Index 
Texte adoptate
Joi, 9 septembrie 2010 - Strasbourg
O mai bună legiferare
 Situația populaţiei rome în Europa
 Îngrijirea pe termen lung a persoanelor în vârstă
 Situaţia râului Iordan şi, în special, a zonei Iordanului inferior
 Kenya: nearestarea președintelul Sudanului, Omar al-Bashir
 Drepturile omului în Siria, în special cazul lui Haythan Al-Maleh
 Lipsa unui proces transparent și conținutul potențial controversat al Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACCA)
 Anul european al combaterii violenței împotriva femeilor

O mai bună legiferare
PDF 323kWORD 97k
Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la o mai bună legiferare - al 15-lea raport al Comisiei Europene privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 9 din protocol (2009/2142(INI))
P7_TA(2010)0311A7-0215/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere Abordarea comună interinstituțională a evaluării impactului din noiembrie 2005,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la un acord-cadru revizuit între Parlamentul European și Comisie pentru următoarea legislatură(2),

–  având în vedere Rezoluția din 21 octombrie 2008 privind „o mai bună legiferare 2006” privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 9 din protocol (al 14-lea raport anual)(3),

–  având în vedere Rezoluțiile din 21 octombrie 2008 şi 24 aprilie 2009 privind cel de-al 24-lea, precum și cel de-al 25-lea raport al Comisiei privind controlul aplicării dreptului comunitar(4),

–  având în vedere raportul Comisiei privind principiile subsidiarității și proporționalității (al 15-lea raport privind „o mai bună legiferare, 2007”) (COM(2008)0586),

–  având în vedere raportul Comisiei privind principiile subsidiarității și proporționalității (al 16-lea raport privind „o mai bună legiferare, 2008”) (COM(2009)0504),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „A treia analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană” (COM(2009)0015),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană – Raport referitor la progresele realizate în 2008 și perspectivele pentru 2009” (COM(2009)0016),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Al treilea raport de activitate privind strategia de simplificare a cadrului legislativ” (COM(2009)0017),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Program de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE - Planuri de reducere sectorială și acțiuni pentru 2009” (COM(2009)0544),

–  având în vedere orientările interne ale Comisiei Europene privind abordarea evaluării impactului (SEC(2009)0092),

–  având în vedere raportul pe 2008 al consiliului pentru evaluarea impactului (SEC(2009)0055),

–  având în vedere raportul pe 2009 al consiliului pentru evaluarea impactului (SEC(2010)1728),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt al părților interesate independente în domeniul poverilor administrative din 17 septembrie 2009,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind competitivitatea din 4 decembrie 2009,

–  având în vedere raportul final al Grupului de lucru privind reforma parlamentară 2007-2009,

–  având în vedere documentul de lucru al Conferinței președinților de comisie intitulat „Evaluarea impactului: experiențele Parlamentului European”,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament privind inițiativa cetățenească (COM(2010)0119),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0215/2010),

A.  întrucât aplicarea corectă a principiilor subsidiarității și proporționalității este vitală pentru asigurarea unui mod corect de funcționare al Uniunii Europene, precum și pentru adaptarea corectă a activității instituțiilor sale la așteptările cetățenilor, ale întreprinzătorilor care își desfășoară activitatea pe piața comună, precum și ale administrațiilor naționale și locale, precum și pentru a se asigura că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetățean;

B.  întrucât o legiferare mai bună („better law-making”) a devenit o condiție indispensabilă pentru asigurarea unui mod eficient de funcționare al Uniunii Europene, care poate contribui în mod fundamental la depășirea crizei economice și la creșterea economică;

C.  întrucât problematica unei mai bune legiferări nu trebuie privită doar în contextul programului Comisiei, care are drept scop îmbunătățirea cadrului de reglementare („better regulation”), ci și dintr-o perspectivă mai largă, legată de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

D.  întrucât Tratatul de la Lisabona plasează Parlamentul European, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, la același nivel cu Consiliul în cadrul procesului legislativ;

E.  întrucât Tratatul de la Lisabona prevede implicarea formală a parlamentelor naționale în controlul aplicării principiului subsidiarității;

F.  întrucât mai buna legiferare a reprezentat o sarcină prioritară pentru Comisia anterioară și ar trebui să reprezinte și pentru noua Comisie o chestiune fundamentală;

G.  întrucât îmbunătățirea cadrului de reglementare în Uniune cuprinde o serie de probleme, de exemplu evaluarea impactului, reducerea sarcinii administrative, precum și simplificarea și codificarea legislației existente;

H.  întrucât trebuie să se țină seama de importanța fundamentală care revine consultărilor cu toate părțile participante și în special cu partenerii sociali în elaborarea proiectelor de legislație (inclusiv evaluările impactului acestora);

I.  întrucât, potrivit articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul poate cere Comisiei să prezinte propuneri corespunzătoare privind chestiunile despre care consideră că necesită elaborarea unui act al Uniunii pentru punerea în aplicare a tratatelor;

J.  întrucât trebuie să se țină seama de programul aflat în desfășurare din 2005 în vederea reducerii sarcinii administrative care decurge din legislația Uniunii Europene, care astfel ar trebui redusă, până în 2012, cu 25 %;

K.  întrucât unul dintre elementele-cheie ale acestui program este referința pentru calcularea costurilor administrative bazată pe așa-numitul „model al costului standard”;

L.  întrucât tehnicile noii variante și ale codificării, care permit simplificarea și codificarea legislației în vigoare, asigură o mai bună înțelegere și coerență a modificărilor efectuate;

M.  întrucât trebuie să se ia în considerare importanța fundamentală care rezultă pentru directivele Uniunii Europene din aplicarea corectă și în timp util de către statele membre, precum și reglementarea excesivă, care încă mai poate fi întâlnită („gold-plating”), în cadrul căreia sunt introduse sarcini care depășesc cerințele legislației europene;

N.  întrucât Tratatul de la Lisabona a înlocuit sistemul de comitologie printr-o nouă împărțire în acte delegate și acte de punere în aplicare;

O.  întrucât trebuie să se țină seama de inițiativa europeană a cetățenilor ca un nou instrument, introdus de Tratatul de la Lisabona, care oferă cetățenilor posibilitatea să exercite o influență asupra legislației Uniunii Europene,

P.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cuprinde, în cadrul drepturilor cetățenilor, dreptul la buna administrare, la care nu se poate ajunge în lipsa unei legislații clare și pe înțelesul cetățenilor,

Observații fundamentale

1.  subliniază necesitatea absolută a unei legiferări simple, clare și pe înțelesul cetățenilor Uniunii Europene;

2.  subliniază faptul că instituțiile europene trebuie să respecte principiile subsidiarității și proporționalității când formulează propuneri, precum și criteriile stabilite în Protocolul privind aplicarea principiilor de subsidiaritate și proporționalitate anexat TFUE;

3.  subliniază faptul că toate proiectele legislative trebuie să ofere motive care să justifice concluziile potrivit cărora un obiectiv poate fi îndeplinit mai bine prin măsuri la nivelul UE și consolidate prin indicatori calitativi și, dacă este posibil, cantitativi, în conformitate cu protocolul menționat mai sus;

4.  sprijină în mod ferm procesul de îmbunătățire a cadrului de reglementare, care are ca scop creșterea transparenței, a eficienței și a coerenței legislației Uniunii Europene; subliniază rolul-cheie al Comisiei ca instituție cu inițiativă legislativă în pregătirea de propuneri legislative de înaltă calitate; se obligă să depună toate eforturile necesare pentru ca aceste propuneri să fie examinate în mod prompt, conform procedurii legislative adecvate; subliniază, în plus, importanța cooperării cu statele membre în garantarea aplicării corecte a acestei legislații;

5.  ia act de angajamentul Comisiei față de procesul menționat mai sus, care își găsește expresia într-o serie de documente, în special în cadrul celei de-a treia analize strategice a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană, precum și în activitatea în curs de desfășurare referitoare la aceasta; constată în același timp că o mare parte din beneficiari nu au cunoștință despre existența programului și face apel la Comisie să îl promoveze într-un mod mai eficace;

6.  își exprimă acordul cu privire la formulările incluse la alineatele 3 și 15 ale Concluziilor Consiliului din 4 decembrie 2009, cu privire la responsabilitatea comună pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare, precum și la acordarea unei mai mari responsabilități tuturor organelor și persoanelor implicate în acest proces;

7.  ia act de participarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor la discuțiile privind îmbunătățirea cadrului de reglementare și reducerea sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă în acest domeniu;

8.  consideră că îmbunătățirea cooperării interinstituționale în acest vast domeniu necesită o revizuire a acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare din 2003; atrage atenția, în acest sens, asupra alineatelor care prezintă importanță pentru această chestiune din rezoluția sa din 9 februarie 2010 referitoare la acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, în special asupra angajamentului comun al celor două instituții de a se pune de acord cu privire la modificările-cheie, ca pregătire pentru viitoarele negocieri cu Consiliul de Miniștri privind adaptarea Acordului interinstiuțional pentru o mai bună legiferare la noile dispoziții ale Tratatului de la Lisabona;

