Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să adere la Convenția referitoare la expozițiile internaționale semnată la Paris la 22 noiembrie 1928 și completată de protocoalele din 10 mai 1948, 16 noiembrie 1966, 30 noiembrie 1972 și de modificările din 24 iunie 1982 și 31 mai 1988 (08100/2010 – C7-0105/2010 – 2010/0015(NLE))

P7_TA(2010)0248 A7-0201/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08100/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0105/2010),

–  având în vedere articolele 81 și 90 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0201/2010),

1.  aprobă propunerea de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la Decizia Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului privind managementul integrat al zonelor costiere ale Mării Mediterane la Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (09132/2010 – C7-0128/2010 – 2010/0016(NLE))

P7_TA(2010)0249 A7-0191/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09132/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare trimisă de către Consiliu în temeiul articolului 192 alineatul (1) și articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7–0191/2010),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Islanda și Norvegia pentru aplicarea anumitor dispoziții din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere, și din Decizia 2008/616/JAI a Consiliului privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere, inclusiv anexa la aceasta (05309/2010 – C7-0031/2010 – 2009/0191(NLE))

P7_TA(2010)0250 A7-0173/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Islanda și Norvegia pentru aplicarea anumitor dispoziții din Decizia 2008/615/JAI a Consiliului privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere și din Decizia 2008/616/JAI de punere în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere, inclusiv anexa la aceasta (05060/2009),

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05309/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare trimisă de către Consiliu în temeiul articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), coroborat cu articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) și cu articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0031/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0173/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Islandei și Norvegiei.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, privind modalitățile de participare a statelor respective la activitățile Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (05707/2010 – C7-0217/2009 – 2009/0073(NLE))

P7_TA(2010)0251 A7-0172/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de acord între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein, pe de altă parte, privind modalitățile de participare a statelor respective la activitățile Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (10701/2009),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2009)0255),

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05707/2010),

–  având în vedere articolul 62 punctul (2) litera (a) și articolul 66 coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și cu articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0217/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 77 alineatul (2) litera (b) și articolul 74 coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0172/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene și Principatului Liechtenstein.

Decizia Parlamentului European din 6 iulie 2010 privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Valdemar Tomaševski (2010/2047(IMM))

P7_TA(2010)0252 A7-0214/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de apărare a imunității lui Valdemar Tomaševski, transmisă Președintelui Parlamentului European la data de 2 februarie 2010 și comunicată în ședință plenară la 24 martie 2010,

–  în urma audierii lui Valdemar Tomaševski, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la tratate, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere Statutul deputaților europeni, adoptat la 28 septembrie 2005,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0214/2010),

A.  întrucât Valdemar Tomaševski, este deputat în Parlamentul European;

B.  întrucât dl Valdemar Tomaševski nu face obiectul vreunor anchete judiciare, în sensul articolului 8 din protocol și că, prin urmare, nu este vorba de un caz legat de imunitatea parlamentară;

C.  întrucât, în propriii săi termeni, Codul de conduită al oamenilor politici de stat, instituit prin legea din 19 septembrie 2006 (N.X-816), a cărei respectare este garantată de Comisia principală pentru etică oficială a Republicii Lituania, organ politic înființat prin legea din 1 iulie 2008 (N.X-1777), se aplică și deputaților europeni aleși în Lituania;

D.  întrucât, la 22 ianuarie 2010, Comisia principală pentru etică oficială a Republicii Lituania a adoptat, pe baza codului de conduită menționat, o decizie de „admonestare publică” a dlui Valdemar Tomaševski, în legătură cu activitățile politice desfășurate în calitate de deputat european;

E.  întrucât, în conformitate cu prevederile articolului 2 din Statutul deputaților în Parlamentul European(1), aceștia „sunt liberi și independenți”;

F.  având în vedere principiul supremației dreptului comunitar;

G.  întrucât decizia în cauză, ca și legislația Republicii Lituania care îi servește drept fundament, încalcă dreptul Uniunii prin aceea că nu respectă principiile libertății și independenței unui deputat european, consacrate la articolul 2 din Statutul deputaților;

H.  întrucât Comisiei Europene, în calitatea sa de gardian al tratatelor, îi incumbă inițierea, în temeiul articolului 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a unei proceduri de încălcare a dreptului comunitar, îndreptată împotriva Republicii Lituania,

1.  cere Comisiei Europene să intervină pe lângă autoritățile lituaniene, cu scopul de a face ca legislația Uniunii Europene să fie respectată inițiind, dacă este necesar, procedura de încălcare a dreptului comunitar prevăzută la articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, Comisiei Europene și autorităților competente din Republica Lituania.

(1) JO L 262, 7.10.2005, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 479/2009 cu privire la calitatea datelor statistice în contextul procedurii deficitului excesiv (COM(2010)0053 – C7-0064/2010 – 2010/0035(NLE))

P7_TA(2010)0253 A7-0220/2010

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0053),

–  având în vedere articolul 126 alineatul (14) al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0064/2010),

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 31 martie 2010(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0220/2010),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 1a (nou) (1a)  Din păcate, nici avertizările emise de Comisie (Eurostat) încă din 2004, nici inițiativele Comisiei în această privință, descrise în Comunicarea sa din 22 decembrie 2004 intitulată „Către o strategie europeană de guvernanță privind statisticile fiscale”1, nu au dus la reforme ale Consiliului legate de cadrul de guvernanță privind statisticile financiare, reforme deja întârziate la acel moment. Dacă s-ar fi luat măsuri la timp, ar fi putut fi identificate mult mai devreme erorile legate de raportarea informațiilor relevante privind deficitul public, iar criza care a urmat ar fi putut fi cel puțin atenuată. Prin urmare, este extrem de important ca Comisia (Eurostat) să dispună de un cadru de competențe corespunzător, de personal adecvat și de cât mai multă independență. __________ 1 COM(2004)0832. Amendamentul 2 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 1b (nou) (1b)  Comisia ar trebui să evalueze modul de realizare a colectării și analizării statisticilor financiare din statele membre în trecut și să tragă concluziile care se impun. Concluziile ar trebui să fie prezentate Parlamentului European. Amendamentul 3 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 3 (3)  Cadrul de guvernanță revizuit pentru statistici fiscale funcționează bine în întregul său și, în general, a produs rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește raportarea datelor fiscale relevante privind deficitul și datoria guvernamentală. În mod special, statele membre au arătat până acum în mod predominant că sunt capabile să coopereze cu bună credință și că au capacitatea operațională de a raporta date fiscale de înaltă calitate. (3)   Chiar dacă, în întregul său, cadrul de guvernanță revizuit pentru statistici fiscale funcționează bine și, în general, a produs rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește raportarea datelor fiscale relevante privind deficitul și datoria publică și majoritatea statelor membre au arătat până acum că sunt capabile să coopereze cu bună credință și că au capacitatea operațională de a raporta date fiscale de înaltă calitate, ar fi trebuit să se profite de ocaziile anterioare de a îmbunătăți calitatea și de a lărgi sfera de referință a datelor furnizate Comisiei (Eurostat). Amendamentul 4 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 4 (4)  Cu toate acestea, evoluțiile recente au demonstrat, de asemenea, cu claritate, că actualul cadru de guvernanță pentru statistici fiscale continuă să nu reducă, în măsura necesară, riscul notificării deliberate a unor date incorecte sau imprecise către Comisie. (4)  Cu toate acestea, evoluțiile recente din Uniune au demonstrat, de asemenea, cu claritate, că actualul cadru de guvernanță pentru statistici fiscale continuă să nu reducă, în măsura necesară, riscul notificării deliberate a unor date incorecte sau imprecise către Comisie. Amendamentul 5 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 4a (nou) (4a)  Fiabilitatea statisticilor puse la dispoziție de Comisie (Eurostat) la nivelul Uniunii depinde în mod direct de fiabilitatea datelor statistice colectate de statele membre la nivel național. Amendamentul 6 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 4b (nou) (4b)  Asigurarea independenței instituționale a tuturor organismelor naționale de reglementare competente în domeniul statistic este vitală pentru evitarea exercitării vreunei presiuni neadecvate asupra lor de către guvernele respective. Amendamentul 7 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 5 (5)  În legătură cu aceasta, Comisia (Eurostat) ar trebui să primească drepturi suplimentare de acces la un domeniu extins de informații pentru evaluarea calității datelor. (5)  În legătură cu aceasta, Comisia (Eurostat) ar trebui să primească drepturi suplimentare de acces la un domeniu extins de informații pentru evaluarea calității datelor. Este esențial ca datele primite de la statele membre să fie puse în timp util la dispoziția Direcției Generale Statistică din cadrul Băncii Centrale Europene. Amendamentul 8 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 5a (nou) (5a)  Comparabilitatea datelor economice presupune o metodologie uniformă. Prin urmare, Comisia ar trebui să promoveze armonizarea colectării datelor statistice. Amendamentul 9 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 6 (6)  În cadrul vizitelor de monitorizare într-un stat membru ale cărui informații statistice sunt supuse unui control, Comisia (Eurostat) ar trebui să fie îndreptățită la acces la conturile entităților guvernamentale la nivel central, de stat, local și de securitate socială, inclusiv prezentarea informațiilor detaliate de contabilitate pe baza cărora se stabilesc aceste date, a sondajelor și chestionarelor statistice relevante și a informațiilor suplimentare în legătură cu acestea, respectând legislația privind protecția datelor, precum și confidențialitatea statistică. (6)  În cadrul vizitelor de monitorizare într-un stat membru ale cărui informații statistice sunt supuse unui control, Comisia (Eurostat) ar trebui să fie îndreptățită să aibă acces la conturile entităților guvernamentale la nivel central, de stat, local și de asigurări sociale, inclusiv la informațiile contabile detaliate pe baza cărora se stabilesc aceste date, la sondaje și chestionare statistice relevante și la informații suplimentare în legătură cu acestea, inclusiv cu tranzacțiile din afara bilanțului, respectând legislația privind protecția datelor, precum și confidențialitatea statistică. Amendamentul 10 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 6a (nou) (6a)  Pentru a permite Comisiei (Eurostat) să își îndeplinească sarcinile extinse de supraveghere, este nevoie de personal calificat suplimentar în departamentele relevante. Această suplimentare a personalului și a costurilor ar trebui acoperită prin transferuri de buget și de posturi în cadrul Comisiei. Amendamentul 11 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 7 (7)  Conturile publice individuale ale unităților guvernamentale generale, precum și cele ale unităților publice clasificate în afara sectorului general de guvernământ, ar trebui să reprezinte principalul obiectiv al controalelor, iar conturile publice ar trebui să fie evaluate în ceea ce privește utilizarea lor statistică. (7)  Conturile publice individuale ale unităților guvernamentale generale, precum și cele ale unităților publice clasificate în afara sectorului general de guvernământ, ar trebui să reprezinte principalul obiectiv al controalelor, iar conturile publice ar trebui să fie evaluate în ceea ce privește utilizarea lor statistică. La realizarea evaluării bugetare ar trebui folosite atât analiza intermediară, cât și cadrele multianuale. Amendamentul 12 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 8a (nou) (8a)  Statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei (Eurostat) toate informațiile statistice și bugetare pe baza unei metode contabile standardizate și acceptate la nivel internațional. Amendamentul 13 Propunere de regulament – act de modificare Considerentul 8b (nou) (8b)  Comisia ar trebui să aibă în vedere elaborarea unor sancțiuni în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere pentru prezentarea de către statele membre a unor statistici macroeconomice eronate. Comisia ar trebui să aibă în vedere aplicarea unor astfel de sancțiuni în cazul statelor membre care falsifică statisticile macroeconomice legate de deficitul bugetar și de datoria publică. Amendamentul 14 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul -1 (nou) Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 2 – alineatul 1 -1.  La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) ”Cifrele nivelului planificat al deficitului public și al datoriei publice' înseamnă cifrele stabilite de statele membre pentru anul curent. Acestea reprezintă previziunile oficiale cele mai recente, luând în considerare deciziile bugetare cele mai recente, precum și evoluțiile și perspectivele economice și rezultatele lunare și trimestriale. Acestea sunt produse într-un timp cât mai scurt posibil, înainte de termenul de raportare.„ Amendamentul 15 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 2 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 8 – alineatul 2 – paragraful 1 (2)  Statele membre asigură Comisiei (Eurostat), în cel mai scurt timp, accesul la întreaga informație necesară pentru evaluarea calității datelor, inclusiv la informații statistice precum date din conturile naționale, inventare, tabele de notificare a procedurii aplicabile deficitelor excesive, chestionare suplimentare și clarificări referitoare la notificări. (2)  Statele membre asigură Comisiei (Eurostat), în cel mai scurt timp, accesul la toate informațiile statistice și bugetare necesare pentru evaluarea calității datelor. Informațiile în cauză se bazează pe o metodă contabilă standardizată și acceptată la nivel internațional, convenită cu Comisia (Eurostat). Informațiile statistice și bugetare includ în special: (a) datele din conturile naționale; (b) inventarele; (c) tabelele de notificare a procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE); (d) chestionarele suplimentare și clarificările referitoare la notificările privind PDE; (e) informații din partea instituției generale de audit, a Ministerului de Finanțe sau a autorității regionale competente pentru execuția bugetelor regionale sau naționale ale statului membru; (f) conturile organismelor extrabugetare sau ale organizațiilor fără scop lucrativ și ale organismelor similare care fac parte din sectorul guvernamental general în conturile naționale; (g) informații complete cu privire la orice tip de organism din afara bilanțului; (h) conturile fondurilor de asigurări sociale; și (i) anchete ale autorităților locale. Amendamentul 16 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 11 – alineatul 3 – paragraful 1 (3)  Vizitele metodologice sunt destinate monitorizării proceselor și verificării conturilor care justifică datele efective raportate, precum și stabilirii unor concluzii detaliate privind calitatea datelor raportate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1). (3)  Vizitele metodologice pot fi neanunțate și sunt destinate monitorizării proceselor, inclusiv a independenței autorității statistice naționale față de guvern, și verificării conturilor care justifică datele efective raportate, precum și stabilirii unor concluzii detaliate privind calitatea datelor raportate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1). Amendamentul 17 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 11 – alineatul 3 – paragraful 2 Vizitele metodologice se realizează numai în cazuri excepționale, în care au fost identificate în mod clar riscuri sau probleme semnificative pentru calitatea datelor. Vizitele metodologice, anunțate sau neanunțate, se realizează numai în cazurile în care se suspectează existența unor riscuri sau probleme grave pentru calitatea datelor. Comisia întocmește o listă cu cazurile despre care se consideră că prezintă riscuri sau probleme semnificative pentru calitatea datelor. Lista în cauză se întocmește după consultarea CMFB. Amendamentul 18 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 4 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 12 – alineatul 1 – paragraful 1 (1)  Statele membre asigură, la cererea Comisiei (Eurostat), asistență prin intermediul experților în contabilitate națională, inclusiv pentru pregătirea și realizarea vizitelor metodologice. În exercitarea îndatoririlor lor, acești experți asigură o expertiză independentă. Lista acestor experți în contabilitate națională se stabilește pe baza propunerilor trimise Comisiei (Eurostat) de către autoritățile naționale răspunzătoare de raportarea deficitului excesiv. (1)  Statele membre asigură, la cererea Comisiei (Eurostat), asistență prin intermediul experților în contabilitate națională, inclusiv pentru pregătirea și realizarea vizitelor metodologice, care pot fi și neanunțate. În exercitarea îndatoririlor lor, acești experți asigură o expertiză independentă și urmează o formare specială pentru a putea asigura un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate și imparțialitate. Lista acestor experți în contabilitate națională se stabilește pe baza propunerilor trimise Comisiei (Eurostat) de către autoritățile naționale răspunzătoare de raportarea deficitului excesiv. Amendamentul 19 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1 (2)  În cadrul vizitelor metodologice, Comisia (Eurostat) are dreptul de acces la conturile tuturor entităților guvernamentale la nivel central, de stat, local și de securitate socială, inclusiv prezentarea informațiilor detaliate de contabilitate pe baza cărora se stabilesc aceste date, a sondajelor și chestionarelor statistice relevante și a informațiilor suplimentare în legătură cu acestea, precum documente analitice și date de contabilitate ale altor organisme publice. (2)  În cadrul vizitelor metodologice, care pot fi și neanunțate, Comisia (Eurostat) are dreptul de acces la conturile tuturor entităților guvernamentale la nivel central, de stat, local și de asigurări sociale(și la fondul de pensii de stat), inclusiv la informațiile contabile detaliate de pe baza cărora se stabilesc aceste date, cum ar fi sondaje și chestionare statistice relevante și informații suplimentare în legătură cu acestea, precum documente analitice și date contabile ale altor organisme publice. Amendamentul 20 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1a (nou) Reprezentanții Băncii Centrale Europene pot participa la vizitele metodologice și pot oferi asistență funcționarilor Comisiei (Eurostat) în timpul acestor vizite. Amendamentul 21 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 1b (nou) Comisia (Eurostat) poate efectua inspecții la fața locului și are permisiunea de a organiza audieri cu orice organizație pe care o consideră relevantă pentru activitatea sa. Amendamentul 22 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5 Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 12 – alineatul 2 – paragraful 2 Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a facilita desfășurarea vizitelor metodologice. Aceste vizite se pot realiza la autoritățile naționale implicate în raportarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, precum și la toate serviciile implicate direct sau indirect în producerea conturilor publice și a datelor privind datoria publică. Statele membre se asigură că aceste autorități naționale și servicii și, după caz, autoritățile lor naționale răspunzătoare de controlul conturilor publice, furnizează funcționarilor Comisiei sau altor experți menționați la alineatul (1) asistența necesară îndeplinirii sarcinilor acestora, inclusiv punerea la dispoziție a documentelor disponibile pentru justificarea datelor efective raportate privind deficitul și datoria, precum și conturile publice pe baza cărora sunt stabilite aceste date. Datele confidențiale ale sistemului statistic național pot fi transmise numai Comisiei (Eurostat). Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a facilita desfășurarea vizitelor metodologice, care pot fi și neanunțate. Aceste vizite se pot realiza la autoritățile naționale implicate în raportarea privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, precum și la toate serviciile implicate direct sau indirect în producerea conturilor publice și a datelor privind datoria publică. Statele membre se asigură că aceste autorități naționale și servicii și, după caz, autoritățile lor naționale răspunzătoare de controlul conturilor publice, furnizează funcționarilor Comisiei sau altor experți menționați la alineatul (1) asistența necesară îndeplinirii sarcinilor acestora, inclusiv punerea la dispoziție a documentelor disponibile pentru justificarea datelor efective raportate privind deficitul și datoria, precum și conturile publice pe baza cărora sunt stabilite aceste date. Datele confidențiale ale sistemului statistic național pot fi transmise numai Comisiei (Eurostat). Amendamentul 23 Propunere de regulament – act de modificare Articolul 1 – punctul 5a (nou) Regulamentul (CE) nr. 479/2009 Articolul 16 – alineatul 1 5a.  La articolul 16, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre asigură faptul că datele efective raportate Comisiei (Eurostat) sunt furnizate în conformitate cu principiile stabilite laarticolele 2 și 12 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene1. În această privință, revine autorităților statistice naționale răspunderea pentru asigurarea conformității datelor raportate cu articolul 1 din prezentul regulament, precum și cu normele contabile SEC 95 pe baza cărora sunt stabilite aceste date.Statele membre se asigură că autoritățile statistice naționale au acces la toate informațiile relevante necesare pentru îndeplinirea acestei atribuții.” _____ 1 JO L 87, 31.3.2009, p. 164.

(1) JO C 103, 22.4.2010, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune (2009/2230(INI))

P7_TA(2010)0254 A7-0202/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248), precum și planul de acțiune orientativ care o însoțește,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu la 26 octombrie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2008 privind impactul asupra mediului al conductei de gaz prevăzute a fi construită în Marea Baltică, care urmează să lege Rusia de Germania(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2006 privind o strategie pentru regiunea Mării Baltice în cadrul Dimensiunii Nordice(2),

–  având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European referitoare la Comunicarea Comisiei privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (ECO/261) și la „Cooperarea macroregională – Extinderea strategiei pentru regiunea Mării Baltice la alte macroregiuni din Europa” (ECO/251),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 21 - 22 aprilie 2009 privind „rolul autorităților locale și regionale în noua strategie pentru regiunea Mării Baltice ”,

–  având în vedere inițiativa Comitetului Regiunilor intitulată „Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri” (CoR 89/2009 fin),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru transport și turism (A7-0202/2010),

A.  întrucât, din momentul extinderii Uniunii Europene în anul 2004, Marea Baltică a devenit practic o mare internă a UE, fiind atât un element unificator, cât și o provocare specifică, iar țările din regiunea Mării Baltice manifestă un grad mare de interdependență și se confruntă cu aceleași provocări;

B.  întrucât Strategia pentru regiunea Marii Baltice constituie un proiect-pilot pentru viitoarele strategii macroregionale, iar succesul ei poate fi un model pentru modul în care pot fi implementate strategiile viitoare;

C.  întrucât ideea creării de zone funcționale, grupate în jurul unor obiective și probleme de dezvoltare comune, poate contribui la creșterea eficienței politicii regionale a UE;

D.  întrucât, pentru creșterea eficienței politicii regionale, mai ales în perspectiva reformei acesteia de după anul 2013, ar trebui susținute și dezvoltate atât ideea adoptării unei abordări integrate, cât și elaborarea de strategii la nivel macroregional, aplicabile în întreaga Uniune Europeană, dar a căror aplicare nu trebuie însă să ducă la o renaționalizare a politicii de coeziune;

E.  întrucât Marea Baltică este în continuare marea cea mai poluată din Uniunea Europeană, iar starea sa mediului de aici nu ar trebui să fie agravată de punerea în aplicare a unor mari proiecte de infrastructură în Marea Baltică, precum și în teritoriile din jurul ei (inclusiv în țări din afara UE),

1.  salută faptul că Strategia pentru regiunea Mării Baltice, solicitată de Parlament începând cu anul 2006, a fost adoptată de Comisia Europeană și beneficiază de susținerea Consiliului;

2.  salută în special faptul că această strategie rezultă în urma unei consultări ample a părților interesate din statele membre, nu numai a autorităților naționale, regionale și locale, dar și a mediilor academice și de afaceri, precum și a ONG-urilor, ceea ce dovedește că procesul de consultare și includerea partenerilor încă de la începutul lucrărilor privind această strategie reprezintă un factor important pentru reușita acesteia; salută, în acest sens, înființarea unui forum al societății civile din această regiune, precum Summitul de Acțiune pentru Marea Baltică, și solicită inițiative similare pentru viitoarele strategii macroregionale care să reunească actori publici și privați, aceștia având astfel posibilitatea de a se implica în dezvoltarea strategiilor macroregionale;

3.  recomandă, în acest context, creșterea gradului de implicare a colectivităților locale, prin înființarea unor instrumente de comunicare și consultare mai ample și mai specifice, inclusiv prin intermediul mass-media locale (televiziunea locală, posturile de radio și ziarele tipărite sau în format online); invită Comisia să creeze un site internet special dedicat Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, care să funcționeze ca un forum dedicat schimbului de experiență în ceea ce privește proiectele actuale și viitoare întreprinse de guvernele centrale și locale, de ONG-uri și de alte entități care își desfășoară activitatea în regiunea Mării Baltice;

4.  salută Strategia UE2020, care este în conformitate cu obiectivele prevăzute în Strategia Mării Baltice, și observă că UE2020 poate constitui un cadru eficient pentru implementarea și consolidarea Strategiei pentru regiunea Mării Baltice;

5.  consideră că realizarea, ca parte din această strategie, a unui nou cadru de cooperare, bazat pe o abordare integrată, deschide calea către o utilizare mai rațională și mai eficientă a surselor de finanțare destinate protecției mediului și dezvoltării regiunii Mării Baltice, provenind atât de la UE și din fonduri naționale, cât și de la diverse instituții financiare;

6.  atrage atenția asupra diferențelor din punct de vedere al dezvoltării economice și al inovării care există în regiunea Mării Baltice și asupra necesității creșterii potențialului tuturor zonelor, inclusiv al celor foarte dezvoltate, deoarece acestea pot contribui la dezvoltarea zonelor cel mai puțin favorizate; subliniază că este necesar să fie promovate și alte zone care au potențial din punct de vedere al dezvoltării și al inovării și să se profite de posibilitatea utilizării valorii adăugate aduse de Strategia pentru regiunea Mării Baltice și de alte strategii macroregionale viitoare pentru a se ajunge la un nivel de sinergie care să poată reduce inegalitățile existente în scopul creării unui spațiu de prosperitate comună, cu un nivel ridicat al competitivității, vital în contextul îmbătrânirii populației, și a unor modele noi de globalizare;

7.  subliniază că, în vederea creșterii atractivității regiunii Mării Baltice ca zonă economică, este necesară punerea în aplicare promptă și consecventă a actelor legislative existente ale UE destinate consolidării pieței interne;

8.  solicită statelor membre și regiunilor să folosească fondurile structurale prevăzute pentru perioada 2007-2013 pentru a sprijini cât mai mult această strategie, în special pentru a promova crearea de locuri de muncă și creșterea economică în domeniile cele mai afectate de criza economică, recomandând, totodată, acolo unde este cazul, să se prevadă modificări ale programelor operaționale în cadrul perioadei de programare actuale; subliniază că folosirea caracteristicilor particulare ale regiunilor ar putea duce la o utilizare mult mai eficientă a fondurilor structurale și la crearea de valoare adăugată la nivel regional;

9.  constată impactul deosebit al crizei financiare și economice globale asupra tuturor țărilor din regiune, în special asupra țărilor baltice; invită toate părțile interesate să nu-și slăbească angajamentul față de Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice din cauza crizei;

10.  consideră că toate măsurile privind politicile sectoriale cu o dimensiune regională au un rol-cheie pentru succesul strategiei și realizarea obiectivelor ambițioase ale altor strategii macroregionale, inclusiv în legătură cu politica agricolă comună, politica în domeniul pescuitului, politica în domeniul transporturilor, politica în domeniul industrial, politica în domeniul cercetării și o politică coerentă privind infrastructura, precum și combinarea tuturor resurselor disponibile destinate realizării unor obiective definite în comun pentru o anumită regiune; în acest context, ar trebui efectuată o revizuire a politicilor din perspectiva acestor noi provocări, ar trebui creat un cadru adecvat la nivelul UE și ar trebui stabilită legătura care ar trebui existe între structurile naționale și cele locale existente;

11.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială, pe care Tratatul de la Lisabona o pune pe aceeași treaptă cu coeziunea economică și socială, și, având în vedere acest lucru, invită Comisia să se implice într-un dialog activ cu privire la rolul și efectul politicilor macroregionale ale UE după 2013;

12.  încurajează elaborarea unor dispoziții specifice în cadrul viitorului regulament general privind fondurile structurale, pe baza dispozițiilor privind cooperarea teritorială, care să fie clare și să țină seama de diferențele în materie de cultură administrativă și care să nu impună sarcini administrative suplimentare asupra beneficiarilor în vederea consolidării cooperării dintre țări și regiuni, precum și elaborarea de noi strategii comune de acțiune care să crească atractivitatea regiunii respective la nivel european și internațional și care să poată fi ulterior un model de cooperare transfrontalieră;

13.  atrage atenția asupra faptului că Strategia pentru regiunea Mării Baltice ar trebui văzută ca un proces al cărui principiu de acțiune și cooperare este supus unei evoluții continue, ceea ce impune actualizarea strategiei, și că scopul principal este găsirea unor mecanisme optime care să poată fi aplicate în cazul viitoarelor strategii macroregionale; subliniază, în acest sens, că este important ca inițiativele de succes și rezultatele lor să fie culese, să se facă un rezumat al acestora și să fie promovate; susține planul Comisiei de a crea o bază de date cu cele mai pune practici în vederea utilizării acestor practici pentru dezvoltarea viitoarelor strategii macroregionale;

14.  consideră că o cooperare teritorială dezvoltată în cadrul unei strategii privind macroregiunile poate contribui la consolidarea semnificativă a procesului de integrare, printr-o participare sporită a societății civile la procesul decizional și la realizarea unor acțiuni concrete; în acest context, recomandă aplicarea, pentru strategiile macroregionale, în special a elementelor de natură socială, economică, culturală, educațională și turistică și consideră, de asemenea, că, în vederea sporirii participării societății civile locale și a subsidiarității, este important să se promoveze strategii macroregionale prin înființarea GECT;

15.  subliniază faptul că este important să se promoveze dezvoltarea în domeniul cultural, al învățământului și al cercetării și inovării și, de asemenea, să se încurajeze statele membre să coopereze mai îndeaproape unele cu altele, în special în domeniul cercetării și inovării; admite că, în domeniul învățământului, cooperarea poate cu siguranță să aducă beneficii enorme, dar aceasta ar trebui să fie în continuare o competență a statelor membre; recomandă să se consolideze abordarea strategică și planificarea pe termen lung în ceea ce privește macroregiunile;

16.  subliniază faptul că, având în vedere principiul subsidiarității și potențialul enorm de cooperare la nivel local și regional, este deosebit de important să se creeze o structură de cooperare eficientă pe mai multe niveluri, prin promovarea parteneriatelor sectoriale, care să implice întâlniri periodice ale factorilor decizionali competenți, ceea ce va crește responsabilitatea împărțită între diferitele entități partenere, protejând, totodată, suveranitatea organizațională a statelor membre și a regiunilor; în această privință, solicită îmbunătățirea, dezvoltarea și consolidarea mecanismelor de cooperare transfrontalieră create la nivel local și regional;

17.  subliniază că noul cadru de cooperare „macroregional” prezintă o puternică abordare „de sus în jos”, care implică faptul că statele membre au un rol decisiv în dezvoltarea sa, și creează un nou nivel de guvernanță; în cadrul acestui model de cooperare nou, trebuie asigurat faptul că handicapurile naturale ale regiunilor periferice sunt transformate în active și oportunități și că se stimulează dezvoltarea acestor regiuni;

18.  consideră că macroregiunile combină posibilitatea optimizării reacției la provocările care apar într-o anumită regiune cu cea a folosirii anumitor ocazii și resurse din fiecare regiune într-un mod eficace și eficient;

19.  invită Comisia Europeană să analizeze primele rezultate și experiențe legate de punerea în aplicare a Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, ceea ce va contribui la identificarea de posibile surse și modalități de finanțare a strategiilor macroregionale, precum și la utilizarea exemplului strategiei ca proiect-pilot pentru alte strategii macroregionale în vederea demonstrării funcționalității lor; subliniază însă că dezvoltarea macroregiunilor este, în principal, de natură complementară și că nu ar trebui să vizeze înlocuirea finanțării de către UE a programelor locale și regionale individuale în calitate de prioritate de finanțare;

20.  constată că, până în prezent, implementarea Strategiei pentru Marea Baltică a fost foarte lentă; consideră că creditele alocate din bugetul UE pe 2010 ar putea fi utilizate pentru a îmbunătăți implementarea; regretă, prin urmare, că aceste credite nu au fost încă plătite și reamintește Comisiei importanța alocării acestor bani cât mai curând posibil pentru scopuri care respectă obiectivele prevăzute de Strategia pentru regiunea Mării Baltice;

21.  atrage atenția asupra faptului că, pentru buna funcționare a unor eventuale strategii macroregionale viitoare, este importantă rezolvarea, de către Comisia Europeană, a problemei propriilor resurse de care aceasta are nevoie pentru a anticipa astfel de strategii în regiunile în cauză pe baza realităților teritoriale, oferind statelor membre implicate idei noi privind subiecte de interes european și sprijinindu-le la elaborarea unei strategii; invită Comisia Europeană să supravegheze implementarea acestor strategii, prin asumarea rolului de coordonator, regândirea noilor priorități și redirecționarea de resurse în funcție de nevoile specializate și de cerințele privind competențele, evitând, totodată, dublarea eforturilor;

22.  invită Comisia, având în vedere necesitatea efectuării unei evaluări intermediare a punerii în aplicare a Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, să elaboreze instrumente și criterii concrete pentru evaluarea proiectelor, bazate pe indicatori care permit comparațiile;

23.  solicită Comisiei, statelor membre și propriilor deputați să găsească răspunsuri la întrebările legate de caracterul pe care îl vor avea strategiile macroregionale și de modul în care acestea ar putea fi tratate cu imparțialitate (ca programe separate sau ca programe în cadrul politicii de coeziune), cine și cum le va pune în aplicare și din ce fonduri vor fi alocate resursele necesare finanțării lor, în special în contextul Strategiei UE2020, al revizuirii bugetului UE și al discuțiilor privind viitoarea politică de coeziune;

24.  subliniază faptul că valoarea adăugată europeană a macroregiunilor constă în intensificarea cooperării între state și regiuni, motiv pentru care programele de cooperare teritorială europeană pentru cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională reprezintă un element important în ceea ce privește realizarea obiectivelor macroregiunilor; propune, de asemenea, ca Strategia pentru regiunea Mării Baltice să fie considerată o strategie a Uniunii Europene, bazată pe mai multe politici UE, care ar trebui să aibă un calendar și obiective bine definite; având în vedere natura sa orizontală, strategia ar putea fi considerată macroregională, iar coordonarea sa realizată în cadrul politicii regionale;

25.  consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la creșterea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE în general;

Dimensiunea externă

26.  solicită, în contextul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice, precum și al viitoarelor strategii macroregionale, al relațiilor dintre Uniunea Europeană și statele din afara UE, îmbunătățirea în special a realizării proiectelor ample cu un impact semnificativ asupra mediului; de asemenea, solicită cooperare între UE și statele din afara UE în vederea creșterii securității în această regiune și a susținerii luptei împotriva infracționalității transfrontaliere;

27.  atrage atenția asupra necesității de a spori cooperarea, în special între Rusia și Belarus, pe de o parte, și țările baltice, pe de altă parte, în cadrul proiectelor de construire a rețelei energetice și de a se profita mai bine de dialogul pe tema energiei dintre UE și Rusia în acest sens, dialog care, în același timp, ar crea ocazii pentru implicarea Rusiei în Strategia pentru regiunea Mării Baltice; așteaptă de la toate părțile implicate din jurul Mării Baltice să adere la acorduri internaționale precum Convenția de la Espoo și Convenția de la Helsinki, să respecte orientările Comisiei Helsinki (HELCOM) și să coopereze în acest cadru;

28.  invită Comisia să asigure cooperarea și coordonarea eficiente cu HELCOM și cu statele membre din regiunea Mării Baltice pentru a garanta delimitarea clară a sarcinilor și a responsabilităților în ceea ce privește punerea în aplicare a Planului de acțiune pentru Marea Baltică al HELCOM din 2007, a Strategiei UE și a planului de acțiune menționate mai sus, asigurând astfel o strategie generală eficientă la nivelul regiunii;

29.  ia act, în special, de situația enclavei Kaliningrad Oblast, care este înconjurată de state membre ale UE; subliniază necesitatea de a stimula dezvoltarea socială și economică în această regiune, ca punct de pornire sau ca regiune pilot pentru strângerea relației UE -Rusia, cu implicarea ONG-urilor, a instituțiilor de învățământ și culturale și a autorităților locale și regionale;

30.  consideră că noul acord de parteneriat și cooperare cu Rusia ar trebui să țină seama de cooperarea din regiunea Mării Baltice; salută eforturile Comisiei și ale statelor membre din regiune în direcția cooperării cu Rusia în numeroase domenii, precum conexiunile de transport, turismul, problemele transfrontaliere în materie de sănătate, protecția mediului și adaptarea la schimbările climatice, mediul, controlul vamal și al frontierelor și, mai ales, chestiunile legate de energie; consideră că spațiile comune UE-Rusia vor furniza un cadru valoros în această privință și invită Rusia să-și asume un rol egal în această cooperare;

31.  subliniază necesitatea de a reduce dependența regiunii de energia furnizată de Rusia; salută declarația Comisiei Europene privind necesitatea creșterii numărului de interconexiuni între statele membre din regiune și a diversificării rezervelor de energie; solicită, în această privință, să se acorde un sprijin mai mare pentru crearea unor terminale de GNL;

32.  consideră că, pentru a asigura o protecție eficace a mediului și a biodiversității, ar trebui semnate acorduri cu țările din afara UE care fac parte din zonele funcționale vizate de strategii, astfel încât acestea să poată avea aceleași valori, drepturi și sarcini prevăzute de legislația relevantă a Uniunii Europene;

33.  consideră că ar trebui să se acorde prioritate cooperării în regiunea Mării Baltice și că aceasta ar trebui să aibă loc la cel mai înalt nivel politic al șefilor de stat și de guvern, deoarece este esențială pentru impulsionarea cooperării între statele din jurul Mării Baltice și pentru asigurarea realizării ambițiilor politice; își exprimă dorința de a se organiza reuniuni periodice între șefii de stat și de guvern din regiunea Mării Baltice care să încerce să realizeze aceste obiective;

Aspecte legate de mediu și de energie

34.  subliniază necesitatea de realizării unei evaluări a impactului asupra mediului al proiectelor de infrastructură în domeniul energetic (în derulare sau viitoare), ținând cont, în special, de convențiile internaționale; invită Comisia Europeană să elaboreze un plan de reacție adecvat în caz de producere a unor accidente tehnice și a altor catastrofe posibile, care să includă, de asemenea, metode de abordare a acestor evenimente din punct de vedere economic; subliniază că aceeași abordare trebuie adoptată pentru toate proiectele viitoare, astfel încât securitatea țărilor din jurul Mării Baltice implicate în alte strategii macroregionale viitoare, mediul și transportul maritim să nu fie puse în pericol; consideră că este în interesul dezvoltării durabile și al creșterii în conformitate cu principiile legate de mediu să se realizeze o protecție solidă a mediului în toate macroregiunile și să se țină seama în egală măsură de protecția mediului, de călătorii și de alte aspecte;

35.  subliniază necesitatea înființării unui centru de monitorizare a mediului în Marea Baltică, a unui sistem de avertizare rapidă în caz de accidente și de poluare gravă cu implicații transfrontaliere, precum și a unei forțe de acțiune comună pentru astfel de situații;

36.  atrage atenția asupra importanței strategice a regiunii Mării Baltice pentru dezvoltarea proiectelor de infrastructură comune în domeniul energetic prin care se diversifică și mai mult producția și aprovizionarea cu energie, un accent deosebit punându-se pe proiectele legate de producția de energie din surse regenerabile, precum parcurile eoliene (terestre sau marine), energia geotermală sau uzinele de biogaz care folosesc biocarburanți, existente în această regiune;

37.  atrage atenția asupra cooperării eficiente existente deja în sectorul energetic și al climei între Consiliul Statelor de la Marea Baltică și Consiliul Nordic în contextul Dimensiunii Nordice;

38.  subliniază că, având în vedere extinderea dorită a energiei nucleare în regiunea Mării Baltice, țările din UE trebuie să respecte standardele de siguranță și de mediu cele mai stricte, iar Comisia Europeană trebuie să urmărească și să monitorizeze dacă în țările învecinate se respectă aceeași abordare și aceleași convenții internaționale, în special în țările care intenționează să construiască centrale nucleare în apropierea granițelor externe ale UE;

39.  subliniază necesitatea ca UE și statele sale membre din regiunea Mării Baltice să abordeze de urgență gravele probleme de mediu care afectează regiunea, cele mai importante dintre acestea fiind eutrofizarea, impactul substanțelor periculoase depuse pe fundul mării și amenințările pentru biodiversitatea acvatică, având în vedere în special populațiile de pești pe cale de dispariție; reamintește faptul că Marea Baltică este una dintre cele mai poluate regiuni marine din lume;

40.  subliniază necesitatea de a introduce o metodă comună pentru toate statele membre pentru întocmirea unui inventar al surselor de poluare și a unui plan pentru eliminarea treptată a acestora;

41.  salută includerea sustenabilității în materie de mediu ca un pilon central în Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și în planul de acțiune aferent;

42.  consideră că unul dintre cele mai serioase obstacole în calea realizării obiectivelor Strategiei pentru regiunea Mării Baltice este lipsa armonizării acesteia cu alte domenii de politică ale UE, precum PAC, care exacerbează eutrofizarea, și politica comună în domeniul pescuitului (PCP), care nu este sustenabilă din punct de vedere al mediului; consideră că reformarea PAC și PCP trebuie realizată într-un mod care să contribuie la realizarea obiectivului sustenabilității regiunii Mării Baltice din punct de vedere al mediului;

Aspecte legate de transport și de turism

43.  subliniază că este prioritară realizarea unei rețele eficiente și ecologice de transport maritim, terestru și intern și de comunicare (transportul de mărfuri căpătând, prin rețeaua maritimă, un rol semnificativ) care să poată să anticipeze și să reacționeze în timp util la provocările actuale și viitoare, ținând seama de dispozițiile versiunii actualizate a documentului Natura 2000 și acordând o atenție deosebită legăturilor dintre regiunea Mării Baltice și alte regiuni europene prin culoarul dintre Marea Baltică și Marea Adriatică și prin culoarul de transport din Europa Centrală;

44.  consideră că îmbunătățirea conexiunilor, în ceea ce privește toate modurile de transport, aduce o contribuție esențială la dezvoltarea unei economii mai puternice și mai coerente în regiunea Mării Baltice;

45.  subliniază situația specifică a statelor baltice, care sunt în prezent, într-o mare măsură, izolate de rețeaua europeană de transport, și consideră că această strategie ar trebui, printre altele, să contribuie la abordarea lipsei unei infrastructuri și a unei accesibilități adecvate, precum și a interoperabilității scăzute între diferite rețele de transport naționale, ca urmare a sistemelor tehnice diferite și a obstacolelor de natură administrativă, în vederea dezvoltării unui sistem complet de transport multimodal în regiunea Mării Baltice;

46.  subliniază importanța integrării sporite a regiunii Mării Baltice în axele prioritare ale TEN-T, în special în ceea ce privește autostrăzile maritime (TEN-T 21), a extinderii axei feroviare între Berlin și coasta Mării Baltice (TEN-T 1), a îmbunătățirii axei feroviare între Berlin și coasta Mării Baltice în combinație cu legătura maritimă dintre Rostock și Danemarca și a progresului mai rapid în ceea ce privește modernizarea și utilizarea axei Rail Baltica (TEN-T 27); subliniază, de asemenea, necesitatea finalizării interconexiunilor dintre regiunea Mării Baltice și alte regiuni europene prin intermediul culoarului baltic-adriatic;

47.  subliniază că este important să se extindă capacitatea de transport a regiunii Mării Baltice către est, în special pentru a promova interoperabilitatea transporturilor, mai ales pentru căile ferate, și pentru a accelera tranzitul mărfurilor la frontierele Uniunii Europene;

48.  consideră că ar trebui să se acorde o prioritate deosebită în special conexiunilor între porturi și teritoriile interioare, inclusiv prin intermediul căilor navigabile interioare, pentru a garanta că întreaga regiune poate beneficia de dezvoltarea transportului maritim de mărfuri;

49.  subliniază, în această privință, necesitatea unei coordonări transfrontaliere și a unei cooperări eficiente între transportul feroviar, porturile maritime, porturile interioare, terminalele căilor navigabile interioare și logistică în vederea dezvoltării unui sistem mai durabil de transport intermodal;

50.  subliniază importanța transportului maritim pe distanțe scurte în Marea Baltică și contribuția acestuia la o rețea de transport eficientă și ecologică; subliniază faptul că trebuie susținută competitivitatea legăturilor de transport maritim pe distanțe scurte cu scopul de a asigura o utilizare eficientă a căilor maritime; consideră, prin urmare, că este necesar ca Comisia să prezinte Parlamentului European, cât mai rapid posibil, însă cel târziu până la sfârșitul anului 2010, o evaluare a impactului cu privire la efectele anexei VI la Convenția MARPOL revizuite, prin care valorile sulfului din combustibilul maritim sunt limitate la un nivel de 0,1% cu începere din 2015 în zonele din Marea Nordului și Marea Baltică, unde se monitorizează emisiile de sulf;

51.  salută includerea în planul de acțiune al Comisiei a obiectivului de a transforma regiunea Mării Baltice într-un model în ceea ce privește navigarea nepoluantă și într-un lider mondial în materie de siguranță și securitate maritimă; consideră că aceste obiective sunt esențiale pentru menținerea și dezvoltarea potențialului turistic al regiunii;

52.  recunoaște nevoia de măsuri specifice în sprijinul acestui obiectiv, printre care folosirea adecvată a piloților navali sau a navigatorilor cu experiență dovedită pentru strâmtorile și porturile cele mai dificile și stabilirea unor sisteme solide de finanțare pentru cercetare și dezvoltare cu privire la operarea durabilă a navelor;

53.  recunoaște specificitatea așezării geografice a regiunii Mării Baltice, care permite dezvoltarea mai activă a unor legături cu UE și cu statele învecinate ale acesteia și subliniază, de asemenea, importanța turismului pentru economia regională și posibilitățile de extindere; salută declarația adoptată în cadrul celui de-al doilea forum privind turismul în regiunea Mării Baltice, care face referire la activitățile de promovare comune, la eforturile de a găsi noi piețe internaționale și la dezvoltarea infrastructurii;

54.  subliniază oportunitatea unică de a avea un turism durabil oferit de atractivitatea orașelor hanseatice din regiunea Mării Baltice; sprijină, în plus, promovarea turismului transfrontalier pe bicicletă, creând astfel efecte reciproc avantajoase pentru mediu și pentru întreprinderile mici și mijlocii;

55.  consideră că turismul sporturilor acvatice, turismul de wellness și turismul curativ, patrimoniul cultural și peisajele, între altele, oferă un potențial important de dezvoltare a profilului regiunii ca destinație turistică; subliniază, prin urmare, necesitatea protejării zonelor de coastă naturale, a peisajelor și a patrimoniului cultural drept resursă pentru asigurarea unei economii durabile în regiunea Mării Baltice în viitor;

56.  consideră că îmbunătățirile privind conexiunile de transport și eliminarea blocajelor sunt de o importanță egală și ia act de faptul că dificultățile transfrontaliere la punctele de control de la granița de est a UE cu Federația Rusă, care duc la formarea de cozi lungi de camioane și constituie o amenințare pentru mediu, armonia socială, siguranța traficului și a conducătorilor auto, ar putea fi rezolvate prin intermediul acestei strategii în vederea asigurării unui bun flux al mărfurilor în regiunea Mării Baltice;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale, precum și guvernelor Federației Ruse, al Belarusului și al Norvegiei.

(1) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 3. (2) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 330.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la contribuția politicii regionale a UE la combaterea crizei economice și financiare, cu referire specială la Obiectivul 2 (2009/2234(INI))

P7_TA(2010)0255 A7-0206/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Consultare privind viitoarea strategie ”UΕ 2020' (COM(2009)0647),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Politica de coeziune: raport strategic pentru anul 2010 privind punerea în aplicare a programelor pentru perioada 2007-2013” (COM(2010)0110),

–  având în vedere cel de-Al șaselea raport intermediar al Comisiei privind coeziunea economică și socială (COM(2009)0295),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea redresării economice europene” (COM(2009)0114),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Politica de coeziune: investiții în economia reală” (COM(2008)0876),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe” (COM(2008)0868),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „De la criză financiară la redresare: un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2008)0706),

–  având în vedere recomandarea Consiliului cu privire la actualizarea în 2009 a orientărilor generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și cu privire la aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2009)0034),

–  având în vedere rapoartele strategice naționale ale statelor membre pentru anul 2009,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999(1),

–  având în vedere propunerea sa de rezoluție din 11 martie 2009 privind politica de coeziune: investiții în economia reală(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor cu privire la cel de-Al șaselea raport intermediar al Comisiei privind coeziunea economică și socială (COTER-IV-027),

–  având în vedere previziunile economice europene – toamna 2009/economia europeană 10/2009 – Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare - Comisia Europeană,

–  având în vedere raportul trimestrial privind zona euro - volumul 8, nr. 4 (2009) – Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare – Comisia Europeană,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de Procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0206/2010),

A.  întrucât în perioada 2000-2006, 15,2% dintre europeni (69,8 milioane) au locuit în regiunile din cadrul Obiectivului 2 și au beneficiat de finanțare în valoare totală de 22,5 miliarde de euro (9,6% din totalul resurselor), fiind create 730 000 de locuri „brute” de muncă, cei mai mulți indicatori înregistrând performanțe înalte [gradul de ocupare a forței de muncă, inovația, cercetarea și dezvoltarea (C&D), intensitatea capitalului uman, educația și formarea, învățarea pe tot parcursul vieții], în vreme ce, pe de altă parte, alți indicatori [investiții străine directe (ISD), productivitatea] înregistrează niveluri de performanță mai scăzute decât cele din regiunile de convergență și, în ceea ce privește creșterea PIB-ului pe cap de locuitor comparativ cu media UE, regiunile în cauză sunt cu mult (122%) înaintea regiunilor de convergență (59%), însă, cu toate acestea, prezintă o scădere de 4,4% în acea perioadă;

B.  întrucât, odată cu reforma din 2006, Obiectivul 2 acoperă îmbunătățirea competitivității regionale și a gradului de ocupare a forței de muncă, într-un total de 168 de regiuni din 19 state membre, ceea ce înseamnă 314 milioane de locuitori, cu o finanțare pentru 2007-2013 în valoare totală de 54,7 miliarde de euro (puțin sub 16% din resursele totale), și merită subliniat faptul că aproape 74% din această sumă este alocată pentru îmbunătățirea cunoașterii și inovării (33,7%) și pentru asigurarea de locuri de muncă mai multe și mai bune (40%);

C.  întrucât, pe baza ultimelor previziuni ale Comisiei (2009-2011), situația pieței muncii va rămâne nefavorabilă și rata șomajului va ajunge la 10,25% în UE, cu o pierdere de 2,25% a locurilor de muncă pentru 2009 și 1,25% pentru 2010, generând, printre altele, o intensificare a divizării sociale în țările membre; întrucât sectoarele-cheie din regiunile UE indică: a) creșterea numărului de noi comenzi și a încrederii, cu o îmbunătățire a imaginii de ansamblu asupra industriei din UE, în ciuda faptului că rata producției este cu 20% mai scăzută față de cea de la începutul lui 2008, b) continuarea declinului activităților din domeniul industriei prelucrătoare și c) continuarea dificultăților legate de accesul IMM-urilor la microcredite/finanțare;

D.  întrucât chiar dacă este adevărat că, inițial, criza a afectat în special bărbații, în prezent rata desființării locurilor de muncă este identică pentru bărbați și femei, care sunt mai puțin prezente decât cei dintâi pe piața forței de muncă din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene; întrucât alte crize ne-au învățat că femeile sunt mai expuse riscului de a nu găsi un loc de muncă după ce l-au pierdut pe al lor; întrucât egalitatea dintre bărbați și femei are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice, iar participarea femeilor pe piața forței de muncă prezintă numeroase beneficii sociale și economice;

E.  întrucât pe baza rapoartelor naționale strategice pentru 2009 și a raportului strategic al Comisiei pentru 2010 privind politica de coeziune și punerea în aplicare a programelor 2007-2013, statele membre par a fi utilizat în modalități destul de diferite instrumentele, mijloacele și metodele de facilitare a politicii de coeziune propuse de Comisie în vederea combaterii crizei și a creșterii cheltuielilor reale, cum ar fi schimbările aduse orientărilor strategice, axelor și finanțărilor pentru programele operaționale, precum și răspunsul la simplificarea procedurilor de punere în aplicare;

F.  întrucât, începând cu octombrie 2008, Comisia a propus o serie de măsuri cu scopul de a accelera aplicarea programelor din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, în vederea mobilizării tuturor resurselor și a mijloacelor sale pentru a oferi sprijin imediat și eficient eforturilor de redresare la nivel național și regional;

G.  întrucât strategia Comisiei pentru accelerarea investițiilor și simplificarea programelor din cadrul politicii de coeziune prin recomandări adresate statelor membre și prin adoptarea de măsuri legislative sau fără caracter legislativ se concentrează în jurul a trei axe: a) o flexibilitate sporită în ceea ce privește programele de coeziune, b) acordarea unui avantaj net regiunilor, precum și c) investiții inteligente în cadrul programelor de coeziune; întrucât, pentru anul 2010, din cei 64,3 miliarde de euro alocate ocupării forței de muncă și competitivității, 49,4 miliarde de euro trebuie utilizate pentru coeziune (o creștere de 2% față de 2009) și 14,9 miliarde de euro pentru competitivitate (o creștere de 7,9% comparativ cu 2009),

1.  subliniază faptul că, în contextul crizei financiare și economice mondiale și a încetinirii creșterii economice actuale, politica regională a UE constituie un instrument important de realizare, cu o contribuție decisivă la Planul european de redresare economică, constituind cea mai mare resursă comunitară de investiții în economia reală și oferind sprijin important pentru investițiile private, inclusiv la nivel regional și local; constată că este esențial să se asigure o ieșire cu succes din criză pentru o realiza o dezvoltare durabilă pe termen lung, prin consolidarea competitivității, a ocupării forței de muncă și a atractivității regiunilor europene;

2.  ia act de faptul că fondurile structurale constituie instrumente puternice, menite să acorde sprijin regiunilor pentru restructurarea economică și socială a acestora și să promoveze coeziunea lor teritorială, precum și să pună în aplicare Planul european de redresare economică și, în special, dezvoltarea competitivității și crearea de locuri de muncă, susținând în același timp utilizarea lor sistematică și eficientă; subliniază faptul că obiectivul competitivității nu poate fi atins în detrimentul cooperării și al solidarității între regiuni;

3.  salută rezultatele pozitive înregistrate în perioada anterioară crizei economice, în cazul celor mai mulți indicatori, pentru regiunile din cadrul Obiectivului 2, și anume nivelurile ridicate de performanță în ceea ce privește gradul de ocupare a forței de muncă, inovația, cercetarea și dezvoltarea (C&D), intensitatea capitalului uman, educația și formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții; subliniază faptul că efectele crizei asupra economiei nu trebuie să ducă la reducerea sprijinului destinat creării de locuri de muncă mai multe și mai bune, și solicită ca aceste avantaje comparative să fie susținute prin intermediul unei consolidări a instrumentelor din cadrul Obiectivului 2;

4.  susține cu căldură prioritățile-cheie ale strategiei UE 2020, în special o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă realizată, printre altele, prin valorificarea unor noi modalități de realizare a dezvoltării economice durabile cu ajutorul economiei digitale, îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru consolidarea coeziunii teritoriale și sociale și promovarea unor condiții și a unui mediu de afaceri mai bune pentru competitivitate, crearea de locuri de muncă, spiritul antreprenorial și de inovație pentru toate regiunile, dezvoltarea IMM-urilor și sprijinirea potențialului de dezvoltare a acestora; sprijină în continuare obiectivul creării de locuri de muncă mai multe și mai bune, prin asigurarea unor condiții de lucru corespunzătoare, atât pentru bărbați cât și pentru femei, și garantând, în același timp, accesul acestora la educație și formare profesională; solicită ca aceste politici să fie consolidate în continuare, inclusiv prin valorificarea avantajelor pieței unice europene în contextul aprofundării viitoare a strategiei UE 2020, asigurând, în același timp, faptul că Obiectivul 2 se axează în continuare pe realizarea coeziunii teritoriale a UE;

5.  constată cu îngrijorare efectele sociale negative ale crizei asupra regiunilor din cadrul Obiectivului 2, care au drept rezultat creșterea șomajului, a sărăciei și a excluziunii sociale, și care afectează cele mai vulnerabile grupuri sociale (șomeri, femei, persoane în vârstă), și invită Comisia să întreprindă inițiative pentru a sprijini IMM-urile, cu scopul de a asigura durabilitatea locurilor de muncă existente și crearea unui număr cât mai ridicat de noi locuri de muncă acolo unde este posibil;

6.  subliniază faptul că coeziunea economică, socială și teritorială se află în centrul strategiei UE 2020; politica de coeziune și fondurile structurale reprezintă instrumente-cheie pentru realizarea obiectivelor de creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă în statele membre și în regiuni;

7.  subliniază problema importantă pe care o reprezintă reducerea contribuției cofinanțării naționale la programe, ceea ce afectează și Obiectivul 2, din cauza problemelor financiare majore din multe state membre și susține politica Comisiei privind utilizarea ajutorului comunitar; consideră că este, astfel, necesar ca modificarea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, în sa forma actuală, adoptată de Parlament, să fie rapid pusă în aplicare și consideră că finanțarea de 100% este excesivă, întrucât prin aceasta se elimină stimulentul pentru statele membre de a garanta, prin intermediul unei cofinanțări naționale, eficiența și rentabilitatea măsurilor sprijinite și împărtășește punctul de vedere al Consiliului, care respinge așa-numita „alimentare anticipată” (frontloading) din textul prezentat;

8.  ia act de faptul că, dintr-un total de 117 programe operaționale finanțate de FSE, 13 au fost modificate (pentru Austria, Germania, Ungaria, Irlanda, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, două pentru Regatul Unit, precum și două pentru Spania) cu scopul de a aborda anumite nevoi rezultate în urma crizei, și solicită Comisiei să sprijine statele membre pentru ca acestea să utilizeze această flexibilitate în vederea reorientării programelor lor operaționale și să informeze, în această privință, actorii regionali și locali în cauză, cât mai curând posibil și într-o măsură cât mai cuprinzătoare, cu scopul de a acorda sprijin pe termen scurt grupurilor și categoriilor specifice expuse riscului;

9.  constată că cel de-al șaselea raport intermediar referitor la coeziunea economică și socială reflectă diferitele situații socio-economice ale celor trei tipuri de regiuni, în special în ceea ce privește capacitatea lor de creare și inovare, precum și spiritul antreprenorial; atât actuala criză economică, cât și diferitele variabile care influențează oportunitățile de dezvoltare regională (demografia, accesibilitatea, capacitatea de inovare etc.) sunt factori care evidențiază existența unor date importante de care trebuie să se țină seama în momentul evaluării situației economiilor locale și regionale și al elaborării unei politici eficace de coeziune;

10.  susține propunerea Consiliului de a crește totuși prefinanțările pentru anul 2010 la FSE cu 4% și la Fondul de coeziune cu 2%, însă doar pentru statele membre al căror PIB a scăzut cu peste 10% sau care au primit asistență macrofinanciară de la FMI pentru a-și consolida balanțele de plăți; solicită Comisiei să examineze cauzele întârzierii punerii în aplicare și să găsească soluții flexibile pentru regulile n+2/n+3, astfel încât statele membre să nu piardă asistența financiară acordată;

11.  regretă faptul că cel de-Al șaselea raport intermediar al Comisiei privind coeziunea economică și socială nu include date calitative și cantitative specifice cu privire la efectele pe termen scurt și lung ale crizei financiare și economice în regiunile UE, în special în ceea ce privește principalii indicatori economici și sociali; invită, astfel, Comisia să prezinte un raport/studiu special cu privire la consecințele crizei financiare și economice în regiunile UE, în special în regiunile din cadrul Obiectivului 2 și în regiunile aflate în etapa de suspendare progresivă a ajutorului, precum și cu privire la o posibilă amplificare sau diminuare a disparităților regionale în contextul crizei; observă faptul că aceste evaluări trebuie realizate cât mai curând posibil, pentru a putea împiedica apariția unor neregularități și pentru ca acestea să poată servi drept bază pentru o propunere privind continuarea Obiectivului 2 în acele zone în care acesta poate furniza o valoare adăugată în privința fondurilor naționale;

12.  salută măsurile de sprijin pentru întreprinderi din cadrul politicii de coeziune (aproximativ 55 de miliarde de euro în perioada 2007 - 2013), dintre care cea mai mare parte privește sprijinirea inovației, transferul tehnologic și modernizarea IMM-urilor, considerând importantă promovarea modelelor de succes în acest domeniu, și înțelege că măsurile de intervenție propuse în favoarea întreprinderilor trebuie să aibă în vedere rezultatele restructurării eficiente pe termen lung, precum și tranziția către o economie mai durabilă, și nu intervenții de protecție pentru supraviețuirea economică, care, în multe cazuri, sunt incompatibile cu politicile privind ajutoarele de stat;

13.  insistă asupra faptului că pentru a putea depăși criza sunt necesare investiții în cercetare și dezvoltare, precum și în inovație, educație și în tehnologii care utilizează resursele în mod eficient; astfel de investiții vor constitui un beneficiu atât pentru sectoarele tradiționale și zonele rurale, cât și pentru economiile de servicii de înaltă calificare, consolidând, prin urmare, coeziunea economică, socială și teritorială; subliniază faptul că este necesar să se asigure o finanțare accesibilă, în privința căreia fondurile structurale joacă un rol-cheie;

14.  solicită Comisiei și statelor membre să monitorizeze permanent consecințele crizei în diferite domenii structurale și de dezvoltare și utilizarea posibilităților oferite de instrumentele de finanțare alocate pentru Obiectivul 2, în principal pentru a sprijini spiritul antreprenorial și IMM-urile, precum și organismele economiei sociale și solidare, cu scopul de a spori competitivitatea acestora și, prin urmare, potențialul de creștere a locurilor de muncă, și de a facilita accesul acestora la utilizarea instrumentelor de inginerie financiară (Jaspers, Jeremie, Jessica, Jasmine); invită Comisia și statele membre să utilizeze aceste informații pentru a pregăti și a direcționa viitorul Obiectiv 2 privind coeziunea la nivelul UE spre acele zone, regionale și locale, în care se poate demonstra că intervențiile din partea UE aduc o valoare adăugată sporită (în special inovațiile din sectorul turismului și al prestării de servicii, sectorul IT și sectoarele industriale, precum și protecția și ameliorarea mediului înconjurător și dezvoltarea potențială a surselor de energie regenerabile sau a tehnologiilor care ar îmbunătăți în mod semnificativ întreprinderile producătoare de energie convențională, care vizează un nivel redus de emisii de carbon și reducerea la minimum a producției de deșeuri, precum și inovațiile din sectorul primar);

15.  invită Comisia și statele membre să evalueze și să promoveze toate sinergiile între instrumentele politicii de coeziune și ale competitivității la nivel regional, național, transfrontalier și european;

16.  salută politica Comisiei cu privire la a) extinderea perioadei de eligibilitate din cadrul programelor operaționale 2000-2006 astfel încât să se permită absorbția maximă a tuturor resurselor din cadrul politicii de coeziune, b) simplificarea cerințelor și procedurilor administrative și a gestionării financiare a programelor, asigurându-se, în același timp, în continuare controlul necesar în vederea identificării unor cazuri de erori sau fraudă; consideră, în această privință, că ar trebui să se elaboreze prevederi pentru a încuraja realizarea de proiecte ingenioase și pentru a împiedica din timp comportamentele ilegale;

17.  susține politica „prefinanțării” pentru programele din cadrul politicii de coeziune 2007-2013, care au generat o lichiditate imediată de 6,25 miliarde de euro pentru 2009 pentru investiții în cadrul pachetelor de finanțare ce au fost convenite pentru fiecare stat membru;

18.  constată că zonele urbane, precum și centrele urbane, prezintă prin natura lor probleme sociale specifice și importante (nivel ridicat al șomajului, marginalizare, excluziune socială etc.), care sunt agravate ca urmare a crizei, și că acest lucru trebuie examinat în profunzime, pentru a pune în aplicare măsuri active corespunzătoare, pe termen scurt și lung;

19.  susține politica în domeniul acordării de ajutor și noile instrumente de finanțare pentru proiectele majore pentru regiuni (proiecte al căror cost total planificat este de 50 milioane de euro și peste) adoptate de Comisie în 2009, recunoaște importanța instrumentelor de inginerie financiară și de cooperare cu BEI/FEI, în special JASPERS, JEREMIE și JESSICA și solicită o creștere viitoare cu peste 25% a finanțării oferite prin intermediul JASPERS (Asistență comună pentru susținerea proiectelor în regiunile europene), care se referă în mod special la regiunile din cadrul Obiectivului 2, cu scopul de a încuraja pregătirea deplină și punerea în aplicare foarte rapidă a acestora deși, în prezent, aceste proiecte sunt puține la număr; speră că majorarea anterioară a finanțării pentru JASPERS are un impact pe termen mediu și lung asupra creșterii competitivității economice a regiunilor europene și insistă asupra includerii periodice a unei analize comparate între rezultatele obținute și obiectivele urmărite și finanțarea acordată față de finanțarea necesară îndeplinirii obiectivelor în cauză;

20.  subliniază faptul că numai cu o guvernanță veritabilă, integrată pe mai multe niveluri, între autoritățile publice locale, regionale, naționale, transfrontaliere și europene, politica regională, națională și a UE poate fi eficientă și eficace; solicită Comisiei să evalueze posibilitățile de inovare legate de cooperarea teritorială, atât la nivel național, cât și internațional, în cadrul fiecărui obiectiv al politicii de coeziune, precum și să analizeze posibilitățile de consolidare a obiectivului de cooperare teritorială europeană, în ceea ce privește stimularea inovării legate de cooperarea între regiuni; alături de consolidarea Obiectivului 3 - Cooperarea teritorială -, ar trebui consolidată și posibilitatea de a derula acțiuni de cooperare teritorială la nivel transnațional, în cadrul Obiectivului 2; subliniază că o astfel de posibilitate este în prezent asigurată în baza articolului 37 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006; consideră că, fără a modifica bugetul total alocat obiectivelor de coeziune, consolidarea cooperării teritoriale trebuie însoțită de o orientare către un buget mai mare alocat acestei cooperări teritoriale extinse;

21.  susține modificările propuse în ceea ce privește normele de punere în aplicare care vizează consolidarea flexibilității fondurilor structurale și adaptarea acestora pentru a răspunde nevoii privind punerea rapidă în aplicare, date fiind condițiile economice excepționale, a celor 455 de programe din cadrul politicii de coeziune, în special în ceea ce privește programele din cadrul Obiectivului 2, ținând în același timp cont de necesitatea adaptării instituțiilor și autorităților de gestionare naționale și regionale la această situație nouă, care să evite eventuale abuzuri sau gestionări deficitare și să asigure posibilitatea redirecționării fondurilor rămase spre alte proiecte curente sau noi; solicită autorităților de gestionare să propună soluții ce au ca scop eficientizarea implementării programelor operaționale prevăzute de Obiectivul 2;

22.  subliniază faptul că în circumstanțe deosebite (cum ar fi criza economică), se poate solicita în mod excepțional o mai mare flexibilitate a regulii n+2 , luând în considerare obiectivele urmărite de politica de coeziune și efectele schimbărilor economice ciclice asupra finanțelor publice și a investițiilor private;

23.  recomandă ca toate fondurile necheltuite într-o regiune în conformitate cu regulile N+2 și N+3 să fie atribuite din nou proiectelor regionale și inițiativelor comunitare;

24.  solicită Comisiei să evalueze planul de acțiune-inițiativă cu privire la propunerile legislative referitoare la micile întreprinderi (Small Business Act) la un an de la punerea sa în aplicare (decembrie 2008), în principal în ceea ce privește rezultatele legate de întărirea competitivității micilor întreprinderi și a accesului la finanțare și capital operațional, precum și de promovarea întreprinderilor inovatoare nou înființate, precum și de reducerea poverilor administrative etc.;

25.  subliniază efectul pozitiv al egalității de șanse între femei și bărbați asupra creșterii economice; în această privință subliniază că din unele studii reiese că, dacă ratele ocupării forței de muncă, a ocupării forței de muncă cu jumătate de normă și a productivității femeilor ar fi identice cu cele ale bărbaților, PIB-ul ar crește cu 30% pentru perioada de programare de după 2013; solicită, prin urmare, să se acorde o atenție deosebită proiectelor finanțate de fondurile structurale care vizează promovarea egalității și incluziunea femeilor pe piața forței de muncă;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0124.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (05218/3/2010 – C7-0077/2010 – 2008/0237(COD))

P7_TA(2010)0256 A7-0174/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului în primă lectură (05218/3/2010 – C7-0077/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0817),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0469/2008),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 iulie 2009(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A7-0174/2010),

1.  adoptă în a doua lectură poziția prezentată mai jos;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 iulie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),

întrucât:

(1)  Acţiunea Uniunii în domeniul transportului cu autobuzul şi autocarul ar trebui să aibă drept obiectiv, printre altele, asigurarea unui nivel înalt de protecţie pentru pasageri care să fie comparabil cu cel de pe alte moduri de transport, indiferent de destinaţie. În plus, ar trebui să se ţină seama pe deplin de cerinţele impuse de protecţia consumatorilor în general.

(2)  Deoarece pasagerii care călătoresc cu autobuzul sau autocarul reprezintă partea vulnerabilă în cadrul unui contract de transport, tuturor pasagerilor ar trebui să li se asigure un nivel minim de protecţie.

(3)  Măsurile Uniunii de îmbunătăţire a drepturilor pasagerilor în sectorul transportului cu autobuzul şi autocarul ar trebui să ţină seama de caracteristicile specifice ale acestui sector, care se compune în mare parte din întreprinderi mici şi mijlocii.

(4)  Ţinând seama de caracteristicile specifice ale serviciilor regulate speciale şi ale operaţiunilor de transport pe cont propriu, aceste tipuri de transport nu ar trebui să intre sub incidenţa prezentului regulament. Serviciile regulate speciale ar trebui să includă servicii destinate transportului persoanelor cu handicap şi al persoanelor cu mobilitate redusă, transportul lucrătorilor între casă şi locul de muncă, transportul elevilor şi studenţilor la şi de la instituţia de învăţământ.

(5)  Ținând seama de caracteristicile speciale ale serviciilor regulate urbane, suburbane și regionale care fac parte din serviciile integrate cu serviciile urbane și suburbane, statelor membre ar trebui să li se acorde dreptul de a scuti aceste moduri de transport de la aplicarea unei părți ▌a prezentului regulament. Pentru a putea identifica aceste servicii regulate urbane și suburbane, statele membre ar trebui să țină seama de anumite criterii precum împărțirea administrativă, situarea geografică, distanța, frecvența serviciilor, numărul de opriri programate, tipul de autobuze sau autocare folosite, regimul de taxare a biletelor, fluctuațiile numărului de pasageri între perioadele de vârf și cele din afara orelor de vârf, numerele autobuzelor și orarele acestora.

(6)  Călătorii ar trebui să beneficieze de norme privind răspunderea comparabile cu cele aplicabile altor moduri de transport în caz de accidente care au drept rezultat decesul sau vătămarea lor.

(7)  Transportatorii ar trebui să răspundă pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor călătorilor în condiții comparabile cu cele aplicabile altor moduri de transport.

(8)  În plus față de despăgubirile acordate în conformitate cu legislația națională aplicabilă în caz de deces sau vătămare corporală, pierdere sau deteriorare a bagajului, în cazul accidentelor survenite ca urmare a utilizării autobuzului sau autocarului, pasagerii ar trebui să aibă dreptul la asistență în ceea ce privește nevoile lor imediate de ordin practic și economic survenite ca urmare a accidentului. Asistența de acest gen ar trebui să includă, dacă este necesar, primul ajutor, cazare, hrană, îmbrăcăminte, transport și cheltuieli de înmormântare. În caz de deces sau vătămare corporală, transportatorul efectuează, în plus, plăți în avans pentru a satisface necesitățile economice imediate, în mod proporțional cu prejudiciul suferit, cu condiția să existe dovezi la prima vedere privind prezența unor cauze ce pot fi atribuite transportatorului.

(9)  Serviciile de transport al pasagerilor cu autobuzul şi autocarul ar trebui, în general, să ofere avantaje cetăţenilor. În consecinţă, persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă, indiferent dacă este cauzată de un handicap, de vârstă sau de orice alt factor, ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a folosi servicii de transport cu autobuzul şi autocarul care să fie comparabile cu cele folosite de alţi cetăţeni. Persoanele cu handicap şi persoanele cu mobilitate redusă au aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi cetăţeni în ceea ce priveşte libertatea de circulaţie, libertatea de alegere şi tratamentul nediscriminatoriu.

(10)  În lumina articolului 9 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap şi pentru a oferi persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă posibilităţi de călătorie cu autobuzul şi autocarul comparabile celor ale altor cetăţeni, ar trebui instituite norme privind nediscriminarea şi asistenţa pe durata călătoriilor acestora. Aceste persoane ar trebui, aşadar, să fie acceptate pentru transport şi să nu li se refuze dreptul de a călători pe motiv de handicap sau de mobilitate redusă, cu excepţia cazurilor justificate de motive legate de siguranţă sau de proiectarea vehiculelor sau a infrastructurii. În contextul legislaţiei relevante pentru protecţia lucrătorilor, persoanele cu handicap şi cele cu mobilitate redusă ar trebui să beneficieze de dreptul la asistenţă la terminale şi la bordul vehiculelor. În interesul incluziunii sociale, persoanele în cauză ar trebui să beneficieze de asistenţă gratuită. Transportatorii ar trebui să prevadă condiţiile de acces, de preferinţă utilizând sistemul de standardizare european.

(11)  La luarea deciziilor cu privire la proiectarea de noi terminale, precum și în cadrul unor reamenajări de proporții, organismele de administrare a terminalelor ar trebui ▌să țină seama, fără excepție și ca o condiție esențială, de nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, în conformitate cu cerințele principiului „proiectării pentru toți”. În orice caz, organismele de administrare a terminalelor ar trebui să prevadă puncte în care persoanele în cauză să își poată notifica sosirea și nevoia de asistență.

(12)  În același mod, transportatorii ar trebui să ia în considerare astfel de nevoi atunci când decid asupra designului vehiculelor noi sau al vehiculelor recent recondiționate.

(13)  Statele membre ar trebui să îmbunătățească infrastructura existentă, în cazul în care este necesar, pentru a permite transportatorilor să asigure accesul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă, precum și să ofere asistență adecvată.

(14)  Pentru a răspunde nevoilor persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, personalul ar trebui să fie format în mod corespunzător. Pentru a se facilita recunoaşterea reciprocă a calificărilor naţionale ale conducătorilor auto, o formare care vizează sensibilizarea cu privire la nevoile persoanelor cu handicap ar putea fi prevăzută în cadrul calificării iniţiale sau al formărilor periodice, astfel cum se prevede în Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea iniţială şi formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri(5). Pentru a se asigura coerenţa între introducerea cerinţelor referitoare la formare şi termenele stabilite în respectiva directivă ar trebui permisă o posibilitate de derogare pentru o perioadă limitată de timp.

(15)  ▌Organizațiile reprezentative ale persoanelor cu handicap sau ale persoanelor cu mobilitate redusă ar trebui consultate sau implicate în pregătirea conținutului formărilor în legătură cu handicapul.

(16)  Drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul ar trebui să includă obținerea de informații referitoare la serviciile oferite, înaintea și pe durata călătoriei. Toate informațiile esențiale oferite pasagerilor cu autobuzul și autocarul ar trebui să fie furnizate și în formate alternative accesibile persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, precum cele cu caractere mărite, limbaj uzual, scriere Braille, comunicații electronice care pot fi accesate cu ajutorul unor tehnologii adaptabile și benzi audio.

(17)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor transportatorilor de a solicita despăgubiri din partea oricărei persoane, inclusiv un terţ, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.

(18)  Inconvenientele cu care se confruntă pasagerii din cauza anulării sau întârzierii semnificative a călătoriei lor ar trebui să se diminueze. În acest scop, pasagerii care pleacă din terminale ar trebui să primească asistență și informații în mod corespunzător într-un mod accesibil tuturor. De asemenea, pasagerii ar trebui să își poată anula călătoria și să li se ramburseze costul biletelor sau să își continue călătoria sau să fie redirecționați în condiții satisfăcătoare. În cazul în care transportatorii nu oferă călătorilor asistența necesară, aceștia ar trebui să aibă dreptul de a obține o compensație financiară.

(19)  Prin intermediul asociațiilor lor profesionale, transportatorii ar trebui să coopereze în vederea adoptării de măsuri la nivel regional, național sau european, cu implicarea părților interesate, a asociațiilor profesionale și a asociațiilor consumatorilor, pasagerilor și persoanelor cu handicap în vederea îmbunătățirii furnizării de informații și serviciilor de asistență pentru pasageri, în special în caz de anulare a călătoriei și întârzieri prelungite.

(20)  Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor pasagerilor instituite prin Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite(6). În cazurile în care un circuit turistic se anulează din motive care nu au legătură cu anularea serviciului de transport cu autobuzul sau autocarul, prezentul regulament nu se aplică.

(21)  Pasagerii ar trebui informaţi pe deplin în privinţa drepturilor pe care le au în temeiul prezentului regulament, astfel încât să îşi poată exercita efectiv drepturile în cauză.

(22)  Pasagerii ar trebui să-şi poată exercita drepturile prin intermediul unor proceduri corespunzătoare de formulare a plângerilor care să fie puse în aplicare de transportatori sau, după caz, prin depunerea plângerilor la organismul sau organismele desemnate în acest sens de statul membru în cauză.

(23)  Statele membre ar trebui să asigure respectarea prezentului regulament şi să desemneze un organism competent sau organisme competente care să aibă atribuţii de supraveghere şi de asigurare a aplicării regulamentului. Acest lucru nu aduce atingere drepturilor pasagerilor de a introduce acţiuni în instanţă în temeiul legislaţiei naţionale.

(24)  Ţinând seama de procedurile instituite de statele membre pentru depunerea plângerilor, o plângere referitoare la asistenţă ar trebui adresată, de preferinţă, organismului sau organismelor desemnate pentru asigurarea aplicării prezentului regulament în statul membru pe teritoriul căruia se află punctul de îmbarcare sau punctul de debarcare.

(25)  Statele membre ar trebui să stabilească sancţiuni aplicabile încălcărilor prezentului regulament şi să asigure aplicarea sancţiunilor respective. Sancţiunile ar trebui să fie eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare.

(26)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, şi anume de a asigura unui nivel echivalent de protecţie şi asistenţă în toate statele membre pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, şi, în consecinţă, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(27)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date(7).

(28)  Asigurarea aplicării prezentului regulament ar trebui să se bazeze pe Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (Regulamentul privind cooperarea în materie de protecţie a consumatorului)(8). Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecinţă.

(29)  Statele membre ar trebui să promoveze utilizarea transportului public și să introducă sisteme informaționale interoperabile și intermodale prin care să faciliteze accesul la informații privind orarele, precum şi tarifele şi biletele integrate pentru a optimiza folosirea și interoperabilitatea diferitelor moduri de transport. Aceste servicii trebuie să fie accesibile persoanelor cu dizabilități şi persoanelor cu mobilitate redusă.

(30)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se prevede în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ţinând cont, de asemenea, de Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(9) şi de Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii(10),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziţii generale

Articolul 1

Obiect

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică pasagerilor care călătoresc cu servicii regulate:

(2)  În plus, prezentul regulament, cu excepția articolelor 11-18 și articolul 18 și a capitolelor IV - VI, se aplică pasagerilor care utilizează serviciile ocazionale atunci când punctul inițial de îmbarcare sau punctul final de debarcare al pasagerului se află pe teritoriul unui stat membru.

(3)  Prezentul regulament nu se aplică serviciilor regulate speciale şi operaţiunilor de transport pe cont propriu.

(4)  Cu excepția articolului 4 alineatul (2), a articolelor 7, 9, 11, a articolului 12 alineatul (1), ▌a articolului 13 alineatul (1), a articolului 15 alineatul (1), a articolului 18, a articolului 19 alineatele (1) și (2), a articolelor 21, 25, 27, 28 și 29, statele membre pot excepta serviciile regulate urbane și suburbane, precum și serviciile regulate regionale care fac parte din serviciile integrate cu serviciile urbane și suburbane, inclusiv serviciile transfrontaliere de acest tip, de la aplicarea prezentului regulament.

▌

(5)  Statele membre informează Comisia cu privire la derogările pentru diferite tipuri de servicii acordate în temeiul alineatului (4) cu …(11). Comisia ia măsurile necesare dacă o asemenea derogare nu este considerată conformă cu dispozițiile prezentului articol. Până la ...(12)*, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind derogările acordate în temeiul alineatului (4).

(6)  Nicio dispoziție din prezentul regulament nu trebuie înțeleasă ca fiind de natură să vină în contradicție cu legislația în vigoare privind cerințele tehnice privind autobuzele sau autocarele sau infrastructura ▌din stațiile de autobuz și de la terminale.

Articolul 3

Definiţii

Articolul 4

Bilete şi condiţii contractuale nediscriminatorii

(1)  Transportatorii pun la dispoziţia pasagerilor bilete, cu excepţia cazurilor în care există alte documente care dau dreptul la transport. Un bilet poate fi emis în format electronic.

(2)  Fără a aduce atingere tarifelor sociale, condiţiile contractuale şi tarifele aplicate de transportatori sunt oferite publicului larg fără vreo discriminare directă sau indirectă privind naţionalitatea clientului final sau privind locul în care sunt stabiliţi transportatorii sau vânzătorii de bilete în cadrul Uniunii.

Articolul 5

Alte părţi de fapt

(1)  Dacă îndeplinirea obligaţiilor în temeiul prezentului regulament a fost încredinţată unui transportator de fapt, vânzător de bilete sau oricărei alte persoane, transportatorul, agentul de voiaj, operatorul de turism sau organismului de administrare a terminalului care a încredinţat aceste obligaţii este, cu toate acestea, răspunzător pentru actele şi omisiunile respectivei părţi de fapt.

(2)  În plus, partea căreia i s-a încredinţat îndeplinirea unei obligaţii de către transportator, agentul de voiaj, operatorul de turism sau organismul de administrare a terminalului intră, de asemenea, sub incidenţa dispoziţiilor prezentului regulament în ceea ce priveşte obligaţia încredinţată.

Articolul 6

Excluderea posibilităţii de derogare

(1)  Drepturile și obligaţiile în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei renunțări sau limitări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport.

(2)  Transportatorii pot oferi pasagerilor condiţii contractuale mai bune decât cele prevăzute în prezentul regulament.

Capitolul II

Despăgubiri şi asistenţă în caz de accidente

Articolul 7

Răspunderea pentru decesul sau vătămarea călătorilor

(1)  În conformitate cu prezentul capitol, transportatorii sunt răspunzători pentru paguba sau prejudiciul rezultat din decesul sau vătămarea corporală a călătorilor, cauzat de accidente survenite în timpul exploatării serviciilor de transport cu autobuzul și autocarul și în timp ce călătorul intră în vehicule,se află în sau iese din acestea.

(2)  Răspunderea necontractuală a transportatorilor pentru prejudiciile cauzate nu se supune niciunei limitări financiare, indiferent dacă aceasta este definită prin lege, convenție sau contract.

(3)  Pentru orice solicitare de despăgubire până la 220 000 EUR pe pasager, un transportator nu își poate exclude sau limita răspunderea dovedind că a depus eforturile necesare conform alineatului (4) litera (a), cu excepția cazului în care suma totală a cererii de despăgubire rezultate depășește suma pentru care este necesară o asigurare obligatorie, în conformitate cu Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi(13), în temeiul legislației naționale a statului membru în care autobuzul sau autocarul își are baza normală de operațiuni. Într-o situație de acest tip, răspunderea este limitată la suma respectivă.

(4)  Un transportator nu este răspunzător în temeiul alineatului (1):

Articolul 8

Daune

(1)  În cazul decesului unui călător, daunele în cazul răspunderii prevăzute la articolul 7 cuprind:

(2)  În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu adus integrității fizice și psihice a călătorului, daunele cuprind:

(3)  Dacă, din cauza decesului călătorului, o persoană față de care călătorul avea sau ar fi avut obligația legală de a o întreține este privată de sprijin financiar, această persoană este, de asemenea, despăgubită pentru pierderea respectivă.

Articolul 9

Nevoile imediate de ordin practic și economic ale pasagerilor

În caz de accident survenit ca urmare a utilizării autobuzului sau autocarului, transportatorul asigură asistență ▌în ceea ce privește nevoile practice imediate ale pasagerilor după accident. Asistența de acest gen include, dacă este necesar, primul ajutor, cazare, hrană, îmbrăcăminte, transport și cheltuieli de înmormântare. În caz de deces sau vătămare corporală, transportatorul efectuează, în plus, plăți în avans pentru a satisface necesitățile economice imediate, în mod proporțional cu prejudiciul suferit, cu condiția să existe dovezi la prima vedere privind prezența unor cauze ce pot fi atribuite transportatorului. Nu orice plăți efectuate sau asistență acordată constituie recunoașterea răspunderii.

Articolul 10

Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor

(1)  Transportatorii sunt răspunzători pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor aflate în responsabilitatea lor. Valoarea maximă a despăgubirii se ridică la 1 800 EUR pe călător.

(2)  În cazul unor accidente care survin în timpul exploatării serviciilor de transport cu autobuzul și autocarul, transportatorii răspund de pierderea sau deteriorarea lucrurilor personale pe care călătorii le aveau asupra lor sau ca bagaj de mână. Valoarea maximă a despăgubirii se ridică la 1 300 EUR pe călător.

(3)  Un transportator nu răspunde de pierderi sau prejudicii în temeiul alineatelor (1) și (2):

Capitolul III

Drepturile persoanelor cu handicap şi ale persoanelor cu mobilitate redusă

Articolul 11

Dreptul la transport

(1)  Transportatorii, agenţii de voiaj şi operatorii de turism nu pot refuza să accepte o rezervare din partea unei persoane, să emită sau să pună la dispoziţie în alt mod un bilet pentru o persoană sau să îmbarce o persoană, pe motiv de handicap sau de mobilitate redusă.

(2)  Rezervările şi biletele sunt puse la dispoziţia persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu mobilitate redusă fără costuri suplimentare.

Articolul 12

Derogări şi condiţii speciale

(1)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 11 alineatul (1), transportatorii, agenţii de voiaj şi operatorii de turism pot refuza să accepte o rezervare din partea unei persoane, să emită sau să pună la dispoziţie în alt mod un bilet pentru o persoană sau să îmbarce o persoană pe motiv de handicap sau mobilitate redusă:

(2)  În cazul refuzului de a accepta o rezervare sau de a emite sau de a pune la dispoziție în alt mod un bilet din motivele prezentate la alineatul (1), transportatorii, agenții de voiaj și operatorii de turism informează persoana în cauză cu privire la un serviciu alternativ acceptabil operat de transportator.

(3)  Dacă unei persoane cu handicap sau unei persoane cu mobilitate redusă care deţine o rezervare sau are un bilet şi care a respectat cerinţele articolului 16 alineatul (1) litera (a) i se refuză totuşi îmbarcarea pe motiv de handicap sau mobilitate redusă, respectivei persoane şi însoţitorului acesteia, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, li se oferă posibilitatea de a alege între:

Dreptul la rambursare a sumei plătite pentru bilet nu este afectat de lipsa notificării în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (a).

(4)  Dacă un transportator, un agent de voiaj sau un operator de turism refuză să accepte o rezervare din partea unei persoane, să emită sau să pună la dispoziție în alt mod un bilet pentru o persoană sau să îmbarce o persoană pe motive de handicap sau mobilitate redusă menționate la alineatul (1) al acestui articol sau dacă echipajul vehiculului în cauză se compune doar dintr-o persoană care conduce vehiculul și care nu este în măsură să ofere persoanei cu handicap sau persoanei cu mobilitate redusă asistența menționată în anexa I partea (b), o persoană cu handicap sau cu mobilitate redusă poate solicita să fie însoțită de o altă persoană care poate oferi asistența de care are nevoie persoana cu handicap sau cu mobilitate redusă ▌. Respectiva persoană însoțitoare beneficiază de transport gratuit și, atunci când este posibil, ocupă locul de lângă persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă.

(5)  În cazul în care transportatorii, agenţii de voiaj sau operatorii de turism recurg la alineatul (1), aceştia trebuie să comunice imediat persoanei cu handicap sau persoanei cu mobilitate redusă motivele deciziei luate şi, la cererea acesteia, să informeze şi în scris persoana în cauză în termen de cinci zile lucrătoare de la data cererii.

Articolul 13

Accesibilitate şi informare

(1)  În cooperare cu organizaţiile reprezentative ale persoanelor cu handicap sau ale persoanelor cu mobilitate redusă, transportatorii şi organismele de administrare a terminalelor instituie sau pun în aplicare, acolo unde este cazul prin organizaţiile lor, condiţii de acces nediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu handicap şi al persoanelor cu mobilitate redusă.

(2)  Condițiile de acces prevăzute la alineatul (1) trebuie puse la dispoziția publicului de către transportatori și organismele de administrare a terminalelor în formate accesibile și în aceleași limbi în care informațiile sunt, în general, puse la dispoziția tuturor pasagerilor. Atunci când se oferă aceste informații, se acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă.

(3)  La cerere, transportatorii furnizează de îndată copii ale textelor legislative internaționale, ale Uniunii sau naționale prin care se stabilesc cerințele de siguranță pe care se bazează normele privind accesul nediscriminatoriu. Acestea se pun la dispoziție în formate accesibile.

(4)  Operatorii de turism pun la dispoziţie condiţiile de acces prevăzute la alineatul (1) care se aplică în cazul călătoriilor incluse în pachetele de servicii pentru călătorii, vacanţe şi circuite pe care le organizează, le vând sau le oferă spre vânzare.

(5)  Informaţiile cu privire la condiţiile de acces menţionate la alineatele (2) şi (4) se distribuie fizic la solicitarea pasagerilor.

(6)  Transportatorii, agenţii de voiaj şi operatorii de turism se asigură că toate informaţiile generale pertinente privind călătoria şi condiţiile de transport sunt disponibile în formate corespunzătoare şi accesibile persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv în ceea ce priveşte, atunci când este cazul, rezervarea şi informaţiile on-line. Informaţiile se distribuie fizic la solicitarea pasagerilor.

Articolul 14

Desemnarea terminalelor

Statele membre desemnează terminalele de autobuz şi autocar unde se asigură asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă. Statele membre informează Comisia în acest sens. Comisia pune la dispoziţie, pe internet, o listă cu terminalele de autobuz şi autocar desemnate.

Articolul 15

Dreptul la asistenţă în terminalele desemnate şi la bordul autobuzelor şi autocarelor

(1)  ▌În terminalele desemnate de către statele membre, transportatorii și organismele de administrare a terminalelor asigură, în limitele competențelor lor, asistență gratuită persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, cel puțin în condițiile specificate în partea (a) a anexei I.

(2)  ▌Transportatorii asigură la bordul autobuzelor și autocarelor asistența gratuită persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, cel puțin în condițiile specificate în partea (b) a anexei I.

Articolul 16

Condiţiile în care se asigură asistenţă

(1)  Transportatorii şi organismele de administrare a terminalelor cooperează în vederea asigurării de asistenţă persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă, cu condiţia ca:

(2)  În plus faţă de alineatul (1), persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă notifică transportatorului, agentului de voiaj sau operatorului de turism, în momentul rezervării sau al cumpărării în avans a biletului, necesităţile lor specifice privind locul pe scaun, cu condiţia ca necesitatea să fie cunoscută în respectivul moment.

(3)  Transportatorii, organismele de administrare a terminalelor, agenţii de voiaj şi operatorii de turism iau toate măsurile necesare pentru a facilita primirea de notificări cu privire la nevoia de asistenţă trimise de persoane cu handicap sau de persoane cu mobilitate redusă. Această obligaţie se aplică în toate terminalele desemnate şi la toate punctele lor de vânzare, inclusiv în cazul vânzării prin telefon sau pe internet.

(4)  În cazul în care nu se efectuează nicio notificare conform alineatului (1) literele (a) şi (b), transportatorii, organismele de administrare a terminalelor, agenţii de voiaj şi operatorii de turism depun toate eforturile rezonabile pentru a asigura faptul că asistenţa este asigurată în aşa fel încât persoana cu handicap sau cu mobilitate redusă să se poată îmbarca la serviciul de plecare, să schimbe la serviciul de corespondenţă sau să poată debarca la serviciul de destinaţie pentru care a cumpărat biletul.

(5)  Organismul de administrare a terminalului desemnează un punct în interiorul sau în afara terminalului în care persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă îşi pot anunţa sosirea şi pot solicita asistenţă. Respectivul punct trebuie să fie clar semnalizat şi să furnizeze, în formate accesibile, informaţii de bază referitoare la terminal şi la asistenţa oferită.

Articolul 17

Transmiterea de informaţii către un terţ

În cazul în care agenţii de voiaj sau operatorii de turism primesc notificarea menţionată la articolul 16 alineatul (1) litera (a), aceştia, în cadrul orelor lor normale de birou, transferă cât de curând posibil informaţia către transportator sau către organismul de administrare a terminalului.

Articolul 18

Formare

(1)  Transportatorii şi, după caz, organismele de administrare a terminalelor instituie proceduri de formare în legătură cu handicapul, inclusiv instrucţiuni, şi se asigură că:

(2)  Un stat membru poate acorda o derogare pentru o perioadă maximă de doi ani de la …(14) de la aplicarea alineatului (1) litera (b) în ceea ce priveşte formarea conducătorilor auto.

Articolul 19

Despăgubirile în ceea ce priveşte scaunele cu rotile sau alte echipamente de mobilitate

(1)  Transportatorii și organismele de administrare a terminalelor răspund în cazul în care ▌au provocat pierderea sau deteriorarea scaunelor cu rotile sau a altor echipamente de mobilitate sau de asistență. Transportatorul sau organismul de administrare a terminalului responsabil pentru pierderea sau deteriorarea în cauză acordă despăgubirile.

(2)  Despăgubirea menţionată la alineatul (1) este egală cu costul de înlocuire sau de reparare a echipamentului ori dispozitivelor pierdute sau deteriorate.

(3)  Dacă este necesar, se depun toate eforturile pentru a se furniza rapid echipamente sau dispozitive înlocuitoare temporare. Scaunele cu rotile şi alte echipamente de mobilitate sau de asistenţă au, în măsura posibilului, caracteristici tehnice şi funcţionale similare celor pierdute sau deteriorate.

▌

Capitolul IV

Drepturile pasagerilor în caz de anulare sau întârziere

Articolul 20

Continuarea, redirecţionarea şi rambursarea

(1)  În cazul în care un transportator estimează, în mod rezonabil, că plecarea unui serviciu regulat de la un terminal va fi anulată sau întârziată cu peste 120 de minute sau în cazul suprarezervării, pasagerilor li se oferă imediat de ales între:

(2)  În cazul în care autobuzul sau autocarul devine inutilizabil, pasagerilor li se oferă transportul de la locul în care se află vehiculul inutilizabil la un punct de așteptare adecvat sau la un terminal de unde este posibilă continuarea călătoriei.

(3)  În cazul în care plecarea dintr-o staţie de autobuz a unui serviciu regulat este anulată sau are o întârziere de peste 120 de minute, pasagerii au dreptul la o astfel de continuare sau redirecţionare a călătoriei sau la rambursarea preţului biletului de către transportator.

(4)  Rambursarea preţului biletului, prevăzută la alineatul (1) litera (b) şi la alineatul (3) se efectuează în termen de 14 zile de la efectuarea ofertei sau de la primirea cererii. Plata acoperă costul integral al biletului la preţul la care a fost achiziţionat, pentru partea sau părţile de călătorie neefectuate şi pentru partea sau părţile de călătorie efectuate deja în cazul în care călătoria nu mai serveşte niciunui scop raportat la planul iniţial de călătorie al pasagerului. Pentru pasagerii posesori de abonamente sau bilete sezoniere, plata corespunde proporţiei pe care o reprezintă costul călătoriei din costul total al abonamentului sau biletului sezonier, calculată în mod proporţional. Rambursarea se efectuează în bani, cu excepţia cazului în care pasagerul acceptă o altă formă de rambursare.

Articolul 21

Informarea

(1)  În cazul unei anulări sau al unei întârzieri a plecării unui serviciu regulat, pasagerii care pleacă din terminale sunt informaţi de către transportator sau, după caz, de către organismul de administrare a terminalului, în legătură cu situaţia respectivă cât mai curând posibil şi, în orice caz, nu mai târziu de 30 de minute după plecarea planificată, şi în legătură cu ora de plecare estimată de îndată ce informaţia este disponibilă.

(2)  Dacă pasagerii pierd un serviciu de legătură, conform programului anunţat, din cauza unei anulări sau a unei întârzieri, transportatorul sau, după caz, organismul de administrare a terminalului, depune eforturi rezonabile pentru a informa pasagerii respectivi despre legăturile alternative.

(3)  Transportatorul sau, după caz, organismul de administrare a terminalului, se asigură că persoanele cu handicap sau persoanele cu mobilitate redusă primesc informaţiile obligatorii în temeiul alineatelor (1) şi (2) în formate accesibile.

Articolul 22

Asistenţa în cazul anulării sau întârzierii plecărilor

(1)  Pentru o călătorie cu o durată programată mai mare de trei ore, în caz de anulare sau întârziere la plecarea de la terminal mai mare de o oră, transportatorul oferă gratuit pasagerilor:

(2)  În aplicarea prezentului articol, transportatorul acordă o atenţie specială nevoilor persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă şi ale oricăror persoane însoţitoare ale acestora.

Articolul 23

Alte plângeri

Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică pasagerii să solicite, în conformitate cu legislaţia naţională şi prin intermediul instanţelor naţionale, despăgubiri pentru prejudiciile rezultate în urma anulării sau întârzierii unor servicii regulate.

Articolul 24

Măsuri suplimentare în favoarea călătorilor

Transportatorii cooperează în vederea adoptării de măsuri la nivel național sau european, cu implicarea părților interesate, a asociațiilor profesionale și a asociațiilor consumatorilor, călătorilor și persoanelor cu dizabilități. Aceste măsuri au ca scop îmbunătățirea atenției acordate pasagerilor, în special în cazul întârzierilor îndelungate și al întreruperii sau anulării călătoriei, cu o atenție deosebită pentru pasagerii cu nevoi speciale datorate handicapului, mobilității reduse, bolii, bătrâneții și a sarcinii, precum și pentru pasagerii însoțitori și pasagerii care călătoresc cu copii mici.

Capitolul V

Reguli generale privind informaţiile şi plângerile

Articolul 25

Dreptul la informaţii despre călătorie

Transportatorii și organismele de administrare a terminalelor oferă pasagerilor, în cadrul domeniilor lor de competență respective, informațiile adecvate din momentul rezervării și pe durata călătoriei acestora în formate accesibile și în conformitate cu un model conceptual comun pentru datele și sistemele privind transportul public.

Articolul 26

Informaţii privind drepturile pasagerilor

(1)  Transportatorii și organismele de administrare a terminalelor, în cadrul domeniilor lor de competență respective, se asigură că sunt puse la dispoziția pasagerilor informații corespunzătoare și ușor de înțeles cu privire la drepturile care le revin în temeiul prezentului regulament în momentul rezervării și cel târziu în momentul plecării. Aceste informații sunt furnizate în formate accesibile tuturor și în conformitate cu un model conceptual comun pentru datele și sistemele privind transportul public, la terminale și, atunci când este posibil, pe internet. ▌ Aceste informații includ datele de contact ale organismului sau ale organismelor responsabile cu asigurarea aplicării, desemnat sau desemnate de statul membru în temeiul articolului 29 alineatul (1).

(2)  Pentru a respecta cerinţa de informare menţionată la alineatul (1), transportatorii şi organismele de administrare a terminalelor pot utiliza un rezumat al dispoziţiilor prezentului regulament, pregătit de Comisie în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene şi pus la dispoziţia acestora.

Articolul 27

Plângeri

Transportatorii pun la punct sau dispun de un mecanism pentru soluționarea plângerilor legate de drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 28

Depunerea plângerilor

În cazul în care un pasager căruia i se aplică prezentul regulament dorește să adreseze transportatorului o plângere ▌, acesta o adresează în termen de trei luni de la data prestării serviciului regulat sau de la data la care ar fi trebuit să aibă loc prestarea serviciului. În termen de o lună de la data primirii plângerii, transportatorul îi notifică pasagerului dacă plângerea sa este considerată întemeiată, respinsă sau este încă analizată. Intervalul de timp pentru trimiterea răspunsului final nu trebuie să depășească două luni de la data primirii plângerii.

Capitolul VI

Asigurarea aplicării şi organismele naţionale responsabile cu asigurarea aplicării

Articolul 29

Organismele naţionale responsabile cu asigurarea aplicării

(1)  Fiecare stat membru desemnează un organism sau organisme ▌existente, sau dacă nu există unul, un nou organism care să răspundă de asigurarea aplicării prezentului regulament. Fiecare organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament.

Fiecare organism este independent de transportatori, operatori de turism și organismele de administrare a terminalelor în ceea ce privește organizarea, deciziile de finanțare, structura juridică și mecanismul de luare a deciziilor.

(2)  Statele membre informează Comisia cu privire la organismul sau organismele desemnate în conformitate cu prezentul articol.

(3)  Orice pasager poate adresa ▌o plângere organismului competent desemnat în conformitate cu alineatul (1), sau oricărui alt organism competent desemnat de către un stat membru, în legătură cu o presupusă nerespectare a prezentului regulament.

Un stat membru poate decide că, într-o primă etapă, pasagerul adresează transportatorului o plângere, caz în care organismul național responsabil cu asigurarea aplicării sau orice alt organism corespunzător desemnat de statul membru are rolul de organism în fața căruia se pot introduce căi de atac împotriva plângerilor nesoluționate în temeiul articolului 28.

Articolul 30

Raport cu privire la asigurarea aplicării

Până la data de 1 iunie …(15) şi ulterior din doi în doi ani , organismele responsabile cu asigurarea aplicării desemnate în temeiul articolului 29 alineatul (1) publică un raport referitor la activitatea lor în cursul celor doi ani calendaristici precedenţi, raport care conţine în special o descriere a măsurilor luate pentru punerea în aplicare a prezentului regulament şi statistici cu privire la plângeri şi la sancţiunile aplicate.

Articolul 31

Cooperarea între organismele responsabile cu asigurarea aplicării

Ori de câte ori este cazul, organismele naţionale responsabile cu asigurarea aplicării, astfel cum sunt menţionate la articolul 29 alineatul (1), fac schimb de informaţii în ceea ce priveşte activitatea lor şi principiile şi practicile lor de adoptare a deciziilor. Comisia le sprijină în respectivul demers.

Articolul 32

Sancţiuni

Statele membre stabilesc norme referitoare la sancţiunile aplicabile încălcărilor dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute sunt eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică respectivele norme şi măsuri Comisiei până la …(16) şi îi trimit fără întârziere o notificare cu privire la orice modificare ulterioară.

Capitolul VII

Dispoziţii finale

Articolul 33

Raportul

Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului până la ...(17) un raport cu privire la funcţionarea şi efectele prezentului regulament. Raportul trebuie însoţit, dacă este cazul, de propuneri legislative de punere în aplicare în şi mai mare detaliu a dispoziţiilor prezentului regulament sau de modificare a acestuia.

Articolul 34

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 se adaugă următorul punct:"

(18)  Regulamentul (UE) nr. …/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din … privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul(18).

_____________________

* JO….(19)+

Articolul 35

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la …(20).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

Asistenţa asigurată persoanelor cu handicap şi persoanelor cu mobilitate redusă

a)  Asistenţă în terminalele desemnate

b)  Asistenţa la bord

ANEXA II

Formarea în legătură cu handicapul

a)  Formarea în ceea ce priveşte sensibilizarea nevoilor persoanelor cu handicap

b)  Formarea în materie de asistenţă pentru persoanele cu handicap

(1) Texte adoptate, 23 aprilie 2009, P6_TA(2009)0281. (2) JO C 317, 23.12.2009, p. 99. (3) JO C 317, 23.12.2009, p. 99. (4) Poziția Parlamentului European din 23 aprilie 2009 (JO C 184 E, 8.7.2010, p. 312), poziția Consiliului din 11 martie 2010 (JO C 122 E, 11.5.2010, p. 1) şi poziția Parlamentului European din 6 iulie 2010. (5) JO L 226, 10.9.2003, p. 4. (6) JO L 158, 23.6.1990, p. 59. (7) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (8) JO L 364, 9.12.2004, p. 1. (9) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (10) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (11) * JO: A se introduce data: trei luni de la data aplicării prezentului regulament (12) ** JO: a se introduce data: cinci ani de la data aplicării prezentului regulament. (13) JO L 263, 7.10.2009, p. 11. (14) + JO: a se introduce data aplicării prezentului regulament. (15) * JO: a se introduce data: doi ani de la data aplicării prezentului regulament. (16) * JO: a se introduce data aplicării prezentului regulament. (17) * JO: a se introduce data: trei ani de la data aplicării prezentului regulament. (18) + JO: a se introduce numărul şi data adoptării prezentului regulament. (19) ++ JO: a se introduce referinţele de publicare ale prezentului regulament. (20) * JO: a se introduce data: doi ani de la data publicării.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (14849/3/2009 – C7-0076/2010 – 2008/0246(COD))

P7_TA(2010)0257 A7-0177/2010

(Procedură legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului adoptată în primă lectură (14849/3/2009 – C7-0076/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0816),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 71 alineatul (1) și articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0476/2008),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7), articolul 91 alineatul (1) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 iulie 2009(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A7-0177/2010),

1.  adoptă în a doua lectură poziția prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 iulie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr.1177/2010)

(1) Texte adoptate, 23.4.2009, P6_TA(2009)0280. (2) JO C 317, 23.12.2009, p. 89.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (06103/4/2010 – C7-0119/2010 – 2008/0263(COD))

P7_TA(2010)0258 A7-0211/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului adoptată în primă lectură (06103/4/2010 – C7-0119/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0887),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0512/2008),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 13 mai 2009(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolele 70 și 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A7-0211/2010),

1.  aprobă poziția Consiliului;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXA

Declarații

privind Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 de instituire a cadrului pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport

Declarație a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei cu privire la articolul 290 TFUE

„Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere niciunei poziții viitoare a instituțiilor cu privire la implementarea articolului 290 TFUE sau a oricărui act legislativ individual care conține astfel de dispoziții.”

Declarație a Comisiei referitoare la implementarea acțiunilor prioritare în materie de STI

„1.  Articolul 6 alineatul (2) din poziția Consiliului în prima lectură are următorul text:

2.  Comisia vizează adoptarea specificațiilor pentru una sau mai multe acțiuni prioritare până la …(3).

În termen de cel mult 12 luni de la adoptarea specificațiilor necesare pentru o acțiune prioritară, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, dacă este cazul și după efectuarea unei evaluări a impactului care include o analiză a raportului costuri-beneficii, o propunere privind implementarea respectivei acțiuni prioritare, în conformitate cu articolul 294 din TFEU.

2.  Pe baza informațiilor disponibile în momentul de față, Comisia este de părere că, pentru adoptarea specificațiilor necesare pentru acțiunile prioritare, în conformitate cu articolul 3, s-ar putea avea în vedere următorul calendar indicativ:

Tabelul 1: Calendarul indicativ al adoptării specificațiilor pentru acțiunile prioritare

Acest calendar indicativ se bazează pe ipoteza că Parlamentul European și Consiliul vor ajunge la un acord în privința Directivei STI într-o etapă timpurie a celei de-a doua lecturi la începutul anului 2010.„

Declarație a Comisiei cu privire la răspundere

„Este posibil ca implementarea și utilizarea aplicațiilor și serviciilor STI să suscite o serie de probleme legate de răspundere care pot constitui obstacole majore în calea unei vaste penetrări pe piață a serviciilor STI. Soluționarea acestor probleme constituie una dintre acțiunile prioritare propuse de Comisie în cadrul planului său de acțiune privind STI.

Luând în considerare actuala legislație comunitară și națională în domeniul răspunderii și, în special, Directiva 1999/34/CE, Comisia va monitoriza cu atenție progresele realizate de statele membre în ceea ce privește implementarea și utilizarea aplicațiilor și serviciilor STI. Dacă este cazul, Comisia va elabora orientări cu privire la răspundere care să descrie, în special, obligațiile părților interesate în raport cu implementarea și utilizarea aplicațiilor și serviciilor STI.„

Declarație a Comisiei privind notificarea actelor delegate

„Comisia Europeană ia act de faptul că, cu excepția cazurilor în care actul legislativ prevede o procedură de urgență, Parlamentul European și Consiliul consideră că notificarea actelor delegate va ține seama de perioadele de pauză în activitatea instituțiilor (iarna, vara și în timpul alegerilor europene), astfel încât Parlamentul European și Consiliul să fie în măsură să își exercite prerogativele în termenele stabilite în actele legislative relevante și este dispusă să acționeze în consecință.”

(1) Texte adoptate, 23.4.2009, P6_TA(2009)0283. (2) JO C 277, 17.11.2009, p. 85. (3) * A se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la intrarea în sau la ieșirea din porturile statelor membre ale Comunității și de abrogare a Directivei 2002/6/CE (COM(2009)0011 – C6-0030/2009 – 2009/0005(COD))

P7_TA(2010)0259 A7-0064/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2009)0011),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0030/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului European Economic și Social din 4 noiembrie 2009(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 17 iunie 2009(2),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0064/2010),

1.  adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare;

2.  adoptă declarațiile comune ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei, anexate la prezenta rezoluție;

3.  ia act de Declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 iulie 2010 în vederea adoptării Directivei .../2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind formalitățile de raportare aplicabile navelor la sosirea în și/sau la plecarea din porturile statelor membre și de abrogare a Directivei 2002/6/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2010/65/UE)

ANEXĂ

Declarație Comună a Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei privind atribuirea certificatelor de exceptare de la pilotaj

Pentru a facilita transportul maritim pe distanță scurtă și ținând seama de standardele serviciilor de pilotaj deja existente în multe state membre, precum și rolul jucat de piloții maritimi pentru promovarea siguranței maritime și protejarea mediului marin, Parlamentul European, Consiliul și Comisia consideră că este necesar să se examineze posibilitatea introducerii unui cadru clar pentru acordarea certificatelor de exceptare de la pilotaj în porturile maritime europene, în conformitate cu Comunicarea Comisiei în vederea instituirii unui spațiu european de transport maritim fără bariere, precum și cu Comunicarea Comisiei privind o politică portuară europeană (COM(2007)0616), ținând seama de faptul că fiecare zonă de pilotaj necesită o experiență foarte specializată și cunoștințe legate de condițiile locale. Comisia va examina în scurt timp această problemă, acordând atenție importanței siguranței maritime și protejării mediului maritim, în cooperare cu părțile interesate, în special cu privire la aplicarea unor condiții care să fie pertinente, transparente și proporționale. Comisia va comunica celorlalte instituții rezultatele examinării sale și, dacă este cazul, va propune măsurile care ar trebui luate.

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind articolul 290 din TFUE

Parlamentul European, Consiliul și Comisia declară că dispozițiile prezentei directive nu aduc atingere niciunei poziții viitoare a instituțiilor în ceea ce privește aplicarea articolului 290 din TFUE sau a actelor legislative individuale care cuprind astfel de dispoziții.

Declarația Comisiei privind notificarea actelor delegate

Comisia Europeană ia act de faptul că, cu excepția cazurilor în care actul legislativ prevede o procedură de urgență, Parlamentul European și Consiliul consideră că notificarea actelor delegate va ține seama de perioadele de vacanță ale instituțiilor (iarnă, vară și alegerile europene), astfel încât Parlamentul European și Consiliul să fie în măsură să își exercite prerogativele în termenele stabilite în actele legislative relevante, și este dispusă să acționeze în consecință.

(1) JO C 128, 18.5.2010, p. 131. (2) JO C 211, 4.9.2009, p. 65.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la un viitor sustenabil pentru transporturi (2009/2096(INI))

P7_TA(2010)0260 A7-0189/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un viitor sustenabil pentru transporturi: către un sistem integrat, bazat pe tehnologie și ușor de utilizat” (COM(2009)0279),

–  având în vedere concluziile Președinției din 17 și 18 decembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Un viitor sustenabil pentru transporturi: către un sistem integrat, bazat pe tehnologie și ușor de utilizat” (17456/2009),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor în perspectiva anului 2010: momentul deciziilor”(COM(2001)0370),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru - Examinarea intermediară a Cărții albe privind transporturile, publicată de Comisia Europeană în 2001” (COM(2006)0314),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind instrumentele de piață utilizate în scopuri aferente politicii de mediu și altor politici conexe (COM(2007)0140),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia pentru punerea în aplicare a internalizării costurilor externe” (COM(2008)0435),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Ecologizarea transporturilor” (COM(2008)0433),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius - Calea de urmat pentru 2020 și după această dată” (COM(2007)0002),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „TEN-T: Reexaminare a politicii în domeniu: Către o rețea transeuropeană de transport mai bine integrată în slujba politicii comune în domeniul transporturilor” (COM(2009)0044),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în Europa” (COM(2008)0886),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Agenda UE privind transportul de marfă: Sporirea eficienței, integrării și caracterului durabil al transportului de marfă în Europa” (COM(2007)0606),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind logistica transportului de marfă”(COM(2007)0607),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Logistica transporturilor de mărfuri în Europa – cheia mobilității durabile” (COM(2006)0336),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de monitorizare a evoluției pieței feroviare” (COM(2009)0676),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Obiective strategice și recomandări pentru politica UE în domeniul transportului maritim până în 2018” (COM(2009)0008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comunicare și plan de acțiune în vederea instituirii unui spațiu european de transport maritim fără bariere” (COM(2009)0010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comunicare privind transportul maritim pe distanțe scurte” (COM(2004)0453),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comunicare privind o politică portuară europeană” (COM(2007)0616),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa ”Vehicule inteligente'' (COM(2007)0541),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră - reducerea la jumătate a numărului de victime ale accidentelor rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună” (COM(2003)0311),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră - evaluare intermediară” (COM(2006)0074),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane” (COM(2007)0551),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Planul de acțiune privind mobilitatea urbană” (COM(2009)0490),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 intitulată „UE 2020(1)„,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2005 referitoare la transportul maritim pe distanțe scurte(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră: reducerea la jumătate a numărului victimelor accidentelor rutiere în Uniunea Europeană până în 2010: o responsabilitate comună(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2007 privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră – Bilanț la jumătatea perioadei(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 intitulată „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru”(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 referitoare la punerea în aplicare a primului pachet feroviar„(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 septembrie 2007 privind logistica transportului de mărfuri în Europa - cheia mobilității durabile(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și al mediului(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Pentru o mobilitate mai sigură, mai curată și mai eficientă în Europa: primul raport privind inițiativa ”Vehicule inteligente„(9)„,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind transportul de mărfuri în Europa(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind o politică portuară europeană(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la ecologizarea transportului și internalizarea costurilor externe(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2009 referitoare la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la planul de acțiune pentru sisteme de transport inteligente(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană(15),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1070/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 549/2004, (CE) nr. 550/2004, (CE) nr. 551/2004 și (CE) nr. 552/2004 în vederea îmbunătățirii performanței și durabilității sistemului aviatic european(16),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0189/2010),

A.  întrucât sectorul transporturilor reprezintă un element important în dezvoltarea Uniunii Europene și a regiunilor și orașelor acesteia, influențând în mod direct competitivitatea și coeziunea socială a regiunilor și orașelor și contribuind astfel în mod semnificativ la realizarea pieței unice europene;

B.  întrucât transportul îndeplinește o funcție triplă, de ordin economic, social și de coeziune teritorială, fundamentală pentru integrarea europeană;

C.  întrucât sectorul transporturilor are un rol esențial în domeniul economic și în cel al ocupării forței de muncă, reprezentând 10% din prosperitatea UE (raportat la produsul intern brut) și asigurând peste 10 milioane de locuri de muncă și întrucât va avea, prin urmare, un rol vital în procesul de punere în aplicare a strategiei UE 2020;

D.  întrucât transporturile reprezintă un element esențial al politicii europene și întrucât, prin urmare, UE are nevoie de un cadru financiar care să răspundă provocărilor legate de politica în domeniul transporturilor în anii care urmează, care să stimuleze economia pe termen scurt, să mărească productivitatea pe termen mediu și lung și să consolideze calitatea de centru de cercetare a UE;

E.  întrucât sectorul transporturilor are o influență considerabilă asupra mediului și asupra calității sănătății și a vieții oamenilor și, cu toate că sectorul transporturilor permite mobilitatea oamenilor din punct de vedere privat și profesional, în anul 2008 acest sector a generat, în ansamblul său, 27% din totalul emisiilor de CO2 și întrucât această valoare a crescut de atunci și mai mult; întrucât, în 2007, transportul rutier a generat 70,9%, aviația 12,5%, căile navigabile maritime și interioare 15,3%, iar căile ferate numai 0,6% din totalul emisiilor de CO2 provenite din sectorul transporturilor;

F.  întrucât, în Europa, s-au depus eforturi pentru creșterea siguranței în ceea ce privește toate modurile de transport; întrucât însă, în 2008, s-au înregistrat aproximativ 39 000 de decese în accidente de circulație, precum și 300 000 de accidente grave, ceea ce înseamnă că este necesar să se depună în continuare eforturi cu privire la toate aspectele legate de siguranță, în special de siguranța rutieră;

G.  întrucât, în cadrul pachetului privind schimbările climatice, UE și-a asumat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020 raportat la nivelurile din 1990, acest obiectiv fiind obligatoriu;

H.  întrucât obiectivele stabilite în Cartea albă din 2001 au fost realizate doar parțial, astfel încât este necesar să se verifice dacă aceste obiective ar trebui menținute sau reformulate și, acolo unde este nevoie, să se intensifice eforturile în vederea realizării obiectivelor respective;

I.  întrucât problemele legate de transpunere, precum întârzierile sau transpunerea incorectă, au un impact semnificativ asupra eficienței legislației europene; întrucât, prin urmare, este necesar să se ia urgent măsuri în acest sens;

J.  întrucât activitatea parlamentară trebuie să fie coerentă, în special în domeniile care afectează direct politica în domeniul transporturilor, cum ar fi, de exemplu, politica de mediu, cea socială, politicile de urbanism, de amenajare a teritoriului, de ocupare a forței de muncă și cea economică;

K.  întrucât criza financiară și economică a afectat grav sectorul transporturilor, dar ar trebui să se profite de această ocazie pentru a sprijini și a promova acest sector, ținând seama de perspectivele viitoare, în special prin promovarea sustenabilității modurilor de transport și a investițiilor în, printre altele, transportul feroviar și pe căi navigabile; întrucât astfel se vor asigura condiții de concurență echitabile în acest sector;

L.  întrucât, ca parte a viitoarei revizuiri a agențiilor, trebuie analizată atât valoarea adăugată adusă de agențiile respective, cât și necesitatea înființării a unei agenții europene de transport;

M.  întrucât stabilirea unor obiective cuantificabile este de o importanță deosebită în sectorul transporturilor, pe de o parte pentru a putea monitoriza mai bine eficiența politicii în domeniul transporturilor și, pe de altă parte, pentru a stabili orientări în cadrul planificării sociale și economice, precum și pentru a demonstra că măsurile propuse sunt necesare pentru punerea în aplicare a politicii existente în domeniul transporturilor;

N.  întrucât principalele progrese în domeniul cercetării, infrastructurilor și tehnologiei presupun o adaptare a resurselor și instrumentelor financiare;

O.  întrucât dezvoltarea societății și a numeroase sectoare economice are ca rezultat creșterea cererii în sectorul transporturilor, toate mijloacele de transport fiind, prin urmare, vitale; întrucât acestea ar trebui însă cuantificate în funcție de eficiența lor din punctul de vedere al politicii economice, de mediu, sociale și de ocupare a forței de muncă;

P.  întrucât, în viitor, va fi necesară interconectarea sustenabilă a tuturor modurilor de transport al persoanelor și al mărfurilor pentru a realiza lanțuri de transport sigure, sustenabile, coerente din punct de vedere logistic și, prin urmare, eficiente, inclusiv soluții multimodale și conectarea transportului local cu cel pe distanțe mari,

Provocări de ordin social, economic și de mediu

1.  este convins că politica UE are nevoie de o viziune clară și coerentă asupra viitorului transporturilor, ca sector aflat în centrul pieței unice, garantând libera circulație a persoanelor și a mărfurilor și asigurând coeziunea teritorială în întreaga Europă; consideră că, în timp ce asigură în continuare o parte semnificativă din creșterea și competitivitatea sustenabile ale Europei, sectorul transporturilor trebuie să garanteze eficiență economică și să se dezvolte cu respectarea standardelor sociale și de mediu deosebit de ridicate;

2.  este convins că schimbările demografice vor avea ca rezultat, mai ales în zonele urbane, unele provocări legate de siguranță și capacități în domeniul transporturilor și în ceea ce privește mobilitatea și că, din acest punct de vedere, dreptul fundamental la mobilitate, realizată și printr-o accesibilitate sporită și prin construirea conexiunilor de infrastructură ce lipsesc, și aplicabilitatea acestui drept trebuie privite ca fiind esențiale; subliniază că, în acest context, lanțurile de transport multimodale bine integrate, care includ mersul pe jos și ciclismul și transportul public, reprezintă viitorul în zonele urbane; subliniază, în acest sens, că, în zonele urbane, mai ales structura existentă va fi cea care va determina modul de transport cel mai potrivit; consideră că prin crearea unor bune legături de transport în comun în zonele rurale se va reduce gradul de utilizare a autoturismelor personale; solicită, în interesul creării unui transport urban și suburban coerent și al împiedicării exodului populației rurale, formarea unor regiuni urbane funcționale;

3.  solicită Comisiei să introducă planuri de mobilitate urbană durabilă (PMUS) pentru orașele cu peste 100 000 de locuitori și, respectându-se în mod corespunzător principiul subsidiarității, să încurajeze orașele să elaboreze planuri de mobilitate care să propună un concept de transport integrat pentru a diminua daunele provocate mediului și pentru a face mobilitatea mai sănătoasă și mai eficientă;

4.  consideră că, în sectorul transportului de mărfuri, cererea în creștere va pune, între altele, o presiune asupra capacității și va determina o scădere a eficienței cauzate de problemele de infrastructură, că, în principal, ar trebui să se intensifice utilizarea comodală, să crească, prin urmare, siguranța utilizatorilor mijloacelor de transport și a bunurilor transportate și că o îmbunătățire fundamentală a infrastructurii, în special eliminarea blocajelor cunoscute de mulți ani, este esențială;

5.  subliniază că decarbonizarea în sectorului transporturilor reprezintă una dintre principalele provocări ale viitoarei politici UE în domeniul transporturilor și că toate resursele disponibile și sustenabile ar trebui folosite în acest scop, de exemplu o combinație de surse de energie care să promoveze cercetarea și dezvoltarea unor tehnologii și moduri mai puțin dăunătoare mediului, măsuri de tarifare și internalizarea costurilor externe aferente tuturor modurilor de transport, cu condiția ca veniturile obținute la nivelul UE să fie folosite pentru creșterea sustenabilității mobilității și să fie luate măsuri de adaptare a comportamentului utilizatorilor transporturilor și al celor care lucrează în acest domeniu (sensibilizare, comportament ce vizează protecția mediului etc.); subliniază că, pentru aceasta, ar trebui să se creeze cu prioritate stimulente financiare prin care să se excludă posibilitatea denaturării concurenței între modurile de transport sau între statele membre în cadrul acestui proces;

6.  recunoaște că, potrivit Organizației Maritime Internaționale (OMI), transportul maritim emite între de 3 și 5 ori mai puțin CO2 decât transportul rutier, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la emisiile preconizate de SOx și NOx în cadrul transportului maritim, care vor fi aproximativ egale cu emisiile transporturilor terestre până în 2020 și cu privire la încercarea neconvingătoare a OMI de a pune în aplicare un sistem de reducere a emisiilor de CO2;

7.  subliniază necesitatea unei mai bune informări a publicului larg cu privire la consecințele călătoriilor din timpul liber și invită Comisia să aibă în vedere acest tip de călătorii în abordarea politicilor sale;

Siguranță

8.  subliniază că siguranța trebuie să fie în continuare unul dintre obiectivele prioritare ale viitoarei politici în domeniul transporturilor și că trebuie asigurată siguranța utilizatorilor activi și pasivi ai tuturor modurilor de transport; consideră că este extrem de important să se reducă efectele activităților de transport asupra sănătății, în special prin utilizarea unor tehnologii moderne, și să se asigure respectarea drepturilor pasagerilor tuturor mijloacelor de transport, mai ales ale celor cu mobilitate redusă, prin intermediul unor reglementări clare și transparente; susține elaborarea, în Uniunea Europeană, a unei carte a drepturilor pasagerilor;

9.  invită Comisia să prezinte un studiu foarte scurt privind cele mai bune practici din statele membre în ceea ce privește efectele limitatoarelor de viteză instalate pe toate tipurile de autovehicule și toate tipurile de drumuri, atât urbane, cât și interurbane, în scopul de a prezenta măsuri legislative vizând reducerea emisiilor și creșterea siguranței rutiere;

10.  subliniază că este necesar să se garanteze atât siguranța personală, cât și certitudinea juridică pentru lucrătorii din sectorul transporturilor, între altele prin crearea unui număr suficient de locuri de parcare sigure și securizate și prin armonizarea aplicării normelor privind transportul rutier și a sancțiunilor prevăzute de aceste norme; subliniază, de asemenea, că aplicarea la nivel transfrontalier a sancțiunilor va crește siguranța rutieră pentru toți utilizatorii;

11.  atrage atenția asupra faptului că realizarea unor zone de staționare în cadrul rețelei rutiere transeuropene (TERN) nu a ținut pasul cu intensificarea transportului rutier de mărfuri, ceea ce înseamnă că respectarea timpilor de condus și de odihnă permiși stabiliți pentru conducătorii auto profesioniști, mai ales pe timp de noapte, precum și siguranța rutieră, în general, vor fi grav compromise atât timp cât, în statele membre ale UE, posibilitățile de odihnă nu sunt îmbunătățite din punct de vedere calitativ și cantitativ;

Comodalitate eficientă

12.  consideră că, în ansamblu, dezvoltarea transportului de persoane și a celui de mărfuri depinde în mare măsură de utilizarea eficientă a diferitelor moduri de transport și că politica europeană în domeniul transporturilor ar trebui, prin urmare, să aibă ca obiectiv o comodalitate eficientă, aflată în strânsă legătură cu decarbonizarea și cu aspecte legate de siguranță și economice privind domeniul transporturilor; consideră că astfel se va ajunge la o realocare optimă între diferitele moduri de transport și la o trecere la moduri de transport mai sustenabile, va exista interoperabilitate în cadrul și între modurile de transport, se vor promova lanțuri de transport și logistice mai sustenabile, precum și opțiuni modale și se vor spori fluxurile de trafic continuu la nivelul modurilor și nodurilor;

13.  subliniază că o comodalitate eficientă nu ar trebui măsurată doar în funcție de rentabilitate, ci și din punct de vedere al protecției mediului, al condițiilor sociale și de muncă și al aspectelor legate de siguranță și de coeziunea teritorială, ținându-se seama și de diferitele posibilități tehnice și niveluri inițiale ale diferitelor moduri de transport și ale țărilor, regiunilor și orașelor din Europa;

14.  subliniază că o comodalitate eficientă înseamnă îmbunătățirea infrastructurii, între altele prin dezvoltarea unor culoare ecologice, prin diminuarea blocajelor și prin îmbunătățirea transportului feroviar și pe căi navigabile, precum și creșterea siguranței prin folosirea unor tehnologii noi și îmbunătățirea condițiilor de muncă;

Realizarea pieței unice

15.  solicită controlarea periodică a legislației europene, precum și a modului de transpunere și de aplicare a acesteia, pentru a garanta eficiența acesteia; invită Comisia să elimine consecvent obstacolele cauzate de transpunerea incorectă sau târzie a legislației europene în statele membre;

16.  propune ca, în noul cadru al Tratatului de la Lisabona și cu aprobarea Comisiei, să se organizeze cel puțin o reuniune anuală comună cu responsabilii pentru modurile de transport din parlamentele naționale în scopul unui schimb de experiențe și al cooperării pentru îmbunătățirea și creșterea eficienței punerii în aplicare a legislației UE în domeniul transporturilor;

17.  consideră că sectorul transporturilor are un rol esențial pentru realizarea pieței unice europene și pentru libera circulație a persoanelor și a mărfurilor și că deschiderea reglementată a pieței ar trebui să devină o realitate, în principal în domeniul transportului feroviar, în toate statele membre ale UE; consideră că această deschidere completă a pieței va fi în folosul consumatorilor și ar trebui să fie însoțită de măsuri de protejare a calității serviciilor publice, precum și de o planificare pe termen lung a investițiilor privind infrastructura și de interoperabilitate tehnică pentru a crește eficiența și siguranța și de măsuri destinate evitării denaturării concurenței intramodale și intermodale, printre altele în domeniul social, fiscal, al siguranței și al protecției mediului; internalizarea costurilor externe sociale și de mediu ar trebui să se realizeze treptat, începând cu modurile de transport rutier și aerian mai poluante;

18.  invită Comisia și autoritățile din statele membre să faciliteze finalizarea liberalizării operațiunilor de cabotaj, să reducă prevalența distanțelor parcurse fără încărcătură și să prevadă o rețea rutieră și feroviară mai sustenabile, sub forma unui număr crescut de noduri de transport de mărfuri;

19.  consideră că este vital, pentru realizarea unui sector al transporturilor maritime eficient și complementar cu celelalte moduri, să se pună din nou accentul pe un proces ferm de liberalizare pentru ca acest sector să fie cu adevărat competitiv;

20.  subliniază, având în vedere necesitățile economice, importanța unei gestionări cu adevărat europene a infrastructurilor de transport (coridoare de transport feroviar de marfă și de persoane, cerul unic european, porturi și legături ale acestora cu rețeaua de transport, spațiul maritim fără frontiere, căi navigabile interioare) pentru a elimina „efectul de frontieră” în toate modurile de transport și a crește competitivitatea și atractivitatea UE;

21.  solicită crearea unui sistem european comun de rezervare pentru a spori eficiența diverselor moduri de transport și pentru a simplifica și crește nivelul de interoperabilitate al acestora;

22.  subliniază că sectorul transporturilor are un impact asupra politicii sociale, de sănătate și de securitate și, în contextul realizării unui spațiu unic al transporturilor, trebuie să se armonizeze la un nivel înalt și să se îmbunătățească permanent condițiile de muncă, educația și formarea, pe baza unui dialog social eficient la nivel european; subliniază că, printre altele, înființarea unor centre de formare europene și a unor centre UE de excelență în statele membre în cauză poate contribui la promovarea calității măsurabile a formării și a statutului lucrătorilor din domeniul transporturilor și la recunoașterea reciprocă a cursurilor de formare;

23.  consideră că, pentru a obține o mai mare eficiență a politicii în domeniul transporturilor, este necesar să evaluăm programele (cum ar fi Galileo și STI pentru toate modurile de transport) și, în funcție de rezultatele obținute, strategia și programarea ar trebui reorientate în mod corespunzător; consideră că este în continuare nevoie, printre altele, de un nou program pentru siguranța traficului rutier, de redinamizarea TEN-T, de o evaluare intermediară a programului NAIADES, de implementarea urgentă și completă a programului privind cerul unic european, a programului SESAR și a celui de-al optulea Program-cadru pentru cercetare, precum și de o continuare în formă simplificată a programului Marco Polo;

Agenții europene

24.  este de părere că interoperabilitatea tehnică și finanțarea acesteia, certificarea la nivel european, standardizarea și recunoașterea reciprocă reprezintă elemente esențiale ale unei piețe unice care funcționează în mod eficient și că punerea în aplicare a acestor elemente ar trebui să se numere într-o măsură mai mare printre competențele diferitelor agenții; subliniază că toate agențiile ar trebui să depună eforturi pentru a asigura, și a atinge în scurt timp, un nivel la fel de ridicat de responsabilitate și de competență și că acestea ar trebui evaluate în mod regulat; încurajează în special dezvoltarea întregului potențial al Agenției Europene Feroviare, inclusiv asumarea progresivă a răspunderii pentru certificarea întregului material rulant nou și întregii infrastructuri feroviare noi și pentru audituri regulate ale autorităților naționale de siguranță sau ale organismelor echivalente din statele membre, astfel cum se prevede în Directiva 2004/49/CE din 29 aprilie 2004;

25.  subliniază că transportul rutier reprezintă 75% din activitatea de transport și solicită să se ia în considerare necesitatea înființării unei agenții pentru transportul rutier, în special în scopul creșterii siguranței rutiere și al garantării dreptului fundamental al cetățenilor la mobilitate sigură, prin susținerea aplicațiilor noi (cum ar fi Galileo sau tehnologii care pot fi utilizate pentru orice sistem de transport inteligent) și prin desfășurarea de programe de cercetare; consideră, de asemenea, că agenția ar trebui să poată să ia măsuri de reglementare atunci când trebuie eliminate obstacole din calea unei piețe unice sustenabile;

26.  subliniază că transportul pe căi navigabile interioare se confruntă în continuare cu un cadru instituțional divergent și solicită instituirea unei cooperări permanente și structurate între instituțiile competente în scopul de a valorifica pe deplin potențialul acestui mod de transport;

Cercetare și tehnologie

27.  solicită elaborarea unei agende pentru cercetare și tehnologie pentru sectorul transporturilor; consideră că această agendă ar trebui realizată în colaborare cu toți actorii interesați pentru ca nevoile sectorului să fie înțelese și, prin urmare, pentru a se aloca mai bine fondurile UE; consideră că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor care vizează decarbonizarea în sectorul transporturilor, creșterea transparenței lanțului de aprovizionare și a siguranței și securității transportului, îmbunătățirea gestionării traficului și reducerea sarcinilor administrative;

28.  subliniază că cercetarea și dezvoltarea și inovarea trebuie susținute, deoarece acestea conduc la ameliorarea semnificativă a stării mediului în cazul tuturor modurilor de transport prin reducerea cantității de gaze de eșapament și a poluării fonice cauzate de trafic, cresc nivelul de siguranță prin dezvoltarea de soluții prin care se asigură o utilizare mai eficientă a capacității infrastructurii existente și pentru a reduce blocajele din trafic și, nu în ultimul rând, aduc cu sine o independență energetică mai mare la nivelul modurilor de transport în cadrul întregii rețele de transport; subliniază, în acest sens, că sistemele inteligente, interoperabile și conectate de organizare a transporturilor, cum ar fi ERTMS, Galileo, SESAR și STI și tehnologiile la fel de adecvate, trebuie sprijinite atât la nivelul cercetării și dezvoltării, cât și al utilizării practice; invită statele membre să se asigure că toți cetățenii din Europa întreagă beneficiază de sisteme de transport inteligente; constată că trebuie introduse condițiile-cadru necesare și standarde transparente pentru tehnologiile promițătoare, fără a se avantaja în mod necuvenit o anumită tehnologie;

29.  subliniază că, în contextul protejării climei și al independenței energetice a UE, fiecare mod de transport ar trebui să reducă emisiile de CO2 aferente și să fie susținut de cercetarea și dezvoltarea în domeniul tehnologiilor inovatoare, eficiente din punct de vedere energetic și nepoluante și al surselor regenerabile de energie, ceea ce contribuie, printre altele, la producerea unor vehicule mai sustenabile în cadrul tuturor modurilor de transport; consideră că, totodată, astfel ar crește competitivitatea întreprinderilor europene;

30.  subliniază necesitatea existenței unei definiții unice a conceptelor relevante în termeni de siguranță rutieră și de cercetare cu privire la accidente pentru a asigura comparabilitatea rezultatelor și a tuturor măsurilor care pot fi luate;

31.  subliniază că armonizarea documentelor de transport după cele mai noi standarde de comunicare și aplicabilitatea multimodală și internațională a acestora pot conduce la o îmbunătățire considerabilă a siguranței și logisticii, precum și la o reducere semnificativă a sarcinii administrative;

Fondul pentru transporturi și o rețea europeană de transport

32.  subliniază că o politică eficientă în domeniul transporturilor necesită un cadru financiar adaptat la provocările care apar și că este necesar, în acest sens, să se majoreze finanțarea actuală pentru transporturi și mobilitate; consideră că sunt necesare următoarele:

33.  solicită să se asigure o politică coerentă și integrată în domeniul transporturilor care să promoveze, printre altele, transportul feroviar și naval, politica portuară și transportul public de persoane printr-un sprijin financiar care nu este raportat la criteriile de competitivitate în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat;

34.  consideră că trebuie să se profite de pe urma crizei financiare și economice pentru a oferi sprijin specific domeniului transporturilor și pentru a promova investiții în transporturi mai întâi de toate sigure, ecologice și, prin urmare, sustenabile prin intermediul asistenței financiare; consideră că, în contextul strategiei UE 2020, ar trebui să se ia în considerare posibilitatea ca UE să investească în proiecte de transport, deoarece sistemele de transport și de mobilitate oferă ocazii unice pentru crearea de locuri de muncă stabile;

35.  este convins că definiția unei rețele centrale europene în cadrul rețelei generale TEN-T, care este în continuare o prioritate a politicii UE în domeniul transporturilor, ar trebui evaluată în funcție de criteriile dezvoltării durabile atât la nivel european, cât și la nivel regional și local, iar platformele multimodale și porturile terestre reprezintă în continuare o componentă esențială a ofertei în materie de infrastructuri, deoarece acestea permit realizarea unor legături eficiente între diferitele moduri de transport;

36.  consideră că proiectele TEN-T ar trebui să reprezinte în continuare o prioritate a politicii UE în domeniul transporturilor și că este neapărat necesar să se soluționeze problema legată de lipsa infrastructurii și să se depășească obstacolele istorice și geografice care există în continuare la frontiere; subliniază că TEN-T ar trebui integrată într-o rețea paneuropeană cu legături și în afara teritoriului UE și consideră că acest proces poate fi accelerat printr-o finanțare mai rapidă;

37.  solicită ca infrastructurile de transport pe căi navigabile interioare, porturile interioare și crearea de legături multimodale între porturile maritime și zonele interioare și legăturile feroviare să joace un rol mai accentuat în politica europeană în domeniul transporturilor și să primească un sprijin mai mare pentru a contribui la reducerea impactului asupra mediului și la creșterea siguranței în transportul din UE; consideră că performanța de mediu a navelor de navigație interioară poate fi mult îmbunătățită dacă pe acestea sunt instalate motoare noi, echipate cu cele mai recente tehnologii în materie de reducere a emisiilor;

38.  subliniază nevoia de a aborda proiectele referitoare la transportul maritim pe distanțe scurte și la autostrăzile maritime într-un context mai larg, care să cuprindă țările din vecinătatea geografică imediată a Europei; atrage atenția asupra faptului că acest lucru va necesita o sinergie mai accentuată între politica regională, politica de dezvoltare și politica din domeniul transporturilor;

39.  recunoaște faptul că aeroporturile regionale joacă un rol crucial pentru dezvoltarea regiunilor periferice și ultraperiferice, prin creșterea conectivității acestora cu nodurile de transport; consideră deosebit de utilă aplicarea unor soluții intermodale în situațiile în care acest lucru este posibil; este de părere că legăturile feroviare (de mare viteză) dintre aeroporturi oferă o ocazie optimă pentru crearea unor legături sustenabile între diferite moduri de transport;

Transporturile în context global

40.  subliniază că realizarea unui spațiu european al transporturilor reprezintă o prioritate importantă, care depinde, în mare măsură, de o acceptare internațională în cadrul acordurilor ce urmează a fi negociate pentru toate modurile de transport, în special în legătură cu transportul aerian și cel maritim, și că UE ar trebui să își intensifice rolul de formator în cadrul organismelor internaționale relevante;

Obiective cuantificabile pentru 2020

41.  solicită respectarea unor obiective mai clare, mai cuantificabile pentru 2020 în raport cu cele din 2010 și propune, prin urmare, următoarele:

42.  invită Comisia să monitorizeze progresele realizate în vederea atingerii acestor obiective și să prezinte Parlamentului un raport anual;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0053. (2) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 142. (3) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 609. (4) JO C 244 E, 18.10.2007, p. 220. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0345. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0344. (7) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 154. (8) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 1. (9) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 45. (10) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 79. (11) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 74. (12) Texte adoptate, P6_TA(2009)0119. (13) Texte adoptate, P6_TA(2009)0258. (14) Texte adoptate, P6_TA(2009)0308. (15) Texte adoptate, P6_TA(2009)0307. (16) JO L 300, 14.11.2009, p. 34.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 privind deliberările Comisiei pentru petiții în cursul anului 2009 (2009/2139(INI))

P7_TA(2010)0261 A7-0186/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolul 24 și articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 10 și articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0186/2010),

A.  întrucât activitatea din 2009 a Comisiei pentru petiții a fost marcată de tranziția de la cel de-al șaselea la cel de-al șaptelea mandat parlamentar, iar componența comisiei s-a modificat în mod considerabil, două treimi din membrii săi fiind noi;

B.  întrucât 2009 a marcat sfârșitul mandatului Ombudsmanului European și Comisia pentru petiții a fost implicată direct în audierile candidaților pentru această funcție;

C.  întrucât Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, creând premizele necesare pentru o participare mai mare a cetățenilor în procesul decizional, în efortul de a consolida legitimitatea și transparența acestuia;

D.  întrucât cetățenii UE sunt direct reprezentați de către Parlament, iar dreptul de a adresa o petiție, consacrat în Tratat, le oferă mijloacele de se adresa reprezentanților lor ori de câte ori consideră că le-au fost încălcate drepturile;

E.  întrucât punerea în aplicare a legislației europene are un impact direct asupra cetățenilor, care sunt cei mai în măsură să-i evalueze eficiența și deficiențele, precum și să semnaleze discrepanțele rămase care trebuie acoperite pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Uniunii;

F.  întrucât se are în vedere faptul că cetățenii europeni, în mod individual și colectiv, se adresează Parlamentului pentru căi de atac în cazul în care se încalcă legea europeană;

G.  întrucât Parlamentul, prin Comisia sa pentru petiții, are obligația de a ancheta aceste preocupări și de a depune toate eforturile pentru a pune capăt acestor încălcări ale legii; întrucât, pentru a oferi cetățenilor căile de atac cele mai adecvate și mai rapide, Comisia pentru petiții a continuat să-și consolideze cooperarea cu Comisia, cu alte comisii parlamentare, cu organismele, agențiile și rețelele europene și cu statele membre;

H.  întrucât numărul de petiții primite de Parlament în 2009 a fost ușor mai ridicat decât cel înregistrat în 2008 (mai exact, 1924 comparat cu 1849) și s-a confirmat tendința în creștere de depunere a petițiilor pe cale electronică (aproximativ 65% au fost primite în această formă în 2009, în comparație cu 60% în 2008);

I.  întrucât numărul de petiții inadmisibile primite în 2009 indică faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenție unei informări mai eficiente a cetățenilor cu privire la competențele Uniunii și rolul diverselor sale instituții;

J.  întrucât, în multe cazuri, cetățenii transmit Parlamentului petiții legate de deciziile luate de autoritățile competente administrative sau judiciare din statele membre, și întrucât cetățenii au nevoie de mecanisme prin care să poată chestiona răspunderea autorităților naționale în procesul legislativ european și în procesul de aplicare a legii;

K.  întrucât cetățenii ar trebui, în special, să fie atenționați cu privire la faptul că - așa cum a recunoscut Ombudsmanul European în decizia din decembrie 2009 care a închis ancheta cu privire la reclamația 822/2009/BU contra Comisiei - procedurile judiciare naționale fac parte din procesul de punere în aplicare a legislației europene în statele membre, iar Comisia pentru petiții nu poate aborda chestiuni care fac obiectul procedurilor judiciare naționale sau revizui rezultatele acestor proceduri;

L.  întrucât nivelul ridicat al costurilor procedurilor judiciare, înregistrat în special în anumite state membre, poate constitui un obstacol pentru cetățeni și i-ar putea efectiv împiedica să intenteze acțiuni în fața instanțelor naționale competente atunci când consideră că autoritățile naționale nu le-au respectat drepturile conferite de dreptul Uniunii;

M.  întrucât Parlamentul se confruntă cu o problemă deosebită în cazul petițiilor privind presupusa nesolicitare de către instanțele judiciare naționale a unei hotărâri preliminare a Curții de Justiție, deși acest lucru este prevăzut la articolul 267 din TFUE, și în special în cazul în care Comisia nu-și exercită competențele de care dispune în temeiul articolului 258 pentru a lua măsuri împotriva statului membru în cauză;

N.  întrucât, datorită mecanismelor sale de lucru și având în vedere faptul că dreptul de adresare a unei petiții este garantat pentru toți cetățenii și rezidenții UE în conformitate cu dispozițiile Tratatului, procesul de adresare a petițiilor este diferit de alte căi de atac puse la dispoziția cetățenilor la nivelul UE, precum prezentarea unor reclamații Ombudsmanului European sau Comisiei;

O.  întrucât cetățenii au dreptul la căi de atac rapide și axate pe găsirea unei soluții și la un grad înalt de transparență și claritate din partea tuturor instituțiilor europene și întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să-și utilizeze prerogativele, în calitate de gardian al Tratatelor, pentru a lua măsuri împotriva încălcărilor legislației europene dezvăluite de petiționari, în special în cazul în care transpunerea legislației UE la nivel național are drept rezultat încălcarea acesteia;

P.  întrucât numeroase petiții continuă să ridice probleme cu privire la transpunerea și aplicarea legislației europene cu privire la piața internă și la mediu, și având în vedere solicitările anterioare ale Comisiei pentru petiții către Comisia Europeană, de a asigura intensificarea controlului aplicării legislației în aceste domenii și eficientizarea acestuia;

Q.  întrucât, deși Comisia poate verifica în mod complet respectarea dreptului UE doar în cazul în care autoritățile naționale au luat o hotărâre definitivă, este important, în special în privința chestiunilor legate de mediu și în toate situațiile în care factorul timp are un rol major, să verifice într-un stadiu incipient dacă autoritățile locale, regional și naționale aplică corect toate normele procedurale relevante prevăzute în dreptul UE și, atunci când este necesar, să realizeze studii privind aplicarea și impactul legislației în vigoare, pentru a obține toate informațiile necesare;

R.  întrucât se are în vedere importanța prevenirii altor pierderi ireparabile în ceea ce privește biodiversitatea, în special în cadrul siturilor din rețeaua Natura 2000, precum și angajamentul statelor membre de a asigura protecția ariilor speciale de conservare, în conformitate cu Directiva habitatelor (92/43/EEC) și Directiva privind păsările (79/409/CEE);

S.  întrucât petițiile subliniază impactul legislației europene asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni și întrucât recunoaște necesitatea de a adopta toate măsurile care se impun pentru a consolida progresele înregistrate în consolidarea drepturilor de care beneficiază cetățenii la nivelul Uniunii;

T.  întrucât, în activitatea sa anterioară și în avizul său privind raportul anual al Comisiei Europene cu privire la monitorizarea aplicării dreptului comunitar, Comisia pentru petiții a solicitat să fie informată în mod periodic cu privire la fazele parcurse în procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, care fac, de asemenea, obiectul petițiilor;

U.  întrucât se are în vedere că statele membre au responsabilitatea principală de a transpune și a aplica în mod corect legislația europeană și recunoscând că numeroase state membre au fost în din ce în ce mai implicate în activitatea Comisiei de petiții în 2009,

1.  salută tranziția lină la un nou mandat parlamentar și ia notă de faptul că o mare parte a activității Comisiei pentru petiții, spre deosebire de alte comisii parlamentare, a fost reportată în noul mandat, deoarece procesul de examinare a unui număr considerabil de petiții nu s-a încheiat;

2.  salută intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și își exprimă convingerea că Parlamentul va fi implicat îndeaproape în procesul de dezvoltare a unor noi inițiative cetățenești, astfel încât acest instrument să poată să-și atingă pe deplin scopul și să asigure mai multă transparență și responsabilitate în procesul decizional la nivelul UE, permițând cetățenilor să sugereze ameliorări sau completări ale legislației UE;

3.  salută Carta Verde privind inițiativa cetățenilor europeni(1), publicată de Comisie la sfârșitul anului 2009, ca un prim pas către transpunerea în practică a acestei idei;

4.  subliniază faptul că Parlamentul a primit petiții tip campanie, cu mai mult de un milion de semnături și insistă asupra necesității de a asigura că cetățenii sunt pe deplin atenționați cu privire la distincția dintre acest tip de petiție și inițiativa cetățenească;

5.  reamintește Rezoluția sa cu privire la inițiativa cetățenească(2), la care Comisia pentru petiții a contribuit printr-un aviz; îndeamnă Comisia să stabilească norme inteligibile de aplicare, care să identifice în mod clar rolurile și obligațiile instituțiilor implicare în procesele de examinare și de adoptare a deciziilor;

6.  salută caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic dobândit de Carta drepturilor fundamentale, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și subliniază că această Cartă este importantă pentru ca drepturile fundamentale să devină mai clare și mai vizibile pentru toți cetățenii;

7.  consideră că atât Uniunea, cât și statele membre, au obligația de a asigura că drepturile fundamentale incluse în Cartă sunt respectate pe deplin și consideră că această Cartă va contribui la dezvoltarea conceptului de cetățenie a Uniunii;

8.  își exprimă convingerea că se vor adopta toate demersurile procedurale necesare în vederea clarificării rapide a aspectelor instituționale ale aderării UE la Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ia notă de intenția Comisiei pentru petiții de a contribui la activitatea Parlamentului în această privință;

9.  reiterează solicitarea sa anterioară privind efectuarea de către serviciile relevante ale Parlamentului și ale Comisiei a unei revizuiri complete a procedurilor privind căile de atac puse la dispoziția cetățenilor UE, și subliniază importanța continuării negocierilor pe marginea Acordului-cadru revizuit dintre Parlamentul European și Comisie, astfel încât să se țină seama pe deplin de drepturile sporite ale cetățenilor UE, în special prin intermediul inițiativelor cetățenești europene;

10.  salută măsurile adoptate de Comisia Europeană de simplificare a serviciilor actuale de asistență publică în vederea informării cetățenilor cu privire la drepturile lor UE și căile de atac disponibile în caz de încălcare a normelor dreptului comunitar, prin regruparea diverselor pagini web relevante (precum SOLVIT și CEE-Net) în cadrul capitolului Drepturile dumneavoastră în UE pe site-ul principal al UE;

11.  subliniază că Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să dezvolte un sistem pentru semnalizarea clară a diverselor mecanisme de soluționare a plângerilor aflate la dispoziția cetățenilor și consideră că trebuie adoptate în continuare măsuri cu obiectivul final de a transforma pagina web Drepturile dumneavoastră în UE într-un ghișeu unic, accesibil pentru utilizatori; așteaptă cu interes primele evaluări inițiale ale aplicării Planului de acțiune pe 2008(3), care sunt prevăzute pentru 2010;

12.  reamintește rezoluția sa referitoare la activitățile Ombudsmanului European din 2008 și încurajează Ombudsmanul, reales de curând, să-și continue activitatea pentru a crește deschiderea și transparența administrației europene și pentru a se asigura că deciziile se iau într-un mod cât mai deschis posibil și la un nivel cât mai apropiat de cetățean;

13.  își reafirmă hotărârea de a sprijini biroul Ombudsmanului în eforturile sale de a sensibiliza opinia publică cu privire la activitatea sa , precum și de a identifica și a lua măsuri împotriva cazurilor de administrare defectuoasă din cadrul instituțiilor europene; consideră că Ombudsmanul reprezintă o sursă de informații valoroasă în efortul global vizând îmbunătățirea administrației europene;

14.  ia act de faptul că petițiile primite în 2009, dintre care aproape 40% erau considerate inadmisibile, au continuat să se concentreze asupra mediului, drepturilor fundamentale, justiției și pieței interne; în ceea ce privește concentrarea geografică, cele mai multe dintre petiții s-au referit la Uniune în ansamblu - urmată de Germania, Spania, Italia și România - demonstrând că cetățenii urmăresc cu atenție activitatea Uniunii și apelează la aceasta în vederea adoptării unor măsuri;

15.  recunoaște importanța activității petiționarilor și a Comisiei pentru petiții în ceea ce privește protecția mediului înconjurător din Uniune; salută inițiativa comisiei de a comanda un studiu privind punerea în aplicare a Directivei habitatelor, anticipând astfel Anul internațional al biodiversității, și consideră că acesta oferă un instrument util de evaluare a rezultatelor obținute până în prezent de strategia Uniunii Europene în materie de biodiversitate și de elaborare a unei noi strategii;

16.  ia act de faptul că din ce în ce mai multe petiții subliniază problemele cu care se confruntă cetățenii care-și exercită dreptul la libera circulație; aceste petiții se referă la durata excesivă în care statele membre gazdă emit permise de rezidență membrilor familiei care provin din țări terțe și la dificultățile în ceea ce privește exercitarea drepturilor de vot și recunoașterea calificărilor;

17.  solicită din nou Comisiei să prezinte propuneri practice pentru a lărgi sfera măsurilor de protecție a consumatorilor împotriva practicilor comerciale inechitabile și la micile întreprinderi, așa cum a solicitat în Rezoluția sa referitoare la anuarele profesionale înșelătoare(4), deoarece comisia primește în continuare petiții de la victimele fraudelor acestor tipuri de întreprinderi;

18.  recunoaște rolul central pe care îl joacă Comisia Europeană în activitatea Comisiei pentru petiții, care se bazează în continuare pe cunoștințele acesteia în ceea ce privește evaluarea petițiilor, identificând încălcări ale legislații europene și solicitând repararea prejudiciilor și recunoaște eforturile depuse de Comisia Europeană pentru a-și îmbunătăți timpul total de reacție la solicitările de anchetă ale comisiei, astfel încât cazurile prezentate de cetățeni să fie soluționate cât mai repede;

19.  încurajează Comisia să intervină în etapele inițiale de fiecare dată când petițiile semnalează riscul producerii de pagube în zonele special protejate, reamintind autorităților naționale vizate angajamentele asumate în ceea ce privește garantarea integrității siturilor care poartă clasificarea Natura 2000, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE (Directiva privind habitatele) și, atunci când este necesar, luând măsuri preventive pentru a asigura respectarea legislației europene;

20.  salută comisarii nou aleși, în special comisarul pentru relații interinstituționale și administrație, și își exprimă convingerea că aceștia vor coopera cât mai strâns și eficient cu Comisia pentru petiții și îi vor acorda respectul cuvenit în calitatea sa de canal de comunicare de primă importanță între cetățeni și instituțiile europene;

21.  regretă că Comisia Europeană nu a dat încă curs solicitărilor repetate ale Comisiei pentru petiții privind informările oficiale și periodice în legătură cu progresele înregistrate în procedurile de încălcare a dreptului comunitar legate de petițiile deschise; ia act de faptul că publicarea lunară a deciziilor Comisiei cu privire la procedurile de încălcare a dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 258 și articolul 260 din Tratat, deși lăudabilă din punct de vedere al transparenței, nu reprezintă un răspuns adecvat la astfel de solicitări;

22.  consideră că urmărirea procedurilor de încălcare a dreptului comunitar prin consultarea comunicatelor de presă ale Comisiei Europene și compararea lor cu anumite petiții ar constitui o pierdere inutilă de timp și resurse din partea comisiei, în special în cazul procedurilor orizontale, și solicită Comisiei să informeze Comisia pentru petiții în legătură cu orice proceduri relevante pentru încălcarea dreptului comunitar;

23.  își repetă convingerea că cetățenii UE ar trebui să beneficieze de același nivel de transparență din partea Comisiei, fie că înaintează o reclamație oficială, fie că adresează Parlamentului o petiție și invită încă o dată Comisia să asigure că se oferă mai multă recunoaștere procesului de adresare a unei petiții și rolului acestuia de dezvăluire a unor încălcări ale legislației europene pentru care se inițiază ulterior procedurile de încălcare a dreptului comunitar;

24.  reamintește că, în multe cazuri, petițiile descoperă probleme legate de transpunerea și aplicarea legislației europene și recunoaște că inițierea procedurilor de încălcare a dreptului comunitar nu oferă în mod necesar cetățenilor soluții imediate la problemele lor, având în vedere durata medie a acestor proceduri;

25.  salută eforturile Comisiei de dezvoltare a unor mijloace alternative de promovare a unei mai bune aplicări a legislației europene, precum și atitudinea pozitivă a anumitor state membre care adoptă măsurile necesare pentru a remedia încălcările din primele faze ale procesului de punere în aplicare;

26.  salută implicarea sporită a statelor membre în activitatea comisiei pentru petiții și prezența reprezentanților lor la reuniuni; consideră că această cooperare ar trebui consolidată;

27.  subliniază importanța de prim ordin pentru activitatea Comisiei pentru petiții a unei cooperării mai strânse cu statele membre; consideră că aceasta s-ar putea realiza printr-o cooperare mai intensivă cu parlamentele naționale, în special în contextul Tratatului de la Lisabona;

28.  încurajează statele membre să se pregătească să joace un rol mai transparent și dinamic în ceea ce privește elaborarea de răspunsuri la petițiile referitoare la implementarea și respectarea dreptului european;

29.  consideră că, din perspectiva Tratatului de la Lisabona, Comisia pentru petiții din cadrul PE ar trebui să dezvolte relații de lucru mai apropiate cu comisiile similare din parlamentele naționale și regionale ale statelor membre, pentru a promova înțelegerea reciprocă a petițiilor referitoare la problematici europene și a asigura un răspuns cât mai prompt cetățenilor, la nivelul cel mai adecvat;

30.  atrage atenția asupra concluziilor rezoluției sale privind impactul urbanizării extensive din Spania și solicită autorităților spaniole să ofere în continuare evaluări ale măsurilor adoptate, după cum au procedat până în prezent;

31.  ia act de numărul din ce în ce mai mare de petiționari care apelează la Parlament pentru căi de atac în cazuri care nu aparțin domeniului de competență a UE, de exemplu recalcularea beneficiilor de pensie, aplicarea hotărârilor tribunalelor naționale și pasivitatea sistemelor naționale de administrație; Comisia pentru petiții a depus toate eforturile pentru a redirecționa aceste reclamații către autoritățile naționale competente;

32.  consideră că, deși ar trebui încurajată utilizarea pe scară largă a Internetului, având în vedere faptul că aceasta facilitează comunicarea cu cetățenii, ar trebui găsită o soluție pentru a preveni încărcarea comisiei cu „non-petiții”; consideră că o soluție posibilă ar putea fi revizuirea procesului de înregistrare din Parlament și încurajează personalul responsabil să redirecționeze dosarele în chestiune mai degrabă către Unitatea pentru poșta cetățeanului, și nu către Comisia pentru petiții;

33.  subliniază necesitatea de a continua activitatea de ameliorare a transparenței gestionării petițiilor: pe plan intern, prin actualizarea constantă a aplicației e-petiție - care oferă deputaților acces direct la dosarele de petiții - și în exterior, prin crearea unui portal ușor accesibil publicului, interactiv, care să permită Parlamentului să ajungă mai eficient la cetățeni și care, de asemenea, ar clarifica pentru opinia publică procedurile de vot și responsabilitățile comisiei;

34.  încurajează crearea unui portal care să ofere un model interactiv de petiție, în mai multe etape, care ar putea să informeze cetățenii cu privire la ceea ce pot obține prin adresarea unei petiții către Parlament și cu privire la competențele Parlamentului, și care ar putea include legături către căi alternative de atac, la nivel european și național; solicită descrierea cât mai detaliată a responsabilităților Uniunii în diferite domenii, pentru a elimina confuzia dintre competențele UE și competențele naționale;

35.  recunoaște că aplicarea unei astfel de inițiative nu ar fi gratuită, dar îndeamnă serviciile administrative relevante să colaboreze cu Comisia pentru petiții pentru a găsi soluțiile cele mai potrivite, având în vedere faptul că acest portal va fi de o importanță majoră, nu numai în ceea ce privește îmbunătățirea contactelor dintre Parlament și cetățenii UE, dar și în ceea ce privește reducerea numărului de petiții inadmisibile;

36.  subliniază că, în așteptarea unei soluționări satisfăcătoare a problemei resurselor, este necesară o ameliorare imediată a sitului internet existent;

37.  salută aprobarea noului Regulament de procedură al Parlamentului și reexaminarea dispozițiilor legate de gestionarea petițiilor; încurajează eforturile Secretariatului și ale reprezentanților grupurilor politice de a revizui ghidul adresat deputaților, cuprinzând normele și procedurile interne ale Comisiei pentru petiții, având în vedere că acest document nu numai că va susține deputații în activitatea lor, dar va crește și mai mult transparența procesului de adresare a unei petiții;

38.  solicită din nou serviciilor administrative competente să adopta măsurile necesare pentru a crea un registru electronic cu ajutorul căruia cetățenii să-și poată oferi sau retrage sprijinul pentru o petiție, în conformitate cu articolul 202;

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor statelor membre, comisiilor lor pentru petiții, precum și ombudsmanilor naționali sau organelor competente similare.

(1) COM(2009)0622, 11.11.2009. (2) Rezoluția Parlamentului European din 7 mai 2009 prin care se solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a inițiativei cetățenești (Texte adoptate din 7.5.2009, P6_TA(2009)0389). (3) Plan de acțiune pentru o abordare integrată vizând acordarea unor servicii de asistență pe piața unică cetățenilor și întreprinderilor - Document de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2008)1882. (4) Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2008 referitoare la anuarele profesionale înșelătoare (JO C 45 E, 23.2.2010, p. 17).

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor (2009/2221(INI))

P7_TA(2010)0262 A7-0197/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Documentul de evaluare a Strategiei de la Lisabona (SEC(2010)0114),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată: „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe” (COM(2008)0868),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Anexă la Comunicarea Comisiei privind noi competențe pentru noi locuri de muncă (SEC(2008)3058),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă” (COM(2009)0257),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–  având în vedere Concluziile Consiliului „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe”, adoptate la Bruxelles la 9 martie 2009,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate” (COM(2007)0498), însoțită de Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor din UE” (SEC(2007)1093),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 privind progresele înregistrate în UE în materie de egalitate de șanse și luptă împotriva discriminării (transpunerea Directivelor 2000/43/CE și 2000/78/CE)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie a UE pentru tineret - investiție și mobilizare. O metodă deschisă de coordonare reînnoită pentru abordarea provocărilor și oportunităților tineretului” (COM(2009)0200),

–  având în vedere poziția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală(3),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” (COM(2009)0329),

–  având în vedere raportul Comisiei din noiembrie 2009 intitulat „Ocuparea forței de muncă în Europa în 2009”,

–  având în vedere raportul independent elaborat pentru Comisie, intitulat „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să acționăm acum”, care conține indicații și recomandări esențiale cu privire la dezvoltarea suplimentară a inițiativei în contextul viitoarei strategii UE 2020 pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, din februarie 2010,

–  având în vedere raportul independent intitulat „Pathways to Work: Current practices and future needs for the labour-market integration of young people, Young in Occupations and Unemployment: Thinking of their better integration in the labour market” („Modalități de angajare: practici actuale și nevoi viitoare pentru integrarea tinerilor pe piața muncii. Tinerii activi profesional și tinerii în șomaj: să ne gândim la o mai bună integrare a acestora pe piața muncii), solicitat de Comisie în contextul proiectului Tineret (Raportul final al proiectului, septembrie 2008),

–  având în vedere studiul Eurofound din martie 2007 intitulat „Youth and Work” („Populația tânără și munca”),

–  având în vedere studiul Cedefop din martie 2009 intitulat „Professionalising career guidance: Practitioner competences and qualification routes in Europe” („Profesionalizarea serviciilor de orientare în carieră: competențele specialiștilor și rutele de calificare în Europa”),

–  având în vedere studiul Cedefop din mai 2009 intitulat „Skills for Europe's future: anticipating occupational skill needs” („Competențe pentru viitorul Europei: anticiparea cerințelor pieței muncii în materie de competențe”),

–  având în vedere cel de al patrulea raport Cedefop privind cercetarea în domeniul educației și formării profesionale în Europa, din decembrie 2009: raport de sinteză intitulat „Modernising vocational education and training” („Modernizarea educației și formării profesionale”),

–  având în vedere Perspectivele OCDE din noiembrie 2008 privind ocuparea forței de muncă în 2008, intitulate „Off to a Good Start? Youth Labour Market Transitions in OECD Countries” („Un început bun? Tranzițiile tinerilor pe piața muncii în țările OCDE”),

–  având în vedere Pactul european privind tineretul din martie 2005 vizând promovarea participării tuturor tinerilor în domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în societate,

–  având în vedere petiția nr. 1452/2008 adresată de Anne-Charlotte Bailly (de cetățenie germană), în numele mișcării Génération Précaire, referitoare la asigurarea unor condiții decente de stagiu și a accesului corespunzător al tinerilor pe piața muncii din Europa,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție din ianuarie 2010 în cauza C-555/07 referitoare la principiul nediscriminării pe motive de vârstă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la dialogul dintre universități și mediul de afaceri: un nou parteneriat pentru modernizarea universităților europene(4),

–  având în vedere articolul 156 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de Procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0197/2010),

A.  întrucât criza economică a cauzat o creștere masivă a ratei șomajului în statele membre ale UE; întrucât tinerii au fost afectați în mod disproporționat de această tendință; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor înregistrează o creștere mai puternică în comparație cu rata medie a șomajului; întrucât peste 5,5 milioane de tineri sub 25 de ani din UE - reprezentând 21,4% din totalitatea tinerilor din UE - nu aveau un loc de muncă în decembrie 2009, fapt care antrenează o situație paradoxală în care tinerii sunt abandonați la periferia economiei, deși din cauza îmbătrânirii populației ei reprezintă piatra de temelie a sistemelor de asigurări sociale;

B.  întrucât tinerii dispun de puține posibilități de a-și găsi un loc de muncă permanent; întrucât tinerii intră pe piața muncii în special prin forme de angajare atipice, extrem de flexibile, nesigure și precare (locuri de muncă marginale cu fracțiune de normă, contracte temporare sau pe perioade determinate etc.), iar probabilitatea ca acestea să reprezinte o trambulină către un loc de muncă permanent este scăzută;

C.  întrucât se pare că angajatorii recurg mai frecvent la stagii pentru a înlocui formele de angajare obișnuite, exploatând astfel obstacolele de care se lovesc tinerii când încearcă să intre pe piața muncii; întrucât aceste forme de exploatare a tinerilor trebuie să fie abordate și eradicate în mod eficace de statele membre;

D.  întrucât patru dintre cele zece măsuri adoptate la Summitul extraordinar al UE de la Praga din 2009 referitor la ocuparea forței de muncă vizează educația, formarea profesională, învățarea continuă, ucenicii, facilitarea mobilității, precum și ameliorarea anticipării nevoilor de pe piața muncii în materie de competențe;

E.  întrucât șomajul și gradul scăzut al ocupării forței de muncă în rândul tinerilor impun societății costuri sociale și economice considerabile, care conduc la pierderea posibilităților de creștere economică, la eroziunea bazei de impozitare care subminează investițiile în infrastructură și serviciile publice, la creșterea costurilor asistenței sociale, la investiții insuficient utilizate în educație și formare profesională și la riscul de șomaj pe termen lung și de excluziune socială;

F.  întrucât tinerele generații vor trebui să reducă datoriile naționale uriașe produse de actualele generații;

G.  întrucât proiecțiile economice și demografice arată că în următorul deceniu vor apărea 80 de milioane de locuri de muncă în UE, dintre care majoritatea vor necesita o forță de muncă cu înaltă calificare; întrucât în UE rata șomajului este de aproximativ 85% pentru persoanele cu un nivel înalt de calificare, de 70% pentru cele cu un nivel mediu și de 50% pentru cele cu un nivel scăzut de calificare;

H.  întrucât creșterea economică este esențială pentru crearea de locuri de muncă, având în vedere că o creștere economică mai mare oferă mai multe posibilități de angajare; întrucât mai mult de 50% din noile locuri de muncă din Europa sunt create de IMM-uri;

I.  întrucât tranziția de la studii la angajare și între diferite locuri de muncă reprezintă o provocare structurală pentru tinerii din întreaga UE; întrucât uceniciile au un impact în mare măsură pozitiv asupra accesului tinerilor la locuri de muncă, mai ales dacă permit însușirea de abilități și competențe profesionale direct în cadrul întreprinderii;

J.  întrucât programele de învățământ trebuie ameliorate în mod considerabil prin încurajarea parteneriatelor dintre universități și întreprinderi, a proiectelor de ucenicie eficiente, a împrumuturilor pentru dezvoltarea carierei și a investițiilor angajatorilor în formare;

K.  întrucât tinerii se confruntă adesea cu discriminarea pe motive de vârstă atunci când intră pe piața muncii, precum și atunci când sunt desființate locuri de muncă; întrucât femeile tinere sunt mai expuse șomajului și sărăciei, precum și riscului de a fi angajate în activități precare și nedeclarate decât bărbații tineri; întrucât, pe de altă parte, bărbații tineri reprezintă categoria cel mai grav afectată de șomaj în actuala criză economică; întrucât tinerii cu handicap se confruntă cu obstacole și mai mari în calea integrării lor pe piața muncii;

L.  întrucât munca decentă îi ajută pe tineri să depășească stadiul de dependență socială și să devină independenți, îi ajută să scape de sărăcie și le permite să contribuie în mod activ la societate, din punct de vedere atât economic, cât și social; întrucât legislația din anumite state membre introduce discriminarea pe motive de vârstă, restricționând drepturile tinerilor doar pe baza vârstei, cum ar fi nivelul mai scăzut al salariului minim pentru tinerii din Regatul Unit, accesul limitat la „Revenu de solidarité active” din Franța și prestațiile reduse pentru șomerii tineri din Danemarca, toate acestea, deși destinate să asigure angajarea tinerilor, fiind de fapt inacceptabile și putând fi contraproductive, împiedicându-i pe tineri să își înceapă o viață independentă din punct de vedere economic, mai ales în această perioadă de criză, în care se înregistrează o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor;

M.  întrucât parametrii de referință privind tineretul și modernizarea educației și a formării profesionale (EFP) din cadrul Strategiei de la Lisabona nu au fost atinși integral;

N.  întrucât flexisecuritatea a fost strategia globală pentru piețele muncii din UE, vizând contracte flexibile și sigure, învățarea continuă, politici active pentru piața muncii și securitate socială; întrucât, din nefericire, această strategie a fost interpretată în multe țări într-un mod limitat ca „flexibilitate”, ignorându-se abordarea globală și asigurarea socială și a locului de muncă;

O.  întrucât schimbările demografice vor determina începând cu 2020 un deficit masiv de forță de muncă calificată, care va afecta în mod semnificativ spațiul economic european și întrucât această evoluție nu poate fi combătută decât printr-un nivel satisfăcător de educație, formare și recalificare;

P.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii sunt esențiale pentru economia europeană, atât datorită numărului lor, cât și datorită rolului lor strategic în combaterea șomajului,

1.  îndeamnă Comisia și statele membre să adopte o abordare bazată pe drepturi față de tineret și ocuparea forței de muncă; aspectul calitativ al muncii decente pentru tineri nu trebuie compromis, iar principalele standarde de muncă, precum și alte standarde legate de calitatea muncii, cum ar fi timpul de lucru, salariul minim, asigurările sociale și sănătatea și siguranța la locul de muncă, trebuie să reprezinte considerente esențiale în cadrul eforturilor depuse;

Crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune și integrarea pe piața muncii

2.  solicită Consiliului și Comisiei să definească o strategie privind locurile de muncă pentru UE, care să îmbine instrumentele financiare și politicile de ocupare a forței de muncă pentru a evita o „creștere economică fără locuri de muncă” și care să includă stabilirea unor parametri de referință ambițioși pentru angajarea tinerilor; încurajează ferm concentrarea strategiei pe locurile de muncă ecologice și pe locurile de muncă din economia socială, garantând, în același timp, implicarea Parlamentului în procesul decizional;

3.  subliniază că este extrem de important ca statele membre să creeze locuri de muncă ecologice, de exemplu prin furnizarea de formare în domeniul tehnologiilor ecologice;

4.  invită statele membre să creeze stimulente eficiente, cum ar fi subvențiile pentru angajări sau contribuții la asigurarea socială a tinerilor care să garanteze condiții de viață și de muncă decente, de asemenea, pentru ca angajatorii publici și privați să angajeze tineri, să investească atât în crearea unor locuri de muncă de calitate pentru tineri, cât și în formarea continuă a acestora și în îmbunătățirea competențelor lor pe perioada angajării și să sprijine spiritul antreprenorial al tinerilor; subliniază rolul special și importanța micilor întreprinderi în ceea ce privește competențele și cunoștințele tradiționale; încurajează asigurarea accesului tinerilor la instrumentul european de microfinanțare recent instituit;

5.  subliniază importanța educației în domeniul antreprenorial, ca parte integrantă a dobândirii competențelor necesare noilor tipuri de locuri de muncă;

6.  invită statele membre să promoveze politici ambițioase de formare a tinerilor;

7.  invită Comisia ca, ținând cont de exemplele naționale pozitive de parteneriate între școli, universități, întreprinderi și partenerii sociali, să promoveze și să sprijine proiecte-pilot în noile sectoare strategice pentru creșterea economică, care să le ofere tinerilor o pregătire științifică și tehnologică adecvată și o formare orientată spre găsirea unui loc de muncă, în special în cazul femeilor, cu scopul de a promova inovarea și competitivitatea în întreprinderi, oferind burse de studii, ucenicii pentru absolvenții de studii superioare și contracte de muncă non-atipice;

8.  invită universitățile să stabilească din timp contacte cu angajatorii și să le ofere studenților posibilitatea de a-și însuși competențele necesare pentru integrarea pe piața muncii;

9.  invită statele membre să inițieze măsuri de anvergură menite să stimuleze economia, cum ar fi reducerea impozitelor și diminuarea sarcinilor administrative impuse IMM-urilor, cu scopul de a favoriza creșterea economică și crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri;

10.  speră că microcreditele vor fi accesate cu succes de către tineri; consideră că cei care înființează întreprinderi noi trebuie să beneficieze de consultanță coerentă și profesionistă;

11.  solicită statelor membre să elaboreze politici incluzive și orientate privind piața muncii, politici care să asigure includerea respectuoasă și angajarea semnificativă a tinerilor, de exemplu prin stabilirea rețelelor inspiraționale, a unor acorduri de stagii care să prevadă un ajutor financiar pentru ca stagiarul să aibă posibilitatea să se mute și să locuiască în apropierea locului în care se desfășoară stagiul, precum și a unor centre internaționale de ghidare în carieră și a unor centre de consiliere individuală pentru tineri în chestiuni cum ar fi organizarea colectivă și cunoașterea aspectelor juridice referitoare la stagiul lor;

12.  recunoaște dificultățile cu care se confruntă tinerii în obținerea accesului la finanțare pentru a-și crea și dezvolta propria afacere; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru a facilita accesul tinerilor la finanțare și, în colaborare cu comunitatea oamenilor de afaceri, să instituie programe de îndrumare destinate tinerilor pentru crearea și dezvoltarea întreprinderilor;

13.  îndeamnă statele membre ca prin proiecte inovatoare să promoveze competențele celor care abandonează școala și să-i pregătească pentru a-și găsi un loc de muncă;

14.  invită statele membre să includă în reformele sistemelor de formare o cooperare timpurie între școli și angajatori; consideră că în planificarea educației și formării trebuie implicate și autoritățile locale și districtuale, deoarece acestea au legături cu angajatorii și cunosc nevoile acestora;

15.  solicită Comisiei să majoreze finanțarea Fondului social european, să asigure o mai bună utilizare a acestuia, să aloce cel puțin 10% din acest fond proiectelor destinate tinerilor și să simplifice accesarea fondului; îndeamnă Comisia și statele membre să nu pericliteze desfășurarea proiectelor inovatoare și a proiectelor mici printr-un control excesiv și să evalueze eficacitatea și valoarea adăugată a programelor, cum ar fi programul „Tineretul în acțiune”, în ceea ce privește oportunitățile de angajare pentru tineri; îndeamnă statele membre să își îmbunătățească orientarea către tineri;

16.  îndeamnă statele membre să privilegieze cooperarea dintre întreprinderi și instituțiile de învățământ ca instrument adecvat pentru combaterea șomajului structural;

Studiile și tranziția de la studii la angajare

17.  solicită statelor membre să intensifice eforturile de reducere a abandonului școlar pentru a realiza obiectivul din cadrul Strategiei UE 2020 ca, până în 2012, procentajul persoanelor care abandonează sistemul de învățământ să nu depășească 10%; invită statele membre să utilizeze o gamă mai largă de măsuri de combatere a abandonului școlar și a analfabetismului, cum ar fi scăderea numărului de elevi din fiecare clasă, oferirea de asistență elevilor care nu își permit să finalizeze învățământul obligatoriu, concentrarea programelor școlare pe aspecte practice, introducerea mentorilor în toate școlile, adoptarea unor măsuri imediate în caz de abandon școlar; face referire la Finlanda, care a reușit să reducă numărul persoanelor care abandonează sistemul de învățământ, analizând împreună cu ele posibilitatea unei noi orientări; invită Comisia să coordoneze un proiect privind cele mai bune practici;

18.  invită statele membre să intensifice contactele dintre sistemele de învățământ și piața muncii și să conceapă mijloace de anticipare a cererii de competențe și abilități;

19.  solicită să se facă eforturi pentru a garanta că toți copiii beneficiază chiar de la început de sprijinul de care au nevoie și, în special, să se garanteze asistența specifică pentru copiii cu deficiențe de vorbire sau alte handicapuri, pentru a le asigura astfel șanse cât mai mari în ceea ce privește educația și cariera;

20.  solicită creșterea numărului uceniciilor, precum și ameliorarea lor; face referire la experiența pozitivă înregistrată în cazul sistemului dual de educație și formare profesională (EFP) din țări precum Germania, Austria și Danemarca, unde sistemul este perceput ca o componentă importantă a tranziției tinerilor de la studii la piața muncii; invită statele membre să sprijine sistemele de ucenicie și să stimuleze companiile să ofere tinerilor posibilități de formare chiar și în timp de criză; subliniază importanța formării adecvate pentru a asigura forța de muncă înalt calificată de care vor avea nevoie companiile în viitor; subliniază că uceniciile nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă reale;

21.  solicită să se garanteze stagii mai bune și sigure; solicită Comisiei și Consiliului, ca urmare a angajamentului exprimat în Comunicarea (COM(2007)0498), „de a propune o inițiativă pentru carta europeană a calității stagiilor”, să elaboreze o Cartă europeană a calității stagiilor care să prevadă standarde minime pentru stagii cu scopul de a garanta valoarea educațională a acestora și pentru a evita exploatarea, având în vedere faptul că stagiile fac parte din educație și nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă reale; aceste standarde minime ar trebui să includă o descriere a fișei postului sau a calificărilor care urmează să fie dobândite, durata maximă a stagiilor, o remunerație minimă în funcție de costul vieții în locul unde se desfășoară stagiul care să corespundă tradițiilor naționale, o asigurare profesională, prestații de asigurări sociale conforme cu standardele locale și o legătură clară cu programul de învățământ în cauză;

22.  invită Comisia să furnizeze statistici referitoare la stagiile din fiecare stat membru, care să includă:

23.  solicită ca fiecare stat membru să monitorizeze respectarea normelor;

24.  invită statele membre să înființeze un sistem european de certificare și recunoaștere a cunoștințelor și a competențelor dobândite prin ucenicii și stagii, care să contribuie la creșterea mobilității forței de muncă în rândul tinerilor;

25.  solicită ca, atât în sectorul public, cât și în cel privat, tinerii să fie protejați împotriva angajatorilor care, prin sistemele de dobândire a experienței în muncă, ucenicii și stagii, își acoperă nevoile esențiale și de bază la costuri mici sau fără niciun cost, exploatând dorința tinerilor de a învăța, fără a le oferi însă nicio perspectivă de a-i angaja permanent;

26.  subliniază că este important să se promoveze mobilitatea între statele membre a tinerilor de pe piața muncii și a celor aflați în formare profesională și că este necesar să se amelioreze transparența și recunoașterea calificărilor, competențelor și diplomelor în UE; solicită intensificarea eforturilor pentru dezvoltarea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții și a Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională, precum și consolidarea programului Leonardo da Vinci;

27.  invită statele membre să accelereze armonizarea profilurilor naționale de calificare cu profilurile europene de calificare pentru a spori în continuare mobilitatea tinerilor în domeniile educației și pieței muncii;

28.  subliniază rolul instituțiilor de învățământ din sectorul privat, sector care este de obicei mai inovator în conceperea cursurilor și mai flexibil în furnizarea acestora;

29.  îndeamnă statele membre să le acorde tinerilor angajați în sisteme de stagiu, dobândire de experiență profesională sau ucenicie toate drepturile legate de locul de muncă și asigurările sociale, subvenționând, dacă este necesar, o parte din contribuțiile lor;

30.  invită Comisia și statele membre să introducă sistemele de ucenicie, stagiu și dobândire de experiență profesională în sistemele lor de asigurări sociale;

31.  invită statele membre să își consolideze sistemele de orientare școlară la trecerea de la învățământul primar la cel secundar, pentru a ajuta tinerii și familiile lor să aleagă coridoare educaționale și formative care să corespundă efectiv aptitudinilor, capacităților și aspirațiilor reale ale elevilor, reducând astfel riscul abandonului ulterior și al eșecurilor;

32.  recunoaște faptul că, pe timp de criză, tinerii se orientează către studii și trebuie să fie încurajați în acest sens; solicită tuturor statelor membre să asigure accesul egal la educație pentru toți, prin garantarea unui drept minim la educație gratuită și bine finanțată de la grădiniță până la învățământul superior și prin asigurarea sprijinului financiar pentru studenții tineri; invită statele membre să investească în continuare în educație și formare, în pofida constrângerilor fiscale și sociale, să pună în aplicare Cadrul european al calificărilor cât mai curând posibil și, atunci când este necesar, să stabilească cadre naționale privind competențele;

33.  reamintește că obiectivul procesului de la Copenhaga este încurajarea persoanelor să utilizeze gama largă de posibilități de formare profesională disponibile (de exemplu, în școală, în învățământul superior, la locul de muncă sau prin cursuri private);

34.  solicită Comisiei să extindă programele UE care susțin educația și creșterea nivelului de calificare a forței de muncă, precum Programul de învățare de-a lungul vieții, Fondul social european, acțiunile Marie Curie și Erasmus Mundus și Inițiativa educației științifice;

35.  invită statele membre să înființeze grupuri operative naționale pentru tineret pentru a asigura o coerență sporită între sistemul de învățământ și piața muncii și să promoveze o responsabilitate comună mai puternică a guvernului, a angajatorilor și a persoanelor în scopul de a încuraja investițiile în competențe; solicită statelor membre să asigure existența organismelor de consiliere în toate școlile, pentru a facilita tranziția de la studii la piața muncii și să promoveze cooperarea dintre actorii publici și privați;

36.  consideră că este extrem de important să se adapteze sistemul educațional și de formare la piața muncii aflată în schimbare rapidă și la cererea de noi profesii;

37.  consideră că învățarea limbilor străine este esențială pentru a facilita accesul tinerilor pe piața muncii și pentru a promova mobilitatea și șansele egale ale acestora;

Adaptarea la nevoile individuale și ale pieței muncii

38.  solicită Comisiei și statelor membre să ofere tinerilor informații cu privire la cererea de pe piața muncii, cu condiția introducerii unor mecanisme de evaluare adecvate pentru a monitoriza evoluțiile în ceea ce privește profesiile; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze politici și strategii bazate pe ciclul de viață în care educația și angajarea să fie mai bine integrate, tranziția sigură să fie un punct-cheie, iar creșterea nivelului de calificare a forței de muncă să fie constantă, asigurându-i astfel acesteia competențele esențiale cerute de piața muncii;

39.  invită Comisia să își intensifice activitatea privind recunoașterea calificărilor profesionale, inclusiv în ceea ce privește învățarea neformală și experiența profesională, pentru a sprijini astfel mobilitatea tinerilor;

40.  invită statele membre să promoveze recunoașterea rezultatelor educaționale dobândite în cadrul învățării nonformale și informale, astfel încât tinerii să își poată demonstra educația și competența necesare atunci când caută un loc de muncă;

41.  solicită să se acorde un sprijin și un prestigiu sporit formării profesionale;

42.  îndeamnă Comisia să revizuiască strategia privind flexisecuritatea împreună cu partenerii sociali, pentru a aduce siguranța tranziției în prim-plan, creând în același timp mobilitate și facilitând accesul pentru tineri; subliniază faptul că flexisecuritatea fără asigurări sociale nu reprezintă o cale durabilă de combatere a problemelor cu care se confruntă tinerii pe piața muncii, ci, dimpotrivă, este un mod de a submina drepturile de muncă și drepturile la asigurări sociale ale tinerilor;

43.  face apel la statele membre să includă toate cele patru componente ale flexisecurității în planurile naționale privind strategiile de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, și anume:

44.  solicită statelor membre și partenerilor sociali să asigure locuri de muncă de calitate pentru a evita ca tinerii să cadă în „capcana precarității”; solicită statelor membre și partenerilor sociali ca, pe baza legislației naționale în vigoare și în cooperare cu Comisia, să elaboreze și să pună în aplicare standarde mai ridicate de protecție a persoanelor cu locuri de muncă nesigure sau de proastă calitate;

45.  invită Comisia să întreprindă o evaluare a consecințelor pe termen lung ale șomajului în rândul tinerilor și ale echității între generații;

46.  subliniază că la toate locurile de muncă este necesar un dialog social solid și structurat pentru a proteja tinerii lucrători de exploatare și de natura adesea precară a contractelor temporare; subliniază că este necesar ca partenerii sociali să abordeze problema lucrătorilor tineri și a nevoilor lor specifice;

47.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a se asigura că Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, care interzice discriminarea pe motive de vârstă în procesul de ocupare a forței de muncă, a fost transpusă corect și este aplicată în mod eficace; consideră că trebuie să se facă mult mai mult pentru a garanta faptul că atât angajații, cât și angajatorii își cunosc drepturile și obligațiile prevăzute de aceste dispoziții;

48.  invită statele membre și partenerii sociali să pună în aplicare strategii de informare și educare a tinerilor cu privire la drepturile lor la locul de muncă și la diferitele alternative de care dispun pentru integrarea pe piața muncii;

49.  invită Comisia și statele membre să promoveze o apropiere între lumea învățământului și piața muncii, astfel încât să poată fi concepute parcursuri de formare, precum dubla formare, care să îmbine noțiunile teoretice cu experiența practică, în scopul de a înzestra tinerii cu competențele generale și cunoștințele specifice necesare; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să investească pentru a sprijini o campanie de sensibilizare privind educația și formarea profesională (EFP) și studiile tehnice și antreprenoriale, pentru ca aceste parcursuri profesionale să nu mai fie considerate o alegere dezonorantă, ci o posibilitate de a umple golurile de pe piața meseriilor tehnice, în cazul cărora se observă o creștere semnificativă a cererii, și de a revigora economia europeană;

50.  invită statele membre și partenerii sociali să realizeze o planificare și o implementare mai intensive a programelor pentru a crește accesul tinerilor la piața muncii, prin politici active de ocupare a forței de muncă, în special în regiunile și sectoarele cu o rată foarte ridicată a șomajului în rândul tinerilor;

51.  îndeamnă statele membre să amortizeze impactul șomajului din rândul tinerilor asupra drepturilor la pensie ale acestei generații și, prin luarea generoasă în considerare a perioadei dedicate educației, să stimuleze tinerii să își continue studiile cât mai mult timp;

52.  invită partenerii sociali să își intensifice eforturile de informare a tinerilor cu privire la dreptul lor de a participa la dialogul social și pentru a stimula participarea acestei părți semnificative a populației active din punct de vedere economic în organismele lor de reprezentare;

Dezavantaje și discriminare

53.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că legislațiile naționale privind tineretul, în special legislațiile naționale bazate pe Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (2000/78/CE), nu sunt invocate în scopul de a discrimina accesul angajaților tineri la prestațiile sociale; consideră că trebuie să se facă mult mai mult pentru a garanta faptul că atât angajații, cât și angajatorii își cunosc drepturile și obligațiile prevăzute de aceste dispoziții;

54.  invită statele membre să elaboreze inițiative capabile să garanteze că tinerii imigranți pot învăța limba țării-gazdă, că toate calificările pe care le-au obținut în țara lor sunt recunoscute și că au acces la competențele esențiale, asigurându-le, astfel, integrarea socială și participarea la piața muncii;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să le asigure tinerilor părinți servicii mai bune și adecvate de îngrijire a copiilor, cum ar fi programele prelungite în școli, la prețuri acceptabile, oferindu-le astfel tinerilor părinți, îndeosebi mamelor, posibilitatea de a participa la piața muncii;

56.  solicită ca ajutoarele acordate de statele membre tinerilor părinți fie pentru îngrijirea copiilor, fie pentru creșe, să fie calculate astfel încât să nu îi descurajeze să participe la piața muncii;

57.  invită statele membre să elaboreze o strategie pe termen scurt axată pe bărbații tineri șomeri din sectoarele afectate de criză, fără a pierde din vedere problemele pe termen lung cu care se confruntă femeile tinere în integrarea pe piața muncii;

58.  solicită statelor membre să introducă măsuri de acțiune pozitivă pentru tinerii din domeniile pieței muncii în care tinerii sunt subreprezentați, pentru a depăși consecințele discriminării din trecut pe motive de vârstă și pentru a avea o forță de muncă realmente variată, facilitând, după caz, adaptarea tinerilor cu handicap; face referire la experiența pozitivă în ceea ce privește acțiunile pozitive de combatere a discriminării;

59.  insistă asupra necesității de a elabora programe specifice pentru persoanele cu handicap, pentru a le asigura acestora șanse cât mai mari să intre pe piața muncii;

60.  subliniază importanța încurajării stagiilor și a mobilității tinerilor din școli sau implicați în programe de formare în domenii artistice precum cinematografia, muzica, dansul, teatrul sau circul;

61.  consideră că trebuie să existe un sprijin sporit pentru programele de voluntariat în domenii variate, inclusiv, printre altele, în domeniul social, cultural și sportiv;

62.  invită diferitele sectoare economice să creeze parteneriate între generații în cadrul întreprinderilor și al organizațiilor, pentru a genera un schimb de cunoștințe activ și pentru a valorifica în mod productiv experiența diferitelor generații;

63.  recunoaște importanța independenței financiare a tinerilor și solicită statelor membre să garanteze că fiecare tânăr are dreptul la un venit decent care să îi asigure posibilitatea de a-și crea o viață independentă din punct de vedere economic;

64.  solicită statelor membre să le ofere tinerilor posibilitatea, dacă doresc, să primească asistență eficace pentru a-și alege profesia, a-și cunoaște drepturile și a-și administra venitul minim;

Strategii și instrumente de guvernanță la nivelul UE

65.  sugerează elaborarea de către Consiliu și Comisie a unei Garanții europene pentru tineret, care să asigure dreptul ca fiecărei persoane tinere din UE să îi fie oferit un loc de muncă, o ucenicie, o formare suplimentară sau o combinație între muncă și formare după cel mult 4 luni de șomaj;

66.  salută progresul în ceea ce privește definirea Strategiei UE 2020, însă regretă faptul că nu a existat o evaluare publică și transparentă a Strategiei de la Lisabona, în special a Pactului european privind tineretul, inclusiv a parametrilor de referință privind tineretul, și regretă faptul că partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile tinerilor nu au fost consultate suficient în timpul procesului de elaborare a Strategiei UE 2020;

67.  solicită statelor membre să introducă și să evalueze noi parametri de referință obligatorii privind tineretul; invită Comisia să evalueze anual parametrii actuali de referință privind tineretul și Garanția pentru tineret, astfel încât să obțină rezultate și progrese pe baza unor informații statistice care să fie mai bine defalcate și clasificate, în special în funcție de gen și categorie de vârstă;

68.  solicită Consiliului și Comisiei să aprobe și să asigure noi instrumente îmbunătățite de guvernanță și informare pentru activitatea de asigurare a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor;

69.  sugerează organizarea unui grup operativ permanent al UE pentru tineri, care să includă reprezentanți ai organizațiilor pentru tineret, ai statelor membre, ai Comisiei, ai Parlamentului și ai partenerilor sociali, pentru a monitoriza evoluțiile din domeniul ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, a elabora politici transsectoriale, a împărtăși exemple de bune practici și a iniția noi politici;

70.  evidențiază importanța implicării tinerilor în elaborarea politicilor din domeniul educației și formării, astfel încât nevoile acestora să poată fi luate în considerare mai bine; recomandă, în această privință, Comisiei să consulte reprezentanții consiliilor naționale ale tinerilor cu privire la prioritățile acestora;

71.  solicită statelor membre să evalueze impacturile politicii asupra tinerilor, să includă tinerii în toate procedurile și să creeze consilii pentru tineri care să monitorizeze politicile care îi vizează;

72.  invită instituțiile europene să ofere un exemplu pozitiv prin eliminarea de pe site-urile lor a anunțurilor privind stagiile neremunerate și să plătească:

o
o   o

73.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (2) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 23. (3) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0187.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social (2009/2220(INI))

P7_TA(2010)0263 A7-0193/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un angajament comun pentru ocuparea forței de muncă” (COM(2009)0257),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 30 privind protecția în cazul concedierii nejustificate, articolul 31 privind condiții de muncă echitabile și corecte și articolul 33 privind viața de familie și viața profesională,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un plan european de redresare economică” (COM(2008)0800) și Rezoluția Parlamentului din 11 martie 2009 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Stimularea redresării economice europene” (COM(2009)0114),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Parteneriatul pentru schimbare într-o Europă extinsă - Intensificarea contribuției dialogului social european” (COM(2004)0557),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către principii comune ale flexisecurității: Locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate” (COM(2007)0359) și Rezoluția Parlamentului din 29 noiembrie 2007 referitoare la aceasta(3),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Modernizarea legislației muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI” (COM(2006)0708) și Rezoluția Parlamentului din 11 iulie 2007 referitoare la aceasta(4),

–  având în vedere Decizia 2008/618/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru perioada 2008-2010,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639) și Rezoluția Parlamentului din 8 aprilie 2009 referitoare la aceasta(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 („Flexisecuritatea în perioade de criză”),

–  având în vedere raportul din 12 decembrie 2008 al Misiunii pentru flexisecuritate intitulat „Punerea în aplicare a principiilor comune de flexisecuritate în cadrul ciclului 2008-2010 al Strategiei de la Lisabona”,

–  având în vedere concluziile Consiliului EPSCO din 5-6 decembrie 2007,

–  având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni din cadrul raportului din 18 octombrie 2007 intitulat „Principalele provocări cu care se confruntă piețele europene ale muncii: o analiză comună efectuată de partenerii sociali europeni”,

–  având în vedere concluziile reuniunii informale a miniștrilor pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Berlin, din 18-20 ianuarie 2007, privind „munca de calitate”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0193/2010),

A.  întrucât munca atipică s-a dezvoltat semnificativ din 1990, iar pierderile de locuri de muncă ca urmare a crizei economice actuale au vizat în primul rând sectorul atipic; întrucât noile tipuri de contracte cu una sau mai multe dintre următoarele caracteristici sunt clasificate drept forme de angajare „atipice”: munca cu fracțiune de normă, munca ocazională, munca temporară, munca pe durată determinată, munca la domiciliu și munca la distanță, munca cu o normă parțială de cel mult 20 de ore pe săptămână;

B.  întrucât nevoia de contracte flexibile a fost subliniată în repetate rânduri;

C.  întrucât globalizarea și progresele tehnologice rapide provoacă restructurări economice profunde, dând naștere unor schimbări în ceea ce privește raporturile de muncă și conținutul sarcinilor lucrătorilor, precum și unor valuri succesive de întreprinderi individuale în toate sectoarele de activitate și grupele de vârstă, creând nevoia de redefinire a raporturilor de muncă, în scopul de a evita denaturările (cum ar fi fenomenul „falșilor” lucrători independenți);

D.  întrucât criza financiară și economică, care s-a transformat într-o criză gravă a ocupării forței de muncă, înregistrându-se un număr foarte mare de pierderi de locuri de muncă, a creat instabilitate pe piețele muncii și a dus la creșterea sărăciei și a excluziunii sociale, în special pentru persoanele deja vulnerabile și pentru grupurile dezavantajate;

E.  întrucât numărul persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie, deși sunt încadrate în muncă, este din ce în ce mai mare, atingând 8% din forța de muncă din Europa, iar numărul de persoane cu salarii mici este în prezent de aproximativ 17%;

F.  întrucât ar trebui dezvoltată la nivelul UE o abordare substanțială și complementară care să pună accentul pe o guvernanță eficace și pe o combinație de măsuri de sprijin reciproc în domenii precum economia, mediul, ocuparea forței de muncă, politicile sociale și antreprenoriatul, în concordanță cu principiile Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă (EES), al cărei scop este de a impulsiona statele membre să urmărească obiective comune bazate pe cei patru piloni, respectiv șansele de angajare, antreprenoriatul, adaptabilitatea și egalitatea de șanse;

G.  întrucât rata șomajului în UE 27 a atins 10% (2009) și este probabil ca tendința de creștere să continue până în a doua jumătate a anului 2011;

H.  întrucât o situație a schimbărilor în materie de ocupare a forței de muncă în funcție de nivelul de educație arată că numărul persoanelor slab calificate angajate a scăzut în ultimii ani;

I.  întrucât, în medie, între o cincime și un sfert din numărul total al lucrătorilor europeni își schimbă locul de muncă în decursul unui an;

J.  întrucât rata de tranziție între șomaj și încadrarea în muncă este ridicată, o treime dintre șomeri și 10% din populația inactivă găsindu-și un loc de muncă în decursul unui an, dar un mare număr de lucrători, mai ales cei cu un contract atipic, își pierd locul de muncă fără a găsi altul nou;

K.  întrucât în UE 27, 45% din numărul total al perioadelor de șomaj durează mai mult de un an, în comparație cu aproximativ 10% în SUA;

L.  întrucât rotația forței de muncă este mai ridicată în rândul femeilor decât al bărbaților (diferență de cinci puncte procentuale), precum și în rândul lucrătorilor tineri (sub 24 de ani) și scade pe măsură ce crește nivelul de educație, ceea ce arată că schimbarea este mai adesea impusă decât aleasă și este legată de contracte pe termen scurt, nesigure și că tinerii de multe ori nu reușesc să găsească locuri de muncă care să corespundă calificărilor lor universitare;

M.  întrucât se estimează că unul din șase lucrători are responsabilități de îngrijire față de o rudă sau un prieten în vârstă sau aflat în întreținerea sa;

N.  întrucât în unele state membre s-a înregistrat o creștere a numărului de activități nedeclarate, fapt care ar putea duce la grave probleme economice (în special de ordin fiscal), sociale și politice;

O.  întrucât evaluarea flexisecurității este complexă și abordarea holistică este esențială, în special în lumina modificărilor pe care actuala criză le poate induce și în comportamentul întreprinderilor, incitându-le să se angajeze în raporturi de muncă din ce în ce mai puțin protejate și extrem de precare;

P.  întrucât, în cadrul politicilor privind ocuparea forței de muncă, egalitatea de șanse între femei și bărbați, reconcilierea vieții profesionale, educaționale și de familie și principiile de nediscriminare trebuie să fie promovate în mod activ;

Q.  întrucât, deși dialogul social s-a dezvoltat în moduri diferite în Europa, în ansamblu, dificultățile economice și financiare crescânde au dus la intensificarea dialogurilor tripartite;

R.  întrucât negocierea colectivă este cel mai frecvent mod de determinare a remunerației în Europa - doi din trei lucrători fac obiectul unui acord salarial colectiv la nivel de întreprindere sau la un nivel superior;

S.  întrucât reuniunea informală a miniștrilor UE pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale de la Berlin din 19 ianuarie 2007 a concluzionat că „Europa are nevoie de eforturi sporite și comune pentru a promova munca de calitate. Munca de calitate înseamnă drepturile și participarea angajaților, salarii echitabile, protecția siguranței și a sănătății la locul de muncă, precum și o organizare a muncii care protejează familia. Condițiile bune și corecte de muncă, precum și o protecție socială adecvată sunt indispensabile pentru acceptarea Uniunii Europene de către cetățenii săi”;

T.  întrucât conceptul de muncă de calitate ar trebui să ofere o orientare fundamentală pentru următoarea fază a Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă,

A.Contractele atipice

1.  invită Consiliul European de primăvară din 2010 să ofere orientări clare și măsuri concrete pentru garantarea muncii decente și a unor locuri de muncă de calitate și crearea de oportunități de angajare durabile în cadrul unei strategii ambițioase UE 2020 care să țină seama de impactul crizei asupra economiei, societății și pieței forței de muncă;

2.  invită Comisia să evalueze eforturile făcute de Misiunea pentru flexisecuritate, invită statele membre să realizeze o aplicare mai echilibrată și mai echitabilă a principiilor de flexisecuritate și subliniază că învățarea reciprocă și schimbul de bune practici, ca și metoda deschisă de coordonare (MDC) sunt instrumente esențiale pentru a coordona diferitele moduri de derulare ale politicilor statelor membre; cu toate acestea, constată că MDC ar putea fi îmbunătățită și că, pentru a spori eficacitatea, guvernanța MDC trebuie consolidată;

3.  ia act de larga varietate de tradiții de muncă, forme contractuale și modele antreprenoriale existente pe piețele muncii, evidențiind necesitatea, în acest cadru al diversității, de a acorda prioritate protejării modelului european și drepturilor de muncă consacrate; recomandă adoptarea unei abordări de jos în sus în dezvoltarea de noi strategii pentru ocuparea forței de muncă, astfel încât să se faciliteze dialogul și implicarea autorităților politice și sociale la toate nivelurile;

4.  invită Comisia și statele membre să recunoască și să sprijine poziția specială a lucrătorilor independenți care reprezintă o forță vitală în redresarea economică, ca modalitate de intrare pe piața muncii sau ca alternativă la aceasta; constată că popularitatea muncii independente este în creștere, în special în rândul lucrătorilor tineri și al femeilor și ca tranziție de la activitatea profesională la pensionare; consideră că lucrătorii independenți ar trebui tratați drept un subset unic de micro-întreprinderi, și solicită să se ia măsuri pentru a minimiza obligațiile de natură reglementară, pentru a încuraja și sprijini lucrătorii independenți să își lanseze/dezvolte o activitate independentă și pentru a promova învățarea continuă pentru acest grup;

5.  subliniază importanța muncii independente, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, și evidențiază importanța profesiilor liberale, cu caracteristicile lor specifice; subliniază că termenul „profesie liberală” desemnează doar apartenența la o anumită ocupație calificată, care poate fi, de asemenea, desfășurată în mod independent;

6.  consideră că toți angajații, indiferent de condițiile lor de angajare, ar trebui să beneficieze de un set de drepturi de bază; recomandă ca prioritățile pentru reforma legislației muncii, acolo unde este necesară, să se concentreze asupra următoarelor aspecte: extinderea urgentă a protecției lucrătorilor angrenați în forme de angajare atipice; gruparea contractelor atipice în aceeași clasă, în scopul simplificării; crearea durabilă de raporturi de muncă normale; clarificarea situației muncii dependente, incluzând măsuri preventive în ceea ce privește sănătatea și siguranța lucrătorilor atipici; luarea de măsuri împotriva muncii nedeclarate; sprijinul în favoarea creării de noi locuri de muncă, inclusiv locuri de muncă reglementate de contracte de muncă atipice și facilitarea tranziției între diferite situații de ocupare a forței de muncă și de șomaj prin promovarea unor politici precum indemnizații speciale de muncă, învățarea continuă, reconversia profesională și formarea profesională la locul de muncă; încurajează măsurile pentru clarificarea situației muncii dependente și invită Comisia să elaboreze orientări clare cu privire la sfera raportului de muncă, așa cum propune OIM în recomandările sale din 2006;

7.  salută introducerea de către unele state membre a unor dispoziții care permit angajaților cu responsabilități de îngrijire să își concilieze aceste responsabilități cu obligațiile lor profesionale cu ajutorul unui regim mai flexibil de lucru; invită Comisia și statele membre să sprijine în mod activ la locul de muncă persoanele care au responsabilități de îngrijire prin condiții de lucru flexibile, inclusiv dreptul la concediu, program de lucru flexibil, munca cu fracțiune de normă și la domiciliu, care să permită mai multor astfel de persoane din toate statele membre să rămână sau să revină la locuri de muncă plătite;

8.  ia act de distincția făcută de către Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă între raporturile de muncă atipice și cele foarte atipice; consideră că multe forme de raporturi de muncă atipice sunt opțiuni importante pentru persoanele care au responsabilități de îngrijire, pentru studenți și alte persoane care se bazează pe contracte pe termen scurt și pe munca cu fracțiune de normă, de exemplu, pentru a câștiga un venit suplimentar; subliniază că este vital ca lucrătorii angajați în raporturi de muncă atipice să aibă drepturi minime și să fie protejați de exploatare;

9.  încurajează statele membre să promoveze tranziția către locuri de muncă de calitate, productive și care să aducă satisfacții și să elaboreze dispoziții de legislație a muncii care să garanteze efectiv drepturile persoanelor cu forme de angajare atipice, asigurând egalitatea de tratament în raport cu lucrătorii angajați cu contracte standard cu normă întreagă în condițiile unui nivel maxim de protecție a lucrătorilor;

10.  recomandă ca lucrătorii cu contracte atipice să facă obiectul directivelor UE existente care vizează categoriile de lucrători din cadrul UE, inclusiv Directiva privind timpul de lucru (93/104/CE), Directiva privind munca prin agent de muncă temporară (2008/104/CE), Directiva privind munca pe fracțiune de normă (97/81/CE) și Directiva Consiliului privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată (1999/70/CE);

11.  observă că tendința de creștere a proporției contractelor atipice are o puternică dimensiune de gen și intergenerațională, deoarece femeile, lucrătorii în vârstă și cei tineri sunt reprezentați în mod disproporționat în munca atipică; observă că în unele sectoare se înregistrează schimbări structurale rapide; invită statele membre și Comisia să cerceteze motivele acestei tendințe, să ia măsuri adecvate și orientate în domeniile relevante pentru a combate acest dezechilibru prin facilitarea tranziției către contracte de muncă permanente și, în special, prin promovarea unor măsuri de conciliere a vieții profesionale, a vieții de familie și a vieții private, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, printr-un accent sporit pe dialogul social cu reprezentanții lucrătorilor din cadrul întreprinderilor și să monitorizeze și să facă publică reușita măsurilor respective; de asemenea, invită Comisia și statele membre să se asigure că recurgerea la aceste contracte atipice nu servește la ascunderea muncii desfășurate în condiții ilegale, ci mai degrabă la promovarea, prin schimbul de competențe, a tranziției tinerilor și a șomerilor către integrarea efectivă pe piața muncii, oferind angajaților și întreprinderilor un cadru de securitate și flexibilitate care să consolideze atât șansele de angajare, cât și competitivitatea;

12.  invită statele membre să asigure punerea în aplicare mai eficace a Directivei 97/81/CE privind munca pe fracțiune de normă și a Directivei 1999/70/CE privind munca pe durată determinată, având în vedere în special principiul fundamental al nediscriminării; subliniază importanța formării și învățării continue pentru a facilita tranzițiile profesionale, lucru important în special pentru lucrătorii cu contracte pe durată determinată;

13.  subliniază faptul că recurgerea la forme de angajare atipice ar trebui să fie o alegere personală și nu o impunere dictată de bariere din ce în ce mai numeroase în calea accesului pe piața muncii al anumitor grupuri sau de lipsa de locuri de muncă de înaltă calitate; observă că, în special pentru lucrătorii defavorizați din mai multe puncte de vedere, contractele atipice adaptate individual oferite de către întreprinderile sociale de integrare în muncă pot fi o opțiune viabilă, deoarece asigură realizarea unui prim pas în câmpul muncii;

14.  salută adoptarea Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară și solicită punerea ei rapidă în aplicare;

15.  observă că formele de angajare atipice trebuie să ofere lucrătorilor prin contract dreptul la un curs de formare și subliniază că formele de angajare atipice pot să constituie o oportunitate, dacă sunt protejate în mod corespunzător și includ un sprijin în domeniul asigurărilor sociale, al drepturilor lucrătorilor și al tranziției către un loc de muncă stabil și protejat, dar că trebuie să fie însoțite de sprijinirea lucrătorilor care se găsesc în situația de tranziție de la un loc de muncă sau statut ocupațional la altul prin intermediul unor politici orientate și active de ocupare a forței de muncă; regretă că acest aspect este adesea neglijat;

16.  încurajează statele membre să dezvolte politici de intervenție rapidă și activă prin care să le ofere lucrătorilor, îndeosebi femeilor, care reintră pe piața muncii dreptul la sprijin individual pentru perioada de timp necesară pentru a-și dezvolta formarea și/sau (re)calificarea; șomerii ar trebui să fie sprijiniți atât printr-un sistem solid de prestații sociale, cât și printr-un sistem eficient de politici active, astfel încât aceștia să reintre pe piața muncii rapid, chiar dacă contractele lor anterioare erau atipice, obiectivul important fiind de a menține oamenii pe piața muncii și de a facilita tranziția acestora către forme de angajare decente, stabile, protejate și de înaltă calitate; în cazul în care reinserția are loc prin contracte atipice, aceste contracte trebuie să garanteze condiții de muncă bine reglementate și sigure;

17.  invită Comisia să analizeze și să monitorizeze, cu ajutorul partenerilor sociali, diferitele tipuri de instrumente elaborate în cadrul politicilor naționale de activare;

18.  invită Uniunea și statele membre să combată în mod eficace munca în condiții ilegale, cu ajutorul partenerilor sociali, în special prin măsuri de prevenire și sancțiuni de descurajare și consideră că definirea de strategii, inclusiv la nivel european, care să combată munca în condiții ilegale poate contribui la lupta împotriva muncii în condiții ilegale și la reducerea raporturilor de muncă nesigure, îndeosebi a celor atipice; consideră că combaterea muncii în condiții ilegale ar trebui să fie însoțită de măsuri menite să creeze alternative de angajare viabile și durabile, precum și să sprijine persoanele pentru a avea acces la piața deschisă a muncii;

19.  subliniază nevoia de a crea locuri de muncă de calitate superioară, durabile și sigure, dacă este nevoie după o perioadă de formare în vederea ocupării durabile și cu normă întreagă a forței de muncă, inclusiv locuri de muncă în sectoare nepoluante și în sectorul sănătății și de a asigura coeziunea socială;

20.  subliniază că nu toate formele de angajare atipice conduc neapărat la o activitate profesională instabilă, nesigură, ocazională, caracterizată de niveluri mai scăzute de protecție socială, de salarii mai mici și de un acces limitat la formarea și la învățarea continue; subliniază, cu toate acestea, faptul că aceste forme precare de muncă sunt adesea legate de acorduri contractuale atipice;

21.  subliniază faptul că rata ridicată a șomajului și segmentarea pieței forței de muncă trebuie să fie depășite prin acordarea de drepturi egale tuturor lucrătorilor, precum și prin investiții în crearea de locuri de muncă, în competențe și învățarea continuă; invită, prin urmare, statele membre să elimine treptat toate formele precare de muncă;

22.  subliniază că eliminarea treptată a formelor de muncă precare necesită un angajament ferm din partea statelor membre de a furniza, prin politicile lor destinate pieței muncii, „rampe de lansare” adecvate pentru tranziția de la locurile de muncă precare la locuri de muncă permanente normale, caracterizate de drepturi sporite ale lucrătorilor și de o mai bună protecție socială;

23.  subliniază că Uniunea Europeană s-a angajat în favoarea obiectivului de a facilita concilierea vieții profesionale cu viața privată; critică, cu toate acestea, faptul că Comisia și statele membre nu au luat nicio măsură semnificativă și eficace pentru a pune în practică acest angajament;

24.  subliniază că o mai bună conciliere a vieții profesionale și a vieții private poate fi cel mai bine realizată prin actualizarea modelului standard de angajare: contracte permanente de muncă cu o normă întreagă mai redusă decât în general și stabilirea de reguli pentru lucrul cu fracțiune de normă, astfel încât doar locurile de muncă cu fracțiune de normă (15 - 25 ore pe săptămână) justificate și beneficiind de protecție socială să poată fi oferite celor care doresc să lucreze cu fracțiune de normă; subliniază nevoia de a plasa munca cu fracțiune de normă și cea cu normă întreagă pe poziție de egalitate în ceea ce privește salariul pe oră, drepturile la educație și la învățarea continuă, oportunitățile de carieră și protecția socială;

B.  Flexisecuritatea și securizarea parcursului profesional

25.  consideră că este esențial ca actuala concepție privind flexisecuritatea să fie actualizată la nivel european ținând seama de criza din prezent, pentru a permite atât creșterea productivității, cât și calitatea locurilor de muncă, garantând securitatea și protecția locurilor de muncă și a drepturilor lucrătorilor și sprijinind în mod deosebit persoanele dezavantajate pe piața muncii, permițând în același timp întreprinderilor să pună în practică flexibilitatea organizațională necesară creării sau reducerii de locuri de muncă ca răspuns la nevoile fluctuante ale pieței; este de părere că o aplicare corectă și echilibrată a principiilor flexisecurității poate contribui la consolidarea piețelor muncii, în eventualitatea unor schimbări structurale; este de părere, de asemenea, că necesitățile de flexibilitate și securitate și politicile active privind piața muncii nu sunt contradictorii, ci se pot susține reciproc dacă sunt stabilite în urma unei comparații echitabile a pozițiilor partenerilor sociali, guvernelor și instituțiilor europene, precum și prin învățare reciprocă și schimburi de bune practici; consideră, de asemenea, că aceste cerințe nu au fost corect reflectate de rezultatele în materie de creștere a ocupării forței de muncă în Europa în ultimii ani;

26.  subliniază faptul că există o problemă în continuă creștere în ceea ce privește „falșii” lucrători independenți, care sunt deseori obligați de către angajatorul lor să lucreze în condiții mizere; angajatorii care utilizează capacitatea de lucru a „falșilor” lucrători independenți trebuie să facă, de asemenea, obiectul unor sancțiuni;

27.  consideră că flexisecuritatea nu poate funcționa corect fără o protecție socială solidă și fără sprijin pentru reinserția persoanelor pe piața muncii, acestea fiind elemente esențiale în cursul tranzițiilor de la educație la ocuparea unui loc de muncă, între locurile de muncă și de la prezența activă în câmpul muncii la pensionare;

28.  invită Comisia să își continue eforturile de a realiza o punere în aplicare echilibrată a politicilor de flexisecuritate, prezentând o analiză a situației la zi privind punerea în aplicare în diferitele state membre și verificând dacă măsurile de flexibilitate au fost însoțite în mod corespunzător de măsuri de securitate pentru lucrători, și invită Comisia să sprijine statele membre și partenerii sociali în punerea în aplicarea principiilor de flexisecuritate, astfel încât acestea să fie aplicate cu respectarea drepturilor sociale dobândite la nivel european și în conformitate cu natura specifică a diferitelor piețe ale muncii și cu diferitele tradiții legate de politicile privind forța de muncă, de negocierile colective și de structura sistemelor de asigurări sociale; subliniază că învățarea reciprocă, schimbul de bune practici, precum și metoda deschisă de coordonare sunt instrumente esențiale pentru coordonarea abordărilor strategice diferite ale statelor membre;

29.  consideră că, mai ales în contextul situației economice actuale, realizarea unui bilanț privind punerea în aplicare a flexisecurității în statele membre este cu atât mai necesară și că partenerii sociali vor sprijini reformele dreptului muncii și ale pieței muncii numai în cazul în care acestea vizează și reducerea eficace a diferențelor de tratament între diferitele tipuri de contracte; subliniază că aplicarea principiilor flexibilității necesită o protecție socială adecvată, care să le permită oamenilor să trăiască și să progreseze, precum și un sprijin deosebit pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și o legislație a muncii solidă pentru toate formele de ocupare a forței de muncă bazate pe un cadru instituțional clar și, de asemenea, trebuie să fie însoțită de mecanisme consolidate de protecție pentru a evita dificultățile;

30.  subliniază faptul că dorința de a beneficia de un grad ridicat de flexibilitate la locul de muncă nu ar trebui să atingă un punct în care viețile și dezvoltarea oamenilor sunt limitate în mod excesiv și în care întemeierea și întreținerea unei familii, îngrijirea rudelor și participarea la viața socială devin extrem de dificile;

31.  subliniază importanța aspectului securității în cadrul flexisecurității, care trebuie să ofere sprijin în căutarea unui loc de muncă pentru lucrătorii în situații de tranziție și să le asigure condiții decente de viață; sprijinul trebuie să includă măsuri adecvate de formare pentru a permite lucrătorilor să se adapteze la necesitățile pieței muncii;

32.  consideră că întreprinderile se tem de o incompatibilitate persistentă între nevoile lor și competențele oferite de către solicitanții de locuri de muncă, că le lipsește accesul la credite care le-ar permite să recruteze și să investească și că nu investesc îndeajuns în piața muncii și subliniază importanța, în contextul crizei economice actuale, a dezvoltării unei viziuni pe termen lung de către sistemul european de producție: crearea unui mediu de afaceri favorabil, asigurarea unor resurse financiare adecvate și a unor condiții bune de lucru, consolidarea siguranței juridice și a transparenței atât pentru angajatori, cât și pentru lucrători cu privire la domeniul de aplicare, acoperirea și asigurarea aplicării legislației muncii;

33.  subliniază importanța prevenirii, identificării și sancționării muncii în condiții ilegale; invită Comisia să elaboreze un set de inițiative concrete, inclusiv norme specifice pentru a combate societățile de tip „cutie poștală”, dispoziții privind asigurarea răspunderii solidare și individuale în lanțurile de subcontractare, precum și crearea unei agenții a UE pentru prevenirea și identificarea muncii în condiții ilegale;

34.  consideră că, din cauza crizei economice și financiare, întreprinderile din unele state membre nu reușesc să găsească pe piața muncii formele de contract care le-ar permite cel mai bine să își satisfacă cerințele cu privire la flexibilitatea necesară pentru a face față fluctuațiilor imprevizibile ale cererii de pe piață, la limitarea costurilor, precum și la protecția securității lucrătorilor;

35.  solicită, în contextul organizării moderne a muncii, crearea unor norme contractuale flexibile și sigure care să garanteze egalitatea de tratament; este ferm convins că contractele de muncă pe durată nedeterminată trebuie să rămână principala formă de ocupare a forței de muncă și consideră că, în contextul organizării moderne a muncii, ar trebui să se prevadă contracte care să fie flexibile în ceea ce privește modalitățile de lucru, dar sigure în ceea ce privește protecția locurilor de muncă și drepturile aferente; recunoaște că definirea cadrului juridic pentru contractele de muncă pe durată nedeterminată și modul în care acestea sunt orientate către conceptul de flexisecuritate în dreptul național al muncii sunt extrem de importante pentru acceptarea lor de către întreprinderi și angajați;

36.  condamnă ferm înlocuirea contractelor de muncă obișnuite cu forme contractuale atipice care contribuie la condiții de muncă mai precare și mai nesigure decât condițiile de muncă obișnuite și care sunt în detrimentul publicului larg, al salariaților și al concurenților; subliniază că astfel de practici abuzive încalcă și destabilizează modelul social european și invită statele membre și Comisia să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a combate practicile abuzive pe termen lung, de exemplu prin impunerea unor sancțiuni mai drastice;

37.  este ferm convins că, luând în considerare tradițiile diferite din statele membre, orice formă de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie însoțită de un ansamblu de drepturi, care să includă: salarii care să asigure un trai decent și eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați și pe criterii etnice; o protecție socială adecvată; nediscriminarea și egalitatea de tratament în cursul căutării unui loc de muncă și la locul de muncă, formarea și evoluția în carieră; protecția sănătății și siguranței lucrătorilor și dispoziții privind orele de lucru/odihnă, drepturile de pensie, libertatea de asociere și de reprezentare, negocierea colectivă, acțiunea colectivă, accesul la formare și evoluția în carieră, precum și protecția în cazul pierderii locului de muncă;

38.  invită UE și statele membre să își intensifice eforturile și să investească în competențele și în pregătirea profesională a populației, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă stabile și durabile; invită astfel statele membre să investească în capitalul uman prin aplicarea și finanțarea susținută a strategiilor de învățare continuă orientate către cerințele pieței, precum și prin recunoașterea aptitudinilor și competențelor dobândite pe căi informale, respectând în același timp o abordare bazată pe ciclul de viață; invită, de asemenea, statele membre să introducă măsuri la nivel național, regional și local pentru a garanta că fiecare tânăr care termină școala are acces la un loc de muncă sau la învățământul superior ori beneficiază de formare profesională;

39.  invită statele membre să pună în aplicare politici care să le permită tuturor oamenilor, inclusiv celor mai vulnerabili și mai defavorizați, să aibă un acces efectiv la piața muncii și să găsească un echilibru mai bun între formele de muncă flexibile, activitățile de îngrijire, viața privată și viața familială, asigurând un sprijin extins pentru egalitatea de șanse și pentru toate serviciile necesare în acest scop, de exemplu prin măsuri de sprijin cum ar fi concediile de maternitate, de paternitate și parentale, programe de lucru flexibile, precum și centre de îngrijire a copilului accesibile, disponibile și cu tarife rezonabile;

40.  invită statele membre să elaboreze politici vizând crearea de noi oportunități de locuri de muncă; este conștient de responsabilitatea și de riscurile cu care se confruntă cei care creează astfel de locuri de muncă, inclusiv cele guvernate de contracte atipice;

41.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri pentru a permite lucrătorilor să se întoarcă la locul de muncă după concediul parental, eventual după ce au urmat mai întâi formări de actualizare a competențelor;

42.  recomandă cu fermitate ca inițiativa UE în materie de ocupare a forței de muncă să includă o intervenție rapidă în sprijinul șomerilor în momentul în care sunt suprimate efectiv locurile de muncă, nu în ultimul rând pentru a reduce riscul ca persoanele respective să fie excluse de pe piața muncii, precum și riscul pierderii capitalului uman pe care acestea îl reprezintă;

43.  invită statele membre să consolideze sistemele de sprijin, în special pentru persoanele slab calificate și cele cu handicap, prin abordări axate pe găsirea unor căi de urmat, prin consiliere personalizată, (re)calificarea intensivă a lucrătorilor, subvenționarea locurilor de muncă și finanțări nerambursabile pentru inițierea de activități independente și întreprinderi; subliniază totuși în mod special că aceste ajutoare trebuie să fie structurate în așa fel încât locurile de muncă normale să nu fie înlocuite;

44.  invită Comisia și statele membre să elimine barierele administrative, în măsura în care acestea nu servesc la protejarea intereselor lucrătorilor, pentru a încuraja mediul de afaceri, în special în ceea ce privește IMM-urile, și subliniază în același timp importanța garantării faptului că schimbările nu au implicații pentru siguranța sau sănătatea salariaților; subliniază că IMM-urile, datorită numărului lor mare, sunt principalii agenți în lupta împotriva șomajului în UE; subliniază că în formularea politicilor privind ocuparea forței de muncă adresate IMM-urilor este important să fie luate în considerare cerințele specifice ale acestora și cele ale teritoriului pe care acestea sunt situate;

45.  invită statele membre să prezinte rapoarte privind stadiul actual al conceperii și punerii în aplicare a modalităților de asigurare a flexisecurității;

46.  regretă abordarea îngustă a Consiliului și Comisiei față de flexisecuritate; invită Comisia și Consiliul să se angajeze să pună în practică agenda privind munca de calitate și să o includă în următoarea generație a orientărilor integrate și a strategiei europene privind ocuparea forței de muncă: promovarea siguranței angajării și a locurilor de muncă pentru lucrători, o abordare bazată pe drepturi a politicilor active privind piața muncii și a învățării continue, sănătatea și siguranța generală la locul de muncă, drepturi sociale și ale lucrătorilor universale și egale pentru toți, un echilibru viață privată/muncă și concilierea vieții profesionale și a vieții neprofesionale, îmbunătățirea calității locurilor de muncă și a confortului la locul de muncă;

47.  invită statele membre să nu permită concedieri pe motive exclusiv economice înainte de depunerea tuturor eforturilor pentru (re)calificarea lucrătorilor;

C.  Noi forme de dialog social

48.  consideră că recunoașterea formală a rolului partenerilor sociali în noul tratat reprezintă un progres, întrucât validează autonomia acestora și reafirmă importanța rolului lor în promovarea dialogului social, și subliniază aici importanța deosebită a dialogului social sectorial, în care sunt reprezentate în prezent 40 de sectoare;

49.  cu toate acestea, este îngrijorat de impactul recentei hotărâri a CEJ din cauza Laval, Rüffert, Viking și Luxemburg referitoare la libertatea de asociere și la libertatea de a acționa în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă;

50.  consideră că recunoașterea Summitului social tripartit pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă drept un organ instituțional contribuie la implicarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor economice ale UE;

51.  consideră că aportul partenerilor sociali europeni și naționali și a organizațiilor din cadrul societății civile la realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 este deosebit de important pentru atingerea obiectivelor de ocupare a forței de muncă și de actualizare și punere în aplicare a agendei privind flexisecuritatea;

52.  invită Comisia și guvernele naționale să accepte responsabilitatea pentru situația „categoriilor excluse” (angajați cu contracte atipice sau „foarte atipice”) și să asigure armonizarea drepturilor și cerințelor acestora referitoare la protecția socială cu cele ale „persoanelor cu contracte normale”;

53.  solicită partenerilor sociali de la nivel european și național să sprijine investițiile în strategiile privind învățarea orientate către cerințele pieței și salută „Cadrul de acțiuni pentru dezvoltarea competențelor și calificărilor prin învățare continuă” deja negociat de către partenerii sociali;

54.  consideră că persoanele implicate în măsurile de incluziune pe piața muncii sau în măsurile de pregătire pentru (re)intrarea pe piața muncii, precum și organizațiile societății civile care le oferă aceste servicii sau le reprezintă ar trebui să ia parte la conceperea, punerea în aplicare și concretizarea politicilor care le afectează;

55.  constată că implicarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor variază de la un stat membru la altul, dar că, în general, se conturează tendința de a utiliza un ansamblu mai larg de instrumente în vederea îndeplinirii obiectivelor politicilor; consideră că valoarea recunoașterii sociale și instituționale de care se bucură partenerii sociali ar trebui consolidată în continuare la nivel național și ar trebui să aibă o natură mai substanțială, întrucât ar putea influența într-o mare măsură calitatea contribuției acestora; insistă totuși asupra faptului că nivelul de calitate al dialogului social variază mult de la țară la țară și de la sector la sector și îndeamnă insistent partenerii sociali să dezvolte un „parteneriat social” autentic la toate nivelurile;

56.  consideră că negocierile colective s-au dovedit a fi un instrument eficient în menținerea ocupării forței de muncă și că permit angajatorilor și angajaților să găsească soluții eficiente pentru gestionarea crizei economice; observă, în acest sens, importanța unui consens puternic între partenerii sociali în sistemele naționale în care protecția asigurată prin dreptul muncii este la un nivel minim;

57.  este convins că reușita dialogului social la locul de muncă este determinată în mare măsură de facilitățile de care dispun reprezentanții angajaților în ceea ce privește calitatea informațiilor furnizate, formarea periodică și timpul suficient;

58.  își exprimă convingerea că guvernele joacă un rol decisiv în stabilirea condițiilor prealabile pentru negocieri colective globale și eficace și în implicarea structurilor tripartite într-un mod substanțial și instituționalizat, și pe bază egală, în elaborarea politicilor publice, în conformitate cu practicile și tradițiile naționale;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului pentru protecția socială, Comitetului european pentru ocuparea forței de muncă, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0123. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0466. (3) Texte adoptate, P6_TA(2007)0574. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0339. (5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0371.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2010 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind gestionarea deșeurilor biologice în Uniunea Europeană (2009/2153(INI))

P7_TA(2010)0264 A7-0203/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care urmăresc promovarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind gestionarea deșeurilor biologice în Uniunea Europeană (COM(2008)0811),

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul Uniunii Europene la 25 iunie 2009 (11462/09 din 26 iunie 2009),

–  având în vedere Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile(1),

–  având în vedere Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri(2),

–  având în vedere poziţia sa din 17 ianuarie 2002 referitoare la poziția comună finală a Consiliului în vederea adoptării deciziei Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a celui de-al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2008 privind agricultura durabilă și biogazul: necesitatea revizuirii legislației europene(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind Revizuirea la jumătatea perioadei a celui de-al șaselea Program comunitar de acțiune pentru mediu(6),

–  având în vedere poziţia sa din 14 noiembrie 2007 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind protecția solului și de modificare a Directivei 2004/35/CE(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2007 referitoare la strategia tematică pentru protecția solului(8),

–  având în vedere poziţia sa din 25 octombrie 2005 referitoare la poziția comună a Consiliului privind adoptarea unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind transferurile de deșeuri(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 privind cota de energie regenerabilă în UE și propunerile de acțiuni concrete(10),

–  având în vedere poziţia sa din 17 iunie 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unei Directive a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 februarie 2007 referitoare la o strategie tematică privind reciclarea deșeurilor(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0203/2010),

A.  întrucât inițiativa Comisiei promovată în cartea sa verde oferă posibilitatea de a întreprinde acțiuni comunitare privind gestionarea deșeurilor biologice;

B.  întrucât gestionarea corectă a deșeurilor biologice aduce avantaje nu numai din punctul de vedere al mediului, ci și avantaje sociale și economice;

C.  întrucât articolul 2 alineatul (4) din Directiva-cadru privind deșeurile prevede că se pot institui prin directive individuale norme specifice sau suplimentare referitoare la gestionarea unor categorii specifice de deșeuri;

D.  întrucât Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri nu oferă suficiente instrumente pentru gestionarea durabilă a deșeurilor organice;

E.  întrucât normele referitoare la gestionarea deșeurilor biologice sunt fragmentare, iar instrumentele legislative actuale nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele menționate ale gestionării eficiente a deșeurilor biologice; întrucât, în consecință, este necesară o directivă specifică pentru gestionarea deșeurilor biologice; întrucât colectarea tuturor diverselor norme referitoare la gestionarea deșeurilor biologice într-un singur act legislativ ar fi un exercițiu în materie de excelență legislativă și de mai bună legiferare și ar asigura, în același timp, simplificarea, sporirea clarității, supravegherea și controlul mai bun al aplicării și creșterea certitudinii juridice, garantând astfel încrederea pe termen lung a publicului și a investitorilor privați;

F.  întrucât, conform concluziilor Conferinței privind reciclarea deșeurilor biologice în Europa, care a avut loc la Barcelona la 15 februarie 2010, cu participarea Consiliului, a Comisiei și a Parlamentului European(13), este necesar să se ia măsuri pentru a se crea un cadru legislativ european în materie de deșeuri biologice, având în vedere că ne aflăm într-un moment-cheie pentru promovarea unei astfel de reglementări;

G.  întrucât o directivă specifică privind deșeurile biologice ar trebui să dispună de flexibilitatea necesară pentru a acoperi diversele opțiuni de gestionare disponibile, ținând seama de faptul că există un număr ridicat de variabile și de considerente de natură locală, de care trebuie să se țină cont;

H.  întrucât deșeurile biologice dețin un potențial neexplorat, gestionat în conformitate cu politici foarte diverse în fiecare stat membru; întrucât este necesară îmbunătățirea gestionării acestor deșeuri pentru a obține o gestionare eficientă și durabilă a resurselor; întrucât activitatea de colectare separată a deșeurilor biologice ar trebui îmbunătățită pentru a atinge obiectivele în materie de reciclare și de energii regenerabile, contribuind, în acest fel, la atingerea obiectivelor strategiei UE-2020, în special în cadrul inițiativei-pilot privind eficiența utilizării resurselor;

I.  întrucât colectarea separată permite mai ales gestionarea optimă a unor anumite tipuri de deșeuri biologice, cum ar fi deșeurile de bucătărie provenite de la consumatori și servicii de catering, precum și deșeuri biodegradabile și care pot fi transformate în compost care provin de la restaurante care folosesc vase de unică folosință;

J.  întrucât compostarea deșeurilor organice face posibilă reciclarea produselor biodegradabile și care pot fi compostate, care fac deja obiectul unei inițiative comunitare (Inițiativa privind piețele-pilot);

K.  întrucât trebuie definite standarde de calitate la nivelul UE pentru tratarea deșeurilor biologice și pentru calitatea compostului; întrucât reglementarea parametrilor de calitate a compostului, inclusiv o abordare integrată care să asigure trasabilitatea, calitatea și utilizarea în condiții de siguranță, va face posibilă creșterea încrederii consumatorilor în acest produs; întrucât compostul ar trebui clasificat în funcție de calitatea sa, în măsura în care utilizarea acestuia nu va avea un efect negativ asupra solului și a apei subterane, și, în special, asupra produselor agricole provenind din solul respectiv;

L.  întrucât, dată fiind proasta lor punere în aplicare, pentru a garanta atingerea obiectivelor stabilite pentru redirecționarea deșeurilor biologice înainte ca acestea să ajungă în depozitele de deșeuri, ar fi necesare orientări legislative suplimentare;

M.  întrucât măsuri de protecție pot fi necesare pentru a garanta că utilizarea compostului nu duce la poluarea solului sau a apei subterane;

N.  întrucât ar trebui avute în vedere și analizate și posibilitățile de utilizare a compostului de calitate inferioară astfel încât să nu dăuneze mediului sau sănătății umane și întrucât, la nivelul UE, definirea adecvată a posibilităților de utilizare a compostului de calitate inferioară și stabilirea situațiilor în care compostul este considerat produs sau deșeu ar ajuta statele membre să se orienteze atunci când iau decizii referitoare la chestiuni legate de utilizarea compostului;

O.  întrucât „o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” este una dintre inițiativele-pilot din cadrul strategiei Europa 2020, iar eficiența utilizării resurselor ar trebui, prin urmare, încurajată; întrucât reciclarea deșeurilor biologice contribuie la creșterea eficienței utilizării resurselor;

P.  întrucât deșeurile biologice umede scad eficiența incinerării; întrucât incinerarea deșeurilor biologice este încurajată în mod indirect prin Directiva privind producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie; întrucât deșeurile biologice pot contribui mai mult la combaterea schimbărilor climatice prin reciclarea acestora și transformarea lor în compost pentru a îmbunătăți calitatea solului și a capta carbonul, aspect care nu este în prezent promovat prin Directiva privind producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie;

Q.  întrucât digestia anaerobă pentru producerea de biogaz reprezintă o metodă eficientă de valorificare a energiei; întrucât substanțele fermentate rezultate pot fi utilizate în producerea de compost;

R.  întrucât obiectivul principal al gestionării adecvate a deșeurilor biologice trebuie să fie rezultatul, ceea ce înseamnă că toate opțiunile tehnologice pentru gestionarea deșeurilor biologice pot să rămână deschise pentru încurajarea inovării, a cercetării științifice și a competitivității;

S.  întrucât există o sinergie importantă între tranziția spre o societate care reciclează, dezvoltarea unei economii cu emisii scăzute de carbon și potențialul de a crea locuri de muncă în domeniu, precum și, prin urmare, necesitatea de a aloca resurse pentru evaluarea impactului colectării și gestionării deșeurilor biologice asupra mediului de lucru;

T.  întrucât Comisia și statele membre ar trebui să promoveze activitățile de sensibilizare a populației privind aspectele de mediu, în special în școli, pentru a încuraja gestionarea durabilă a deșeurilor urbane solide și a crește gradul de sensibilizare a publicului cu privire la avantajele colectării separate; întrucât municipalitățile și întreprinderile municipale joacă un rol important în consilierea și informarea publicului cu privire la prevenirea creării de deșeuri;

U.  întrucât deșeurile biologice reprezintă mai bine de 30% dintre deșeurile urbane solide; întrucât volumul de deșeuri biologice este în creștere în Uniunea Europeană, reprezentând o sursă semnificativă de emisii de gaze cu efect de seră și prezentând alte efecte negative pentru mediu la eliminarea lor în depozitele de deșeuri, făcând din gestionarea deșeurilor a patra sursă majoră de gaze cu efect de seră;

V.  întrucât, în realitate, nu numai deșeurile biologice menajere sunt tratate în mod durabil;

W.  întrucât gestionarea acestor deșeuri ar trebui structurată ținând seama de „ierarhia deșeurilor”: prevenire și reducere, refolosire, reciclare, alte tipuri de valorificare, în special în scopuri energetice și, ca ultimă opțiune, depozitarea în depozite de deșeuri (în conformitate cu articolul 4 din Directiva-cadru privind deșeurile), care consideră că reciclarea deșeurilor biologice este preferabilă incinerării, deoarece nu numai că astfel se evită formarea de gaz metan, dar contribuie și la combaterea schimbărilor climatice prin captarea carbonului și îmbunătățirea calității solului; întrucât prevenirea este obiectivul principal al gestionării deșeurilor biologice și face posibilă, în special, evitarea deșeurilor alimentare și a deșeurilor vegetale, de exemplu printr-o proiectare mai bună a parcurilor publice, folosind plante și copaci ce necesită o întreținere redusă;

X.  întrucât, dacă se dorește realizarea de progrese înspre o gestionare a deșeurilor biologice eficientă din punctul de vedere al mediului, această chestiune trebuie abordată dintr-o perspectivă integrată în ceea ce privește politica energetică și politica în materie de protecția solului, în conformitate cu obiectivele de atenuare a schimbărilor climatice; întrucât un alt avantaj îl reprezintă conservarea biodiversității în cazurile în care deșeurile biologice tratate sunt utilizate ca înlocuitor al turbei, protejându-se astfel ecosistemele specifice zonelor umede;

Y.  întrucât digestia anaerobă pentru producerea de biogaz din deșeuri biologice poate avea o contribuție valoroasă la gestionarea durabilă a resurselor în UE și la realizarea obiectivelor UE privind producerea de energie din surse regenerabile în mod durabil;

Z.  întrucât deșeurile biologice ar trebui considerate o resursă naturală prețioasă, care poate fi folosită pentru a produce compost de înaltă calitate, ajutând astfel la combaterea degradării solului în Europa, la menținerea productivității solului, la reducerea folosirii îngrășămintelor chimice în agricultură, în special cele pe bază de fosfor, și la îmbunătățirea capacității de retenție hidrologică a solului;

AA.  întrucât în statele membre se folosesc sisteme diferite de gestionare a deșeurilor, iar depozitarea în depozitele de deșeuri continuă să fie metoda cel mai des utilizată pentru a elimina deșeurile urbane solide în Uniunea Europeană, deși reprezintă opțiunea cea mai dezavantajoasă pentru mediu;

AB.  întrucât producția de combustibil pentru transport provenind din deșeuri biologice oferă un avantaj semnificativ pentru mediu;

AC.  întrucât trebuie încurajate cercetarea științifică și inovațiile tehnologice în domeniul gestionării deșeurilor biologice;

AD.  întrucât, în momentul de față, colectarea separată face posibilă prevenirea contaminării și ajută la atingerea obiectivului de a obține compost de înaltă calitate, furnizând materiale de calitate pentru reciclarea deșeurilor biologice și eficientizând valorificarea energetică;

AE.  întrucât studiile existente și experiența dobândită în statele membre arată că este important să existe o colectare separată, realizabilă și durabilă din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere economic; întrucât colectarea separată ar trebui să devină obligatorie; întrucât colectarea separată ar trebui să fie o condiție necesară pentru producerea de compost de înaltă calitate,

Legislație

1.  îndeamnă Comisia să revizuiască legislația aplicabilă deșeurilor biologice în vederea elaborării, în conformitate cu principiul subsidiarității, a unei propuneri de directivă specifică până la sfârșitul lui 2010, care să includă, printre altele:

2.  invită Comisia să cuantifice, în conformitate cu planurile naționale privind emisiile, reducerile emisiilor de CO2 obținute în urma reciclării și a compostării deșeurilor organice;

3.  constată că un viitor cadru la nivelul UE ar putea oferi orientări și claritate juridică pentru multe state membre, încurajându-le să facă investiții în domeniul gestionării deșeurilor biologice; invită Comisia să susțină statele membre în legătură cu introducerea unor sisteme de separare a deșeurilor și să introducă obiective obligatorii și ambițioase pentru reciclarea acestor deșeuri;

4.  reamintește că cel de-al șaselea Program comunitar de acțiune pentru mediu 2001 – 2010 din 22 iulie 2002 a obligat Comisia, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) punctul (iv), să elaboreze o legislație în materie de deșeuri biodegradabile ca o acțiune prioritară în vederea realizării obiectivului privind utilizarea și gestionarea durabile ale resurselor naturale și ale de deșeurilor, dar că, opt ani mai târziu, în mod inacceptabil, nicio propunere legislativă nu a fost prezentată;

5.  solicită Comisiei să elaboreze, în cadrul evaluării impactului, un sistem îmbunătățit de gestionare a deșeurilor biologice în ceea ce privește reciclarea deșeurilor biologice colectate separat, utilizarea compostării în agricultură și în scopuri ecologice, posibilitățile de tratare biomecanică și utilizarea deșeurilor biologice ca surse de generare a energiei; consideră că această evaluare a impactului ar trebui să stea la baza elaborării unui nou cadru legal al Uniunii Europene privind deșeurile biodegradabile;

Utilizare

6.  invită Comisia să stabilească, în colaborare cu statele membre, criterii pentru producția și utilizarea compostului de înaltă calitate și să adopte cerințe minime pentru produsele finale, în conformitate cu articolul 6 din directiva-cadru privind deșeurile, care să permită clasificarea diverselor tipuri de utilizare a diverselor tipuri de compost obținute prin tratarea deșeurilor biologice în cadrul unei strategii bazate pe o abordare integrată, care să asigure, în afară de calitate, trasabilitatea produselor și utilizarea în condiții de siguranță;

Energia

7.  consideră că digestia anaerobă este extrem de utilă în cazul deșeurilor biologice, deoarece astfel se obțin amelioratori ai solului bogați în substanțe nutritive, digestat și, de asemenea, biogaz, sursă regenerabilă de energie care poate fi transformată în biometan sau utilizată pentru generarea de energie electrică la sarcina de bază;

8.  consideră că, pentru ca incinerarea deșeurilor biologice să devină o alternativă viabilă în ierarhia tratării deșeurilor, trebuie respectată o condiție esențială, și anume ca arderea să fie însoțită de valorizare energetică;

9.  subliniază că, în ceea ce privește reciclarea deșeurilor biologice în scopul producerii de energie, trebuie să se țină seama de aspectele legate de eficiența energetică și de dezvoltarea durabilă, și că, prin urmare, aceste deșeuri trebuie valorificate cât mai eficient; reafirmă că colectarea separată a deșeurilor este foarte importantă pentru respectarea Directivei privind depozitele de deșeuri(14), pentru furnizarea de materiale de calitate pentru reciclarea deșeurilor biologice și pentru o eficacitate crescută a valorificării energetice;

10.  observă că, pentru a crește procentajele de redirecționare, reciclare și valorificare, ar trebui să rămână deschise toate instrumentele și opțiunile tehnologice care duc la obținerea unui grad maxim de reciclare sau de valorificare a resurselor;

11.  consideră că deșeurile biologice constituie o resursă regenerabilă prețioasă pentru producerea energiei electrice și a combustibilului destinat transporturilor și pentru aprovizionarea rețelei de gaz prin transformarea biogazului în biometan (în principal metan - între 50% și 75% - și dioxid de carbon) și invită Comisia să analizeze și să promoveze mijloace de utilizare a deșeurilor biologice în producerea de biogaz;

12.  subliniază că trebuie să se evite într-o mai mare măsură depozitarea deșeurilor; constată, în acest context, că deșeurile biologice pot contribui la îndeplinirea obiectivului UE de obținere, până în 2020, de energie regenerabilă în proporție de cel puțin 20%, precum și a obiectivului directivei UE privind calitatea combustibilului; reamintește că directiva privind sursele de energie regenerabile sprijină utilizarea tuturor tipurilor de biomasă, inclusiv a deșeurilor biologice în scopuri energetice, ca sursă de energie regenerabilă și că biocombustibilii proveniți din deșeuri sunt calculați dublu pentru atingerea obiectivului de 10% energie regenerabilă în domeniul transporturilor; invită, prin urmare, statele membre să aibă în vedere introducerea în legislația lor națională a valorificării energetice a părților biodegradabile ale deșeurilor în cadrul unei politici integrate privind ierarhia tratării deșeurilor, și le îndeamnă să împărtășească cele mai bune practici;

Cercetarea și inovarea

13.  îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine cercetarea științifică și inovațiile tehnologice în domeniul gestionării deșeurilor biologice;

14.  invită Comisia să se implice în continuare în activități de cercetare privind metodele de tratare a deșeurilor biologice pentru a cuantifica mai bine beneficiile aduse solului și impactul asupra valorificării energiei și asupra mediului;

Sensibilizare și informare

15.  îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze activitățile de sensibilizare a populației privind aspectele de mediu în domeniul deșeurilor biologice, în special în școli și în instituțiile de învățământ superior, pentru a promova modele de comportament mai bune în materie de prevenire a creării de deșeuri, pentru a încuraja gestionarea durabilă a deșeurilor biologice și a deșeurilor urbane solide și pentru a crește gradul de sensibilizare a publicului cu privire la prevenirea creării de deșeuri și la avantajele colectării separate și ale tratării biologice a deșeurilor biologice; subliniază, în acest context, rolul important pe care îl au orașele, comunele și întreprinderile locale în consilierea cetățenilor și în furnizarea de informații în domeniul prevenirii deșeurilor;

Aspecte legate de mediu

16.  consideră că deșeurile biologice tratate ar trebui folosite pentru conservarea materiei organice și pentru realizarea ciclurilor substanțelor nutritive, în special al fosfatului, prin reciclarea acestora în sol și invită Comisia să recunoască faptul că ar trebui să se verifice contribuția politicilor la încetinirea diminuării inacceptabil de rapide a resurselor de fosfat la nivel mondial;

17.  insistă asupra necesității de a considera deșeurile biologice nepoluante ca o resursă naturală prețioasă, exploatabilă pentru producerea unui compost de calitate;

18.  consideră că viitorul agriculturii depinde și de conservarea și reabilitarea fertilității solurilor; atrage atenția asupra faptului că un compost de calitate în agricultură poate contribui la conservarea productivității solurilor, la creșterea retenției lor hidrologice și la capacitatea lor de a stoca carbon și a reduce utilizarea îngrășămintelor chimice; insistă asupra rolului statelor membre în garantarea utilizării unui compost de calitate pentru terenurile agricole;

19.  reamintește că operațiunea de compostare poate scădea eficiența controlului gazelor degajate de substanțele depozitate, ceea ce poate reprezenta un pericol serios pentru mediu și pentru atmosferă; atrage atenția asupra faptului că de o compostare corectă - în special a deșeurilor biologice urbane - depinde și protejarea apelor subterane împotriva pătrunderii levigatului provenit de la instalațiile de compostare;

20.  subliniază că, în vederea realizării obiectivelor la diferite niveluri (combaterea încălzirii climatice, a degradării și eroziunii solului , realizarea obiectivelor în materie de energii regenerabile) combinarea compostării și a fermentării deșeurilor biologice colectate în mod selectiv, dacă este posibilă, este, fără îndoială, avantajoasă și ar trebui promovată;

21.  invită Comisia să propună obiective naționale legate de reciclarea deșeurilor biologice în vederea limitării cantității de deșeuri biologice ce pot fi prelucrate prin metodele de gestionare a deșeurilor cele mai puțin recomandate, precum depozitarea în depozite de deșeuri și incinerarea;

Respectarea Directivei privind depozitele de deșeuri

22.  subliniază că gestionarea acestor deșeuri trebuie organizată conform ierarhiei metodelor de tratarea deșeurilor în general: prevenire, reciclare, alte forme de valorificare a deșeurilor, inclusiv în scopul producerii de energie și, în ultimă instanță, depozitarea (articolul 5 din Directiva 1999/31/CE și Directiva 2008/98/CE(15)); solicită o vigilență crescută a Comisiei în ceea ce privește respectarea și aplicarea prevederilor referitoare la depozitarea deșeurilor în depozitele de deșeuri pe întreg teritoriul Uniunii;

23.  ia act de diferențele existente între măsurile legislative naționale și între diversele sisteme de gestionare a deșeurilor din fiecare stat membru, precum și de faptul că depozitarea în depozitele de deșeuri rămâne cea mai utilizată metodă de eliminare a deșeurilor urbane solide în Uniunea Europeană; invită statele membre să-și consolideze cooperarea în vederea schimburilor de bune practici în domeniul gestionării deșeurilor biologice;

24.  consideră că tratarea mecanic-biologică a deșeurilor (TMB) reprezintă o opțiune eficientă de evitare a depozitării unor cantități semnificative de deșeuri putrescibile și de folosire a acestora pentru compostare, digestie anaerobă și valorificare energetică;

Aspectele economice

25.  consideră că, pentru dezvoltarea acestui sistem de colectare separată, precum și a altor sisteme de gestionare a deșeurilor biologice care maximizează nivelul de recuperare a resurselor, este nevoie de stimulente financiare;

26.  subliniază că, pentru a încuraja dezvoltarea unei piețe europene a compostului, sunt necesare îmbunătățirea gestionării deșeurilor biologice și armonizarea standardelor de calitate a compostului;

27.  consideră că, pentru rambursarea costurilor adiționale generate de prezența substanțelor poluante, ar trebui aplicat principiul „poluatorul plătește”, astfel încât efectele externe negative ale împrăștierii de deșeuri biologice să nu fie suportate de către agricultură;

28.  subliniază faptul că, în numeroase state membre, există deja infrastructura necesară, dar că sunt necesare stimulente pentru a crea și organiza piețe potențiale pentru compostul și digestatul, biogazul, bioenergia și biocombustibilii proveniți din deșeuri biologice;

29.  evidențiază avantajele ecologice oferite de producerea de combustibili pentru transport din deșeuri biologice; invită statele membre, ținând seama de ierarhia deșeurilor, să țină seama de aceasta în aplicarea Directivei-cadru privind deșeurile revizuite și Comisia să reflecte aceasta în orientările sale privind punerea în aplicare;

30.  îndeamnă Comisia să includă în toate evaluările impactului actuale sau adiționale cu privire la această chestiune problema privind tipul de stimulente, fonduri sau ajutoare economice care ar putea fi folosite sau create pentru dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor care fac posibilă gestionarea corectă a deșeurilor biologice;

o
o   o

31.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 114, 27.4.2006, p. 9. (2) JO L 182, 16.7.1999, p. 1. (3) JO C 271 E, 7.11.2002, p. 154. (4) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 29. (5) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44. (6) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 18. (7) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 281. (8) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 138. (9) JO C 272 E, 9.11.2006, p. 59. (10) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 599. (11) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 81. (12) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 135. (13) Notă a Secretariatului Consiliului, 9 martie 2010, documentul 7307/10 al Consiliului. (14) Directiva 1999/31/CE, Considerentul 17. (15) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.