Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (11222/1/2010/REV 1 și COR 1 – C7-0158/2010 – 2010/0178(NLE))

P7_TA(2010)0279 A7-0224/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11222/1/2010/REV 1 și COR 1),

–  având în vedere textul Acordului dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste, anexat la proiectul de decizie a Consiliului, menționat anterior,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind Recomandarea Comisiei către Consiliu de autorizare a deschiderii negocierilor dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii pentru un acord internațional prin care să se pună la dispoziția Departamentului de trezorerie al Statelor Unite ale Americii datele din mesageria financiară în scopul prevenirii și al combaterii terorismului și a finanțării terorismului(1),

–  având în vedere avizul Autorității europene pentru protecția datelor din 22 iunie 2010(2),

–  având în vedere avizul din 25 iunie 2010 exprimat de Grupul de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” și Grupul de lucru pentru poliție și justiție,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de către Consiliu în conformitate cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), coroborat cu articolul 87 alineatul (2) litera (a) și cu articolul 88 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0158/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0224/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  invită Comisia, în conformitate cu articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care impune ca datele personale să se afle sub controlul unor „autorități independente”, să prezinte cât mai curând posibil Parlamentului European și Consiliului trei propuneri de candidați pentru rolul de persoană UE independentă, menționat la articolul 12 alineatul (1) din acord; subliniază că procedura trebuie să fie, mutatis mutandis, aceeași cu cea urmată de Parlamentul European și Consiliu pentru numirea în funcția de Autoritate europeană de protecție a datelor, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 45/2001(3) de punere în aplicare a articolului 286 din Tratatul CE;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului Statelor Unite ale Americii; invită, de asemenea, Președintele să inițieze un dialog interparlamentar cu Președintele Camerei Reprezentanților a SUA și cu Președintele pro tempore al Senatului SUA asupra viitorului acord-cadru dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind protecția datelor.

(1) Texte Adoptate, P7_TA(2010)0143. (2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (3) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă (08029/2010 – C7-0090/2010 – 2010/0816(NLE))

P7_TA(2010)0280 A7-0228/2010

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (08029/2010),

–  având în vedere declarația făcută de Înaltul Reprezentant în cadrul ședinței plenare a Parlamentului European din 8 iulie 2010 cu privire la organizarea fundamentală a administrației centrale a SEAE,

–  având în vedere declarația făcută de Înaltul Reprezentant cu privire la responsabilitatea politică,

–  având în vedere articolul 27 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C7-0090/2010),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0228/2010),

1.  aprobă propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, astfel cum a fost modificată;

2.  este hotărât să își consolideze cooperarea cu parlamentele naționale ale statelor membre, astfel cum este prevăzut de tratat, în domeniul acțiunii externe a Uniunii, în special în ceea ce privește PESC și PSAC;

3.  consideră că modificările aduse Regulamentului financiar ar trebui, în plus față de prezenta decizie a Consiliului, să precizeze mai clar rolul Comisiei în ceea ce privește subdelegarea de competențe către șefii de delegație pentru a executa creditele operaționale, garantându-se, în special, de asemenea în Regulamentul financiar, că Comisia ia toate măsurile necesare pentru a garanta că subdelegarea competențelor nu afectează procedura de descărcare de gestiune;

4.  invită Comisia să includă în documentul său cuprinzător de lucru privind cheltuielile legate de acțiunea externă a Uniunii, care urmează să fie redactat împreună cu proiectul de buget al UE, detalii referitoare, printre altele, la organigramele delegațiilor Uniunii, precum și la cheltuielile legate de acțiunea externă pentru fiecare țară și misiune în parte; subliniază că intenționează să modifice Regulamentul financiar în consecință;

5.  repetă faptul că, în caz de dispute referitoare la instrucțiunile Comisiei către șefii delegațiilor UE care, în conformitate cu articolul 221 alineatul (2) din TFUE, se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant, și în caz de dezacord între Înaltul Reprezentant și comisarii responsabili pentru programarea instrumentelor relevante pentru asistență externă, Colegiului comisarilor îi revine sarcina de a lua decizia finală;

6.  îndeamnă Înaltul Reprezentant să se asigure de faptul că dispozițiile prevăzute la articolul 6 din decizia Consiliului, conform cărora cel puțin 60% din personalul SEAE de nivel AD trebuie să fie funcționari UE permanenți, se reflectă pentru toate gradele în ierarhia SEAE;

7.  consideră că măsurile specifice suplimentare prevăzute la articolul 6 alineatul (6) din decizia Consiliului pentru consolidarea echilibrului geografic și de gen ar trebui să includă, în ceea ce privește echilibrul geografic, măsuri analoage celor prevăzute în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 401/2004 al Consiliului(1);

8.  invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

9.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisiei.

Poziţia Parlamentului European adoptată la 8 iulie 2010 în vederea adoptării deciziei Consiliului privind organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 27 alineatul (3),

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”)(2),

având în vedere avizul Parlamentului European(3),

având în vedere aprobarea Comisiei(4),

întrucât:

(1)  Obiectivul prezentei decizii este de a stabili organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă („SEAE”), organism funcțional autonom al Uniunii aflat sub autoritatea Înaltului Reprezentant, instituit prin articolul 27 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona. Prezenta decizie și mai ales trimiterea la sintagma „Înalt Reprezentant” vor fi interpretate în conformitate cu diferitele atribuții ale acestuia în temeiul articolului 18 din TUE.

(2)  În conformitate cu articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf din TUE, Uniunea asigură coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe precum și între acestea și celelalte politici ale sale. Consiliul și Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant, asigură această coerență și cooperează în acest scop.

(3)  SEAE îl va sprijini pe Înaltul Reprezentant, care este și vicepreședinte al Comisiei și președinte al Consiliului Afaceri Externe, în exercitarea mandatului său de conducere a politicii externe și de securitate comune („PESC”) a Uniunii Europene și de asigurare a coerenței acțiunii externe a UE, astfel cum se menționează mai ales în articolele 18 și 27 din TUE. SEAE îl va sprijini pe Înaltul Reprezentant în calitatea sa de președinte al Consiliului Afaceri Externe, fără a aduce atingere sarcinilor obișnuite ale Secretariatului General al Consiliului. SEAE îl va sprijini de asemenea pe Înaltul Reprezentant în calitatea sa de vicepreședinte al Comisiei în ceea ce privește responsabilitățile sale în cadrul Comisiei care îi revin acesteia în domeniul relațiilor externe și în coordonarea celorlalte aspecte ale acțiunii externe a Uniunii, fără a aduce atingere sarcinilor obișnuite ale serviciilor Comisiei.

(4)  În cadrul contribuției sale la programele UE de cooperare externă, SEAE ar trebui să se asigure în măsura posibilului că respectivele programe răspund obiectivelor acțiunii externe astfel cum sunt formulate la articolul 21 din TUE și în special la alineatul (2) litera (d) din respectivul articol și că respectă obiectivele politicii de dezvoltare a UE în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În acest context, SEAE ar trebui de asemenea să promoveze îndeplinirea obiectivelor Consensului european privind dezvoltarea și ale Consensului european privind ajutorul umanitar.

(5)  Din Tratatul de la Lisabona rezultă că, în scopul punerii în aplicare a dispozițiilor acestuia, SEAE trebuie să devină operațional cât de curând posibil după intrarea în vigoare a acestui tratat.

(6)  Parlamentul European își va îndeplini pe deplin rolul în acțiunea externă a Uniunii, inclusiv funcțiile sale de control politic prevăzute la articolul 14 alineatul (1) din TUE, precum și în domeniul legislativ și bugetar, astfel cum se prevede în tratat. De asemenea, în conformitate cu articolul 36 din TUE, Înaltul Reprezentant va consulta periodic Parlamentul European cu privire la aspectele principale și la opțiunile fundamentale din domeniul PESC și se va asigura că punctele de vedere ale Parlamentului European sunt luate în considerare în mod corespunzător. SEAE îl va sprijini pe Înaltul Reprezentant în această privință. Ar trebui să se ajungă la acorduri specifice în ceea ce privește accesul membrilor Parlamentului European la documentele și informațiile clasificate din domeniul PESC. Până la adoptarea unor astfel de acorduri, se vor aplica dispozițiile existente în temeiul Acordului interinstituțional din 2002 privind documentele și informațiile clasificate din domeniul PSAC.

(7)  Înaltul Reprezentat sau reprezentantul său ar trebui să exercite față de Agenția Europeană de Apărare, de Centrul Satelitar al Uniunii Europene, de Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene și de Colegiul European de Securitate și Apărare responsabilitățile prevăzute în actele de înființare respective ale acestora. SEAE ar trebui să acorde acestor entități întregul sprijin care este acordat în prezent de Secretariatul General al Consiliului.

(8)  Ar trebui adoptate dispoziții privind personalul SEAE și recrutarea acestuia în cazul în care astfel de dispoziții sunt necesare în vederea organizării și funcționării SEAE. În paralel, în conformitate cu articolul 336 din TFUE, ar trebui efectuate modificările necesare la Statutul funcționarilor Comunităților Europene („Statutul funcționarilor”) și la Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților (RACA) fără a se aduce atingere articolului 298 din TFUE. Pentru aspectele care țin de personalul său, SEAE ar trebui considerat drept o instituție în sensul Statutului funcționarilor.▌ Înaltul Reprezentant va fi autoritatea de numire, atât în legătură cu funcționarii care fac obiectul Statutului funcționarilor ▌, cât și cu agenții care fac obiectul RACA. ▌Numărul funcționarilor și al agenților SEAE va fi decis anual în cadrul procedurii bugetare și se va reflecta în schema de personal.

(9)  Membrii personalului SEAE își îndeplinesc atribuțiile și adoptă o conduită având în vedere exclusiv interesul Uniunii.

(10)  Recrutarea se va face în funcție de merit și asigurându-se un echilibru geografic și de gen adecvat. Personalul SEAE ar trebuie să fie format dintr-un număr semnificativ de resortisanți din toate statele membre. Evaluarea prevăzută pentru 2013 ar trebui să privească și acest aspect, inclusiv, dacă este cazul, propuneri pentru măsuri suplimentare specifice pentru a corecta posibilele dezechilibre.

(11)  În conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din TUE, SEAE va fi format din funcționari ai Secretariatului General al Consiliului și ai Comisiei, precum și din personalul provenind de la serviciile diplomatice naționale ale statelor membre. În acest scop, departamentele și funcțiile relevante din cadrul Secretariatului General al Consiliului și din cadrul Comisiei vor fi transferate către SEAE, împreună cu funcționarii și agenții temporari care ocupă un post în astfel de departamente sau funcții. Până la 1 iulie 2013, SEAE va recruta exclusiv funcționari care provin din Secretariatul General al Consiliului și de la Comisie, precum și personal provenind de la serviciile diplomatice naționale ale statelor membre. După această dată, toți funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii Europene ar trebui să poată candida la posturile vacante din cadrul SEAE.

(12)  În cazuri specifice, SEAE poate să recurgă la experți naționali detașați (END) specializați, asupra cărora Înaltul Reprezentant își va exercita autoritatea. END în cadrul SEAE nu vor intra în categoria de o treime pe care ar trebui să o reprezinte personalul din statele membre în momentul în care SEAE își va atinge capacitatea deplină. Transferul acestora în etapa creării SEAE nu va fi automat și se va efectua cu acordul autorităților statului membru de origine. Până la expirarea contractului unui END transferat în cadrul SEAE conform articolului 7, funcția va fi schimbată în post de agent temporar în cazurile în care funcția îndeplinită de acel END corespunde unei funcții îndeplinite în mod normal de personal de nivel AD, cu condiția ca postul necesar să fie disponibil în cadrul schemei de personal.

(13)  Comisia și SEAE vor conveni asupra modalităților referitoare la chestiunea instrucțiunilor trimise de Comisie delegațiilor. Acestea ar trebui să prevadă mai ales ca la momentul la care Comisia va emite instrucțiuni către delegații aceasta să furnizeze în același timp o copie a acestora șefului de delegație și administrației centrale a SEAE.

(14)  ▌Regulamentul financiar ar trebui modificat pentru a include SEAE în cadrul articolului 1 din respectivul regulament, cu o secțiune specifică în cadrul bugetului Uniunii. În conformitate cu normele aplicabile și după cum este cazul pentru alte instituții, o parte din raportul anual al Curții de Conturi va fi dedicată, de asemenea SEAE, iar acesta va răspunde unor asemenea rapoarte. SEAE va face obiectul procedurilor privind descărcarea de execuția bugetară prevăzute la articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolele 145-147 din Regulamentul financiar. Acesta va acorda Parlamentului European tot sprijinul necesar pentru ca Parlamentului European să își exercite atribuțiile sale de autoritate de descărcare de gestiune. Punerea în aplicare a bugetului operațional va face parte din responsabilitățile Comisiei, în conformitate cu articolul 317 din TFUE. Deciziile care au un impact financiar vor respecta în special responsabilitățile prevăzute în Titlul IV din Regulamentul financiar, în special articolul 75 privind operațiunile de cheltuieli și articolele 64 - 68 privind răspunderea actorilor financiari.

(15)  Înființarea SEAE ar trebui să fie ghidată de principiul eficienței din punctul de vedere al costurilor, vizând neutralitatea bugetară. În acest scop, vor trebui utilizate măsuri tranzitorii și o dezvoltare graduală a capacităților. Suprapunerea inutilă a sarcinilor, funcțiilor și resurselor cu cele ale altor structuri ar trebui evitată. Ar trebui utilizate toate posibilitățile de raționalizare.
În plus, va fi necesar un număr de posturi suplimentare pentru agenții temporari din statele membre, care trebuie finanțat prin actualul cadru multianual.

(16)  Ar trebui stabilite norme care să reglementeze activitățile SEAE și ale personalului său în ceea ce privește securitatea, protecția informațiilor clasificate și transparența.

(17)  Se reamintește că Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii se aplică SEAE, funcționarilor și agenților săi, care fac obiectul fie al Statutului funcționarilor, fie al RACA.

(18)  Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice continuă să beneficieze de un cadru instituțional unic. Prin urmare, este esențial să se asigure coerența între relațiile externe ale ambelor și să se permită delegațiilor Uniunii să reprezinte Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în țările terțe și în cadrul organizațiilor internaționale.

(19)  Până la jumătatea anului 2013, Înaltul Reprezentant ar trebui să efectueze o evaluare a funcționării și organizării SEAE, însoțită, dacă este necesar, de propuneri de revizuire a prezentei decizii. O astfel de revizuire ar trebui să fie adoptată cel mai târziu până la începutul anului 2014.

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Natura și domeniul de aplicare

(1)  Prezenta decizie stabilește organizarea și funcționarea Serviciului european pentru acțiune externă („SEAE”).

(2)  SEAE, cu sediul în Bruxelles, este un organism funcțional autonom al Uniunii Europene, distinct față de Comisie și de Secretariatul General al Consiliului, cu capacitatea juridică necesară pentru a-și îndeplini atribuțiile și pentru a-și realiza obiectivele.

(3)  SEAE se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”).

(4)  SEAE este alcătuit dintr-o administrație centrală și din delegațiile Uniunii în țările terțe și în cadrul organizațiilor internaționale.

Articolul 2

Sarcinile

(1)  SEAE îl sprijină pe Înaltul Reprezentant în exercitarea mandatului acestuia astfel cum se prevede în special la articolele 18 și 27 din TUE:

(2)  SEAE acordă sprijin președintelui Consiliului European, președintelui Comisiei și Comisiei în exercitarea funcțiilor lor respective în domeniul relațiilor externe.

Articolul 3

Cooperarea

(1)  SEAE sprijină și cooperează cu serviciile diplomatice ale statelor membre, precum și cu Secretariatul General al Consiliului și cu serviciile Comisiei ▌ pentru a asigura coerența între diferitele domenii ale acțiunii externe a Uniunii și între acestea și alte domenii de politică.

(2)  SEAE și serviciile Comisiei se consultă cu privire la toate chestiunile referitoare la acțiunea externă a Uniunii în exercitarea funcțiilor lor respective, cu excepția chestiunilor care intră sub incidența PSAC. SEAE ia parte la lucrările de pregătire și la procedurile privind actele care trebuie să fie pregătite de Comisie în acest domeniu. Prezentul alineat se pune în aplicare în conformitate cu titlul V capitolul 1 din TUE și cu articolul 205 din TFUE.

(3)  SEAE poate încheia acorduri la nivel de serviciu cu serviciile competente ale Comisiei, cu Secretariatul General al Consiliului sau cu alte organisme interinstituționale ale Uniunii Europene.

(4)  SEAE oferă sprijin și cooperare și celorlalte instituții și organisme ale Uniunii, în special Parlamentului European. De asemenea, SEAE poate beneficia de sprijin și de cooperare din partea acestor instituții și organisme, inclusiv agenții, după caz. Auditorul intern al SEAE va coopera cu auditorul intern al Comisiei pentru a garanta coerența politicii de audit, cu o trimitere specială la responsabilitatea Comisiei în privința cheltuielilor operaționale. În plus, SEAE cooperează cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999. În special, acesta adoptă rapid decizia solicitată de respectivul regulament în privința termenilor și a condițiilor pentru investigațiile interne. După cum se prevede în prezentul regulament, statele membre, în conformitate cu dispozițiile naționale, și instituțiile oferă sprijinul necesar pentru a le permite agenților OLAF să își îndeplinească sarcinile.

Articolul 4

Administrația centrală

(1)  SEAE este condus de un secretar general executiv, care va acționa sub autoritatea Înaltului Reprezentant. Secretarul General executiv ia toate măsurile necesare pentru a asigura funcționarea fără probleme a SEAE, inclusiv gestionarea aspectelor administrative și bugetare. Secretarul general asigură coordonarea eficientă între toate departamentele din cadrul administrației centrale, precum și cu delegațiile Uniunii▌.

(2)  Secretarul General executiv este sprijinit de doi secretari generali adjuncți.

(3)  Administrația centrală a SEAE este organizată în direcții generale. Acestea includ, în special:

Trebuie respectat caracterul specific al fiecăreia dintre aceste structuri, precum și particularitățile fiecăreia în privința funcțiilor, recrutării și statutului personalului.

Se asigură deplina coordonare între toate structurile SEAE.

(4)  Președinții grupurilor de pregătire ale Consiliului care sunt prezidate de un reprezentant al Înaltului Reprezentant, inclusiv președintele Comitetului politic și de securitate, sunt desemnați de Înaltul Reprezentant, în conformitate cu modalitățile prevăzute în anexa II la Decizia 2009/908/UE a Consiliului din 1 decembrie 2009 de instituire a măsurilor de punere în aplicare a Deciziei Consiliului European privind exercitarea președinției Consiliului și privind președinția grupurilor de pregătire ale Consiliului(5).

(5)  Înaltul Reprezentant și SEAE sunt sprijiniți, atunci când este cazul, de Secretariatul General al Consiliului și de departamentele competente ale Comisiei. În acest sens, acordurile la nivel de serviciu pot fi elaborate de SEAE, de Secretariatul General al Consiliului și de departamentele competente ale Comisiei.

Articolul 5

Delegațiile Uniunii

(1)  Decizia de a deschide sau de a închide o delegație este adoptată de Înaltul Reprezentant ▌cu aprobarea Consiliului și a Comisiei.

(2)  Fiecare delegație a Uniunii se află sub autoritatea unui șef de delegație.

Toți membrii personalului delegației, indiferent de funcția acestora, și întreaga activitate a delegației se află sub autoritatea șefului de delegație. Acesta răspunde în fața Înaltului Reprezentant de administrarea generală a activității delegației și de asigurarea coordonării tuturor acțiunilor Uniunii.

Personalul delegațiilor include și personal SEAE și, atunci când este necesar pentru execuția bugetului Uniunii și pentru punerea în aplicare a politicilor Uniunii, altele decât cele incluse în mandatul SEAE, personal al Comisiei.

(3)  Șeful de delegație primește instrucțiuni de la Înaltul Reprezentant și de la SEAE și răspunde de executarea acestora.

În domeniile în care Comisia își exercită competențele care îi sunt conferite prin tratate, aceasta poate, în conformitate cu articolul 221 alineatul (2) din TFUE, să emită instrucțiuni către delegații, care sunt executate sub responsabilitatea generală a șefului de delegație.

(4)  Șeful de delegație pune în aplicare creditele operaționale în legătură cu proiectele UE în țările terțe în cauză, acolo unde sunt subconcesionate de către Comisie, în conformitate cu Regulamentul financiar.

(5)  Funcționarea fiecărei delegații este evaluată periodic de Secretarul General al SEAE; evaluarea include auditul financiar și administrativ. Secretarul General al SEAE poate solicita sprijin în acest sens din partea departamentelor competente ale Comisiei. Pe lângă măsurile interne adoptate de SEAE, OLAF își exercită competențele, în special prin adoptarea de măsuri anti-fraudă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999.

(6)  Înaltul Reprezentant încheie acordurile necesare cu țara-gazdă, cu organizația internațională sau cu țara terță în cauză. În special, Înaltul Reprezentant ia măsurile necesare pentru a se asigura că țara-gazdă acordă delegațiilor Uniunii, personalului și proprietății acestora, privilegiile și imunitățile echivalente celor menționate în Convenția de la Viena din 18 aprilie 1961 cu privire la relațiile diplomatice.

(7)  Delegațiile Uniunii au capacitatea de a reprezenta interesele altor instituții ale UE, în special ▌ ale Parlamentului European, în contactele ▌cu organizațiile internaționale și cu țările terțe pe lângă care sunt acreditate delegațiile.

(8)  Șeful de delegație are competența de a reprezenta UE în țara în care este acreditată delegația, în special pentru încheierea de contracte și având capacitatea de a sta în justiție.

(9)  Delegațiile Uniunii lucrează în strânsă cooperare și fac schimb de informații cu serviciile diplomatice ale statelor membre ▌.

(10)  Delegațiile Uniunii, acționând în conformitate cu articolul 35 paragraful al treilea din TUE și la solicitarea statelor membre, sprijină statele membre ▌ în ceea ce privește relațiile lor diplomatice și rolul lor în oferirea de protecție consulară cetățenilor Uniunii în țări terțe.

Articolul 6

Personalul

(1)  Dispozițiile prevăzute în prezentul articol, cu excepția alineatului (3), se aplică fără a se aduce atingere Statutului funcționarilor și RACA, inclusiv modificărilor aduse acestor norme, în conformitate cu articolul 336 din TFUE, pentru a le adapta necesităților SEAE.

(2)  SEAE este alcătuit din ▌funcționari și alți agenți ai Uniunii Europene, inclusiv angajați din cadrul serviciilor diplomatice ale statelor membre numiți în calitate de agenți temporari(6).

Statutul funcționarilor și RACA se aplică personalului SEAE.

(3)  Dacă este necesar, SEAE poate, în cazuri specifice, să recurgă la un număr limitat de END specializați.

Înaltul Reprezentant adoptă regimul aplicabil END, echivalent celui stabilit prin Decizia 2003/479/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2007/829/CE a Consiliului din 5 decembrie 2007(7), în temeiul căreia END sunt puși la dispoziția SEAE pentru a oferi competențe specializate.

(4)  Membrii personalului SEAE își îndeplinesc atribuțiile și adoptă o conduită având în vedere exclusiv interesele Uniunii. Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (1) a treia liniuță, articolului 2 alineatul (2) și articolului 5 alineatul (3), aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern, de la nicio autoritate, organizație sau persoană din afara SEAE și de la nici un organism (persoană) altul (alta) decât Înaltul Reprezentant. În conformitate cu articolul 11 al doilea paragraf din Statutul funcționarilor, personalul SEAE nu poate accepta nici un fel de alte plăți provenind din orice altă sursă în afara SEAE.

▌

(5)  Competențele conferite autorității de numire prin Statutul funcționarilor și autorității împuternicite să încheie contracte prin RACA sunt exercitate de Înaltul Reprezentant, care poate delega aceste competențe în cadrul SEAE.

(6)  Recrutarea în cadrul SEAE se face în funcție de merit și asigurându-se un echilibru geografic și de gen adecvat. Personalul SEAE este format dintr-un număr semnificativ de resortisanți din toate statele membre. Examinarea prevăzută pentru 2013 abordează, de asemenea, această problemă, incluzând, dacă este cazul, sugestii privind măsuri specifice suplimentare menite să corecteze eventualele dezechilibre.

(7)  Funcționarii Uniunii Europene și agenții temporari care provin din serviciile diplomatice ale statelor membre au aceleași drepturi și obligații și sunt tratați în mod egal, în special în ceea ce privește eligibilitatea pentru ocuparea oricărei poziții în condiții echivalente. Nu se face nicio distincție între agenții temporari care provin din serviciile diplomatice naționale și funcționarii Uniunii Europene în ceea ce privește atribuirea sarcinilor care trebuie să fie îndeplinite în toate domeniile de activitate și politicile puse în aplicare de SEAE. În conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar, statele membre sprijină Uniunea în aplicarea răspunderii financiare care rezultă din orice tip de răspundere în temeiul articolului 66 din Regulamentul financiar pentru agenții temporari ai SEAE care provin din serviciile diplomatice naționale.

(8)  Înaltul Reprezentant stabilește procedurile de selecție pentru personalul SEAE, care se vor desfășura prin intermediul unei proceduri transparente bazate pe merit, având drept obiectiv să asigure serviciile unui personal având cel mai ridicat grad de abilitate, eficiență și integritate, garantând în același timp un echilibru geografic și de gen adecvat, precum și o prezență semnificativă a resortisanților din toate statele membre UE în cadrul SEAE. Reprezentanții statelor membre, ai Secretariatul General al Consiliului și ai Comisiei sunt implicați în procedura de recrutare pentru posturile vacante din cadrul SEAE. ▌

(9)  Atunci când SEAE atinge capacitatea sa maximă, personalul din statele membre, astfel cum se prevede la alineatul (2) primul paragraf, ar trebui să reprezinte cel puțin o treime din întregul personal al SEAE la nivel de AD.. În mod similar, funcționarii UE permanenți ar trebui să reprezinte cel puțin 60% din întregul personal al SEAE la nivel de AD, inclusiv personalul provenind de la serviciile diplomatice ale statelor membre, care au devenit funcționari UE permanenți, în conformitate cu dispozițiile Statutului funcționarilor. Înaltul Reprezentant prezintă anual un raport Parlamentului European și Consiliului privind ocuparea posturilor în cadrul SEAE.

(10)  Înaltul Reprezentant stabilește normele privind mobilitatea, astfel încât să se asigure că membrii personalului SEAE beneficiază de un grad ridicat de mobilitate. Personalului menționat la articolul 4 alineatul (3) a treia liniuță i se aplică dispoziții specifice. În principiu, personalul SEAE activează periodic în cadrul delegațiilor Uniunii. Înaltul Reprezentant stabilește normele în acest sens.

(11)  În conformitate cu dispozițiile aplicabile din legislația națională, fiecare stat membru acordă funcționarilor săi care au devenit agenți temporari în cadrul SEAE o garanție a reintegrării imediate la sfârșitul perioadei de serviciu în cadrul SEAE. În conformitate cu dispozițiile articolului 50b din RACA, perioada de serviciu respectivă nu depășește opt ani, cu excepția cazului în care este prelungită cu o perioadă maximă de doi ani, în circumstanțe excepționale și în interesul serviciului.

Funcționarii UE care activează în cadrul SEAE au dreptul de a candida la posturi în instituția lor de origine, în aceleași condiții ca și candidații interni.

(12)  Se iau măsuri pentru a se oferi personalului SEAE o formare comună corespunzătoare, mai ales pe baza practicilor și structurilor naționale și ale UE existente. Înaltul Reprezentant ia măsurile corespunzătoare în acest scop în decursul anului care urmează intrării în vigoare a prezentei decizii.

Articolul 7

Dispoziții tranzitorii privind personalul

(1)  Departamentele și funcțiile relevante din cadrul Secretariatului General al Consiliului și din cadrul Comisiei enumerate în anexă sunt transferate către SEAE. Funcționarii și agenții temporari care ocupă un post în departamentele enumerate în anexă sau dețin funcțiile în cauză sunt transferați către SEAE. Această dispoziție se aplică de la caz la caz și personalului contractual și local afectat unor astfel de departamente și funcții. END care activează în respectivele departamente sau care dețin respectivele funcții sunt de asemenea transferați către SEAE cu acordul autorităților din statul membru de origine.

Aceste transferuri produc efecte de la 1 ianuarie 2011.

În conformitate cu Statutul funcționarilor, Înaltul Reprezentant atribuie fiecărui funcționar, la transferul către SEAE, un post în grupul de funcții care corespunde gradului său.

(2)  Procedurile de recrutare a personalului pentru posturile transferate către SEAE care se află în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei decizii rămân valabile: acestea se desfășoară și se încheie sub autoritatea Înaltului Reprezentant, în conformitate cu anunțurile corespunzătoare de posturi vacante și cu normele aplicabile din Statul funcționarilor și din RACA.

Articolul 8

Bugetul

(1)  Sarcinile ordonatorului de credite pentru secțiunea SEAE a bugetului general al Uniunii Europene sunt delegate în conformitate cu articolul 59 din Regulamentul financiar. Înaltul Reprezentant adoptă normele interne de gestionare a liniilor bugetului administrativ. Cheltuielile operaționale rămân în cadrul secțiunii Comisie a bugetului.

(2)  SEAE își exercită competențele în conformitate cu Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii, în limitele creditelor care îi sunt alocate.

(3)  În momentul în care întocmește situația estimativă a cheltuielilor administrative pentru SEAE, Înaltul Reprezentant va desfășura consultări cu comisarul pentru politica de dezvoltare și, respectiv, cu comisarul pentru politica de vecinătate, în privința responsabilităților lor respective.

(4)  În conformitate cu articolul 314 alineatul (1) din TFUE, SEAE întocmește o situație estimativă a cheltuielilor pentru exercițiul bugetar următor. Comisia grupează aceste situații într-un proiect de buget ce poate conține previziuni diferite. Comisia poate modifica proiectul de buget astfel cum se prevede la articolul 314 alineatul (2) din TFUE.

(5)  Pentru a asigura transparența bugetară în domeniul acțiunii externe a Uniunii, Comisia transmite autorității bugetare, împreună cu proiectul de buget al UE, un document de lucru care să prezinte, în mod cuprinzător, toate cheltuielile referitoare la acțiunea externă a Uniunii.

(6)  SEAE face obiectul procedurilor privind descărcarea de execuția bugetară prevăzute la articolul 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolele 145-147 din Regulamentul financiar. În acest context, SEAE cooperează pe deplin cu instituțiile implicate în procedura de descărcare și furnizează, dacă este cazul, informațiile suplimentare necesare, inclusiv prin intermediul participării la reuniunile organismelor relevante.

Articolul 9

Instrumentele și programarea din domeniul acțiunii externe

(1)  Gestionarea programelor de cooperare externă ale UE se află sub responsabilitatea Comisiei, fără a se aduce atingere rolului Comisiei și al SEAE în acest domeniu, astfel cum se prevede la următoarele alineate.

(2)  Înaltul Reprezentant asigură coordonarea politică de ansamblu a acțiunii externe a UE, asigurând unitatea, coerența și eficacitatea acesteia, în special prin instrumentele de asistență externă:

(3)  În special, SEAE contribuie la ciclul de programare și gestionare pentru instrumentele menționate, pe baza obiectivelor de politici stabilite în cadrul acestora. SEAE este responsabil ▌de pregătirea următoarelor decizii ale Comisiei privind etapele strategice multianuale din cadrul ciclului de programare:

În conformitate cu articolul 3, pe parcursul întregului ciclu de programare, planificare și punere în aplicare a acestor instrumente, Înaltul Reprezentant și SEAE colaborează cu membrii și serviciile competente ale Comisiei, fără a se aduce atingere articolului 1 alineatul (3). Toate propunerile vor fi pregătite prin proceduri ale Comisiei și înaintate Comisiei în vederea adoptării unei decizii.

(4)  În ceea ce privește Fondul european de dezvoltare și Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, orice propuneri, inclusiv cele de modificare a regulamentelor de bază și documentele de programare de la alineatul (3) de mai sus, sunt pregătite în comun de serviciile competente din cadrul SEAE și al Comisiei, sub responsabilitatea comisarului pentru politica de dezvoltare, fiind apoi înaintate, de comun acord cu Înaltul Reprezentant, Comisiei în vederea adoptării unei decizii.

Programele tematice, cu excepția Instrumentului pentru democrație și drepturile omului, a Instrumentului pentru cooperarea în materie de securitate nucleară și a părții din Instrumentul de stabilitate menționate la alineatul (2) liniuța a șaptea, sunt pregătite de serviciul corespunzător al Comisiei sub îndrumarea comisarului responsabil de dezvoltare, fiind prezentate colegiului de comun acord cu Înaltul Reprezentant și cu alți comisari implicați.

(5)  În ceea ce privește Instrumentul european de vecinătate și de parteneriat, orice propuneri, inclusiv cele de modificare a regulamentelor de bază și documentele de programare de la alineatul (3) de mai sus, sunt pregătite în comun de serviciile competente din cadrul SEAE și al Comisiei, sub responsabilitatea comisarului pentru politica de vecinătate, fiind apoi înaintate, de comun acord cu Înaltul Reprezentant, Comisiei în vederea adoptării unei decizii.

(6)  Acțiunile adoptate în temeiul bugetului PESC, Instrumentul de stabilitate cu excepția părții menționate la alineatul (2) liniuța a șaptea, Instrumentul pentru cooperarea cu țările industrializate, comunicarea și diplomația publică, precum și misiunile de observare a alegerilor se află sub responsabilitatea Înaltului Reprezentant/SEAE. Comisia este responsabilă de aplicarea financiară a acestora sub directa autoritate a Înaltului Reprezentant, în calitatea sa de vicepreședinte al Comisiei(8). Departamentul Comisiei responsabil cu respectiva punere în aplicare funcționează în sediul SEAE.

Articolul 10

Securitatea

(1)  Înaltul Reprezentant decide, după consultarea comitetului prevăzut în Decizia 2001/264/CE a Consiliului, cu privire la normele de securitate pentru SEAE și ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că SEAE gestionează în mod eficient riscurile în privința personalului său, a activelor corporale și a informațiilor și că își îndeplinește sarcina în privința responsabilităților de administrare. Astfel de norme se aplică tuturor membrilor personalului SEAE și tuturor membrilor delegațiilor Uniunii, indiferent de funcția lor administrativă și de originea lor.

(2)  În așteptarea deciziei prevăzute la alineatul (1):

(3)  SEAE include un departament responsabil de aspectele de securitate, care este sprijinit de serviciile competente ale statelor membre.

(4)  Înaltul Reprezentant ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare normele de securitate în cadrul SEAE, în special în ceea ce privește protecția informațiilor clasificate și măsurile care trebuie adoptate în cazul nerespectării normelor de securitate de către personalul SEAE. În acest scop, SEAE solicită consiliere din partea Oficiului de Securitate al Secretariatului General al Consiliului, din partea serviciilor competente ale Comisiei și din partea serviciilor competente ale statelor membre.

Articolul 11

Accesul la documente, arhive și protecția datelor

(1)  SEAE aplică normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Înaltul Reprezentant decide cu privire la normele de punere în aplicare pentru SEAE.

(2)  Secretarul General al SEAE organizează arhivele serviciului. Arhivele relevante ale departamentelor transferate de la Secretariatul General al Consiliului și de la Comisie sunt transferate către SEAE.

(3)  SEAE protejează persoanele fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date. Înaltul Reprezentant decide cu privire la normele de punere în aplicare pentru SEAE.

Articolul 12

Bunurile fixe

(1)  Secretariatul General al Consiliului și serviciile competente ale Comisiei iau toate măsurile necesare pentru ca transferurile menționate la articolul 7 să fie însoțite de transferul clădirilor Consiliului și Comisiei necesare pentru funcționarea SEAE.

(2)  Înaltul Reprezentant, Secretariatul General al Consiliului și Comisia decid împreună, după caz, asupra condițiilor în care bunurile fixe sunt puse la dispoziția administrației centrale a SEAE și a delegațiilor Uniunii.

Articolul 13

Dispoziții finale

(1)  Înaltul Reprezentant, Consiliul, Comisia și statele membre sunt responsabile de punerea în aplicare a prezentei decizii și iau toate măsurile necesare în acest sens.

(2)  Înaltul Reprezentant înaintează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind funcționarea SEAE cel mai târziu până la sfârșitul anului 2011. Respectivul raport se referă în principal la punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 5 alineatele (3) și (10) şi ale articolului 9.

(3)  Până la jumătatea anului 2013, Înaltul Reprezentant realizează o evaluare a funcționării și organizării SEAE, care va cuprinde, între altele, punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 6 alineatele (8) și (11). Dacă este necesar, această evaluare poate fi însoțită de propuneri corespunzătoare de revizuire a prezentei decizii. În această situație, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din TUE, Consiliul revizuiește prezenta decizie luând în considerare evaluarea, cel mai târziu până la începutul anului 2014 ▌.

(4)  Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării. ▌Dispozițiile prezentei decizii privind gestiunea financiară și recrutarea ▌produc efecte ▌odată cu adoptarea modificărilor necesare ale Statutului funcționarilor și ale Regulamentului financiar, precum și a bugetului rectificativ. ▌Înaltul Reprezentant, Secretariatul General al Consiliului și Comisia vor încheia acorduri și vor organiza consultări cu statele membre pentru a asigura o tranziție lipsită de probleme.

(5)  Cel târziu la o lună de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, Înaltul Reprezentant înaintează Comisei o estimare a veniturilor și cheltuielilor SEAE, inclusiv o schemă de personal, în vederea prezentării, de către Comisie, a unui proiect de buget rectificativ.

(6)  Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, [data]

Pentru Consiliu

Președintele

ANEXĂ

DEPARTAMENTELE ȘI FUNCȚIILE CARE URMEAZĂ SĂ FIE TRANSFERATE SEAE(9)

În continuare este prevăzută o listă a tuturor entităților administrative care urmează să fie transferate în bloc la SEAE. Aceasta nu aduce atingere necesităților suplimentare și alocării resurselor care urmează să fie determinate în cadrul negocierilor de ansamblu privind bugetul pentru instituirea SEAE, nici deciziilor privind asigurarea personalului adecvat responsabil pentru funcțiile auxiliare sau necesității conexe de acorduri la nivel de servicii între Secretariatul General al Consiliului, Comisie și SEAE.

1.  SECRETARIATUL GENERAL AL CONSILIUL

Întregul personal din departamentele și funcțiile enumerate mai jos este transferat în bloc la SEAE, cu excepția unui număr limitat de persoane care urmează să îndeplinească funcțiile obișnuite ale Secretariatului General al Consiliului în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) liniuța a doua și a anumitor funcții specifice indicate mai jos:

Unitatea pentru politici

PESA și structurile de gestionare a crizelor

·  Direcția de planificare și de gestionare a crizelor (CMDP)

·  Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC)

·  Statul-Major al Uniunii Europene (EUMS)

o Departamente aflate sub autoritatea directă a DGEUMS

o Direcția pentru concepte și capacități

o Direcția pentru informații operative

o Direcția pentru operații

o Direcția pentru logistică

o Direcția pentru sisteme de comunicații și de informații

·  Centrul comun de situații al UE (SITCEN)

Excepție:

·  Personalul din cadrul SITCEN care sprijină Autoritatea pentru acreditări de securitate

Direcția Generală E

·  Entitățile aflate sub directa autoritate a Directorului General.

·  Direcția pentru Americi și Organizația Națiunilor Unite

·  Direcția pentru Balcanii de Vest, Europa de Est și Asia Centrală

·  Direcția pentru neproliferarea armelor de distrugere în masă

·  Direcția pentru afaceri parlamentare în domeniul PESC

·  Biroul de legătură New York

·  Biroul de legătură Geneva

Funcționarii SGC detașați la Reprezentanțele Speciale ale Uniunii Europene și la misiunile PSAC

2.  COMISIA (INCLUSIV DELEGAȚIILE)

Întregul personal din departamentele și funcțiile enumerate mai jos este transferat în bloc la SEAE, cu excepția unui număr limitat de persoane menționate în continuare ca excepții.

Direcția Generală Relații Externe

·  Toate posturile ierarhice și personalul de sprijin anexat în mod direct acestora

·  Direcția A (Platforma de criză și coordonarea politicilor în cadrul PESC)

·  Direcția B (Relații multilaterale și drepturile omului)

·  Direcția C (America de Nord, Asia de Est, Australia, Noua Zeelandă, SEE, AELS, San Marino, Andorra, Monaco)

·  Direcția D (Coordonarea politicii europene de vecinătate)

·  Direcția E (Europa de Est, Caucazul de Sud, republicile din Asia Centrală)

·  Direcția F (Orientul Mijlociu, Mediterana de Sud)

·  Direcția G (America Latină)

·  Direcția H [Asia (cu excepția Japoniei și a Coreei)]

·  Direcția I (Cartierul general pentru resurse, informații, relații interinstituționale)

·  Direcția K (Serviciul extern)

·  Direcția L (Strategie, coordonare și analiză)

·  Grupul de acțiune pentru Parteneriatul Estic

·  Unitatea Relex-01 (audit)

Excepții:

·  Personalul responsabil pentru gestionarea instrumentelor financiare

·  Personalul responsabil pentru plata salariilor și a alocațiilor personalului din cadrul delegațiilor

Serviciul extern

·  Toți șefii și adjuncții de delegați și personalul de sprijin anexat în mod direct acestora

·  Toate secțiunile sau celulele politice și personalul acestora

·  Toate secțiunile de informații și diplomație publică și personalul acestora

·  Toate secțiunile administrative

Excepții

·  Personalul responsabil pentru punerea în aplicare a instrumentelor financiare

Direcția Generală Dezvoltare

·  Direcția D (ACP II – Africa de Vest și Africa Centrală, Zona Caraibilor și TTPM) cu excepția grupului de acțiune pentru TTPM

·  Direcția E (Cornul Africii, Africa de Est și de Sud, Oceanul Indian și Pacific)

·  Unitatea CI (ACP I: Programarea și gestionarea ajutorului): personalul responsabil pentru programare

·  Unitatea C2 (Chestiuni și instituții panafricane, guvernanță și migrație): personalul responsabil pentru relațiile panafricane

·  Posturile ierarhice aplicabile și personalul de sprijin anexat în mod direct acestora

ANEXĂ

DECLARAȚIA ÎNALTEI REPREZENTANTE(10)PRIVIND RESPONSABILITATEA POLITICĂ

În relația cu Parlamentul European, Înaltul Reprezentant (ÎR) se va baza pe angajamentele referitoare la consultare, informare și raportare asumate în timpul ultimei legislaturi de către fostul comisar pentru relații externe, fostul Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate comună și de către președinția asigurată prin rotație a Consiliului. Atunci când va fi nevoie, aceste angajamente vor fi modificate ținându-se seama de rolul de control politic al Parlamentului și de redefinirea rolului Înaltului Reprezentant, astfel cum a fost stabilit în tratate și în conformitate cu articolul 36 din TUE.

În acest scop:

1.  În ceea ce privește PESC, ÎR va consulta Parlamentul European cu privire la aspectele principale și la opțiunile fundamentale din domeniul acestei politici în conformitate cu articolul 36 din TUE. Orice schimb de opinii anterior adoptării mandatelor și a strategiilor în domeniul PESC va avea loc în formatul corespunzător, în conformitate cu sensibilitatea și confidențialitatea subiectelor discutate. În acest context, se va consolida practica reuniunilor comune de consultare cu birourile AFET și BUDG. Informările prezentate la aceste reuniuni se vor referi în special la misiunile PESC finanțate din bugetul UE, atât la cele în curs de aplicare, cât și la cele în curs de pregătire. Dacă va fi necesar, pot fi organizate reuniuni comune de consultare suplimentare, pe lângă reuniunile periodice. SEAS va fi reprezentat (la toate reuniunile), pe lângă președintele permanent al Comitetului politic și de securitate, de înalți funcționari responsabili de această politică.

2.  Rezultatele negocierilor aflate în curs de desfășurare referitoare la acordul-cadru dintre Parlamentul European și Comisie cu privire la negocierile acordurilor internaționale vor fi aplicate mutatis mutandis de către ÎR pentru acordurile care intră în sfera sa de răspundere, în cazul în care este necesar acordul Parlamentului. În conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, Parlamentul European va fi informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii, inclusiv în ceea ce privește acordurile încheiate în domeniul PESC.

3.  ÎR va continua dialogul aprofundat și va comunica toate documentele pentru fazele de planificare strategică a instrumentelor financiare (cu excepția Fondului european de dezvoltare). Același lucru va fi valabil pentru toate documentele consultative transmise statelor membre în timpul fazei pregătitoare. Această practică nu aduce atingere rezultatului negocierilor privind domeniul de aplicare și punerea în aplicare a articolului 290 din TFUE privind actele delegate.

4.  Sistemul actual de furnizare de informații confidențiale privind misiunile și operațiile PSAC (prin Comisia specială a PE instituită în temeiul AII din 2002 în domeniul PESA) va fi menținut. ÎR poate oferi de asemenea acces la alte documente din domeniul PESC în baza nevoii de a cunoaște și altor deputați din Parlamentul European care dețin autorizarea de securitate adecvată pentru documentele clasificate, în conformitate cu normele aplicabile, în cazul în care accesul este necesar pentru exercitarea funcției lor instituționale, la cererea președintelui AFET și, dacă este necesar, a președintelui PE. În acest context, ÎR va revizui și va propune, după caz, adaptarea dispozițiilor existente privind accesul deputaților din Parlamentul European la documentele și informațiile clasificate din domeniul politicii de securitate și apărare (AII din 2002 în domeniul PESA). Până la această modificare, ÎR va decide cu privire la măsurile tranzitorii pe care le consideră necesare pentru a facilita accesul la informațiile menționate anterior deputaților din Parlamentul European, desemnați și notificați în mod corespunzător, care exercită o funcție instituțională.

5.  ÎR va răspunde pozitiv la solicitările PE ca șefii de delegații nou numiți în țările și organizațiile pe care Parlamentul le consideră importante din punct de vedere strategic să se prezinte în fața AFET pentru un schimb de opinii (separat de audieri) înainte de preluarea posturilor. Același lucru este valabil și pentru reprezentanții speciali ai UE. Aceste schimburi de opinii se vor desfășura într-un format convenit împreună cu ÎR, corespunzător sensibilității și confidențialității subiectelor discutate.

6.  În cazurile în care Înaltul Reprezentant nu poate participa la o dezbatere în plen a Parlamentului European, acesta va decide cu privire la înlocuirea sa de către un membru al unei instituții a UE, care este fie un comisar pentru chestiunile care sunt exclusiv sau preponderent de competența Comisiei, fie un membru al Consiliului Afaceri Externe pentru chestiunile care țin exclusiv sau în principal de domeniul PESC. În acest ultim caz, înlocuitorul va proveni fie din cadrul Președinției prin rotație, fie din cadrul trioului de președinții, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul de procedură al Consiliului. Parlamentul European va fi informat de decizia Înaltului Reprezentant cu privire la înlocuitorul său.

7.  ÎR va facilita participarea șefilor de delegații, a reprezentanților speciali ai UE, a șefilor de misiuni PSAC și a înalților funcționari din cadrul SEAE la lucrările comisiilor și subcomisiilor parlamentare competente, în scopul de a oferi scurte informări periodice.

8.  În ceea ce privește operațiunile militare PSAC finanțate de statele membre, informațiile vor continua să fie furnizate prin intermediul Comisiei speciale din cadrul PE instituite în temeiul AII din 2002 în domeniul PESA, sub rezerva oricărei revizuiri a AII, în conformitate cu punctul 4 de mai sus.

9.  Parlamentul European va fi consultat cu privire la identificarea și planificarea misiunilor de observare a alegerilor și la monitorizarea acestora - în conformitate cu drepturile de control bugetar ale Parlamentului asupra instrumentului relevant de finanțare, de exemplu IEDDO. Numirea observatorilor-șefi ai UE se va face în consultare cu grupul de coordonare a alegerilor, în timp util, înainte de începerea misiunii de observare a alegerilor.

10.  ÎR va juca un rol activ în cadrul viitoarelor deliberări privind actualizarea dispozițiilor existente referitoare la finanțarea PESC, prevăzute în AII din 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, pe baza angajamentului în ceea ce privește aspectele menționate la punctul 1. Noua procedură bugetară introdusă de Tratatul de la Lisabona se va aplica integral bugetului PESC. Înaltul Reprezentant va depune de asemenea eforturi în vederea realizării unei mai mari transparențe în ceea ce privește bugetul PESC, inclusiv, printre altele, în vederea posibilității de a identifica misiunile PESC majore în cadrul bugetului (precum actualele misiuni în Afganistan, Kosovo și Georgia), menținându-se totodată flexibilitatea în buget și necesitatea de a se asigura continuitatea acțiunii pentru misiunile deja angajate.

Declarația Înaltului Reprezentant în plenul Parlamentului European cu privire la organizarea de bază a administrației centrale a SEAE

ÎR va stabili în cadrul SEAE serviciile și funcțiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor sale și pentru consolidarea capacității UE în vederea unei acțiuni externe coerente, evitându-se totodată suprapunerile. Dacă va fi necesar, ÎR se va asigura că autorității bugetare îi sunt prezentate propuneri adecvate.

Serviciile și funcțiile vor fi adaptate în timp, în funcție de noile priorități și evoluții.

Gestionarea crizelor și consolidarea păcii: structurile PSAC vor face parte din SEAE, în conformitate cu modalitățile convenite de Consiliul European în octombrie 2009 și astfel cum se prevede în Decizia privind SEAE. În structura corespunzătoare vor fi integrate unitățile relevante din cadrul Comisiei competente în materie de răspuns la criză și de consolidare a păcii.

Înaltul Reprezentant se va asigura că unitățile relevante din cadrul Comisiei, transferate în cadrul SEAE, competente în materie de planificare și programare a răspunsului la criză, de prevenire a conflictelor și consolidare a păcii, precum și structurile PSAC lucrează în strânsă cooperare și sinergie, sub directa sa responsabilitate și autoritate, în cadrul structurii adecvate. În mod evident, acest fapt nu aduce atingere naturii specifice, în special interguvernamentale și comunitare, a politicilor.

Sub directa autoritate și responsabilitate a Înaltului Reprezentant, se va asigura deplina coordonare între toate serviciile SEAE, în special între structurile PSAC și celelalte servicii relevante ale SEAE, respectându-se totodată caracterul specific al acestor structuri.

ÎR se va asigura că este instituită coordonarea necesară între reprezentanții speciali ai UE și departamentele relevante din cadrul SEAE.

ÎR va acorda un înalt grad de prioritate promovării drepturilor omului și bunei guvernanțe la nivel mondial și va promova integrarea acestora în cadrul politicilor externe, prin intermediul SEAE. Vor fi instituite structuri pentru drepturile omului și democrație la nivel central, precum și nuclee în toate delegațiile relevante ale Uniunii, care vor avea sarcina de a monitoriza situația drepturilor omului și de a promova realizarea efectivă a obiectivelor politicilor UE în materie de drepturile omului.

(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 401/2004 al Consiliului din 23 februarie 2004 de instituire, cu ocazia aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei, a unor măsuri speciale şi temporare privind recrutarea de funcţionari ai Comunităţilor Europene (JO L 67, 5.3.2004, p. 1). (2) JO…a se completa notele de subsol. (3) JO… (4) JO… (5) JO L 322, 9.12.2009, p. 28. (6) Articolul 98 alineatul (1) al doilea paragraf din Statutul funcționarilor se citește după cum urmează: „Începând cu 1 iulie 2013 autoritatea de numire examinează de asemenea candidaturile funcționarilor din alte instituții fără a acorda prioritate niciuneia dintre aceste categorii.” (7) JO L 327, 13.12.2007, p. 10. (8) Comisia va face o declarație în sensul confirmării faptului că Înaltul Reprezentant deține autoritatea necesară în această privință, în deplină conformitate cu Regulamentul financiar. (9) Resursele umane care urmează să fie transferate sunt finanțate în totalitate în temeiul rubricii 5 (Administrația) din cadrul financiar multianual. (10) În prezenta declarație, termenul Înalt Reprezentant include toate funcțiile Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care este, de asemenea, vicepreședinte al Comisiei Europene și președinte al Consiliului Afaceri Externe, fără a se aduce atingere responsabilităților specifice care îi revin în temeiul funcțiilor respective pe care le exercită.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la procesul de integrare a Kosovo

P7_TA(2010)0281 B7-0409/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Concluziile Președinției Consiliului European desfășurat la Salonic în perioada 19 și 20 iunie 2003, în cadrul căruia tuturor statelor din Balcanii de Vest li s-a promis că vor deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Afaceri Generale din 7 decembrie 2009, în care se subliniază că, fără a aduce atingere poziției exprimate de statele membre cu privire la statutul său, Kosovo ar trebui să beneficieze, de asemenea, de perspectiva unei liberalizări a vizelor în cele din urmă, odată ce vor fi îndeplinite toate condițiile și se adresează Comisiei invitația de a urma în continuare o abordare structurată pentru a apropia cetățenii Kosovo de UE,

–  având în vedere Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, EULEX KOSOVO, modificată prin Acțiunea comună 2009/445/PESC a Consiliului din 9 iunie 2009,

–  având în vedere Acțiunea comună 2008/123/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 de numire a unui Reprezentant special al Uniunii Europene în Kosovo și Decizia 2010/118/PESC a Consiliului din 25 februarie 2010 de prelungire a mandatului Reprezentantului special al Uniunii Europene în Kosovo,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2009 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2009-2010” (COM(2009)0533), Documentul Comisiei de însoțire a raportului privind progresele înregistrate de Kosovo pe durata anului 2009 și studiul intitulat „Kosovo - Drumul către concretizarea perspectivei europene” (COM(2009)0534)(1),

–  având în vedere recomandările celei de-a doua Reuniuni interparlamentare PE-Kosovo din 7 aprilie 2009, şi recomandările celei de a treia reuniuni interparlamentare PE-Kosovo din 23 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul provinciei Kosovo și rolul UE(2) și Rezoluția sa din 5 februarie 2009 privind Kosovo și rolul UE(3),

–  având în vedere Rezoluția nr. 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație(4) și în special Anexa I la acesta, în care s-a făcut trimitere la persoanele care își au reședința în Kosovo (Rezoluția nr. 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU) din motive de claritate și securitate juridică,

–  având în vedere Rezoluția din 8 octombrie 2008 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (A/RES/63/3), prin care se solicită Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ privind conformitatea declarației unilaterale de independență a instituțiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo cu legislația internațională,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie privind extinderea prezentat de Comisie în 2009 cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia(5),

–  având în vedere raportul final al emisarului special al ONU privind viitorul statut al Kosovo și propunerea globală de stabilire a statutului Kosovo din 26 martie 2007,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât stabilitatea regională a Balcanilor de Vest și integrarea acestor țări în UE figurează printre prioritățile Uniunii Europene; întrucât, în cazul în care aderarea la UE nu constituie o perspectivă tangibilă pentru toate țările din regiune, aceste priorități rămân la stadiul de literă moartă;

B.  întrucât comunitatea internațională a apărat dintotdeauna durabilitatea statelor multietnice și multiconfesionale din Balcanii de Vest, pe baza valorilor democrației, toleranței și multiculturalismului;

C.  întrucât, cu începere de la 19 decembrie 2009, cetățenii Serbiei, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și ai Muntenegrului pot călători în UE fără viză, iar cetățenii Albaniei și ai Bosniei și Herțegovinei ar urma să poată beneficia de aceeași măsură în curând; întrucât cetățenii kosovari nu pot fi abandonați și izolați de cetățenii celorlalte țări din regiune, din care cauză procesul de liberalizare a vizelor cu Kosovo ar trebui să fie inițiat fără întârziere, cu condiția respectării tuturor criteriilor necesare;

D.  întrucât Curții Internaționale de Justiție i-a fost solicitat un aviz consultativ privind conformitatea declarației unilaterale de independență a instituțiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo cu legislația internațională și întrucât Curtea nu a emis încă nicio concluzie;

E.  întrucât decizia de a nu include Kosovo în procesul de liberalizare a regimului vizelor reflectă o profundă contradicție a strategiei UE privind Kosovo, constând în decalajul dintre volumul important al ajutorului acordat sub formă de resurse și personal, pe de o parte, și menținerea închiderii frontierelor pentru toți lucrătorii a căror activitate ar putea contribui la dezvoltare, pe de altă parte,

1.  ia act de declarația de independență a Kosovo din 17 februarie 2008, care a fost recunoscută de 69 de țări; ia act de faptul că 22 de state membre ale UE au recunoscut Kosovo ca țară independentă, iar 5 nu au luat această decizie; încurajează statele membre, pentru a crește eficiența politicilor UE pentru toți cetățenii kosovari, să-și intensifice abordarea comună în ceea ce privește Kosovo în vederea aderării Kosovo la UE; salută atitudinea constructivă în raport cu Kosovo a Președinției spaniole, în ciuda faptului că nu a procedat la recunoașterea țării; ar saluta recunoașterea independenței Kosovo de către toate statele membre;

2.  subliniază deosebita importanță pe care o prezintă pentru stabilitatea regională integrarea în UE a tuturor țărilor din regiune; subliniază că perspectiva aderării la UE constituie un puternic stimulent pentru reformele necesare din Kosovo și solicită adoptarea unor măsuri concrete pentru ca această perspectivă să devină mai tangibilă atât pentru guvern cât şi pentru cetățeni, și anume ; solicită Comisiei ca, în acest scop, să includă Kosovo în procesul de monitorizare care debutează la începutul lui 2011 în vederea pregătirii ţării pentru lansarea negocierilor privind Acordul de stabilizare şi asociere şi să comunice fără întârziere autorităților din Kosovo care sunt măsurile care trebuie luate înainte ca Comisia să elaboreze foaia de parcurs pentru liberalizarea regimului vizelor și să stabilească foaia de parcurs imediat după ce respectivele măsuri vor fi fost adoptate;

3.  ia act de recunoașterea independenței Kosovo de către majoritatea țărilor învecinate și de bunele relații de vecinătate cu acestea; ia act de faptul că Kosovo a obținut calitatea de membru al Băncii Mondiale, al Fondului Monetar Internațional și al altor organizații internaționale;

4.  îşi reafirmă poziţia exprimată în rezoluţiile sale din 29 martie 2007 şi din 5 februarie 2009 de a respinge posibilitatea împărţirii Kosovo;

5.  este preocupat de stadiul relațiilor cu Serbia și subliniază că relațiile bune de vecinătate constituie un criteriu esențial pentru aspirațiile Serbiei, ca și ale tuturor celorlalte țări din regiune, de a adera la UE; deși înțelege că, în momentul de față, recunoașterea oficială a Kosovo nu reprezintă o opțiune politică fezabilă pentru conducerea de la Belgrad și că o astfel de eventualitate ar avea, în urma războiului din 1999, implicații de ordin emoțional, solicită totuși din partea Serbiei o atitudine pragmatică în această chestiune; în acest scop, salută semnarea protocolului privind activitatea polițienească cu EULEX și solicită o cooperare mai strânsă cu misiunea; solicită, de asemenea, ca Serbia să se abțină de la blocarea accesului la calitatea de membru a Kosovo în organizațiile internaționale și, în special, recenta sa cerere de a se alătura Organizației Mondiale a Sănătății; subliniază că conflictul afectează, de asemenea, comerțul regional și cooperarea în cadrul Acordului de Liber Schimb Central-European (CEFTA), dăunând astfel economiilor țărilor din regiune; solicită ambelor părți să adopte o abordare pragmatică, care să permită integrarea regională a Kosovo; subliniază, în această privință, că avizul consultativ pe care urmează să-l emită Curtea Internațională de Justiție cu privire la conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a instituțiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo nu ar trebui să împiedice toate părțile implicate să-și asume angajamente clare privind o cooperare transfrontalieră, regională și locală concretă, în interesul suprem al întregii populații din Kosovo și din regiunile limitrofe;

6.  reamintește obligația fiecărei țări care dorește să adere la UE de a respecta criteriile de aderare și faptul că, în cazul Balcanilor de Vest, procesul de stabilizare și asociere constituie cadrul în care se desfășoară negocierile cu Uniunea Europeană; subliniază faptul că unul dintre cele trei obiective importante ale procesului de stabilizare și asociere îl constituie cooperarea regională;

7.  subliniază importanța determinantă a integrării și cooperării regionale pentru securitatea și stabilitatea Europei, precum și pentru crearea unui context favorabil normalizării relațiilor dintre Serbia și Kosovo; opinează că încheierea unui acord global privind securitatea și cooperarea în Balcanii de Vest ar trebui să constituie un deziderat;

8.  solicită consolidarea cooperării transfrontaliere dintre Serbia și Kosovo, în special la nivel local, în domeniile care sunt importante pentru cetățeni, cum este mediul, infrastructura și comerțul;

9.  ia act de faptul că anumite state membre aplică unilateral unele facilități în materie de vize, în timp ce opt state membre continuă să perceapă, pentru vize, taxe consulare integrale; solicită statelor membre ale UE și Comisiei să depună toate eforturile pentru a adopta rapid o procedură provizorie unificată menită să faciliteze deplasarea cetățenilor kosovari, în special în lumina posibilităților oferite de noul cod al vizelor;

10.  salută alegerile locale care au avut loc la 15 noiembrie 2009, primele organizate prin angajarea răspunderii politice a guvernului din Kosovo; salută faptul că, în general, acestea s-au desfășurat într-o atmosferă de calm și lipsită de evenimente nedorite; subliniază că, totuși, au fost semnalate o serie de nereguli; solicită autorităților să implementeze urgent recomandările comunității internaționale, inclusiv modificările necesare legislației electorale, pentru a clarifica nivelurile de jurisdicție în cazul plângerilor și pentru a delimita clar competențele Comisiei Electorale Centrale de cele ale Comisiei pentru Plângeri și Contestații, actualizarea listelor de alegători și asigurarea educației coerente a acestora; subliniază deosebita importanță a voinței politice de a merge mai departe pe calea acestor reforme și de a trage la răspundere pe cei care se fac vinovați de fraude electorale, în perspectiva viitoarelor alegeri generale;

11.  regretă că autoritățile de la Belgrad continuă să susțină structuri paralele în enclavele sârbe, sfidând și slăbind autoritatea municipalităților recent înființate; solicită Serbiei să adopte o atitudine mai constructivă și să desființeze aceste structuri;

12.  reiterează importanța implementării efective a procesului de descentralizare și salută călduros procentul ridicat de participare a sârbilor kosovari din sudul râului Ibar la ultimele alegeri, care constituie un pas înainte în edificarea propriului viitor sustenabil în țară; îndeamnă guvernul să sprijine pe deplin noua conducere aleasă în aceste municipii, acordându-i asistența financiară și politică necesară pentru instituirea rapidă a structurilor de care este nevoie pentru a iniția, cu ajutorul Comisiei, furnizarea serviciilor de primă importanță; consideră că funcționarea eficace a municipalităților este fundamentală pentru participarea sârbilor kosovari la procesele politice și în structurile administrative ale Kosovo; încurajează comunitatea internațională să sprijine proiectele de dezvoltare și infrastructură ale municipalităților nou instituite; în scopul de a evita conflicte cu structurile paralele, în special în domeniul educațional și al sănătății, încurajează guvernul să prezinte, cu ajutorul RSUE/RCI, o strategie de soluționare a acestor probleme;

13.  salută înființarea Casei UE în nordul Kosovo, dar își exprimă îngrijorarea față de situația din această zonă, care continuă să fie agravată de gravele lacune ale statului de drept, de creșterea presiunii și intimidarea exercitate asupra societății civile de grupările radicale și criminalitatea organizată; subliniază, prin urmare, faptul că Consiliul trebuie să asigure viabilitatea Misiunii de sprijinire a statului de drept pe întregul teritoriu kosovar și solicită Comisiei să confere o vizibilitate sporită activității desfășurate de misiune în numele comunității sârbe din nord, comunicând clar tuturor părților implicate la fața locului că relațiile de cooperare locală, regională și transfrontalieră sunt în interesul întregii populații în acest scop, salută înregistrarea bunurilor comerciale la porțile 1 și 31, măsură care a contribuit la reducerea activităților de contrabandă din regiune și solicită măsuri suplimentare vizând reintroducerea perceperii taxelor vamale; își exprimă îngrijorarea cu privire la problemele de funcționare cu care se confruntă în prezent autoritățile judiciare din regiunea Mitrovica și invită Serbia și Kosovo să finalizeze acordul privind angajarea unor judecători și a unui procuror kosovari sârbi la tribunalul din Mitrovica Nord; sprijină planul de reintegrare a regiunii de nord în structurile politice și administrative ale Kosovo și solicită ca în cadrul punerii în aplicare a acestui plan să se acorde atenția cuvenită sensibilităților minorității sârbe în vederea îmbunătățirii și a extinderii serviciilor oferite de Guvern în regiune și a asigurării unor condiții de viață mai bune pentru cetățeni, într-un mod care să permită o autoguvernare pe scară largă; solicită EULEX să depună eforturi în scopul intensificării activităților sale din regiunea de nord, în special pentru a promova bunele relații interetnice, informând totodată populația din zonă despre acțiunile desfășurate de UE și Misiunea în curs a UE de sprijinire a statului de drept;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la explozia care a ucis o persoană și a rănit alte zece, care a avut loc în nordul Mitrovicei la data de 2 iulie 2010 în timpul demonstrațiilor împotriva deschiderii unui centru al administrației publice precum și cu privire la atacul din 5 iulie 2010 împotriva unui membru de etnie sârbă al Adunării Parlamentare din Kosovo; condamnă cu fermitate toate actele de violență și solicită tuturor părților să adopte o conduită responsabilă, solicită imperios EULEX să depună toate eforturile pentru a diminua tensiunea și pentru a preveni noi acte de violență și solicită poliției din Kosovo, ca împreună cu EULEX, să inițieze de urgență investigații cuprinzătoare și imparțiale cu privire la aceste evenimente astfel încât cei vinovați să fie aduși în fața justiției;

15.  subliniază importanța succesului misiunii EULEX de instituire a statului de drept, atât din perspectiva dezvoltării durabile și a consolidării instituțiilor și a stabilității Kosovo, cât și din aceea a ambițiilor UE de a acționa ca jucător global în procesul de edificare a păcii subliniază responsabilitatea care revine EULEX cu privire la competențele sale executive, precum și mandatul său de monitorizare, orientare și consiliere; în acest sens, încurajează EULEX să ia măsuri concrete pentru a asigura reușita acțiunilor legate de cazurile de corupție la nivel înalt; recunoaște progresele însemnate înregistrate în unele domenii, cum sunt activitatea polițienească și cea vamală, dar subliniază că ritmul de lucru trebuie accelerat, astfel ca misiunea să ofere rezultate concrete și în alte domenii, în special în ceea ce privește cazurile de corupție la nivel înalt, crima organizată și crimele de război; prin urmare, salută modul în care EULEX a abordat posibilele cazuri de corupție, inclusiv la cel mai înalt nivel al guvernului și al administrației și subliniază necesitatea continuității acestor demersuri pentru a asigura credibilitatea și vizibilitatea acțiunilor întreprinse de EULEX; subliniază că, în această privință, este deosebit de important să se acorde o atenție specială domeniului achizițiilor publice și că, în privința combaterii criminalității organizate, EULEX trebuie să obțină în continuare rezultate concrete pe teren; este preocupat, în acest sens, de numărul neașteptat de mare de cazuri nesoluționate transferate către EULEX de la Misiunea administrativă interimară a ONU în Kosovo; subliniază că numărul judecătorilor și procurorilor puși la dispoziția EULEX este insuficient și solicită statelor membre să delege numărul necesar de experți sau să permită angajarea pe bază de contract a acestora; subliniază importanța fluidizării birocrației în cadrul EULEX; în această privință, subliniază necesitatea unei gestionări, coordonări și cooperări interne competente pentru a asigura funcționarea eficientă a misiunii; subliniază că, pentru a întări legitimitatea EULEX în ochii cetățenilor, este nevoie de transparență și responsabilitate, atât în desfășurarea activității ei, cât și pentru a da dovadă de reactivitate la contextul politic în care activează această misiune; subliniază, de asemenea, importanța pe care o prezintă menținerea unei strânse comunicări cu Guvernul, cetățenii și mediile de informare în masă din Kosovo; încurajează EULEX să facă cunoscute realizările misiunii în rândul cetățenilor kosovari, dar și să depună eforturi pentru a crește încrederea în misiune și să acorde atenție așteptărilor cetățenilor; salută recenta înființare a Grupului de examinare a situației drepturilor omului, care va fi însărcinat să examineze plângerile depuse de persoane care afirmă că au fost victime ale încălcării drepturilor omului de către EULEX în cadrul exercitării mandatului său executiv;

16.  solicită organelor sale competente, în special Subcomisiei pentru securitate și apărare, să-și intensifice acțiunile de control și supervizare a EULEX, eventual în cooperare cu societatea civilă kosovară; în acest scop, solicită Consiliului să transmită Parlamentului toate evaluările și rapoartele de revizuire ordinare și extraordinare privind EULEX;

17.  ia act de eforturile depuse atât de Serbia, cât și de Kosovo, în vederea localizării persoanelor dispărute în urma conflictului din 1998-1999, prin intermediul „Grupului de lucru privind persoanele dispărute ca urmare a evenimentelor din Kosovo”; subliniază importanța soluționării acestei problematici în vederea surmontării conflictului din 1998-1999; ia act, de asemenea, de cele 1 862 de cazuri de persoane care sunt declarate în continuare dispărute și solicită atât Kosovo, cât și Serbiei, să-și amplifice la maximum cooperarea reciprocă, precum și cu CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii), EULEX și alte entități, în cadrul operațiunilor de căutare a acestor persoane;

18.  subliniază că anul 2010 este esențial atât pentru Guvernul Kosovo, cât și pentru toate nivelurile administrației, pentru a realiza progrese în privința reformelor fundamentale, cum sunt combaterea corupției, descentralizarea și reforma administrației publice; subliniază că, pentru a fi încununat de succes, procesul de reformă trebuie să se bazeze pe dezbaterea integrală a proiectelor de lege cu toate părțile interesate, inclusiv cu societatea civilă; reamintește, de asemenea, Guvernului că punerea în aplicare rapidă și eficace a legilor trebuie să se bucure de o atenție deosebită, fără de care adoptarea cadrului legislativ nu va avea nici un impact real asupra situației din țară;

19.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la corupția larg răspândită care, alături de criminalitatea organizată, rămâne una dintre problemele majore ale Kosovo și solicită desfășurarea unor acțiuni urgente de combatere a fenomenului, prin îmbunătățirea cadrului legislativ de luptă împotriva acestuia, adoptarea unei strategii și a unui plan de acțiune anticorupție și prin intensificarea cooperării cu autoritățile polițienești și judiciare ale tuturor țărilor din regiune; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recentele evenimente soldate cu pierderi de vieți omenești produse în urma unui incident violent care a avut loc în apropierea frontierelor Kosovo și solicită adoptarea de măsuri imediate pentru a se evita astfel de incidente în viitor și pentru a se pune capăt traficului de armament, care contribuie la destabilizarea regiunii Balcanilor de Vest; salută înființarea unui departament special anticorupție în cadrul Parchetului Special din Kosovo, însă subliniază că eficacitatea acestuia depinde de angajamentul celorlalte ministere conexe și că personalul încadrat trebuie fie ireproșabil; solicită adoptarea rapidă a unei legi privind finanțarea partidelor politice, care să reglementeze în mod eficace și transparent finanțele acestora și să garanteze dezvăluirea integrală a rapoartelor lor financiare;

20.  subliniază importanța capitală pe care o prezintă reformarea sistemului judiciar și a procuraturii, care se află încă într-o fază inițială, astfel încât să se asigure independența și profesionalismul judecătorilor și procurorilor, iar cetățenii să-și recapete încrederea în statul de drept; salută, în acest sens, desemnarea Avocatului Poporului, a judecătorilor Curții Supreme, a procurorilor din cadrul Parchetului General și din acela al Parchetului Special din Kosovo; își exprimă îngrijorarea cu privire la carențele în materie de protecție a martorilor, care continuă să obstrucționeze justiția în cazul infracțiunilor de maximă gravitate; solicită adoptarea și aplicarea rapidă a legii privind instanțele de judecată și instituirea unui sistem eficace de protecție a martorilor și judecătorilor; în acest sens, îndeamnă reprezentanții EULEX să informeze în continuare public cu privire la problemele nesoluționate legate de statul de drept în Kosovo;

21.  solicită depunerea mai multor eforturi pentru accelerarea reformei administrației publice, în scopul creării unui corp profesional și independent de funcționari publici, care să respecte echilibrul dintre genuri și să reflecte pe deplin componența etnică diversificată a populației kosovare; subliniază necesitatea de a adopta și a pune în aplicare a cadrului legislativ ce se impune în acest scop, precum și de a acorda atenția cuvenită și de a asigura resurse financiare adecvate pentru formarea resurselor umane; își exprimă îngrijorarea cu privire la ingerințele politice în numirea titularilor posturilor de primă importanță din funcția publică și solicită să se pună capăt acestei practici, care subminează în mod grav funcționarea administrației;

22.  îndeamnă Guvernul să garanteze pluralismul mediatic și independența financiară și editorială a mediilor de informare în masă, fără presiuni politice, precum și transparența în materie de proprietate și finanțare; solicită acordarea de drepturi profesionale jurnaliștilor, precum și instituirea unor proceduri eficiente de protecție a jurnaliștilor de investigații împotriva amenințărilor; subliniază importanța posturilor publice de radio și televiziune în ceea ce privește furnizarea unor informații independente, de înaltă calitate, către populație și este preocupat de inexistența unui sistem sustenabil de finanțare pentru asigurarea acestora; salută investițiile realizate de Guvern în furnizarea accesului la internet; îndeamnă Guvernul să faciliteze și mai mult accesul cetățenilor la internet; subliniază importanța rolului accesului necenzurat la site-urile internet de interes pentru întreprinderi și la cele cu profil politic, în special în vederea creșterii ratei de participare a tineretului în momentul alegerilor;

23.  solicită sprijin pentru consolidarea Adunării din Kosovo, astfel încât aceasta să-și poată îndeplini cu eficacitate rolul legislativ și să exercite un control democratic asupra activităților politice și bugetare ale Guvernului; solicită, în acest sens, instituirea unui program ad-hoc de înfrățire, care să ofere personalului administrativ al adunării din Kosovo oportunitatea de a efectua stagii în cadrul Parlamentului European și solicită parlamentelor din statele membre să instituie programe de înfrățire care să ofere deputaților și personalului administrativ al parlamentului kosovar oportunitatea unor schimburi și a edificării capacității în materie de proceduri parlamentare legislative și de control, în special pentru minoritatea parlamentară și grupările din opoziție;

24.  felicită Guvernul pentru progresele realizate în ceea ce privește adoptarea legislației de apărare a drepturile omului și îl încurajează să adopte fără întârziere legile aflate în așteptare; ia însă act de faptul că punerea în aplicare a cadrului legislativ continuă să fie nesatisfăcătoare și că, în general, se progresează încet; solicită politici mai active de combatere a discriminării de toate tipurile (pe criterii etnice, religioase, de orientare sexuală, dizabilități și altele) și asigurarea echilibrului între genuri, precum și a participării active a minorităților la viața politică și în structurile administrative, atât la nivel național, cât și local; subliniază importanța educației în cadrul acestui proces; invită Guvernul să asigure minorităților școlarizarea în limba proprie, inclusiv programele școlare și manualele, permițându-le să-și păstreze cultura și identitatea, și să le ofere asistență în ceea ce privește formarea resurselor umane;

25.  este preocupat de nivelul ridicat al fenomenelor de violență domestică, discriminare împotriva femeilor și trafic de persoane, în special fete și femei, în scopul exploatării sexuale; solicită adoptarea unor măsuri ferme vizând garantarea egalității de gen și protecția efectivă a drepturilor femeilor și copiilor;

26.  subliniază moștenirea deosebit de grea lăsată de conflictul armat, care a erodat încrederea opiniei publice în posibilitatea soluționării pașnice a conflictelor, atât între grupurile sociale, cât și în viața privată;

27.  subliniază că situația politică fragilă, incidentele interetnice care se produc în anumite zone și condițiile economice precare au împiedicat întoarcerea durabilă a refugiaților și solicită depunerea de eforturi sporite în vederea îmbunătățirii situației acestora;

28.  subliniază situația dificilă și discriminarea cu care se confruntă minoritățile, în special romii, în ceea ce privește educația, condițiile locative, serviciile sociale și ocuparea forței de muncă; salută inițiativa Comisiei de a închide taberele contaminate cu plumb din nordul Mitrovicei și de a reașeza familiile care trăiesc în acestea și solicită implementarea sa rapidă; împărtășește preocuparea exprimată de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, în legătură cu faptul că Kosovo nu este încă în măsură să asigure condiții adecvate pentru reintegrarea romilor repatriați forțat și îndeamnă statele membre să stopeze această practică; ia act, în acest sens, de acordul încheiat între autoritățile germane și kosovare privind repatrierea treptată în Kosovo a unui număr de 14.000 de refugiați, dintre care aproximativ 10.000 sunt romi, și îndeamnă Comisia să accelereze programele ad-hoc de asistență; solicită țărilor participante la Deceniului de incluziune a romilor să faciliteze participarea Kosovo la programele din cadrul acestuia;

29.  subliniază importanța fundamentală a educației, atât în ceea ce privește înzestrarea tinerilor cu competențele necesare pe piața muncii, cât și pentru reconcilierea grupurilor etnice; încurajează, în acest sens, guvernul să introducă treptat predarea limbilor minorităților, în special a celei sârbe, la copiii de origine etnică albaneză, și a celei albaneze în rândul tuturor minorităților; salută recenta înființare a Colegiului Internațional pentru Afaceri din Mitrovica, care, pe lângă faptul că reprezintă o importantă investiție internațională în economia locală, atrage studenți din toate comunitățile, urmărește să ofere perspective tineretului prin promovarea spiritului antreprenorial și îi familiarizează pe tineri cu standardele profesionale din domeniul afacerilor, al mediului și al administrației publice;

30.  subliniază că respectul față de diversitatea culturală rămâne un element al nucleului proiectului european, iar patrimoniul religios și cultural constituie o condiție necesară pentru pacea și securitatea regiunii; subliniază că o protecție adecvată a patrimoniului cultural este importantă pentru toate comunitățile din Kosovo; solicită Guvernului să continue reforma instituțională prevăzută în sectorului patrimoniului cultural; subliniază că adoptarea listei siturilor patrimoniului cultural constituie o condiție prealabilă importantă pentru punerea în aplicare a legislației privind patrimoniul cultural; salută activitățile mediatorului pentru protecția patrimoniului religios și cultural sau ale Bisericii Ortodoxe Sârbe și încurajează toate părțile interesate să coopereze în mod activ cu acesta;

31.  subliniază că schimburile universitare trebuie sprijinite și promovate prin intermediul unor programe precum Erasmus Mundus pentru a le permite cetățenilor kosovari să obțină calificări și să câștige experiență în UE, precum și pentru a crește interacțiunile dintre aceștia și cetățenii UE;

32.  solicită autorităților să sprijine în mod activ societatea civilă și implicarea acesteia în elaborarea politicilor sociale și economice, sprijinind pe deplin libertatea de exprimare și de asociere, subliniază rolul important pe care societatea civilă și ONG-urile internaționale îl joacă în ceea ce privește reconcilierea dintre grupurile etnice și solicită Comisiei să-și acorde o asistență financiară mai importantă activității acestora; subliniază în această privință necesitatea unei încadrări eficiente a acestei problematici în programele anuale pentru Kosovo prevăzute de Instrumentul de asistență pentru preaderare; constată că există o bună cooperare interpersonală și, în special, antreprenorială între membrii diferitelor comunități etnice și că autoritățile kosovare, societatea civilă și comunitatea internațională ar trebui să depună eforturi mai intense pentru a sprijini proiectele locale care extind acest tip de cooperare;

33.  este profund preocupat de faptul că Kosovo continuă să fie una dintre cele mai sărace țări din Europa, cu un șomaj care depășește nivelul de 40 %; subliniază că această situație este insuportabilă și că condițiile dificile de viață au avut ca rezultat un grad sporit de nemulțumire în societate; solicită acțiuni urgente în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor sociale, pentru a întinde o plasă de siguranță pentru categoriile vulnerabile ale societății și a pune în practică politici ocupaționale urmărind reducerea șomajului; solicită, în acest sens, Comisiei să facă pe deplin uz de Instrumentul de asistență pentru preaderare, cu scopul de a favoriza dezvoltarea socioeconomică a Kosovo, în special pentru tineret; lansează un apel către UE și statele membre să accepte cât mai mulți cetățeni kosovari cu putință ca lucrători sezonieri și în sectoarele care se confruntă cu penuria de forță de muncă;

34.  consideră că dezvoltarea economică este cheia soluționării problemelor importante ale țării, inclusiv contribuția sa fundamentală la ameliorarea situației femeilor și a minorităților și la facilitarea relațiilor interetnice; subliniază importanța pe care o are, în acest sens, sectorul agricol; salută mai multe legi în curs de pregătire în acest domeniu și solicită adoptarea lor fără întârziere; subliniază însă că punerea în aplicare eficientă a cadrului legislativ deja adoptat constituie o condiție prealabilă pentru ameliorarea situației din zonă;

35.  subliniază că Kosovo ar trebui să opteze pentru politici economice adecvate care să garanteze o creștere economică durabilă, protecția mediului, crearea de noi locuri de muncă și reducerea excluziunii sociale; invită autoritățile kosovare să îmbunătățească climatul economic pentru investițiile străine, precum și transparența în relațiile comerciale;

36.  solicită luarea unor măsuri active în domeniul energiei, în vederea asigurării securității energetice necesare pentru dezvoltarea Kosovo; subliniază că necesitățile uriașe legate de infrastructura din acest domeniu constituie o oportunitate pentru a diferenția alimentarea cu energie, prin orientarea sa către surse mai ecologice, pentru a moderniza și a ameliora randamentul energetic al rețelelor electrice și pentru a implementa cele mai bune tehnologii disponibile, inclusiv în cadrul centralelor pe cărbuni planificate; solicită închiderea fără întârziere a centralei Kosovo A, iar a centralei Kosovo B cât mai curând posibil, fără a compromite acoperirea nevoilor energetice ale țării;

37.  solicită autorităților kosovare să continue investițiile în energia regenerabilă și să încerce să stabilească o cooperare la nivel regional în acest domeniu;

38.  subliniază că, până în prezent, politica urmată de Kosovo în materie de transporturi a pus accentul pe construirea de șosele; regretă starea proastă a transportului public, mai ales a celui feroviar; solicită guvernului kosovar să folosească integral fondurile IPA pentru a dezvolta, actualiza și moderniza rețeaua de cale ferată și pentru a îmbunătăți legăturile cu țările învecinate, atât cele pentru călători cât și cele pentru marfă, pentru a asigura viabilitatea mobilității;

39.  își exprimă preocuparea față de problemele de mediu care afectează pe scară largă solul, aerul și apa și invită Guvernul să modifice și să pună în aplicare cadrul legislativ în vederea alinierii acestuia la normele UE, precum și să transforme educația ecologică într-un element fundamental al educației;

40.  subliniază necesitatea concertării prezenței UE în Kosovo cu dezvoltarea Serviciului european pentru acțiune externă, deschiderea de delegații ale UE la nivel mondial și transformarea Biroului de legătură al Comisiei într-o delegație a UE, astfel încât să se îmbunătățească eficacitatea și modul de coordonare a acțiunilor desfășurate de UE în Kosovo; ia act de deschiderea noului Birou al UE la Belgrad în cadrul mandatului Reprezentantului special al UE în Kosovo, birou care funcționează separat de actuala Delegație a UE în Serbia;

41.  regretă lipsa de transparență care caracterizează ultima extindere a mandatului Reprezentantului special al UE în Kosovo, inclusiv creșterea substanțială a creditelor alocate acestuia; reamintește că adoptarea noului acord interinstituțional privind aspectele bugetare va trebui să răspundă în mod corespunzător cerințelor PE în materie de informare, ținând seama de Tratatul de la Lisabona;

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate/Vicepreședintei Comisiei, Consiliului și Comisiei, Reprezentantului special al UE/Reprezentantului Civil Internațional pentru Kosovo, Guvernului și Adunării din Kosovo, Guvernului Serbiei, membrilor Grupului internațional de coordonare și Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Conform Rezoluției nr. 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al ONU. (2) JO C 27 E, 31.1.2008, p. 207. (3) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 126. (4) JO L 336, 18.12.2009, p. 1. (5) Texte adoptate, P7_TA(2009)0097.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 privind Albania

P7_TA(2010)0282 B7-0408/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Strategia de lărgire și principalele provocări 2009-2010”(COM(2009)0533), precum și documentul însoțitor referitor la progresele înregistrate de Albania SEC(2009)1337) din 14 octombrie 2009,

–  având în vedere Decizia 2008/210/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul European cu Albania, și de abrogare a deciziei 2006/54/CE(1),

–  având în vedere prima reuniune a Consiliului de Stabilizare și Asociere dintre UE - Albania, care a avut loc pe 3 și 4 mai 2010,

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului de Stabilizare și Asociere dintre Albania și UE, din 18 mai 2009,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2007/821/CE din 8 noiembrie 2007 cu privire la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Republica Albania referitor la facilitarea eliberării vizelor(2),

–  având în vedere recomandările formulate la cea de a 16-a reuniune interparlamentară UE-Albania, din 19-20 martie 2009,

–  având în vedere decizia Parlamentului de a crește frecvența dialogului politic la nivel parlamentar cu Albania, astfel încât acesta să reflecte intrarea în vigoare a Acordului de stabilizare și asociere,

–  având în vedere Rezoluția 1709(2010) a Consiliului Europei referitoare la funcționarea instituțiilor democratice în Albania,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în cadrul consensului reînnoit cu privire la extindere, exprimat în concluziile Consiliului European din 14-15 decembrie 2006, se reafirmă faptul că viitorul Balcanilor de Vest este Uniunea Europeană;

B.  întrucât perspectiva integrării europene reprezintă un imbold în vederea unei serii de reforme în regiunea Balcanilor de Vest și ar trebui să joace un rol constructiv în consolidarea capacităților regiunii pentru pace și stabilitate, întărind bunele relații de vecinătate și abordând necesitățile economice și sociale prin intermediul dezvoltării durabile; întrucât orice perspectivă realistă cu privire la aderare presupune mai mult decât îndeplinirea unei proceduri administrative sau tehnice, necesitând, de asemenea, o angajare politică sinceră din partea principalilor factori de decizie din statele membre;

C.  întrucât Acordul de stabilizare și de asociere cu Albania a intrat în vigoare la 1 aprilie 2009; întrucât această țară a solicitat aderarea la UE în 28 aprilie 2009 și și-a prezentat răspunsurile la chestionarul de preaderare al Comisiei la 14 aprilie 2010; întrucât Comisia își pregătește avizul cu privire la această chestiune;

D.  întrucât evoluția fiecărei țări pe calea aderării la UE depinde de eforturile depuse pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga și a respecta condițiile aferente procesului de stabilizare și asociere,

1.  confirmă - în spiritul concluziilor Consiliului European de la Salonic din 19 și 20 iunie 2003, al Declarației de la Salzburg din 11 martie 2006 și al concluziilor Consiliilor ulteriore pe aceeași temă - susținerea sa fără rezerve pentru cererea Albaniei de aderare la UE (precum și pentru aderarea la UE a tuturor celorlalte țări din Balcanii de Vest), din momentul în care această țară va atinge un anumit nivel de stabilitate și responsabilitate politică și va îndeplini în totalitate criteriile de la Copenhaga;

2.  recunoaște progresul realizat de Albania în cadrul procesului de reformă, dar subliniază necesitatea unor eforturi substanțiale suplimentare atât în vederea consolidării democrației și a statului de drept, cât și pentru a asigura dezvoltarea durabilă a țării;

3.  ia act cu satisfacție de faptul că Albania a răspuns la 14 aprilie 2010 la chestionarul Comisiei în legătură cu pregătirea avizului privind cererea de aderare la UE a Albaniei și subliniază, totodată, că progresele unei țări candidate la aderarea la UE depind de capacitatea acesteia de a respecta criteriile de la Copenhaga, printre care existența unor instituții stabile care să garanteze democrația;

4.  speră ca guvernul și opoziția albaneză să înțeleagă clar că depășirea controverselor politice este esențială pentru progresul țării către integrarea în UE și pentru realizarea aspirațiilor europene ale albanezilor; reiterează concluziile reuniunii din 14 iunie 2010 a Consiliului Afaceri externe, conform cărora a venit timpul să se găsească o soluție de durată la actuala criză politică, iar guvernul Albaniei, alături de opoziție, sunt responsabili pentru găsirea rapidă și într-un mod transparent a soluțiilor și căilor progresiste necesare pentru avansarea țării spre UE;

5.  regretă criza politică din Albania, declanșată în urma alegerilor parlamentare din iunie 2009 și subliniază faptul că existența unor instituții pe deplin funcționale și reprezentative (mai ales parlamentul) constituie baza unui sistem democratic solid, precum și, în calitate de prioritate majoră pentru parteneriatul european, un important criteriu politic pentru integrarea în UE; salută decizia opoziției de a participa activ la lucrările parlamentului albanez, dar deplânge faptul că, în ciuda recentelor discuții mediate de UE, nu s-a ajuns încă la un consens asupra alegerilor din 2009; solicită insistent tuturor forțelor politice să-și asume responsabilitățile și să se angajeze într-un dialog politic constructiv, incluzând discuții cu privire la o nouă lege electorală care să asigure un proces electoral pe deplin transparent la viitoarele alegeri; subliniază faptul că găsirea unei soluții la criză poate fi realizată numai cu respectarea deplină a Constituției și a principiilor transparenței;

6.  consideră că ar trebui implementat cât mai curând acordul de bază privind înființarea unei comisii parlamentare de anchetă care să investigheze desfășurarea alegerilor parlamentare din 2009, în care președintele și majoritatea membrilor să fie recrutați din rândul opoziției și care să aibă mandatul de a cerceta materialul electoral; subliniază faptul că această comisie de anchetă ar trebui să-și prezinte concluziile la timp pentru a permite parlamentului să adopte noi legi cu suficient timp înaintea următoarelor alegeri locale și regionale, pe baza concluziilor comisiei și a propunerilor OSCE/ODIHR;

7.  solicită guvernului și opoziției ca, în cazul în care nu se poate găsi o soluție fără ajutor extern, să accepte medierea, invitând, de exemplu, concomitent reprezentanți ai Consiliului Europei și/sau ai Parlamentului European;

8.  solicită insistent autorităților albaneze să elaboreze și să implementeze cât mai curând o reformă consensuală a regulamentului de procedură al parlamentului, care să asigure transparența resurselor administrative și financiare, să amelioreze capacitățile de supervizare în privința parlamentului și să asigure drepturi corespunzătoare de reprezentare pentru opoziție în cadrul comisiilor și activităților parlamentare; solicită atât majorității, cât și opoziției să dezvolte un dialog constructiv, pentru ca procesul legislativ să fie deschis și transparent, în consultare cu actorii relevanți și cu cei din societatea civilă, în vederea adoptării și aprobării rapide a legilor esențiale, inclusiv a celor care necesită o majoritate de 3/5;

9.  salută progresele realizate în cadrul juridic și administrativ al procesului electoral și ia notă de evaluarea în general pozitivă a Comisiei de la Veneția din Avizul său comun privind Codul electoral al Republicii Albania; constată că, în plus, conform evaluării OSCE/ODIHR, alegerile parlamentare din iunie 2009 au corespuns majorității standardelor internaționale, dar nu au reușit să crească încrederea în procesul electoral; atrage atenția asupra necesității de a implementa complet recomandările din raportul final al OSCE/ODIHR privind alegerile parlamentare din 2009 și solicită atât majorității, cât și opoziției din parlamentul albanez să înceapă imediat lucrările pentru a realiza acest lucru;

10.  își exprimă dezamăgirea că la reuniunile Comitetului parlamentar legislativ de dinaintea sesiunii plenare a Parlamentului albanez din 18 martie 2010, majoritatea și opoziția nu au ajuns la un acord privind propunerile referitoare la comisia de anchetă a alegerilor din 2009;

11.  atrage atenția supra necesității imperioase ca partidele să ajungă la un consens în ceea ce privește reformele economice, politice și sociale, astfel încât să se îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor albanezi iar țara să realizeze progresele necesare în vederea aderării la Uniunea Europeană;

12.  salută adoptarea la 27 mai 2010 a propunerii legislative a Comisiei privind liberalizarea regimului vizelor și solicită Comisiei să se asigure că obiectivele care nu au fost încă îndeplinite sunt realizate în lunile ce urmează, cu scopul de a pregăti terenul pentru ca Parlamentul și Consiliul să aprobe introducerea unui program de scutire de vize pentru cetățenii albanezi până la sfârșitul lui 2010;

13.  salută susținerea interpartinică a liberalizării vizelor exprimată în rezoluția adoptată de parlamentul albanez la 11 martie 2010;

14.  subliniază importanța respectării și protecției drepturilor omului și ale minorităților, ca prioritate majoră;

15.  reamintește că protecția datelor personale trebuie respectată întotdeauna și nu neglijată în mod arbitrar și invită toate autoritățile să legifereze această chestiune și să acționeze în conformitate cu această cerință;

16.  salută progresele făcute în privința sistemului judiciar, dar subliniază că realizarea reformelor este încă la început; consideră că reforma judiciară, incluzând executarea hotărârilor judecătorești, este o condiție necesară pentru evoluția procesului de aderare a Albaniei la UE, și subliniază importanța separației puterilor într-o societate democratică; subliniază că un sistem judiciar transparent, imparțial și eficient, independent de orice presiune sau control politic sau de altă natură, este esențial pentru statul de drept, și solicită adoptarea de urgență, în acest domeniu, a unei strategii cuprinzătoare pe termen lung, care să includă o foaie de parcurs pentru adoptarea legislației necesare și a măsurilor de punere în aplicare; invită opoziția să participe la elaborarea acestuia și să își ofere întregul sprijin pentru reforma sistemului judiciar; subliniază, de asemenea, că sistemul judiciar trebuie să dispună de o finanțare suficientă, care să-i permită să funcționeze eficient pe întreg teritoriul țării; așteaptă, de aceea, cu interes noile inițiative ale Comisiei privind asistența și salută, în acest sens, inaugurarea recentă a Tribunalului pentru infracțiuni deosebit de grave de la Tirana;

17.  salută faptul că Curtea Constituțională a suspendat aplicarea legii lustrației și faptul că această lege este în curs de revizuire; solicită un proces consultativ și un consens mai larg, în special cu Comisia de la Veneția, în cazul în care se va redacta un proiect legislativ nou și subliniază importanța respectării independenței instituțiilor constituționale;

18.  salută măsurile adoptate în vederea combaterii micii corupții, mai ales adoptarea Planului integrat de acțiune anticorupție pentru 2010; constată că lupta împotriva corupției rămâne o provocare politică majoră, că aplicarea legii și trimiterea în judecată sunt încă la un nivel slab și că sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a remedia tipul de situații în care persoane vinovate de corupție beneficiază de impunitate; subliniază necesitatea de a păstra o evidență a cercetărilor și a condamnărilor, inclusiv în cazurile de corupție la nivel înalt, și de a continua implementarea ultimelor recomandări GRECO, în special în ceea ce privește reducerea numărului de funcționari care beneficiază de imunitate; salută faptul că documentele strategice au fost făcute publice, pentru a se putea monitoriza progresele în implementarea acestora; în plus, solicită adoptarea unui cadru legislativ privind transparența totală în finanțarea partidelor politice;

19.  salută planurile de înființare a unui Institut de administrație publică și solicită intensificarea acțiunilor în vederea implementării strategiei de reformă a administrației publice și a asigurării unei aplicări stricte a legii privind funcționarii publici, incluzând un sistem adecvat de management al resurselor umane; atrage atenția asupra riscurilor existente în cazul politizării administrației prin proceduri netransparente de recrutare și prin practica de angajare de personal temporar, care nu este sub incidența legii, și solicită autorităților să elimine aceste practici și să instituie un sistem depolitizat al funcției publice, bazat pe merit, ceea ce ar contribui și la creșterea încrederii cetățenilor în administrația publică;

20.  subliniază importanța crucială a existenței unor mijloace media profesioniste, independente și pluraliste, atât publice, cât și private, acest fapt fiind unul din pilonii democrației; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că progresele sunt minore în ceea ce privește finalizarea cadrului juridic al mass-media; îndeamnă autoritățile să depună toate eforturile în vederea adoptării și aplicării unui cadru juridic aliniat standardelor UE, precum și a asigurării independenței media față de politic și de orice alte interferențe, inclusiv cea a guvernului; este preocupat de presiunile politice exercitate asupra Consiliului Național pentru Radio și Televiziune (CNRT) și invită autoritățile în cauză să îi garanteze independența; solicită adoptarea de măsuri care să asigure transparența în ceea ce privește proprietarii mass-media și finanțarea acestora; își exprimă regretul cu privire la lipsa unor drepturi stabilite legate de muncă în cazul jurnaliștilor, fapt care afectează negativ capacitatea acestora de a-și exercita profesia obiectiv și independent, și îndeamnă autoritățile să adopte măsurile adecvate în vederea remedierii acestei situații: solicită, în special, adoptarea unor legi privind transmisia electronică și modificarea codurilor civile pentru a scoate defăimarea și calomnia în afara domeniului penal; salută lipsa restricțiilor guvernamentale privind accesarea internetului și îndeamnă guvernul să ofere un acces cât mai larg la internet pentru toți cetățenii;

21.  salută instituirea unui cadru legal conceput pentru a aborda și a preveni diferitele forme ale crimei organizate, inclusiv spălarea de bani, traficul de droguri și de ființe umane; ia act de eforturile de combatere a crimei organizate, dar remarcă că sunt necesare acțiuni suplimentare în vederea punerii în aplicare și că trebuie alocate toate resursele umane și financiare necesare pentru a obține rezultate concrete; subliniază importanța anchetării, condamnării și pedepsirii făptașilor; salută decizia de a crea o comisie interinstituțională, prezidată de primul ministru, care să se ocupe de crima organizată și de traficare; subliniază că, date fiind ramificațiile regionale ale crimei organizate, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a intensifica cooperarea polițienească și judiciară cu țările învecinate, inclusiv prin organizarea de patrule mixte de frontieră;

22.  subliniază importanța pe care o acordă organizațiilor societății civile și ia act de micile progrese pe care guvernul le-a realizat în privința consultării acestor organizații cu privire la legi și la reformele în curs; solicită mai multe eforturi în vederea oficializării și a creșterii implicării societății civile în elaborarea politicilor și în monitorizarea implementării și eficacității la toate nivelurile, inclusiv a transparenței organizațiilor societății civile și a finanțării acestora;

23.  subliniază importanța programelor de mobilitate, în special a celor destinate tinerilor, profesorilor și cercetătorilor și consideră că numărul participanților la aceste programe ar trebui să crească; salută, în acest context, inițiativele de a oferi studenților albanezi oportunități de studiu în țările UE;

24.  constată faptul că, deși drepturile sindicale de bază sunt recunoscute în Constituție, activitățile sindicale sunt adesea blocate, iar restricțiile asupra dreptului la grevă a funcționarilor publici și ai celor angajați în domeniul utilităților publice sunt prea mari, comparativ cu standardele internaționale în domeniu; regretă faptul că guvernul albanez a preluat de curând patrimoniul sindicatelor; salută hotărârea Curții Constituționale din 22 aprilie 2010 de a identifica această lege ca fiind neconstituțională și solicită guvernului să restituie imediat patrimoniul; cere guvernului să respecte pe deplin drepturile sindicatelor și să ia toate măsurile legale necesare pentru a se asigura că toți lucrătorii, atât din sectorul public, cât și din cel privat, au dreptul de a adera la sindicate;

25.  salută măsurile adoptate în vederea creșterii participării femeilor la viața publică; consideră însă, că Comitetul de stat pentru oportunități egale nu este încă total operațional iar Legea egalității de gen nu este implementată în cea mai mare parte; din aceste motive, este de opinie că sunt necesare acțiuni susținute pentru a facilita includerea femeilor pe piața muncii și participarea acestora la procesul decizional;

26.  salută reformele realizate în ultimii ani în privința protecției victimelor violenței domestice și ale traficului; recunoaște, cu toate acestea, că reformele sunt inadecvate și că trebuie luate măsuri suplimentare și își exprimă serioasa îngrijorare cu privire la răspândirea violenței domestice și a traficului de femei și copii în scopuri de exploatare sexuală și muncă forțată; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că raportarea unui număr din ce în ce mai mare de incidente în această zonă nu este urmată de o investigație adecvată a poliției sau de ordine de protecție, emise de către tribunale; solicită implementarea deplină a legislației existente în domeniul protecției femeilor și copiilor împotriva tuturor formelor de violență, precum și adoptarea și implementarea unui sistem cuprinzător de protecție și reabilitare, care să includă înregistrarea obligatorie și eficientă a tuturor copiilor și nou-născuților, acordarea unei asistențe juridice, sociale și psihologice gratuite și cât mai complete victimelor, campanii de sensibilizare a opiniei publice, pregătirea adecvată a autorităților de aplicare a legii și crearea de rețele de adăposturi (într-un număr suficient și de o calitate adecvată, capabile să acopere nevoile diferite ale victimelor violenței domestice și ale traficului; invită Comisia să își reafirme sprijinul pentru autoritățile albaneze în aceste chestiuni;

27.  recunoaște progresul făcut în direcția protecției minorităților și că există un cadrul instituțional și legislativ, în cea mai mare parte funcțional, destinat protecției minorităților; constată totuși, că discriminarea continuă să fie o problemă în Albania, mai ales în ceea ce privește categoriile vulnerabile și respectul pentru identitatea de gen și orientarea sexuală, și sunt necesare eforturi mai susținute pentru combaterea ei, inclusiv prin sensibilizarea opiniei publice; ia act cu îngrijorare, în acest sens, de demonstrația anti-homosexuali care a avut loc recent în Albania; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a aborda prioritățile Parteneriatului european în ceea ce privește minoritățile, în special utilizarea limbilor minorităților și legiferarea educației în limbile minorităților și a tratamentului nediscriminatoriu al membrilor tuturor minorităților;

28.  salută modificările Codului penal care au în vedere crimele cu mobil rasist; apreciază în acest sens adoptarea recentă a legii antidiscriminare, redactată împreună cu organizații din societatea civilă, și solicită implementarea ei rapidă și eficientă; salută mai ales înființarea unei poziții de comisar independent pentru protecția împotriva discriminării, cu responsabilități în monitorizarea implementării legii și analiza reclamațiilor; subliniază, în plus, nevoia urgentă de date statistice corecte și fiabile, care sunt esențiale pentru implementarea eficientă a măsurilor anti-discriminare și atrage atenția, în acest sens, asupra importanței realizării recensământului național programat pentru 2011, în conformitate cu standardele recunoscute internațional, asigurând respectul deplin al principiului autoidentificării libere;

29.  solicită eforturi suplimentare în vederea îmbunătățirii situației populației rome, care continuă să trăiască în condiții dificile și să fie discriminată în privința accesului la educație, protecției sociale, serviciilor de sănătate, angajării și a accesului la locuințe adecvate; salută, în acest context, planul de acțiune al guvernului referitor la un deceniu al incluziunii romilor, dar observă că autoritățile și comunitățile locale ar trebui să joace un rol cheie în implementarea acestui plan și să li se aloce un buget adecvat în acest scop; încurajează autoritățile răspunzătoare să pună în aplicare planul de acțiune și să publice rapoarte periodice cu privire la evoluția acesteia;

30.  recunoaște reducerea semnificativă a sărăciei în ultimii ani, ca urmare a unei creșteri mari, reale a PIB; subliniază, totuși, că în pofida progresului economic, o mare parte a populației este încă săracă, și, în consecință, sunt necesare eforturi continue de reducere a sărăciei, mai ales în zonele rurale și cele de munte;

31.  salută progresele realizate în prevenirea torturii și a maltratării, inclusiv în sistemul penitenciar; solicită îmbunătățirea condițiilor de viață din închisori, pentru a le aduce la un standard compatibil cu demnitatea umană și combaterea nivelului ridicat al corupției din cadrul serviciilor penitenciare; subliniază că trebuie să se facă progrese pe linia îmbunătățirii condițiilor de detenție, în urma recomandărilor făcute în acest sens în 2008 de către Comisia europeană pentru prevenirea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante (CPT), și reamintește concluziile Ombudsmanului conform cărora condițiile de detenție sunt sub standardele naționale și internaționale ale drepturilor omului aplicabile detenției prizonierilor și sunt necesare eforturi pentru a combate nivelul ridicat al corupției din cadrul serviciilor penitenciare;

32.  subliniază că majoritatea tribunalelor nu verifică din oficiu încadrările juridice pentru pacienții cu afecțiuni psihiatrice, împiedicând astfel acei pacienți care au fost spitalizați fără voința lor să fie văzuți de către judecător; reamintește hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Dybeku / Albania și solicită o asigurare că deținuții care suferă de boli mintale nu vor fi puși în același loc cu cei care nu suferă de acest tip de boli;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la plasarea inutilă în orfelinate a copiilor datorită sărăciei și la consecințele pe termen lung și tratamentul discriminatoriu al orfanilor adulți în ceea ce privește accesul egal la facilitățile sociale, cum ar fi locuința;

34.  recunoaște că relațiile bune pe care le are Albania cu vecinii săi reprezintă o contribuție esențială la stabilitatea regională și salută recenta evoluție pozitivă a relațiilor dintre Albania și Serbia, precum și participarea sa activă la inițiativele regionale cum ar fi Procesul de cooperare sud-est european, Consiliul de cooperare regională, Comunitatea energetică și Acordul de Liber Schimb Central European (CEFTA), Observatorul transporturilor din Europa de Sud-Est, precum și la negocierile pentru instituirea unui Tratat privind comunitatea transporturilor; subliniază că, pentru rezolvarea unor probleme cum ar fi traficul de ființe umane, este esențială cooperarea regională transfrontalieră;

35.  ia act cu satisfacție de inițiativele Albaniei în direcția eliminării vizelor pentru țările învecinate, ceea ce reprezintă o evoluție pozitivă care facilitează contactele interpersonale și încurajează reconcilierea la nivel regional; consideră că astfel de inițiative ar trebui luate în paralel cu un proces de liberalizare a vizelor care să implice țările Schengen și țările din Balcanii de Vest;

36.  felicită Albania pentru creșterea economică înregistrată chiar și în perioada de recesiune globală; atrage totuși atenția asupra economiei informale, a ratei ridicate a șomajului și a fluctuațiilor pieței muncii, care determină nesiguranța locurilor de muncă și subminează drepturile lucrătorilor; constată, de asemenea, creșterea datoriei publice și a celei fiscale a acestei țări;

37.  speră ca Instrumentul de asistență pentru preaderare (IAP) să contribuie la îmbunătățirea situației economice a Albaniei; constată, cu toate acestea, că programele de finanțare IAP trebuie însoțite de un sistem eficient de evaluare;

38.  consideră că Albania trebuie să continue să depună eforturi în vederea implementării politicilor economice necesare pentru asigurarea unei creșteri economice sustenabile, a protecției mediului și creării de noi locuri de muncă; subliniază importanța menținerii unei stabilități macroeconomice;

39.  observă că s-au realizat puține progrese în ceea ce privește consolidarea drepturilor de proprietate, obstrucționându-se astfel dezvoltarea unei piețe funciare funcționale; subliniază că procesul de înregistrare a proprietăților, inventarul teritoriilor statului și eventualele compensații nu sunt încă suficient de transparente și trebuie finalizate în mod corect, fără discriminarea minorităților; solicită intensificarea eforturilor în privința înregistrării proprietăților imobiliare, a restituirii proprietăților, a legalizării construcțiilor ilegale și a compensațiilor;

40.  salută eforturile autorităților albaneze de a ameliora climatul de afaceri prin simplificarea procedurilor de înregistrare a societăților și de obținere a autorizațiilor și a permiselor; subliniază, cu toate acestea, că sunt în continuare necesare îmbunătățiri, întrucât climatul de afaceri din Albania este încă considerat ca unul dintre cele mai nefavorabile din Balcanii de Vest; solicită autorităților să remedieze o serie de deficiențe, cum ar fi cele legate de procedurile de achiziționare a terenurilor și a titlurilor de proprietate, executarea contractelor, administrație publică slabă și nivelul ridicat al corupției;

41.  subliniază - având în vedere faptul că o proporție semnificativă din economia Albaniei se bazează pe fondurile trimise de emigranții din țările vecine - necesitatea unor eforturi susținute în materie de politici publice și investiții pentru a moderniza infrastructura în domeniile esențiale pentru o dezvoltare economică sustenabilă și pentru coeziunea socială, printre care educația, sănătatea, justiția, transportul și agricultura;

42.  subliniază faptul că trebuie acordată o atenție specială asigurării securității aprovizionării cu energie și a diversificării surselor de energie, precum și creșterii eficienței energetice, și reafirmă necesitatea progresului în direcția aplicării legii din 2005 privind eficiența energetică; atrage în mod deosebit atenția asupra potențialului considerabil al Albaniei în privința surselor de energie regenerabilă și solicită intensificarea eforturilor de dezvoltare a acestora, ținând seama de faptul că marea parte a sistemului național de furnizare de energie este în curs de dezvoltare; salută, în acest sens, noile proiecte în sectorul hidroenergetic și solicită mai multe eforturi în direcția dezvoltării proiectelor de energie solară și eoliană; reamintește că investițiile în energia provenind din surse regenerabile creează oportunități de creștere economică și de angajare a forței de muncă, la nivel local și regional;

43.  subliniază, în legătură cu proiectul de construcție a unei centrale nucleare în Albania anunțat în 2007, importanța crucială a siguranței nucleare și a protecției împotriva radiațiilor; remarcă, în acest sens, faptul că Albania nu a semnat Convenția privind siguranța nucleară și Convenția comună privind gestionarea în siguranță a combustibilului uzat și privind gestionarea în siguranță a deșeurilor radioactive;

44.  îndeamnă guvernul albanez să dezvolte surse de energie regenerabilă, să îmbunătățească implementarea politicii de gestionare a deșeurilor și să dezvolte în continuare turismul sustenabil din punct de vedere ecologic, în scopul conservării frumosului patrimoniu natural și arhitectonic al țării;

45.  își exprimă îngrijorarea cu privire la starea precară a transportului public, în special a căilor ferate; solicită guvernului albanez să folosească integral fondurile IPA pentru a dezvolta, actualiza și moderniza rețeaua de cale ferată și pentru a îmbunătăți legăturile cu țările învecinate, atât cele pentru transportul de călători, cât și cele pentru transportul de marfă;

46.  solicită progrese suplimentare în protecția mediului, atât în zonele urbane cât și în cele rurale, implementarea integrală a legislației de mediu, precum și consolidarea cooperării regionale cu scopul de a promova sustenabilitatea ecologică; salută în acest sens acordul privind protecția și dezvoltarea durabilă a Parcului Prespa, semnat între Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Grecia, alături de Comisie;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Albaniei.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 1. (2) JO L 334, 19.12.2007, p. 84.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la situația din Kârgâzstan

P7_TA(2010)0283 RC-B7-0419/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Kârgâzstan și Asia Centrală și, în special, cele din 12 mai 2005 și din 6 mai 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind o strategie a Uniunii Europene pentru Asia Centrală(1),

–  având în vedere Programul UE de prevenire a conflictelor violente, adoptat de Consiliul European în 2001 la Göteborg,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante Catherine Ashton privind noile confruntări din Kârgâzstan din 11 iunie 2010 și referendumul constituțional din 28 iunie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului pentru Afaceri Externe din 14 iunie 2010,

–  având în vedere declarația comună privind situația din Kârgâzstan, emisă la 16 iunie 2010 de Trimisul special al președintelui în exercițiu al OSCE, Reprezentantul special al ONU și Reprezentantul special al UE în Kârgâzstan,

–  având în vedere Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată la reuniunea Consiliului European din 21-22 iunie 2007,

–  având în vedere Raportul comun din 14 iunie 2010 al Consiliului și Comisiei privind progresele înregistrate în aplicarea strategiei UE pentru Asia Centrală, prezentat Consiliului European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Kârgâzstan, care a intrat în vigoare în 1999,

–  având în vedere Documentul de strategie regională al Comunității Europene privind asistența acordată Asiei Centrale în perioada 2007-2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 11 iunie 2010, în orașele din sudul Kârgâzstanului, Osh și Jalal-Abad, au izbucnit confruntări violente, care au continuat, intensificându-se, până la 14 iunie 2010, sute de persoane armate invadând străzile orașului, ucigând civili și incendiind magazine și alegându-și victimele pe bază etnică;

B.  întrucât, conform autorităților kârgâze, aproximativ 300 de persoane și-au pierdut viața în aceste conflicte, însă există temeri, exprimate inclusiv de către șeful guvernului interimar, Rosa Otunbayeva, că cifra reală este mult mai ridicată; întrucât mai mult de 2 000 de persoane au fost rănite sau internate în spital și multe alte persoane sunt date dispărute;

C.  întrucât se estimează că, datorită violențelor, 300 000 de persoane au fost strămutate în interiorul țării și că alte 100 000 de persoane s-au refugiat în Uzbekistanul vecin; întrucât guvernul de la Tașkent a oferit, cu ajutorul organizațiilor internaționale, asistență umanitară refugiaților, însă și-a închis frontiera cu Kârgâzstanul la 14 iunie 2010, invocând incapacitatea sa de a primi mai multe persoane;

D.  întrucât guvernul interimar a declarat stare de urgență în regiune, iar forțele de ordine au fost incapabile să preia controlul; întrucât apelurile lansate de către Președinta interimară Rosa Otunbayeva Președintelui rus Medvedev și Organizației Tratatului de Securitate Colectivă de acordare a unei asistențe militare pentru restabilirea ordinei au primit răspunsuri negative; întrucât a fost adresată OSCE o cerere de trimitere a unei forțe de ordine internaționale, iar această cerere este, în prezent, analizată;

E.  întrucât UE este clar interesată ca Kârgâzstan să fie un teritoriu pașnic, democratic și prosper din punct de vedere economic; întrucât UE s-a angajat, în special prin Strategia sa privind Asia Centrală, să fie un partener al țărilor din această regiune; întrucât, în momentul de față, este nevoie urgentă de un angajament internațional mai important, iar reacția UE va influența credibilitatea sa ca partener;

F.  întrucât Comisia Europeană a alocat 5 milioane de euro pentru sprijin medical de urgență, ajutor umanitar, produse nealimentare, protecție și asistență psihologică pentru persoanele afectate de criză; întrucât această inițiativă ar trebui raportată la apelul de urgență al ONU pentru strângerea a 71 de milioane de dolari pentru ajutor de urgență;

G.  întrucât UE, prin intermediul Programului de la Göteborg, adoptat în 2001, și alte documente ulterioare, recunoaște importanța prevenirii conflictelor, iar situația actuală din Kârgâzstan impune necesitatea transformării analizei teoretice în acțiune concretă;

H.  întrucât rezultatele referendumului care s-a desfășurat, în condiții destul de pașnice, la 27 iunie 2010 și la care s-a înregistrat o înaltă rată de participare la vot, au indicat că mai mult de 90% din votanți sunt în favoarea unei noi constituții care să echilibreze competențele prezidențiale și parlamentare, a confirmării Rosei Otunbayeva în calitate de Președinte interimar până la 31 decembrie 2011 și a dizolvării Curții constituționale; întrucât alegerile parlamentare sunt planificate să aibă loc la 10 octombrie 2010;

I.  întrucât țările din Asia Centrală se confruntă cu o serie de provocări comune, precum sărăcia și amenințările grave la adresa siguranței persoanelor, precum și cu necesitatea de a consolida democrația, buna guvernare și statul de drept; întrucât este necesar să se restaureze și să se consolideze cooperarea regională în vederea dezvoltării unei abordări comune a problemelor și a provocărilor din această regiune; întrucât trebuie să se urmărească găsirea unei abordări mai integrate din partea actorilor regionali și internaționali a problemelor și provocărilor cu care se confruntă această regiune;

J.  întrucât UE trebuie să își respecte întotdeauna angajamentul de a integra drepturile omului, democrația și statul de drept în acordurile sale cu țări terțe și să promoveze reformele democratice prin intermediul unor politici coerente menite să îi consolideze credibilitatea în calitate de actor regional,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la confruntările tragice și violente care au izbucnit în sudul Kârgâzstanului și prezintă condoleanțele sale familiilor tuturor victimelor;

2.  condamnă actele recente de violență din sudul Kârgâzstanului; deplânge pierderea de vieți omenești și își exprimă speranța că poate fi găsită o soluție pașnică pentru conflictul din Kârgâzstan, pe baza unor principii democratice, a statului de drept și a respectării drepturilor omului;

3.  invită guvernul interimar să desfășoare o investigație credibilă, imparțială și independentă a actelor de violență, cu eventuala asistență a actorilor internaționali, în vederea aducerii criminalilor în fața justiției;

4.  invită autoritățile interimare să depună toate eforturile pentru a aduce situația la normal și să creeze toate condițiile necesare întoarcerii voluntare, sigure și demne acasă a persoanelor refugiate și a persoanelor strămutate în interiorul țării; îndeamnă autoritățile locale să adopte măsuri eficace de instaurare a unui climat de încredere și să demareze un dialog veritabil cu toate comunitățile etnice care trăiesc în sudul Kârgâzstanului, în vederea dezvoltării unui proces de reconciliere credibil;

5.  solicită, în acest context, Comisiei să consolideze asistența umanitară, în cooperare cu organizațiile internaționale și să demareze programe pe termen scurt și mediu de reconstrucție a caselor distruse și de înlocuire a bunurilor pierdute, precum și proiecte de reabilitare în colaborare cu autoritățile kârgâze și cu alți donatori în vederea creării unor condiții favorabile pentru întoarcerea persoanelor refugiate și a persoanelor strămutate în interiorul țării; atrage atenția, în acest sens, asupra importanței proiectelor de dezvoltare locală;

6.  atrage atenția asupra necesității unui efort internațional substanțial de sprijin în vederea reconstrucției, stabilizării și reconcilierii din sudul Kârgâzstanului și a oportunității de a pune bazele pentru aceste eforturi oferite de reuniunea programată a donatorilor din Bishkek, la 27 iulie 2010;

7.  subliniază că sprijinul umanitar trebuie însoțit de eforturi de stabilizare a situației și de reducere și prevenire a riscului important de noi violențe, care reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității și în alte părți ale Văii Ferghana, care se întinde în Uzbekistan, Kârgâzstan și Tadjikistan;

8.  solicită o creștere substanțială a ajutorului umanitar al UE destinat persoanelor afectate de recenta violență din sudul Kârgâzstanului, precum și utilizarea cuprinzătoare a Instrumentului pentru stabilitate;

9.  consideră că un nou nivel al implicării UE în sudul Kârgâzstanului va fi necesar, de asemenea, pe termen lung; își reiterează apelul către Comisie de a pregăti propuneri pentru o realocare a fondurilor în conformitate cu Instrumentul pentru cooperarea pentru dezvoltare, menită să aducă UE într-o poziție mai favorabilă care să-i permită să adopte o reacție susținută la noua situație în Kârgâzstan; subliniază că plasarea accentului pe securitatea umană este esențială în politica UE privind Asia Centrală;

10.  invită Vicepreședinta/Înalta Reprezentantă și statele membre să sprijine și să contribuie în mod activ la desfășurarea promptă a unei misiuni de forțe de ordine a OSCE în scopul prevenirii răbufnirii unor noi violențe, al stabilizării situației din orașele afectate de conflicte, al protejării victimelor și a persoanelor celor mai vulnerabile, precum și în scopul facilitării întoarcerii persoanelor refugiate și a celor strămutate în interiorul țării;

11.  ia act de desfășurarea în condiții destul de pașnice a referendumului constituțional organizat în Kârgâzstan la 27 iunie 2010; subliniază că revenirea la ordinea constituțională și la statul de drept este esențială în ceea ce privește stabilizarea pe termen lung a situației din țară; subliniază că următoarele alegeri parlamentare (programate provizoriu pentru octombrie 2010) ar trebui să ofere baza constituțională pentru un guvern care să beneficieze atât de o legitimitate solidă, cât și de sprijinul larg al populației; solicită, prin urmare, autorităților din Kârgâzstan, să ia măsuri imediate și hotărâte pentru a remedia la timp deficiențele semnificative identificate de OSCE/BIDDO înaintea alegerilor parlamentare care vor urma; așteaptă cu interes stabilirea unor legături interparlamentare puternice cu viitorul parlament din Kârgâzstan;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la raporturile privind arestarea unor apărători ai drepturilor omului din Kârgâzstan și solicită eliberarea lor imediată; invită autoritățile kârgâze să ia toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că apărătorii drepturilor omului își pot desfășura munca de promovare și de protecție a drepturilor omului fără opreliști;

13.  subliniază interesul comun și responsabilitatea comună a Kârgâzstanului, a vecinilor săi, Rusia, China, UE, SUA, OSCE și restul comunității internaționale în prevenirea destabilizării, și invită toți factorii implicați să identifice sinergiile;

14.  își exprimă îngrijorarea față de dificultățile procesului de democratizare din Kârgâzstan, care par să își aibă originea în poziția slabă a guvernului interimar din Kârgâzstan și forța rețelelor criminale din țară, inclusiv a traficanților de droguri din sudul Kârgâzstanului;

15.  consideră că întemeierea unui sistem politic care permite reprezentarea unor interese diferite și arbitrajul este fundamental pentru a reduce tensiunile și a evita izbucnirea unor noi violențe, iar UE și statele membre ale acesteia trebuie să sprijine în mod activ democratizarea și să depună eforturi pentru a reduce diferențele dintre atitudinile actorilor internaționali, astfel încât să îmbunătățească perspectivele procesului de reformă din Kârgâzstan;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, guvernului interimar al Kârgâzstanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al OSCE, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 49.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la o abordare bazată pe drepturi în contextul acțiunilor UE împotriva HIV/SIDA

P7_TA(2010)0284 RC-B7-0412/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere cea de-a XVIII-a Conferință internațională privind SIDA: „Aici și acum”, care se va desfășura la Viena între 18 și 23 iulie 2010,

–  având în vedere Declarația ONU de angajament privind HIV/SIDA, intitulată „O acțiune mondială în fața unei crize mondiale” și adoptată de Adunarea Generală a ONU din 27 iunie 2001, în cea de-a 26-a sesiune specială,

–  având în vedere reuniunea la nivel înalt cu privire la HIV/SIDA din 2 iunie 2006 din cadrul sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU (UNGASS) și declarația politică adoptată cu ocazia acelei reuniuni,

–  având în vedere Orientările internaționale din 2006 ale ONUSIDA privind HIV/SIDA și drepturile omului elaborat cu ocazia celei de a doua Conferințe internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului de la Geneva din 23-25 septembrie 1996 și a celei de a treia Conferințe internaționale privind HIV/SIDA și drepturile omului de la Geneva din 25-26 iulie 2002,

–  având în vedere raportul OMS, intitulat „Către un acces universal: intensificarea intervențiilor prioritare HIV/SIDA în sectorul sănătății”,

–  având în vedere Declarația de la Abuja din 27 aprilie 2001 privind HIV/SIDA, tuberculoza și alte boli infecțioase similare, precum și Poziția comună a Africii la reuniunea la nivel înalt a UNGASS din 2006 și Apelul pentru acțiune accelerată în vederea accesului universal la serviciile pentru HIV și SIDA, tuberculoză și malarie în Africa, semnat de Uniunea Africană la Abuja la 4 mai 2006,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 intitulată „HIV/SIDA: Este timpul să trecem la fapte”, Rezoluția din 24 aprilie 2007 privind combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările învecinate, 2006-2009 și Rezoluția din 20 noiembrie 2008 referitoare la HIV/SIDA: diagnosticarea și tratamentul în fază timpurie,

–  având în vedere concluziile Consiliului din noiembrie 2009 privind progresele înregistrate de Programul european de acțiune privind combaterea HIV/SIDA, a malariei și a tuberculozei prin acțiuni externe (2007-2011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei „Combaterea HIV/SIDA în Uniunea Europeană și în țările vecine” și strategia pentru combaterea HIV/SIDA în UE și în țările vecine în 2009-2013,

–  având în vedere raportul UNAIDS din 2009 privind epidemia mondială de SIDA,

–  având în vedere cadrul de rezultate 2009-2011 al UNAIDS,

–  având în vedere Raportul ONU din 2010 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât numărul persoanelor seropozitive continuă să crească, iar estimările arată că, la nivel mondial, 33,4 milioane de persoane sunt infectate cu HIV/SIDA, dintre care, lucru foarte îngrijorător, 2,7 milioane au fost infectate în 2008, ceea ce înseamnă că HIV/SIDA constituie o urgență la nivel mondial, care impune o reacție excepțională și cuprinzătoare la nivel global;

B.  întrucât HIV/SIDA rămâne una dintre cauzele principale de decese la nivel mondial, reprezentând două milioane de decese în 2008, și se estimează că va continua să fie o cauză majoră de decese premature la nivel mondial în următoarele decenii;

C.  întrucât, până la sfârșitul lui 2009, s-a estimat că 5 milioane de persoane din țările cu venituri mici și medii au primit tratament antiretroviral - o creștere de 10 ori în cinci ani, fără precedent în istoria sănătății publice;

D.  întrucât numărul de persoane nou-infectate continuă să crească cu o rată mai mare decât gradul de răspândire a tratamentului, două treimi dintre persoanele care aveau nevoie de tratament nebeneficiind de acesta în 2009, ceea ce înseamnă că 10 milioane de oameni nu au avut acces la tratamentul eficient care le era necesar;

E.  întrucât Africa Subsahariană rămâne regiunea cea mai afectată, cu 22,4 milioane de persoane infectate cu HIV/SIDA, 71% din noile cazuri de infectare fiind înregistrate în 2008;

F.  întrucât există dovezi concludente că măsurile de prevenirea HIV/SIDA constituie un mijloc eficace de a reduce numărul infectărilor;

G.  întrucât există deficiențe majore de planificare în ceea ce privește implicarea persoanelor care suferă de HIV/SIDA în activități preventive - în special în cele destinate tocmai acestei categorii de persoane - și în ceea ce privește eforturile de a reduce stigmatizarea și discriminarea;

H.  întrucât femeile și tinerele reprezintă în continuare un grup afectat în mod disproporționat de HIV/SIDA, femeile reprezentând aproximativ 60% din cazurile de infecție cu HIV/SIDA în Africa Subsahariană și din cazurile de HIV/SIDA în general, iar HIV/SIDA continuă să fie principala cauză a mortalității și îmbolnăvirii în rândul femeilor la vârsta de reproducere;

I.  întrucât actualele opțiuni de prevenire a HIV nu sunt suficiente pentru a proteja femeile, iar metodele preventive precum prezervativele și abstinența nu sunt opțiuni realiste pentru multe femei, în special cele măritate, care vor să aibă copii sau care sunt expuse riscului de violență sexuală; întrucât un vaccin sau un microbicid sigur și eficient ar putea oferi femeilor o nouă modalitate importantă de a se proteja de HIV fără a-și limita posibilitățile reproductive;

J.  întrucât există din ce în ce mai multe dovezi care atestă rata în creștere a infectărilor și a riscurilor în populațiile cheie, printre care lucrătorii în domeniul sexului, persoanele „transgender”, bărbații care au raporturi sexuale cu alți bărbați, deținuții, utilizatorii de droguri injectabile, populațiile de migranți, refugiații și lucrătorii mobili din aproape toate regiunile, precum și în țările cu epidemii generalizate, și întrucât există deficiențe comune în a prioritiza și a finanța programele de prevenire HIV/SIDA pentru aceste populații;

K.  întrucât, din cauza stigmatului asociat HIV/SIDA, aproximativ 30% din persoanele infectate cu HIV din UE nu sunt conștiente de faptul că sunt seropozitive, iar studiile sugerează că infecția nediagnosticată facilitează transmiterea constantă a HIV și mărește probabilitatea deceselor premature în rândul persoanelor seropozitive;

L.  întrucât, conform raportului OMS, intitulat „Către un acces universal: intensificarea intervențiilor prioritare HIV/SIDA în sectorul sănătății”, se estimează că nivelul de acoperire al tratamentului antiretroviral este de doar 23% în Europa și în Asia Centrală, nivel considerat precar, având în vedere situația din Rusia și Ucraina;

M.  întrucât comportamentul homosexual este încă foarte stigmatizat, în special în Africa Subsahariană, unde 31 de țări consideră o infracțiune relațiile homosexuale între adulți care consimt, patru țări sancționează această infracțiune cu pedeapsa capitală, iar altele prevăd sancțiuni penale care depășesc 10 de ani de închisoare, și întrucât această stigmatizare împiedică munca de prevenire a infectării cu HIV/SIDA;

N.  întrucât incriminarea penală a utilizatorilor de droguri ilegale în numeroase țări împiedică accesul acestora la servicii de prevenire, de tratament, de îngrijire și sprijin legate de HIV/SIDA, și conduce la transmiterea bolii prin utilizarea de droguri injectabile;

O.  întrucât un număr de 106 țări afirmă că încă aplică legi și politici care prezintă obstacole semnificative în calea unor soluții eficiente la problema HIV/SIDA;

P.  întrucât un se estimează că 17,5 milioane de copii și-au pierdut unul sau ambii părinți din cauza HIV/SIDA în 2008 - intre care marea majoritate locuiesc în Africa Subsahariană - și suferă adesea de stigmatizare și discriminare, fiindu-le refuzat accesul la servicii de bază, cum ar fi educația și adăpostul, situație care le mărește vulnerabilitatea la infectarea cu HIV/SIDA;

Q.  întrucât nu s-a acordat atenția cuvenită relației dintre HIV/SIDA și dizabilități, deși în rândul tuturor populațiilor-cheie persoanele cu dizabilități prezintă un risc mai ridicat de expunere la HIV/SIDA și se confruntă cu dificultăți în accesul la serviciile de prevenire, tratament și îngrijire;

R.  întrucât o abordare centrată pe drepturi a reacției la problema HIV/SIDA este esențială pentru a contribui la stoparea epidemiei,

1.  reafirmă că accesul la îngrijiri medicale face parte din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar guvernele au datoria de a-și îndeplini obligațiile furnizând tuturor servicii de sănătate publică;

2.  consideră, în același timp, că UE trebuie să acorde o prioritate ridicată protejării și promovării apărătorilor drepturilor omului din interiorul și din afara UE, inclusiv celor care își focalizează activitatea în principal asupra educării comunităților cu privire la HIV/SIDA; solicită, în acest sens, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate să se asigure că toate acțiunile și măsurile concrete prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului sunt implementate adecvat, respectând reprezentanții societății civile care acționează în domeniul HIV/SIDA;

3.  solicită Comisiei și Consiliului să își îndeplinească angajamentele și să își intensifice eforturile de a aborda problema HIV/SIDA ca o prioritate de sănătate publică la nivel mondial, acordând un loc central drepturilor omului în prevenirea și tratamentul acestei boli și în îngrijirea și asistența acordată persoanelor afectate, inclusiv în cadrul programelor UE de cooperare pentru dezvoltare;

4.  solicită Comisiei și Consiliului să promoveze acțiuni de dezincriminare penală a transmisiei și expunerii neintenționate la HIV/SIDA(1), inclusiv prin încurajarea recunoașterii HIV/SIDA ca dizabilitate în sensul legislației actuale și viitoare privind nediscriminarea;

5.  solicită țărilor baltice, Rusiei și Ucrainei să implementeze politici pentru combaterea fermă a HIV/SIDA pe teritoriul lor;

6.  solicită Comisiei și Consiliul să promoveze cele mai bune practici și politici în cadrul dialogului politic la nivel național și internațional, cu privire la reacții centrate pe drepturi la problema HIV/SIDA:

7.  solicită Comisiei și statelor membre să abordeze în special nevoile femeilor în contextul prevenirii, tratamentului și îngrijirii în cazul HIV/SIDA, ca măsuri esențiale pentru încetinirea epidemiei, în special prin extinderea accesului la programele de îngrijiri medicale în domeniul sănătății sexuale și reproductive, testarea HIV/SIDA și serviciile de consiliere și prevenire fiind integrate pe deplin în acestea, precum și prin schimbarea factorilor socioeconomici subiacenți care sporesc riscul de infectare cu HIV/SIDA, cum ar fi inegalitățile dintre femei și bărbați, sărăcia, lipsa oportunităților economice și educaționale, lipsa protecției juridice și a protecției drepturilor omului;

8.  solicită UE și statelor membre să aloce în mod just și flexibil fonduri pentru cercetarea în sectorul noilor tehnologii preventive, incluzând vaccinurile și microbicidele;

9.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că jumătate din numărul noilor infecții cu HIV apare în rândul copiilor și al tinerilor; solicită, de aceea, Comisiei și statelor membre să ia în considerare nevoile copiilor și ale tinerilor în materie de prevenire, tratament, îngrijiri și asistență în cazul HIV/SIDA, și să asigure accesul acestora la serviciile legate de HIV/SIDA, în special diagnosticarea din timp a copiilor, preparate antiretrovirale adecvate și accesibile, asistență psihosocială, protecție socială și protecție juridică;

10.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine participarea persoanelor cu handicap la acțiunile întreprinse împotriva HIV/SIDA și integrarea respectării drepturilor omului în planurile și politicile strategice naționale referitoare la HIV/SIDA, pentru a garanta că aceste persoane au acces la servicii HIV/SIDA care să fie adaptate nevoilor lor și echivalente cu serviciile disponibile pentru alte comunități;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine programele de reducere a efectelor negative pentru prizonieri și pentru utilizatorii de droguri injectabile;

12.  invită Comisia și Consiliul să îndemne țările cel mai afectate de HIV si SIDA să pună bazele unor cadre naționale de politică împotriva HIV coordonate, transparente și responsabile, care să garanteze eficiența măsurilor de prevenire și îngrijire în caz de îmbolnăvire cu HIV; în acest context, solicită Comisiei să sprijine guvernele naționale și să coimplice societatea civilă pentru a ameliora, în cadrul reacției la nivel național la problema HIV/SIDA, audiența redusă a programelor care vizează reducerea stigmatizării și a discriminării și creșterea accesului la justiție;

13.  solicită Comisiei și Consiliului să lucreze cu UNAIDS și cu alți parteneri pentru a îmbunătăți indicatorii folosiți pentru măsurarea progreselor și pentru schimbul de cunoștințe la nivel global și național, precum și la nivelul programelor, în ceea ce privește reducerea stigmatizării și discriminării, inclusiv indicatorii specifici pentru populații-cheie, pentru aspectele legate de drepturile omului ale infectării cu HIV și pentru mecanismele de protecție la nivel internațional;

14.  solicită Comisiei și Consiliului să sprijine activitatea recent înființatei Comisii mondiale pentru HIV și drept, pentru a asigura funcționalitatea legislației în sensul combaterii efective a HIV/SIDA;

15.  solicită Comisiei și Consiliului să invite Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să adune dovezi suplimentare cu privire la situația din perspectiva drepturilor omului a persoanelor seropozitive și a altor populații-cheie din Europa dintr-o perspectivă de gen, ținând seama, în special, de vulnerabilitatea acestora la discriminarea multiplă și transsectorială;

16.  invită toate statele membre și Comisia să aloce cel puțin 20% din finanțarea destinată dezvoltării pentru asistența sanitară de bază și educație, să crească contribuțiile la Fondul mondial de luptă împotriva SIDA, tuberculozei și malariei și să mărească finanțarea pentru alte programe destinate consolidării sistemelor de sănătate și a sistemelor comunitare; solicită, de asemenea, țărilor în curs de dezvoltare să acorde prioritate cheltuielilor pentru sănătate în general și combaterii HIV/SIDA în special; solicită Comisiei să acorde stimulente țărilor partenere pentru a încuraja prioritizarea sănătății ca sector cheie în documentele de strategie de țară;

17.  solicită statelor membre și Comisiei să pună capăt reducerii îngrijorătoare a finanțării pentru promovarea sănătății și drepturilor sexuale și reproductive în țările în curs de dezvoltare și să sprijine politicile privind tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală și furnizarea de produse destinate sănătății reproductive, precum medicamente esențiale pentru supraviețuire și contraceptive, inclusiv prezervative;

18.  solicită UE să continue să acționeze, pe lângă sprijinul bugetar, printr-o combinație de instrumente financiare la nivel mondial și național, precum și prin organizații și mecanisme relevante, care și-au demonstrat eficiența în ceea ce privește abordarea din perspectiva drepturilor omului a HIV/SIDA, în special organizații ale societății civile și organizații ale comunităților;

19.  invită Comisia, statele membre și comunitatea internațională să adopte o legislație care asigure accesul la medicamente eficiente și accesibile împotriva HIV, inclusiv antiretrovirale și alte medicamente sigure și eficiente, la diagnosticare și la tehnologiile de îngrijire preventivă, curativă și paliativă a infecției cu HIV, precum și a infecțiilor și condițiilor asociate;

20.  critică acordurile comerciale bilaterale și regionale care includ dispoziții care depășesc cadrul stabilit prin Acordul TRIPS al OMC („TRIPS-plus”), atenuând astfel, dacă nu chiar limitând, garanțiile stabilite de Declarația de la Doha din 2001 privind TRIPS, care afirmă primatul sănătății asupra intereselor comerciale; subliniază responsabilitatea acelor țări care fac presiuni asupra țărilor în curs de dezvoltare să semneze astfel de acorduri de liber schimb;

21.  subliniază că autorizațiile obligatorii și prețurile diferențiate nu au soluționat problema pe deplin și solicită Comisiei să propună noi soluții pentru a garanta un acces real la tratamente împotriva HIV/SIDA la prețuri abordabile;

22.  recomandă adoptarea de către Grupul de lucru pentru drepturile omului al Consiliului a Instrumentelor operaționale pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transsexuale și solicită Consiliului și Comisiei să pună în aplicare recomandările acestuia;

23.  solicită acelor instituții care, în domeniul lor de competențe, elaborează rapoarte anuale privind situația drepturilor omului, să se concentreze în acestea rapoarte și asupra aspectelor HIV/SIDA din perspectiva drepturilor omului, astfel încât să fie aduse în atenție și problemele persoanelor infectate cu HIV și ale celor vulnerabile în fața infectării;

24.  solicită Comisiei și statelor membre să-și reafirme sprijinul pentru punctul 16 din concluziile Consiliului din noiembrie 2009 privind Programul de acțiune: să inițieze un proces consultativ la scară largă cu statele membre și cu alți actori pentru a pregăti un program european de acțiune în vederea combaterii HIV/SIDA, a malariei și a tuberculozei prin Acțiunea externă pentru 2012 și pentru perioada ulterioară; le solicită, de asemenea, să facă toate eforturile pentru a înființa o echipă de acțiune a UE, ca mijloc de a reuni acțiunile Comisiei și ale statelor membre în stabilirea domeniilor prioritare;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Programului Comun al Organizației Națiunilor Unite privind HIV/SIDA, Organizației Mondiale a Sănătății și organizatorilor celei de-a XVIII-a Conferințe internaționale privind SIDA.

(1) În conformitate cu Sinteza politică privind incriminarea transmiterii HIV, guvernele ar trebui să limiteze punerea sub acuzare la cazurile de transmitere intenționată, adică cele în care o persoană știe că este seropozitivă, acționează deliberat pentru a transmite HIV și reușește să-l transmită. (2) Promovarea și luarea în considerare a sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor persoanelor infectate cu HIV/SIDA este un element cheie al abordării bazate de drepturi a problemei HIV. O astfel de abordare ar trebui să reflecte dreptul persoanelor infectate cu HIV/SIDA de a avea o viață sexuală satisfăcătoare și să respecte opțiunile și dorințele legate de fertilitate ale seropozitivilor.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la intrarea în vigoare a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM) și rolul UE

P7_TA(2010)0285 RC-B7-0413/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția privind munițiile cu dispersie (CCM) adoptată de 107 țări la conferința diplomatică organizată la Dublin, în perioada 19-30 mai 2008,

–  având în vedere mesajul din 30 mai 2008 al Secretarului General al ONU, care a încurajat statele să semneze și să ratifice fără întârziere acest acord important și-a manifestat dorința de a asista la intrarea acestuia cât mai curând în vigoare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2008 referitoare la Convenția privind munițiile cu dispersie(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate și a politicii comune de securitate și apărare(2),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât CCM a fost deschisă spre semnare începând cu 3 decembrie 2008, mai întâi la Oslo, iar ulterior, la sediul ONU din New York, și va intra în vigoare în prima zi a celei de a șasea luni după cea de a treizecea ratificare, și anume la 1 august 2010;

B.  întrucât CCM definește munițiile cu dispersie ca muniții concepute pentru a împrăștia sau elibera submnumiții explozive, fiecare cântărind mai puțin de 20 de kilograme, și include aceste submuniții explozive;

C.  întrucât CCM va interzice utilizarea, producerea, stocarea și transferul munițiilor cu dispersie ca o categorie de armament;

D.  întrucât CCM va solicita statelor părți să distrugă stocurile de asemenea arme;

E.  întrucât CCM va stabili un nou standard umanitar pentru asistența acordată victimelor și va solicita statelor în cauză să îndepărteze resturile de muniții cu dispersie neexplodate, rămase în urma conflictelor;

F.  întrucât munițiile cu dispersie prezintă riscuri grave pentru populația civilă atunci când sunt utilizate în apropierea zonelor populate, din cauza cunoscutului lor efect letal accentuat, și întrucât în contexte post-conflict utilizarea acestor muniții a provocat numeroase răni grave civililor și moartea a numeroși dintre aceștia, deoarece submunițiile rămase neexplodate sunt deseori găsite de copii și de alte persoane nevinovate;

G.  întrucât, până în prezent, 20 de state membre ale UE au semnat CCM, 11 state au ratificat-o, iar șapte state nici nu au semnat și nici nu au ratificat CCM;

H.  întrucât după intrarea în vigoare a CCM, la 1 august 2010, procesul de aderare la Convenție va deveni mai exigent, deoarece statele vor fi nevoite să adere la Convenție într-un proces care va consta într-o singură etapă;

I.  întrucât sprijinul majorității statelor membre ale UE, al inițiativelor interparlamentare și al unui mare număr de organizații ale societății civile a fost decisiv pentru încheierea cu succes a „Procesului de la Oslo” care a avut ca rezultat CCM;

J.  întrucât semnarea și ratificarea CCM de către toate cele 27 de state membre ale UE, înainte de intrarea sa în vigoare la 1 august 2010, ar fi un semnal politic puternic de sprijinire a unei lumi fără muniții cu dispersie și a obiectivelor UE privind lupta împotriva proliferării armelor care ucid fără discriminare,

1.  salută apropiata intrare în vigoare a Convenției privind munițiile cu dispersie (CCM) la 1 august 2010;

2.  invită toate statele membre ale UE și țările candidate să semneze și să ratifice de urgență CCM, înainte de sfârșitul lui 2010, inclusiv statele nesemnatare Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Polonia, România, Slovacia și Turcia, precum și statele care au semnat, dar care nu au ratificat încă Convenția, și anume Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Italia, Lituania, Țările de Jos, Portugalia și Suedia;

3.  felicită toate statele care au semnat și ratificat CCM și care au adoptat și moratorii privind utilizarea, producerea și transferul munițiilor cu dispersie și care au încheiat procesul de distrugere a stocurilor de astfel de muniții;

4.  îndeamnă toate statele membre ale UE care au semnat CCM să profite de orice oportunitate pentru a încuraja statele care nu sunt părți la CCM să semneze și să ratifice sau să adere la Convenție cât mai curând posibil, inclusiv prin reuniuni bilaterale, dialog între militari și foruri multilaterale și, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul articolului 21 din CCM, să depună toate eforturile pentru a descuraja statele care nu sunt părți la Convenție să utilizeze muniții cu dispersie;

5.  invită toate statele membre ale UE să nu întreprindă acțiuni care ar putea eluda sau periclita CCM și dispozițiile acesteia; invită, în special, toate statele membre ale UE să nu adopte, să sprijine sau să ratifice ulterior niciun protocol la Convenția privind armele convenționale (CCW), care ar permite utilizarea munițiilor cu dispersie, ceea ce nu ar fi compatibil cu interzicerea unor astfel de arme în temeiul articolelor 1 și 2 din Convenția privind munițiile cu dispersie; invită Consiliul și statele membre ale UE să ia măsuri în consecință în cadrul următoarei reuniuni CCW care va avea loc în perioada 30 august-3 septembrie 2010 la Geneva;

6.  îndeamnă statele membre ale UE care nu sunt încă parte la CCM să adopte măsuri interimare în așteptarea aderării, inclusiv să adopte un moratoriu privind utilizarea, producerea și transferul munițiilor cu dispersie și să demareze urgent procesul de distrugere a stocurilor de muniții cu dispersie;

7.  îndeamnă toate statele să participe la viitoarea Primă Reuniune a statelor părți (1 MSP) care va avea loc în perioada 8 -12 noiembrie 2010 în Vientiane, Laos, țara cea mai contaminată de muniții cu dispersie din lume;

8.  îndeamnă statele membre ale UE să adopte măsuri pentru a iniția punerea în aplicare a Convenției, inclusiv prin distrugerea stocurilor, efectuarea operațiunilor de lichidare și acordarea de asistență victimelor, precum și să contribuie la acordarea de finanțare sau diverse forme de asistență pentru alte state care doresc să pună în aplicare Convenția;

9.  îndeamnă statele membre ale UE care au semnat Convenția să adopte legi pentru a o aplica la nivel național;

10.  invită Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să depună toate eforturile pentru a garanta aderarea Uniunii la CCM, care este posibilă după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, și, în plus, să dezvolte o strategie pentru prima conferință de revizuire sub forma unei decizii a Consiliului privind o poziție comună;

11.  invită Consiliul și Comisia să includă interzicerea munițiilor cu dispersie drept clauză standard în acordurile cu țările terțe, pe lângă clauza standard cu privire la neproliferarea armelor de distrugere în masă;

12.  invită Consiliul și Comisia să facă din lupta împotriva munițiilor cu dispersie parte integrantă din programele comunitare de asistență externă pentru a sprijini țările terțe în vederea distrugerii stocurilor și a acordării de asistență umanitară;

13.  invită statele membre ale UE, Consiliul și Comisia să ia măsuri pentru a împiedica țările terțe să pună la dispoziția actorilor nestatali muniții cu dispersie;

14.  îndeamnă statele membre ale UE să fie transparente în ceea ce privește eforturile depuse ca răspuns la prezenta rezoluție și să prezinte un raport public cu privire la activitățile lor în temeiul Convenției;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, țărilor candidate, Secretarului General al ONU și Coaliției privind munițiile cu dispersie.

(1) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 61. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0061.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013 (2009/2236(INI))

P7_TA(2010)0286 A7-0204/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Partea a treia, Titlul III din Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere evaluarea „stării de sănătate” a politicii agricole comune,

–  având în vedere documentul Comisiei „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere studiul său privind „Schema de plată unică după 2013: O nouă abordare, noi obiective”,

–  având în vedere raportul privind evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare (EISTAD) elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și de Banca Mondială și semnat de 58 de țări;

–  având în vedere publicația Comisiei „Previziuni pentru piețele și veniturile agricole în perioada 2008-2015”,

–  având în vedere documentul Comisiei „PAC în perspectivă: de la intervenții pe piață la inovarea politicii”,

–  având în vedere studiul „Provision of public goods through agriculture in the European Union” („Furnizarea de bunuri publice prin agricultură în Uniunea Europeană”) efectuat de Institute for European Environmental Policy,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei întitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către un cadru de acțiune la nivel european” (COM(2009)0147), precum și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei intitulate „Adaptarea la schimbările climatice: o provocare pentru agricultura și zonele rurale europene” (SEC(2009)0417) și „Rolul agriculturii europene în atenuarea schimbărilor climatice” (SEC(2009)1093),

–  având în vedere studiul „CAP reform beyond 2013: An idea for a longer view”(„Reforma PAC după 2013: o viziune pe termen mai lung”), efectuat de Notre Europe,

–  având în vedere documentul de lucru privind viitorul PAC după 2013(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind integrarea noilor state membre în politica agricolă comună(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind agricultura UE și schimbările climatice(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 privind la politica în domeniul calității produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată?(4),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0204/2010),

A.  întrucât UE trebuie să continue să asigure siguranța alimentară a cetățenilor săi și să contribuie la aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, cooperând mai eficient și într-un mod mai coerent cu restul lumii, în special cu țările în curs de dezvoltare pentru a contribui la dezvoltarea pe termen lung a sectoarelor agricole ale acestora în mod durabil, care să valorifice la maxim cunoștințele locale în domeniu; întrucât în situația actuală în care numărul persoanelor care suferă de foame la nivel mondial depășește cifra de un miliard, iar în Uniunea Europeană există peste 40 de milioane de oameni săraci care nu au suficientă mâncare, progresele științifice ar trebui utilizate în cazul în care pot aduce soluții corespunzătoare pentru a reduce foametea la nivel mondial, în special prin creșterea eficienței resurselor;

B.  întrucât se așteaptă ca cererea mondială de alimente să se dubleze și că, potrivit estimărilor FAO, populația mondială va crește de la 7 miliarde în prezent la 9 miliarde în 2050, iar producția mondială de alimente va trebui să crească în consecință, în contextul presiunii asupra resurselor naturale, ceea ce înseamnă că în lume va fi necesar să se producă mai multe alimente folosind mai puțină apă, mai puțin teren, mai puțină energie, mai puține îngrășăminte și mai puține pesticide;

C.  întrucât obiectivele PAC, stabilite prin articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), vizează sporirea productivității agricole, garantarea unui standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă, stabilizarea piețelor, asigurarea disponibilității produselor alimentare și furnizarea acestora către consumatorii UE la prețuri rezonabile; întrucât, până în prezent, PAC și-a îndeplinit obiectivele într-o mare măsură și a participat la eforturile de stimulare a integrării în UE, a coeziunii teritoriale în Europa și a funcționării pieței unice; cu toate acestea, aceasta a contribuit numai parțial la un standard de viață echitabil pentru comunitatea agricolă și nu a realizat până în prezent stabilizarea pieței agricole, întrucât piețele au devenit extrem de volatile, periclitând astfel siguranța alimentară; întrucât este necesar să se depună în continuare eforturi pentru ca PAC să-și îndeplinească obiectivele, conservând mediul și locurile de muncă din mediul rural;

D.  întrucât agricultura și silvicultura rămân două sectoare importante ale economiei și, în același timp, oferă bunuri publice elementare prin păstrarea resurselor naturale și a peisajelor culturale, o precondiție pentru toate activitățile omenești în zonele rurale, și întrucât aceste două sectoare aduc deja cea mai mare contribuție din Uniunea Europeană la realizarea obiectivelor europene în domeniul climei și al energiei, în special obiectivele legate de sursele regenerabile de energie din biomasa provenită din agricultură și din silvicultură, și întrucât această contribuție trebuie să continue să crească în viitor; întrucât aceste surse regenerabile de energie din biomasă contribuie la reducerea dependenței în domeniul energiei a UE, la crearea de noi locuri de muncă, în contextul prețurilor din ce în ce mai ridicate la energie, și la îmbunătățirea veniturilor din acest sector;

E.  întrucât cetățenii UE beneficiază în mod semnificativ de avantajele oferite de PAC sub forma unei oferte largi de alimente sigure, de înaltă calitate și la prețuri rezonabile, siguranței alimentare, protejării mediului, creării de locuri de muncă și măsurilor de combatere a schimbărilor climatice;

F.  întrucât, în prezent, 13,6 milioane de persoane sunt angajate direct în sectoarele agriculturii, silviculturii și pescuitului, iar încă 5 milioane de oameni lucrează în industria agroalimentară, UE fiind cel mai mare producător mondial de alimente și băuturi; întrucât acesta reprezintă 8,6 % din populația activă a UE, realizând 4 % din produsul intern brut al UE;

G.  întrucât, în urma ultimelor extinderi ale Uniunii Europene (din 2004 și din 2007), i s-au adăugat forței de muncă agricole totale încă 7 milioane de agricultori iar suprafața terenului agricol a crescut cu 40 %; întrucât în ultimii 10 ani venitul agricol real per capita a scăzut cu 12,2% în UE-27, scăzând treptat până la nivelurile din 1995; întrucât venitul mediu agricol în UE-27 reprezintă mai puțin de 50 % din venitul mediu din celelalte domenii ale economiei, în timp ce costurile de producție, cum ar fi cele pentru îngrășăminte, energie electrică și combustibil, înregistrează cele mai ridicate niveluri din ultimii 15 ani, îngreunând considerabil continuarea producției agricole în UE;

H.  întrucât, dat fiind că 7 % dintre agricultorii din Europa au sub 35 de ani, în timp ce 4 milioane și jumătate de agricultori, care au peste 65 de ani, își vor fi încetat activitatea până în 2020, viitorul sectorului agricol poate fi periclitat dacă numărul agricultorilor continuă să scadă;

I.  întrucât agricultura oferă principala acoperire a terenului în UE, ocupând 47 % din întregul teritoriu al Uniunii Europene; întrucât în întreaga Uniune există 13,7 milioane de exploatații agricole, care generează o producție de peste 337 miliarde de euro; întrucât 15% din totalul terenurilor agricole din UE (aproximativ 26 milioane de hectare) se află în regiuni muntoase și întrucât handicapurile naturale din zonele respective îngreunează practicarea agriculturii;

J.  întrucât dimensiunea fizică medie a exploatațiilor agricole a crescut ca urmare a restructurărilor din sector, dar în UE încă predomină micile exploatații, cu o dimensiune fizică medie de 12,6 hectare; întrucât exploatațiile de subzistență rămân o provocare extrem de importantă, cu precădere în noile state membre, în care agricultura de subzistență reprezintă jumătate din forța de muncă totală; întrucât exploatațiile agricole mici și fermierii care le gestionează sunt deosebit de importanți în procesul de furnizare a bunurilor publice nedestinate producției;

K.  întrucât criza economică a avut un efect negativ important asupra agriculturii, astfel încât veniturile agricole au scăzut în medie cu 12,2 % între 2008 și 2009, iar șomajul în zonele rurale a crescut în ultimul an; întrucât, ca un efect direct al crizei economice, consumul în Europa a scăzut în medie cu 10,55 % între 2008 și 2009, iar în unele state membre această scădere a depășit 20 %; întrucât alte efecte ale crizei economice au inclus o lipsă de acces la credit pentru agricultori și o îngreunare a finanțelor publice ale statelor membre, slăbind capacitatea acestora de a oferi cofinanțare;

L.  întrucât volatilitatea prețurilor, care este o caracteristică permanentă a piețelor agricole, a crescut radical în ultima vreme ca urmare a mai multor factori, printre care condițiile meteorologice extreme, prețurile la energie, speculația, schimbările în ceea ce privește cererea, și se așteaptă, conform estimărilor OCCDE și ale FAO, să își continue creșterea, ducând la explozii și căderi vertiginoase ale prețurilor produselor agricole de bază pe piețele europene; întrucât, între 2006 și 2008, prețurile mai multor produse de bază au crescut considerabil, în unele cazuri chiar cu 180 %, ca în cazul cerealelor; întrucât prețurile produselor lactate și ale cerealelor s-au prăbușit în 2009, scăzând în medie cu 40 %, și întrucât și alte produse, cum ar fi cerealele, fructele și legumele, uleiul de măsline au fost, de asemenea, afectate, fluctuațiile radicale ale prețurilor având consecințe negative pentru producători, fără a fi întotdeauna în beneficiul consumatorilor;

M.  întrucât indicatorii agroecologici arată că sectorul agricol prezintă un potențial important în efortul de a reduce efectele schimbărilor climatice, mai ales în ceea ce privește sechestrarea carbonului, reducerea directă a emisiilor nete de gaze de seră și producerea de energie regenerabilă, care asigură reduceri reale ale emisiilor; întrucât, practicată în mod sustenabil, activitatea agricolă este esențială pentru conservarea biodiversității, gestionarea apelor și combaterea eroziunii solurilor și poate fi un factor determinant în combaterea schimbărilor climatice;

N.  întrucât emisiile de gaze cu efect de seră produse prin activitate agricolă (inclusiv creșterea animalelor) au scăzut cu 20 % între 1990 și 2007 în cele 27 state membre; întrucât procentul acestor emisii produse de agricultură a scăzut de la 11 % în 1990 la 9,3 % în 2007, printre altele ca urmare a folosirii mai eficiente a îngrășămintelor și a gunoiului de grajd lichid, a reformelor structurale recente ale PAC și a aplicării graduale a inițiativelor agricole și de mediu;

O.  întrucât UE a devenit un importator net de bunuri agricole, în fiecare an fiind importate produse în valoare de peste 87,6 miliarde de euro (în jur de 20 % din importurile agricole mondiale); întrucât, în unele cazuri, balanța comercială s-a înclinat în mod constant în favoarea unor țări terțe (UE importă în prezent produse agricole în valoare de 19 miliarde de euro din țările Mercosur și exportă produse în valoare de doar 1 miliard de euro către această regiune); întrucât UE continuă să înregistreze un deficit comercial tot mai accentuat în cazul produselor agricole;

P.  întrucât UE rămâne cel mai mare exportator mondial de bunuri agricole (aproximativ 17 % din comerțul global total); întrucât UE a pierdut o cotă de piață importantă în ultimii 10 ani (în 2000, UE contribuia cu aproximativ 19 % din comerțul mondial); întrucât UE exportă în principal produse cu o valoare adăugată mare și produse procesate (67 % din exportul său agricol total);

Q.  întrucât produsele de înaltă calitate sunt esențiale pentru potențialul de producție și export al Uniunii Europene și reprezintă un procent foarte ridicat din comerțul său internațional; întrucât UE exportă produse de înaltă calitate, cu o valoare economică importantă, iar în cazul produselor cu origine protejată și indicații geografice protejate, valoarea netă a acestor produse și produse alimentare atinge suma de 14 miliarde de euro pe an (excluzând vinurile și băuturile spirtoase, care reprezintă de asemenea un procent important din exporturile UE) și întrucât, pentru a continua dezvoltarea producției de înaltă calitate pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor, ar trebui să se țină seama de nevoile specifice ale acestor sectoare pentru a garanta competitivitatea acestora, inclusiv necesitatea de a proteja mai eficient indicațiile geografice și denumirile de origine protejate ale UE de către partenerii comerciali din țări terțe;

R.  întrucât estimările privind ajutorul acordat producătorului (EAP) arată că ajutorul total pentru sectorul agricol în UE s-a redus treptat din 2000 și se poate compara, la nivelul per capita, cu nivelul de ajutor acordat în cazul partenerilor comerciali principali ai UE, în timp ce, în ultimii ani, subvențiile altor parteneri comerciali au fost menținute și majorate, conducând la denaturarea concurenței;

S.  întrucât distribuția și nivelul actual al sprijinului pentru statele membre și agricultori sunt rezultatul distribuției și nivelului acestui sprijin din trecut, când acesta era corelat cu tipul și amploarea producției și reprezenta o compensație pentru scăderea veniturilor agricultorilor ca urmare a scăderii substanțiale a prețurilor garantate; întrucât această metodă de distribuție creează un sentiment de nedreptate lesne de înțeles din partea unor agricultori din UE iar, în plus, menținerea acesteia contrazice obiectivele viitoare ale PAC;

T.  întrucât din 2007 mecanismele modulării voluntare au permis redistribuirea ajutoarelor financiare între plățile directe și dezvoltarea rurală, fără a ameliora totuși transparența și lizibilitatea resurselor financiare alocate agriculturii și fără a le simplifica;

U.  întrucât cota cheltuielilor cu PAC din cadrul bugetului UE a scăzut în mod constant de la aproape 75 % în 1985 la un procent de 39,3 % prevăzut pentru 2013; întrucât acesta reprezintă mai puțin de 0,45 din PIB-ul UE; întrucât reducerea cheltuielilor bugetare pentru măsuri de piață este și mai importantă - de la 74 % din totalul cheltuielilor cu PAC în 1992 la mai puțin de 10 % în prezent; întrucât cheltuielile cu PAC au trecut în mod constant de la susținerea pieței și subvenții la export la plăți decuplate și dezvoltare rurală;

V.  întrucât aceste reforme au modificat în mod substanțial instrumentele de sprijinire a exploatațiilor agricole, menținând, în același timp, cele trei principii fundamentale ale PAC, și anume:

W.  întrucât, dat fiind că PAC va trebui să înfrunte multe provocări și să urmărească obiective mai extinse după 2013, este esențial ca bugetul alocat PAC de către UE să fie cel puțin menținut la nivelurile curente;

X.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conferă cadrului financiar multianual caracterul de act obligatoriu din punct de vedere juridic, pe care bugetul anual trebuie să-l respecte;

Y.  întrucât cheltuielile care constituie ajutoare directe reprezintă 0,38 % din PIB-ul european (cifră din 2008); întrucât cheltuielile aferente politicii de dezvoltare rurală reprezintă 0,11 % din PIB-ul european;

Z.  întrucât marjele mici din cadrul rubricii 2 disponibile începând cu exercițiul bugetar 2011 îngreunează foarte mult reacția adecvată a Uniunii Europene la crize ale pieței și la evenimente globale neașteptate și întrucât există riscul ca procedura bugetară anuală să devină inutilă,

AA.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European a dobândit competența de a defini politica agricolă a Uniunii Europene, nu numai în ceea ce privește programele agricole multianuale, ci și prin modificarea bugetului anual pentru agricultură, conferindu-se astfel Parlamentului responsabilitatea de a garanta o politică agricolă comună echitabilă și durabilă;

AB.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, PAC se supune procedurii legislative ordinare iar Parlamentul European are o răspundere importantă în ajutarea adoptării unei legislații bune și eficiente în acest domeniu;

AC.  întrucât, conform celui mai recent Eurobarometru, 90 % din cetățenii UE intervievați consideră că agricultura și zonele rurale sunt importante pentru viitorul Europei, 83 % se declară în favoarea ajutorului financiar acordat agricultorilor și, în medie, consideră că în cazul politicii agricole deciziile ar trebuie să se ia în continuare la nivel european;

AD.  întrucât obiectivele și substanța viitoarei politici agricole comune trebuie să facă obiectul unor discuții publice ample pentru a lărgi cunoștințele publicului despre PAC; salută inițiativa Comisiei referitoare la dezbaterea publică privind viitorul PAC după 2013;

AE.  întrucât PAC trebuie să fie orientată spre menținerea și dezvoltarea unei agriculturi multifuncționale, pe suprafețe extinse și durabile în Europa,

Evoluția PAC: de la denaturarea pieței la o orientare către piață

1.  reamintește că PAC a făcut obiectul unor reforme radicale în ultimii 25 de ani, în special printr-o schimbare fundamentală de la ajutorul acordat producției la ajutorul acordat producătorului(5), prin reducerea achizițiilor de intervenție obișnuite și a dumpingului surplusurilor europene pe piețele mondiale(6) și printr-o mai bună orientare către piață a PAC și a agricultorilor UE;

2.  reamintește că PAC a jucat un rol capital în creșterea producției și hrănirea populației Europei după cel de-al Doilea Război Mondial; reamintește, de asemenea, că PAC a fost prima politică comună a CEE, care a deschis drumul cooperării și integrării europene în alte domenii de politică;

3.  subliniază că instrumentele de piață ale PAC, specifice fiecărui sector, joacă un rol fundamental și sunt folosite în prezent ca o măsură de siguranță pentru a ajuta la reducerea volatilității pieței și a asigura un anumit grad de stabilitate pentru agricultori; subliniază faptul că schimbarea politicii privind piața nu a condus la reducerea dependenței agricultorilor față de cumpărători; constată, în plus, că adoptarea plăților unice pe exploatație decuplate a reprezentat o schimbare majoră față de măsurile care denaturau comerțul, în conformitate cu cerințele OMC;

4.  observă că reformele PAC inițiate în 1992 și 1996 și în special cea inițiată în 2003, care a fost revizuită în timpul bilanțului de sănătate și care a introdus principiul decuplării, precum și diverse reforme sectoriale, aveau cu toate obiectivul de a permite agricultorilor UE să reacționeze mai bine la semnalele și condițiile pieței; dorește ca această tendință să continue cu noi reforme, o serie de măsuri de piață fiind încă necesare, având în vedere caracteristicile specifice ale producției agricole;

5.  subliniază că, în prezent, dezvoltarea rurală face parte integrantă din arhitectura PAC și că ar trebui să rămână un element al viitoarei PAC, prin intermediul unei strategii bine organizate de dezvoltare rurală axată pe comunitățile rurale, îmbunătățirea mediului înconjurător, modernizarea și restructurarea agriculturii, consolidarea coeziunii în zonele rurale ale UE, revitalizarea zonelor defavorizate și a zonelor amenințate cu abandonul, îmbunătățirea comercializării produselor și a competitivității, conservarea locurilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă în zonele rurale, precum și pe noile provocări identificate de bilanțul de sănătate, în special schimbările climatice, sursele de energie regenerabilă, gestionarea apelor și biodiversitatea;

6.  reamintește că agricultura a produs întotdeauna bunuri publice care, în contextul actual, sunt desemnate „bunuri publice de primă generație”; insistă pe siguranța și securitatea alimentară, precum și pe valoarea nutrițională ridicată a produselor agricole, care trebuie să rămână principalul motiv pentru existența politicii agricole comune, corespunzând esenței PAC și constituind principala preocupare a cetățenilor europeni; bunurile publice menționate cele mai recente, cele „de a doua generație”, mediul, amenajarea teritoriului sau bunăstarea animală, care sunt, de asemenea, obiective ale PAC, sunt complementare cu bunurile de primă generație și, prin urmare, nu trebuie să se substituie acestora;

7.  salută recunoașterea rolului multifuncțional al agricultorilor în furnizarea de bunuri publice, precum conservarea mediului înconjurător, producția de alimente de înaltă calitate, buna creștere a animalelor, formarea și îmbunătățirea diversității și calității peisajelor valoroase din UE, și tranziția către practici agricole durabile, nu doar prin îndeplinirea cerințelor de bază pentru întreținerea teritoriului în bune condiții agricole și de mediu (BCAM), ci și prin atingerea unor standarde mai înalte prin intermediul unor scheme agroecologice, al agriculturii de precizie, al producției organice și al tuturor celorlate forme de practici agricole durabile;

8.  reamintește faptul că PAC este cea mai integrată politică UE și, prin urmare, reprezintă în mod logic cea mai mare cotă din bugetul UE; recunoaște că această cotă din buget a scăzut în mod constant de la aproximativ 75 din bugetul total al UE în 1985 la 39,3 până în 2013(7), reprezentând mai puțin de 0,45 din produsul intern brut total la nivelul UE(8), având în vedere că, în același timp, în prezent, ajutorul este distribuit în mai multe direcții, odată cu aderarea celor 12 noi state membre ale UE;

9.  prin urmare, consideră că PAC a evoluat, devenind mai ecologică și mai orientată către piață și că și-a redus radical impactul asupra țărilor în curs de dezvoltare, sprijinind, în același timp, agricultorii pentru a produce alimente de înaltă calitate pentru consumatorii europeni;

Provocările la care trebuie să răspundă PAC după 2013

10.  subliniază faptul că siguranța alimentară rămâne provocarea principală atât pentru agricultura UE, cât și la nivel mondial, în special în țările în curs de dezvoltare, în condițiile în care se estimează că populația mondială va crește de la 7 la 9 miliarde de oameni până în 2050, preconizându-se că cererea de alimente se va dubla până în 2050, conform FAO (mai ales în cazul economiilor emergente, precum China sau India);

11.  susține că Europa trebuie să își aducă în continuare contribuția la aprovizionarea cu alimente și la satisfacerea acestei nevoi în contextul în care fenomenul renunțării la activitatea agricolă este din ce în ce mai frecvent, accesul la apă și la resurse de energie se reduce, ca efect al schimbărilor climatice, situație care va limita în mod serios capacitatea UE de a crește oferta;

12.  observă că criza energetică globală și prețurile la energie aflate în continuă creștere vor determina creșterea costurilor de producție agricolă, ceea ce va duce la creșterea prețurilor alimentelor și la o volatilitate crescută a prețurilor pieței, atât pentru agricultori, cât și pentru consumatori, ceea ce va avea consecințe negative pentru stabilitatea aprovizionării cu alimente și va limita în mod considerabil capacitatea de a menține și crește nivelurile actuale de producție; consideră, cu toate acestea, că autonomia în materie de energie în sectoarele agriculturii și silviculturii ar putea contribui la sporirea durabilității acestora;

13.  consideră că agricultura este bine pregătită pentru a contribui în mod semnificativ la lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea continuă a emisiilor de gaze cu efect de seră și prin creșterea sechestrării de carbon;

14.  recunoaște faptul că agricultura a înregistrat deja progrese considerabile în ceea ce privește scăderea emisiilor sale de gaze cu efect de seră și, în general, în ceea ce privește combaterea problemelor de mediu (gestionarea resurselor de apă, a solului, a biodiversității, a biomasei etc.), dar susține că ar trebui ca aceste eforturi să continue pentru a compatibiliza modurile de producție cu o dezvoltare mai durabilă, care să concilieze performanța economică cu cea de mediu și cu cea socială;

15.  reamintește faptul că trebuie să se îndeplinească așteptările consumatorilor în ceea ce privește asigurarea siguranței alimentare, precum și cerințele acestora privind standarde de o calitate mai înaltă, o bunăstare mai accentuată a animalelor și rentabilitate;

16.  consideră că PAC trebuie să continue să ofere soluții și ajutor concret pentru a evita riscul abandonării terenurilor agricole, pentru a stopa depopularea zonelor rurale și a aborda fenomenul îmbătrânirii populației rurale în UE prin asigurarea finanțării și asistenței adecvate în acest scop, pentru a asigura dezvoltarea durabilă pe termen lung a comunităților rurale în UE; consideră, prin urmare, că este necesară în continuare dezvoltarea rurală, în cadrul PAC, axată pe rezultate;

17.  consideră că PAC trebuie să ofere răspunsuri imediate la efectele pe care crizei economice asupra întreprinderilor agricole, cum ar fi lipsa de acces la credit al agricultorilor, scăderea veniturilor agricole(9) și creșterea șomajului din zonele rurale;

18.  subliniază, prin urmare, că diferențele dintre capacitatea statelor membre de a face față crizei economice ar putea duce la creșterea inegalităților dintre regiunile rurale ale UE;

19.  recunoaște că PAC trebuie să ia în considerare diferențele existente în ceea ce privește structura și nevoile de modernizare ale agriculturii din UE extinsă, în scopul asigurării unor niveluri egale de dezvoltare și coeziune;

20.  consideră că, în lumina acestor provocări, prioritățile PAC după 2013 ar trebui să aibă la bază o politică alimentară puternică, durabilă, bine finanțată, credibilă și multifuncțională, care să trimită semnale puternice pentru a acorda agricultorilor un sprijin eficient și bine orientat și pentru a oferi soluții la preocupările comunității rurale, aducând, în același timp, beneficii societății în general;

Necesitatea unei PAC puternice post-2013
Satisfacerea nevoilor socio-economice

21.  consideră că, în contextul strategiei Europa 2020, este nevoie de o politică agricolă comună europeană solidă și durabilă pentru a servi interesele tuturor agricultorilor europeni și pentru a aduce beneficii mai mari societății; consideră că această politică ar trebui să permită agriculturii să fie prezentă în economia europeană și să se asigure că dispune de instrumentele necesare pentru a fi competitivă pe piețele mondiale; consideră că, din motive strategice, UE nu își poate permite să se bazeze pe alte părți ale lumii pentru a oferi siguranță alimentară la nivel european, în contextul schimbărilor climatice, al instabilității politice în anumite regiuni ale lumii și al riscului apariției unor boli sau a unor evenimente cu consecințe negative asupra capacității de producție;

22.  reamintește faptul că agricultura UE rămâne un sector central al economiei UE, contribuind în mod semnificativ la produsul intern brut al UE și la crearea de locuri de muncă, atât direct, cât și indirect, prin efectul multiplicator pe piețele industriei alimentare și a băuturilor, atât din amonte, cât și din aval; consideră, prin urmare, că o agricultură puternică și o industrie alimentară și a băuturilor puternică sunt legate inextricabil, fiecare contribuind la succesul celeilalte, în special pe piețele de export;

23.  reamintește faptul că unul din motivele principale pentru care UE are nevoie de o politică agricolă comună solidă este pentru a contribui la menținerea și dezvoltarea unor comunități rurale viabile și dinamice, aflate în inima diversității culturale europene, și că acestea sunt factorul determinant al dezvoltării socio-economice durabile și echilibrate pe întreg teritoriul european; consideră că această situație necesită reducerea diferențelor de ordin socio-economic dintre comunitățile rurale și cele urbane cu scopul de a evita fenomenele tot mai frecvente de abandonare a terenurilor și depopulare a zonelor rurale care duc la creșterea izolării acestor zone;

24.  subliniază nevoia urgentă ca, prin intermediul unor măsuri pe termen lung și prin crearea de oportunități economice noi și alternative, zonele rurale să devină atractive pentru femei și tinerele generații, pentru a se asigura dezvoltarea durabilă a populației din zonele rurale; consideră că ar trebui explorate noi modalități de a atrage tinerii, cum ar fi acordarea de împrumuturi în condiții avantajoase și de credite pentru investiții, și recunoașterea competențelor lor profesionale pentru a se asigura accesul relativ liber la economia rurală al acestora; recunoaște obstacolele cu care se confruntă tinerii agricultori atunci când încearcă să pătrundă în sectorul agricol, printre care se numără costurile de înființare ridicate, costul, uneori prohibitiv, al terenurilor și accesul dificil la credite, în special în momente dificile;

25.  consideră că rata din ce în ce mai ridicată a șomajului în zonele rurale ar trebui să fie abordată prin menținerea locurilor de muncă existente, promovarea locurilor de muncă de înaltă calitate și prin oferirea unor noi oportunități de diversificare și a unor noi surse de venit;

26.  reamintește, după cum sugerează în mod corect articolul 39 din Tratatul de la Lisabona, faptul că agricultura este un sector specific care suferă de un ciclu de producție pe termen lung și diferite tipuri de eșecuri de piață, precum o mare volatilitate a pieței, o mare expunere la dezastre naturale, un nivel ridicat de risc, o lipsă a elasticității cererii, și faptul că, în cadrul lanțului alimentar, agricultorii mai degrabă acceptă, decât impun prețurile;

27.  consideră că, în cazul unor sectoare agricole care necesită investiții substanțiale de capital în cadrul unor cicluri multianuale de producție (de lapte, fructe citrice, vin, măsline și fructe în general), trebuie să se introducă noi metode de gestionare a ofertei;

28.  subliniază, mai ales, că în viitor, politica agricolă europeană trebuie să rămână o politică comună și că doar un regim echilibrat și echitabil de ajutor în întreaga UE, cu o serie de obiective și norme comune – recunoscând caracteristicile specifice anumitor sectoare și regiuni - poate oferi condiții corespunzătoare agricultorilor și poate asigura buna funcționare a pieței unice, în condiții de concurență loială pentru produsele agricole și pentru agricultori în cadrul UE, obținând astfel un raport preț/calitate mai bun decât în cazul unor politici agricole renaționalizate și eventual contradictorii în fiecare stat membru;

29.  consideră că PAC ar trebui să asigure coexistența următoarelor:

Furnizarea de beneficii în termeni de bunuri publice

30.  subliniază faptul că alimentele reprezintă cel mai important bun public produs de agricultură; recunoaște că agricultorii oferă o gamă de bunuri publice pentru care piața nu îi recompensează; prin urmare, insistă ca aceștia să fie recompensați în mod corespunzător și să fie încurajați să ofere produse de înaltă calitate, să amelioreze calitatea vieții animalelor și să creeze avantaje ecologice suplimentare, pe lângă crearea mai multor locuri de muncă pentru menținerea spațiului rural pe întreg teritoriul european;

31.  reamintește, prin urmare, că este necesar să se continue agricultura durabilă în UE (viabilă, pe termen lung, din punct de vedere economic, social și al mediului) pentru a nu periclita furnizarea de bunuri publice;

32.  recunoaște faptul că generații întregi de agricultori au modelat peisajele de valoare ale UE și că, prin urmare, ar trebui să fie răsplătiți pentru că fac acest lucru într-un mod durabil, cu precădere în zonele muntoase sau zonele cu dezavantaje naturale; consideră că acestea contribuie în mod activ la marea valoare culturală și atractivitate a Europei, oferind contextul pentru un turism rural de succes; subliniază că aceasta ar trebui, totuși, să fie completată de politica regională europeană și de instrumente naționale care să asigure, prin efecte sinergetice potrivite, crearea unor condiții regionale stabile necesare funcționării corecte a agriculturii;

33.  subliniază faptul că agricultorii au potențialul de a furniza avantaje ecologice suplimentare, care corespund cerințelor societății, în special conservarea și reabilitarea solului, buna gestionare a apei și îmbunătățirea calității acesteia, precum și conservarea biodiversității terenului agricol, și că aceștia trebuie încurajați, iar investițiile în acest scop trebuie sprijinite;

34.  subliniază că în sistemul de eco-condiționalitate acordarea unor ajutoare directe depinde de respectarea cerințelor legale și de menținerea terenurilor agricole într-o bună stare agricolă și ecologică și rămâne unul dintre mijloacele potrivite pentru optimizarea furnizării de servicii ecosistemice de către agricultori și de soluționare a noilor provocări ecologice prin asigurarea furnizării bunurilor publice de bază; observă, totuși, că introducerea eco-condiționalității a ridicat numeroase probleme legate de aspecte administrative și de acceptarea de către agricultori, care au avut impresia că pierd un anumit grad de libertate în activitatea lor; solicită, prin urmare, reducerea sarcinii administrative a agricultorilor prin instituirea unui sistem simplificat de aplicare a cerințelor în materie de eco-condiționalitate;

35.  consideră că impactul climatic al agriculturii poate fi atenuat în mod considerabil prin îmbunătățirea educației și formării persoanelor care lucrează în agricultură, o mai bună utilizare a inovațiilor care rezultă din cercetare și dezvoltare și îmbunătățirea eficienței producției agricole;

36.  consideră, în conformitate cu cele mai recente cercetări disponibile, că fără o politică agricolă comună și a unor bune practici agricole, în UE s-ar dezvolta forme de producție dezechilibrate (intensificarea extremă pe cele mai bune terenuri și abandonarea pe scară largă a terenurilor în zonele defavorizate), provocând daune importante mediului înconjurător; insistă asupra faptului că sprijinul acordat printr-o PAC puternică presupune costuri care nu pot fi comparabile cu costurile lipsei de acțiune și consecințele negative nedorite ale acesteia;

Noile priorități PAC pentru secolul 21

37.  consideră că agricultura este bine pregătită pentru a contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivelor prioritare din cadrul noii Strategii Europa 2020 de combatere a schimbărilor climatice și creare de noi locuri de muncă prin creștere ecologică și furnizarea de energie regenerabilă, oferind, în același timp, consumatorilor europeni siguranță alimentară prin producerea unor produse alimentare sigure și de înaltă calitate;

O PAC justă

38.  insistă asupra faptului că agricultura UE trebuie să rămână competitivă în condițiile unei concurențe acerbe și a unor măsuri care denaturează comerțul din partea partenerilor comerciali și/sau a țărilor în care producătorii nu sunt supuși acelorași standarde ridicate europene, în special în ceea ce privește calitatea produselor, siguranța alimentară, mediul, legislația socială și calitatea vieții animalelor; prin urmare, consideră că, în continuare, sporirea competitivității la diferite niveluri (local, regional, în cadrul pieței interne și pe piețele mondiale) ar trebui să fie obiectivul fundamental al PAC după 2013 pentru a se asigura că UE dispune de o gamă largă și diversificată de alimente de înaltă calitate și de alte produse agricole și că acestea continuă să obțină o cotă mai mare din piața mondială, precum și pentru a asigura un comerț echitabil și prețuri avantajoase pentru agricultori;

39.  reamintește faptul că agricultorii UE produc alimente conform celor mai înalte standarde de calitate, de securitate, și de calitate a vieții animalelor și că ar trebui remunerați pentru acest lucru; consideră că importurile din țările terțe, respectând drepturile și obligațiile OMC, să îndeplinească aceleași cerințe pentru a asigura concurența loială și pentru a garanta cea mai înaltă calitate, astfel încât consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză cu privire la produsele pe care le cumpără, în special pe baza unei trasabilități fiabile; invită Comisia să susțină interesele agricultorilor europeni în cadrul acordurilor comerciale multilaterale și bilaterale negociate în numele UE;

40.  insistă asupra faptului că menținerea activității agricole în toată Europa este fundamentală pentru a menține producția diversificată și locală, pentru a asigura dinamica socio-economică și ocuparea forței de muncă în zonele rurale, în special în contextul actualei crizei economice, și pentru a preveni pericolul de abandonare a terenurilor pe întreg teritoriul rural al UE, prin intermediul conservării permanente a mediului și al gestionării peisajului; consideră, prin urmare, că regiunile defavorizate ar trebui să aibă posibilitatea de a depăși obstacolele suplimentare cauzate de situația în care se află și de a lua măsurile de adaptare necesare; consideră că obstacolele specifice cu care se confruntă agricultura de subzistență trebuie să fie abordate;

41.  subliniază că agricultorii au nevoie de perspective de investiții pe termen lung și venituri suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor lor; solicită, prin urmare, ca garantarea unui randament echitabil și stabil pentru comunitatea agricolă să rămână unul dintre obiectivele principale ale noii PAC, oferind, în același timp, rentabilitate și tratamentul echitabil al consumatorilor, în special prin sporirea competitivității în sectorul agricol și permițând agricultorilor să-și acopere costurile reale și să reacționeze la semnalele pieței;

42.  solicită luarea unor măsuri pentru consolidarea capacității de administrare și a puterii de negociere a producătorilor și a organizațiilor de producători din sectorul primar în relație cu alți operatori economici din lanțul alimentar și încurajarea înființării unor organizații care să consolideze relațiile dintre diferitele părți implicate din cadrul filierelor, în măsura în care pot îmbunătăți schimbul de informații și gradul în care oferta răspunde cererii consumatorilor; consideră că astfel de măsuri ar putea îmbunătăți funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente printr-o mai mare transparență a prețurilor la alimente și prin acțiuni de combatere a practicilor comerciale neloiale pentru ca agricultorii să obțină valoarea adăugată pe care o merită; consideră că aceste obiective ar putea necesita o adaptare sau o clarificare a normelor UE privind concurența pentru a ține seama de caracteristicile specifice ale piețelor agricole, cu condiția ca acestea să nu ridice obstacole în calea funcționării corectă a pieței unice;

43.  consideră că în viitorul cadru al PAC trebuie să existe măsuri de piață flexibile și eficiente cu scopul de a asigura o plasă de siguranță corespunzătoare pentru a evita volatilitatea extremă a prețurilor pieței, pentru a oferi un grad mai ridicat de stabilitate și pentru a oferi răspunsuri rapide și eficiente la crizele economice care apar în acest sector; consideră că acestea ar trebui completate de un sistem de gestionare a riscurilor care să contribuie la reducerea la minim a consecințelor catastrofelor naturale sau sanitare;

44.  consideră, de asemenea, că, pentru o gestionare mai eficientă a pieței și evitarea crizelor de supraproducție, ar trebui menținute instrumentele specifice de gestionare a potențialului de producție, care există în anumite sectoare, pe baza principiilor de echitate și nediscriminare;

45.  solicită o distribuție echitabilă a plăților din cadrul PAC și insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să fie echitabilă atât pentru agricultorii din noile state membre, cât și pentru cei din vechile state membre;

46.  consideră că reducerea plăților directe din cadrul primului pilon ar avea consecințe devastatoare nu numai pentru agricultori, dar, în egală măsură, pentru zonele rurale, pentru serviciile publice legate de producția agricolă, pentru consumatori și pentru societate, beneficiară în ansamblul său; plățile directe sunt deci, esențiale și ele trebuie menținute; atrage atenția asupra impactului negativ pe care l-ar putea avea o eventuală reducere a fondurilor destinate PAC în ceea ce privește valoarea proprietăților agricole, cu consecințe grave mai ales pentru agricultorii care au contractat credite bancare, mai ales în contextul crizei economice care a afectat grav agricultura europeană;

47.  consideră că întreprinderile agricole viabile sunt fundamentale pentru susținerea comunităților rurale prospere, întrucât acestea creează locuri de muncă și oferă servicii la nivel local; consideră, prin urmare, că PAC ar trebui să solicite participarea comunităților locale la efortul de a oferi condițiile necesare pentru a le face viabile din punct de vedere socio-economic, inclusiv prin intermediul menținerii exploatațiilor agricole familiale și al restructurării și modernizării permanente ale exploatațiilor agricole, dacă este necesar; reamintește faptul că, în acest sens, sunt importante, de asemenea, măsurile de diversificare și dezvoltare a infrastructurii rurale;

O PAC durabilă

48.  consideră că agricultura are un rol major în combaterea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin creșterea capacității de sechestrare a carbonului și prin dezvoltarea și folosirea mai multor surse de energie regenerabilă și a materialelor biologice; consideră că, acolo unde este necesar, considerațiile de ordin climatic ar trebuie să fie integrate în cadrul PAC;

49.  consideră că eficiența producției este fundamentală pentru o gestionare mai durabilă a resurselor limitate și că agricultorii ar trebui să aducă inovații metodelor tehnice de producție prin folosirea celor mai eficiente instrumente de management financiare, științifice și tehnice pentru a contribui la satisfacerea cererii din ce în ce mai ridicate de alimente și de materii agricole regenerabile într-un mod mai durabil din punct de vedere economic, social și al mediului;

50.  subliniază, în contextul strategiei Europa 2020, că cercetarea și dezvoltarea, utilizarea noilor tehnologii și a bunelor practici agricole sunt importante pentru creșterea competitivității și mărirea producției, limitând, în același timp, atât utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor, cât și a resurselor limitate, cum ar fi apa sau energia; consideră că investițiile în inovațiile agricole ar trebui stimulate în continuare, în special prin intermediul PAC și al programelor cadru de cercetare și dezvoltare ale UE, cu scopul de a aborda noile provocări;

51.  în acest sens, recomandă prezența activă a consilierilor agricoli în regiuni pentru a îndruma agricultorii în încercările acestora de a furniza bunuri publice ecologice;

52.  consideră că este necesară introducerea de măsuri de protecție pentru a se garanta utilizarea în continuare în agricultură a biotehnologiei, fără a influența metodele de producție existente;

O PAC ecologică

53.  constată că, până în prezent, piața nu i-a răsplătit în mod corespunzător pe agricultori pentru că protejează mediul înconjurător și alte bunuri publice; prin urmare, consideră că PAC trebuie să acorde o importanță mai sporită durabilității, oferind agricultorilor stimulente economice adecvate cu scopul de a optimiza furnizarea de servicii ecosistemice și de a îmbunătăți în continuare gestionarea corespunzătoare a resurselor de mediu ale terenurilor agricole din UE; subliniază că acest lucru ar putea fi obținut fără a crea agricultorilor sarcini financiare sau administrative suplimentare;

54.  consideră că, datorită îmbunătățirii condițiilor de producție ca urmare a progresului cunoștințelor în acest domeniu, agricultorii sunt bine pregătiți pentru a contribui la o creștere ecologică și pentru a răspunde la criza energetică prin dezvoltarea unor forme de energie „verde” sub formă de biomasă, biodeșeuri, biogaz, biocombustibili de generația a doua și energie eoliană, solară și hidroenergie la scară redusă, care vor ajuta, de asemenea, la crearea de noi locuri de muncă ecologice;

O politică simplă și comună

55.  insistă asupra faptului că o politică agricolă comună este mai necesară ca niciodată pentru a garanta, în cadrul unei piețe unice care funcționează în mod adecvat, dimensiunea transfrontalieră a aprovizionării cu alimente, a schimbărilor climatice, a standardelor comune înalte de protecție a mediului, a securității și calității produselor și a calității vieții animalelor;

56.  consideră că noua PAC trebuie, printr-un sistem de ajutor simplificat, să fie transparentă, ușor de administrat și să reducă birocrația și sarcinile administrative ale agricultorilor, în special ale micilor producători, pentru a le permite agricultorilor să se concentreze asupra îndatoririi lor principale, aceea de a furniza produse agricole de calitate; consideră că acest lucru ar putea fi realizat în special prin trecerea la folosirea unor instrumente de acordare a ajutorului, precum acordurile axate pe rezultate, contractele simple și plățile multianuale, care să stabilească obiectivele și să ofere agricultorilor posibilitatea de a-și alege propriul sistem de exploatare agricolă pentru a-și atinge obiectivele;

57.  solicită luarea unor măsuri adecvate pentru a explica în ce constă PAC atât agricultorilor, cât și tuturor cetățenilor UE, oferind informații clare și transparente cu privire la obiectivele urmărite, mijloacele disponibile și efectele benefice așteptate ca urmare a punerii în aplicare a PAC;

58.  consideră că Comisia ar trebui să adopte o abordare mai proporțională bazată pe risc în ceea ce privește aplicarea controalelor reglementare, desfășurarea auditului de conformitate și impunerea corecțiilor financiare;

59.  solicită ca Parlamentului European să i se ofere cu promptitudine informații actualizate privind stadiul actual al bugetului pentru agricultură;

Instituirea unei PAC echitabile, ecologice și durabile

60.  se așteaptă, în conformitate cu concluziile reuniunii din primăvară a Consiliului European cu privire la Strategia Europa 2020, ca reproiectarea PAC să aibă ca rezultat crearea de instrumente de creștere inteligentă, integratoare și ecologică;

61.  recunoaște gama largă de priorități noi sau deja existente pentru PAC și observă că, atunci când au aderat la Uniunea Europeană, noile state membre se așteptau, în mod justificat, ca ajutorul PAC să fie comparabil, în timp, cu ajutorul acordat vechilor state membre; pentru a aborda pe deplin noile provocări și pentru a realiza prioritățile unei PAC reformate, solicită ca sumele alocate PAC din bugetul 2013 să fie menținute și în următoarea perioadă de programare financiară;

62.  solicită ca în bugetul PAC să introducă un mecanism de flexibilitate anual care să permită reportarea și realocarea fondurilor neutilizate în următorul an;

63.  insistă asupra faptului că PAC nu ar trebui să fie renaționalizată și, prin urmare, consideră că ajutorul direct ar trebui să fie în continuare finanțat în întregime din bugetul UE, respingând astfel orice cofinanțare care ar dăuna concurenței loiale în cadrul pieței unice a UE;

64.  solicită o distribuție echitabilă a fondurilor PAC către agricultorii din întreaga UE; reamintește faptul că, pentru a se respecta diversitatea agricolă din UE, trebuie să se găsească criterii obiective pentru a defini sistemul echitabil de distribuție; subliniază faptul că plățile directe contribuie la furnizarea de bunuri publice, la stabilizarea veniturilor agricultorilor și la protejarea acestora împotriva riscurilor, compensând parțial standardele înalte dorite de societate în interiorul UE și remunerând furnizarea de bunuri publice de bază necompensate de piață:

65.  consideră că ajutorul direct ar trebui plătit în funcție de suprafață în toate statele membre în următoarea perioadă de programare financiară; aceasta ar constitui o perioadă de tranziție suficientă, care le-ar oferi agricultorilor și structurilor agricole care încă folosesc vechiul sistem de plăți flexibilitatea de a se adapta la schimbări și de a evita o redistribuire radicală a ajutorului, fără a afecta realizarea promptă a unei distribuții echilibrate a ajutorului între statele membre; observă că trecerea de la criteriile tradiționale poate crea anumite dificultăți statelor membre sau regiunilor cu o suprafață relativ întinsă de așa-numit „teren gol” (teren eligibil care nu face obiectul unei cereri de ajutor); solicită ca nevoile specifice ale acestor regiuni să fie luate în considerare cu atenție atunci când se proiectează viitorul tip de ajutor; consideră, de asemenea, că statele membre și regiunile trebuie să continue să aibă flexibilitatea de a regionaliza sistemul de plăți pe suprafață, astfel încât să reflecte prioritățile lor specifice, respectând concurența loială pe piața internă;

66.  consideră că rentabilitatea plăților cuplate nu ar trebui să fie principiul director al PAC; consideră, totuși, dată fiind trecerea de la un model de ajutor tradițional la unul bazat pe suprafață având în vedere deciziile luate în urma bilanțului de sănătate, că statelor membre ar trebui să li se acorde o marjă suficientă de flexibilitate; consideră că această flexibilitate le va oferi statelor membre posibilitatea de a răspunde nevoilor specifice din teritoriile lor și de a preveni oprirea completă a producției sau reducerea diversității agricole; consideră că marja de flexibilitate ar putea lua forma unor plăți cuplate fixe pentru sectoarele agricole vulnerabile și pentru zonele și teritoriile sensibile din punct de vedere al mediului, în conformitate cu cerințele OMC, asigurând agricultorilor din întreaga UE condiții echitabile de piață;

67.  identifică necesitatea unor structuri esențiale centrale - siguranța alimentară și comerțul echitabil, caracterul durabil, agricultura în toată Europa, calitatea produselor alimentare, biodiversitate și protecția mediului, precum și creșterea ecologică, pentru a crea o PAC echitabilă și mai durabilă; consideră că structura bazată pe doi piloni ar trebui menținută și ar trebui să reflecte conținutul componentelor identificate, dar că ar trebui să se evite duplicarea obiectivelor și a instrumentelor politicii;

68.  consideră că, în scopul simplificării, al clarității și al unei abordări comune, trebuie să se convină încă de la începutul reformei asupra finanțării fiecăreia dintre prioritățile PAC;

Siguranță alimentară și comerț echitabil

69.  susține că viabilitatea exploatațiilor și calitatea vieții agricultorilor reprezintă condiții absolut necesare pentru continuarea activității agricole; prin urmare, consideră că ar trebui să existe o plată pe suprafață directă de bază, finanțată din fonduri UE, pentru toți agricultorii europeni, pentru a garanta durabilitatea socială și economică a modelului european de producție agricolă, care trebuie să le ofere consumatorilor europeni siguranța alimentară de bază, pentru a permite agricultorilor să producă în mod competitiv alimente de înaltă calitate, pentru a se asigura că activitatea agricolă și ocuparea locurilor de muncă în zonele rurale sunt stimulate în toată UE și pentru a furniza bunuri publice de bază prin cerințele de eco-condiționalitate pentru bunele condiții agricole și de mediu, precum și pentru standarde de înaltă calitate și cele privind calitatea vieții animalelor;

70.  solicită includerea unei cerințe absolute ca numai producția agricolă activă să fie remunerată, iar activitatea minimă să fie o cerință în schimbul plăților inclusă în normele privind eco-condiționalitatea și solicită ca proporționalitatea să fie principiul cheie utilizat în punerea în aplicare a normelor;

Durabilitate

71.  consideră că o plată pe suprafață și suplimentară, din fondurile UE, ar trebui să fie pusă la dispoziția agricultorilor prin contracte simple multianuale care să îi remunereze pentru reducerea emisiilor de carbon per unitate de producție și/sau pentru creșterea nivelului de stocare a carbonului în sol, prin metode de producție durabile și prin producerea de biomasă care poate fi utilizată în producția de agromateriale rezistente;

72.  observă că aceasta ar prezenta dublul avantaj de a face agricultura UE mai durabilă din punct de vedere ecologic și economic prin scăderea emisiilor de dioxid de carbon și/sau printr-o mai mare eficiență, asigurând, de asemenea, agricultorilor beneficii financiare din creșterea nivelului de stocare a carbonului pe terenul lor, precum și o poziție egală cu alte industrii incluse în sistemul de comercializare a emisiilor la nivelul UE (EU ETS); solicită definirea adecvată a unor criterii și obiective clare și măsurabile, pentru a permite acestor plăți să fie implementate cât mai curând posibil în toate statele membre;

Agricultură în toată Europa

73.  solicită continuarea măsurilor specifice de compensare a agricultorilor care produc în zone defavorizate, cum ar fi zonele cu handicap natural, inclusiv, de exemplu regiunile muntoase, zonele sensibile din punct de vedere al mediului și/sau regiunile cele mai afectate de schimbările climatice și regiunile cele mai îndepărtate, în scopul de a asigura desfășurarea activității agricole astfel încât terenul să fie gestionat în continuare și să existe producție locală de alimente în întreaga UE, reducând pericolul abandonării terenului și asigurând o gestionare teritorială echilibrată în toată UE, precum și o dezvoltare rațională a producției agricole;

74.  consideră că reforma regimului pentru zonele defavorizate, în special modul de desemnare și clasificare a zonelor defavorizate, ar trebui să țină seama de dificultățile întâmpinate de agricultorii din toate regiunile UE, întrucât acestea variază foarte mult în funcție de diferitele condiții biofizice și climatice; consideră că zonele care ar putea fi excluse în temeiul noilor reguli beneficiază de o perioadă de tranziție adecvată;

75.  atrage atenția asupra rolului special pe care îl au agricultorii în zonele periurbane, în care pot exista presiuni intense asupra resurselor rurale și agricole; subliniază faptul că această producție de alimente și bunuri publice ar trebui menținută în apropierea populațiilor urbane;

Calitatea produselor alimentare

76.  subliniază faptul că dezvoltarea politicii în domeniul calității produselor alimentare, în special în privința indicațiilor geografice (DOP/IGP/STG), trebuie să constituie un aspect prioritar al PAC care să fie aprofundat și consolidat, pentru a permite UE să își mențină poziția de lider în acest domeniu; consideră că, în cazul acestor produse de înaltă calitate, ar trebui permisă utilizarea unor instrumente originale de gestionare, protecție și promovare, care să le permită să se dezvolte în mod armonios și să își aducă în continuare contribuția la creșterea și competitivitatea sustenabile ale agriculturii europene;

Biodiversitate și protecția mediului

77.  consideră că agricultorii pot contribui la biodiversitate și la protecția mediului, precum și la adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora în mod rentabil și de aceea ar trebui acordate stimulente mai importante în acest sens; solicită PAC să permită ca marea majoritate a terenurilor agricole să fie acoperite de scheme agroecologice în scopul remunerării agricultorilor pentru furnizarea unor servicii ecosistemice suplimentare, încurajând modele de producție mai durabile, cu consum mai redus de materii prime, precum proiectele de agricultură organică, integrată, dezvoltarea agriculturii cu înaltă valoare naturală și practicile de agricultură intensivă durabilă; consideră că toate aceste măsuri de dezvoltare rurală ar trebui să rămână cofinanțate, cu un buget majorat, dacă este necesar;

Creștere ecologică

78.  consideră că „creșterea ecologică” ar trebui să se situeze în centrul noii strategii de dezvoltare rurală, care este axată pe crearea de noi locuri de muncă ecologice prin:

79.  consideră că, pentru a sprijini componentele centrale ale PAC ar trebui să existe și o plasă de siguranță adecvată; consideră că această plasă de siguranță ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a lua în considerare progresele pieței și pentru a include instrumente precum depozitarea publică sau privată, intervenția pe piață, decongestionarea pieței, care ar trebui activată pentru a contracara volatilitatea extremă a pieței și ca instrument de reacție rapidă în situații de criză; în acest scop, consideră că, în cadrul bugetului UE, ar trebui să existe o linie bugetară specială de rezervă, care ar putea fi activată rapid pentru a răspunde eventualelor crize;

80.  solicită ca aceste măsuri să fi sprijinite de instrumente care au ca scop reducerea volatilității și oferă condiții stabile întreprinderilor agricole și în planificarea agricolă; în acest context, consideră că ar trebui să fie luate în considerare noi instrumente financiare și economice inovatoare, precum polițele de asigurare a recoltei la nivel general, piețele la termen și fondurile mutuale, pentru a face față condițiilor climatice sau de piață extreme, fără a perturba sistemele private dezvoltate pe piață;

81.  consideră că controlarea creșterii capacității de producție poate juca un rol primordial în asigurarea creșterii sustenabile într-o serie de sectoare agricole;

82.  insistă asupra faptului că, pentru a completa măsurile de piață, este absolut necesar să se consolideze poziția producătorilor din sectorul primar în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente printr-o gamă de acțiuni privind transparența, relațiile contractuale și practicile comerciale neloiale; consideră că ar trebui să se analizeze și posibilele modificări ale normelor de concurență, pentru a le permite organizațiilor de producători din sectorul primar să devină mai eficienți și se extindă, dacă este necesar, acordându-le o putere de negociere sporită, pentru a face față marilor întreprinderi de prelucrare și de vânzare cu amănuntul; în acest context, ar trebui luată în considerare numirea unuia sau mai multor ombudsmani naționali/europeni în vederea soluționării disputelor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

83.  reamintește faptul că, în cadrul noului set de instrumente de piață și în contextul angajamentelor OMC, ar trebui continuată retragerea treptată a restituirilor la export în UE, în paralel cu aplicarea unor măsuri similare luate de către partenerii din cadrul OMC;

84.  consideră că trebuie promovată competitivitatea agriculturii europene, atât în interiorul Uniunii, cât și în afara sa, pentru a putea face față marilor provocări ale viitorului, printre care se numără siguranța alimentară a UE, aprovizionarea cu alimente a populației mondiale aflate în creștere, respectarea mediului, biodiversitatea și combaterea schimbărilor climatice;

85.  reamintește că UE poate finanța în țări europene și terțe campanii de informare cu privire la avantajele agriculturii și produselor alimentare europene sau de promovare a acestora în Europa și în întreaga lume; consideră că bugetul acestor fonduri ar trebui revizuit pentru a ameliora vizibilitatea produselor agricole și alimentare europene pe piețele din UE și din țări terțe; consideră că ar trebui extinsă utilizarea acestor sisteme de promovare și că acestea ar trebui să fie aplicate mai bine și mai eficient în cadrul noii PAC;

86.  consideră că politica agricolă comună trebuie să permită asigurarea unei alimentații mai sănătoase pentru toți consumatorii, mai ales pentru categoriile cele mai sărace, pe baza unei game de produse mai variate, la prețuri accesibile; ar trebui continuate programele de ajutorare a celor mai defavorizate categorii sociale și extinse programele care încurajează consumul de fructe și legume în școli;

87.  consideră că simplificarea, proporționalitatea și reducerea birocrației și a costurilor administrative ar trebui să se afle în centrul procesului de proiectare și punere în aplicare a noii PAC;

PAC în Cadrul financiar multianual și procedura anuală bugetară

88.  având în vedere obiectivele noii politici agricole comune, subliniază necesitatea asigurării unei finanțări adecvate în noul cadru financiar multianual, pentru a putea susține mai bine această politică în conformitate cu provocările majore cu care va trebui să se confrunte în următorii ani acest sector esențial pentru securitatea alimentară a UE;

89.  reamintește că, în ultimii patru ani ai cadrului financiar multianual actual, bugetele anuale au putut fi adoptate fie numai prin utilizarea marjelor existente în diferitele rubrici ale cadrului financiar multianual, fie prin recurgerea la revizuirea prevăzută la articolul 23 din Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006, utilizând marjele disponibile sub plafoanele rubricii 2 în scopul finanțării altor priorități ale UE; reamintește că începând cu exercițiul bugetar 2011 până la expirarea actualului cadru financiar multianual (2013), marjele sub plafoanele rubricii 2 vor fi extrem de limitate;

90.  subliniază că natura obligatorie din punct de vedere juridic a cadrului financiar multianual necesită introducerea unor dispoziții de punere în aplicare mai flexibile, astfel încât Uniunea să poată răspunde într-un mod suficient de flexibil și de eficace la evenimente neprevăzute;

91.  subliniază că, în conformitate cu articolul 314 alineatul (3) din TFUE, Comisia nu mai poate modifica proiectul său de buget după convocarea comitetului de conciliere; reamintește faptul că Comisia trebuie să prezinte toamna o scrisoare rectificativă pentru a actualiza estimările privind agricultura; insistă ca scrisoarea rectificativă să fie disponibilă înaintea votului PE; invită comisiile sale competente să elaboreze o procedură internă pentru a defini poziția Parlamentului în vederea reuniunii comitetului de conciliere;

92.  reamintește că proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare introduse de Parlamentul European s-au transformat în instrumente importante pentru formularea priorităților politice și lansarea de noi inițiative care, deseori, au devenit activități și programe UE, inclusiv în domeniul agriculturii și al dezvoltării durabile; consideră că proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare ar putea constitui și în viitor o platformă pentru testarea noilor idei de reformă.

93.  solicită Comisiei să acorde cea mai mare atenție recomandărilor Parlamentului European atunci la pregătirea comunicării sale și la elaborarea propunerilor sale legislative;

o
o   o

94.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) AGRI_DT(2010)439305. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0101. (3) Texte Adoptate, P7_TA(2010)0131. (4) Texte Adoptate, P7_TA(2010)0088. (5) A se vedea graficul 1 din anexă la raportul A7-0204/2010. (6) A se vedea graficul 2 din anexă la raportul A7-0204/2010. (7) A se vedea graficul 3 din anexă la raportul A7-0204/2010. (8) A se vedea graficul 4 din anexă la raportul A7-0204/2010. (9) A se vedea graficul 5 anexat la raportul A7-0204/2010.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP (2009/2238(INI))

P7_TA(2010)0287 A7-0207/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,

–  având în vedere Acordul din 4 august 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori („Acordul de la New York”),

–  având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, adoptat la 31 octombrie 1995,

–  având în vedere declarația făcută cu ocazia reuniunii mondiale la nivel înalt de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă, desfășurată în perioada 26 august - 4 septembrie 2002,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2007 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică(5),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Reforma politicii comune în domeniul pescuitului” (COM(2009)0163),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Construirea unui viitor durabil pentru acvacultură - Un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene” (COM(2009)0162),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia de dezvoltare durabilă a acvaculturii europene(7),

–  având în vedere Acordul de la Marrakesh din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului,

–  având în vedere Declarația ministerială a OMC adoptată la Doha la 14 noiembrie 2001,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „O Europă competitivă într-o economie globalizată” (COM(2006)0567),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la noul rol și noile responsabilități ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona(8),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0207/2010),

A.  având în vedere importanța strategică pe care o prezintă sectoarele pescuitului și acvaculturii pentru aprovizionarea populației și pentru echilibrul balanței alimentare a diferitelor state membre și a Uniunii Europene în ansamblu, precum și contribuția considerabilă a acestor sectoare la bunăstarea socio-economică a comunităților litorale, la dezvoltarea locală, la ocuparea forței de muncă și la menținerea tradițiilor culturale;

B.  având în vedere că resursele piscicole sunt resurse naturale care, bine gestionate, pot fi regenerabile și furnizează resurse alimentare și locuri de muncă în UE și în întreaga lume și că acestea trebuie să fie protejate pentru a evita epuizarea stocurilor halieutice și apariția unor greutăți ulterioare pentru comunitățile litorale din UE și din afara acesteia; având în vedere, în această privință, necesitatea de a consolida modalitățile de gestiune eficientă a pescuitului, precum și dimensiunea și impactul comerțului internațional asupra resurselor piscicole la nivel mondial;

C.  întrucât Comisia Europeană a inițiat o ambițioasă reformă a politicii comune în domeniul pescuitului prin adoptarea Cărții verzi din 22 aprilie 2009 în vederea revizuirii majorității aspectelor politicii respective;

D.  întrucât Comisia Europeană a definit, în comunicarea sa din 8 aprilie 2009, o nouă strategie pentru dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene (COM(2009)0162);

E.  având în vedere obiectivele specifice stabilite pentru gestionarea pescuitului în cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă, organizat în 2002 la Johannesburg, printre care cel de reducere a exploatării resurselor halieutice la niveluri compatibile cu producția maximă echilibrată (PME) până în 2015;

F.  întrucât producția UE de produse pescărești și de acvacultură (PPA) a scăzut cu aproximativ 30 % în cursul ultimilor zece ani;

G.  întrucât această scădere este legată atât de diminuarea resurselor halieutice din apele UE, cât și de măsurile instituite, pe bună dreptate, pentru a limita cantitățile pescuite și pentru a asigura gestionarea durabilă a stocurilor de pește în cadrul PCC atât în apele UE, cât și în afara acestora, în special acolo unde activitățile de pescuit ale UE se desfășoară în virtutea acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului;

H.  întrucât pescuitul în cadrul UE reprezintă mai puțin de 6% din capturile la nivel mondial;

I.  întrucât, deși Cartea verde privind reforma PCP prezintă posibilitatea pe termen lung de a inversa această tendință de micșorare a capturilor, măsurile radicale avute în vedere pentru a permite regenerarea resurselor halieutice (cum ar fi reducerea capacității flotelor, măsuri de gestionare mai severe și controale mai stricte) nu vor putea decât să accentueze problema pe termen scurt și mediu;

J.  întrucât, în plus, în ciuda noii strategii definite în domeniu, numeroasele constrângeri care afectează dezvoltarea producției comunitare în acvacultură sunt de așa natură încât este puțin probabil ca această dezvoltare să poată compensa în mod semnificativ pe termen scurt și mediu tendința de scădere a producției în sectorul extractiv;

K.  întrucât, în acest sens, este esențial să se promoveze creșterea producției europene, în special în noile state membre ale UE cu potențial dovedit de producție în domeniul acvaculturii;

L.  întrucât cererea de PPA la nivel comunitar este, din contră, în general în creștere în Uniunea Europeană, piețele noilor state membre din Europa centrală și de est înregistrând o dinamică puternică, și se preconizează că diverși factori vor determina o creștere susținută a consumului în următorii 20 de ani;

M.  întrucât Uniunea Europeană (12 milioane de tone și 55 miliarde EUR în 2007) este deja cea mai mare piață din lume pentru PPA, înaintea Japoniei și a Statelor Unite, și întrucât depinde în foarte mare măsură de importurile din țări terțe, care acoperă mai mult de 60% din cerere, fiind probabilă agravarea acestei dependențe;

N.  întrucât problematica importurilor de PPA în UE și a condițiilor în care se efectuează aceste importuri este, prin urmare, absolut fundamentală pentru orice analiză a politicilor Uniunii Europene în materie de pescuit și de acvacultură, aceasta trebuind să facă obiectul unei atenții speciale în lumina reformelor în curs;

O.  întrucât trebuie analizate toate aspectele acestei problematici: cea comercială, cea socială, cea sanitară, cea de mediu și cea calitativă;

P.  întrucât pescuitul neselectiv și nivelurile ridicate de capturi aruncate înapoi în mare în anumite activități de pescuit care exportă pe piața UE au drept consecință faptul că unele cantități semnificative de pește care ar fi potrivite pentru consumul uman sunt pierdute;

Q.  întrucât analiza trebuie să se aplece în special asupra organizării comune a piețelor (OCP) în sectorul PPA, dat fiind că normele actuale sunt perimate din mai multe puncte de vedere și necesită o revizuire urgentă;

R.  întrucât această analiză necesită, de asemenea, o evaluare critică a politicii comerciale comune, astfel cum este aplicată în acest sector specific, și a coerenței deciziilor luate în acest context, menținând un sector european al pescuitului durabil și responsabil;

S.  întrucât, deși PPA beneficiază încă, în temeiul Tarifului Vamal Comun (TVC), de o protecție vamală teoretică puțin mai mare decât media pentru produsele neagricole, această protecție este redusă semnificativ în practică prin diverse excepții și reduceri, autonome sau convenționale, a căror aplicare înseamnă că importurile cărora li se aplică tarifele națiunii celei mai favorizate (aplicabile din oficiu) reprezintă în jur de 5% din total;

T.  întrucât este probabil că politica de deschidere a piețelor UE spre importurile PPA va continua, atât pe plan multilateral, în cadrul negocierilor din cadrul OMC, în special în secțiunea APNA (accesul la piețele neagricole) din runda Doha, cât și în cadrul unei serii de negocieri preferențiale în curs cu o seamă de parteneri comerciali din Asia, America Latină, America de Nord, bazinul mediteranean și diverse grupuri de țări ACP;

U.  întrucât încheierea secțiunii APNA din runda Doha pe baza „formulei elvețiene” avute în vedere în momentul de față (cu un coeficient de 8) ar avea ca efect reducerea valorii maxime a tarifului vamal aplicabil PPA în UE de la 26 % la circa 6 %, iar a taxei medii de la 12 % la circa 5 %;

V.  întrucât o astfel de decizie, în afara faptului că ar reduce aproape la zero efectul protector al tarifelor care mai sunt în vigoare, ar priva de orice semnificație, prin reducerea lor drastică, preferințele deja acordate țărilor în curs de dezvoltare și pe cele care se află în curs de negociere, și ar submina înseși fundamentele mecanismului OCP, permițând ca accesul la piața comunitară să fie ajustat în funcție de nevoile industriei europene de prelucrare a PPA (suspendări de tarife și contingente tarifare);

W.  întrucât cerința UE pentru coerență între obiectivele politicii sale de dezvoltare (eliminarea pauperității, dezvoltarea activităților de pescuit locale sustenabile) și politica sa comercială presupune că țările în curs de dezvoltare ar trebui încurajate să exporte produse pescărești cu o valoare adăugată mai mare, cu condiția ca peștele să provină din activități de pescuit bine gestionate și durabile, și să respecte condițiile fitosanitare necesare;

X.  întrucât, de asemenea, negociatorii comerciali ai UE au avut în ultimii ani tendința de a accepta mai ușor derogări de la normele privind originea preferențială aplicate în mod tradițional PPA, atât în cazul produselor brute (criterii de determinare a naționalității navelor), cât și în cazul produselor prelucrate (posibilitate de a păstra originea preferențială, în ciuda utilizării de materii prime care provin din alte părți);

Y.  având în vedere că un studiu FAO a demonstrat că, chiar dacă comerțul internațional cu produse piscicole poate duce la creșterea siguranței alimentare în țările în curs de dezvoltare, acesta a condus de asemenea la un pescuit mai intens, pentru a aproviziona piața de export, ceea ce poate accelera epuizarea stocurilor, subliniind necesitatea de a garanta faptul că activitățile de pescuit sunt gestionate și controlate în mod adecvat pentru a preveni epuizarea stocurilor;

Z.  întrucât interesele producătorilor de PPA la nivel comunitar (pescari și acvacultori), ale industriilor de prelucrare, ale distribuitorilor, ale importatorilor și ale consumatorilor sunt parțial divergente, iar politicile duse la nivel european ar trebui să încerce să le concilieze de o manieră echilibrată și eficace;

AA.  întrucât există necesitatea de a asigura oportunități adecvate pentru producătorii comunitari (pescari și acvacultori) la prețuri suficient de rentabile, având în vedere costurile, constrângerile și diferitele riscuri legate de activitatea acestora;

AB.  întrucât există necesitatea de a garanta operatorilor comunitari disponibilitatea materiilor prime de calitate uniformă, în cantități suficiente, la prețuri stabile, pe tot parcursul anului;

AC.  întrucât există necesitatea de a răspunde cererii consumatorilor comunitari pentru produse de bună calitate la prețuri competitive și de a ține cont de creșterea preocupării acestora pentru informații referitoare la caracteristicile, originea și condițiile de capturare sau de producție a acestor produse;

AD.  întrucât impactul importurilor pe piața Uniunii Europene diferă în funcție de speciile implicate, de gradul de prelucrare a produselor și de circuitele de distribuție folosite;

AE.  întrucât, de exemplu, un efect descurajant asupra prețurilor la prima vânzare, cauzat de concurența importurilor, pare să reprezinte un aspect mai sensibil în cazul speciilor pentru uz industrial (destinate industriei de prelucrare) decât pentru speciile „non-industriale”,

Aspecte generale

1.  deplânge faptul că Cartea verde privind reforma politicii comune din domeniul pescuitului nu consacră decât câteva rânduri problemei importurilor și subestimează în mod evident importanța soluționării adecvate a acestei probleme pentru credibilitatea și succesul reformei;

2.  constată că liberalizarea accesului la piața comunitară a PPA importate se află deja într-o fază avansată, ca rezultat al politicii comerciale urmate de UE în ultimii 20 de ani;

3.  constată că producția de PPA la nivel comunitar este în mod clar insuficientă pentru a acoperi nevoile industriei de prelucrare și cererea în creștere a consumatorilor și că va rămâne și în continuare insuficientă; recunoaște, în consecință, necesitatea de a promova consumul responsabil, bazat mai degrabă pe calitate și durabilitate decât pe cantitate, necesitatea de a consolida gestionarea pescuitului pentru a promova refacerea stocurilor de pește și faptul că importurile vor continua să joace un rol important pentru aprovizionarea pieței comunitare;

4.  recunoaște că există o limită superioară cu privire la cantitatea de pește care poate fi capturat pe o bază durabilă, fie pentru consumul uman, fie în scopuri industriale, ceea ce înseamnă că furnizarea de pește pe piața UE nu poate crește la infinit;

5.  insistă totuși asupra necesității imperioase de a asigura menținerea durabilității mediului și a viabilității economice a sectorului pescuitului și a sectorului acvaculturii în UE, inclusiv în ceea ce privește componenta lor artizanală, care sunt repartizate armonios pe litoralul său și care contribuie la conservarea identității culturale a regiunilor implicate, la crearea de locuri de muncă de-a lungul întregului lanț de producție și la furnizarea de alimente sigure și de bună calitate, ceea ce presupune ca pescarii să primească un preț corect pentru produsele lor; subliniază, de asemenea, faptul că lucrătorii din industria pescuitului trebuie să lucreze în condiții rezonabile și în conformitate cu convențiile OIM din domeniul sănătății și securității la locul de muncă;

6.  constată că actuala deschidere a pieței comunitare față de exporturile de PPA poate avea – în anumite condiții un impact și negativ asupra economiei locale din anumite regiuni, în special asupra regiunilor ultraperiferice în ceea ce privește vânzarea produselor lor locale;

Considerații specifice
Politica comercială și vamală

7.  consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse piscicole, împărtășește cu alte țări mari importatoare de pește responsabilitatea politică de a asigura că reglementările comerciale ale OMC respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestiune a pescuitului și de conservare a stocurilor; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea criteriilor de comercializare corectă, transparentă și durabilă a produselor piscicole în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

8.  consideră că o protecție tarifară rezonabilă este și ar trebui să rămână un instrument important și legitim de reglementare a importurilor, aflat la dispoziția puterii politice; reamintește faptul că o protecție tarifară erga omnes consolidează preferințele acordate de UE anumitor țări, în special celor în curs de dezvoltare; reamintește faptul că eliminarea acestei protecții ar priva țările care beneficiază de preferințe de toate avantajele de care dispun în prezent; reamintește, de asemenea, utilitatea caracterului modulabil al acestei protecții tarifare, a cărei aplicare poate fi suspendată de UE, atunci când producția comunitară de materii prime este insuficientă pentru o bună aprovizionare a industriei sale de prelucrare;

9.  respinge, prin urmare, viziunea promovată prin politica comercială actuală, care susține dispariția ineluctabilă a oricărei protecții tarifare acordate sectorului PPA, viziune care nu ar lăsa producătorilor comunitari - pescari, acvacultori și prelucrători - altă alternativă decât să se resemneze;

10.  consideră că, asemenea sectorului agricol, sectorul pescuitului și cel al acvaculturii sunt sectoare strategice, multifuncționale, care depind de conservarea și exploatarea sustenabilă a unor resurse naturale și care includ componente foarte vulnerabile, care nu sunt potrivite pentru o abordare pur liber-schimbistă, fondată pe jocul liber al avantajelor comparative;

11.  deplânge faptul că, spre deosebire de negocierile comerciale referitoare la produsele agricole, conduse de comisarul pentru agricultură, cele referitoare la PPA sunt considerate negocieri „neagricole” și intră în competența comisarului pentru comerț, pentru care acestea reprezintă adesea doar o variabilă de ajustare într-o problematică mai vastă;

12.  solicită transferul competenței de a purta negocierile comerciale referitoare la PPA de la comisarul pentru comerț la comisarul pentru afaceri maritime și pescuit;

13.  solicită, prin intermediul unei serii de studii și consultări, dezvoltarea unei viziuni clare și globale privind piața comunitară de PPA, pe specii, privind evoluția previzibilă a cererii și a producției comunitare, precum și privind oportunitățile pe care le oferă aceasta din urmă în condiții de concurență loială;

14.  de asemenea, solicită Comisiei să depună eforturi pentru a face evaluări mai fiabile și mai exacte ale impactului importurilor de PPA pe piața comunitară, în special în privința prețurilor și facă demersuri pentru realizarea unui sistem de colectare și schimb de date destinate facilitării acestei evaluări;

15.  solicită tratarea PPA ca produse sensibile în sensul aplicării „formulei elvețiene” în cadrul negocierilor APNA din runda Doha a OMC pentru a evita reducerea drastică a protecției tarifare de care încă beneficiază anumite produse în temeiul TVC și să se conserve, în acest fel, valoarea preferințelor acordate anumitor parteneri și eficacitatea mecanismelor OCP;

16.  reamintește că, în conformitate cu punctul 47 din declarația ministerială de la Doha din 14 noiembrie 2001, negocierile rundei în curs sunt purtate pe baza principiului angajamentului unic și că, atâta timp cât runda nu s-a încheiat în întregime, Uniunea Europeană are încă dreptul de a-și revizui poziția în ceea ce privește anumite capitole ale acesteia;

17.  încurajează, de asemenea, negociatorii comunitari la OMC să continue să refuze categoric să angajeze Uniunea Europeană într-o inițiativă de liberalizare multilaterală sectorială a PPA;

18.  invită Comisia Europeană să solicite ca o eventuală încheiere a acordului negociat în prezent în cadrul OMC, în special privind măsurile de reglementare a pieței, să nu aducă un dezavantaj concurențial pentru producătorii din UE în raport cu furnizorii din țările terțe; se opune, în principiu, oricărei posibile puneri în aplicare separate și anticipate („early harvest”) a unui astfel de acord, care trebuie să rămână separat de alte elemente ale rundei Doha;

19.  invită negociatorii comunitari implicați în negocierile bilaterale și regionale să solicite de o manieră mai sistematică contrapartide efective la concesiunile comerciale acordate țărilor terțe în ceea ce privește importul de PPA, protejând cu hotărâre interesele ofensive ale Uniunii Europene în acest sector, acolo unde acestea există;

20.  insistă asupra necesității ca Uniunea Europeană să păstreze controlul preferințelor comerciale pe care le acordă anumitor parteneri, insistând asupra aplicării unor norme stricte referitoare la origine, bazate pe conceptul produselor „obținute în întregime”; recomandă prudență, în ceea ce privește produsele brute, la acordarea unor eventuale derogări de la criteriile tradiționale de determinare a naționalității navelor și solicită respingerea oricărei noi cereri de derogare în ceea ce privește produsele prelucrate; consideră că așa-numita regulă „no-drawback” ar trebui aplicată în mod sistematic, iar posibilitățile de cumulare a originilor ar trebui limitate;

21.  îndeamnă Comisa să îmbunătățească, din punctul de vedere al calității și al cantității, analiza impactului preferințelor tarifare acordate anumitor țări terțe asupra sectorului pescuitului și acvaculturii, în special în privința rentabilității întreprinderilor și a ocupării forței de muncă, atât în UE cât și în țările beneficiare, în special țările ACP; solicită, de asemenea, ca aceste analize să genereze rezultate cuantificate în mod corespunzător și să ia în considerare în special speciile de pești aflate într-o situație critică;

22.  reamintește posibilitatea industriei comunitare de a utiliza instrumentele de apărare comercială ale UE în caz de dumping, de subvenții sau de creștere masivă și bruscă a importurilor anumitor categorii de PPA;

Aspecte privind mediul, sănătatea și calitatea și aspecte sociale

23.  consideră că unul dintre obiectivele esențiale ale politicii comunitare în materie de PPA trebuie să fie garantarea faptului că produsele importate îndeplinesc, în toate privințele, aceleași cerințe ca cele impuse producției comunitare; consideră că obiectivul respectiv trebuie să corespundă preocupărilor fundamentale în materie de echitate, coerență și eficacitate a măsurilor aplicate în prezent în sectorul în cauză sau prevăzute în cadrul reformei; constată, de asemenea, că respectarea de către țările terțe a cerințelor impuse de UE va contribui la crearea unei concurențe bazate într-o mai mare măsură pe egalitate între producătorii comunitari și producătorii din țările terțe, ca urmare a costurilor ridicate suportate de țările terțe în vederea producerii de produse pescărești în conformitate cu standardele UE;

24.  este preocupat de faptul că introducerea masivă de PPA pe piața comunitară, din țări terțe ar putea influența obiceiurile de cumpărare ale consumatorilor;

25.  consideră că eforturile UE în materie de conservare a stocurilor și de asigurare a durabilității pescuitului în cadrul PCP sunt incompatibile cu importul de PPA ce provin din țări care își sporesc efortul de pescuit, fără a se preocupa de durabilitatea acestuia, și care vizează numai obținerea de venituri pe termen scurt;

26.  subliniază faptul că politica comunitară de conservare a resurselor contribuie, în special prin planurile de recuperare și gestionare, la stimularea importurilor de PPA provenite din țări terțe și le permite acestora substituirea, de multe ori în mod ireversibilă, a producției comunitare; solicită Comisiei să ia în considerare acest risc în elaborarea acestor planuri;

27.  se teme că, în absența unei politici bine stabilite în acest domeniu, interesul considerabil suscitat de o piață UE de PPA, în care accesul este neîngrădit și caracterizat de o cerere din ce în ce mai ridicată, ar încuraja permanent pescuitul excesiv din partea țărilor respective;

28.  salută recenta intrare în vigoare a unor norme privind combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), prin care se impune certificarea tuturor produselor introduse pe piața comunitară; încurajează o aplicare riguroasă și eficientă a acestor reglementări, recunoscând totodată necesitatea de a acorda asistență mai multor țări în curs de dezvoltare în aplicarea corespunzătoare a normelor și în combaterea pescuitului ilegal; cu toate acestea, reamintește că aceasta reprezintă o cerință minimă, care nu este suficientă pentru a garanta durabilitatea zonelor de pescuit din care provin produsele în cauză;

29.  consideră că, pe lângă aplicarea normelor comunitare în ceea ce privește pescuitul INN, este necesar să se realizeze un control mai strict în aval al procesului de comercializare a produselor acestui tip de pescuit, în special prin audituri mai riguroase în statele membre și în cadrul întreprinderilor suspectate că furnizează produse ce provin din pescuitul ilegal;

30.  invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura respectarea de către principalele țări exportatoare de PPA către UE a angajamentelor asumate la Johannesburg și aplicarea de către aceste țări a politicilor riguroase în materie de conservare a resurselor; încurajează Comisia să coopereze cu țările respective în cadrul forurilor competente și, în special, în cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

31.  este conștient, de asemenea, de faptul că Uniunea Europeană trebuie să consolideze aceste angajamente pentru a se asigura că toate produsele exportate către Uniune provin, fără excepție, din țările care au ratificat principalele convenții internaționale în domeniul dreptului maritim, în special Convenția UNCLOS și Convenția privind speciile transzonale și populațiile de pește cu migrare extinsă, iar, în cazul în care exporturile provin din apele controlate de ORGP (organizații regionale pentru gestionarea pescuitului), că aceste țări sunt părți contractante la acordul ORGP relevant;

32.  evidențiază dezavantajele severe cu care se confruntă pescarii, acvacultorii și prelucrătorii comunitari în fața concurenței anumitor țări terțe, ca urmare a costurilor mult mai mici generate de mâna de lucru din țările respective și a normelor sociale mai puțin exigente care se aplică pe teritoriul acestora;

33.  consideră că problema dumpingului social, cu care se confruntă, de altfel, și alte sectoare ale economiei, este deosebit de gravă în cazul sectorului PPA și, în special, al activităților de prelucrare, care au nevoie de o mână de lucru numeroasă;

34.  invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a asigura respectarea de către principalele țări exportatoare de PPA către UE a celor opt convenții ale OIM privind drepturile fundamentale la locul de muncă;

35.  solicită ca toate preferințele comerciale acordate de UE în ceea ce privește PPA să fie condiționate strict de îndeplinirea unor cerințe riguroase, atât în materie de mediu, cât și de natură socială; solicită, de asemenea, ca dispozițiile incluse în acest scop în acordurile încheiate să conțină mecanisme credibile de monitorizare a gradului de respectare a angajamentelor asumate și de suspendare sau pur și simplu anulare a preferințelor în caz de încălcări; solicită, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, punerea în aplicare a unor programe create în mod specific pentru acordarea de asistență tehnică, și financiară, dacă este necesar, pentru a ajuta statele afectate să-și respecte angajamentele sociale și de mediu;

36.  insistă asupra importanței unei aplicări riguroase, în cazul PPA importate, inclusiv hrana pentru animale și materiile prime pentru furaje, a legislației comunitare cu privire la normele și controalele de sănătate (inclusiv în ceea ce privește siguranța alimentară, trasabilitatea și prevenirea), aspecte esențiale pentru protecția consumatorului; în această privință, îndeamnă Comisia să îmbunătățească programul său de inspecții în țările terțe prin intermediul unei perfecționări a misiunilor Oficiului Alimentar și Veterinar (OAV), în principal prin creșterea numărului de unități inspectate în timpul fiecărei misiuni, cu scopul de a obține rezultate care să reflecte mai bine realitatea din țările terțe;

37.  îndeamnă la cea mai mare prudență în ceea privește recunoașterea cerințelor în vigoare în anumite țări terțe ca fiind echivalente cu cele impuse de Uniunea Europeană, la aplicarea legislației în cauză și în contextul validării listelor cu țări și întreprinderi autorizate să exporte PPA în UE; consideră că DG SANCO ar trebui să poată elimina navele individuale sau fabricile de prelucrare de pe astfel de liste aprobate în cazul în care acestea nu reușesc să respecte standarde minime;

38.  solicită o atenție sporită în ceea ce privește produsele provenite din tipuri noi de acvacultură, practicate deosebit de intensiv în anumite regiuni ale lumii și o evaluare critică a tehnicilor și procedurilor utilizate pentru sporirea productivității exploatațiilor respective și a eventualelor repercusiuni ale acestora în materie de sănătate, precum și impactul local al acestora, social și de mediu;

39.  solicită ca intensitatea și frecvența verificărilor efectuate la toate nivelurile - în special în contextul controalelor la frontiere, armonizate în mod eficient și transparente - să fie proporționale cu riscurile prezentate de produsele în cauză, în funcție, mai ales, de natura și proveniența acestora; solicită statelor membre să consacre în acest scop toate resursele financiare și umane necesare;

Reforma OMC

40.  reamintește rezoluțiile sale adoptate în cursul celei de-a șasea legislaturi în care i se solicita Comisiei să demareze fără întârziere o revizuire ambițioasă a OCP a produselor pescărești pentru ca aceasta să poată contribui într-o mai mare măsură la garantarea veniturilor din acest sector, a stabilității piețelor, a unei mai bune comercializări a produselor pescărești și a unei creșteri a valorii adăugate generate; deplânge întârzierile din acest domeniu; face trimitere la rezoluțiile respective pentru informații privind aspectele principale ale unei astfel de reforme;

41.  insistă asupra faptului că este absolut esențial ca noile mecanisme stabilite în acest cadru să țină seama de faptul că concurența acerbă în domeniul importurilor la prețuri reduse (low-cost) care rezultă din practici nocive pentru mediu sau sunt echivalente cu o formă de dumping social reprezintă o realitate care nu poate fi ignorată și să depună eforturi pentru a garanta, cu toate acestea, că producția UE poate fi comercializată în condiții normale și de o manieră suficient de profitabilă;

Informarea consumatorilor

42.  își exprimă convingerea cu privire la faptul că consumatorii europeni ar face adesea alegeri diferite dacă ar fi mai bine informați cu privire la adevărata origine geografică și adevăratele caracteristici și condiții de producere, de capturare și de calitate ale produselor propuse spre vânzare;

43.  subliniază urgența introducerii unor criterii de certificare și de etichetare riguroase și transparente în ceea ce privește calitatea și trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură europene și a promovării introducerii, cât mai curând posibil, a unei etichetări ecologice UE specifice pentru acele produse, pentru a pune capăt proliferării necontrolate a sistemelor private de certificare;

44.  consideră că certificarea și etichetarea ecologică a PPA ar trebui să fie un proces transparent și ușor de înțeles pentru consumatori, și ar trebui să fie accesibil întregului sector, fără excepții, sub rezerva îndeplinirii stricte a criteriilor care stau la baza atribuirii acestora;

Acvacultura

45.  subliniază volumul din ce în ce mai ridicat de produse de acvacultură în cadrul importurilor de PPA în uniunea Europeană;

46.  pune acest fenomen pe seama unei expansiuni considerabile a producției de acvacultură în anumite regiuni ale lumii în cursul ultimilor zece ani, perioadă de stagnare pentru acvacultura comunitară, care reprezintă doar 2% din producția mondială;

47.  constată efecte importante de substituție în comportamentul consumatorilor și în cererea întreprinderilor de distribuție europene, între produsele proaspete de origine comunitară și anumite tipuri de produse de acvacultură importate;

48.  estimează că o politică activă de asistare și dezvoltare a unei acvaculturi comunitare durabile, cu un impact redus asupra mediului, reprezintă unul dintre aspectele principale ale unei strategii care vizează reducerea dependenței de importuri în sectorul PPA, stimularea activității economice în UE și satisfacerea unei cereri din ce în ce mai mari prin intermediul unei oferte tot mai mari și mai diversificate; subliniază, în această privință, necesitatea de a miza puternic pe cercetare și dezvoltare în privința produselor de acvacultură europene;

49.  face trimitere, în acest sens, la Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la un nou impuls pentru strategia privind dezvoltarea durabilă a acvaculturii europene;

50.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare principalele recomandări cuprinse în acest raport în propunerile și deciziile acestora referitoare la reforma politicii comune în domeniul pescuitului;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 358, 31.12.2002, p. 59. (2) JO L 17, 21.1.2000, p. 22. (3) JO C 323 E, 18.12.2008, p. 271. (4) JO L 286, 29.10.2008, p. 1. (5) JO L 27, 30.1.2010, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0039. (7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0243. (8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0373.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la Zimbabwe și, în special, la cazul lui Farai Maguwu

P7_TA(2010)0288 RC-B7-0415/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere numeroasele sale rezoluții anterioare privind Irakul, cea mai recentă fiind cea din 17 decembrie 2008(1),

–  având în vedere Poziția comună a Consiliului 2010/92/PESC din 15 februarie 2010(2), care reînnoiește până la 20 februarie 2011 măsurile restrictive împotriva Zimbabwe impuse prin Poziția comună 2004/161/PESC(3) și Regulamentul Comisiei nr. 1226/2008 din 8 decembrie 2008(4) de modificare a Poziției comune,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 22 februarie 2010 privind Zimbabwe și concluziile celui de-al 10-lea Dialog politic ministerial UE - Africa de Sud privind Zimbabwe din 11 mai 2010,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare ale ONU privind „diamantele însângerate” și în special rezoluția 1459 (2003) a Consiliului de Securitate al ONU privind sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley,

–  având în vedere sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley (SCPK), care impune membrilor săi să ateste că diamantele brute nu sunt folosite pentru a finanța conflicte armate,

–  având în vedere Carta africană privind drepturile omului și drepturile popoarelor, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere comunicatul celei de-a șasea ședință plenară a sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley (SCPK), care a avut loc la Swakopmund, în Namibia, la 5 noiembrie 2009 și în special punctele 13, 14 și 22,

–  având în vedere Reuniunea intersesională a Procesului Kimberley, care a avut loc la Tel Aviv, în Israel, la 21-24 iunie 2010,

–  având în vedere Acordul de partenerial UE - ACP de la Cotonou, semnat la 23 iunie 2000,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Zimbabwe este membru voluntar al sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley, care permite membrilor săi să vândă diamante brute pe piața internațională legală, cu condiția ca acest comerț să nu finanțeze conflicte armate;

B.  întrucât Procesul Kimberley nu abordează actualmente problema încălcărilor drepturilor omului;

C.  întrucât s-a estimat că Zimbabwe ar putea deveni unul dintre cei mai mari producători de diamante din lume în următorii câțiva ani dacă minele de diamante Marange (Chiadzwa) din Manicaland și din regiunea acesteia s-ar dezvolta la maximum, putând produce venituri de miliarde de euro;

D.  întrucât, în noiembrie 2009, la Swakopmund (Namibia), Zimbabwe s-a angajat la o serie de acțiuni pentru a aduce minele de diamant din Marange la conformitate cu sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley;

E.  întrucât la reuniunea intersesională a Procesului Kimberley, care a avut loc la Tel Aviv între 21 și 23 iunie 2010, nu s-a ajuns la un consens cu privire la eventuala includere a considerațiilor legate de drepturile omului în Procesul Kimberley;

F.  întrucât numeroase ONG-uri internaționale (inclusiv Human Rights Watch, Global Witness și Partnership for Africa-Canada) și-au exprimat serioasa îngrijorare pentru situația drepturilor omului în Chiadzwa, în special în ceea ce privește încălcările drepturilor omului de către membri ai forțelor de securitate ale Zimbabwe;

G.  întrucât Farai Maguwu, cetățean al Zimbabwe și fondator/director al Centrului pentru Cercetare și Dezvoltare (CCD), o ONG cu sediul în Manicaland, a semnalat încălcări grave ale drepturilor omului de către forțele de securitate ale statului Zimbabwe în câteva dintre minele de diamante din această țară, în special în Chiadzwa;

H.  întrucât Farai Maguwu a fost arestat de către autoritățile din Zimbabwe la 3 iunie 2010, sub acuzația de a fi publicat informații care aduc prejudicii statului Zimbabwe și este de atunci deținut în condiții precare, i se refuză accesul la medicamentele de bază și dreptul de a-și vedea cauza înaintată unei instanțe în termen de 48 de ore de la arestare, precum și dreptul la eliberare pe cauțiune,

1.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Farai Maguwu și condamnă condițiile de arestare și de detenție a acestuia;

2.  insistă ca autoritățile din Zimbabwe să-și onoreze angajamentele luate în cadrul Procesului Kimberly, la reuniunea de la Swakopmund, să demilitarizeze complet minele de diamant Marange și să ia măsuri adecvate pentru a menține legea și ordinea într-un mod care să respecte drepturile populației locale;

3.  solicită revizuirea procesului Kimberley pentru a lua în considerare în mod adecvat principiile drepturilor omului;

4.  insistă ca guvernul din Zimbabwe să utilizeze sumele substanțiale pe care probabil le generează extracția de diamante din Chiadzwa pentru a reface în întregime economia acestei țări și pentru a oferi finanțări în domeniul sănătății, educației și social, finanțări provenite în prezent de la donatorii internaționali, și, în acest scop, solicită insistent guvernului să înființeze un fond independent al diamantelor, care să fie utilizat în folosul oamenilor din Zimbabwe;

5.  solicită guvernului din Zimbabwe să garanteze și să respecte dreptul necondiționat la liberă exprimare în această țară, astfel încât ONG-urile (cum ar fi Centrul pentru Cercetare și Dezvoltare al lui Farai Maguwu) să-și poată exprima liber opiniile, fără să se teamă de persecuții sau închisoare;

6.  solicită Procesului Kimberly să se asigure că observatorul pentru Zimbabwe acționează total independent, integru și luând în considerare drepturile omului;

7.  solicită Africii de Sud și Comunității pentru dezvoltare a Africii de Sud (CDAS) ca, în interesul propriu, în interesul Zimbabwe și al regiunii extinse Sudafricane, să ia măsuri active pentru a încuraja reinstaurarea deplină a democrației în Zimbabwe și respectarea statului de drept și a drepturilor omului în privința populației din această țară; recunoaște că Mugabe și susținătorii săi apropiați continuă să reprezinte un obstacol pentru procesul de restructurare politică și economică și de reconciliere din Zimbabwe, epuizând resursele economice ale țării pentru folosul lor personal;

8.  salută reînnoirea recentă (în februarie 2010) a listei UE a persoanelor și entităților cu legături cu regimul Mugabe care fac obiectul unor interdicții; subliniază că aceste măsuri restrictive vizează doar anumite elemente ale regimului din Zimbabwe și nu vor avea nici un impact asupra întregii populații din această țară;

9.  subliniază importanța dialogului dintre Uniunea Europeană și Zimbabwe și salută progresele realizate în această direcție;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și țărilor candidate, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru Afaceri externe și politica de securitate / Vicepreședintă a Comisiei Europene, guvernelor și parlamentelor Zimbabwe și Africii de Sud, Copreședinților Adunării Parlamentare paritare UE - ACP, instituțiilor Uniunii Africane, inclusiv Parlamentului Panafrican, Secretarului General al ONU, Secretarului General al CDAS, președinției rotative a Procesului Kimberley (Israel) și Secretarului General al Commonwealth.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0640. (2) JO L 41, 16.2.2010, p. 6. (3) JO L 50, 20.2.2004, p. 66. (4) JO L 331, 10.12.2008, p. 11.

Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la Venezuela, în special la cazul Mariei Lourdes Afiuni

P7_TA(2010)0289 RC-B7-0414/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Venezuela, în special cele din 11 februarie 2010, 7 mai 2009, 23 octombrie 2008 și 24 mai 2007,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât separarea puterilor în stat și independența acestora reprezintă fundamentul oricărui stat democratic și constituțional;

B.  întrucât, la 10 decembrie 2009, Maria Lourdes Afiuni, judecătoare (judge of control) din Caracas, acționând în temeiul dreptului venezuelean și în urma opiniei Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară, a ordonat eliberarea condiționată (impunând restricții severe, inclusiv retragerea pașaportului) a lui Eligio Cedeño, aflat în arest înainte de proces încă din februarie 2007;

C.  întrucât, în temeiul dreptului venezuelean, perioada de detenție înainte de proces este limitată la doi ani și întrucât judecătoarea Afiuni, în decizia sa, a respectat drepturile fundamentale protejate de dreptul venezuelean și internațional;

D.  întrucât judecătoarea Afiuni a fost imediat arestată în sediul tribunalului, fără o acuzare anterioară, de către ofițeri ai Direcției de informații și prevenire (DISIP), iar la 12 decembrie 2009 a fost transferată la INOF (Instituto Nacional de Orientación Femenina), o închisoare de maximă securitate, unde se află de șase luni, în condiții care îi pun în continuare în pericol integritatea fizică și psihică, întrucât 24 de deținute din această închisoare au fost condamnate de judecătoarea Afiuni pentru infracțiuni cum ar fi omorul, traficul de droguri și răpirea; întrucât, de la arestarea sa, judecătoarea Afiuni a fost obiectul insultelor, al amenințărilor, al agresiunilor verbale și fizice și al unor atacuri care i-au pus în pericol viața;

E.  întrucât, la 11 decembrie 2009, într-un discurs transmis la televiziune, președintele Hugo Chávez a afirmat că dna Afiuni se face vinovată de banditism și i-a solicitat procurorului general să aplice pedeapsa maximă, îndemnând chiar Adunarea Națională să adopte o nouă lege prin care să mărească sentințele pentru acest tip de fapte, lege care să se aplice retroactiv;

F.  întrucât articolul 26 din Constituția Venezuelei prevede că justiția trebuie să fie autonomă și independentă și că președintele Republicii Venezuela trebuie să fie garantul independenței magistraturii;

G.  întrucât, în urma declarațiilor președintelui împotriva judecătoarei Afiuni, aceasta a fost acuzată de abuz de putere, de corupție, de conspirație și complicitate la o evadare organizată și întrucât, în pofida faptului că ancheta a arătat că aceasta nu a primit sume de bani și, deci, nu există dovezi de corupție, doamna Afiuni se află în continuare în închisoare;

H.  întrucât situația judecătoarea Afiuni a generat o serie de rapoarte, rezoluții și declarații de condamnare a autorităților din Venezuela și de exprimare a solidarității cu domnia sa, iar avocați și magistrați din toată lumea, ONG-uri precum Amnesty International sau Human Rights Watch și Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și-au exprimat îngrijorarea cu privire la situația doamnei Afiuni, afirmând că aceasta a fost închisă din cauza integrității sale și a luptei pe care a dus-o pentru independența justiției, iar Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului a solicitat să fie luate măsuri de precauție pentru a garanta siguranța personală a doamnei Afiuni;

I.  întrucât cazul judecătoarei Afiuni nu este un caz izolat de atac al puterii politice împotriva celei judecătorești, anumiți judecători fiind revocați din funcție, iar alții alegând exilul;

J.  întrucât deteriorarea democrației în Venezuela este manifestă și în alte domenii, în special în ceea ce privește libertatea presei, inclusiv pe internet, care a fost atacată în mod constant de guvern și împotriva căreia au fost luate diverse măsuri, inclusiv închiderea unor ziare, a unor posturi radio, site-uri internet și stații de televiziune;

K.  întrucât libertatea presei este de o importanță primordială pentru democrație și pentru respectarea drepturilor fundamentale, având în vedere rolul esențial al acesteia în garantarea libertății de exprimare a opiniilor și a ideilor, în respectarea corespunzătoare a drepturilor minorităților, inclusiv a celor ale opoziției politice, și în sprijinirea participării efective a cetățenilor la procesele democratice, permițând desfășurarea unor alegeri libere și corecte;

L.  întrucât, având în vedere alegerile legislative programate pentru 26 septembrie 2010, Consiliul Electoral Național, la cererea guvernului, a modificat delimitarea circumscripțiilor electorale pentru alegerea a 167 deputați în Adunarea Națională, modificări care afectează până la 80 % din statele administrate de opoziție;

M.  întrucât măsuri precum confiscarea și exproprierea arbitrară a peste 760 de întreprinderi din 2005 până în prezent, unele dintre aceste măsuri afectând interesele UE, subminează drepturile sociale și economice de bază ale cetățenilor;

N.  având în vedere situația politică tensionată din Venezuela, reflectată de hărțuiri, amenințări, intimidare și persecuție politică și penală împotriva opoziției democratice, a reprezentanților acesteia, a primarilor și guvernatorilor aleși în mod democratic, a mișcării studențești, a membrilor armatei și ai puterii judecătorești, a oponenților care se pronunță împotriva politicii oficiale a președintelui Chávez, a jurnaliștilor și a media, multe dintre aceste persoane ajungând în închisoare din motive politice,

1.  deplânge atacurile la adresa independenței justiției; își exprimă preocuparea cu privire la arestarea judecătoarei Afiuni, considerând că aceasta constituie o încălcare a drepturilor fundamentale personale ale dnei Afiuni și o amenințare foarte gravă la adresa independenței justiției, care este un element de bază al statului de drept;

2.  solicită punerea în libertate a doamnei Afiuni și face apel la guvernul venezuelean să respecte valorile statului de drept, facilitând un proces rapid și corect, însoțit de toate garanțiile juridice necesare;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de detenție a judecătoarei Afiuni, care amenință integritatea fizică și morală a acesteia, și solicită autorităților penitenciare să aplice imediat și cu strictețe măsurile și recomandările formulate de Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului la 11 ianuarie 2010 cu privire la condițiile de detenție a dnei Afiuni;

4.  condamnă declarațiile publice ale președintelui Republicii Venezuela, insultătoare și denigratoare la adresa judecătoarei Afiuni, prin care acesta a solicitat pedeapsa maximă și a cerut modificarea legii pentru a putea aplica o sancțiune și mai severă; consideră că aceste declarații agravează circumstanțele detenției doamnei Afiuni și reprezintă un atac la adresa independenței justiției din partea președintelui țării, care ar trebui să fie primul garant al acestei independențe;

5.  reamintește guvernului Republicii Bolivariene a Venezuelei de obligația sa de a respecta libertatea de exprimare și de opinie, libertatea presei, precum și independența justiției, în conformitate cu propria Constituție și cu diverse convenții și pacte internaționale și regionale la care Venezuela este semnatară; consideră că mass-media din Venezuela ar trebui să garanteze o acoperire mediatică pluralistă a vieții politice și sociale din Venezuela;

6.  solicită vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru politica externă și de securitate să intervină pe lângă autoritățile venezuelene pentru a manifesta preocuparea UE în legătură cu respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în această țară sud-americană și pentru a apăra cu fermitate interesele și proprietatea cetățenilor și ale societăților din statele membre ale UE;

7.  reamintește faptul că, astfel cum stabilește Carta democratică interamericană a Organizației Statelor Americane, într-o democrație, pe lângă legitimitatea clară și necesară a procesului de a accede la putere, dovedită și obținută în cadrul alegerilor, trebuie să existe și o legitimitate de exercitare a puterii, care trebuie să fie bazată pe respectarea pluralismului, a regulilor stabilite, a constituției în vigoare, a legislației și a statului de drept ca garanție a unei democrații pe deplin funcționale, iar acest lucru trebuie să includă în mod obligatoriu respectul pentru adversarii politici pașnici și democratici, în special în cazul în care aceștia au fost aleși și învestiți în funcții prin votul poporului;

8.  solicită guvernului Venezuelei ca, având în vedere alegerile parlamentare din 26 septembrie 2010, să respecte regulile democrației și principiile libertății de exprimare, de reuniune, de asociere și de alegere politică, precum și să invite Uniunea Europeană și alte organisme internaționale ca observatori la aceste alegeri;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, Adunării parlamentare euro-latino-americane, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 iulie 2010 referitoare la Coreea de Nord

P7_TA(2010)0290 RC-B7-0416/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Peninsula Coreeană,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, Declarația universală a drepturilor omului, pactele internaționale privind drepturile omului și alte instrumente privind drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană, adoptată la 25 martie 2010 și sprijinită de statele membre ale UE, care condamnă „încălcările sistematice, răspândite și grave ale drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale” și „abuzurile grave, răspândite și sistematice împotriva drepturilor omului ” de către RPDC,

–  având în vedere Rezoluțiile 1718 (2006) și 1874 (2009) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Rezoluția celei de-a treia comisii din cadrul Adunării Generale a ONU referitoare la situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană, adoptată la 19 noiembrie 2009 în cadrul celei de-a 64-a ședințe a acesteia,

–  având în vedere Decizia 2009/1002/PESC a Consiliului din 22 decembrie 2009,

–  având în vedere raportul universal privind Republica Populară Democrată Coreeană din 7 noiembrie 2009 și acordul Republicii Populare Democrate Coreene de a examina 117 recomandări cuprinse în raportului grupului de lucru pentru evaluare periodică universală din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului, adoptat la 18 martie 2010,

–  având în vedere Raportul raportorului special pentru situația drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană, Vitit Muntarbhorn, din 17 februarie 2010,

–  având în vedere cea de-a 29-a rundă a Dialogului UE-China privind drepturile omului din 29 iunie 2010 de la Madrid, în cadrul căreia a fost dezbătută problema refugiaților din Coreea de Nord,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât situația drepturilor omului în RPDC constituie în continuare o profundă preocupare, în timp ce situația umanitară oferă motive grave de îngrijorare;

B.  întrucât în Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 25 martie 2010 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană se exprimă profunda îngrijorare față de relatările neîncetate despre încălcările sistematice, răspândite și grave ale drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale din RPDC;

C.  întrucât, în raportul său adresat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în RPDC descrie situația drepturilor omului drept cutremurătoare;

D.  întrucât Guvernul RPDC respinge mandatul raportorului special pentru situația drepturilor omului în RPDC, refuzându-i accesul pe teritoriul țării, și se opune cooperării cu mecanismele ONU în domeniul drepturilor omului;

E.  întrucât în raportul raportorului special al ONU se afirmă că reluarea negocierilor între cele șase părți pe marginea procesului de denuclearizare ar oferi posibilitatea de a se lăsa loc dezbaterilor pe marginea îmbunătățirii situației drepturilor omului;

F.  întrucât raportorul special al ONU a propus analizarea de către Consiliul de Securitate a încălcărilor drepturilor omului în RPDC și constituirea unei comisii de anchetă în vederea investigării acuzațiilor de crime împotriva umanității comise de către Guvernul RPDC;

G.  întrucât numeroase organizații neguvernamentale militante pentru drepturile omului au făcut apel la Uniunea Europeană în vederea acordării unei atenții sporite aspectelor legate de drepturile omului din Coreea de Nord;

H.  întrucât Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite deplânge încălcările grave, răspândite și sistematice ale drepturilor omului din RPDC, în special utilizarea torturii și a lagărelor de muncă împotriva prizonierilor politici și a cetățenilor repatriați din RPDC;

I.  întrucât autoritățile de stat din RPDC se fac vinovate de execuții extrajudiciare, efectuează aresturi arbitrare și cauzează dispariții într-un mod sistematic;

J.  întrucât sistemul judiciar este subordonat statului, iar pedeapsa cu moartea se aplică pentru un număr mare de crime împotriva statului, număr extins periodic în Codul penal, în timp ce cetățenii, inclusiv copiii, sunt obligați să asiste la execuții publice;

K.  întrucât Guvernul RPDC interzice formele de opoziție politică organizată, alegerile libere și democratice, libertatea presei, libertatea religioasă, dreptul la liberă asociere sau la negocieri colective;

L.  întrucât cazurile de răpire a unor cetățeni din țări terțe precum Japonia, Republica Coreea și altele, inclusiv, s-ar părea, din UE, rămân nerezolvate și impun o acțiune decisivă din partea comunității internaționale;

M.  întrucât un număr semnificativ de nord-coreeni fug în Republica Populară Chineză, unde, potrivit relatărilor, multe femei sunt supuse traficului de ființe umane și a căsătoriilor forțate, în timp ce, tot potrivit relatărilor, RPC repatriază forțat refugiații nord-coreeni în RPDC, încălcând normele internaționale privind interdicția returnării, interzicând în același timp cetățenilor nord-coreeni să aibă acces la procedurile ICNUR de solicitare de aviz, încălcând astfel Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul la aceasta din 1967, la care RPC a aderat, și întrucât relatările despre soarta persoanelor repatriate forțat sunt cutremurătoare;

N.  întrucât practica acestui stat în ceea ce privește vina prin asociere conduce la privarea de libertate a tuturor membrilor familiei, inclusiv a copiilor și bunicilor; întrucât acești prizonieri sunt victime ale unor încălcări flagrante ale drepturilor omului, fiind supuși la tortură, foamete, muncă forțată și întrucât, potrivit relatărilor, este posibil ca până în prezent să-și fi pierdut viața, deseori de epuizare sau din cauza unor boli netratate, aproximativ 100 000 de persoane;

O.  întrucât o serie de imagini furnizate prin satelit și mai multe relatări ale unor transfugi nord-coreeni coroborează acuzațiile potrivit cărora în Coreea de Nord există cel puțin șase lagăre de concentrare, cu peste 150 000 de prizonieri politici, și că, dacă se adaugă cifrele pentru toate celelalte categorii de prizonieri, cum ar fi prizonierii repatriați cu forța din RPC, în centrele de detenție sunt închise aproximativ 200 000 de persoane,

P.  întrucât o mare parte a populației suferă de foame și depinde în mare măsură de ajutoarele alimentare internaționale și întrucât, conform informațiilor furnizate de Programul Alimentar Mondial în septembrie 2009, o treime din femeile și copiii din Coreea de Nord suferă de malnutriție;

Q.  întrucât societatea este guvernată printr-o politică în care armata primează și prin ideologia juche, care impune venerarea conducătorului țării;

R.  întrucât, potrivit informațiilor credibile furnizate de transfugi, populația este obligată să participe la campanii de mobilizare forțată a forței de muncă, iar accesul persoanelor la educație și la locuri de muncă depinde de statutul clasei lor sociale (songbun), care este la rândul său determinat de loialitatea lor sau a familiei lor față de regim;

S.  întrucât „reforma monetară” din 30 noiembrie 2009 a adus prejudicii grave economiei care se afla deja în dificultate și a cauzat creșterea nivelului de sărăcie a segmentelor defavorizate ale societății, având drept urmare nemulțumiri sociale importante;

T.  întrucât niciunui jurnalist străin nu i se permite accesul nerestricționat în RPDC și întrucât Agenția Centrală de Știri coreeană este singura sursă de informații pentru toate mijloacele de informare în masă din Coreea de Nord, iar aparatele de radio și televizoarele primesc semnal doar de la posturile de stat, recepționarea posturilor străine fiind strict interzisă și supusă unor sancțiuni severe; întrucât populația obișnuită a țării nu are acces la internet,

1.  solicită RPDC să înceteze imediat practicile permanente de încălcare gravă, extinsă și sistematică a drepturilor omului la care își supune propriul popor, care pot ajunge la crime împotriva umanității și pot intra astfel în jurisdicția penală internațională;

2.  solicită RPDC să înceteze imediat și pentru totdeauna execuțiile publice și să abolească pedeapsa cu moartea în RPDC;

3.  solicită RPDC să pună capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor forțate, să nu mai utilizeze tortura și munca forțată, să elibereze prizonierii politici și să acorde cetățenilor săi libertatea de a călători;

4.  solicită autorităților RPDC să asigure tuturor cetățenilor accesul la alimente și la asistență umanitară, în funcție de nevoi;

5.  solicită RPDC să permită libertatea de exprimare și libertatea presei, precum și accesul necenzurat la internet pentru cetățenii săi;

6.  solicită UE să sprijine instituirea unei comisii de anchetă a ONU care să verifice încălcările actuale și trecute ale drepturilor omului în RPDC pentru a stabili în ce măsură aceste încălcări și impunitatea asociată abuzurilor pot constitui crime împotriva umanității și solicită statelor membre ale UE să sprijine adoptarea unei rezoluții a ONU în cadrul Adunării Generale în acest scop;

7.  având în vedere gravitatea situației, solicită UE să numească un reprezentant special al UE pentru RPDC pentru a asigura o atenție și o coordonare constante atât în cadrul Uniunii Europene, cât și între UE și parteneri principali, cum ar fi Statele Unite ale Americii și Coreea de Sud;

8.  solicită autorităților RPDC să dea curs recomandărilor din Raportul Grupului de lucru privind evaluarea periodică universală din cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului și, ca un prim pas, să permită inspectarea tuturor tipurilor de centre de detenție de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii și de către alți experți internaționali independenți, precum și să permită raportorilor speciali ai ONU să viziteze țara;

9.  solicită Guvernului RPDC să asigure realizarea unei anchete cuprinzătoare cu un rezultat transparent și satisfăcător, să comunice în sfârșit și integral toate informațiile cu privire la cetățenii UE și din țările terțe despre care se bănuiește că au fost răpiți în ultimele decenii de agenți de stat nord-coreeni și să elibereze imediat persoanele răpite reținute încă în țară;

10.  îndeamnă statele membre ale UE să acorde în continuare azil refugiaților nord-coreeni și să adopte o abordare mai sistematică în ceea ce privește organizarea protecției europene și internaționale a cetățenilor nord-coreeni care fug de situația disperată din țara lor și solicită Comisiei să sprijine în continuare organizațiile societății civile care îi ajută pe refugiații nord-coreeni;

11.  solicită RPC să înceteze arestarea și returnarea refugiaților nord-coreeni în RPDC, să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul Convenției din 1951 privind statutul refugiaților și al Protocolului din 1967 la aceasta, să permită accesul UNCHR la refugiați pentru a le verifica starea și a contribui la relocalizarea lor în condiții de siguranță și să acorde femeilor nord-coreene căsătorite cu cetățeni din RPC statutul de rezidenți legali;

12.  solicită RPC să își folosească relațiile strânse cu RPDC pentru a promova reforma economică și socială în aceasta din urmă, pentru a îmbunătăți condițiile de trai și drepturile sociale ale populației nord-coreene;

13.  solicită Comisiei să ridice problema situației drepturilor omului din RPDC și problema refugiaților nord-coreeni din RPC în toate negocierile la nivel înalt UE-China și în cadrul Dialogului UE-China privind drepturile omului;

14.  solicită Comisiei să mențină actualele programe de ajutor umanitar și canale de comunicare cu RPDC și să monitorizeze cu rigurozitate distribuirea ajutoarelor alimentare și a asistenței umanitare în Coreea de Nord în așa fel încât aceasta să respecte standardele internaționale de transparență și responsabilitate;

15.  solicită Comisiei și statelor membre ale UE să continue dialogul activ cu ONG-urile și cu actorii societății civile implicați în stabilirea de contacte în cadrul RPDC și să le ofere sprijin în vederea încurajării schimbărilor care să conducă la un mediu mai bun pentru drepturile omului;

16.  solicită Comisiei să includă în acordul de liber schimb dintre UE și Republica Coreea o clauză de monitorizare a drepturilor lucrătorilor din complexul industrial Kaesong din RPDC;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre și țărilor candidate, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentate a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Guvernului Republicii Coreea și Guvernului Republicii Populare Democrate Coreene, precum și Secretarului General al ONU.