9.  îndeamnă Comisia, în temeiul acordului politic aflat la baza Rezoluției din 9 februarie 2010 privind un acord-cadru între Parlamentul European și Comisie, să depună toate eforturile, astfel încât Parlamentul și Consiliul să beneficieze de un tratament egal în cadrul procesului legislativ, aplicând, astfel, principiul egalității de tratament dintre Parlament și Consiliu stabilit în Tratatul de la Lisabona, în special în ceea ce privește informarea simultană și cuprinzătoare a ambelor instituții cu privire la toate evenimentele și evoluțiile care influențează procesul legislativ și asigurând acestora accesul egal la reuniuni și la propuneri sau alte informații;

10.  subliniază faptul că procesul de simplificare a legislației nu trebuie să ducă la reducerea standardelor conținute în legislația existentă, motiv pentru care consultările cu toate părțile implicate, inclusiv partenerii sociali, trebuie să constituie o parte integrantă a acestui proces;

11.  salută implicarea mai activă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european, în special în procesul de verificare a conformității propunerilor legislative cu principiul subsidiarității; subliniază necesitatea respectării termenului de opt săptămâni pentru predarea avizelor lor prin intermediul parlamentelor naționale;

12.  salută activitățile Comisiei care vizează asigurarea unui schimb de informații eficient între parlamentele naționale și informarea Parlamentului și a Consiliului cu privire la acest lucru; încurajează parlamentele naționale să facă o distincție clară între avizele care se referă la principiile subsidiarității și cele care au la bază propunerile Comisiei;

Evaluarea impactului

13.  subliniază responsabilitatea fundamentală a Comisiei în ceea ce privește evaluările impactului; solicită dezvoltarea unor mecanisme de garantare a independenței și credibilității analizelor efectuate; se angajează, în același timp, să efectueze în continuare evaluările impactului propriilor modificări esențiale aduse, care sunt introduse în propunerile Comisiei;

14.  în acest scop, invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în mod sistematic, un rezumat de două până la patru pagini a evaluării impactului, însoțit de evaluarea completă a impactului în momentul în care prezintă propunerea legislativă;

15.  încurajează toate comisiile Parlamentului ca, înainte de toate discuțiile privind o propunere legislativă, să procedeze la un schimb de opinii cu Comisia referitor la evaluarea impactului;

16.  recunoaște, pe baza experiențelor anterioare, necesitatea unei revizuiri a abordării comune interinstituționale a evaluării impactului și încurajează toate instituțiile să-și îndeplinească angajamentele privind evaluările impactului; atrage atenția asupra concluziilor documentului de lucru al Conferinței președinților de comisie cu privire la această temă; încurajează inițiativele comisiilor Parlamentului de a invita Comisia să prezinte toate evaluările impactului, astfel încât acestea să poată fi verificate în întregime de comisiile competente, la început și înainte de primul schimb de opinii;

17.  reamintește, totodată, Comisiei faptul că toate noile propuneri ar trebui evaluate ținându-se seama de toate consecințele, în conformitate cu principiul unei abordări integrate, care impune o analiză a tuturor efectelor economice, sociale și ecologice;

18.  subliniază, în special, necesitatea analizării urmărilor sociale ale propunerilor legislative, inclusiv a efectelor acestora asupra pieței europene a muncii, precum și asupra nivelului de viață; evidențiază, încă o dată, necesitatea analizării cu atenție a urmărilor legislației asupra mediului de afaceri;

19.  încurajează Comisia să efectueze evaluări ale impactului pentru toate propunerile care reduc povara administrativă, ceea ce permite realizarea unei analize a eventualelor efecte secundare ale acestor propuneri;

20.  reamintește că Comisia trebuie să efectueze sistematic consultări cu toate părțile interesate, inclusiv cu întreprinderile mici și mijlocii, în vederea realizării unei evaluări obiective a impactului; recunoaște necesitatea unei mai bune informări a părților interesate cu privire la posibilitatea participării la consultări și solicită prelungirea duratei de consultări, limitată în prezent la opt săptămâni; invită Comisia să pregătească și să publice o listă clară a evaluărilor impactului planificate pentru anul următor, pentru a permite părților implicate să se pregătească în mod adecvat în acest scop;

21.  consideră că evaluările obiective ale impactului sunt un instrument extrem de important pentru evaluarea propunerilor Comisiei și prin urmare, solicită controlul efectuării evaluărilor impactului de către un organism independent care ar trebui, cu toate acestea, să răspundă în fața Parlamentului;

22.  subliniază faptul că calitatea evaluărilor impactului trebuie supusă unui control permanent; ia act de avizul consiliului privind evaluările impactului și îmbunătățirea generală a calității; constată că consiliul aplică criterii de evaluare mai stricte; constată, în același timp, că procentajul ridicat al evaluărilor impactului (peste 30 %) care au fost inițial refuzate de consiliu reprezintă o dovadă a necesității ca serviciile corespunzătoare ale Comisiei să continue să-și îmbunătățească calitatea; solicită creșterea numărului de angajați ai consiliului;

23.  salută noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului și, în special, includerea unui ansamblu de întrebări referitoare la principiul subsidiarității și al proporționalității; se așteaptă ca noile orientări să ducă la o ameliorare semnificativă a procesului de realizare a evaluărilor impactului și, prin aceasta, la o îmbunătățire a calității propunerilor legislative;

24.  salută, în special, faptul că noile orientări ale Comisiei referitoare la efectuarea de evaluări ale impactului prevăd o analiză a impactului legislației următoare și a inițiativelor administrative asupra IMM-urilor (testul IMM) și luarea în considerare a rezultatelor acestei analize la elaborarea propunerilor; subliniază faptul că aplicarea sistematică a testului IMM în evaluarea impactului efectuată de Comisie este un element important în aplicarea Legii privind micile întreprinderi, contribuind astfel la un mediu de reglementare favorabil IMM-urilor; invită statele membre să aplice testul IMM la nivel național;

25.  invită Comisia să prezinte mai clar agenda „reglementării inteligente”, descrisă în cadrul orientărilor politice ale dlui Barroso, Președintele Comisiei, în special în ceea ce privește intensificarea eforturilor în privința evaluărilor retroactive, precum și să includă în această agendă indicatori cantitativi, în special cei legați de intenția de a reduce povara administrativă;

26.  invită Comisia să efectueze evaluări sistematice retroactive ale legislației adoptate pentru a verifica, printre altele, în măsura posibilului, corectitudinea evaluărilor relevante ale impactului;

27.  ia act de inițiativa Curții de Conturi privind verificarea sistemului evaluărilor impactului și așteaptă cu interes rezultatele acesteia;

Reducerea sarcinii administrative

28.  subliniază importanța reducerii costurilor întreprinderilor din Uniunea Europeană, pentru a le permite acestora să-și desfășoare activitatea în mod mai eficient în condiții economice dificile și să fie competitive la nivel mondial; evidențiază necesitatea simplificării procedurilor administrative publice; subliniază că reducerea sarcinii administrative trebuie să se concentreze pe cerințele privind informațiile nenecesare și, ca atare, sprijină pe deplin principiul „o singură dată” stabilit în Legea privind micile întreprinderi; subliniază faptul că reducerea sarcinii administrative pentru întreprinderi nu trebuie să aibă nicio consecință negativă din punct de vedere social sau al mediului;

29.  salută rezultatele activității de până acum a Comisiei sub forma elaborării de propuneri, care, după adoptarea lor, înlesnesc reducerea sarcinii administrative cu până la 33 % până în 2012, fapt care depășește obligația anterioară de reducere cu 25 %; constată că economiile astfel realizate ar putea depăși 40 miliarde de euro(5);

30.  atrage atenția în mod special asupra progresului înregistrat în cadrul activității privind propunerile Comisiei, care oferă cel mai mare potențial de realizare de economii (de exemplu, scutirea microîntreprinderilor de la cerințele impuse de Uniune privind raportarea financiară, precum și modificarea directivei privind TVA, pentru a facilita facturarea electronică); invită statele membre să coopereze în mod constructiv în cadrul Consiliului și să asigure transpunerea legislației adoptate în legislația națională;

31.  constată că programul de referință pentru calcularea sarcinii administrative s-a dovedit a fi o metodă utilă, dar costisitoare; încurajează Comisia să ia în considerare metode alternative pentru calcularea sarcinii administrative, ca, de exemplu, consultări cu părțile participante, ceea ce ar înlesni, în cazuri concrete, înlăturarea rapidă a acestei sarcini;

32.  subliniază faptul că modelul costului standard pentru măsurarea sarcinii administrative nu a fost evaluat în mod independent;

33.  menționează, în același timp, numărul relativ redus de propuneri (148 în 2008), care au fost făcute online prin intermediul unei pagini de internet speciale; constată că Comisia trebuie să informeze cu privire la posibilitatea acordată celor afectați de a atrage atenția asupra costurilor administrative exagerate, care decurg din dreptul european sau din cel național;

34.  împărtășește punctul de vedere al Comisiei conform căruia mijloacele electronice de comunicare reprezintă un instrument excelent de reducere a sarcinii administrative și încurajează Comisia să pună în aplicare ideile prezentate în comunicarea „e-Comisie 2006-2010”, precum și ale strategiei i2010, care vizează modernizarea administrației europene;

35.  încurajează Comisia să continue punerea în aplicare a măsurilor incluse în planurile sectoriale în scopul reducerii sarcinii administrative; se angajează să examineze în mod rapid propunerile legislative respective;

36.  ia act de contribuția pozitivă a Grupului la nivel înalt al părților interesate independente în domeniul sarcinii administrative la programul de reducere a acestei sarcini, lansat de Comisia Europeană; subliniază, totuși, că grupul ar trebui să aibă o componență mai echilibrată prin includerea mai multor experți care să reprezinte societatea civilă și a unor experți din alte state membre; solicită prelungirea până în 2013 a mandatului acestui grup lărgit;

37.  atrage atenția asupra faptului că cetățenii nu sunt în măsură să deosebească sarcina administrativă care derivă din dreptul european de cea care este impusă în temeiul legislației naționale, precum și că sarcina administrativă națională contribuie la conturarea unei imagini negative a Uniunii Europene;

38.  atrage atenția asupra faptului că, pentru ca programul de reducere a sarcinii administrative să constituie un succes, este necesară o cooperare activă între Comisie și statele membre, pentru a evita diferențele de interpretare și reglementarea excesivă;

39.  invită statele membre să depună eforturi în mod consecvent în vederea realizării obiectivelor naționale stabilite de acestea în vederea reducerii sarcinii administrative și se așteaptă la o cooperare fructuoasă cu parlamentele naționale în acest domeniu;

40.  încurajează Comisia să prelungească Programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE la noi domenii prioritare și alte acte legislative, pe baza consultării părților interesate afectate și a evaluării ex-post a legislației existente; invită Comisia să continue acest Program de acțiune și după 2012;

Observații instituționale și procedurale

41.  salută eforturile de până acum ale Comisiei vizând identificarea și elaborarea de propuneri de simplificare și codificare a legislației europene; reamintește necesitatea unei bune cooperări interinstituționale în acest domeniu, în special atunci când Comisia retrage propuneri legislative considerate drept inutile;

42.  invită Comisia să continue codificarea actelor legislative, precum să și prezinte raportul anunțat pentru 2009, care descrie rezultatele întregului program de codificare a legislației(6);

43.  subliniază faptul că o modificare a legislației în vigoare trebuie să aibă loc întotdeauna sub forma unei reformări; recunoaște și, în același timp, apreciază drepturile care revin Comisiei în cadrul procesului legislativ;

44.  reamintește că restul inițiativelor pentru simplificarea legislației intră sub incidența procedurii legislative ordinare și a termenelor respective în vigoare; asigură, în acest sens, că depune toate eforturile necesare pentru a examina propunerile Comisiei în cel mai scurt timp posibil;

45.  atrage atenția asupra faptului că TFUE(7), exclude în mod clar adoptarea, de către Parlament și Consiliu, de acte legislative care nu sunt prevăzute în dispozițiile tratatului referitoare la respectivele domenii;

46.  avertizează asupra posibilității de a se renunța la procedura legislativă în favoarea autoreglementării, coreglementării sau altor măsuri fără caracter legislativ; consideră că, în fiecare caz, trebuie analizate cu atenție consecințele unei astfel de decizii, respectând, în același timp, dispozițiile tratatului și rolul fiecărei instituții;

47.  reamintește, totodată, că instrumentele juridice fără caracter obligatoriu trebuie utilizate cu maximă prudență și în cazuri justificate, fără a aduce prejudicii siguranței juridice și clarității legislației în vigoare și după consultarea Parlamentului, așa cum s-a subliniat în rezoluția sa referitoare la un Acord-cadru revizuit;

48.  ia act cu satisfacție de schimbul îmbunătățit de informații și documente în legătură cu actele de implementare (comitologie) și, în special, funcționarea noii proceduri de reglementare cu control; își exprimă speranța că trecerea la noul sistem introdus de Tratatul de la Lisabona va avea loc în mod eficient și fără întârzieri inutile;

49.  evidențiază, în plus, o serie de modificări instituționale introduse de Tratatul de la Lisabona, care vor avea consecințe asupra procesului de legiferare în Uniunea Europeană; subliniază, în special, importanța inițiativei cetățenești europene, care poate deveni un element esențial în dezbaterea publică europeană și salută propunerea de regulament a Comisiei în acest domeniu; subliniază necesitatea unei cooperări strânse între Parlament și Comisie pentru a crea un instrument eficient și inteligibil, prevăzut cu criterii clare de admisibilitate, care vor fi în conformitate cu bunele practici ale procesului legislativ al UE;

50.  sprijină propunerea Comisiei de a examina admisibilitatea unei inițiative cetățenești propuse ex-ante deja în momentul obținerii unei treimi din declarațiile de sprijin necesare, pentru a nu dezamăgi cetățenii în cazul unor inițiative care sunt declarate inadmisibile;

51.  invită Comisia să-și definească nu numai termenul limită pentru examinarea unei inițiative prezentate oficial, dar și termenul limită pentru a prezenta ea însăși o propunere legislativă în cazul în care inițiativa este admisibilă;

52.  îndeamnă Comisia să se angajeze să respecte termenele în care va răspunde cerințelor Parlamentului, în temeiul articolului 225 din TFUE, cu referire specifică la angajamentul luat în cadrul acordului-cadru de a elabora un raport privind acțiunile întreprinse în urma solicitărilor de inițiative legislative în primele trei luni de după adoptarea unui raport de inițiativă legislativă și de a prezenta o propunere legislativă în termen de cel mult un an;

53.  invită Comisia, în contextul rezoluțiilor Parlamentului de până acum referitoare la monitorizarea punerii în aplicare a legislației Uniunii de către Comisie, să facă uz pe deplin de drepturile care îi sunt conferite de articolele 258 și 260 din TFUE, în special în ce privește absența notificării cu privire la măsurile de transpunere a directivelor de către statele membre;

54.  subliniază faptul că problema unei mai bune legiferări este direct legată de problema monitorizării aplicării legislației Uniunii Europene;

55.  urmărește îndeaproape aplicarea proiectului pilot pentru această monitorizare; este preocupat de faptul că metoda propusă pentru examinarea reclamațiilor ar putea duce la crearea unei dependențe excesive a Comisiei de statele membre;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0009.
(3) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 16.
(4) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 21 şi JO C 184 E, 8.7.2010, .p. 114.
(5) A se vedea pagina 6 din Programul de acțiune pentru reducerea sarcinii administrative în UE. Planuri de reducere sectorială și acțiuni pentru 2009 (COM(2009)0544).
(6) A se vedea punctul 5 din cel de-al treilea raport de activitate privind strategia de simplificare a cadrului legislativ (COM(2009)0017.
(7) Articolul 296 alineatul (3) din TFUE.


Situația populaţiei rome în Europa
PDF 226kWORD 81k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la situația romilor și la libera circulație în Uniunea Europeană
P7_TA(2010)0312RC-B7-0493/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 8, 20, 21, 19, 24, 25, 35 și 45,

–  având în vedere legislația internațională în materie de drepturile omului, în special Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere convențiile europene privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Carta socială europeană și recomandările aferente ale Comitetului european pentru drepturile sociale, precum și Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în care sunt prevăzute drepturile fundamentale și principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, inclusiv principiile nediscriminării și liberei circulații,

–  având în vedere articolele 8, 9, 10, 16, 18, 19, 20, 21, 151, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2005 referitoare la situația romilor din Uniunea Europeană(1), Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la situația femeilor rome din Uniunea Europeană(2), Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(3), Rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 privind o strategie europeană privind romii(4), Rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie romă din Italia pe criteriul apartenenței etnice(5), Rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a romilor și îmbunătățirea accesului acestora pe piața muncii din UE(6) și Rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la al doilea Summit european privind romii(7),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(8), Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(9), Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(10), Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(11) și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(12),

–  având în vedere rapoartele privind romii, rasismul și xenofobia în statele membre ale UE în 2009, publicate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale(13), precum și rapoartele Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din decembrie 2007 și iunie 2008, concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2008 și concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori cu privire la incluziunea romilor, adoptate la Luxemburg la 8 iunie 2009,

–  având în vedere proclamarea în 2005 a Deceniului pentru integrarea romilor și crearea Fondului de educație pentru romi de către mai multe state membre ale UE, țări candidate și alte țări care beneficiază de o prezență importantă a instituțiilor Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2006 privind imigrația femeilor: rolul și locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană(14),

–  având în vedere concluziile primului summit european privind romii (Bruxelles, 16 septembrie 2008) și cel de-al doilea summit european privind romii (Cordoba, 8 aprilie 2010),

–  având în vedere viitorul raport al Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitor la strategia UE pentru integrarea romilor, care se va publica la sfârșitul anului 2010,

–  având în vedere recomandările Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale făcute în cadrul celei de-a 77-a sesiuni (2-27 august 2010),

–  având în vedere Raportul Consiliului Europei intitulat al 4-lea Raport ECRI privind Franța, publicat la 15 iunie 2010,

–  având în vedere cele zece principii comune de bază privind integrarea romilor,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se bazează pe principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în tratatele UE, printre care se numără principiul nediscriminării, drepturile specifice pe care le implică cetățenia europeană și dreptul la protecția datelor personale;

B.  întrucât aceste principii sunt aplicate prin intermediul directivelor menționate anterior 2000/43/CE, 2000/78/CE, 2004/38/CE și 95/46/CE;

C.  întrucât 10-12 milioane de romi europeni sunt supuși în continuare unor discriminări sistematice grave în ceea ce privește educația (în special segregarea), locuințele (în special evacuările forțate și condițiile de viață sub standarde, adesea în ghetouri), încadrarea în muncă (în special o rată de încadrare în muncă deosebit de scăzută) și accesul egal la sistemul de sănătate și la alte servicii publice și întrucât romii înregistrează un nivel uimitor de scăzut de participare politică;

D.  întrucât majoritatea romilor europeni au devenit cetățeni ai Uniunii Europene în urma extinderilor din 2004 și 2007 și, în consecință, ei și familiile lor beneficiază de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre;

E.  întrucât numeroase persoane și comunități de etnie romă care au decis să se stabilească într-un alt stat membru al UE decât cel de cetățenie se află într-o situație deosebit de vulnerabilă;

F.  întrucât mai multe state membre au recurs la repatrierea și returnarea unor cetățeni de etnie romă, cel mai recent fiind exemplul Franței al cărei guvern fie a expulzat, fie a recurs la returnarea „voluntară” a sute de cetățeni ai UE de etnie romă în perioada martie-august 2010;

G.  întrucât autoritățile franceze au invitat miniștrii de interne din Italia, Germania, Regatul Unit, Spania, Grecia, Canada și SUA și ulterior pe cel din Belgia, precum și reprezentanți ai Comisiei, la o reuniune la Paris în luna septembrie pentru a discuta chestiuni legate de imigrație și libera circulație care țin de competența UE, reuniune la care alte state membre nu au fost invitate și întrucât ministrul de interne al Italiei și-a anunțat intenția de a solicita adoptarea unor norme mai stricte la nivelul UE referitoare la imigrație și libera circulație, în special cu privire la cetățenii de etnie romă;

H.  întrucât aceste acțiuni au fost însoțite de stigmatizarea romilor și generalizarea discursurilor politice antițigănești;

I.  întrucât Tribunalul administrativ din Lille a confirmat o hotărâre judecătorească anterioară din 27 august 2010 prin respingerea ordinelor de expulzare emise împotriva a șapte cetățeni de etnie romă, pe motivul că autoritățile nu au dovedit că respectivii reprezintă „un pericol pentru ordinea publică”;

J.  întrucât Parlamentul European a solicitat în mai multe rânduri Comisiei să elaboreze o strategie a UE privind romii care să promoveze principiile egalității de șanse și incluziunii sociale pe teritoriul Europei;

K.  întrucât UE dispune de diferite instrumente care pot fi folosite pentru a combate excluderea romilor, cum ar fi noua posibilitate oferită prin fondurile structurale de a aloca până la 2 % din finanțarea totală disponibilă în cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) pentru cheltuieli cu locuințele în favoarea comunităților marginalizate, posibilitate care va intra în vigoare în cursul lui 2010, sau opțiunile existente în cadrul Fondului social european;

L.  întrucât progresele în ceea ce privește combaterea discriminării romilor prin garantarea drepturilor lor la educație, încadrare în muncă, sănătate, locuințe și libera circulație în statele membre au fost inegale și lente și întrucât romii ar trebui să fie mai bine reprezentați în structurile guvernamentale și în administrațiile publice din statele membre,

1.  reamintește că Uniunea Europeană este, mai presus de toate, o comunitate bazată pe valori și principii care urmărește menținerea și promovarea unei societăți deschise și incluzive și a cetățeniei europene, în special prin interzicerea tuturor formelor de discriminare;

2.  subliniază dreptul tuturor cetățenilor UE și al familiilor lor la libera circulație și ședere în întreaga Uniune, un drept ce constituie unul dintre elementele fundamentale ale cetățeniei UE în sensul definiției din tratate și este aplicat prin intermediul Directivei 2004/38/CE, pe care trebuie să o aplice și să o respecte toate statele membre;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la măsurile luate de autoritățile franceze și de autoritățile altor state membre la adresa romilor și a nomazilor, măsuri ce prevăd expulzarea lor; îndeamnă autoritățile în cauză să suspende imediat orice expulzări ale romilor și invită totodată Comisia, Consiliul și statele membre să intervină cu solicitări similare;

4.  subliniază că expulzările în masă sunt interzise de Cartea drepturilor fundamentale și de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că astfel de măsuri încalcă tratatele și legislația UE, întrucât reprezintă o discriminare pe motive de rasă și origine etnică și o încălcare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

5.  este profund îngrijorat îndeosebi de retorica instigatoare și vizibil discriminatorie care a caracterizat discursurile politice în perioada în care au avut loc repatrierile romilor și care conferă credibilitate declarațiilor rasiste și acțiunilor grupurilor de extremă dreaptă; prin urmare, le atrage atenția factorilor politici asupra responsabilităților care le revin și respinge orice declarații care corelează minoritățile și imigrația cu criminalitatea și care dau naștere unor stereotipuri discriminatorii;

6.  reamintește, în această privință, că Directiva 2004/38/CE prevede restricții la libera circulație și expulzarea cetățenilor UE doar ca excepții și impune limite specifice și clare pentru aplicarea unor astfel de măsuri; remarcă îndeosebi faptul că deciziile de expulzare trebuie să fie analizate și luate de la caz la caz, ținând seama de circumstanțele personale și cu asigurarea unor garanții procedurale și a unor căi de atac (articolele 28, 30 și 31);

7.  subliniază, de asemenea, că în conformitate cu Directiva 2004/38/CE lipsa unor resurse economice nu poate justifica, în niciun caz, expulzarea automată a unor cetățeni ai UE (considerentul 16, articolul 14) și că libertatea de circulație și de ședere poate fi restricționată din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică doar pe baza conduitei personale și nu pe baza unor considerații de prevenție generală sau a unor considerații legate de originea etnică sau naționalitate;

8.  subliniază, de asemenea, că colectarea amprentelor romilor expulzați este ilegală și contravine Cartei drepturilor fundamentale a UE [articolul 21 alineatele (1) și (2)], tratatelor și legislației UE, în special Directivelor 2004/38/CE și 2000/43/CE, și reprezintă o discriminare pe motive de origine etnică sau naționalitate;

9.  îndeamnă statele membre să își respecte cu strictețe obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE și să elimine incoerențele din aplicarea cerințelor prevăzute de Directiva privind libera circulație; își reiterează solicitările anterioare adresate statelor membre de a-și revizui și abroga legile și politicile care discriminează romii, în mod direct sau indirect, pe criterii de rasă și origine etnică și solicitările adresate Consiliului și Comisiei de a monitoriza aplicarea de către statele membre a tratatelor și a directivelor care stabilesc măsuri de combatere a discriminării și reglementează libera circulație, în special în ceea ce privește romii și să ia măsurile care se impun în caz de neaplicare, în special prin inițierea unor proceduri privind încălcarea dreptului Uniunii;

10.  consideră că situaţia romilor în Europa nu poate în nici un caz afecta apropiata aderare a României şi Bulgariei la spaţiul Schengen şi nici drepturile cetăţenilor acestora;

11.  ia act, cu profund regret, de reacția târzie și limitată a Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, la necesitatea de a verifica conformitatea acțiunilor statelor membre cu dreptul primar și legislația UE, în special cu directivele menționate anterior referitoare la nediscriminare, libera circulație și dreptul la protecția datelor personale; își reiterează îngrijorarea cu privire la implicațiile actualei repartizări între membrii Comisiei a responsabilităților în ceea ce privește politicile privind romii și solicită o strânsă coordonare orizontală pentru a garanta reacții prompte și eficace pe viitor;

12.  invită Comisia să susțină cu fermitate valorile și principiile afirmate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în tratate și să reacționeze prompt cu o analiză completă a situației din Franța și din celelalte state membre în ceea ce privește conformitatea politicilor privind romii cu legislația UE, în care să țină seama inclusiv de informațiile oferite de ONG-uri și reprezentanții romilor;

13.  își exprimă profunda preocupare în legătură cu faptul că, în ciuda urgenței chestiunii, Comisia nu a răspuns până în prezent la solicitările Parlamentului din ianuarie 2008 și martie 2010 de a elabora o strategie europeană privind romii în colaborare cu statele membre; solicită din nou Comisiei să elaboreze o strategie europeană cuprinzătoare pentru integrarea romilor;

14.  consideră că UE și statele membre au responsabilitatea comună de a promova integrarea romilor și că în acest sens este necesară o abordare cuprinzătoare la nivelul UE sub forma unei strategii a UE privind romii, bazată pe angajamentele asumate la cel de-al doilea Summit privind romii de la Cordoba:

   includerea aspectelor referitoare la romi în politicile europene și naționale în materie de drepturi fundamentale și de protecție împotriva rasismului, a sărăciei și a excluziunii sociale;
   îmbunătățirea foii de parcurs a platformei integrate pentru integrarea romilor și stabilirea obiectivelor și rezultatelor-cheie prioritare;
   asigurarea faptului că instrumentele financiare existente în UE pot fi accesate de romi și promovarea unei mai bune integrări sociale a romilor prin monitorizarea utilizării resurselor; stabilirea de noi condiții suplimentare pentru a garanta că utilizarea fondurilor permite o mai bună soluționare a problemelor romilor;

15.  își exprimă profundul regret cu privire la lipsa de voință politică manifestată de statele membre la cel de-al doilea Summit european privind romii, la care au participat doar trei miniștri, și invită statele membre să adopte măsuri concrete prin care să dea curs angajamentelor asumate în declarația comună adoptată de cei trei președinți cu ocazia Summitului privind romii;

16.  consideră că este esențial să se stabilească un program complex de dezvoltare care să vizeze simultan toate domeniile de politică conexe și care să facă posibilă intervenția imediată în ghetouri, zone care se confruntă cu dezavantaje structurale grave; invită Comisia și statele membre să se asigure că dispozițiile privind egalitatea de șanse sunt respectate cu strictețe în cadrul executării programelor operaționale, astfel încât proiectele să nu adâncească, direct sau indirect, segregarea și excluderea romilor; subliniază că Parlamentul a adoptat, la 10 februarie 2010, un raport referitor la eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate, care prevede intervenții în domeniul locuințelor în favoarea grupurilor vulnerabile în cadrul FEDER, și solicită punerea rapidă în aplicare a regulamentului revizuit, astfel încât statele membre să poată utiliza activ această posibilitate;

17.  solicită punerea în aplicare efectivă a politicilor care vizează femeile de etnie romă care sunt victime ale unei duble discriminări: ca romi și ca femei; prin urmare, invită Comisia și statele membre ca, în colaborare cu ONG-urile, să organizeze campanii de sensibilizare a femeilor rome, precum și a publicului larg și să asigure aplicarea integrală a prevederilor relevante pentru a combate obiceiurile culturale discriminatorii și modelele patriarhale, pentru a preveni polarizarea și a combate stereotipurile sexiste dominante și stigmatizarea socială, factori care stau la baza violenței împotriva femeilor, și să se asigure că nu există nicio justificare a violenței pe motiv de obiceiuri, tradiții sau considerente religioase;

18.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu repatrierea forțată a romilor către țările din Balcanii de Vest, unde ar putea să se confrunte cu problema lipsei de locuințe și cu discriminarea; solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să se asigure că sunt respectate drepturile fundamentale ale romilor, de exemplu prin asigurarea asistenței adecvate și prin monitorizare;

19.  recomandă Consiliului să adopte o poziție comună privind politica de finanțare structurală și de preaderare care să reflecte angajamentul politic european de a promova integrarea romilor și să se asigure că principiile comune de bază privind integrarea romilor sunt luate în considerare în cadrul oricărei revizuiri a programelor operaționale relevante, inclusiv în perspectiva următoarei perioade de programare; îndeamnă Comisia să analizeze și să evalueze impactul social, până la ora actuală, al investițiilor din fondurile de preaderare și din fondurile structurale care vizează grupurile vulnerabile, să tragă concluziile care se impun și să elaboreze noi strategii și norme dacă acest lucru este considerat necesar în acest domeniu;

20.  solicită ca UE și statele membre să mobilizeze fondurile necesare pentru proiectele de integrare a romilor, să se monitorizeze distribuția acestor fonduri în statele membre, modul de utilizare a fondurilor și buna execuție a proiectelor și să se evalueze eficacitatea proiectelor; solicită Comisiei și Consiliului, de asemenea, să prezinte un raport pe această temă însoțit de propuneri corespunzătoare;

21.  încurajează instituțiile UE să implice comunitățile de romi, de la nivelul cetățeanului de rând până la nivelul ONG-urilor internaționale, în procesul de elaborare a unei politici cuprinzătoare a UE în ceea ce privește romii, inclusiv în toate aspectele planificării, aplicării și supravegherii și, de asemenea, să folosească experiența acumulată în cadrul Deceniului pentru integrarea romilor 2005-2015, de Planul de acțiune al OSCE și recomandările Consiliului Europei, ale ONU și ale Parlamentului;

22.  încredințează comisiei sale competente, în colaborare cu parlamentele naționale și după consultarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale, care ar trebui să elaboreze un raport, și ONG-urilor și a organismelor care se ocupă de drepturile omului și de problemele romilor să urmărească situația și să pregătească un raport referitor la situația romilor din Europa, pe baza rezoluțiilor și rapoartelor anterioare ale PE; consideră că ar trebui creat un mecanism de evaluare inter pares la nivelul UE pentru monitorizarea și asigurarea conformității statelor membre;

23.  îndeamnă statele membre să își respecte cu strictețe obligațiile ce le revin în temeiul Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială dând curs imediat recomandărilor formulate de Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale în cadrul celei de-a 77-a sesiuni;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și țărilor candidate, Autorității europene pentru protecția datelor, Consiliului Europei și OSCE.

(1) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129.
(2) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283.
(3) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 428.
(4) JO C 68 E, 21.3.2009, p. 31.
(5) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 54.
(6) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 60.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0085.
(8) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(9) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(10) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.
(11) JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
(12) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(13) Raport privind rasismul și xenofobia în statele membre ale UE în 2009; Studiu privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană, raport specific: situația romilor în 2009; Situația cetățenilor romi din UE care se deplasează și se stabilesc în alte țări din UE; Condițiile de locuit ale romilor și ale populației itinerante în Uniunea Europeană: raport comparativ.
(14) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 118.


Îngrijirea pe termen lung a persoanelor în vârstă
PDF 202kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la îngrijirea pe termen lung a persoanelor vârstnice
P7_TA(2010)0313B7-0491/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere propunerea de directivă privind tratamentul egal al persoanelor, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei la 30 iunie 2010 cu privire la îngrijirea pe termen lung a persoanelor vârstnice (O-0102/2010 – B7-0457/2010),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.  invită statele membre să ia în considerare evoluțiile demografice din ultimii ani, în special îmbătrânirea populației, care au condus la presiuni bugetare sporite și la o cerere mare în ceea ce privește o infrastructură mai bună pentru servicii de asistență medicală și îngrijire socială; încurajează statele membre să lupte împotriva excluziunii sociale cu care se confruntă persoanele vârstnice și împotriva tuturor formelor de discriminare bazată pe vârstă;

2.  reamintește statelor membre că asigurarea accesului la servicii adecvate de asistență medicală și de îngrijire este un principiu fundamental al modelului european de solidaritate;

3.  recunoaște importanța atât a calității, cât și a continuității îngrijirii; invită statele membre să amelioreze, să faciliteze și să încurajeze pregătirea de specialitate, formarea și măsurile de reinserție destinate tuturor persoanelor, inclusiv îngrijitorilor informali și celor necesitând calificări profesionale, care au responsabilități în domeniul îngrijirii pe termen lung a persoanelor vârstnice; o astfel de pregătire profesională ar putea, de asemenea, îmbunătăți statutul acestei activități importante; îndeamnă statele membre să rezolve problemele privind nivelul scăzut al salarizării pentru activitățile de îngrijire, lipsa de personal, lipsa de pregătire profesională sau pregătirea profesională inadecvată, care, împreună, afectează acordarea de îngrijire; ia notă de contribuția importantă adusă de societatea civilă, de biserică și de organizațiile de caritate în ceea ce privește acordarea de îngrijire;

4.  observă importanța dezvoltării viitoare a proiectului de e-sănătate pentru îmbunătățirea productivității și a eficacității acordării de îngrijire și, de asemenea, pentru sprijinirea îngrijitorilor informali și a persoanelor vârstnice;

5.  solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare nevoile îngrijitorilor informali, care asigură o proporție semnificativă din îngrijirea oferită persoanelor vârstnice, și să ia măsuri concrete pentru a sprijini și proteja această resursă prin intermediul pregătirii profesionale, al unor perioade de odihnă, precum și prin măsuri de reconciliere a vieții profesionale cu cea de familie;

6.  susține că ar trebui instituite garanții în toate statele membre pentru a proteja drepturile fundamentale ale persoanelor care beneficiază de îngrijire pe termen lung și, în acest sens, invită statele membre să acorde o mai mare atenție decât până acum aplicării și respectării criteriilor de calitate în domeniul furnizării de servicii;

7.  solicită statelor membre să sprijine persoanele vârstnice în toate modurile necesare pentru a se asigura că acestea se pot descurca pe cont propriu în locuințele lor și să ofere sprijin pentru ca ele să poată face față mai bine acestui mediu, având în vedere faptul că aceasta reprezintă cea mai bună alternativă la îngrijirea instituționalizată;

8.  solicită statelor membre să reglementeze, în cadrul legislației naționale, cerințele de calificare pentru asistenții sociali care oferă îngrijire persoanelor vârstnice, precum și să elaboreze și să implementeze sisteme de pregătire profesională avansată pentru a îmbunătăți nivelul educațional al celor care lucrează în sistemul de îngrijire a persoanelor vârstnice, îmbunătățind astfel calitatea serviciilor oferite;

9.  regretă că, în numeroase state membre, finanțarea și asigurarea serviciilor de medicină geriatrică de specialitate au înregistrat o reducere în ultimii ani, iar ceilalți specialiști în problemele legate de îngrijirea persoanelor vârstnice nu au beneficiat de o pregătire suficientă; observă că, în numeroase cazuri, aceasta a condus la o scădere a calității îngrijirii persoanelor vârstnice, ceea ce reprezintă, în anumite cazuri, o discriminare împotriva acestora; invită statele membre să monitorizeze în continuare această situație, în vederea alocării mai multor resurse pentru domeniul respectiv, dacă este necesar;

10.  solicită statelor membre să acorde de urgență sprijin pentru înființarea unor unități de îngrijire paliativă la domiciliu;

11.  solicită Comisiei să colecteze date și să întocmească un rezumat privind infrastructura destinată acordării de îngrijire instituționalizată, comunitară și la domiciliu pentru persoanele vârstnice din fiecare stat membru;

12.  solicită instituirea unor standarde minime pentru toate contractele din sectorul acordării de îngrijire, inclusiv un salariu minim;

13.  invită Comisia să continue cercetările pentru a stabili numărul de decese cauzate de malnutriție sau de deshidratare în rândul persoanelor vârstnice aflate în îngrijire pe termen lung;

14.  invită statele membre să elaboreze o politică de informare și de prevenire pentru persoanele vârstnice, punând accent în special pe opțiunile alimentare și pe prevenirea riscurilor de deshidratare;

15.  ia act de faptul că politica UE privind persoanele în vârstă se bazează pe principiul „societatea pentru toți”, solicitând statelor membre să garanteze că persoanele de toate vârstele au deplina posibilitate de a participa în mod activ la viața comunității, indiferent de vârstă;

16.  susține introducerea unor programe pentru acordarea de asistență socială și de îngrijire medicală la domiciliu pentru persoanele vârstnice sau, în statele în care astfel de programe există deja, susține continuarea acestora, sub administrarea autorităților municipale și locale, în conformitate cu termenii stabiliți de acestea;

17.  invită Comisia să elaboreze o carte verde cu privire la relele tratamente la adresa persoanelor vârstnice și la protecția acestor persoane în cadrul comunității și al tuturor unităților de îngrijire, punându-se accentul pe mobilitatea pacienților și pe detalii legate de cele mai bune practici existente deja în cele 27 de state membre;

18.  invită Comisia să pregătească un studiu care să prezinte o imagine mai clară a cerințelor din ce în ce mai mari în privința îngrijirii persoanelor vârstnice, precum și o estimare privind acordarea de îngrijire de specialitate anticipată până în 2020;

19.  solicită, prin intermediul metodei deschise de coordonare, un schimb de informații, de idei de politică și de bune practici între statele membre cu privire la asigurarea îngrijirii pe termen lung a persoanelor vârstnice și, în special, la măsurile și standardele profesionale minime, vizându-se următoarele obiective:

   (a) reducerea inegalităților din sectorul serviciilor medicale și protejarea vârstnicilor din comunitate și din unitățile de îngrijire;
   (b) combaterea relelor tratamente aplicate persoanelor vârstnice;
   (c) adoptarea unor strategii privind resursele umane pentru a lupta împotriva lipsei de personal;
   (d) diseminarea informațiilor și a tehnologiilor comunicării pentru a promova (îngrijirea în cadrul familiei și) independența persoanelor vârstnice;

20.  îndeamnă Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a asigura standarde acceptabile de servicii medicale pentru toți cetățenii europeni, indiferent de situația lor materială;

21.  invită statele membre și Comisia, având în vedere procesul generalizat de îmbătrânire a populației din UE, să folosească toate formele de cooperare cu scopul de a elabora sisteme financiare sustenabile pentru acordarea de îngrijire pe termen lung, pentru a asigura existența în viitor a unui sistem sustenabil pentru finanțarea acordării de îngrijire pentru persoanele vârstnice, precum și pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de îngrijire necesare;

22.  solicită realizarea de schimburi de bune practici în vederea găsirii celor mai eficace modalități de a dezvolta relațiile între generații, cu scopul de a spori implicarea membrilor familiei în mecanismele de îngrijire pe termen lung, ceea ce ar avea ca rezultat anumite beneficii, precum și pentru a putea veni cu succes în întâmpinarea nevoilor individuale ale beneficiarilor îngrijirii;

23.  solicită dezvoltarea unei strategii integrate pentru îmbătrânirea activă cu scopul de a implica persoanele vârstnice în activitățile sociale și culturale;

24.  solicită luarea de măsuri ca răspuns la creșterea substanțială a numărului de persoane vârstnice pentru a asigura accesul egal al acestora la serviciile sociale;

25.  invită statele membre să reducă povara care există asupra persoanelor care îngrijesc persoane vârstnice sau persoane cu handicap și – pentru a permite îngrijitorilor să aibă un loc de muncă – să instituie sisteme integrate de îngrijire;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


Situaţia râului Iordan şi, în special, a zonei Iordanului inferior
PDF 201kWORD 44k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la situația râului Iordan, în special a zonei Iordanului inferior
P7_TA(2010)0314RC-B7-0484/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Orientul Mijlociu,

–  având în vedere Tratatul de pace din 1994 încheiat între Statul Israel și Regatul Hașemit al Iordaniei,

–  având în vedere Declarația comună a summitului pentru Mediterana, desfășurat la 13 iulie 2008 la Paris,

–  având în vedere Acordul interimar israelo-palestinian din 1995 privind Cisiordania și Fâșia Gaza (Acordul Oslo II), în special articolele 12 și 40 din anexa III la acesta,

–  având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 1949,

–  având în vedere Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural semnată la 16 noiembrie 1972,

–  având în vedere Recomandarea Comitetului ad hoc privind energia, mediul și apa al Adunării Parlamentare Euro-Mediteraneene (APEM) referitoare la situația din Valea Iordanului, adoptată în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare a APEM desfășurate la Amman între 12 și 14 martie 2010,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât râul Iordan, în special Iordanul inferior, reprezintă în Orientul Mijlociu și nu numai un peisaj cultural cu semnificație universală și de o importanță deosebită din punct de vedere istoric, simbolic, religios, ecologic, agricol și economic;

B.  întrucât Iordanul a fost distrus în urma exploatării excesive, a poluării, a gestionării defectuoase și a lipsei de cooperare la nivel regional; întrucât circa 98% din resursele de apă dulce ale râului au fost deviate de către Israel, Iordania și Siria, aceasta ducând la pierderea a 50% din biodiversitate;

C.  întrucât la sfârșitul lui 2011 ar trebui să înceapă să funcționeze noi stații de tratare a apelor uzate care au ca scop să elimine efluenții poluanți care se află în prezent în apele Iordanului inferior; întrucât, dacă nu se instituie practici solide și durabile de gestionare a resurselor de apă și nu se asigură aducțiunea unor resurse de apă dulce către Iordanul inferior în același timp cu intrarea în funcțiune a acestor stații, porțiuni mari ale râului ar putea să sece până la sfârșitul lui 2011;

D.  întrucât reabilitarea râului Iordan și, în special, a zonei Iordanului inferior, este extrem de importantă pentru comunitățile locale israeliene, iordaniene și palestiniene, care se confruntă cu provocări similare legate de apă, oferind avantaje imense în domeniul economic și în privința consolidării încrederii; întrucât o cooperare activă între guverne, organizații ale societății civile și comunitățile locale în cauză poate reprezenta o contribuție majoră la eforturile de consolidare a păcii în regiune;

E.  întrucât populația palestiniană din Cisiordania se confruntă cu o acută lipsă de apă; întrucât agricultorii palestinieni sunt grav afectați de lipsa de apă pentru irigații, situație cauzată de faptul că această apă este în mare parte utilizată în Israel și de către colonii israelieni din Cisiordania; întrucât disponibilitatea unor resurse suficiente de apă este esențială pentru viabilitatea unui viitor stat palestinian;

F.  întrucât finanțarea din partea UE contribuie la eforturile de reducere a problemelor de mediu existente în zona Iordanului inferior,

1.  atrage atenția asupra distrugerii râului Iordan și a zonei Iordanului inferior în special și își exprimă îngrijorarea cu privire la această situație;

2.  solicită autorităților din toate țările riverane să coopereze și să reabiliteze râul Iordan, elaborând și implementând politici axate pe obținerea de rezultate tangibile în gestionarea cererii de apă pentru gospodării și agricultură, în conservarea resurselor de apă și în gestionarea apelor uzate și a efluenților agricoli și industriali, precum și pe garantarea faptului că Iordanul inferior este alimentat cu o cantitate suficientă de apă dulce;

3.  salută cooperarea dintre comunitățile locale israeliene, iordaniene și palestiniene care se confruntă cu provocări similare legate de apă în zona Iordanului inferior; invită Israelul și Iordania să își onoreze pe deplin angajamentele asumate prin Tratatul de Pace cu privire la reabilitarea râului Iordan;

4.  salută inițiativa Ministerului Mediului din Israel de a elabora un plan de referință pentru dezvoltarea teritoriului în zona Iordanului inferior; îndeamnă guvernul Iordaniei și Autoritatea Palestiniană să lanseze inițiative similare în vederea adoptării de planuri de referință pentru reabilitarea secțiunilor râului care străbat teritoriile lor; subliniază importanța accesului tuturor părților interesate la râu și remarcă faptul că aceste planuri de referință ar putea reprezenta o bază pentru un plan regional general de reabilitare și de protejare a zonei Iordanului inferior;

5.  salută aplicarea unor metode și tehnologii avansate de gospodărire a apelor în Israel și îndeamnă la utilizarea echitabilă a acestor metode și la transferul tehnologiilor respective către toate țările din regiune; solicită comunității internaționale, inclusiv Uniunii Europene, să își intensifice eforturile vizând asigurarea unui sprijin financiar și tehnic suplimentar pentru proiectele cooperative din acest domeniu;

6.  solicită guvernelor Israelului, Iordaniei și Autorității Palestiniene să depună eforturi într-un spirit de cooperare pentru a salva Iordanul inferior și le îndeamnă să creeze, cu sprijinul Uniunii Europene, o comisie a bazinului Iordanului, care să fie deschisă participării și altor țări riverane;

7.  invită Consiliul, Comisia și statele membre ale UE să încurajeze și să sprijine un plan general vizând rectificarea situației critice a râului Iordan și furnizarea în continuare de sprijin tehnic și financiar pentru reabilitarea Iordanului, în special a zonei Iordanului inferior, și în cadrul Uniunii pentru Mediterana;

8.  subliniază încă o dată că problema gospodăririi apelor, în special o distribuție echitabilă a apei care respectă nevoile tuturor locuitorilor din regiune, are o importanță crucială pentru o pace durabilă și pentru stabilitate în Orientul Mijlociu;

9.  consideră, în același timp, că planurile de acțiune din cadrul politicii europene de vecinătate elaborate cu Israelul, Iordania și Autoritatea Palestiniană ar trebui să includă o trimitere clară și concretă la procesul de reabilitare a acestei zone; încurajează puternic Comisia să inițieze un studiu comun privind Iordanul;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, reprezentantului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Knessetului și guvernului israelian, parlamentului și guvernului Iordaniei, parlamentului și guvernului Libanului, Președintelui Autorității Naționale Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian și guvernului și parlamentului Siriei.


Kenya: nearestarea președintelul Sudanului, Omar al-Bashir
PDF 210kWORD 50k
Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la Kenya: nearestarea președintelui Omar al-Bashir
P7_TA(2010)0315RC-B7-0505/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la criza din Darfur, Sudan,

–  având în vedere mandatele de arestare emise de Curtea Penală Internațională (CPI) împotriva președintelui sudanez, Omar al-Bashir, pentru crime împotriva umanității și genocid,

–  având în vedere Rezoluția 1593(2005) a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite,

–  având în vedere declarațiile din 22 iulie 2010 și 20 august 2010 prin care Catherine Ashton, Înalta Reprezentantă a Uniunii, îndemna Ciadul și, respectiv, Kenya să coopereze cu CPI,

–  având în vedere Decizia nr. ICC-02/05-01/09 a Camerei Preliminare a CPI din 27 august 2010 prin care Consiliul de Securitate al ONU și Adunarea Statelor Părți la Statutul de la Roma erau informate de prezența lui Omar al-Bashir pe teritoriul Republicii Kenya,

–  având în vedere Statutul de la Roma,

–  având în vedere diferitele acorduri de parteneriat, cum ar fi Acordul de la Cotonou, încheiate între UE și statele africane, care prevăd că asistența și comerțul depind de respectarea condițiilor referitoare la statul de drept,

–  având în vedere articolul 4 din Actul Constitutiv al Uniunii Africane, prin care impunitatea este respinsă,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât guvernul kenyan a adresat o invitație președintelui sudanez, Omar al-Bashir, și l-a primit pe acesta la ceremonia de promulgare a Constituției din 27 august 2010, știind că CPI a emis un mandat de arestare pe numele său;

B.  întrucât CPI a emis la 4 martie 2009 un mandat internațional de arestare pe numele președintelui Sudanului, Omar al-Bashir, pentru crime împotriva umanității (asasinat, exterminare, deportare, tortură și viol) și pentru crime de război (planificarea de atacuri împotriva civililor și jafuri), iar acesta face în același timp obiectul unei ordonanțe din 12 iulie 2010 care îl acuză de „genocid prin asasinat, genocid prin atingere gravă a integrității fizice sau psihologice a victimelor și genocid prin supunerea cu intenție a fiecăruia dintre aceste grupuri de persoane la condiții de existență menite să provoace eliminarea lor fizică”;

C.  întrucât Kenya și alte 31 de state africane sunt semnatare ale Statutului de la Roma, care le obligă să aresteze orice persoană căutată de CPI și să o predea Curții sau să interzică accesul unei astfel de persoane pe teritoriul lor respectiv;

D.  întrucât țările care au ratificat Convenția ONU din 1948 împotriva genocidului au obligația de a coopera cu CPI, chiar dacă nu sunt semnatare ale Statutului Curții;

E.  întrucât Sudanul, stat membru al Națiunilor Unite, a refuzat constant cooperarea cu CPI, refuzând astfel accesul la adevăr și justiție pentru milioanele de victime ale atrocităților de război din Sudan, în special din regiunea Darfur;

F.  întrucât prim-ministrul kenyan a recunoscut că invitarea președintelui al-Bashir a fost o greșeală și că nearestarea acestuia de către autoritățile kenyene constituie o încălcare gravă a obligațiilor internaționale care revin Kenyei nu numai în temeiul statutului de la Roma, ci și în temeiul legislației naționale, inclusiv al noii sale constituții, care recunoaște aplicabilitatea directă a dreptului internațional;

G.  întrucât fostul secretar-general al ONU, Kofi Annan, actualul mediator al crizei kenyene, a solicitat Kenyei să își clarifice poziția cu privire la CPI și să își reafirme angajamentul față de aceasta;

H.  întrucât Kenya are obligația clară de a coopera cu CPI în ceea ce privește executarea a astfel de mandate de arestare, obligație rezultată atât din Rezoluția 1593 a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, prin care acesta îndeamnă toate statele și organizațiile regionale și internaționale vizate să coopereze pe deplin cu CPI, precum și din articolul 87 din Statutul Curții, la care Republica Kenya este parte;

I.  întrucât președintele al-Bashir a vizitat Ciadul, care a semnat de asemenea tratatul de instituire a CPI, fără ca această țară să își îndeplinească obligațiile;

J.  întrucât, de la punerea sa sub acuzare, președintele sudanez a călătorit și în Egipt, Libia, Arabia Saudită, Eritreea, Qatar, Zimbabwe și Etiopia;

K.  întrucât Uniunea Africană a comunicat într-adevăr în iulie 2009 că statele sale membre vor refuza să coopereze, în conformitate cu articolul 98 din statut, și întrucât și-a reiterat această poziție după acuzarea de genocid a lui Omar al-Bashir, iar apoi, printr-o rezoluție adoptată prin consens la 27 iulie 2010 în cadrul Summitului de la Kampala, a solicitat Consiliului de Securitate al ONU să suspende procedurile împotriva președintelui sudanez, în conformitate cu articolul 16 din statut;

L.  regretând refuzul Uniunii Africane (UA) de a permite crearea unui birou al CPI pe lângă Uniune și amenințările făcute la adresa statelor africane care nu respectă această decizie;

M.  întrucât genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război nu trebuie să rămână nepedepsite, iar modul în care este tratat cazul președintelui al-Bashir reprezintă un precedent important în lupta împotriva impunității șefilor de stat în exercițiu,

1.  își exprimă regretul față de decizia Kenyei de a-l invita pe președintele Omar al-Bashir să participe la ceremonia de semnare a noii constituții care instaurează o nouă eră de guvernanță democratică a acestei țări;

2.  solicită membrilor comunității internaționale, inclusiv tuturor țărilor africane, să asigure tragerea la răspundere fără rezerve pentru crimele împotriva dreptului internațional, în special pentru cele care au avut loc în Sudan;

3.  solicită șefilor de stat și de guvern africani semnatari ai Statutului de la Roma să își onoreze angajamentele și să coopereze cu CPI în cadrul investigațiilor acesteia cu privire la crimele de război, la crimele împotriva umanității sau la genociduri;

4.  subliniază că CPI are datoria de a-și exercita competențele în mod imparțial și universal, inclusiv în țările occidentale, și că respectarea deciziilor sale este indispensabilă pentru credibilitatea și pentru acțiunile viitoare ale Curții;

5.  regretă că unii membri ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite nu sunt semnatari ai Statutului de la Roma prin care a fost creată CPI;

6.  regretă deciziile Uniunii Africane și ale Ligii Arabe de a refuza să colaboreze cu CPI și solicită Înaltei Reprezentante a Uniunii să întreprindă demersurile necesare pentru ca acest punct să figureze pe ordinea de zi a viitorului summit UA/UE;

7.  solicită Uniunii Africane să își revadă poziția și să se opună impunității, injustiției, crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului;

8.  solicită încetarea impunității pentru toate crimele comise în timpul războiului din Sudan și speră că președintele Omar al-Bashir va fi adus în curând în fața Curții Penale Internaționale de la Haga - unde va beneficia de drepturile prevăzute de legislația internațională - ca parte a reinstaurării necesare a justiției, a statului de drept și a respectului față de victimele unor astfel de crime;

9.  solicită președintelui și guvernului kenyan să își reafirme angajamentul față de CPI și cooperarea cu aceasta, inclusiv în ceea ce privește actele de violență care au urmat alegerilor din 2007 și din 2008;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, instituțiilor Uniunii Africane, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, Curții Penale Internaționale, guvernului Kenyei și tuturor parlamentelor și guvernelor statelor membre ale Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare.


Drepturile omului în Siria, în special cazul lui Haythan Al-Maleh
PDF 207kWORD 49k
Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2010 referitoare la situația drepturilor omului în Siria, în special cazul lui Haythan Al-Maleh
P7_TA(2010)0316RC-B7-0511/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special Rezoluția din 8 septembrie 2005 referitoare la prizonierii politici din Siria(1), Rezoluția din 15 iunie 2006 referitoare la drepturile omului în Siria(2), Rezoluția din 24 mai 2007 referitoare la situația drepturilor omului în Siria(3) și Rezoluția din 17 septembrie 2009 referitoare la Siria: cazul lui Muhannad Al-Hassani(4),

–  având în vedere Raportul care conține recomandările Parlamentului adresate Consiliului privind concluziile Acordului de asociere euro-mediteranean între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, adoptat la 10 octombrie 2006,

–  având în vedere Raportul referitor la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului, adoptat la 17 iunie 2010,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Siria este parte semnatară,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată în 1975 și ratificată de Siria la 18 septembrie 2004,

–  având în vedere Declarația privind apărătorii drepturilor omului, adoptată de Organizația Națiunilor Unite în 1998,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația comună a Summitului privind Mediterana, desfășurat la 13 iulie 2008 la Paris,

–  având în vedere declarația Înaltei Reprezentante, Catherine Ashton, cu privire la cazurile de încălcare a drepturilor omului în Siria, din 27 iulie 2010,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  conștient de importanța legăturilor politice, economice și culturale existente între Uniunea Europeană și Siria;

B.  întrucât Haythan Al-Maleh, cetățean sirian în vârstă de 80 de ani și avocat specializat pe drepturile omului, a fost arestat de ofițerii Serviciului general de securitate la 14 octombrie 2009, reținut fără drept la comunicare până la interogarea sa de către procurorul militar la 20 octombrie 2009 și condamnat de Tribunalul militar din Damasc la 4 iulie 2010 la trei ani de închisoare pe motiv de „răspândire de știri false și exagerate care afectează sentimentele naționale”, în temeiul articolelor 285 și 286 din Codul penal sirian, în ciuda faptului că tribunalele militare nu ar trebui să aibă competența de a judeca civili;

C.  întrucât, conform rapoartelor întocmite de misiunile de monitorizare a proceselor organizate de organizațiile societății civile internaționale, procesul lui Haythan Al-Maleh nu a respectat normele internaționale privind echitatea, inclusiv dreptul de a fi considerat inocent și dreptul la apărare;

D.  întrucât lui Haythan Al-Maleh, care suferă de artrită, diabet și afecțiuni ale tiroidei, nu i se permite accesul regulat la îngrijire medicală; întrucât starea sa de sănătate s-a deteriorat grav în vara anului 2010;

E.  întrucât alți apărători sirieni proeminenți ai drepturilor omului, inclusiv Muhannad Al-Hassani și Ali Al-Abdullah, au rămas în detenție în țară;

F.  întrucât urmărirea penală și condamnarea lui Haythan Al-Maleh pentru acuzații legate de declarațiile sale publice privind sistemul juridic și cel politic din Siria, iar în cazul lui Muhannad Al-Hassani pentru acuzații legate de activitățile sale profesionale în calitate de avocat, inclusiv observațiile sale și raportul său privind audierile publice înaintea Curții de Securitate de Stat, reprezintă o formă de pedeapsă pentru exercitarea dreptului legitim la liberă exprimare conferit de PIDCP, la care Siria este parte semnatară;

G.  întrucât practicile de hărțuire, restricționare a libertății de circulație și arestare arbitrară sunt folosite în mod regulat de către autoritățile siriene împotriva apărătorilor drepturilor omului din țară; întrucât aceste practici vin în contradicție cu rolul important pe care Siria îl are în regiune;

H.  întrucât aplicarea continuă a legii de urgență limitează efectiv capacitatea cetățenilor de a-și exercita dreptul la libertatea de exprimare, asociere și întrunire;

I.  întrucât Acordul de asociere între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, nu a fost încă semnat; întrucât semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009; întrucât respectarea drepturilor omului constituie o parte esențială a acestui acord;

J.  întrucât parteneriatul dintre țările participante la Uniunea pentru Mediterana se bazează pe angajamentul de a respecta pe deplin principiile democratice, drepturile omului și libertățile fundamentale consacrate în legislația internațională privind drepturile omului,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația lui Haythan Al-Maleh și solicită autorităților siriene să-l elibereze fără întârziere și necondiționat și să garanteze bunăstarea sa fizică și psihologică indiferent de împrejurări;

2.  solicită guvernului sirian să analizeze din nou toate cazurile prizonierilor de conștiință, în conformitate cu constituția națională și angajamentele internaționale ale țării, și să elibereze imediat toți prizonierii de conștiință, inclusiv pe Muhannad Al-Hassani, Ali Al-Abdullah, Anour Al-Bunni și Kamal Labwani;

3.  solicită autorităților siriene să pună capăt persecutărilor și hărțuirilor militanților pentru apărarea drepturilor omului și ale familiilor acestora și să garanteze faptul că apărătorii drepturilor omului sunt liberi să-și desfășoare activitățile fără piedici sau intimidare;

4.  solicită autorităților siriene să respecte normele internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și angajamentele internaționale pe care statul le-a luat de bună voie, care garantează libertatea de opinie, libertatea de exprimare și dreptul la un proces echitabil, precum și să asigure faptul că deținuții sunt tratați corect și nu sunt supuși torturii sau oricărui alt rău tratament și că aceștia dispun de un acces prompt, regulat și nerestricționat la familii, avocați și medici;

5.  solicită autorităților siriene să asigure funcționarea în condiții de transparență a sistemului judiciar, în special a Curții Supreme de Securitate de Stat;

6.  reiterează solicitarea sa de încetare a stării de urgență în Siria, stabilită cu mai mult de 40 de ani înainte;

7.  consideră că posibilitatea de semnare a Acordului de asociere este o ocazie importantă de a aborda încălcările actuale ale drepturilor omului și de a consolida procesul de reformă în Siria; solicită Consiliului și Comisiei să utilizeze pe deplin această pârghie importantă prin adoptarea unui plan de acțiune bilateral privind drepturile omului și democrația, care să indice cu claritate evoluțiile pozitive specifice ale situației drepturilor omului așteptate din partea autorităților siriene;

8.  subliniază faptul că, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, Parlamentul ar trebui să fie pe deplin informat în toate etapele de negociere ale acordurilor internaționale; solicită, astfel, Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la situația discuțiilor purtate cu autoritățile siriene referitoare la semnarea Acordului de asociere;

9.  salută continuarea dialogului dintre Uniunea Europeană și Siria și speră că eforturile susținute vor conduce nu doar la îmbunătățirea situației economice și sociale din Siria, ceea ce se înregistrează deja, dar și a situației politice și a drepturilor omului;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene.

(1) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 349.
(2) JO C 300 E, 9.12.2006, p. 519.
(3) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 485.
(4) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 32.


Lipsa unui proces transparent și conținutul potențial controversat al Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACCA)
PDF 64kWORD 33k
Declaraţia Parlamentului European din 9 septembrie 2010 privind lipsa unui proces transparent și conținutul potențial controversat al Acordului comercial de combatere a contrafacerii (ACCA)
P7_TA(2010)0317P7_DCL(2010)0012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât negocierile privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACCA) sunt în curs;

B.  întrucât rolul Parlamentului în procedura de codecizie privind chestiuni comerciale și accesul său la documentele de negociere sunt garantate de Tratatul de la Lisabona,

1.  consideră că acordul propus nu ar trebui să impună, în mod indirect, armonizarea legislației privind drepturile de autor, brevetele de invenție sau mărcile înregistrate și că trebuie respectat principiul subsidiarității;

2.  consideră că acordul propus nu ar trebui să impună restricții bunului mers al procedurilor judiciare, nici să slăbească drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare și dreptul la viața privată;

3.  subliniază că riscurile economice și cele în materie de inovare trebuie evaluate înainte de introducerea unor sancțiuni penale în cazurile în care există deja măsuri de drept civil;

4.  consideră că furnizorii de servicii de internet nu ar trebui să fie ținuți responsabili pentru datele transmise prin intermediul serviciilor lor în măsura în care acest lucru ar impune o monitorizare prealabilă sau o filtrare a acestor date;

5.  subliniază că orice măsură care vizează consolidarea competențelor în materie de inspecții transfrontaliere și de confiscare a bunurilor nu ar trebui să prejudicieze accesul global la medicamente legale, la prețuri abordabile și sigure;

6.  declară că nu va fi în măsură să dea avizul conform cu privire la acordul propus în cazul în care aspectele menționate mai sus nu sunt respectate;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 9 septembrie 2010 (P7_PV(2010)09-09(ANN1)).


Anul european al combaterii violenței împotriva femeilor
PDF 66kWORD 33k
Declaraţia Parlamentului European din 9 septembrie 2010 privind instituirea unui an european al combaterii violenței împotriva femeilor
P7_TA(2010)0318P7_DCL(2010)0020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât expresia „violență împotriva femeilor” desemnează toate actele de violență bazate pe gen și care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv simplul fapt de a le amenința cu astfel de acte, precum și constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie în viața publică, fie în viața privată;

B.  întrucât violența împotriva femeilor este un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați și constituie una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, fără diferențe în funcție de barierele geografice, economice, culturale sau sociale;

C.  întrucât aceasta reprezintă o problemă foarte gravă în cadrul Uniunii Europene, unde 20 % până la 25 % dintre femei suferă de violențe fizice în cursul vieții de adult și peste 10 % dintre femei sunt victime ale violențelor sexuale;

D.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat instituirea unui an european al combaterii violenței împotriva femeilor, mai ales în momentul adoptării, în 2009, a rezoluției privind egalitatea între femei și bărbați,

1.  insistă asupra faptului că este esențial să combatem violența împotriva femeilor pentru a ajunge la egalitate între femei și bărbați;

2.  solicită Comisiei ca în următorii cinci ani să instituie un an european al combaterii violenței împotriva femeilor;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 9 septembrie 2010 (P7_PV(2010)09-09(ANN2)).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate