarea populației și transparența, ar trebui ca, în cadrul dezafectării centralei nucleare de la Kozlodui, să fie luate toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în convențiile internaționale care conțin deja cerințele necesare în context național, internațional sau transfrontalier, cum ar fi Convenția de la Aarhus din 25 iunie 1998 privind accesul la informații, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în probleme de mediu1. ________ 1 JO L 124, 17.5.2005, p. 1. Amendamentul16 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)  Dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui se va realiza în conformitate cu legislația în materie de mediu, în special Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului. (12)  Dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui se va realiza în conformitate cu dispozițiile legislației bulgare, regimul său de autorizare, precum și în conformitate cu legislația în materie de mediu, în special Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului. Amendamentul17 Propunere de regulament Considerentul 12a (nou) (12a)  Activitățile legate de dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui se vor desfășura în conformitate cu obiectivul fundamental de protecție a lucrătorilor și a populației de efectele dăunătoare ale radiațiilor ionizante, astfel cum este stabilit în legislația în vigoare, în special în Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante1, asigurând astfel un nivel cât se poate de înalt de securitate și de protecție a lucrătorilor și a sănătății populației. Măsurile de atenuare din sectorul energetic prin îmbunătățirea eficienței energetice și utilizarea energiei regenerabile ar trebui susținute de o strategie națională bulgară specifică. --  ------------- JO L 159, 29.6.1996, p. 1. Amendamentul18 Propunere de regulament Considerentul 12b (nou) (12b)  Principiile economiei, eficienței și eficacității în ceea ce privește fondurile alocate ar trebui asigurate prin evaluarea și auditarea performanței programelor finanțate anterior. Amendamentul19 Propunere de regulament Considerentul 13a (nou) (13a)  Articolele 53d, 108a și 165 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene1 și articolele 35 și 43 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene2 stabilesc condițiile care trebuie avute în vedere în cadrul metodei de gestiune comună a execuției bugetului. --  ---------- 1 JO L 248, 16.9.2002, p. 1. 2 JO L 357, 31.12.2002, p. 1. Amendamentul20 Propunere de regulament Considerentul 13b (nou) (13b)  Cazul centralei nucleare de la Kozlodui ar trebui să servească drept exemplu, iar Comisia ar trebui să întocmească un buget complet și precis al dezafectării în vederea analizării și estimării costurilor aferente viitoarelor dezafectări ale unor centrale nucleare. Amendamentul21 Propunere de regulament Articolul 1 Prin prezentul regulament se instituie programul de stabilire a normelor detaliate de implementare a contribuției financiare comunitare destinate dezafectării unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui și de soluționare a consecințelor închiderii acestora în Bulgaria (denumit în continuare „programul Kozlodui”). Prin prezentul regulament se instituie programul de stabilire a normelor detaliate de implementare a contribuției financiare comunitare destinate continuării procesului de dezafectare a unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui și de soluționare a consecințelor, în ceea ce privește mediul, economia și siguranța aprovizionării în regiune, ale închiderii acestora în Bulgaria (denumit în continuare „programul Kozlodui”). Amendamentul22 Propunere de regulament Articolul 2 Contribuția Comunității este destinată să asigure sprijin financiar pentru măsurile legate de dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui, pentru măsurile de reabilitare a mediului cu respectarea acquis-ului și de modernizare a capacităților de producție convenționale pentru a înlocui capacitatea de producție a celor patru reactori ai centralei nucleare de la Kozlodui, precum și alte măsuri care decurg din decizia de a închide și dezafecta această centrală și care contribuie la restructurarea, reabilitarea mediului și modernizarea sectoarelor de producție, transmisie și distribuție a energiei din Bulgaria, care sunt necesare, precum și la creșterea securității aprovizionării și a eficienței energetice în Bulgaria. Contribuția Comunității este destinată în primul rând să asigure sprijin financiar pentru măsurile legate de dezafectarea unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui. Vizează, de asemenea, măsuri de reabilitare a mediului cu respectarea acquis-ului și de modernizare a capacităților de producție pentru a înlocui capacitatea de producție a celor patru reactori ai centralei nucleare de la Kozlodui, precum și alte măsuri care decurg din decizia de a închide și dezafecta aceste unități și care contribuie la restructurarea, reabilitarea mediului și modernizarea și consolidarea sectoarelor de producție, transmisie și distribuție a energiei din Bulgaria, care sunt necesare, precum și la creșterea securității și a standardelor aprovizionării, a eficienței energetice și a utilizării energiei regenerabile în Bulgaria, în același timp încurajând măsurile care conduc la economii de energie și promovând energiile regenerabile. Un sprijin financiar poate fi oferit și în vederea atenuării procesului de tranziție socio-economică în cadrul comunităților afectate, de exemplu prin dezvoltarea unor noi locuri de muncă și sectoare industriale viabile. Amendamentul23 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 (1)  Suma de referință financiară pentru punerea în aplicare a programului Kozlodui în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013 este de 300 milioane EUR. (1)  Suma de referință financiară, în sensul punctului 38 din AII din 17 mai 2006, care este necesară pentru punerea în aplicare a programului Kozlodui în perioada 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013 este de 300 milioane EUR. Amendamentul24 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 (2)  Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele perspectivelor financiare. (2)  Creditele anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele perspectivelor financiare și în conformitate cu cerințele procesului de dezafectare. Amendamentul25 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 3 (3)  Valoarea alocărilor pentru programul Kozlodui poate fi revizuită pe parcursul perioadei de la 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013, pentru a se ține seama de progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului și pentru a se asigura că programarea și alocarea resurselor se bazează pe necesitățile de plată și capacitatea de absorbție reale. (3)  Valoarea alocărilor pentru programul Kozlodui este revizuită pe parcursul perioadei de la 1 ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013, pentru a se ține seama de progresele înregistrate în punerea în aplicare a programului, precum și de efectele pe termen lung și de consecințele asupra mediului, economiei și siguranței aprovizionării ale închiderii anticipate a unităților 1-4 ale centralei nucleare de la Kozlodui, și pentru a se asigura că programarea și alocarea resurselor se bazează pe necesitățile de plată și capacitatea de absorbție reale. Amendamentul26 Propunere de regulament Articolul 5 – alineatul 2 (2)  Măsurile instituite în cadrul programului Kozlodui se adoptă în conformitate cu articolul 8 alineatul (2). (2)  Măsurile instituite în cadrul programului Kozlodui se adoptă în conformitate cu articolul 8 alineatul (2). Acestea sunt în conformitate cu normele UE privind achizițiile publice. Amendamentul27 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 (1)  Comisia poate să efectueze un audit cu privire la modul de utilizare a subvenției, fie direct de către personalul său, fie prin intermediul oricărui alt organism extern calificat pe care îl alege. Astfel de audituri pot fi efectuate pe întreaga durată de valabilitate a acordului dintre Comunitate și BERD cu privire la punerea fondurilor comunitare la dispoziția Fondului internațional de asistență pentru dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui și pe o perioadă de cinci ani de la data plății soldului. Acolo unde este cazul, concluziile auditului pot duce la decizii de recuperare din partea Comisiei. (1)  Comisia monitorizează și poate să efectueze un audit cu privire la modul de utilizare a subvenției, fie direct de către personalul său, fie prin intermediul oricărui alt organism extern calificat pe care îl alege. Astfel de audituri pot fi efectuate pe întreaga durată de valabilitate a acordului dintre Comunitate și BERD cu privire la punerea fondurilor comunitare la dispoziția Fondului internațional de asistență pentru dezafectarea centralei nucleare de la Kozlodui, în conformitate cu normele stabilite de Agenția Internațională pentru Energie Atomică și de Agenția Internațională a Energiei și pe o perioadă de cinci ani de la data plății soldului. Acolo unde este cazul, concluziile auditului pot duce la decizii de recuperare din partea Comisiei. Finanțarea acestor audituri și a oricăror alte evaluări se încadrează în afara domeniului de finanțare al bugetului alocat asistenței pentru dezafectare. Amendamentul28 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1 (2)  Personalul Comisiei și personalul extern autorizat de Comisie au dreptul cuvenit de acces, în special la birourile beneficiarului și la toate informațiile, inclusiv informațiile în format electronic, necesare efectuării auditurilor. (2)  Personalul Comisiei și personalul extern autorizat de Comisie au dreptul cuvenit de acces, în special la birourile beneficiarului și la toate informațiile, inclusiv informațiile în format electronic, necesare efectuării auditurilor. Auditurile verifică inclusiv stadiul în care se află procesul de aprobare al dezafectării. Amendamentul29 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 2 Curtea de Conturi se bucură de aceleași drepturi, în special în ceea ce privește accesul, ca și Comisia. Curtea de Conturi și Parlamentul European se bucură de aceleași drepturi, în special în ceea ce privește accesul, ca și Comisia. Amendamentul30 Propunere de regulament Articolul 7 Comisia asigură punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic Parlamentului European și Consiliului. Aceasta întocmește un raport la jumătatea perioadei, conform dispozițiilor articolului 3 alineatul (3). Comisia asigură punerea în aplicare a prezentului regulament și raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la utilizarea fondurilor și la activitățile desfășurate. Aceasta efectuează o evaluare la jumătatea perioadei și o evaluare ex-post, conform dispozițiilor articolului 3 alineatul (3), și prezintă Parlamentului European rapoarte referitoare la aceste două evaluări. Evaluarea ex-post cuprinde un buget complet și precis al costurilor de dezafectare a unei centrale nucleare, astfel încât să se poată planifica viitoarele cheltuieli aferente dezafectărilor. De asemenea, se analizează costurile economice, sociale și de mediu, punându-se accent pe impactul radiațiilor libere reziduale și consecințele asupra siguranței aprovizionării. Amendamentul31 Propunere de regulament Articolul 7a (nou) Articolul 7a Înaintea semnării acordului de finanțare, Comisia realizează o evaluare a conformității cu standardele acceptate la nivel internațional, cel puțin cu standardele BERD privind contabilitatea, auditul, controlul intern și procedurile de achiziții publice.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul European de Dezvoltare Regională și în cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniunea Europeană (2009/2243(INI))

P7_TA(2010)0189 A7-0138/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlurile XVII, XVIII și XIX,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune(1),

–  având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare în materie de coeziune(2),

–  având în vedere Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013)(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 mai 2007 privind aportul viitoarei politici regionale la capacitatea de inovare a Uniunii Europene(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 mai 2007 privind punerea în practică a cunoștințelor: o strategie de inovare extinsă pentru Europa(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 privind cele mai bune practici din domeniul politicii regionale și obstacolele din calea utilizării fondurilor structurale(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naționale din domeniul politicii de coeziune și programele operaționale(9),

–  având în vedere studiul publicat de Parlamentul European intitulat „Sinergii între cel de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare al UE, programul-cadru pentru competitivitate și inovare și fondurile structurale”,

–  având în vedere studiul publicat de Parlamentul European intitulat „Trecerea la o teritorializare a politicilor europene în domeniul cercetării și dezvoltării (R&D), precum și al inovării”,

–  având în vedere studiul publicat de Parlamentul European intitulat „Sprijinul acordat de fondurile structurale pentru inovare – provocări de punere în aplicare pentru 2007-2013 și mai departe”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 august 2007 intitulată „Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării – o contribuție în favoarea consolidării creșterii și a îmbunătățirii cantitative și calitative a locurilor de muncă” (COM(2007)0474),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 intitulată „Statele membre și regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013” (COM(2007)0798),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

–  având în vedere cel de-al 20-lea raport anual al Comisiei din 21 decembrie 2009 privind punerea în aplicare a fondurilor structurale (2008) (COM(2009)0617 final/2),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind inovarea produsă de regiuni prin intermediul politicii de coeziune (SEC(2007)1547),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 24 noiembrie 2009 referitor la consultarea privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

–  având în vedere Al cincilea Raport intermediar al Comisiei din 19 iunie 2008 privind coeziunea economică și socială – Regiuni în creștere, o Europă în creștere (COM(2008)0371) (Al cincilea raport intermediar),

–  având în vedere Al șaselea raport intermediar al Comisiei din 25 iunie 2009 privind coeziunea economică și socială – Regiuni creative și inovatoare (COM(2009)0295) (Al șaselea raport intermediar),

–  având în vedere nota Comitetului de cercetare științifică și tehnică (CREST) din 4 decembrie 2006 privind raportul intitulat „Lecții pentru politicile de cercetare și dezvoltare (R&D) pe baza programelor naționale de reformă și a rapoartelor intermediare 2006” (CREST1211/06),

–  având în vedere ghidul Comisiei intitulat „Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării - Ghid practic privind oportunitățile de finanțare ale UE în domeniul cercetării și inovării”,

–  având în vedere raportul Forumului strategic european privind infrastructurile de cercetare, intitulat „Foaia de parcurs europeană pentru infrastructuri de cercetare - Raport 2006”,

–  având în vedere raportul independent, pregătit la cererea Comisiei, intitulat „O agendă pentru reforma politicii de coeziune” (raportul Fabrizio Barca) (2009),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0138/2010),

A.  întrucât strategia de la Lisabona reînnoită acordă o prioritate ridicată cercetării și inovării astfel încât să răspundă unor provocări cum ar fi schimbările climatice și creșterea competitivității globale; întrucât în era ce urmează crizei stimularea creșterii economice și a locurilor de muncă prin intermediul cercetării și inovării a devenit și mai importantă, constituind un obiectiv esențial al strategiei UE 2020 propuse;

B.  întrucât aplicarea rezultatelor cercetării și inovării reprezintă o nevoie comună a tuturor straturilor din societate și trebuie să aibă ca scop îmbunătățirea condițiilor sociale și economice ale populației;

C.  întrucât sprijinul european pentru cercetare și inovare este furnizat, în principal, prin intermediul politicii de cercetare, inovare și coeziune, principalele instrumente ale acesteia fiind fondurile structurale, Al șaptelea program-cadru pentru cercetare (PC7) și Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI);

D.  întrucât politica de coeziune este un pilon esențial în cadrul procesului de integrare europeană și una dintre cele mai de succes politici europene, aceasta facilitând convergența dintre regiuni din ce în ce mai diversificate și stimulând creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

E.  întrucât cel mai eficient mod de abordare a inovării este la nivel regional, în apropierea unor actori precum universitățile, organizațiile de cercetare publice sau industria, prin promovarea parteneriatelor cu privire la transferul de cunoștințe și prin schimbul de bune practici între regiuni;

F.  întrucât cea de-a doua orientare strategică a Comunității privind coeziunea pentru perioada 2007-2013 se referă la îmbunătățirea cunoștințelor și a inovării în vederea creșterii economice, în buget fiind prevăzute, prin urmare, 25 % din totalul alocărilor;

G.  întrucât complexitatea provocărilor curente impune o combinare integrată a acestor politici; întrucât societatea bazată pe cunoaștere necesită, mai mult decât o simplă cumulare a activităților din diferitele sectoare, realizarea unei sinergii între agenți și instrumente, care este vitală pentru ca acestea să se consolideze reciproc și să susțină punerea în aplicare durabilă a proiectelor de cercetare și inovare, permițând o mai bună valorizare a rezultatelor cercetării sub forma unor idei de produse concrete în regiuni;

H.  întrucât, în timp ce unele elemente ale arhitecturii acestor instrumente, cum ar fi aceleași termene și alinierea cu agenda de la Lisabona, permit realizarea de sinergii, există încă diferențe, cum ar fi temeiurile juridice diferite, orientarea tematică versus orientarea teritorială și gestionarea partajată versus cea centralizată,

Politica de coeziune realizează obiective de cercetare și inovare

1.  apreciază că, în perioada 2007-2013, potrivit celei de-a doua orientări strategice a Comunității privind coeziunea, toate statele membre au alocat o sumă semnificativă din contribuțiile lor financiare totale cercetării și dezvoltării (R&D), inovării și dezvoltării unei economii bazate pe cunoaștere, ceea ce a avut drept rezultat 246 de programe operaționale naționale sau regionale, cu o sumă de aproximativ 86 de miliarde EUR alocată cercetării și inovării, dintre care 50 de miliarde EUR au fost deja alocate pentru activități R&D de bază și pentru inovare; constată că politica de coeziune a devenit o sursă majoră de sprijin european acordat acestui domeniu, concurând atât cu bugetul PC7 (50,5 miliarde EUR), cât și cu cel al PCI (3,6 miliarde EUR); atrage atenția asupra eficacității și posibilității stabilirii de obiective cuantificate în ceea ce privește sumele alocate pentru cheltuielile din domeniul cercetării și dezvoltării;

2.  salută existența unor metode de finanțare noi și subliniază potențialul inițiativei JEREMIE și al mecanismului de finanțare cu partajarea riscului elaborat de Comisie și de Banca Europeană de Investiții de a sprijini oportunitățile de finanțare pentru întreprinderile inovatoare; recomandă ca actorii regionali să valorifice aceste noi oportunități pentru a completa finanțarea provenită din fondurile structurale; subliniază în acest context nevoia unei coordonări eficace a investițiilor publice și private;

3.  așteaptă raportul strategic al Comisiei menționat la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul general; consideră că raportul va oferi o imagine de ansamblu cuprinzătoare a performanțelor statelor membre în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor pentru perioada 2007-2009 și va constitui o bază pentru discuțiile referitoare la perspectivele viitoare ale politicii de coeziune;

4.  reiterează necesitatea unei abordări integrate bazate pe guvernanța la mai multe niveluri a politicilor specifice din cadrul UE; subliniază faptul că un sistem funcțional de guvernanță la mai multe niveluri este o condiție necesară pentru stabilirea și punerea în aplicare în mod eficient a obiectivelor de alocare a fondurilor; constată că responsabilitatea privind punerea în aplicare a fondurilor structurale le revine autorităților naționale și regionale, în timp ce PCI și PC7 sunt gestionate la nivel central de către Comisie; ține seama de diversitatea administrativă la nivelul statelor membre și consideră că este important să se identifice nivelul de luare a deciziilor cel mai eficace pentru cetățeni;

5.  consideră că este important să se coordoneze politicile comunitare care joacă un rol în atingerea coeziunii economice, sociale și teritoriale; consideră că este necesar să se efectueze o analiză mai detaliată a impactului produs de acestea asupra teritoriului și asupra coeziunii în vederea stimulării de sinergii eficace și a identificării și promovării celor mai adecvate mijloace la nivel european de susținere a investițiilor locale și regionale în inovare; reamintește nevoia de a ține seama de circumstanțele sociale și economice diferite ale celor trei tipuri de regiuni (de convergență, tranziție și competitivitate), precum și de variațiile capacității creative și inovatoare și ale spiritului antreprenorial; subliniază în acest sens faptul că investițiile în cercetare și dezvoltare (R&D), precum și în inovare, educație și tehnologii eficiente din punct de vedere al consumului de resurse vor aduce sectoarelor tradiționale și zonelor rurale tot atât de multe beneficii ca și economiei serviciilor de înaltă calificare, consolidând, prin urmare, coeziunea economică, socială și teritorială;

6.  subliniază potențialul sporit al orașelor de a da un impuls cercetării și inovării; consideră că o politică urbană mai inteligentă, bazată pe progresul tehnologic și focalizată pe faptul că 80 % din populația europeană locuiește în orașe, tot în orașe înregistrându-se cele mai mari disparități sociale, ar putea contribui la o creștere economică durabilă; prin urmare, solicită înglobarea dimensiunii urbane în viitoarea politică de coeziune;

Sinergiile dintre fondurile structurale, PC7 și PCI

7.  recunoaște că, prin intermediul prevederilor privind alocarea fondurilor pentru 2007-2013, politica de coeziune este mai bine echipată în vederea creării de sinergii cu politicile de cercetare și inovare și că, în același timp, dimensiunea teritorială devine din ce în ce mai importantă în cadrul PC7 și PCI; solicită să se ia în considerare un mecanism de alocare a fondurilor bazat pe performanțe, cu o concentrare tematică sporită, care să permită furnizarea de răspunsuri politice adecvate la noile provocări;

8.  constată că fondurile pentru cercetare, dezvoltare și inovare din cadrul programului-cadru sunt alocate pe baza criteriilor de excelență, fapt care implică un mod de acces pentru participanți mai competitiv, aceste criterii solicitând o capacitate tehnică sporită și cunoașterea temeinică a procedurilor administrative și financiare; subliniază că această situație generează o concentrare sporită în cadrul centrelor economice și în regiunile de vârf ale UE, limitând astfel sinergiile pozitive în grupul de regiuni și state membre care merg în direcția potrivită dar care nu au atins încă obiectivul; subliniază faptul că intensificarea disparităților regionale în ceea ce privește potențialul de cercetare și inovare și asigurarea coerenței efective a politicilor reprezintă provocări care trebuie abordate atât în cadrul politicii de coeziune, cât și în cadrul politicii de cercetare și inovare, indiferent de faptul că organismele de punere în aplicare există la diferite niveluri (supranațional, național, subnațional), iar guvernanța lor se bazează pe raționamente diferite (coeziune versus excelență);

9.  subliniază că inovarea eficace depinde de intensitatea sinergiilor obținute și regretă faptul că nu se cunosc încă bine oportunitățile existente de sinergii în finanțare; invită regiunile, în calitatea lor de agenți principali pentru informare și pentru capacitatea de analiză, și statele membre să-și intensifice eforturile de îmbunătățire a comunicării; subliniază faptul că sinergiile eficace necesită un set complex de relații între agenții care elaborează, distribuie, promovează și aplică diferite forme de cunoaștere; subliniază, de asemenea, că diferitele organisme la nivel național, regional și local care gestionează PC7, PCI și fondurile structurale trebuie să fie la curent cu posibilitățile oferite de fiecare dintre aceste instrumente și solicită îmbunătățirea coordonării dintre acești actori și politici;

10.  subliniază faptul că intervențiile care vizează cercetarea și inovarea ar trebui să profite de activele și capacitățile regionale și să facă parte dintr-o strategie regională de inovare bazată pe inovare inteligentă; consideră că pentru astfel de strategii este necesar ca regiunile și orașele să dețină un rol mai important în stabilirea și punerea în aplicare a priorităților la nivelul UE și la nivel național; prin urmare, solicită să fie luată în considerare posibilitatea de restabilire a acțiunilor inovatoare în cadrul fondurilor structurale în vederea promovării strategiilor regionale de inovare;

11.  ia act de posibilitățile existente de finanțare combinată; subliniază, cu toate acestea, că nu sunt permise finanțările mixte între fondurile structurale și programele-cadru; subliniază că instrumentele pot fi combinate pentru a acoperi fie activități complementare dar separate, precum în cazul infrastructurii de cercetare, fie părți consecutive ale unor proiecte conexe, cum ar fi dezvoltarea și monitorizarea unei noi idei de cercetare, precum și proiecte din cadrul aceleiași rețele sau grupări;

12.  consideră că faptul de a nu permite finanțarea mixtă din fondurile structurale și programele-cadru împiedică regiunile să utilizeze ambele instrumente în același timp și că inițierea unor procese strategice eficiente care să mizeze pe o abordare „ascendentă” atât la nivel regional, cât și la nivel național ar putea contribui la eliminarea discrepanțelor sau a redundanțelor în materie de finanțare din FS, PC7 și PCI;

13.  subliniază faptul că sinergia este eficientă în special pentru dezvoltarea capacităților; în acest context, face referire la gestionarea finanțării proiectelor în cadrul Forumului strategic european privind infrastructurile de cercetare (FSEIC) și la nevoia de a coordona prioritățile UE de finanțare a cercetării la nivel regional și național;

14.  subliniază faptul că sinergia nu se reduce la finanțarea complementară de proiecte; consideră că dezvoltarea capacităților, cultivarea relațiilor profesionale și transferul de cunoștințe reprezintă o formă importantă de sinergie și observă faptul că toate instrumentele oferă oportunități pentru astfel de schimburi;

15.  observă faptul că sinergiile reale din punctul de vedere al beneficiarului direct al finanțării depind de capacitatea strategică și organizatorică a beneficiarului de a combina forme de sprijin provenite de la diferite instrumente ale UE; invită actorii de la nivel regional să elaboreze strategii regionale care să poată facilita combinarea formelor de finanțare;

16.  recomandă statelor membre și Comisiei să aloce resurse suficiente de la fondurile structurale pentru cercetare și inovare, în special pentru activități de inovare durabilă, și să consolideze capacitățile de cercetare; subliniază necesitatea de a promova și aplica modele de succes în cadrul triunghiului cunoașterii și de a asigura dezvoltarea durabilă a cercetării la nivel regional și a cadrelor strategice pentru inovare în colaborare cu întreprinderi, centre de cercetare, universități și autorități publice; accentuează potențialul grupărilor regionale de inovare, a căror activitate se bazează în mare măsură pe cunoaștere, de a mobiliza competitivitatea regională și salută includerea dezvoltării grupărilor atât în cadrul PCI, cât și al PC7 (acțiunea privind regiunile cunoașterii din cadrul PC7); atrage atenția asupra noilor Comunități ale cunoașterii și inovării (CCI) create în cadrul Institutului european de Inovare și Tehnologie (EIT) care fac legătura între principalele centre de activități regionale din Europa bazate pe cunoaștere; constată că schimbul de cunoștințe din cadrul grupărilor regionale poate fi facilitat și de fondurile structurale; subliniază faptul că astfel de centre reprezintă o oportunitate majoră, în special pentru regiunile dezavantajate;

17.  solicită autorităților regionale și locale să valorifice mai eficient fondurile structurale în scopul dezvoltării capacității de cercetare, cunoaștere și inovare în regiunile respective, de exemplu prin crearea unei infrastructuri pentru cercetare, oferindu-le regiunilor posibilitatea de a participa la activități de cercetare și inovare la nivelul UE; încurajează regiunile să stabilească în cadrul fondurilor structurale priorități privind cercetarea și dezvoltarea, care să fie complementare celor ale PC7 și solicită să se realizeze o planificare pe termen lung la nivel regional pentru a se realiza sinergii care să provină din completarea tematică reciprocă a instrumentelor financiare;

18.  subliniază importanța analizării, împărtășirii și integrării celor mai bune practici privind obținerea de sinergii între instrumentele de politică; în acest context salută eforturile realizate de Comisie în vederea îmbunătățirii cooperării inter-departamentale și invită Comisia să accelereze analiza la nivel regional a potențialului și nevoilor de cercetare și inovare, în special în ceea ce privește colectarea datelor calitative disponibile, precum și analiza relațiilor cu alte instrumente în studiile de evaluare a fiecăruia dintre cele trei instrumente de finanțare pentru a putea oferi o îndrumare comună;

19.  semnalează cu satisfacție Ghidul practic privind oportunitățile de finanțare din partea UE în domeniul cercetării și inovării; recomandă ca în viitor astfel de note de orientare să fie furnizate imediat după intrarea în vigoare a cadrelor legislative; așteaptă documentul de lucru al Comisiei care cuprinde exemple de sinergii obținute în practică; solicită Comisiei să acționeze ca factor de facilitare, promovând schimbul de bune practici, și să evalueze posibilitatea oferirii unui sprijin specializat suplimentar privind oportunitățile de finanțare comunitară prin intermediul notelor informative ex-ante și al unui „manual de utilizare” pentru gestionarea și administrarea practică a proiectelor de cercetare și inovare în vederea realizării rezultatelor preconizate;

20.  invită Comisia să simplifice birocrația aferentă PC7 și PCI pentru a spori efectele sinergiilor cu fondurile structurale;

21.  solicită Comisiei să efectueze un studiu privind modul în care utilizarea programelor informatice însoțite de manuale standardizate poate înlesni procedura de depunere a cererilor în vederea acordării de sprijin în cadrul a diferite programe;

22.  încurajează Comisia să-și continue activitățile destinate favorizării sinergiilor și să țină la curent Parlamentul European cu privire la evoluția acestora, în special cu privire la situația cooperării pe verticală între UE și entitățile naționale și regionale;

23.  sprijină o colaborare mai strânsă între punctele naționale de contact pentru PC7, conducătorii programelor de cercetare și dezvoltare și agențiile pentru inovare, astfel încât diferite aspecte sau etape ale proiectelor de cercetare și inovare să poată fi finanțate din surse diferite;

Recomandări privind următoarea perioadă de programare

24.  salută faptul că, în cadrul proiectului de strategie UE 2020, se accentuează interdependența dintre politici, importanța integrării politicilor și necesitatea unei sinergii sporite și a unui parteneriat mai strâns în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor publice; solicită luarea în considerare a necesității, exprimate de orașe și regiuni, a unui cadru mai cuprinzător în cele trei domenii de politică, inclusiv a unei structuri tehnice de legătură în cadrul Comisiei pentru monitorizarea și coordonarea sinergiilor pentru programele de inovare, cercetare și dezvoltare și solicită implicarea sa în activitatea de elaborare și aplicare a instrumentelor de finanțare europene și a reglementărilor privind ajutoarele de stat; de asemenea, solicită să se acorde coeziunii teritoriale un rol deosebit în această privință;

25.  consideră că viitoarele programe pentru cercetare, dezvoltare și inovare (R&D&I) ar trebui să completeze eforturile naționale, orientându-le și dinamizându-le în vederea revitalizării rolului orientativ și a efectului multiplicator al cunoașterii, inovării, dezvoltării și investițiilor naționale în R&D&I;

26.  subliniază faptul că, pentru a consolida cunoașterea și inovarea ca motoare ale creșterii economice viitoare, este necesar să fie îmbunătățită calitatea educației, să se aplice rezultatele cercetării, să se promoveze inovarea și transferul de cunoștințe în cadrul întregii Uniuni, să se exploateze la maximum tehnologiile informației și comunicării (TIC), să se asigure reflectarea ideilor inovatoare în produse și servicii noi care conduc la creșterea economică și a calității locurilor de muncă și care contribuie la depășirea provocărilor legate de schimbările sociale din Europa și din lume, să se încurajeze spiritul antreprenorial, să se acorde prioritate nevoilor utilizatorilor și oportunităților de piață și să se garanteze o finanțare accesibilă și adecvată acordându-le fondurilor structurale un rol-cheie;

27.  sprijină cele trei inițiative emblematice ale strategiei UE 2020 în vederea realizării unei creșteri economice inteligente, și anume „O Uniune a inovării”, „Tineretul în mișcare” și „O agendă digitală pentru Europa”, în a căror punere în aplicare fondurile structurale vor juca un rol fundamental;

28.  consideră că o politică regională a UE consistentă și bine finanțată, care să aducă beneficii tuturor regiunilor din UE, este o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei UE 2020 în vederea asigurării unei creșteri economice inteligente, durabile și cu caracter integrator, care se caracterizează printr-un nivel înalt al ocupării forței de muncă și al productivității, precum și pentru obținerea unei coeziuni sociale, economice și teritoriale; subliniază, în acest context, importanța acordată de strategia UE 2020 cercetării și inovării;

29.  subliniază nevoia de a revizui și de a consolida rolul instrumentelor UE care sprijină inovarea, și anume fondurile structurale, FEADR, Programul-cadru pentru cercetare și dezvoltare, PCI și Planul strategic al UE pentru tehnologiile energetice (SET) în vederea raționalizării procedurilor administrative, a facilitării accesului la finanțare, în special pentru IMM-uri, și a introducerii de mecanisme inovatoare de încurajare bazate pe atingerea obiectivelor legate de creșterea economică inteligentă, durabilă și cu caracter integrator, precum și în vederea promovării unei colaborări mai strânse cu BEI;

30.consideră că fondurile structurale reprezintă instrumentul adecvat de sprijinire a autorităților locale și regionale în eforturile acestora de a promova creativitatea și inovarea; subliniază necesitatea unei flexibilități sporite în vederea asigurării utilizării rapide a acestor fonduri pentru promovarea unor inițiative antreprenoriale inovatoare; subliniază în acest sens valoarea adăugată a politicii de coeziune, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii pe scară largă, care oferă un sprijin ușor accesibil și un acces îmbunătățit la cercetare și la transferul de tehnologii și de inovare, orientată către aplicații practice;

31.  recomandă ca toate fondurile necheltuite într-o regiune în conformitate cu regulile N+2 și N+3 să fie atribuite din nou proiectelor regionale și inițiativelor comunitare;

32.  reamintește faptul că coeziunea teritorială are un caracter orizontal și multisectorial și că, prin urmare, politicile Uniunii trebuie să își aducă aportul la realizarea acesteia; reiterează faptul că acest concept nu se limitează la efectele politicii regionale, ci se concentrează și asupra coordonării cu alte politici ale Uniunii îndreptate către o dezvoltare durabilă cu rezultate sesizabile la nivelul regiunilor, pentru a dezvolta și utiliza pe deplin formele specifice ale potențialului regional și pentru a spori impactul acestora pe teren, consolidând competitivitatea și gradul de atractivitate al regiunilor și realizând o coeziune teritorială; este de părere că, pentru a se ajunge la o dezvoltare teritorială mai echilibrată în cadrul Uniunii Europene, coordonatele-cheie ale coeziunii teritoriale sunt „concentrarea, cooperarea, conectarea”;

33.  subliniază necesitatea politicilor teritoriale și consideră că orașele și regiunile ar trebui să urmărească o specializare inteligentă și durabilă, definind o serie de priorități de inovare pe baza obiectivelor UE și a necesităților lor identificate în strategiile de inovare la nivel regional ale acestora și să concentreze resursele alocate de la nivelul UE pe aceste priorități identificate; este de părere că capacitatea factorilor de decizie și a întreprinzătorilor de la nivel regional de a atrage și de a transforma cunoștințele într-un avantaj competitiv durabil este esențială pentru performanța economică a unei regiuni, având, de asemenea, o valoare adăugată și pentru regiunile vecine, inclusiv pentru regiuni ale statelor membre învecinate;

34.  subliniază faptul că cercetarea și inovarea, în special în ceea ce privește evoluția către un nivel scăzut sau zero al emisiilor de carbon și economisirea energiei, au o importanță crucială pentru soluționarea problemelor globale precum schimbările climatice și siguranța aprovizionării cu energie, precum și pentru sporirea competitivității la nivel regional și local;

35.  susține propunerea Comitetului Regiunilor de a crea o „rețea virtuală de creativitate” accesibilă tuturor (întreprinderilor, autorităților locale și regionale, autorităților publice centrale, sectorului privat și cetățenilor), care să ofere consultanță, asistență și acces la capital de risc și la servicii tehnice; subliniază faptul că o rețea virtuală reprezintă avantajul suplimentar de a oferi locuitorilor insulelor, regiunilor ultraperiferice, zonelor rurale, regiunilor montane și zonelor slab populate un acces mai ușor la consultanță de specialitate, la educație și informații, la asistență pentru întreprinderi și la consiliere financiară;

36.  subliniază faptul că cooperarea transnațională reprezintă esența PC7 și PCI, iar cooperarea teritorială (prin intermediul programelor transnaționale, interregionale și transfrontaliere) este integrată în fondurile structurale; invită Comisia să consolideze pe viitor cooperarea teritorială europeană prin continua integrare a acesteia; invită Comisia să evalueze posibilitățile de sporire a cooperării teritoriale în domeniul inovării în cazul fiecărui obiectiv al politicii de coeziune; subliniază faptul că o cunoaștere mai bună a rezultatelor PC7 și PCI la nivel regional ar facilita coordonarea practică dintre politica regională a UE și aceste programe; îndeamnă Comisia să acorde o atenție deosebită acestei coordonări; încurajează statele membre să adopte măsuri suplimentare pentru cooperarea transnațională eficace prin elaborarea unor strategii regionale și naționale coerente în vederea realizării de sinergii; de asemenea, invită Comisia și statele membre să faciliteze dezvoltarea și accesibilitatea datelor cu privire la acest aspect;

37.  subliniază faptul că în cadrul PC7 se acordă sprijin cooperării transnaționale sub diferite forme pe teritoriul Uniunii Europene și în exteriorul acesteia, într-o serie de domenii tematice care corespund principalelor domenii ale cunoașterii și tehnologiei, în care trebuie sprijinită și consolidată cercetarea de înaltă calitate pentru a răspunde provocărilor sociale, economice, de mediu și industriale cu care se confruntă Europa;

38.  invită Comisia să analizeze impactul măsurilor de simplificare luate deja cu privire la gestionarea fondurilor structurale în vederea pregătirii viitorului cadrul legislativ;

39.  recunoaște faptul că atât gestionarea partajată, cât și cea centralizată necesită reguli specifice și că abordarea „descendentă” în cazul PC7 și PCI și abordarea „ascendentă” în cazul fondurilor structurale își au meritele corespunzătoare; subliniază, cu toate acestea, necesitatea armonizării normelor, procedurilor și practicilor (normele privind eligibilitatea, costurile unitare standard, sumele forfetare etc.) care reglementează diferitele instrumente și a asigurării unei mai bune coordonări (a calendarelor pentru cererile de ofertă, a temelor și a tipurilor de cereri etc.); solicită Comisiei să analizeze posibilitățile existente în acest sens, fără a aduce atingere competențelor pe care le au statele membre și regiunile în cadrul gestionării partajate, încurajând totodată o cultură administrativă care să promoveze o abordare multidisciplinară prin intermediul unor strategii transsectoriale comune în mai multe domenii tematice, precum și prin intermediul unui dialog continuu între diferite comunități de politici în vederea consolidării coerenței politicilor; invită Comisia să simplifice administrarea fondurilor în cauză și solicită promovarea punctelor forte ale ambilor piloni de susținere simultan cu utilizarea sinergiilor, sporindu-le totodată impactul;

40.  invită Comisia să se asigure că viitorul plan de cercetare și inovare va fi elaborat avându-se în vedere consolidarea sinergiilor dintre fondurile structurale și programele-cadru pentru cercetare și inovare (PC7, PCI);

41.  reiterează apelul său către Comisie de a elabora criterii de evaluare specifice pentru evaluarea proiectelor inovatoare și de a analiza posibilitatea propunerii unor viitoare stimulente de reglementare în vederea punerii în aplicare a măsurilor inovatoare;

42.  consideră că există o nevoie clară de competențe tehnice sporite la nivel regional privind solicitarea de finanțare, procedurile administrative și financiare, gestionarea fondurilor și ingineria financiară; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a furniza în continuare sprijin de specialitate și de a asigura o colaborare mai strânsă între Rețeaua întreprinderilor europene și autoritățile de gestionare a fondurilor structurale, precum și de a stabili o legătură mai strânsă între inițiativa de piață-pilot, platformele tehnologice și foile de parcurs tehnologice regionale;

43.insistă asupra importanței de a ține seama de oportunitățile egale în momentul evaluării eligibilității proiectelor și stabilirii accesului la finanțarea din fondurile structurale și din alte instrumente comunitare;

44.  subliniază importanța unei asistențe mai eficiente în cadrul punerii în aplicare a politicilor și programelor care intensifică sinergia în cadrul lanțului „infrastructuri de cercetare și dezvoltare - inovare - creare de locuri de muncă”;

45.  consideră că infrastructurile de cercetare mari cofinanțate de fondurile structurale ar trebui să fie evaluate la un nivel mai înalt de către un consiliu internațional de evaluare inter pares, acest lucru având un efect pozitiv asupra cheltuirii eficiente a fondurilor structurale alocate;

46.  își exprimă convingerea că angajamentul din partea liderilor politici este atât o condiție prealabilă necesară pentru coerența politicii de cercetare și inovare, cât și un instrument de consolidare a acesteia; pornind de la această premisă, solicită crearea unui cadru politic strategic pentru cercetare și inovație ajustat în funcție de progres, de noile informații și de schimbările de situație și care să fie în concordanță cu obiectivele și prioritățile naționale legate de dezvoltarea economică și socială;

47.  reamintește faptul că mecanismele informale din cadrul Consiliului care guvernează coeziunea teritorială și amenajarea teritoriului trebuie înlocuite cu structuri mai formale; consideră că această evoluție, împreună cu crearea și consolidarea structurilor intertematice, va duce la o mai bună coordonare a politicilor;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (2) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (3) JO L 412, 30.12.2006, p. 1. (4) JO L 310, 9.11.2006, p. 15. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0184. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0212. (7) Texte adoptate, P6_TA(2009)0163. (8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0156. (9) Texte adoptate, P6_TA(2009)0165.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (2010/2038(INI))

P7_TA(2010)0190 A7-0147/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 august 2009 intitulat „Finanțele publice în UEM - 2009” (SEC(2009)1120),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2009 privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 în vederea unei recomandări a Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la un plan european de relansare economică(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la finanțele publice în UEM 2007-2008(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la raportul anual al BCE pentru 2007(4),

–  având în vedere recomandările summitului de la Pittsburgh de menținere a eforturilor de sprijin a creșterii economice în condițiile în care relansarea nu este consolidată,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru bugete (A7-0147/2010),

A.  întrucât Comisia și-a manifestat, în comunicarea sa, îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice în contextul deficitului ridicat și al îndatorării publice, îndeosebi din cauza îmbătrânirii demografice și întrucât efectul îmbătrânirii demografice asupra deficienței de sustenabilitate este calculat în majoritatea statelor membre este ca fiind de cinci până la douăzeci de ori mai mare decât efectele crizei economice actuale;

B.  întrucât Pactul de stabilitate și de creștere (PSC), în ciuda revizuirii lui în 2005, nu a fost suficient pentru a împiedica criza actuală;

C.  întrucât există o nevoie urgentă de a examina atent fenomenul scăderii ratei natalității în Uniunea Europeană, precum și cauzele și implicațiile acestuia, în vederea inversării acestei tendințe îngrijorătoare;

D.  întrucât politica fiscală nu este sustenabilă dacă presupune o acumulare excesivă în timp a datoriei publice;

E.  întrucât, având în vedere proiecțiile din comunicare și faptul că îmbătrânirea demografică va avea un impact puternic asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice europene, un orizont de timp până în anul 2060 este considerat adecvat;

F.  întrucât creșterea deficitului și a datoriei statelor membre în timpul crizei și evoluția demografică prognozată vor transforma sustenabilitatea fiscală într-o provocare majoră;

G.  întrucât modificările demografice pe termen lung, în special îmbătrânirea populației, la nivelul statelor membre ale UE au implicații asupra finanțării sistemelor naționale de pensii;

H.  întrucât unele state membre nu au depus suficiente eforturi pentru reducerea cheltuielilor curente, să-și gestioneze cheltuielile medicale și să-și reformeze sistemele de sănătate și de pensii și întrucât toate statele membre ar trebui să adopte cele mai bune practici în acest domeniu;

I.  întrucât, în cursul anului 2009, deficitele și ratele de îndatorare ale tuturor statelor membre au crescut din cauza reducerii conjuncturale a veniturilor fiscale și a aplicării unor măsuri excepționale de relansare;

J.  întrucât, ca răspuns la primele semne de relansare, Consiliul European recomanda în septembrie 2009 ca politicile bugetare să fie „reorientate către sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice” și sublinia „necesitatea elaborării unor strategii coordonate de ieșire din criză în momentul relansării economiei, ținând seama de situația fiecărei țări în parte”;

K.  întrucât recent s-a putut observa o corelație pozitivă între finanțele publice solide și redresarea economiilor;

L.  întrucât creșterea datoriei publice împovărează generațiile viitoare;

M.  întrucât datoria publică a câtorva state membre a crescut într-un mod care subminează stabilitatea și determină cheltuieli publice ridicate aferente plății dobânzilor în detrimentul cheltuielilor din ce în ce mai importante legate de sistemele de pensii și de sănătate;

N.  întrucât nivelul ridicat al împrumuturilor publice denaturează piețele financiare prin ratele crescute ale dobânzilor, cu consecințe negative asupra gospodăriilor și investițiilor în noi locuri de muncă;

O.  întrucât lipsa unei guvernanțe statistice efective sau a instituțiilor statistice independente subminează integritatea și sustenabilitatea finanțelor publice la nivelul statelor membre;

P.  întrucât alte părți ale lumii care până de curând concurau în sectorul bunurilor de calitate inferioară, pătrund acum pe segmentul bunurilor de înaltă calitate; întrucât acești concurenți folosesc tehnologie avansată acordând în continuare tarife orare moderate, și nu sunt nevoite să se confrunte cu o evoluție demografică negativă, fiecare individ totalizând un număr mare de ore de lucru pe parcursul vieții; întrucât în Europa obiectivul de ocupare integrală a forței de muncă a fost atins ultima dată înainte de criza petrolului din 1973, întrucât ocuparea integrală a forței de muncă rămâne în continuare un obiectiv de atins pentru UE, în conformitate cu spiritul tratatelor, fără a abandona nivelul înalt de protecție socială și dezvoltarea umană;

Q.  întrucât există numeroase modalități de reducere a deficienței de sustenabilitate, cum ar fi creșterea productivității generale, în special creșterea productivității serviciilor sociale, creșterea vârstei de pensionare, creșterea ratei natalității sau creșterea numărului de imigranți;

R.  întrucât evoluțiile demografice depind de evoluția ratei de fecunditate, care, la rândul lor, depind în mare măsură de stimulentele și indemnizațiile de maternitate și de mișcările migratorii;

S.  întrucât nivelurile actuale ale deficitului și datoriilor pun în pericol însăși existența statului social;

T.  întrucât nepunerea în aplicare a reformelor structurale și lipsa consolidării finanțelor publice vor avea un efect negativ asupra cheltuielilor pentru asistența medicală, pensiile și ocuparea forței de muncă;

U.  întrucât multe state membre încalcă pactul de creștere și stabilitate și întrucât respectarea corespunzătoare a acestuia ar fi atenuat efectele negative ale crizei;

V.  întrucât sustenabilitatea finanțelor publice este esențială nu numai pentru Europa în general, ci și pentru bugetul Uniunii Europene în mod specific;

W.  întrucât, deși bugetul Uniunii Europene este în prezent limitat la aproximativ 1 % din VNB-ul european total, principiile generale și ipotezele de „sustenabilitate” de bază ar trebui să se aplice și în cazul acestuia,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ca urmare a crizei financiare și economice; reamintește că eforturile depuse în cadrul pactului de creștere și stabilitate înainte de începerea crizei erau direcționate în mare parte spre soluționarea provocării demografice tot mai pronunțate; recunoaște că o mare parte a eforturilor au fost contrabalansate de necesitatea creșterii accentuate a cheltuielilor publice, în special pentru a preveni prăbușirea sistemului financiar mondial, precum și pentru a atenua cele mai grave consecințe ale acesteia;

2.  regretă că și înaintea declanșării crizei, performanțele câtorva state membre în ceea ce privește consolidarea finanțelor publice nu au fost impresionante, în ciuda condițiilor economice favorabile; remarcă faptul că aceasta a reprezentat o încălcare a componentei preventive a PSC, în special după revizuirea din 2005 și a diminuat în mod serios capacitatea statelor membre de reacție anticiclică pe fundalul agravării crizelor, având drept rezultat mai multă nesiguranță, creșterea șomajului și a numărului de probleme sociale;

3.  recunoaște că nivelurile actuale ale cheltuielilor publice nu pot fi menținute pe termen nelimitat; salută decizia Consiliului European de a se abține în privința luării deciziei de a continua cu un pachet de măsuri de sprijin până în momentul în care rezultatele pachetului actual sunt analizate temeinic, iar necesitatea luării de măsuri suplimentare este dovedită în mod clar;

4.  recunoaște succesul măsurilor menite să prevină prăbușirea sectorului financiar, deși este nevoie în continuare de o vigilență sporită; estimează reducerea poverii financiare ca urmare a salvării sectorului bancar; salută abordarea coordonată a băncii centrale pentru îndeplinirea acestui scop; sprijină în totalitate reforma sistemului de supraveghere prudențială și re-crearea cadrului arhitecturii financiare;

5.  subliniază nevoia de orientare a PSC spre echilibru sau excedent bugetar în timp, solicitând excedent în perioadele de conjunctură economică favorabilă și sisteme de pensii finanțate în mod transparent în cadrul bugetelor publice sau de către sistemele de finanțare privată;

6.  subliniază faptul că sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice este esențială pentru stabilitate și creștere economică, precum și pentru menținerea cheltuielilor publice la un nivel adecvat; subliniază că nivelurile ridicate ale deficitului și datoriilor reprezintă o amenințare la adresa sustenabilității și că vor avea efecte negative asupra sistemului public de sănătate, a pensiilor și a ocupării forței de muncă;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la nivelurile ridicate ale deficitului și datoriilor statelor membre; atrage atenția asupra pericolului de a folosi crizei ca pretext pentru a nu consolida finanțele publice, a diminua cheltuielile publice și a implementa reforme, toate acestea având un rol esențial pentru revenirea la creștere economică și ocuparea forței de muncă;

8.  reamintește rolul esențial al consolidării finanțelor publice și reducerii nivelurilor deficitului și datoriilor pentru menținerea unui stat social modern și a unui sistem de reîmpărțire care deservește societatea în ansamblu, susținând în special sectoarele mai puțin privilegiate ale acesteia;

9.  subliniază că, dacă datoria publică și ratele dobânzilor continuă să crească, costurile sub forma de plată a ratelor dobânzilor nu vor mai putea fi suportate de generațiile prezente și viitoare fără a pune în pericol modelele de stat social;

10.  este profund îngrijorat de faptul că multe state membre nu respectă PSC; regretă faptul că statele membre nu au reușit să-și consolideze finanțele publice în perioadele favorabile din punct de vedere economic de dinaintea crizei; este de acord cu declarația Comisiei conform căreia sustenabilitatea datoriei ar trebui să aibă un rol important și explicit în cadrul procedurilor de supraveghere; solicită Comisiei asigurarea riguroasă a conformității cu pactul de stabilitate și creștere;

11.  avertizează asupra întreruperii bruște a susținerii acordate economiei reale pentru a evita recesiunea în W; atrage atenția asupra efectelor dăunătoare fie ale unei abandonări premature a măsurilor de sprijin fie ale așteptării prelungite înaintea adoptării măsurilor de corecție în ceea ce privește sustenabilitatea finanțelor publice; observă că aceste măsuri au fost concepute pentru a fi oportune, direcționate și temporare; salută activitatea Comisiei privind măsurile care trebuie adoptate pentru a ieși din actuala stare de urgență; susține abordarea Comisiei cu privire la strategiile de ieșire din criză care diferă de la o țară la alta în funcție de timp și domeniu de aplicare; înțelege că retragerea măsurilor va începe în 2011 pentru primul grup de țări; încurajează statele membre să facă tot posibilul pentru a pune în aplicare strategiile de ieșire din criză într-un mod cât mai rapid și sigur posibil;

12.  solicită Comisiei să întocmească o Carte verde referitoare la rata natalității în cadrul Uniunii Europene pentru a stabili cauzele și implicațiile scăderii ratei natalității, precum și soluțiile și alternativele cu privire la această problemă;

13.  consideră că strategia fiscală de ieșire din criză ar trebui lansată înaintea celei monetare pentru a permite aplicarea corectă a celei din urmă, garantând astfel că BCE, care a evitat cu succes alunecarea în deflație, poate la fel de bine să garanteze că inflația nu pune în pericol relansarea economică; înțelege că BCE a sugerat că în absența unui control fiscal prompt, consolidarea sa monetară va trebui să fie în mod regretabil mai puternică decât s-a preconizat;

14.  subliniază că reducerea stimulentului financiar trebuie îmbinată cu eforturi de transformare a pieței interne într-o zonă mai dinamică, mai competitivă și mai atractivă pentru investitori;

15.  subliniază că diminuarea treptată și controlată a deficitelor are un rol crucial în menținerea ratelor dobânzilor la un nivel redus și limitarea gradului de îndatorare, asigurând în același timp capacitatea de susținere a cheltuielilor aferente sistemelor sociale și a standardelor de viață ale gospodăriilor;

16.  observă că ratele reduse ale dobânzilor favorizează investițiile și redresarea economiei; conștientizează efectele împrumuturilor de stat asupra nivelurilor dobânzilor; regretă profund că acest fapt a determinat creșterea ratelor dobânzilor în cadrul UE; avertizează statele membre să ia în considerare efectele deciziilor lor bugetare asupra ratelor dobânzilor de pe piață; consideră că finanțele publice solide reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea de locuri de muncă sigure; observă că prin creșterea costurilor împrumuturilor, guvernele cresc și povara asupra propriilor bugete;

17.  subliniază că efectele anticiclice ale PSC pot funcționa doar dacă statele membre realizează în mod efectiv un excedent bugetar în perioadele de conjunctură economică favorabilă; solicită, în acest context, și o mai bună punere în aplicare a componentei preventive a PSC; solicită modificarea atitudinii „întâi cheltuim –apoi rambursăm” cu principiul „economisim pentru o posibilă urgență”; reamintește solicitarea PSC adresată statelor membre de a realiza un buget echilibrat sau un excedent bugetar pe termen mediu, ceea ce înseamnă că un deficit de 3% nu este un scop în sine, ci limita maxim permisă, chiar și în condițiile pactului revizuit;

18.  îndeamnă la desfășurarea de reforme structurale în paralel cu acordarea pachetelor de sprijin pentru a preveni crizele viitoare și a crește competitivitatea întreprinderilor europene, a favoriza creșterea economică și a înmulți numărul locurilor de muncă;

19.  subliniază că, în vederea consolidării finanțelor publice, toate statele membre ar trebui să înceapă, cel târziu în 2011, reducerea deficienței de sustenabilitate;

20.  recunoaște că stimulentele fiscale și acțiunea stabilizatorilor automați s-au dovedit a fi de succes și propune Comisiei să solicite celorlalte state membre să încerce realizarea echilibrării bugetare, prin afectarea de excedente de la bugetul primar în scopul rambursării datoriilor, odată ce economia se îndreaptă către redresare susținută;

21.  subliniază importanța specială a măsurilor de promovare a ocupării forței de muncă și a investițiilor pe termen lung menite să dezvolte potențialul de creștere economică și să crească competitivitatea economiei europene;

22.  subliniază că, având în vedere provocările demografice actuale cu care se confruntă UE, măsurile anti-criză nu ar trebui să aibă efecte pe termen lung asupra finanțelor publice, al căror cost va trebui să fie suportat de generațiile prezente și viitoare;

23.  susține ideea că o mai bună coordonare a politicilor economice în cadrul Uniunii Europene este o obligație și aduce un plus de sinergii;

24.  recunoaște că PSC nu este un instrument suficient pentru armonizarea politicilor fiscale și economice ale statelor membre;

25.  sprijină, prin urmare, revizuirea necesară a mecanismelor de reinstaurare a convergenței economiilor naționale din UE;

26.  sugerează faptul că Comisia ar trebui să instituie un mecanism de cooperare corespunzător cu FMI în cazurile speciale în care acesta oferă statelor membre sprijin pentru balanța de plăți;

27.  observă faptul că o inflație mare nu constituie un răspuns la necesitatea unei ajustări fiscale deoarece ar genera costuri economice substanțiale și ar pune în pericol creșterea durabilă și favorabilă incluziunii.

28.  susține, deopotrivă cu Comisia, că „expansiunea bugetară reușită care vizează contracararea recesiunii și sustenabilitatea [finanțelor publice] pe termen lung sunt compatibile”, atrage atenția însă cu privire la riscurile extinderii excesive și artificiale bazate pe cheltuieli publice tot mai mari care pot submina această politică;

29.  consideră că administrarea finanțelor publice în baza unor decizii pe termen scurt va contribui la sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și că, în cadrul domeniului de aplicare a acestei serii de decizii pe termen scurt, prin asigurarea unei structuri a termenului scurt, trebuie să se abordeze problema sustenabilității datoriei publice;

30.  consideră că politica bugetară trebuie să convertească, preponderent prin realocare, economiile disponibile în cheltuieli de investiții pentru stimularea creșterii economice (cum ar fi investițiile în cercetare și dezvoltare, modernizarea bazei industriale, dezvoltarea unei economii mai inteligente, mai ecologice și mai competitive a UE și abordarea provocărilor puse de sistemul de educație);

31.  subliniază că o proporție substanțială din cheltuielile publice și sociale pot fi cheltuieli productive, dacă sunt direcționate înspre proiecte cu un impact benefic asupra acumulării de capital fizic și uman, precum și asupra promovării inovației; subliniază necesitatea de a controla creșterea gradului de îndatorare pentru a garanta că valorile în creștere ale ratelor dobânzilor nu sufocă cheltuielile sociale de importanță majoră; subliniază că din cauza resurselor tot mai limitate, calitatea cheltuielilor din sectorul public trebuie îmbunătățită ca factor esențial;

32.  subliniază că „amortizoarele sociale” reprezentate de regimurile de protecție socială s-au dovedit deosebit de eficiente pe timp de criză; subliniază că stabilitatea finanțelor publice reprezintă o condiție esențială pentru a garanta repetarea acestei situații și în viitor;

33.  observă că sustenabilitatea pe termen lung a sistemelor obligatorii de pensii depinde nu numai de evoluția demografică, ci și de productivitatea populației active (care influențează rata de creștere potențială), vârsta efectivă de pensionare, precum și de proporția din PIB dedicată finanțării respectivelor sisteme de pensii; subliniază, de asemenea, că consolidarea finanțelor publice și reducerea datoriei și a nivelului deficitului sunt factori importanți pentru asigurarea sustenabilității;

34.  observă că schimbările demografice, în special îmbătrânirea populației, sugerează necesitatea reformării, la anumite intervale de timp, a sistemelor publice de pensii din mai multe state membre, în special în ceea ce privește baza de contribuții, pentru a menține sustenabilitatea acestora din punct de vedere financiar;

35.  observă că costurile datoriei cresc atunci când ratele reale ale dobânzii sunt superioare ratelor de creștere ale PIB-ului și că piețele consideră riscul ca fiind mai ridicat atunci când gradul de îndatorare este ridicat;

36.  consideră că nivelul ratelor dobânzii asociate împrumuturilor de stat reflectă modul în care piețele apreciază sustenabilitatea datoriei unui stat membru;

37.  observă că împrumuturile mai scumpe se datorează deficitelor în creștere, parțial datorită faptului că piețele evaluează riscurile la un nivel mai ridicat în cazul în care gradul de îndatorare crește mai rapid decât dezvoltarea economică și capacitatea de rambursare a împrumuturilor;

38.  subliniază faptul că criza financiară actuală a indicat în cel mai clar mod legătură directă dintre stabilitatea piețelor financiare și sustenabilitatea finanțelor publice; subliniază, în acest context, necesitatea adoptării unei legislații consolidate și integrate de supraveghere a piețelor financiare care ar trebui să includă mecanisme solide de protecție a consumatorilor și investitorilor;

39.  solicită Comisiei să inițieze studii care să evalueze calitatea datoriei publice a statelor membre;

40.  observă că credibilitatea finanțelor publice în cadrul statelor membre necesită guvernanță statistică efectivă și cu adevărat independentă, precum și supraveghere adecvată din partea Comisiei;

41.  sugerează Comisiei, îndeosebi, să evalueze efectele cheltuielilor fiscale angajate de către statele membre pentru relansarea propriilor economii, din punct de vedere al impactului asupra producției, veniturilor publice și al stimulării și protejării și ocupării forței de muncă, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

42.  observă că pactul de stabilitate și de creștere reprezintă și în prezent coloana vertebrală în ceea ce privește asigurarea disciplinei în vederea atingerii sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice și că statele membre ar trebui să înregistreze excedente la bugetul de stat în „perioadele favorabile” și deficite doar în „perioadele nefavorabile”;

43.  subliniază că atacurile speculative recente împotriva câtorva economii europene au avut drept țintă principală moneda euro în sine și convergența economică europeană; în acest sens, își exprimă încrederea că problemele europene necesită soluții europene, care ar trebui să ofere modalități interne de evitare a oricărui risc de neîndeplinire a obligațiilor prin îmbinarea disciplinei fiscale naționale cu mecanismele de susținere financiară în ultimă instanță;

44.  solicită reținerea deficitului structural drept unul dintre indicatorii capabili să determine sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice;

45.  consideră strategia reînnoită pentru creștere economică și locuri de muncă drept factor cheie în vederea sustenabilității finanțelor publice în Uniunea Europeană; consideră că economia Uniunii Europene, și în special baza industrială, trebuie modernizată; solicită realocarea unei părți din bugetul UE și al statelor membre spre investiții majore în cercetare și inovație; subliniază că noua strategie Europa 2020 are nevoie de instrumente obligatorii pentru a avea succes;

46.  subliniază necesitatea monitorizării constante a sustenabilității finanțelor publice la nivelul statelor membre ale UE pentru a evalua nivelul provocărilor pe termen lung; subliniază, de asemenea, necesitatea publicării regulate de informații privind obligațiile sectorului public și ale sistemelor de securitate socială, cum ar fi pensiile, de exemplu;

47.  solicită Comisiei să aibă în vedere reducerea deficiențelor de sustenabilitate pe termen lung a finanțelor publice, ca parte esențială a strategiei UE-2020;

48.  solicită statelor membre ca, după reducerea deficiențelor de sustenabilitate să diminueze și raportul dintre datorie și PIB la maxim 60 %;

49.  observă că diferențele dintre ratele dobânzilor pe piețele de capital reprezintă indicatorul principal al solvenței statelor membre;

50.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la neconcordanțele privind calitatea statisticilor care poate fi observată în cadrul UE, în general, și în zona euro, în special;

51.  subliniază că sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice este, de asemenea, legată în mod fundamental de bugetul UE și finanțarea lui;

52.  subliniază rolul pozitiv al bugetului UE, deși destul de limitat de CFM, în reducerea efectelor crizei prin finanțarea planului european de redresare și prin redirecționarea fondurilor către domeniile prioritare în această privință; cu toate acestea, regretă lipsa unei coordonări adecvate între politicile economice și fiscale ale statele membre pentru a combate criza economică și financiară, precum și pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice;

Dimensiunea socială și ocupațională a strategiei de ieșire din criză

53.  observă că creșterea șomajului și a datoriei publice, precum și diminuarea creșterii, cauzate de criza economică, constituie un impediment pentru realizarea obiectivului unor finanțe publice sustenabile; ia act de faptul că se impune ca statele membre să procedeze la o consolidare financiară și să îmbunătățească lichiditatea finanțării publice în vederea reducerii costurilor datoriei, însă subliniază necesitatea de a face acest lucru într-un mod echilibrat și într-un termen rezonabil, ținând seama de circumstanțele specifice din statele membre; atrage atenția totuși asupra faptului că reducerile fără discernământ aplicate investițiilor publice, cercetării, educației și dezvoltării au consecințe negative asupra perspectivelor de creștere, ocupare a forței de muncă și incluziune socială și, de aceea, consideră că investițiile pe termen lung în aceste domenii trebuie să fie susținute în continuare și, dacă este cazul, intensificate;

54.  subliniază că redresarea actuală continuă să fie fragilă, iar șomajul crește în continuare în majoritatea statelor membre, ceea ce afectează grav în special tinerii; are ferma convingere că nu poate fi anunțat sfârșitul crizei economice înainte ca șomajul să scadă considerabil și durabil și scoate în evidență faptul că statele-providență europene și-au demonstrat valoarea oferind stabilitate și contribuind la redresare;

55.  consideră că este esențială o evaluare corespunzătoare a efectelor sociale și ocupaționale ale crizei și definirea, la nivelul UE, a unei strategii de ieșire din criză bazate pe sprijinirea ocupării forței de muncă, a formării, a investițiilor care conduc la o activitate economică intensă, pe creșterea competitivității și a productivității întreprinderilor, în special a IMM-urilor, precum și pe relansarea industriei, asigurând tranziția acesteia către o economie sustenabilă competitivă; consideră că aceste obiective ar trebui să se afle în centrul strategiei pentru Europa 2020;

56.  consideră că strategia de redresare economică nu ar trebui în nici un caz să reproducă dezechilibrele structurale și inegalitatea profundă a veniturilor, care încetinesc productivitatea și competitivitatea economiei, ci ar trebui să introducă reformele necesare pentru depășirea acestor dezechilibre; este de părere că măsurile financiare și fiscale luate de statele membre ar trebui să păstreze nivelul salariilor, al pensiilor, al ajutoarelor de șomaj și al puterii de cumpărare a familiilor, fără să pună în pericol sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice sau capacitatea statelor membre de a presta servicii publice indispensabile pe viitor;

57.  observă că îmbătrânirea populației prevăzută în deceniile următoare reprezintă o provocare fără precedent pentru statele UE; consideră, prin urmare, că măsurile de combatere a crizei nu ar trebui, în principiu, să provoace consecințe pe termen lung pentru finanțele publice și să constituie o povară prea grea pentru generațiile viitoare, nevoite să ramburseze datoriile actuale;

58.  subliniază importanța asocierii redresării economice cu politici care să vizeze combaterea șomajului structural, în special în rândul tinerilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap și femeilor, pentru a crește numărul de locuri de muncă de calitate, sporind astfel nivelul productivității muncii și a investițiilor; în acest sens, consideră importante politicile de îmbunătățire a calității capitalului uman, precum educația sau politicile de sănătate care vizează dezvoltarea unei forțe de muncă mai productive și mai durabile și politicile care vizează prelungirea duratei vieții profesionale; invită statele membre și Comisia Europeană să își consolideze politicile și măsurile pentru ocuparea forței de muncă și piața muncii, prin situarea acestora în centrul strategiei pentru Europa 2020;

Impactul schimbărilor demografice și strategia pentru ocuparea forței de muncă

59.  consideră că sustenabilitatea finanțelor publice depinde în mare măsură de capacitatea de creștere a nivelului de ocupare a forței de muncă pentru a face față problemelor demografice și bugetare, în special cu privire la sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că capitalul uman european existent poate fi sprijinit pe termen mediu prin implementarea de politici adecvate în materie de migrație, care să prevadă integrarea pe piața muncii a migranților și drepturi cetățenești depline pentru aceștia;

60.  subliniază că nivelurile crescute de ocupare a forței de muncă sunt esențiale pentru ca UE să facă față îmbătrânirii populației și scoate în evidență faptul că participarea ridicată pe piața muncii este o condiție prealabilă pentru creșterea economică, integrarea socială și o economie de piață socială sustenabilă și competitivă;

61.  consideră că strategia pentru Europa 2020 trebuie să se concretizeze într-un „pact pentru politica economică, ocupațională și socială” care vizează susținerea competitivității economiei europene și axat pe integrarea tuturor pe piața muncii, care să protejeze cel mai bine cetățenii de excluziunea socială; subliniază faptul că toate politicile ar trebui să se sprijine reciproc pentru a realiza sinergii pozitive; consideră că strategia ar trebui să se bazeze pe linii directoare, iar acolo unde este posibil pe indicatori și repere măsurabile și comparabile la nivel național și la nivelul UE;

Sustenabilitatea sistemelor de protecție socială

62.  consideră că una dintre reacțiile necesare în fața consecințelor crizei financiare, economice și sociale și a provocărilor generate de schimbările demografice și de globalizare constă în coordonarea politicii privind finanțele publice la nivelul UE și orientarea acesteia către creșterea sustenabilă, crearea de locuri de muncă de calitate și adoptarea reformelor necesare pentru asigurarea viabilității sistemelor de protecție socială;

63.  observă că echilibrul pe termen lung al sistemelor de pensii reglementate depinde nu numai de evoluția demografică, ci și de productivitatea forței de muncă active, care influențează rata de creștere potențială și cota din PIB alocată finanțării acestor sisteme de pensii;

64.  subliniază importanța Cărții verzi a reformei pensiilor, care va fi prezentată curând, și consideră că este esențial să se creeze sisteme de pensii bine diversificate, sustenabile, sigure, cu surse diferite de finanțare, bazate pe performanța pieței muncii sau a piețelor financiare și care ar putea îmbrăca forma sistemelor de pensii constituite de întreprinderi și susținute printr-un pilon public, unul suplimentar, pus la dispoziție de angajatori și unul individual, iar aceste sisteme ar trebui încurajate din punct de vedere contractual și fiscal; recunoaște, prin urmare, importanța cunoașterea funcționării sistemelor de pensii de către cetățenii UE;

65.  subliniază că, pe termen lung, obligațiile implicite de pensii reprezintă cele mai mari părți ale datoriei publice și că statele membre ar trebui să publice în mod regulat informații privind obligațiile lor implicite de pensii, după metodologia stabilită de comun acord;

66.  consideră că necesitatea, în contextul actual, a unor finanțe publice sustenabile și a unor sisteme adecvate de protecție și integrare socială presupune creșterea calității și eficienței administrației publice și a cheltuielilor publice, iar statele membre ar trebui încurajate să aibă în vedere măsuri pentru a garanta repartizarea mai echitabilă a îndatoririlor fiscale prin reducerea fermă și progresivă a presiunii fiscale asupra muncii și asupra IMM-urilor; consideră că acest lucru ar putea contribui la reducerea sărăciei, garantarea coeziunii sociale și la promovarea creșterii și productivității economice, factor central al competitivității și sustenabilității modelului economic și social european.

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, BCE și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 8. (2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0123. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0013. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0357.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020 (2009/2235(INI))

P7_TA(2010)0191 A7-0129/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 174- 178,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune(1),

–  având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006, referitoare la orientările strategice comunitare în materie de coeziune(2),

–  având în vedere rezoluția din 24 martie 2009 privind „Punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naționale de coeziune și programele operaționale”(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 august 2007, intitulată „Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării – O contribuție în favoarea consolidării creșterii și a îmbunătății cantitative și calitative a locurilor de muncă” (COM(2007)0474),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 noiembrie 2007 privind „Inovarea din cadrul regiunilor ca rezultat al politicii de coeziune” (SEC(2007)1547),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Cooperarea pentru creștere și locuri de muncă - Un nou început pentru Strategia de la Lisabona” (COM(2005)0024),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Document de evaluare a Strategiei de la Lisabona” (SEC(2010)0114),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007, intitulată „Statele membre și regiunile pun în aplicare Strategia de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, prin intermediul politicii de coeziune a UE, 2007-2013” (COM(2007)0798),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 mai 2008 privind rezultatele negocierilor referitoare la strategiile și programele din domeniul politicii de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013 (COM(2008)0301),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2009 privind cel de-al 20-lea raport anual privind punerea în aplicare a fondurilor structurale (2008) (COM(2009)0617),

–  având în vedere evaluările ex-post ale perioadei de programare 2000-2006,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 24 noiembrie 2009 referitor la consultarea privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

–  având în vedere concluziile reuniunii neoficiale a Consiliului European din 11 februarie 2010,

–  având în vedere consultarea publică lansată de Comisie privind Strategia UE 2020 și rezultatul acesteia (SEC(2010)0116),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul strategic al Comisiei din 31 martie 2010 privind promovarea unei dezbateri referitoare la coeziune în cadrul UE,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0129/2010),

A.  întrucât, ținând cont de faptul că obiectivul principal al politicii de coeziune constă în reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a întârzierii de dezvoltare a regiunilor defavorizate și a insulelor (inclusiv zonele rurale), din 2007, reglementările privind fondurile structurale includ o alocare obligatorie de fonduri în favoarea obiectivelor de la Lisabona pentru UE-15, și întrucât un mecanism similar de alocare neobligatorie de fonduri este aplicat de către UE-12, vizând utilizarea resurselor politicii de coeziune pentru sporirea atractivității statelor membre și a regiunilor acestora și pentru consolidarea creșterii economice și a locurilor de muncă;

B.  întrucât – în special în timpul recesiunii curente – politica de coeziune este unul dintre instrumentele principale de promovare a creșterii economice, a competitivității și a locurilor de muncă în UE datorită inclusiv stabilității valorii finanțărilor pentru programele și politicile pe termen lung, sistemului descentralizat de gestionare aplicat și integrării priorităților comunitare de dezvoltare durabilă în rândul obiectivelor sale principale;

C.  întrucât două treimi din investițiile în sectorul public din UE provin de la nivelurile regional și local, autoritățile regionale și locale concentrează adesea competențe politice substanțiale și sunt actori principali în realizarea atât a Strategiei de la Lisabona curente, cât și a viitoarei Strategii UE 2020;

D.  întrucât politica de coeziune și Strategia UE 2020 ar trebui integrate deoarece politica de coeziune este inclusă în Tratatul de la Lisabona în vederea promovării creșterii economice, a competitivității și a nivelului de ocupare a forței de muncă, acestea fiind obiective esențiale ale Strategiei;

E.  întrucât, la fel ca Strategia de la Lisabona, Strategia UE 2020 propusă nu reflectă într-o măsură suficientă nivelurile diferite de dezvoltare a regiunilor și a statelor membre și, prin urmare, nu se focalizează îndeajuns asupra coeziunii economice în UE extinsă,

Politica de coeziune și Strategia de la Lisabona

1.  observă că, în alocările din cadrul programului pentru 2007-2013, aproximativ 228 miliarde de euro au fost alocate priorităților stabilite la Lisabona pe o perioadă de 7 ani; subliniază că alocările totale, inclusiv în UE-12 au depășit procentele propuse;

2.  remarcă faptul că alocările variază semnificativ între statele membre și între obiective; subliniază că nu există o politică unică pentru toate domeniile și că elaborarea unei astfel de politicii ar conduce la o lipsă de implicare și de identificare cu orice strategie de creștere economică și ar duce la o aplicare insuficientă a acesteia;

3.  reamintește că, deja în perioada 2000-2006, în pofida absenței unui mecanism de alocare, legătura dintre programele politicii de coeziune și Strategia de la Lisabona a fost puternică, cu investiții de 10,2 miliarde de euro în cercetare și inovare;

4.  consideră că Strategia de la Lisabona inițială, bazată exclusiv pe metoda coordonării, nu a putut atinge, din punct de vedere structural, obiectivele declarate și că adevăratele rezultate au fost realizate doar atunci când aceasta a fost corelată cu politica de coeziune; subliniază faptul că această greșeală trebuie evitată în strategia UE 2020 propusă;

5.  regretă că, din cauza începerii cu întârziere a programelor și a lipsei ulterioare de date referitoare la cheltuieli, corespondența dintre alocările programului și cheltuielile reale nu poate fi verificată în această etapă, iar corectitudinea investițiilor de la Lisabona nu poate fi evaluată, în special în ceea ce privește programarea în țările mai puțin dezvoltate; salută publicarea raportului strategic al Comisiei și solicită desfășurarea unei dezbateri inter-instituționale la nivel înalt pe această bază pentru a analiza contribuția politicii de coeziune la obiectivele de la Lisabona și pentru a evalua relațiile ulterioare;

6.  critică absența unei evaluări generale a impactului cheltuielilor legate de coeziune asupra dezvoltării regionale; solicită Comisiei să evalueze impactul teritorial al alocării fondurilor structurale pentru Strategia de la Lisabona și să evalueze dacă acest sistem contribuie în mod real la o dezvoltare regională echilibrată și coerentă;

7.  recunoaște că o evaluare eficientă trebuie să se bazeze pe indicatori care permit compararea și combinarea datelor între regiuni; solicită Comisiei să elaboreze o propunere pentru indicatorii de evaluare înainte de 2012 pentru a furniza modalitățile de a măsura impactul produs în ceea ce privește, de asemenea, cantitatea și calitatea, și să efectueze modificările necesare pentru următoarea perioadă de programare;

8.  regretă că, deși obiectivele principale ale Agendei de la Lisabona includeau inițial creștere economică, ocupare a forței de muncă și coeziune socială, relansarea Strategiei în 2005 a prezentat un program mai puțin ambițios;

9.  consideră că absența unei guvernanțe puternice la mai multe niveluri este una dintre limitele principale ale Strategiei de la Lisabona, alături de implicarea insuficientă a autorităților regionale și locale și a societății civile în elaborarea, aplicarea, prezentarea și evaluarea strategiei; recomandă integrarea mai puternică a acestora în toate etapele;

10.  subliniază că, atunci când a fost aplicat principiul parteneriatului în Strategia de la Lisabona, acesta a crescut sentimentul de asumare a obiectivelor de către autoritățile locale și regionale, precum și de către părțile implicate economic și social și a asigurat investiții mai durabile; invită Comisia să monitorizeze în mod mai eficient punerea în aplicare a principiului parteneriatului în statele membre;

11.  constată că regiunile și orașele europene joacă un rol fundamental în punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona, fiind actori-cheie în domeniile inovării, cercetării și educației; subliniază că acestea realizează peste o treime din totalul investițiilor publice din UE și concentrează tot mai mult cheltuielile din fondurile structurale la nivelul obiectivelor de creștere economică și de ocupare a forței de muncă;

12.  subliniază faptul că nivelul regional și local, în special, are un rol esențial de jucat ca interfață pentru nenumărații agenți economici și sociali care trăiesc și produc în Europa, în special IMM-urile, și ca platformă de promovare a educației și formării profesionale, a cercetării, inovării și dezvoltării;

13.  deplânge slaba sinergie care a existat, în cadrul strategiei, între cadrele naționale strategice de referință și programele naționale de reformă; recomandă stabilirea unui dialog mai intens și mai regulat la toate nivelurile, inclusiv la nivel comunitar, între administrațiile responsabile de politica de coeziune și de Strategia de la Lisabona/Strategia UE 2020 și partenerii corespunzători din cadrul comisiei de monitorizare;

14.  apreciază rezultatele obținute până în prezent cu ajutorul instrumentelor de inginerie financiară și datorită cooperării cu BEI în promovarea inovării și cercetării prin forme regenerabile de finanțare și subliniază necesitatea unei relații mai bune între diferitele instrumente de finanțare ale UE și cele ale BEI; recunoaște potențialul acestora de ameliorare a investițiilor și solicită consolidarea lor, în special a instrumentelor JEREMIE și JESSICA, pentru a asigura un sprijin mai bun acordat activității comerciale și IMM-urilor; recomandă ca regulile care guvernează aceste instrumente să fie simplificate pentru a permite utilizarea acestora într-o măsură mai mare de către beneficiari;

Politica de coeziune și UE 2020

15.  salută dezbaterea privind strategia UE 2020; subliniază că această strategie, care urmărește stabilirea condițiilor-cadru pentru o creștere economică stabilă, pentru crearea de locuri de muncă în Europa și pentru realizarea tranziției spre o economie sustenabilă, este o strategie pe termen lung și aderă la prioritățile identificate; subliniază necesitatea dezvoltării în viitor a unei abordări a coeziunii teritoriale, atât de necesară în Europa, prin prisma unei guvernanțe la mai multe niveluri;

16.  regretă faptul că această strategie a fost propusă înainte de încheierea revizuirii actualei Strategii de la Lisabona; recomandă insistent Comisiei să pregătească o evaluare rapidă a problemelor existente la nivelul punerii în aplicare a Strategiei de la Lisabona; subliniază faptul că recomandările acestui raport parlamentar ar trebui incluse în versiunea finală a noii strategii;

17.  subliniază necesitatea asigurării unei infrastructuri eficiente și extinse prin modernizarea sistemelor de transport, introducerea unor modalități de transport nepoluante, îmbunătățirea accesului la apa potabilă și la sistemele de canalizare și de gestiune a deșeurilor, introducerea unui mod de gestiune a mediului mai eficient și asigurarea unei utilizări sustenabile a resurselor naturale și a energiilor regenerabile în vederea dezvoltării economice și a consolidării coeziunii;

18.  îndeamnă UE să adopte dispoziții specifice și să ia măsurile adecvate pentru a răspunde nevoilor regiunilor cu un handicap natural sau demografic grav sau permanent, cum ar fi zonele de coastă, insulele, zonele muntoase, regiunile transfrontaliere și ultraperiferice, bazându-se pe temeiul juridic oferit de noul Tratat de la Lisabona în ceea ce privește coeziunea teritorială;

19.  apreciază faptul că propunerea ia în considerare dimensiunea socială, dar subliniază că pilonul economic deține rolul central în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și, prin urmare, este esențial să se finalizeze piața internă liberă, deschisă și funcțională, care să permită întreprinderilor să reacționeze cu flexibilitate la tendințele macroeconomice; subliniază că recenta criză a demonstrat că nicio strategie care are drept scop dezvoltarea nu poate neglija obiectivele de protecție socială, acces la servicii, combaterea sărăciei și marginalizării sociale și crearea de locuri de muncă de calitate;

20.  salută apelul pentru crearea unor locuri de muncă mai durabile și mai inteligente, dar recunoaște că un model economic nou ar putea conduce la o distribuție inegală a costurilor și beneficiilor între statele membre și regiunile acestora și, pentru a se evita o astfel de situație, îndeamnă Uniunea să își asume responsabilitatea și să identifice principalele domenii de acțiune-cheie în care, în conformitate cu principiul subsidiarității, intervenția la nivel european este cea mai adecvată opțiune pentru a obține cele mai bune rezultate pentru toți;

21.  subliniază că cercetarea și inovarea sunt instrumente esențiale pentru dezvoltarea UE și că acestea pot să-i sporească competitivitatea în fața provocărilor globale; consideră că trebuie să existe o investiție regulată în aceste domenii, precum și o evaluare regulată a progreselor realizate pe baza rezultatelor obținute; îndeamnă, în acest sens, la o mai bună coordonare a fondurilor structurale cu programul-cadru pentru a maximiza în viitor beneficiile rezultate ca urmare a investiției în cercetare și inovare și pentru a contribui la dezvoltarea unor centre de inovare regionale în interiorul statelor membre și între acestea;

22.  are convingerea că educația și formarea sunt condițiile prealabile esențiale pentru dezvoltarea UE și că acestea pot spori competitivitatea UE în contextul provocărilor mondiale; consideră că trebuie asigurată o finanțare regulată în acest domeniu și că trebuie evaluat în mod periodic progresul realizat în ceea ce privește realizarea obiectivelor;

23.  recunoaște că structura stabilită a obiectivelor politicilor structurale s-a dovedit a fi un succes în primii cinci ani; solicită, din motive de fiabilitate a programării, perpetuarea acestei structuri, precum și menținerea principiului gestionării partajate; recunoaște că o modificare a conținuturilor obiectivului ar putea fi necesară pentru adaptarea acestuia la obiectivele strategiei Europa 2020;

24.  constată că deficiențele la nivelul infrastructurii, în special în zonele rurale, variază în continuare în mod considerabil în Europa, blocând potențialul de dezvoltare a acesteia și buna funcționare a pieței interne; subliniază importanța cooperării transfrontaliere în această privință și consideră că trebuie create condiții de concurență echitabile în transport, energie, telecomunicații și infrastructura informatică, care trebuie să fie incluse în strategie și să reprezinte în continuare o parte vitală a politicii de coeziune;

25.  recunoaște că bugetul UE trebuie să joace un rol central în realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020; consideră că politica de coeziune este un mecanism eficient pentru realizarea Strategiei UE 2020, datorită obiectivului său strategic, condiționării puternice și obligatorii, intervențiilor personalizate, precum și monitorizării și asistenței tehnice;

26.  constată că, în special în ceea ce privește accesul la servicii în bandă largă, în zonele rurale există carențe majore care trebuie depășite, în conformitate cu obiectivul declarat în Agenda digitală, pentru a sprijini dezvoltarea economică durabilă a acestor regiuni;

27.  salută recunoașterea rolului fondurilor structurale în realizarea obiectivelor UE 2020; cu toate acestea, subliniază că politica de coeziune nu este doar o sursă de alocări financiare stabile, ci reprezintă și un instrument puternic pentru dezvoltarea economică a tuturor regiunilor europene. Obiectivele de bază ale acesteia (depășirea disparităților dintre regiuni și introducerea unei reale coeziuni economice, sociale și teritoriale în Europa), precum și principiile sale (o abordare integrată, o guvernanță la mai multe niveluri și un parteneriat real) sunt elemente complementare esențiale pentru succesul strategiei și ar trebui să fie integrate în cadrul acesteia;

28.  subliniază că o politică de coeziune puternică și bine finanțată, cuprinzând toate regiunile Europene, trebuie să fie un element esențial al Strategiei UE 2020; consideră că această politică, cu abordarea sa orizontală, este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor UE 2020, precum și pentru obținerea coeziunii sociale, economice și teritoriale a UE; respinge toate încercările de a renaționaliza politica de coeziune și solicită ca dimensiunea regională să fie pe deplin sprijinită la revizuirea bugetului UE;

29.  subliniază faptul că definirea în timp util a mecanismelor de realizare este de o importanță esențială pentru succesul Strategiei UE 2020;

30.  subliniază că politica de coeziune nu este subordonată Strategiei UE 2020; subliniază că, deși prioritățile politicii de coeziune ar trebui armonizate cu obiectivele UE 2020, ar trebui permisă suficientă flexibilitate pentru a putea ține seama de specificitățile regionale și pentru a sprijini regiunile mai slabe și cu nevoi mai importante pentru a depăși dificultățile socio-economice, handicapurile naturale și a reduce disparitățile;

31.  solicită un sistem de guvernanță îmbunătățit în cadrul Strategiei UE 2020, în comparație cu Strategia de la Lisabona; recomandă elaborarea și aplicarea acestuia, prin utilizarea fondurilor de coeziune și structurale, în conformitate cu principiul de guvernanță la mai multe niveluri pentru a asigura implicarea într-o măsură mai mare a autorităților locale și regionale și a părților interesate ale societății civile; subliniază faptul că această implicare ar trebui să includă adoptarea de acorduri de guvernanță la mai multe niveluri;

32.  consideră că Strategia UE 2020 trebuie să fie parte integrantă a procesului de îndeplinire a obiectivului de coeziune teritorială, inclus ca obiectiv nou în Tratatul de la Lisabona; consideră că potențialul inițiativelor locale în domeniul cooperării transfrontaliere pentru sporirea coeziunii teritoriale nu a fost încă suficient exploatat; invită Comisia să definească rolul macroregiunilor într-un mod mai detaliat în propunerile sale pentru viitoarele acorduri de cooperare teritorială;

33.  subliniază faptul că o dimensiune teritorială mai puternică a strategiei, ținând seama de caracteristicile și de diferitele niveluri de dezvoltare ale regiunilor europene, cu implicarea directă a autorităților regionale și locale, precum și a partenerilor, în conformitate cu Regulamentul privind fondurile structurale, în planificarea și aplicarea programelor relevante, va conduce la o mai mare asumare a obiectivelor acesteia la toate nivelurile și va asigura o conștientizare mai bună a obiectivelor și rezultatelor la fața locului; de asemenea, regiunile trebuie susținute în continuare prin dezvoltarea de instrumente financiare inovatoare astfel încât rolul lor în atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona să fie continuat;

34.  subliniază importanța cunoașterii teritoriului la nivel local și regional pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020; în acest scop, consideră că este esențial să se asigure furnizarea de statistici comune, precum și capacitatea de citire a indicatorilor, atât la nivel local, cât și la nivel regional;

35.  atrage atenția asupra rolului-cheie jucat de orașele în atingerea obiectivelor UE 2020; solicită ca experiența și contribuția acestora să fie luate în calcul la punerea în aplicare a priorităților UE 2020, în special în ceea ce privește schimbările climatice, integrarea socială, evoluțiile demografice și investițiile în domeniul dezvoltării economice sustenabile, al energiei, transporturilor, gestionării apelor, îngrijirii medicale, siguranței publice etc.; sprijină proiectul de concluzii al Consiliului, potrivit căruia regiunile trebuie implicate în viitoarea strategie pentru creștere economică și crearea de locuri de muncă; întrucât oricare strategie din acest domeniu trebuie pusă în aplicare în cooperare cu regiunile și orașele, propune ca avizul Comitetului Regiunilor privind Strategia UE 2020 să fie luat în considerare de către Comisie și Consiliu;

36.  așteaptă prezentarea de către Comisie a unor propuneri concrete în scopul creării de sinergii între politica de coeziune și politicile sectoriale existente, pe baza unei abordări integrate; recomandă raționalizarea obiectivelor, instrumentelor și procedurilor administrative ale programelor și armonizarea duratei acestora;

37.  consideră, cu toate acestea, că Uniunea ar trebui să folosească în continuare, ca principale mecanisme financiare, Fondul de coeziune și fondurile structurale, care dispun de metode de punere în aplicare bine stabilite și operaționale; consideră că nu este necesară crearea de noi fonduri tematice separate pentru a aborda obiectivele UE 2020 și consideră, în schimb, că acestea ar trebui incluse în politicile de coeziune și de dezvoltare rurală;

38.  recomandă adoptarea unei abordări simplificate în ceea ce privește utilizarea fondurilor structurale din viitorul cadru de reglementare; subliniază faptul că armonizarea regulilor și a procedurilor, precum și luarea în considerare a celor mai bune practici poate conduce la sisteme simplificate de punere în aplicare și poate încuraja participarea beneficiarilor potențiali în cadrul programelor cofinanțate de UE;

39.  recomandă Comisiei reevaluarea anuală a priorităților stabilite în cadrul strategiei UE 2020 în funcție de rezultatele obținute la punerea în aplicare a respectivei strategii, modificarea condițiilor avute în vedere inițial și identificarea de noi priorități în strânsă legătură cu permanentele schimbări locale, regionale și globale;

40.  invită Comisia să prezinte Parlamentului cât mai curând posibil un program de lucru structurat pentru punerea în aplicare a strategiei și, în viitor, evaluări clare ale punerii în aplicare; de asemenea, solicită un document de lucru clar, care să stabilească relația dintre strategie și politica de coeziune;

41.  consideră că, prin intermediul platformei de monitorizare de la Lisabona, Comitetul Regiunilor ar trebui să continue să monitorizeze progresul pe teren al viitoarei strategii UE 2020 și că ar trebui să li se solicite statelor membre să prezinte, într-un mod structurat, un raport anual cu privire la progresele realizate;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (2) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0165.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la Uniunea pentru Mediterana (2009/2215(INI))

P7_TA(2010)0192 A7-0133/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația de la Barcelona, adoptată cu ocazia conferinței euro-mediteraneene a miniștrilor afacerilor externe, desfășurată la Barcelona între 27 și 28 noiembrie 1995, prin care se stabilea un parteneriat euro-mediteranean,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Procesul de la Barcelona: Uniune pentru Mediterana” (COM(2008)0319),

–  având în vedere aprobarea de către Consiliul European de la Bruxelles de la 13 și 14 martie 2008 a Procesului de la Barcelona: Uniune pentru Mediterana,

–  având în vedere declarația reuniunii la nivel înalt de la Paris privind Mediterana, desfășurată la Paris, la 13 iulie 2008,

–  având în vedere declarația finală a reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai Uniunii pentru Mediterana, care a avut loc la Marsilia la 3 și 4 noiembrie 2008,

–  având în vedere declarațiile biroului Adunării parlamentare euro-mediteraneene (APEM) de la Paris (12 iulie 2008), de la Cairo (22 noiembrie 2009) și de la Rabat (22 ianuarie 2010),

–  având în vedere concluziile reuniunii inaugurale a Adunării Regionale și Locale Euro-mediteraneene (ARLEM) de la Barcelona din 21 ianuarie 2010,

–  având în vedere declarația finală a reuniunii euro-mediteraneene la nivel înalt a consiliilor economice și sociale și a instituțiilor similare desfășurate la 19 octombrie 2009 la Alexandria,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare referitoare la politica mediteraneană a Uniunii Europene, în special cele din 15 martie 2007(1) și 5 iunie 2008(2), precum și Rezoluția referitoare la procesul de la Barcelona: Uniune pentru Mediterana, din data de 19 februarie 2009(3),

–  având în vedere concluziile celei de-a doua Conferințe ministeriale euro-mediteraneene privind consolidarea rolului femeilor în societate, desfășurată la Marrakech în perioada 11 și 12 noiembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 referitoare la consolidarea Politicii europene de vecinătate(4),

–  având în vedere recomandările comisiilor APEM adoptate în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare, desfășurată la Amman în perioada 13 și 14 martie 2010,

–  având în vedere recomandarea APEM, adoptată la 13 octombrie 2008 în Iordania și transmisă în cadrul primei reuniuni a miniștrilor afacerilor externe a Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana de la Marsilia,

–  având în vedere statutul Secretariatului General al Uniunii pentru Mediterana, adoptat la 3 martie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru comerț internațional, precum și ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0133/2010),

A.  întrucât bazinul mediteranean este o regiune care prezintă o importanță esențială pentru UE, iar, într-o lume multipolară și interdependentă, doar marile grupări regionale integrate vor dispune de o capacitate mai mare de a răspunde provocărilor de ordin social, cultural, economic, ecologic, demografic, politic și de securitate;

B.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să adopte o viziune strategică care să ia în considerare toate aceste provocări în cadrul relațiilor cu vecinii săi sudici și să acorde prioritate dezvoltării sociale, economice și democratice a regiunii;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea dezvoltă relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare;

D.  întrucât Uniunea pentru Mediterana (UpM) permite o consolidare mai durabilă a dimensiunii regionale și multilaterale a relațiilor euro-mediteraneene și relansarea unei perspective de edificare a unui spațiu de pace, securitate și prosperitate pentru 800 de milioane de locuitori și oferă cadrul ideal pentru a răspunde provocărilor socioeconomice, a promova integrarea regională și a garanta dezvoltarea comună a statelor partenere;

E.  întrucât politica de vecinătate, punând accentul pe aprofundarea relațiilor bilaterale diferențiate, nu poate contribui, doar prin mijloace proprii, la un proces comun de integrare și de reforme importante în această regiune având în vedere, în acest cadru, posibilitatea oferită de înființarea UpM de a consolida complementaritatea dintre politicile bilaterale, pe de o parte, și cele regionale, pe de altă parte, pentru a realiza într-un mod mai eficient obiectivele cooperării euro-mediteraneene - obiective bazate pe recunoașterea reciprocă a unor valori comune, precum democrația, statul de drept, buna guvernare și respectul pentru drepturile omului; întrucât statele membre ar trebui îndemnate să-și asume angajamentul de a pune în aplicare politica europeană de vecinătate (PEV) într-un mod coerent și credibil, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul UE;

F.  având în vedere necesitatea absolută de a utiliza drept bază realizările Procesului de la Barcelona, deoarece UpM trebuie să consolideze obiectivele și realizările acestui proces în conformitate cu Declarația de la Paris din 13 iulie 2008, și de a nu multiplica și suprapune instrumentele politice și nivelurile instituționale deja existente, astfel încât să se garanteze coerența numeroaselor instrumente implicate în cooperarea euro-mediteraneeană;

G.  întrucât, de circa cincisprezece ani, țările mediteraneene cunosc o diversificare rapidă a relațiilor comerciale și economice (de exemplu, cu Rusia, China, Brazilia, statele din Golful Persic), iar societățile lor traversează transformări substanțiale (în ceea ce privește modurile de consum, mobilitatea, tranziția demografică etc.), care nu rămân fără urmări asupra echilibrelor interne, în special teritoriale;

H.  întrucât apropierea dintre popoarele mediteraneene nu se poate realiza doar prin intermediul schimburilor culturale limitate, iar Europa își pierde treptat influența culturală asupra partenerilor săi mediteraneeni;

I.  având în vedere importanța disparităților tot mai accentuate dintre statele membre ale Uniunii Europene și țările terțe mediteraneene, precum și dificultățile structurale îngrijorătoare de ordin socio-economic și instituțional, care necesită răspunsuri comune ferme în interesul comun al tuturor statelor membre ale UpM; întrucât potențialul de creștere economică al țărilor terțe mediteraneene încurajează această perspectivă; având în vedere necesitatea unei mai bune integrări sud-sud;

J.  întrucât contextul regional în care se conturează UpM rămâne marcat de conflicte și tensiuni politice care au subminat și frânat realizarea acesteia de la reuniunea la nivel înalt de la Paris din iulie 2008; întrucât procesul de pace din Orientul Mijlociu se află în prezent într-un punct mort;

K.  întrucât efectele crizei economice și financiare s-au alăturat provocărilor politice, economice și sociale care există deja în țările partenere, în special în ceea ce privește problema șomajului; întrucât este în interesul comun al acestor țări și al UE să reducă ratele șomajului din regiune și să ofere cetățenilor, și în special femeilor, tinerilor și populației rurale, o speranță pentru viitor;

L.  întrucât reluarea procesului de pace din Orientul Mijlociu și perspectivele concrete ale unei soluții globale și de durată sunt de o importanță primordială pentru dezvoltarea relațiilor euro-mediteraneene, precum și pentru funcționarea armonioasă și punerea în aplicare a proiectelor UpM;

M.  întrucât cele două inovații majore al UpM, și anume cea instituțională (copreședinția, comitetul comun permanent, secretariatul general al UpM) și cea operațională (proiecte integratoare), trebuie să funcționeze într-un mod eficient și transparent pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale cetățenilor, principalii beneficiari ai acestui proiect;

N.  întrucât secretariatul general are drept misiune să devină pivotul central al acestei structuri, iar eficiența sa va depinde de capacitatea personalului de a lucra în mod independent; întrucât prezența unui înalt funcționar israelian și a unui înalt funcționar palestinian care cooperează la nivel regional într-o organizație internațională reprezintă, de altfel, dătător de speranță;

O.  întrucât regiunile mediteraneene sunt vizate în mod direct de problematicele transnaționale, cum ar fi dezvoltarea durabilă, siguranța aprovizionării cu energie, fluxurile de migrare, schimburile culturale și turismul, și se confruntă, în egală măsură, cu problematici transfrontaliere, precum gestionarea apei și accesul la apă, poluarea, dezvoltarea rețelelor de transporturi, iar autoritățile locale și regionale constituie, prin urmare, punți de legătură de o importanță determinantă în elaborarea unor politici teritoriale durabile și adaptate la caracteristicile locale, precum și în realizarea de proiecte concrete și bazate pe incluziune;

P.  întrucât agricultura constituie o problematică majoră în țările mediteraneene, ca urmare a importanței sale socio-economice, a impactului asupra mediului și a consecințelor sale în materie de echilibru teritorial;

Q.  întrucât 60 % din populația mondială care se confruntă cu sărăcia surselor de apă se concentrează în sudul bazinului mediteraneean și în Orientul Mijlociu și, până în 2025, este posibil ca 63 de milioane de persoane să se confrunte cu lipsa apei, potrivit rapoartelor elaborate de PNUD cu privire la lumea arabă și de Planul Albastru;

R.  reamintește decizia luată de Conferința Ministerială a UpM organizată la 4 noiembrie 2008 de la Marsilia de a reduce decalajul digital dintre cele două țărmuri ale Mediteranei, care s-a concretizat sub forma propunerii denumite „BB-MED” (bandă largă pentru Mediterana);

S.  întrucât, de la reuniunea la nivel înalt de la Paris, proiectele anunțate în cadrul UpM sunt afectate de o subfinanțare globală, care riscă să întârzie implementarea acestora;

T.  având în vedere importanța fluxurilor de migrare și a diferitelor provocări pe care acestea le ridică de o parte și de cealaltă a Mediteranei, pe plan uman, social, cultural și economic;

U.  întrucât fluxurile de capital constituite de fondurile transferate de emigranți populațiilor de pe malul sudic sunt de o importanță majoră;

V.  întrucât recenta intrare în vigoare a Tratatului de Lisabona și schimbările instituționale pe care acesta le-a indus, pe de o parte, și preocupările permanente legate de funcționarea și finanțarea UpM, pe de altă parte, acordă un rol esențial sarcinii Parlamentului European de a urmări îndeaproape evoluțiile UpM pentru a putea contribui astfel la reușita deplină a reuniunii la nivel înalt de la Barcelona,

1.  solicită șefilor de stat și de guvern ai UpM, care se vor întâlni la Barcelona la 7 iunie2010, să depună toate eforturile pentru ca, după doi ani dificili, să transforme această reuniune într-o reușită pentru funcționarea instituțiilor UpM și pentru realizarea marilor proiecte și a progreselor înregistrate în toate domeniile cooperării euro-mediteraneene;

2.  își exprimă în continuare îngrijorarea - în pofida creării UpM - față de lipsa unei definiții clare a politicii mediteraneene a UE și a unei viziuni strategice pe termen lung pentru dezvoltarea și stabilizarea regiunii; subliniază necesitatea ca procesul de integrare euro-mediteraneană să redevină o prioritate politică pe agenda UE;

3.  invită guvernele statelor membre ale UpM să reanalizeze în profunzime și să intensifice dialogul politic; subliniază faptul că respectul și înțelegerea reciprocă reprezintă elemente fundamentale ale acestui dialog și reamintește că promovarea și respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, indiferent dacă este vorba despre cele civile, politice, economice, sociale sau culturale, precum și a drepturilor colective, trebuie înscrise în mod clar în rândul obiectivelor acestei noi inițiative, în special prin consolidarea mecanismelor existente; subliniază, în acest cadru, importanța respectării libertății de exprimare, a celei de gândire și a celei de credință, precum și necesitatea garantării drepturilor minorităților, inclusiv religioase; subliniază că drepturile femeilor, egalitatea de gen și combaterea discriminărilor pe criteriul orientării sexuale necesită o atenție deosebită; își reiterează sprijinul față de organizațiile politice democratice și societatea civilă din sudul bazinului mediteraneean și omagiază activitatea valoroasă a organizațiilor de femei;

4.  consideră că tensiunile politice și conflictele regionale din Mediterana nu trebuie să împiedice posibilitatea de a realiza progrese concrete în direcția stabilirii de relații de cooperare sectorială și multilaterale și că doar prin realizarea de mari proiecte integratoare și a unui dialog politic deschis UpM va putea contribui la dezvoltarea unui climat de încredere propice continuării obiectivelor de justiție și securitate comună într-un spirit de solidaritate și pace; subliniază totodată că UpM nu va cunoaște un succes deplin dacă nu vor fi soluționate diferitele conflicte regionale în conformitate cu dreptul internațional, Mediterana devenind astfel un singur țărm de pace;

5.  subliniază necesitatea urgentă de a soluționa într-un mod just și durabil conflictul din Orientul Mijlociu și pledează în favoarea unui angajament ferm în acest sens din partea UE și a tuturor țărilor membre ale UpM; își reiterează apelul la reluarea unor negocieri serioase în cadrul procesului de pace pentru a atinge obiectivul coexistenței a două state - un stat palestinian independent, democratic și viabil, și statul israelian, conviețuind în pace, securitate și în interiorul unor frontiere recunoscute de comunitatea internațională; încurajează contribuția importantă pe care Uniunea pentru Mediterana o poate aduce îmbunătățirii relațiilor dintre Israel și Autoritatea Națională Palestiniană, în special prin cooperarea între reprezentanții israelieni și palestinieni din cadrul său;

6.  regretă faptul că procesul de decolonizare din Sahara Occidentală nu s-a încheiat încă;

7.  salută numirea secretarului general și adoptarea statutului secretariatul general și recomandă, în vederea reuniunii la nivel înalt de la Barcelona, ca definirea arhitecturii instituționale și funcționale a UpM să fie finalizată respectându-se următoarele coordonate:

8.  reamintește că reuniunea la nivel înalt de la Paris a adoptat șase mari sectoare strategice orizontale (protecția civilă, autostrăzile maritime și terestre, depoluarea Mediteranei, planul mediteranean de energie solară, Inițiativa pentru dezvoltarea întreprinderilor în Mediterana și Universitatea Euro-Mediteraneană), majoritatea lor făcând deja obiectul unor proiecte în cadrul parteneriatului Euromed; subliniază, prin urmare, importanța unei evaluări detaliate a programelor regionale și a mijloacelor deja mobilizate în cadrul parteneriatului euro-mediteraneean și își exprimă dorința ca selectarea proiectelor finanțate în cadrul UpM să se bazeze pe criteriul valorii adăugate, atât la nivel regional, cât și local; pledează în favoarea implementării acestor proiecte prioritare;

9.  consideră că este esențial ca finanțările proiectelor prevăzute a fi asigurate prin combinarea de fonduri publice cu fonduri private să fie garantate, majorate și mobilizate; în acest cadru:

10.  încurajează încercările de a îmbunătăți mediul economic și juridic al țărilor terțe, declarând prioritară înființarea de instituții financiare subregionale viabile și credibile, capabile să atragă investițiile străine; solicită, de asemenea:

11.  dorește o îmbunătățire a mediului economic și juridic din regiune, garanție esențială pentru viitoarele investiții; insistă asupra obiectivului dezvoltării resurselor umane și a ocupării forței de muncă, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului vizând combaterea sărăciei; subliniază că menținerea și dezvoltarea unor servicii publice solide constituie o altă condiție importantă, prealabilă garantării dezvoltării durabile a regiunii;

12.  consideră că prin intensificarea unei cooperări economice bilaterale și multilaterale sud-sud s-ar obține beneficii concrete pentru cetățeni și s-ar îmbunătăți climatul politic din regiune;

13.  insistă asupra necesității vitale de a dezvolta schimburile sud-sud, acestea reprezentând doar 6 % din schimburile comerciale și, prin urmare, de a acționa în vederea extinderii acordului de la Agadir; reamintește interesul acestor țări de a-și intensifica relațiile și schimburile, astfel încât să devină o zonă economică unită și puternică, atractivă pentru investitori, capabilă să apere interesele regiunii și să stimuleze dezvoltarea acesteia; subliniază că UpM trebuie să faciliteze sarcina de a răspunde la solicitările de asistență tehnică și financiară în vederea promovării integrării economice sud-sud; consideră că extinderea și simplificarea sistemului pan-euro-mediteraneean de cumul de origine ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv;

14.  subliniază importanța negocierilor în curs privind zona de liber-schimb euro-mediteraneenă și îndeamnă statele membre ale Uniunii pentru Mediterana să depună eforturi în vederea armonizării pozițiilor lor în contextul negocierilor OMC;

15.  solicită Comisiei să țină seama, cu ocazia negocierii de acorduri comerciale, de rezultatele studiilor de impact existente, să evalueze efectele sociale și ecologice ale procesului de liberalizare din perspectiva schimbărilor climatice și a crizei economice și sociale și să permită o aplicare progresivă și asimetrică a acestor acorduri, protejând, pe ambele maluri ale Mediteranei, sectoarele de producție similare, pentru care concurența reprezintă riscul cel mai important, având în vedere evoluția procesului de liberalizare; solicită UpM să selecteze proiecte în funcție, în principal, de nevoile sociale și economice, precum și de necesitatea de a reduce impactul asupra mediului;

16.  dorește ca acordurile de asociere să fie revizuite ținându-se seama de noile necesități legate de criza financiară, economică și socială și de crizele alimentare și energetice; reamintește că printre obiectivele principale ale creării unei zone euro-mediteraneene de liber-schimb trebuie să se numere în continuare schimburile comerciale în serviciul dezvoltării și al reducerii sărăciei și speră că foaia de parcurs adoptată la summitul ministerial din 9 decembrie 2009 va permite realizarea acestui obiectiv;

17.  regretă că aspectele socioeconomice, comerciale și energetice, cum ar fi investițiile străine directe, ocuparea forței de muncă, eficiența energetică, economia informală sau reducerea sărăciei au fost neglijate în Declarația de la Paris și solicită rectificarea acestor aspecte la reuniunea la nivel înalt de la Barcelona;

18.  reamintește că politicile în materie de migrație constituie una dintre prioritățile parteneriatului euro-mediteranean și invită statele și instituțiile membre ale UpM să acorde deosebită atenție gestionării coordonate a fluxurilor migratorii; subliniază faptul că edificarea UpM nu poate fi disociată de valorificarea resurselor umane și a schimburilor dintre populațiile din bazinul mediteraneean și încurajează, pe lângă reglementarea fluxurilor și combaterea imigrației ilegale, facilitarea treptată a unei libertăți de deplasare între cele două țărmuri, consolidarea dispozitivelor de integrare a imigranților, elaborarea de politici active în favoarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de exercitare a dreptului la azil; consideră că ar trebui asigurată continuitatea conferinței ministeriale Euromed privind fluxurile migratorii, care a avut loc la Albufeira în perioada 18-19 noiembrie 2007;

19.  invită statele membre ale UpM să faciliteze transferurile de fonduri vărsate de emigranți populațiilor din țările lor de origine, acționând în special asupra reducerii costurilor ocazionate de transferurile respective;

20.  reamintește importanța celui de-al patrulea capitol al cooperării euro-mediteraneene (referitor la migrație, integrare socială, justiție și securitate), și subliniază necesitatea ca Uniunea pentru Mediterana să promoveze cooperarea în cadrul acestui capitol;

21.  insistă asupra importanței strategice a chestiunilor care țin de agricultură, dezvoltare rurală, adaptarea la schimbările climatice, utilizarea rațională a apei și a energiei în țările mediteraneene și solicită ca, printre prioritățile politice, să figureze și cooperarea în domeniul agricol; încurajează statele UpM să realizeze cât mai multe progrese posibil în direcția armonizării pozițiilor lor în cadrul negocierilor OMC și să evolueze către o mai mare convergență a politicilor agricole euro-mediteraneene, în special în ceea ce privește normele sociale adecvate, de siguranță alimentară, fitosanitară și de mediu, precum și normele de calitate ale produselor agroalimentare; consideră că aceste politici vor trebui să integreze cerințele specifice dezvoltării durabile (inclusiv conservarea resurselor naturale), permițând, pe termen lung, apariția unor piețe regionale, luând în considerare totodată situația specială și concurențială a agricultorilor mediteraneeni, precum și necesitatea menținerii unui sector agricol puternic;

22.  subliniază necesitatea punerii în aplicare a unei politici agricole regionale, în conformitate cu foaia de parcurs euro-mediteraneeană pentru agricultură, care să mențină producția alimentară locală și siguranța alimentară, să promoveze producția, distribuția și diversificarea produselor tipice mediteraneene, precum și dezvoltarea exploatațiilor mici și mijlocii, și care să fie adaptată la dezvoltarea durabilă; având în vedere insecuritatea alimentară, tot mai accentuată în numeroase țări mediteraneene partenere, invită Comisia să accepte solicitările partenerilor de extindere a măsurilor de salvgardare, precum și aplicarea de proceduri rapide de implementare a acestora în perioadele de criză alimentară;

23.  își reiterează sprijinul față de dimensiunea de mediu a UpM și reamintește importanța inițiativei euro-mediteraneane pentru depoluarea Mediteranei; salută, în această privință, lansarea celei de-a doua etape a Programului de investiții pentru eliminarea principalelor surse de poluare din Mediterana - mecanismul de finanțare a elaborării și implementării proiectelor (MeHSIP PPIF); consideră că progresul în domeniul specific al prevenirii poluării marine este de o importanță imediată, iar Mediterana trebuie să facă obiectul unei atenții speciale, având în vedere faptul că este o mare de tip închis; precizează că toate proiectele UpM ar trebui planificate și realizate în consonanță cu programele existente, în special în ceea ce privește Planul de acțiune pentru Mediterana al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu în vederea Convenției de la Barcelona;

24.  invită statele partenere ca, în cadrul proiectelor majore ale UpM în materie de transporturi terestre și maritime, să îmbunătățească infrastructurile pentru a asigura o îmbunătățire a circulației persoanelor și a bunurilor în regiunea mediteraneeană și a încuraja o politică durabilă a transporturilor, luând în considerare cerințele de dezvoltare durabilă, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de eficiență energetică și de intermodalitate; subliniază faptul că astfel de eforturi trebuie depuse, în special, în legătură cu politica de mediu, industrială, de sănătate publică și de amenajare a teritoriului; subliniază necesitatea de a dezvolta proiectele de autostrăzi ale mării pentru a încuraja transferurile modale și a crea căi de navigație comercială sigure, curate și durabile;

25.  consideră că prin consolidarea infrastructurilor portuare și de transporturi terestre se poate asigura dezvoltarea economică și contribui la stimularea schimburilor comerciale dintre țările euro-mediteraneene;

26.  subliniază necesitatea de a consolida cooperarea în domeniul energiei și face apel la implementarea imediată a unor planuri de dezvoltare, care vor încuraja diferențierea surselor și a rutelor de aprovizionare cu energie electrică, contribuind astfel în mod semnificativ la asigurarea siguranței energetice în regiunea Mediteranei;

27.  reamintește potențialul important al surselor de energie regenerabile, în special eoliană și solară, în regiunea euro-mediteraneană; sprijină o implementare rapidă și coordonată a Planului mediteraneean de energie solară, care are drept obiectiv crearea, până în anul 2020, de noi capacități care să producă 20 GW de energie regenerabilă în Mediterana și lansarea unor inițiative industriale precum DESERTEC, precum și adoptarea unei strategii euro-mediteraneene în materie de eficiență energetică; își exprimă dorința ca proiectele să răspundă în mod prioritar nevoilor țărilor furnizoare și subliniază, în această privință, efectele în materie de dezvoltare economică a țărilor partenere pe care le vor avea consolidarea, în special pe țărmul sudic, a infrastructurilor de rețea, instituirea treptată a unei piețe regionale interdependente și crearea unui nou sector industrial consacrat, de exemplu, fabricării de componente solare;

28.  solicită promovarea în continuare și acordarea de sprijin inițiativei „Energia solară pentru pace” în cadrul Proiectului de integrare a pieței energetice euro-mediteraneene (MED-EMIP);

29.  recomandă ca statele participante la procesul euro-mediteraneean să adere la inițiativa „proiecte urbane inteligente”, prevăzută în Planul strategic privind tehnologiile energetice;

30.  sprijină promovarea interconexiunilor trans-euro-mediteraneene din sectoarele energiei electrice, gazelor și petrolului în scopul de a îmbunătăți siguranța aprovizionării cu energie; subliniază că este important să se finalizeze bucla mediteraneeană a energiei electrice și sprijină dezvoltarea unui coridor sudic al gazelor; încurajează utilizarea de fluxuri inversate atunci când această măsură se justifică din punctul de vedere al siguranței, rentabilității și viabilității;

31.  subliniază că obiectivele 20-20-20 privind clima vor afecta în mod semnificativ cererea de gaze; astfel, crearea unui Plan de acțiune privind GNL pentru statele membre ale UpM ar spori diversitatea și siguranța aprovizionării, în special pentru țările care depind de un furnizor unic;

32.  subliniază importanța progreselor înregistrate cu privire la tehnologiile GNL și investițiile în capacitățile de transport și în terminalele de regazeificare a GNL; subliniază că, pe lângă dezvoltarea infrastructurii, securitatea maritimă reprezintă, de asemenea, o necesitate;

33.  subliniază necesitatea urgentă de a dezvolta o cooperare mai strânsă în domeniul protecției civile în Mediterana pentru a lupta împotriva dezastrelor naturale, în special a seismelor, inundațiilor și a incendiilor forestiere; încurajează înființarea unui institut euro-mediteranean al incendiilor forestiere;

34.  subliniază importanța dezvoltării, în cadrul UpM, de noi proiecte consacrate învățământului, schimburilor școlare și universitare și cercetării, în calitatea acestora de factori de apropiere a popoarelor de pe cele două țărmuri ale Mediteranei; consideră drept prioritară crearea, cu participarea activă a societății civile, a unui veritabil spațiu euro-mediteranean al învățământului superior, științei și cercetării și, în această privință:

35.  solicită integrarea rapidă în agenda UpM a unor noi proiecte destinate promovării schimburilor culturale și a înțelegerii reciproce între societăți, integrare realizată, în special, prin adoptarea unei strategii euro-mediteraneene în materie de cultură și dezvoltare a dialogului intercultural și interconfesional; încurajează executarea proiectelor Conferinței permanente a audiovizualului mediteraneean (COPEAM), în special a proiectului de înființare a unui post de televiziune euro-mediteraneean, precum și reeditarea unor inițiative încununate de succes, precum Săptămâna arabă și EuroMedScola; salută acțiunea întreprinsă de Biblioteca din Alexandria, Institutul Lumii Arabe și Fundația Anna Lindh, precum și - în mod special - organizarea de către această fundație a zilelor Forumului pentru dialogul intercultural la Barcelona în martie 2010; solicită țărilor și instituțiilor membre ale UpM să-și continue angajamentul asumat față de Alianța Civilizațiilor din cadrul ONU;

36.  salută selectarea candidaturii depuse de orașul Marsilia și regiunea Provence la titlul de Capitală europeană a culturii în 2013, pe baza unui proiect cu o puternică dimensiune euro-mediteraneană menită să apropie popoarele de pe cele două țărmuri ale Mediteranei; subliniază misiunea care revine acestui proiect cultural, caracterizat printr-o puternică încărcătură simbolică, de a desfășura acțiuni concrete și novatoare în cadrul dialogului dintre culturile Europei și Mediteranei;

37.  subliniază importanța elaborării de politici industriale capabile să crească economiile de scară, sprijinind în același timp întreprinderile mici și mijlocii și consolidând sectoarele de înaltă tehnologie; invită statele membre și instituțiile UpM să joace un rol activ în sprijinirea IMM-urilor, acordând deosebită importanță unor servicii financiare eficiente, precum și asistenței tehnice și administrative, astfel încât să creeze o bază antreprenorială solidă, în special în sectoarele care contribuie la creșterea economică în țările mediteraneene;

38.  subliniază faptul că APEM are menirea de a deveni adunarea parlamentară a UpM, garantă a legitimității democratice a acesteia, și își exprimă sprijinul față de propunerea prezentată în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare a APEM, desfășurată la Amman în perioada 13-14 martie 2010, de a schimba denumirea APEM în Adunarea Parlamentară - Uniunea pentru Mediterana (AP-UpM);

39.  reamintește competențele de care dispune în procedura bugetară a Uniunii Europene și insistă asupra faptului că este important ca APEM să exercite fără întârziere responsabilități mai importante, asumându-și un rol de consultare și de control democratic în ceea ce privește definirea direcțiilor de activitate, urmărirea periodică a proiectelor inițiate și execuția bugetară; invită diversele comisii competente din cadrul APEM să instituie audierea regulată a secretarului general și a secretarilor generali adjuncți; consideră însă că această responsabilitate va trebui să fie dublată de o îmbunătățire a funcționării și a metodelor de lucru ale APEM, inclusiv de acordarea resurselor umane și financiare necesare, precum și de o mai bună aliniere a activității APEM la activitatea celorlalte instituții din cadrul UpM; salută deciziile adoptate în acest sens în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare a APEM, care a avut loc la Amman în perioada 13-14 martie 2010;

40.  salută recenta creare a Adunării Regionale și Locale Euro-Mediteraneene (ARLEM) și îndeamnă la asigurarea unei coordonări eficiente a lucrărilor ARLEM cu cele ale APEM, în special prin organizarea de reuniuni comune sau invitații reciproce adresate membrilor birourilor respective la întâlnirile de lucru; insistă asupra avantajelor oferite de aceste adunări ale reprezentanților aleși de pe cele două țărmuri ale Mediteranei, care favorizează schimburile de bune practici democratice;

41.  insistă ca societatea civilă, partenerii sociali și numeroasele rețele profesionale și socioprofesionale dezvoltate în cadrul parteneriatului euro-mediteranean să fie consultate în mod regulat și implicate în activitățile și proiectele UpM și încurajează:

42.  își exprimă satisfacția cu privire la angajamentul, reiterat cu ocazia celei de a doua Conferințe ministeriale euro-mediteraneene pe tema consolidării rolului femeilor în societate (Marrakesh, 11-12 noiembrie 2009), de a promova egalitatea de jure și de facto între femei și bărbați, combaterea violențelor împotriva femeilor și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, atât ale femeilor, cât și ale bărbaților; solicită în mod insistent să se ia măsuri concrete în acest sens și recomandă adoptarea unui proiect în cadrul UpM privind spiritul antreprenorial al femeilor și consolidarea implicării acestora în viața publică; readuce în atenție poziția sa exprimată în mod constant, potrivit căreia respectul față de tradiții și obiceiuri nu poate fi un pretext pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale femeii;

43.  invită Consiliul, Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă a UE, Comisia Europeană și Serviciul european pentru acțiune externă, înființat recent, să depună eforturile necesare pentru a asigura coerența acțiunii UE în participarea la UpM și să implice Parlamentul European în definirea politicii europene;

44.  salută recenta integrare în UpM a țărilor din Balcanii de Vest, care sunt candidate la aderarea la UE;

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului Uniunii Europene, Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a UE, guvernelor și parlamentelor statelor membre, copreședinției și secretariatului general al UpM, precum și guvernelor și parlamentelor statelor partenere.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 210. (2) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 39. (3) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 76. (4) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud (2009/2216(INI))

P7_TA(2010)0193 A7-0123/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Caucazul de Sud, inclusiv rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV)(1), precum și rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 privind o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de Sud(2) și privind o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2009 privind Azerbaidjan: libertatea de exprimare(4), din 3 septembrie 2008 privind Georgia(5); din 5 iunie 2008 privind deteriorarea situației din Georgia(6); și din 13 martie 2008 privind Armenia(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2008 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Parteneriatul estic”(COM(2008)0823),

–  având în vedere declarația comună a Summitului de la Praga cu privire la Parteneriatul estic, din 7 mai 2009,

–  având în vedere Planurile de acțiune PEV, adoptate împreună cu Armenia, Azerbaidjan și Georgia în noiembrie 2006 și Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), strâns legat de aplicarea Planurilor de acțiune PEV,

–  având în vedere rapoartele de progres PEV cu privire la Armenia, Azerbaidjan și Georgia, adoptate de Comisie la 23 aprilie 2009,

–  având în vedere documentele strategice naționale pentru perioada 2007-2013 și programele indicative naționale pentru perioada 2007-2010 din cadrul IEPV, pentru Armenia, Azerbaidjan și Georgia,

–  având în vedere revizuirea la jumătatea perioadei a documentelor de programare IEPV pentru Armenia, Azerbaidjan și Georgia,

–  având în vedere Acordurile de cooperare și parteneriat încheiate cu Armenia, Azerbaidjan și Georgia în 1996,

–  având în vedere rapoartele relevante de monitorizare ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE),

–  având în vedere Raportul misiunii internaționale de informare privind conflictul din Georgia, publicat în 30 septembrie 2009 (raportul Tagliavini),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0123/2010),

A.  întrucât la Consiliul Afacerilor Externe, desfășurat la 8 decembrie 2009, UE și-a reafirmat intenția de a promova stabilitatea, cooperarea, prosperitatea și buna guvernanță în Caucazul de Sud, inclusiv prin programe de asistență tehnică;

B.  întrucât, ca urmare a războiului din august 2008 din Georgia, a intervenției reușite a UE de a ajunge la un Acord de încetare a focului, precum și a necesității stringente de a se implica în continuare, pentru a garanta punerea sa completă în aplicare, UE a devenit un actor important de securitate în regiune, prin desfășurarea Misiunii de monitorizare a UE, lansarea unui program major de asistență postbelică și inițierea unei misiuni de anchetare a cauzelor și a desfășurării războiului;

C.  întrucât în 2009, s-a înregistrat o intensificare a negocierilor de încetare a conflictului din Nagorno-Karabah, mediate de Grupul de la Minsk al Organizației pentru securitate și cooperare din Europa (OSCE);

D.  întrucât persoanelor strămutate cu forța din zonele de conflict din Caucazul de Sud încă li se refuză dreptul de a reveni la casele lor; întrucât cele trei țări au lansat programe de integrare locală a refugiaților și persoanelor strămutate intern, dar se confruntă încă cu numeroase obstacole care împiedică succesul acestor programe; întrucât refugiații și persoanele strămutate intern (PSI) nu ar trebui utilizate de către autoritățile în cauză ca instrumente politice în conflicte;

E.  întrucât semnarea de către Armenia și Turcia în octombrie 2009 a protocoalelor cu privire la instituirea și dezvoltarea de relații diplomatice și deschiderea graniței lor comune reprezintă un pas promițător, dar nu a urmat ratificarea;

F.  întrucât conflictele înghețate sunt un impediment pentru dezvoltarea economică și socială și împiedică îmbunătățirea standardelor de viață din regiunea Caucazului de sud, precum și dezvoltarea deplină a Parteneriatului estic din cadrul PEV; întrucât soluționarea pașnică a conflictelor este esențială pentru stabilitate în vecinătatea UE; întrucât ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a identifica zone comune de interes care pot depăși divergențele, facilita dialogul și promova cooperarea regională și oportunitățile de dezvoltare;

G.  întrucât UE respectă principiile suveranității și integrității teritoriale în relația sa cu statele din Caucazul de Sud;

H.  întrucât Parteneriatul estic creează noi posibilități de aprofundare a relațiilor bilaterale și introduce, de asemenea, posibilități de cooperare multilaterală;

I.  întrucât Parteneriatul estic are drept obiectiv accelerarea reformelor, armonizarea juridică integrarea economică, precum și acordarea de sprijin tangibil în vederea consolidării statalității și integrității teritoriale a țărilor partenere, se bazează pe principiile de condiționalitate, diferențiere și proprietate comună și are în vedere negocierea unor noi Acorduri de asociere, care vor necesita avizul conform al Parlamentului European;

J.  întrucât Adunarea Parlamentară a UE pentru relațiile cu țările din vecinătatea estică (EURONEST) va fi instituită în mod oficial drept un mecanism multilateral principal al dialogului interparlamentar intensificat dintre Parlamentul European și cei șase parteneri estici ai UE, inclusiv Armenia, Azerbaidjan și Georgia, în vederea aducerii acelor țări mai aproape de UE;

K.  întrucât situația din regiunea Caucazului de Sud necesită o politică proactivă intensificată în ceea ce privește implicarea UE în această regiune și întrucât lansarea Parteneriatului estic și intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona oferă o ocazie bună pentru a concepe o strategie UE privind Caucazul de Sud,

1.  reafirmă că obiectivul principal al UE este de a încuraja dezvoltarea Armeniei, Azerbaidjanului și a Georgiei pentru a deveni țări deschise, pașnice, stabile și democratice, pregătite să stabilească relații bune de vecinătate și capabile să transforme Caucazul de Sud într-o regiune de pace, stabilitate și prosperitate durabile, în vederea consolidării integrării acestor țări în politicile europene; consideră că UE trebuie să joace un rol politic din ce în ce mai activ pentru a atinge acest obiectiv, prin dezvoltarea unei strategii care să combine puterea sa de persuasiune cu o abordare fermă, în acord cu țările din regiune și completată de politici bilaterale;

Aspecte legate de securitate și soluționarea pașnică a conflictelor

2.  subliniază că status quo-ul în ceea ce privește conflictele din regiune este inacceptabil și neviabil, deoarece o astfel de situație prezintă un risc constant de escaladare a tensiunilor și de reluare a ostilităților armate; consideră că toate părțile ar trebui să se angajeze în mod activ pentru a atinge stabilitatea și pacea; susține utilizarea programelor transfrontaliere și a dialogului între societățile civile drept instrumente pentru transformarea conflictului și a instaurării încrederii între liniile divizionale; subliniază faptul că UE deține un rol important prin contribuirea la dialogul cultural și a înțelegerii în regiune și prin garantarea punerii în aplicare a rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate ONU, inclusiv a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU (2000);

3.  ia notă de faptul că, la fel ca în cazul unui dialog elementar, gestionarea și soluționarea conflictelor necesită, printre altele, recunoașterea drepturilor și a intereselor legitime ale tuturor părților și comunităților relevante, un spirit deschis la revizuirea percepțiilor evenimentelor din trecut, o disponibilitate pentru a înfrânge ura și teama, voința de renunța la poziții maximaliste, de a abandona atitudinile revanșarde, precum și disponibilitatea de a face concesii reale pentru a putea consolida stabilitatea și prosperitatea;

4.  subliniază importanța prevenirii conflictelor, inclusiv prin respectarea drepturilor tuturor persoanelor aparținând minorităților naționale, a toleranței religioase și a eforturilor de consolidare a coeziunii sociale și economice;

5.  subliniază responsabilitatea actorilor externi de a-și folosi competența și influența în moduri care respectă pe deplin dreptul internațional, inclusiv legislația drepturilor omului; consideră că ar trebui urmărită o cooperare mai aprofundată și echilibrată între actorii din regiune pentru a contribui la soluționarea pașnică a conflictelor; consideră inacceptabil ca actorii externi să introducă condiții pentru a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a statelor din Caucazul de Sud;

Conflictul din Nagorno-Karabah

6.  salută ritmul susținut al negocierilor privind conflictul Nagorno-Karabah, ilustrat pe parcursul celor șase reuniuni dintre președinții Armeniei și Azerbaidjanului desfășurate în anul 2009, în spiritul Declarației de la Moscova; invită părțile să-și intensifice eforturile în negocierile pentru pace în scopul identificării unei soluții în lunile următoare, pentru a demonstra o atitudine mai constructivă și a abandona preferințele de a continua status quo-ul creat prin forță și fără legitimitate internațională, creând astfel instabilitate și prelungind suferința populațiilor afectate de război; condamnă ideea unei soluții militare și consecințele grave ale forței militare utilizate deja și invită ambele părți să evite orice încălcări ale acordului de încetare a focului din 1994;

7.  sprijină eforturile de mediere ale Grupului de la Minsk din cadrul OSCE, Principiile de bază din documentul de la Madrid și declarația țărilor care dețin copreședinția Grupului de la Minsk din OSCE de la 10 iulie 2009 referitoare la Summitul G8 de la L'Aquila; invită comunitatea internațională să demonstreze curaj și voința politică de a ajuta în depășirea obstacolelor care încă împiedică încheierea unui acord;

8.  își exprimă îngrijorarea profundă că sute de mii de refugiați și PSI, care și-au părăsit locuințele în timpul sau din cauza războiului din Nagorno-Karabah, rămân strămutate și li se refuză drepturile, inclusiv dreptul de a reveni, drepturile de proprietate și dreptul la securitatea personală; invită toate părțile să recunoască în mod neambiguu și necondiționat aceste drepturi, nevoia de a le respecta cu promptitudine și nevoia de soluționare promptă a acestei probleme cu respectarea principiilor de drept internațional; solicită, în acest sens, retragerea forțelor armene din toate teritoriile ocupate ale Azerbaidjanului însoțită de desfășurarea unor forțe internaționale care să se organizeze în spiritul respectării Cartei ONU pentru a oferi garanțiile necesare de securitate într-o perioadă de tranziție, asigurând securitatea populației din Nagorno-Karabah și permițând persoanelor strămutate să se întoarcă la locuințele lor, precum și împiedicând izbucnirea unor conflicte suplimentare provocate de absența locuințelor; invită autoritățile armene și azere, precum și liderii comunităților relevante, să-și demonstreze angajamentul privind crearea unor relații interetnice pașnice prin pregătiri practice pentru revenirea persoanelor strămutate; consideră că situația PSI ar trebui să fie tratată în conformitate cu standardele internaționale, inclusiv având în vedere Recomandarea PACE 1877 (2009),„Europe's forgotten people: protecting the human rights of long-term displaced persons (Populația uitată a Europei: respectarea drepturilor omului în cazul persoanelor strămutate pe termen lung);

9.  subliniază că sunt necesare eforturi reale pentru a pregăti terenul pentru o pace durabilă; solicită tuturor autorităților relevante să evite politicile și retorica provocatoare, declarațiile inflamatorii și manipularea istoriei; invită liderii Armeniei și Azerbaidjanului să acționeze în mod responsabil, să își calmeze tonul discursurilor și să pregătească terenul, astfel încât opinia publică să accepte și să înțeleagă pe deplin beneficiile unei soluții globale;

10.  consideră că ar trebui să se abandoneze rapid opinia conform căreia Nagorno-Karabah include toate teritoriile azere care înconjoară Nagorno-Karabah; ia act de faptul că statutul interimar pentru Nagorno-Karabah ar putea oferi o soluție până la identificarea statutului final și că ar putea crea un cadru de tranziție pentru coexistența și cooperarea pașnică a comunităților armene și azere din regiune;

11.  subliniază că siguranța tuturor constituie un element indispensabil pentru orice acord; recunoaște importanța unor planuri adecvate de menținere a păcii respectând standardele internaționale ale drepturilor omului, care implică atât aspecte militare, cât și civile; încurajează Consiliul să ia în considerare posibila susținere a procesului de pace prin misiuni din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), inclusiv prin trimiterea unei misiuni ample de monitorizare la fața locului care ar putea facilita înființarea unei forțe internaționale de menținere a păcii de îndată ce se ajunge la o soluție politică;

Apropierea dintre Armenia și Turcia

12.  salută protocoalele de stabilire și dezvoltare a relațiilor diplomatice între Armenia și Turcia, inclusiv deschiderea unei frontiere comune; invită ambele părți să profite de această oportunitate pentru a-și remedia relațiile, ratificând și aplicând protocoalele fără condiții prealabile și într-un cadru de timp rezonabil; subliniază faptul că apropierea dintre Armenia-Turcia și negocierile Grupului de la Minsk din OSCE reprezintă procese separate, care ar trebui să avanseze în funcție de propria lor logică; observă totuși că progresul reprezintă unul dintre cele două procese care ar putea avea consecințe ample, probabil foarte pozitive în general în întreaga regiune;

Conflictele din Georgia

13.  își reafirmă sprijinul necondiționat pentru suveranitatea, integritatea și inviolabilitatea teritorială a granițelor Georgiei, recunoscute la nivel internațional, și solicită Rusiei să le respecte; încurajează autoritățile georgiene să depună noi eforturi pentru a se ajunge la o soluționare pașnică a conflictelor interne ale Georgiei din Abhazia și Osetia de Sud; salută raportul Tagliavini și sprijină principalele sale observații și concluzii; se așteaptă ca informațiile ample privind contextul general furnizate de acest raport să poată fi utilizate în cadrul acțiunilor legale desfășurate în fața Curții Penale Internaționale (CPI) și de cetățeni în ceea ce privește încălcările Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; sprijină mandatul Misiunii de monitorizare a UE (EUMM) și solicită continuarea extinderii sale; solicită Rusiei și autorităților de facto ale regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud să nu mai blocheze punerea în aplicare a unor părți a acestuia;

14.  constată cu satisfacție că comunitatea internațională respinge aproape unanim declarația unilaterală de independență a Osetiei de Sud și a Abhaziei; își exprimă regretul cu privire la recunoașterea de către Federația Rusă a independenței Abhaziei și Osetiei de Sud, ca venind în contradicție cu dreptul internațional; solicită tuturor părților să respecte Acordul de încetare a focului din 2008, precum și garantarea accesului liber și sigur al personalului EUMM pe teren și invită Rusia să-și respecte angajamentul de a-și retrage trupele până la pozițiile deținute înainte de izbucnirea războiului din august 2008; ia act cu îngrijorare de acordul din 17 februarie 2010 dintre Federația Rusă și autoritățile de facto din Abhazia privind instituirea unei baze militare ruse în Abhazia, fără acordul Guvernului Georgiei și constată că un astfel de acord este în contradicție cu acordurile de încetare a focului din 12 august și 8 septembrie 2008;

15.  subliniază importanța protejării siguranței și a drepturilor tuturor persoanelor care locuiesc încă în regiunile separatiste, promovarea respectării dreptului etnicilor georgieni de a se întoarce în condiții sigure și demne, încetarea procesului de impunere a pașapoartelor, reducerea granițelor închise de facto și înlesnirea posibilității ca UE și alți actori internaționali să sprijine populația din cele două regiuni; subliniază necesitatea unor obiective mai bine definite pe termen scurt și mediu în această privință; încurajează Georgia să continue aplicarea Planului său de acțiune pentru PSI și activitatea de acordare de sprijin persoanelor strămutate intern pe teritoriul său;

16.  subliniază necesitatea de a aborda dimensiunea conflictelor dintre Georgia-Abhazia și Georgia-Oseția de Sud și de a garanta faptul că drepturile și preocupările tuturor popoarelor implicate sunt luate în considerare în mod egal; subliniază faptul că izolarea Abhaziei și Oseției de Sud este contraproductivă față de soluționarea conflictului și salută Strategia de stat care are în vedere asumarea unui angajament prin intermediul cooperării, adoptată la 27 ianuarie 2010; încurajează autoritățile georgiene să consulte toți factorii interesați cu privire la pregătirea unui plan de acțiune privind aplicarea acestei strategii; subliniază importanța măsurilor de consolidare a încrederii și a contactelor personale în cadrul conflictului; în plus, încurajează UE să promoveze proiectele de libertate a circulației dintre liniile de frontieră dintre popoarele afectate;

17.  constată că discuțiile de la Geneva prezintă o importanță deosebită, întrucât acestea asigură singurul forum în care toate părțile implicate în conflict sunt reprezentate, iar trei actori internaționali majori - UE, OSCE și ONU - lucrează în strânsă cooperare pentru securitatea și stabilitatea din regiune; regretă că potențialul acestui forum nu a dat încă rezultate substanțiale și că încă se mai produc incidente pe linia de încetare a focului în ciuda creării salutare a mecanismului de prevenire și de reacție pentru incidente; invită părțile să profite din plin de acest mecanism și de potențialul său pentru sporirea încrederii reciproce; invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să depună toate eforturile pentru a da un impuls nou și proaspăt acestor discuții cu scopul de a ajunge la o stabilizare satisfăcătoare a situației și pentru a pune pe deplin în aplicare Acordul de încetare a focului din august 2008;

Progresele înregistrate pe calea spre democratizare, respectarea drepturilor omului și a statului de drept

18.  subliniază faptul că democratizarea, buna guvernare, pluralismul politic, statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale sunt de o importanță majoră pentru viitoarele relații ale Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei cu UE; solicită intensificarea eforturilor depuse de țări pentru punerea pe deplin în aplicare a planurilor de acțiune PEV și invită Comisia să le susțină în continuare în aceste eforturi; își exprimă îngrijorarea cu privire la progresul limitat înregistrat de țările din regiunea Caucazului de Sud în acest domeniu, după cum se menționează în rapoartele de activitate ale Comisiei pe 2009 și după cum reflectă recomandările Consiliului Europei; salută inițierea dialogurilor privind drepturile omului dintre UE, Georgia și Armenia, însă invită Azerbaidjanul și UE să finalizeze discuțiile privind o structură echivalentă de cooperare;

19.  subliniază importanța implicării suplimentare în reforme democratice și a rolului esențial al dialogului politic și al cooperării ca elemente-cheie în dezvoltarea consensului național; subliniază importanța consolidării unor instituții democratice mai independente, mai transparente și mai puternice, inclusiv a independenței sistemului judiciar, consolidarea controlului parlamentar asupra executivului și asigurării unei schimbări democratice a puterii, prin sprijinirea și consolidarea societății civile și prin dezvoltarea contactelor personale în vederea promovării democrației și statului de drept; ia act de progresul lent al democratizării, în ciuda angajamentelor asumate;

20.  ia act de corupția încă foarte răspândită în regiune și invită autoritățile să-și intensifice măsurile de combatere a acesteia, deoarece corupția amenință creșterea economică, precum și dezvoltarea socială și politică a țărilor în cauză; ar trebui acordată mai multă atenție combaterii monopolurilor, precum și recrutării din cadrul serviciilor publice; salută progresele înregistrate de Georgia în combaterea corupției;

21.  ia act de alegerile care au avut loc recent în țările din regiune; subliniază importanța unor alegeri libere și echitabile, desfășurate în conformitate cu angajamentele și standardele internaționale și faptul că aceste țări trebuie să depună eforturi pentru a adopta și aplica reforme pentru a ajunge la aceste standarde, inclusiv în vederea consolidării mecanismelor de control postelectoral și a asigurării unei investigații adecvate și a transparenței în cazul oricăror acte de violență postelectorală; subliniază rolul UE în ceea ce privește acordarea de asistență tehnică și de garantare a unei monitorizări internaționale și independente a alegerilor; confirmă poziția prin care UE nu recunoaște cadrul juridic și constituțional în temeiul căruia au loc alegerile din teritoriile separatiste și apără drepturile politice ale persoanelor strămutate;

22.  consideră că libertatea de exprimare este un drept și un principiu fundamental, iar rolul mass-media este esențial și subliniază că mass-media trebuie să fie liberă și independentă; este preocupat de restricțiile asupra libertății de exprimare și de absența pluralismului mediei în țările din Caucazul de Sud și invită autoritățile să asigure respectarea ambelor; regretă hărțuirea și intimidarea continuă a profesioniștilor media, atacurile, tortura și maltratarea jurnaliștilor; consideră că principiile și mecanismele de autoreglementare, un element important al libertății de exprimare, trebuie sporite și consolidate de către organismele profesionale competente;

23.  consideră că trebuie garantată libertatea de întrunire, deoarece aceasta este esențială pentru dezvoltarea unei societăți libere, democratice și dinamice; ia act cu îngrijorare de dificultățile, directe și indirecte, de a se organiza ale societății civile și de adoptarea unor legi și practici care pot limita în mod indirect libertatea de întrunire, inclusiv de hărțuirea administrativă privind problemele fiscale; subliniază rolul important al societății civile pentru procesele de democratizare, pace și reconciliere din regiune;

24.  invită țările din regiune să participe activ la activitatea Adunării parlamentare EURONEST și să utilizeze pe deplin posibilitățile pe care le oferă aceasta ca un cadru de schimburi multilaterale și bilaterale de opinii, precum și de apropiere legislativă de standardele UE și de control parlamentar al reformelor democratice; în această privință, constată că este crucială intensificarea dialogului dintre deputații parlamentari din țările din regiune; speră că aceasta ar putea crea un cadru pentru reuniuni bilaterale dintre deputații din Armenia și Azerbaidjan pentru a iniția un dialog parlamentar, în prezența deputaților Parlamentului European; invită, de asemenea, parlamentele statelor membre UE interesate și Parlamentul European să consolideze cooperarea parlamentară cu parlamentele din regiune, cu scopul de a consolida rolul acestora și capacitățile de luare a deciziilor;

Aspectele economice și dezvoltarea socială

25.  consideră că o cooperare mai largă la nivel regional și cu UE în sectoare ca economia, transportul, energia și mediul este esențială pentru dezvoltarea optimă a sectoarelor în sine și pentru asigurarea stabilității în regiune, dar că această cooperare ar trebui, de asemenea, să țină cont de capitalul uman din întreaga regiune ca investiție pe termen lung; salută faptul că toate cele trei țări beneficiază de Sistemul generalizat de preferințe (SGP) al UE și ia act de faptul că toate aceste țări se califică pentru SGP+ pentru dezvoltarea durabilă și buna guvernanță; ia act de faptul că o cooperare regională în domeniul judiciar și polițienesc și o gestionare integrată a granițelor sunt esențiale pentru promovarea în continuare a mobilității în regiune și înspre UE; regretă faptul că punerea în aplicare a proiectelor regionale, cu implicarea tuturor celor trei țări, este încă împiedicată de persistența conflictelor nesoluționate;

26.  subliniază importanța construirii unui climat favorabil pentru afaceri și dezvoltarea sectorului privat; constată faptul că creșterea economică notabilă a Azerbaidjanului se bazează în primul rând pe veniturile din gaz și din petrol; sprijină procesul de reformă, care face economia mai atractivă pentru investitorii străini; încurajează autoritățile azere să accelereze negocierile de aderare la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și invită Comisia să susțină în continuare Azerbaidjanul în procesul său de aderare la OMC; salută progresele înregistrate în ceea ce privește reformele economice din Armenia și Georgia; ia act totuși de faptul că dezvoltarea economică a Armeniei și a Georgiei a fost afectată de criza economică mondială și salută decizia UE de la sfârșitul anului 2009 de a oferi asistență macrofinanciară celor două țări;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cheltuielile militare și de apărare care cresc rapid în Caucazul de Sud și cu privire la construirea arsenalelor militare; subliniază faptul că această parte relevantă din bugetele interne împiedică alocarea unui volum remarcabil de resurse financiare către o serie de aspecte urgente, cum ar fi reducerea sărăciei, securitatea socială și dezvoltarea economică; solicită, în această privință, Consiliul și Comisia să împiedice ca asistența macrofinanciară a UE să finanțeze în mod indirect mobilizarea militară în regiune;

28.  ia act de poziția geopolitică strategică a Caucazului de Sud și importanța crescândă a acestuia drept coridor energetic, de transport și de comunicare, care leagă regiunea Mării Caspice și Asia Centrală cu Europa; prin urmare, consideră că trebuie acordată cea mai mare prioritate cooperării cu Caucazul de Sud, nu în ultimul rând în chestiunile legate de energie; subliniază rolul Georgiei și Azerbaidjanului în calitate de țări cu un rol esențial pentru tranzitarea resurselor energetice, precum și pentru diversificarea aprovizionării cu energie a UE și a rutelor de aprovizionare; în acest sens, reamintește încă o dată că Uniunea ar trebui să ia măsuri concrete pentru a asigura stabilitatea politică a regiunii; salută disponibilitatea Azerbaidjanului și a Georgiei de a juca un rol activ în promovarea furnizării de energie în condiții de piață și diversificarea tranzitului în regiune; recomandă cu fermitate țărilor implicate și Comisiei să includă Armenia în proiectele relevante de transport și energie din regiune;

29.  recunoaște importanța regiunii pentru cooperarea în domeniul energiei și securitatea energetică a UE, mai ales în contextul dezvoltării Coridorului de sud (Nabucco și White Stream); subliniază importanța aprofundării parteneriatului energetic UE-Azerbaidjan și valoarea majoră a resurselor energetice a Azerbaidjanului și a rolului esențial pe care îl joacă acestea în dezvoltarea sa economică; subliniază că este important să se garanteze că beneficiile care decurg din exploatarea resurselor naturale sunt distribuite în mod egal și sunt investite în dezvoltarea țării în ansamblu, permițându-i acesteia să facă față repercusiunilor unui eventual declin în producția de petrol; ia act de intensificarea parteneriatului Azerbaidjan-Rusia, în special în sectorul energetic, și salută în acest context intenția Azerbaidjanului de a-și diversifica economia; subliniază importanța transparenței din sectorul energetic în această regiune ca o condiție esențială pentru câștigarea încrederii investitorilor și felicită Azerbaidjan pentru participarea sa la Inițiativa de transparență în industriile extractive;

30.  recunoaște rolul vital al dezvoltării noilor infrastructuri și a coridoarelor de transport, al proiectelor care leagă Marea Caspică și regiunile Mării Negre prin sau din Caucazul de Sud, astfel cum sunt menționate și în Comunicarea privind a doua revizuire strategică a politicii energetice; în acest context, sprijină toate inițiativele care vor contribui la stabilirea unui dialog mai robust între producător și consumator și între țările de tranzit, cu schimburi de cunoștințe în ceea ce privește sistemele de reglementare energetice și securitatea legislației privind furnizarea, precum și un schimb de bune practici, inclusiv a mecanismelor de transparență și solidaritate și dezvoltarea unor mecanisme de alertă timpurie pentru perturbările sistemului energetic; consideră că acest fapt corespunde procesului de convergență al cadrelor de reglementare, integrării piețelor și regimului nediscriminatoriu pentru infrastructurile de transmisie transfrontaliere;

31.  subliniază că este important să se promoveze măsuri eficiente în domeniul energiei, să se investească în surse de energie regenerabile și să se țină cont de preocupările de mediu; recunoaște că generarea diversității surselor de aprovizionare este vitală, iar aceasta nu poate fi obținută decât prin adâncirea cooperării cu statele vecine; consideră că Centrul Regional de mediu pentru Caucaz ar trebui să fie finanțat și sprijinit în mod adecvat pentru a putea demara, de asemenea, proiecte transfrontaliere credibile; consideră lăudabile planurile anunțate de Azerbaidjan de a face din dezvoltarea surselor de energie regenerabile o prioritate a guvernului și încurajează urmărirea acestor obiective; salută decizia Armeniei de a dezafecta centrala nucleară de la Medzamor și încurajează autoritățile armene să găsească soluții alternative viabile pentru aprovizionarea cu energie, astfel cum solicită UE; salută eforturile guvernului georgian de a dezvolta sectorul hidroenergetic și subliniază nevoia de sprijin din partea UE în acest sens;

32.  consideră că promovarea coeziunii și a dialogului social prin implicarea tuturor actorilor sociali, promovarea egalității de gen și a drepturilor femeilor, investirea în educație și sănătate, dezvoltarea capitalului uman și asigurarea unor standarde adecvate de viață, sunt esențiale pentru a construi societăți democratice dinamice; ia act în mod pozitiv de adoptarea de către cele trei țări a programelor proprii de reducere a sărăciei și încurajează aplicarea temeinică a acestora;

O strategie europeană

33.  salută Parteneriatul estic și ia notă de inițiativele conexe care au fost inițiate și de reuniunile care au fost desfășurate; subliniază faptul că, pentru a fi credibil, acesta ar trebui să fie însoțit de proiecte concrete și de stimulente adecvate; intenționează să dezvolte în continuare dimensiunea parlamentară a Parteneriatului;

34.  salută posibilitatea oferită de Parteneriatul estic de a consolida relațiile bilaterale cu țările din Caucazul de Sud și UE prin stabilirea unor noi relații contractuale, sub forma acordurilor de asociere; subliniază importanța includerii reperelor și valorilor de referință în documentele succesorale ale Planurilor de acțiune actuale; reamintește că condițiile pentru începerea negocierilor cuprind un nivel suficient al democrației, al statului de drept și al drepturilor ale omului și solicită Comisiei să ofere asistență tehnică, dacă este cazul, pentru a ajuta țările să îndeplinească condițiile prealabile; salută, în special, Programul cuprinzător de consolidare instituțională pus la dispoziție de Parteneriatul estic ca un instrument inovativ, destinat în mod special să ajute țările să îndeplinească aceste condiții esențiale; reiterează prerogativa Parlamentului European de a fi informat imediat și pe deplin în toate etapele procesului de negociere a Acordurilor de asociere, lucru necesar, de asemenea, deoarece acesta va trebui să își dea acordul în privința încheierii acestora; așteaptă punerea în aplicare a Acordurilor de asociere de către toate țările din Caucazul de Sud pentru a accelera procesul integrării economice și al cooperării politice cu UE;

35.  consideră că planurile de acțiune PEV și aplicarea acestora constituie o bază esențială pentru evaluarea respectării angajamentelor și progresului relațiilor bilaterale cu UE și pentru examinarea îmbunătățirii relațiilor contractuale cu țările în cauză; constată angajamentul Armeniei și Georgiei privind punerea în aplicare a Planurilor de acțiune PEV și invită Azerbaidjanul să își accelereze eforturile în această privință; consideră că Parlamentul European ar trebui să fie implicat în acest proces; ia act de progresele diferite înregistrate de cele trei țări în aplicarea planurilor de acțiune PEV; consideră că negocierile cu privire la noile Acorduri de asociere ar trebui să țină cont de aceste diferențe și de obiectivele diferite, precum și de dimensiunea regională și de faptul că țările trebuie tratate în mod egal;

36.  consideră că dimensiunea regională a Strategiei UE pentru Caucazul de Sud ar trebui să fie consolidată în mod corespunzător; salută, în această privință, alocarea de resurse financiare suplimentare pentru IEVP în cadrul Parteneriatului estic pentru programele de dezvoltare regională și de cooperare multilaterală; invită Comisia să definească un set de proiecte regionale și programe transfrontaliere pentru cele trei țări din Caucazul de Sud în domenii precum transportul, mediul, cultura și societatea civilă, cu scopul de a oferi stimulente concrete pentru întărirea cooperării și a încrederii între părți;

37.  reamintește că toate țările din Caucazul de Sud fac parte, de asemenea, din inițiativa Sinergia Mării Negre, care întărește încrederea reciprocă dintre parteneri, prin promovarea cooperării regionale în anumite domenii, inclusiv prin programe transfrontaliere; subliniază importanța regiunii Mării Negre pentru UE și solicită Consiliului și Comisiei și în special VP/ÎR, să dezvolte idei și strategii pentru o cooperare mai puternică între toate țările de la Marea Neagră și pentru creșterea legăturilor cu Uniunea Europeană; în acest scop, recomandă crearea unei structuri instituționalizate sub forma unei Uniuni a Mării Negre;

38.  reafirmă că poziția Rusiei, Turciei și a SUA joacă un rol important în soluționarea conflictului din Caucazul de Sud; subliniază că Parteneriatul estic nu are ca scop izolarea Rusiei ci, dimpotrivă, vizează realizarea păcii, a stabilității și a progresului economic durabil pentru toate părțile implicate, aducând beneficii întregii regiuni și țărilor învecinate;

Aspecte legate de securitate și soluționarea pașnică a conflictelor

39.  consideră că acordarea de asistență în procesul de soluționare pașnică a conflictelor este esențială și că UE este bine plasată pentru a sprijini procesul de consolidare a încrederii, de reconstrucție și de reabilitare și are posibilitatea să implice comunitățile afectate; în această privință, crearea de spații pentru implicarea civică, nu doar între lideri, ci și între organizațiile civice, este fundamentală; în plus, consideră că este esențial să acorde în continuare atenție la nivel internațional tuturor conflictelor din regiune pentru a asigura soluționarea lor rapidă; recunoaște cooperarea regională ca fiind o condiție necesară pentru consolidarea încrederii și întărirea securității în conformitate cu prioritățile PEV; solicită tuturor părților să se angajeze pe deplin pe linia cooperării multilaterale a Parteneriatului Estic, fără a condiționa acest lucru de soluționarea definitivă a conflictelor;

40.  subliniază potențialul periculos al revărsării conflictelor înghețate în regiune; în acest context, recomandă organizarea unei Conferințe privind Securitatea și Cooperarea în Caucazul de Sud, care să includă toate țările în cauză și actorii regionali și globali relevanți, în vederea dezvoltării unui Pact de stabilitate pentru Caucazul de Sud;

41.  ia act de implicarea actuală a UE în procesele de soluționare a conflictelor din regiune și consideră că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona justifică asumarea unui rol mai proeminent de către UE; îl sprijină în totalitate pe dl Peter Semneby, Reprezentantul Special al UE pentru Caucazul de Sud; salută activitatea EUMM în Georgia și solicită intensificarea acțiunilor UE pentru a convinge Rusia și autoritățile relevante de facto să nu mai blocheze accesul EUMM în Oseția de Sud și Abhazia; consideră că UE are în prezent oportunitatea de a sprijini soluționarea conflictului din Nagorno-Karabah și subliniază importanța contribuției UE în această privință; prin urmare, consideră că este inevitabil ca rolul UE din cadrul Grupului de la Minsk să crească prin crearea unui mandat UE pentru copreședintele francez al Grupului de la Minsk; invită Comisia să exploreze posibilitatea de a acorda ajutor umanitar și asistență populației din regiunea Nagorno-Karabah, precum și PSI și refugiaților care au părăsit regiunea; solicită Comisiei și dlui Semneby, reprezentant special al UE, să aibă în vedere extinderea aceluiași tip de ajutor și de programe de diseminare a informației în Nagorno-Karabah, ca și în Abhazia și Oseția;

42.  invită VP/ÎR să urmărească îndeaproape evoluțiile din regiune și să se implice activ în procesul de soluționare a conflictelor; recunoaște activitatea desfășurată de Reprezentantul special pentru Caucazul de Sud și își exprimă speranța că Înalta Reprezentantă va asigura continuitatea și coerența acestei activități; încurajează Consiliul să ia în considerare posibila utilizare a instrumentelor PSAC pentru a-și accelera participarea în procesele de construire a păcii și de gestionare a conflictelor;

43.  invită Comisia să aibă în vedere posibilitatea acordării de sprijin financiar și tehnic substanțial pentru măsurile de consolidare și de promovare a încrederii dintre și în sânul populațiilor și de participare la reabilitarea și reconstrucția din toate regiunile afectate de conflict, de exemplu proiectele generatoare de venit și proiectele de integrare socioeconomică a PSI și a persoanelor care se întorc, pentru reabilitarea locuințelor și în scopuri de dialog și mediere, precum și pentru a continua elaborarea și susținerea proiectelor societății civile care au drept scop promovarea reconcilierii și a contactelor dintre populațiile locale și a contactelor interpersonale;

Democratizarea, drepturile omului și statul de drept

44.  sprijină acordarea de fonduri și de asistență de către UE în regiune pentru a promova aceste principii și procese și consideră că această asistență UE ar trebui să aibă loc în cadrul condiționalității politice, ca de exemplu progresele în dialogul și reforma politică și în procesele de democratizare; avertizează cu privire la posibilitatea utilizării conflictelor de către guverne pentru a distrage interesul comunității internaționale de la problemele interne;

45.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că angajamentele incluse în pachetele de condiționalitate politică sunt respectate, ca de exemplu angajamentul specific asumat de Guvernul georgian de a da un nou impuls reformelor democratice incluse în asistența UE după terminarea conflictelor, convenite între Comisie și Georgia în ianuarie 2009, și să prezinte rapoarte în mod periodic Parlamentului European cu privire la progresele înregistrate;

46.  salută activitatea Grupului UE de consultanță la nivel înalt pentru Armenia; salută posibilitatea de a acorda asistență financiară sporită în cadrul acordului Parteneriatului estic, inclusiv în vederea pregătirii negocierii noilor Acorduri de asociere cu UE și invită Comisia să studieze posibilitatea de a oferi, de asemenea, asistență adaptată Azerbaidjanului și Georgiei;

47.  consideră că ar trebui acordată o atenție sporită drepturilor minorităților și grupurilor vulnerabile și încurajează Armenia, Azerbaidjanul și Georgia să implementeze programe educaționale publice în domeniul drepturilor omului care să promoveze valorile toleranței, pluralismului și diversității, inclusiv respectarea drepturilor minorităților sexuale și ale altor grupuri marginalizate și stigmatizate;

48.  își exprimă îngrijorarea cu privire la refuzul Eutelsat de a difuza serviciul în limba rusă al canalului public georgian, întrucât acest refuz pare să fie motivat politic; subliniază faptul că acest refuz asigură un monopol de facto asupra transmisiunii prin satelit către publicul regional vorbitor de limbă rusă operatorului Intersputnik și principalului său client, Gazprom Media Group; subliniază că este extrem de important ca, într-o societate democratică și pluralistă, libertatea de exprimare a mass-mediei independente să nu fie împiedicată;

49.  recunoaște rolul potențial al Forumului societății civile pentru Parteneriatului estic drept forum de promovare a unei societăți civile autentice și de consolidare a implicării acestuia în statele din regiune și invită Comisia să se asigure că Forumul primește suficient sprijin financiar; atrage atenția cu privire la importanța finanțării proiectelor societății civile și a rolului pe care îl au delegațiile UE în regiune în ceea ce privește selectarea acestora, precum și asupra importanței pe care o pot avea aceste proiecte în promovarea contactelor la nivel regional;

Cooperarea economică și dezvoltarea socială

50.  consideră că UE ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea economică, comerțul și investițiile din regiune și că politica comercială reprezintă un factor fundamental în stabilitatea politică și dezvoltarea economică și că aceasta va conduce la o reducere a sărăciei în Caucazul de Sud; consideră că negocierea și crearea unei Zone de liber-schimb aprofundat și cuprinzător ar putea juca un rol foarte important în acest sens; invită Comisia să aibă în vedere eventuale modalități de a acorda asistență țărilor în regiune în pregătirea, negocierea și, ulterior, aplicarea, inclusiv susținerea angajamentelor prevăzute de viitoarele acorduri de liber-schimb aprofundate și cuprinzătoare (DCFTA), precum și să ofere în timp util o evaluare cuprinzătoare a impactului social și ecologic al acestor acorduri; în plus, încurajează țările din Caucazul de Sud să ia în considerare instituirea unei zone reciproce de liber schimb;

51.  subliniază situația geopolitică din Armenia, Georgia și Azerbaidjan în relație cu Uniunea Europeană, Turcia în calitate de țară candidată la UE, Rusia și Iran; consideră comerțul ca fiind una dintre componentele-cheie ale politicii globale a UE pentru promovarea stabilității politice, a respectării drepturilor omului, a creșterii economice durabile și a prosperității și este de opinie că dimensiunea regională a strategiei UE pentru Caucazul de Sud solicită o abordare regională în negocierile privind acordurile comerciale; invită Comisia să identifice zonele comune de interes economic care pot depăși divergențele, facilita dialogul și promova cooperarea regională; solicită ca UE să-și asume angajamente mai importante și să se implice mai profund în vederea stimulării integrării acestei regiuni, întrucât în prezent Comunitatea are competențe exclusive în materie de politică comercială;

52.  salută încheierea în mai 2008 a studiilor de fezabilitate pentru Georgia și Armenia, în care se arată că acordurile de liber schimb consistente și cuprinzătoare (DCFTA) ar aduce acestor țări și UE beneficii economice semnificative, aceste studii permițând Comisiei să inițieze o fază pregătitoare pentru viitoarele negocieri privind DCFTA; încurajează Georgia, Armenia și Azerbaidjanul să realizeze progrese mai consistente în aplicarea planurilor lor de acțiune PEV și în îndeplinirea recomandărilor Comisiei, în special în ceea ce privește îmbunătățirea capacității administrative și instituționale și punerea în aplicare a reformelor în materie de reglementare (în special în ceea ce privește nivelul scăzut al protecției proprietății intelectuale în toate cele trei țări), acestea aflându-se printre condițiile prealabile necesare pentru o punere în aplicare eficace a unor FTA atât de ambițioase și pentru menținerea efectelor acestora; consideră că încheierea unor acorduri de liber schimb cu Georgia, Armenia și Azerbaidjan ar putea duce nu numai la o creștere economică, ci ar putea, de asemenea, să crească investițiile străine, să creeze noi locuri de muncă și să elimine sărăcia;

53.  reamintește că securitatea energetică este o preocupare comună; îndeamnă UE, prin urmare, să acorde un sprijin mai puternic proiectelor energetice din regiune în conformitate cu standardele europene care cuprind proiecte de promovare a eficienței energetice și de dezvoltare a surselor alternative de energie; să-și intensifice cooperarea cu privire la aspectele energetice și să adopte măsuri ferme pentru a realiza coridorul energetic sudic, inclusiv încheierea cât mai curând posibil a proiectului conductei Nabucco; invită Comisia, să se asigure, de asemenea, că proiectele de energie și transport din Caucazul de Sud promovează relațiile dintre cele trei țări și nu sunt o cauză de excludere a anumitor comunități; reafirmă importanța inițiativei de la Baku și a programelor corespunzătoare de asistență, INOGATE și TRACECA;

54.  subliniază faptul că stabilitatea politică este esențială pentru furnizarea sigură și neîntreruptă de resurse energetice pentru a asigura condiții adecvate pentru dezvoltarea infrastructurii; în acest sens, reamintește că coridorul dublu energetic alcătuit din conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) și Baku-Tbilisi-Erzerum (BTE) contribuie la apropierea dintre UE și regiunea caspică; solicită reînnoirea acordurilor bilaterale existente sau a memorandumurilor de înțelegere încheiate cu cele trei țări din Caucazul de Sud în domeniul energiei și includerea unei „clauze de securitate energetică”, prin care să se stabilească un cod de conduită și măsuri specifice în caz de perturbări ale energiei; consideră că furnizarea energiei și dispozițiile de tranzit ar trebui să fie o componentă în negocierile acordurilor de asociere cuprinzătoare cu aceste țări;

55.  reafirmă importanța contactelor interpersonale și a programelor de mobilitate, în special a celor care vizează tineretul, precum și a programelor de înfrățire cu regiunile UE și cu comunitățile locale care cuprind minorități naționale ce dețin un grad ridicat de autonomie; consideră că este necesară o creștere semnificativă a numărului de studenți, profesori și cercetători implicați în programele de mobilitate; salută încheierea acordurilor de readmisie și de facilitare a acordării vizelor cu Georgia și invită Consiliul și Comisia să înregistreze progrese pentru a facilita procesul de acordare a vizelor și acordurile de readmisie cu Armenia și Azerbaidjan;

56.  reafirmă că este necesar ca UE să dezvolte o strategie pentru Caucazul de Sud, având în vedere importanța regiunii pentru UE și rolul potențial pe care îl are UE în promovarea în continuare a dezvoltării regiunii și în soluționarea conflictelor sale;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afacerile externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443. (2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 53. (3) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (4) Texte adoptate, P7_TA(2009)0120. (5) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 26. (6) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 7. (7) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 67.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la libertatea religioasă în Pakistan

P7_TA(2010)0194 RC-B7-0271/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind drepturile omului și democrația în Pakistan, în special cele din 12 iulie(1), 25 octombrie(2) și 15 noiembrie 2007(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului adoptate la 16 noiembrie 2009 cu privire la libertatea religioasă sau a credinței în care se subliniază importanța strategică a acestei libertăți și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere Declarația comună UE-Pakistan din 17 iunie 2009 în care ambele părți au subliniat importanța unei strategii integrate pe termen lung, care să includă dezvoltarea socială și economică și statul de drept, precum și să recunoască importanța mijloacelor nemilitare în combaterea terorismului,

–  în perspectiva celui de al doilea Summit UE-Pakistan din 4 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția referitoare la „combaterea defăimării religiilor”, adoptată cu o majoritate foarte strânsă de Consiliul ONU pentru drepturile omului la 26 martie 2009, propusă anual de Pakistan în numele Organizației Conferinței Islamice (OCI),

–  având în vedere declarația din 4 aprilie 2010 a Înaltei Reprezentante a UE, Catherine Ashton, cu privire la atacurile din Pakistan, precum și declarația sa din 20 aprilie 2010 cu privire la adoptarea celui de-al 18-lea amendament constituțional,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință din 1981,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că promovarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii fundamentale ale Uniunii Europene și oferă o bază comună în relațiile sale cu țările terțe;

B.  întrucât religia majoritară și de stat în Pakistan este islamismul sunni, iar printre minoritățile religioase se numără creștini, hinduși, sikhși, șiiți, ahmadiși, budiști, parsiși, bahaiști și alţii;

C.  întrucât Pakistanul este una dintre țările-cheie în lupta împotriva terorismului și a răspândirii extremismului violent;

D.  întrucât stabilitatea sa internă și instituțiile sale democratice sunt puse la grea încercare de numărul crescând de atacuri violente ale extremiștilor, atacuri care au loc aproape zilnic;

E.  întrucât amenințarea continuă a forțelor musulmane radicale care operează de ambele părți ale frontierelor dintre Pakistan și Afganistan fac și mai necesare eforturile internaționale concertate de sprijinire și învigorare a dezvoltării sociale și economice în Pakistan;

F.  întrucât egalitatea în drepturi pentru minorități făcea parte din viziunea părintelui fondator al Pakistanului, Mohammed Ali Jinnah, exprimată în discursul său rostit în fața Adunării constitutive în 1947: „Poți aparține oricărei religii, caste sau credințe – acest lucru nu are nimic de-a face cu afacerile statului… Plecăm de la un principiu fundamental, și anume că suntem toți cetățeni, și cetățeni ai aceluiași stat”;

G.  întrucât capitolul referitor la drepturile fundamentale din Constituția Pakistanului din 1973 garantează „libertatea de a profesa o religie și de a gestiona instituții religioase” (articolul 20), egalitatea pentru toți cetățenii (articolul 25) și „drepturile și interesele legitime ale minorităților” (articolul 26);

H.  întrucât, pe de altă parte, articolul 260 din Constituție face diferența dintre musulmani și nemusulmani, permițând astfel discriminarea pe criterii religioase;

I.  întrucât rapoarte și anchete realizate de agenții independente relevă că minoritățile din Pakistan sunt private de libertăți civile de bază și nu beneficiază de oportunități egale în ceea ce privește locurile de muncă, educația și reprezentarea politică;

J.  întrucât se estimează că peste 85% din femeile din Pakistan se confruntă cu abuzuri în familie, inclusiv abuzuri fizice și psihologice; întrucât violența împotriva fetelor și femeilor, inclusiv violurile, violența în familie și căsătoriile forțate, creează în continuare probleme grave, unele dintre ele putând fi atribuite legii sharia;

K.  întrucât Guvernul pakistanez l-a numit pe Shahbaz Bhatti, un purtător de cuvânt al minorităților și membru al Parlamentului pakistanez, în funcția de ministru federal pentru minorități în noiembrie 2008, incluzând pentru prima dată această funcție în cadrul Guvernului;

L.  întrucât în perioada de după noiembrie 2008 Guvernul pakistanez a creat o cotă de 5% pentru minorități în sectorul posturilor federale, a recunoscut sărbători legale nemusulmane, a declarat data de 11 august Ziua națională a minorităților și a rezervat locuri în Senat pentru reprezentanți ai minorităților;

M.  întrucât la 25 decembrie 2009 președintele Asif Ali Zardari a reafirmat angajamentul Partidului Popular Pakistanez de a respecta drepturile tuturor persoanelor aparținând unor minorități de fi tratate ca cetățeni egali;

N.  întrucât există o contradicție între angajamentul Guvernului pakistanez față de libertatea religioasă și rolul important pe care îl joacă în OCI în sprijinirea agendei privind „combaterea defăimării religiilor” în fața ONU;

O.  întrucât dispozițiile legale cunoscute ca „legile privind blasfemia”, introduse în 1982 și 1986, subminează drepturile fundamentale religioase și ale minorităților care sunt acordate prin Constituție; întrucât Codul penal pakistanez (articolul 295 C) prevede pedeapsa cu moartea sau încarcerarea pe viață pentru cazurile de blasfemie;

P.  întrucât legile privind blasfemia sunt utilizate în mod abuziv de grupurile extremiste și de cei care doresc să se răzbune din motive personale și au dus la intensificarea violenței împotriva minorităților religioase, în special a ahmadișilor, dar și a creștinilor, hindușilor, sikhșilor, șiiților, budiștilor, parsișilor, bahaiștilor, precum și împotriva unor cetățeni cu spirit critic, care îndrăznesc să se împotrivească injustiției;

Q.  întrucât marea majoritate a persoanelor acuzate în temeiul legilor privind blasfemia sunt musulmani, dar acuzațiile împotriva unor persoane aparținând cultelor minoritare pot declanșa acte de violență disproporționate împotriva întregii lor comunități; întrucât astfel de acuzații de blasfemie au condus la violențele anticreștine în masă din Gojra și Korian din vara lui 2009, care au lăsat în urmă opt morți și cel puțin 100 de case distruse;

R.  întrucât în 2009 au fost acuzate de blasfemie 76 de persoane, în 25 de cazuri înregistrate, din care 17 persoane au fost acuzate în temeiul articolului 295 C din Codul penal pakistanez;

S.  întrucât avocații și activiștii din domeniul drepturilor omului din Pakistan primesc adeseori amenințări cu moartea și sunt hărțuiți, avocații care apără persoanele acuzate de blasfemie fiind deosebit de vulnerabili la astfel de riscuri; întrucât multe dintre persoanele care au fost achitate trebuie să își petreacă restul vieții ascunzându-se;

T.  întrucât în august 2009 prim-ministrul pakistanez, Yousuf Raza Gilani, a anunțat crearea unei comisii pentru revizuirea și îmbunătățirea „legislației care aduce prejudicii armoniei religioase”, făcând aluzie în declarația sa la legile privind blasfemia din 1982 și 1986; întrucât, cu toate acestea, nu s-a propus încă o astfel de revizuire;

U.  întrucât musulmanii ahmadiyya din Pakistan sunt deseori victimele unor acte de discriminare și persecuție pe baza dispozițiilor anti-ahmadiyya de la articolul 298 din Codul penal pakistanez, un exemplu recent fiind uciderea unui profesor ahmadi pensionar de către oameni înarmați și mascați, la 5 ianuarie 2010;

V.  întrucât Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984 sunt în curs de a fi ratificate de către Guvernul pakistanez,

1.  salută măsurile în favoarea minorităților religioase luate de Guvernul pakistanez din noiembrie 2008, precum fixarea unei cote de 5 % pentru minorități în sectorul posturilor federale, recunoașterea unor sărbători legale nemusulmane și declararea Zilei naționale a minorităților;

2.  sprijină eforturile ministrului federal pentru minorități de creare a unei rețele de comitete locale pentru armonie interreligioasă menite să promoveze dialogul și să reducă tensiunile religioase; invită toate celelalte niveluri ale administrației, inclusiv statele, să sprijine pe deplin aceste măsuri;

3.  salută angajamentul exprimat de prim-ministrul Pakistanului de a acorda drepturi de proprietate locuitorilor minoritari din cartierele sărace din Islamabad;

4.  salută angajamentul Guvernului pakistanez de a acorda locuri în Senat minorităților, precum și femeilor reprezentante ale grupurilor minorităților și speră ca aceste angajamente să fie onorate;

5.  invită Guvernul pakistanez să revizuiască practica menționării religiei cetățenilor în toate noile pașapoarte pentru a evita orice practici discriminatorii;

6.  își exprimă solidaritatea cu Guvernul pakistanez în lupta împotriva terorismului și a răspândirii extremismului violent;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că legile privind blasfemia – care pot atrage pedeapsa cu moartea în Pakistan și care sunt adesea utilizate pentru a justifica cenzura, inculparea, persecuția și, în anumite cazuri, uciderea membrilor minorităților politice, rasiale și religioase – pot face obiectul unor abuzuri care afectează locuitorii de toate religiile din Pakistan;

8.  invită Guvernul pakistanez să revizuiască în detaliu legile privind blasfemia și aplicarea lor actuală, precum și, printre altele, articolul 295 C din Codul penal care prevede pedeapsa obligatorie cu moartea pentru cei găsiți vinovați de blasfemie și, între timp, să pună în aplicare modificările sugerate de ministerul federal pentru minorități;

9.  invită Guvernul să își respecte promisiunea din 2008 de a comuta toate condamnările la moarte în pedepse cu închisoarea, ca un prim pas în direcția abolirii pedepsei cu moartea;

10.  reamintește declarația repetată a Comisiei, ca răspuns la întrebările scrise din partea deputaților, că urmărește îndeaproape reacția Guvernului pakistanez la violențele în masă provocate de acuzațiile de blasfemie în Gojra și Korian; invită, de asemenea, Comisia să solicite detalii ale progreselor tangibile realizate, în special în ceea ce privește urmărirea în justiție a vinovaților;

11.  își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la discriminarea și persecutarea continuă a comunității ahmadiyya din Pakistan și invită Guvernul pakistanez să abroge articolul 298 din Codul penal pakistanez, care afectează grav viața de zi cu zi a acestei comunități, și să descurajeze manifestările incendiare de tipul conferințelor din Lahore cu tema „Sfârșitul profeției”;

12.  solicită autorităților pakistaneze să aplice integral hotărârea Curții Supreme a Pakistanului prin care li se solicită să asigure înregistrarea tuturor alegătorilor eligibili pe noile liste electorale, inclusiv a musulmanilor ahmadiyya;

13.  este îngrijorat de posibila folosire abuzivă la nivelul ONU a campaniei „Combaterea defăimării religiei”, atrăgând atenţia asupra concluziilor Consiliului din 16 noiembrie 2009;

14.  invită Guvernul pakistanez să ratifice integral și fără rezerve Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante din 1984; consideră că libertatea religiei, astfel cum este înscrisă în Pactul ONU, oferă cadrul și referințele adecvate la care ar trebui să adere toate părțile semnatare, acordând protecție cetățenilor lor pentru a le permite să își exercite liber religia;

15.  invită Guvernul să garanteze minorităților respectarea drepturilor omului menționate în Constituție și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special la articolul 18, care prevede că „orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie”;

16.  sprijină orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă autoritățile politice și religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a extremismului violent;

17.  solicită Guvernului pakistanez să pună în aplicare reformele propuse ale sistemului de învățământ și să reglementeze și să inspecteze școlile „madrasa”; invită autoritățile pakistaneze să elimine din manualele aprobate de departamentul responsabil de programa școlară națională din cadrul Ministerului Educației toate elementele care promovează ura, superioritatea religioasă și defăimarea religiei;

18.  invită Guvernul pakistanez să faciliteze o vizită în Pakistan a raportoarei speciale a ONU pentru libertatea religiei sau a credinței, Asma Jahangir;

19.  invită Consiliul și Comisia să includă drepturile minorităților din Pakistan pe ordinea de zi a summitului ce va avea loc în curând cu scopul de a lansa o reformă rapidă a legislației privind blasfemia discriminatorie;

20.  invită Consiliul să includă toleranța religioasă în societate pe lista subiectelor discutate în cadrul dialogului cu Pakistan în vederea combaterii terorismului, acest aspect fiind de cea mai mare importanță în lupta pe termen lung împotriva extremismului religios;

21.  invită statele membre și Comisia Europeană să acorde în continuare sprijin financiar organizațiilor de apărare a drepturilor omului și apărătorilor acestora și să elaboreze măsuri practice pentru a sprijini mișcarea în creștere a societății civile din Pakistan împotriva legilor privind blasfemia și a altor reglementări discriminatorii;

22.  reamintește declarația repetată a Comisiei, ca răspuns la întrebările scrise din partea deputaților, că urmărește îndeaproape reacția Guvernului pakistanez la actele de violență anticreștine din Gojra și Korian și invită Comisia să solicite detalii ale progreselor tangibile realizate, în special în ceea ce privește urmărirea în justiție a vinovaților;

23.  invită Consiliul și Comisia să insiste ca Guvernul pakistanez să respecte clauza privind democrația și drepturile omului inclusă în Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan; solicită Comisiei să prezinte un raport privind punerea în aplicare a Acordului de cooperare și a clauzei privind democrația și drepturile omului;

24.  solicită Consiliului să sprijine Guvernul pakistanez să își dezvolte Ministerul pentru Drepturile Omului și să instituie o Comisie Națională pentru Drepturile Omului eficace, independentă și autoritară;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0351. (2) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 666. (3) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 434.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la Thailanda

P7_TA(2010)0195 RC-B7-0278/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite cu privire la recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții de aplicare a legii din 1990,

–  având în vedere declarațiile din 8 și 13 aprilie 2010 ale Înaltei Reprezentante a UE, Catherine Ashton, cu privire la situația politică din Thailanda,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ASEAN din 12 aprilie 2010 cu privire la situația din Thailanda,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Thailanda a fost martora unor ciocniri violente între demonstranții numiți „cămășile roșii”, pe de o parte, și guvern, împreună cu armata sprijinită de mișcarea „cămășile galbene”, pe de altă parte, în care și-au pierdut deja viața peste 60 de persoane, iar alte peste 1700 de persoane au fost rănite;

B.  întrucât a fost declarată starea de urgență în peste 20 de provincii din toată țara;

C.  întrucât la 10 aprilie 2010 în Bangkok au izbucnit ciocniri violente între demonstranți și forțele de securitate;

D.  întrucât la 3 mai 2010 Prim Ministrul Abhisit Vejjajiva a prezentat o foaie de parcurs cu un plan în cinci puncte care trebuia să culmineze cu organizarea alegerilor generale la 14 noiembrie 2010;

E.  întrucât începând cu 13 mai 2010 în Bangkok a avut loc un nou val de violențe între demonstranții militanți și forțele de securitate;

F.  întrucât starea de urgență declarată de guvernul thailandez a avut ca rezultat cenzurarea unui post de televiziune prin satelit și a mai multor posturi de radio și televiziune și site-uri pe internet; întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la pericolul care amenință libertatea presei și a reafirmat că libertatea de exprimare este un drept fundamental, consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

G.  întrucât o operațiune militară a armatei lansată la 19 mai 2010 în scopul creării unui coridor de securitate în jurul taberei principale a demonstranților s-a soldat cu moartea mai multor persoane, inclusiv a unui jurnalist italian, precum și cu rănirea a zeci de persoane;

H.  întrucât Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite Ban Ki-Moon și-a exprimat îngrijorarea cu privire la aceste violențe și a făcut apel atât la protestatari, cât și la autoritățile thailandeze să facă tot posibilul pentru a evita noi violențe și noi victime; întrucât Vietnamul, care deține președinția ASEAN, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la înrăutățirea situației din Thailanda și a făcut apel la toate părțile implicate să evite violențele și să ajungă la reconciliere,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la conflictul violent dintre demonstranți și forțele de securitate din Thailanda, conflict care amenință democrația din această țară, și își exprimă solidaritatea cu poporul thailandez și cu toate familiile care au pierdut persoane iubite în ultimele săptămâni;

2.  reamintește că Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite privind recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții de aplicare a legii prevăd că autoritățile trebuie să aplice, în măsura posibilului, mijloace lipsite de violență înainte de a recurge la utilizarea forței și a armelor de foc și că, de fiecare dată când utilizarea legală a forței și a armelor de foc este inevitabilă, autoritățile trebuie să acționeze moderat și proporțional cu gravitatea infracțiunii;

3.  face apel la toate părțile implicate să dea dovadă de moderație maximă și să pună capăt violențelor politice;

4.  salută decizia guvernului thailandez de a înființa un comitet compus din experți legiști și reprezentanți ai instituțiilor academice pentru a cerceta decesele care au avut loc în timpul incidentelor din 10 aprilie 2010 și invită guvernul să extindă aceste cercetări pentru a include și decesele recente; sprijină inițiativa Ministerului Dezvoltării Sociale și al Securității Umane de a înființa un centru care să ofere asistență persoanelor rănite și rudelor celor uciși în ciocnirile dintre agenții statului și susținătorii Frontului Unit pentru Democrație împotriva Dictaturii;

5.  ia act de foaia de parcurs prezentată de Prim Ministrul Abhisit Vejjajiva la 3 mai 2010;

6.  solicită guvernului thailandez să se asigure că declararea stării de urgență nu duce la limitarea disproporționată impusă drepturilor fundamentale și libertăților individuale; solicită guvernului thailandez să pună capăt cenzurii și limitării dreptului la libera exprimare;

7.  îndeamnă toate părțile să inițieze imediat un dialog constructiv pentru a negocia o soluție rapidă și pentru a soluționa criza actuală prin mijloace pașnice și democratice;

8.  salută convocarea de către Comisia Națională pentru Drepturile Omului a unei reuniuni consultative cu participarea unor intelectuali, a unor reprezentanți ai mișcărilor sociale, a unor lideri religioși și a celor patru foști prim-miniștri, Anand Panyarachun, Banharn Silapa-acha, Chavalit Yongchaiyudh și Chuan Leekpai, pentru a căuta și a prezenta o soluție în vederea încheierii crizei;

9.  subliniază dorința sa de a sprijini democrația în Thailanda, având în vedere relațiile excelente dintre UE și Thailanda și rolul Thailandei ca sursă de prosperitate și stabilitate în regiune;

10.  îndeamnă comunitatea internațională să depună toate eforturile pentru a pune capăt violențelor; îndeamnă Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația politică și să își coordoneze acțiunile cu ASEAN pentru a promova dialogul și a consolida democrația în Thailanda;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, guvernului thailandez, Secretarului General al ASEAN și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 mai 2010 referitoare la situația din Birmania/Myanmar

P7_TA(2010)0196 RC-B7-0283/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Birmania/Myanmar,

–  având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere articolul 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere declarația Raportorului Special al ONU, Tomás Ojea Quintana, din 5 mai 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului European privind Birmania/Myanmar adoptate în cadrul celei de a 3009-a Reuniuni a Consiliului Afaceri Externe, care a avut loc la Luxemburg la 26 aprilie 2010,

–  având în vedere declarația Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton, din 1 martie 2010 privind respingerea de către Curtea Supremă a Birmaniei/Myanmar a apelului depus de Aung San Suu Kyi,

–  având în vedere declarația Președintelui emisă în cadrul celui de-al 16-lea Summit ASEAN, care s-a desfășurat la Hanoi la 9 aprilie 2010,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European – Declarația privind Birmania/Myanmar, din 19 iunie 2009,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European privind Birmania/Myanmar, adoptate în cadrul celei de a 2398-a Reuniuni a Consiliului Afaceri Generale, care a avut loc la Luxemburg, la 27 aprilie 2009,

–  având în vedere declarația Președinției UE din 23 februarie 2009 care îndeamnă la un dialog amplu între autoritățile și forțele democrate din Birmania/Myanmar,

–  având în vedere raportul din 28 august 2009 al Secretarului General al ONU privind situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar,

–  având în vedere Rezoluția din 26 martie 2010 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU privind situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar,

–  având în vedere declarația Președinției, emisă în numele Uniunii Europene la 14 mai 2009, privind arestarea lui Aung San Suu Kyi,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  având în vedere anunțul autorităților din Birmania cu privire la desfășurarea, în 2010, de alegeri naționale, primele după cele din 1990;

B.  întrucât, în forma în care au fost publicate, cele cinci legi electorale și cele patru decrete încalcă toate principiile democratice și fac imposibilă desfășurarea unor alegeri libere, în special prin excluderea celor 2200 de prizonieri politici cunoscuți ai țării; întrucât membrilor ordinelor religioase din Birmania/Myanmar, inclusiv unui număr de aproximativ 400 000 de călugări budiști, nu li se acordă, în mod explicit, dreptul de vot, accentuând discriminarea continuă de către junta militară din motive religioase sau legate de statut;

C.  întrucât aceste legi reprezintă o încălcare a principiilor privind libertatea de expresie și dreptul de asociere; întrucât agențiilor de presă birmane, cu sediul în străinătate, care reprezintă principala sursă de informare a poporului birman, li se interzice în continuare să opereze în Birmania/Myanmar;

D.  întrucât legile respective se bazează pe Constituția din 2010, care garantează impunitate pentru crimele comise de actualul regim și prevede suspendarea absolută a drepturilor fundamentale în timpul stării de urgență, pe o perioadă nedeterminată; întrucât noua constituție a Birmaniei/Myanmar vizează menținerea dictaturii civile, nu acordă drepturi umane și nu oferă nicio perspectivă de schimbare reală;

E.  întrucât orice exprimare a unor opinii politice dizidente este reprimată în mod brutal, sistematic (de exemplu, prin arestări arbitrare, procese injuste, pedepse cu închisoarea, tortură și execuții extrajudiciare);

F.  întrucât alegerile nu pot fi considerate libere și corecte dacă opoziția nu ia parte la acestea;

G.  întrucât Liga Națională pentru Democrație (LND), care a fost câștigătoare în cadrul ultimelor alegeri democrate, a decis, ca urmare a condițiilor de participare impuse, boicotarea alegerilor anunțate pentru 2010; întrucât LND a fost desființată prin lege, la 6 mai 2010, ca urmare a faptului că nu s-a înscris la alegeri;

H.  având în vedere declarația emisă în cadrul celui de-al 16-lea Summit ASEAN, în care se subliniază importanța reconcilierii și desfășurării de alegeri generale libere, periodice și deschise tuturor;

I.  întrucât Raportorul Special al ONU pentru Birmania/Myanmar a condamnat încălcările „flagrante și sistematice” ale drepturilor omului comise de dictatura din Birmania/Myanmar, declarând că acestea constituie „o politică de stat în care sunt implicate, la toate nivelurile, autorități din partea executivului, armatei și puterii judecătorești”, solicitând înființarea unei comisii ONU de anchetă a crimelor de război și crimelor împotriva umanității comise de regimul dictatorial;

J.  întrucât guvernul Birmaniei/Myanmar continuă să refuze solicitările repetate, adresate de-a lungul a mai multor luni de Reprezentantul Special al UE pentru Birmania, de a primi permisiunea pentru a vizita țara și a iniția un dialog;

K.  întrucât, din 2003, guvernul Birmaniei/Myanmar a respins absolut toate propunerile Organizației Națiunilor Unite și ale comunității internaționale de reformare a „planului pentru democrație”, care cuprinde șapte etape;

L.  întrucât, în prezent, 2 200 de prizonieri politici sunt închiși ca urmare a participării acestora la activități de pace în Birmania/Myanmar și întrucât unui număr de peste 140 de prizonieri politici li se refuză, în mod deliberat, tratamentul medical, printre aceștia aflându-se Ko Mya Aye, liderul organizației „88 Generation Student group”, care suferă de o afecțiune cardiacă foarte gravă;

M.  întrucât armata continuă să săvârșească încălcări ale drepturilor omului împotriva civililor aflați în zone de conflict etnic, cum ar fi execuții extrajudiciare, muncă forțată și violență sexuală;

N.  întrucât atacurile împotriva civililor care aparțin minorității etnice din Birmania/Myanmar de EST continuă, având drept urmare strămutarea a mii de persoane, multe dintre acestea neavând acces la ajutorul transfrontalier acordat de țările vecine, din cauza restricțiilor impuse de regimul dictatorial în ceea ce privește asistența umanitară;

O.  întrucât Aung San Suu Kyi, liderul partidului de opoziție LND, se află în arest la domiciliu din 2003; întrucât, la 14 mai 2009, autoritățile au arestat-o sub acuzația de încălcare a condițiilor de arest la domiciliu, întrucât aceasta i-a permis lui John Yettaw, cetățean american, să o viziteze; întrucât, la 11 august 2009, un tribunal penal din cadrul închisorii Insein a condamnat-o pe Aung San Suu Kyi la 3 ani de închisoare pentru încălcarea condițiilor de arest la domiciliu, această sentință fiind apoi redusă la 18 luni de arest la domiciliu; întrucât la, 1 martie 2010, Curtea Supremă a Birmaniei/Myanmar a respins apelul depus de Aung San Suu Kyi privind sentința injustă care i-a fost aplicată în 2009;

P.  întrucât UE rămâne un important donator în favoarea Birmaniei/Myanmar și este dispusă să sporească asistența acordată cetățenilor țării cu scopul de a îmbunătăți condițiile sociale și economice ale acestora;

Q.  întrucât ECHO a redus finanțarea acordată refugiaților aflați la granița dintre Thailanda și Birmania, în ciuda faptului că numărul refugiaților a rămas constant, și nu mai acordă finanțare internatelor din taberele de refugiați;

R.  întrucât Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Adunarea generală a Organizației Națiunilor Unite, Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, Uniunea Europeană și multe guverne au declarat că problemele Birmaniei pot fi soluționate printr-un dialog tripartit corespunzător între Aung San Suu Kyi și LND, adevărați reprezentanți ai minorităților etnice și guvernul Birmaniei/Myanmar; întrucât guvernul Birmaniei/Myanmar refuză să ia parte la un astfel de dialog;

1.  își reafirmă angajamentul ferm față de populația Birmaniei/Myanmar;

2.  condamnă desfășurarea de alegeri în condiții absolut nedemocratice și pe baza unor norme care exclud principalul partid de opoziție și privează sute de mii de cetățeni birmani de dreptul de a vota și de a candida la alegeri, într-o încercare evidentă de a exclude întreaga opoziție a țării de la alegeri;

3.  deplânge faptul că, în conformitate cu noua constituție, armatei îi vor fi garantate cel puțin 25% din locurile în parlament și aceasta va avea puterea de a suspenda libertăți civile și autoritatea de a legifera ori de câte ori consideră că acest lucru este în interesul securității naționale;

4.  îndeamnă cu fermitate guvernul din Birmania/Myanmar să ia fără întârziere măsurile necesare pentru a garanta un proces electoral liber, echitabil și transparent, inclusiv participarea la procesul electoral a tuturor persoanelor cu drept de vot, a tuturor partidelor politice și a tuturor celorlalte părți interesate, precum și să accepte prezența observatorilor internaționali; solicită abrogarea legii electorale publicate în martie 2010 care face imposibilă organizarea de alegeri libere și transparente;

5.  solicită autorităților din Birmania/Myanmar să țină seama de apelurile comunității internaționale pentru a permite lui Aung San Suu Kyi și tuturor prizonierilor de conștiință să participe la procesul politic;

6.  îndeamnă comunitatea internațională să depună toate eforturile pentru a garanta organizarea unor alegeri libere și democratice;

7.  solicită insistent guvernului Birmaniei/Myanmar să elimine restricțiile privind libertatea de întrunire, de asociere, de circulație și de exprimare, inclusiv cele privind o mass-media liberă și independentă, în special prin asigurarea unui acces liber și neîngrădit la serviciile de Internet și de telefonie mobilă și interzicerea cenzurii;

8.  condamnă cu fermitate cazurile sistematice, care au loc în prezent, de încălcare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a drepturilor democratice fundamentale ale populației din Birmania/Myanmar; solicită autorităților din Birmania/Myanmar să pună capăt încălcărilor drepturilor internaționale ale omului și ale dreptului umanitar;

9.  îndeamnă autoritățile din Birmania/Myanmar să elibereze fără întârziere și necondiționat și să restabilească toate drepturile politice ale prizonierilor de conștiință, precum și să se abțină de la alte arestări din motive politice;

10.  solicită Înaltei Reprezentante și statelor membre să sprijine în mod public recomandarea Raportorului Special al ONU pentru Birmania/Myanmar privind înființarea unei comisii ONU de anchetă a crimelor de război și crimelor împotriva umanității care au fost comise în Birmania/Myanmar, și să includă această solicitare în propunerea de rezoluție care urmează să fie discutată la Adunarea Generală a ONU din 2010;

11.  subliniază că provocările politice și socioeconomice cu care se confruntă Birmania/Myanmar nu pot fi soluționate decât printr-un dialog real între toate părțile interesate, inclusiv între minoritățile etnice și opoziție;

12.  subliniază importanța deosebită a unui veritabil proces de dialog și de reconciliere națională în contextul tranziției spre democrație; solicită guvernului din Birmania/Myanmar să inițieze fără întârziere un real dialog cu toate partidele politice și cu minoritățile etnice; salută, în acest context, eforturile de mediere depuse de Secretarul General al ONU și de Raportorul Special al ONU pentru Birmania/Myanmar;

13.  îndeamnă guvernele Chinei, Indiei și Rusiei să se folosească de importanta influență economică și politică pe care o au asupra autorităților birmane pentru a determina realizarea unor progrese substanțiale în această țară și să înceteze furnizarea de arme și de alte resurse strategice către această țară; invită guvernele țărilor ASEAN și Chinei, care au o „relație privilegiată” cu Birmania/Myanmar, să se folosească de bunele oficii, în special pentru a încerca să pună capăt politicii Birmaniei de epurare etnică a minorității Rohingya care a avut drept consecință faptul că sute de mii de persoane au fugit peste graniță în Bangladesh, agravând situația dificilă a populației extrem de sărace din regiunea Cox Bazaar;

14.  își exprimă sprijinul ferm pentru continuarea activității Reprezentantului Special al UE și invită autoritățile din Birmania/Myanmar să coopereze pe deplin cu acesta;

15.  salută decizia Consiliului de a extinde cu încă un an aplicarea măsurilor restrictive prevăzute de actuala decizie a UE și își exprimă disponibilitatea de a revizui, modifica și consolida măsurile pe care le-a adoptat deja, din perspectiva evoluției situației la fața locului;

16.  solicită Comisiei să anuleze măsura reducerii fondurilor destinate refugiaților de la granița Birmaniei cu Thailanda și să înceapă fără întârziere finanțarea ajutorului transfrontalier, în special a celui destinat asistenței medicale;

17.  își reiterează apelul pentru găsirea unei soluții la problema refugiaților din Bangladesh care aparțin minorității Rohingya; îndeamnă guvernul din Bangladesh să autorizeze înregistrarea oficială a acestora ca refugiați și autoritățile din Birmania/Myanmar să înceteze orice formă de persecuție la adresa minorității Rohingya și să respecte pe deplin drepturile fundamentale ale acesteia ca minoritate etnică și religioasă;

18.  salută sprijinul acordat de Uniunea Europeană pentru instituirea unui embargo global asupra armelor și îndeamnă guvernele europene și Comisia să inițieze un proces activ de realizare a unui consens global cu privire la o astfel de interdicție;

19.  sprijină eforturile de mediere depuse de Secretarul General al ONU și salută angajamentul său în vederea soluționării acestei probleme;

20.  încredințează delegațiilor sale pentru relațiile cu ASEAN, China, Rusia, SUA, India, țările din Asia de Sud și Japonia, sarcina de a înscrie Birmania/Myanmar pe ordinea de zi a reuniunilor cu omologii și interlocutorii lor în aceste țări;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Reprezentantului Special al UE în Birmania, Consiliului birman de Stat pentru Pace și Dezvoltare, guvernelor statelor membre ale ASEAN și ASEM, Secretariatului ASEM, grupului interparlamentar Myanmar Caucus din cadrul ASEAN, doamnei Daw Aung San Suu Kyi, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Raportorului Special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar.