Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, secțiunea III – Comisia (13473/2010 – C7-0260/2010 – 2010/2091(BUD))

P7_TA(2010)0319 A7-0249/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 314, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolele 37 și 38,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, adoptat definitiv la 17 decembrie 2009(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2010, prezentat de Comisie la 15 iunie 2010 (COM(2010)0320),

–  având în vedere poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010 adoptată de Consiliu la 13 septembrie 2010 (13473/2010 – C7-0260/2010),

–  având în vedere articolele 75b și 75e din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0249/2010),

A.  întrucât poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010 acoperă modificări ale schemei de personal a OLAF, fără alocarea de resurse financiare suplimentare, precum și revizuirea previziunilor privind resursele proprii tradiționale (RPT, adică taxe vamale și cotizații pentru zahăr), bazele de calcul ale TVA și VNB, includerea în buget a corecțiilor corespunzătoare în favoarea Regatului Unit și finanțarea acestora, precum și revizuirea finanțării reducerilor VNB în favoarea Țărilor de Jos și a Suediei în 2010, care au drept rezultat o modificare a repartizării între statele membre a contribuțiilor lor la bugetul UE cu titlu de resurse proprii;

B.  întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 5/2010 este de a înscrie oficial această ajustare bugetară în bugetul 2010;

C.  întrucât Consiliul și-a adoptat poziția la 13 septembrie 2010,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010;

2.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2010 fără modificări și încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 4/2010 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (2) JO L 64, 12.3.2010. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic (2010/2012(INI))

P7_TA(2010)0320 A7-0226/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere hotărârile CEJ referitoare la Google (Hotărârea din 23 martie 2010 pronunțată în cauzele conexate C-236/08–C-238/08) și la BergSpechte (Hotărârea din 25 martie 2010 pronunțată în cauza C-278/08) care definesc „[utilizatorul] de internet normal informat și suficient de atent” ca fiind utilizatorul standard de internet,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(1),

–  având în vedere raportul anual pe 2008 al SOLVIT cu privire la dezvoltarea și performanța rețelei SOLVIT (SEC(2009)0142), documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 mai 2008 cu privire la un plan de acțiune referitor la o abordare integrată pentru furnizarea de servicii de asistență pe piața unică cetățenilor și întreprinderilor (SEC(2008)1882) și Rezoluția Parlamentului din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2009, intitulat „Orientări cu privire la implementarea/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale” (SEC(2009)1666),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 octombrie 2009 privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană (COM(2009)0557),

–  având în vedere studiul intitulat „Evaluare prin metoda clientului misterios a comerțului electronic transfrontalier din UE”, realizat pentru Comisia Europeană, DG SANCO, de YouGovPsychonomics și publicat la 20 octombrie 2009,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 septembrie 2009 privind măsurile luate în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul ca urmare a graficului de realizări privind piețele de consum (SEC(2009)1251),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare aferent al Comisiei (SEC(2009)0949),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 martie 2009, intitulat „Raport privind comerțul electronic transfrontalier din UE” (SEC(2009)0283),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la comerțul internațional și internetul(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, intitulată „Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: A doua ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (COM(2009)0025), și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Al doilea tablou de bord al piețelor de consum” (SEC(2009)0076),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital(4),

–  având în vedere articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2006/123/CEa Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(5),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (versiune codificată)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la legislația europeană privind contractele și revizuirea acquis-ului: calea de urmat(7) și Rezoluția sa din 7 septembrie 2006 referitoare la legislația europeană privind contractele(8),

–  având în vedere legislația comunitară actuală din domeniul protecției consumatorilor, al comerțului electronic și al dezvoltării societății informației,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (COM(2006)0334),

–  având în vedere primul raport de aplicare din 21 noiembrie 2003 referitor la Directiva privind comerțul electronic (COM(2003)0702),

–  având în vedere Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE(9),

–  având în vedere legea tip a UNCITRAL din 1996 privind comerțul electronic, legea tip a UNCITRAL din 2001 privind semnăturile electronice și Convenția UNCITRAL din 2005 privind utilizarea mijloacelor electronice de comunicare în încheierea de contracte internaționale(10),

–  având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „[c]erințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „[c]erințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 14 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0226/2010),

A.  întrucât Europa ar trebui nu numai să caute mijloace de dezvoltare în continuare a pieței unice în ceea ce privește comerțul electronic, ci și să examineze modul în care dezvoltarea în continuare a comerțului electronic ar putea contribui la o relansare durabilă a pieței interne;

B.  întrucât raportul lui Mario Monti din 9 mai 2010, „O nouă strategie pentru piața unică”, subliniază faptul că „piața unică este mai nepopulară ca niciodată și totuși mai necesară ca niciodată”; întrucât raportul sesizează și faptul că comerțul electronic, împreună cu serviciile inovatoare și industriile ecologice, deține potențialul cel mai mare în termeni de creștere și de ocupare a forței de muncă pentru viitor și, prin urmare, reprezintă o nouă frontieră a pieței unice;

C.  întrucât comerțul electronic este o forță vitală a internetului și reprezintă un catalizator important pentru realizarea obiectivelor strategiei UE 2020 în ceea ce privește piața internă; întrucât este important ca toate părțile interesate să coopereze pentru a elimina barierele rămase;

D.  întrucât comerțul electronic facilitează și promovează dezvoltarea unor noi nișe pe piață pentru IMM-uri care, altfel, nu ar exista;

E.  întrucât, pentru a debloca întregul potențial al pieței unice a UE, comercianții din sectorul comerțului electronic ar trebui să fie încurajați să își promoveze produsele în toate statele membre ale UE, folosind instrumente de marketing direct sau alte instrumente de comunicare;

F.  întrucât comerțul electronic reprezintă o piață esențială a secolului 21 pentru Uniunea Europeană, având potențialul de a redefini piața internă europeană, de a contribui la economia bazată pe cunoaștere, de a oferi valoare și oportunități pentru consumatorii și întreprinderile europene în această perioadă de restriște financiară și de a influența în mod semnificativ și pozitiv crearea de locuri de muncă și creșterea economică; întrucât dezvoltarea comerțului electronic poate conduce la îmbunătățirea competitivității economiei UE în cadrul strategiei 2020 a Comisiei, incluzând dezvoltarea și promovarea unor noi forme de antreprenoriat pentru întreprinderile mici și mijlocii;

G.  întrucât funcționarea eficace a pieței interne este un element esențial pentru îndeplinirea obiectivelor agendei de la Lisabona de a stimula creșterea economică, concurența și crearea de locuri de muncă inclusive și competitive în beneficiul celor 500 de milioane de consumatori din UE și pentru bunăstarea lor; întrucât comerțul electronic transfrontalier aduce beneficii socio-economice importante consumatorilor europeni, cum ar fi creșterea confortului și a capacităților acestora, consolidarea drepturilor consumatorilor, creșterea transparenței și a concurenței, accesul la o varietate mai largă de produse și servicii pe care le pot compara și alege, precum și un potențial considerabil de a face economii;

H.  întrucât, în timpul crizei economice recente, dezvoltarea societății digitale și realizarea pieței interne în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) au permis sectorului comerțului electronic să se dezvolte și să ofere locuri de muncă în continuare, ajutând întreprinderile on-line să rămână active din punct de vedere economic și consumatorii să profite de o mai mare varietate de oferte și de prețuri mai bune; întrucât comerțul electronic transfrontalier aduce beneficii semnificative societăților din UE, în special IMM-urilor, care pot furniza servicii și produse inovatoare, de înaltă calitate și favorabile consumatorilor în cadrul pieței interne electronice europene, consolidând poziția acestora și oferindu-le posibilitatea de a rămâne competitive în economia globală;

I.  întrucât comerțul electronic oferă consumatorilor o gamă mai largă de opțiuni, în special celor care locuiesc în zone mai puțin accesibile, îndepărtate sau periferice, precum și celor cu mobilitate redusă, care, altfel, nu ar avea acces la o gamă largă a ofertei de bunuri; întrucât comerțul electronic este deosebit de benefic pentru cetățenii din zonele rurale, îndepărtate și periferice, care, altfel, nu pot avea acces la o varietate largă de bunuri într-un mod atât de facil și la o astfel de valoare;

J.  întrucât cel de-al doilea raport de aplicare a Directivei privind comerțul electronic se află cu cinci ani în întârziere, publicarea sa fiind prevăzută pentru 2005 (articolul 21 din Directiva 2000/31/CE);

K.  întrucât Agenda digitală pentru Europa stabilește obiective de performanță rezonabile pentru acoperirea cu internet în bandă largă de mare viteză și ultrarapid și pentru răspândirea comerțului electronic;

L.  întrucât încrederea consumatorilor și a societăților din Europa în mediul digital este scăzută din cauza obstacolelor inutile în calea comerțului electronic, cum ar fi fragmentarea pieței UE, nesiguranța consumatorilor cu privire la confidențialitatea datelor, securitatea tranzacțiilor și drepturile consumatorilor în caz de probleme și întrucât, în anumite aspecte ale comerțului electronic, Europa este depășită de Statele Unite și de Asia; întrucât crearea „pieței unice digitale”, prin facilitarea tranzacțiilor transfrontaliere într-un mediu on-line, pentru toți consumatorii din Uniunea Europeană, este un element important pentru revigorarea pieței unice, deoarece pune la dispoziția cetățenilor o gamă mai largă de produse și servicii; întrucât depășirea barierelor din calea comerțului electronic transfrontalier și creșterea încrederii consumatorilor sunt esențiale pentru realizarea unei piețe digitale unice atractive și integrate pentru Europa și pentru stimularea piețelor de consum și a economiei în ansamblu;

M.  având în vedere Comunicarea Comisiei privind Agenda digitală, care recunoaște faptul că, adesea, consumatorii din UE aleg să facă tranzacții cu entități situate în afara UE, de pildă în SUA, ceea ce indică necesitatea dezvoltării unei politici pentru încurajarea unor forme globale de comerț electronic, precum și necesitatea de a promova importanța internaționalizării guvernanței internetului în conformitate cu Agenda de la Tunis; întrucât nici consumatorii, nici mediul de afaceri nu pot beneficia de o piață unică digitală, deoarece foarte puțini vânzători cu amănuntul își vând produsele sau serviciile în alte state membre, iar cea mai mare parte dintre aceștia vând numai într-un număr limitat de state membre; întrucât trebuie rezolvată problema discriminării consumatorilor, inclusiv în momentul plății, adoptând dispoziții referitoare la efectuarea și primirea plăților, precum și la livrarea produselor; întrucât comerțul electronic reprezintă, în prezent, o parte semnificativă a fluxului economic principal, iar întreprinderile și consumatorii utilizează din ce în ce mai mult atât practicile comerciale electronice, cât și pe cele neelectronice, în funcție de nevoile lor;

N.  întrucât comerțul electronic este internațional și nu poate fi limitat la granițele UE;

O.  întrucât Agenda digitală pentru Europa stabilește obiective de performanță rezonabile pentru acoperirea cu internet în bandă largă de mare viteză și ultrarapid și pentru răspândirea comerțului electronic;

P.  întrucât fragmentarea unei părți a pieței electronice din UE pune în pericol drepturile stipulate în acquis-ul comunitar;

Q.  întrucât consumatorii și întreprinderile europene nu dispun de o certitudine juridică solidă în ceea ce privește comerțul electronic transfrontalier, iar o singură tranzacție electronică face obiectul mai multor dispoziții juridice care prevăd cerințe diferite, ceea ce înseamnă că operatorii comerciali și clienții nu beneficiază de norme clare și ușor de aplicat;

R.  întrucât acest lucru este valabil și pentru comerțul electronic din afara Europei, deoarece consumatorii europeni adesea nu fac diferența între țări europene sau țări terțe atunci când cumpără sau vând on-line; întrucât există, prin urmare, necesitatea de a implica și țările terțe în eforturile de a face comerțul electronic mai transparent, mai fiabil și mai responsabil;

S.  întrucât dezvoltarea dimensiunii transfrontaliere a piețelor de consum aduce noi provocări pentru autoritățile de aplicare a legii, care se confruntă cu constrângeri legate de granițele jurisdicționale și de fragmentarea cadrului de reglementare;

T.  întrucât existența unor servicii on-line ilegale ridică obstacole serioase în calea dezvoltării piețelor legitime pentru anumite servicii digitale, în special pentru muzică, filme și, în măsură din ce în ce mai mare, cărți și reviste; întrucât proprietatea intelectuală joacă un rol esențial în lumea digitală și întrucât protecția acesteia, în special pe internet, rămâne o provocare deosebită;

U.  întrucât utilizatorii comerțului electronic au dreptul la despăgubiri atunci când sunt afectați de practicile ilegale, dar, în realitate, aceștia se confruntă cu obstacole considerabile pentru a aduce aceste situații în fața instanței, din cauza necunoașterii legislațiilor aplicabile în diverse țări, din cauza procedurilor lungi și complexe și a riscurilor asociate litigiilor, în special în cauzele transfrontaliere, precum și din cauza costurilor ridicate;

V.  întrucât respectarea dreptului fundamental la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal constituie o condiție importantă pentru comerțul electronic;

W.  întrucât, în pofida potențialului pe care îl prezintă mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor, numai 5% dintre comercianții cu amănuntul le folosesc cu regularitate, iar 40% dintre aceștia nu cunosc posibilitățile de utilizare a acestor mecanisme;

X.  întrucât uniformizarea drepturilor de bază ale consumatorilor, precum și a costurilor poștale și bancare, a impozitării drepturilor de autor, a procedurilor în materie de TVA și a practicilor de protecție a datelor ar contribui semnificativ la crearea unei adevărate piețe unice pentru întreprinderi și consumatori; subliniază că statele membre trebuie să își păstreze competența în privința procedurilor legate de TVA;

Y.  întrucât trebuie simplificate și clarificate diferitele sisteme de impozitare a drepturilor de autor existente în statele membre, astfel încât furnizorii on-line să poată vinde produse și servicii și consumatorilor din alte state membre; întrucât această revizuire a sistemelor de impozitare a drepturilor de autor ar conferi furnizorilor de produse și servicii on-line o mai mare certitudine juridică atunci când oferă consumatorilor produse și servicii; întrucât garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor este absolut esențială pentru a promova încrederea în bunurile și serviciile on-line, asigurându-se faptul că piața digitală respectă practicile comerciale; întrucât există în continuare o serie de bariere structurale și de reglementare importante în calea unei piețe interne europene pentru comerțul electronic pe deplin funcționale, cum ar fi fragmentarea la nivel național în ceea ce privește normele de protecție a consumatorilor și normele privind TVA, taxele de reciclare și impozitele, precum și abuzurile în cazul normelor care reglementează acordurile de distribuție exclusivă și selectivă;

Z.  întrucât accesul la servicii poștale convenabile ca preț, fiabile și de înaltă calitate în Uniunea Europeană constituie o prioritate pentru realizarea unei piețe interne reale pentru comerțul electronic; întrucât actualele acorduri verticale de distribuție sunt adesea utilizate pentru a evita sau a restricționa vânzările on-line, împiedicând astfel accesul detailiștilor la piețe mai extinse, subminând dreptul consumatorilor la o gamă mai largă de opțiuni și la prețuri mai bune și creând astfel obstacole în calea extinderii comerțului; întrucât comerțul electronic transfrontalier între întreprinderi poate stimula competitivitatea societăților europene, permițându-le să își procure cu ușurință piese, servicii și know-how de pe întreaga piață internă (creând, de asemenea, noi economii de scară) și, mai mult decât atât, reprezintă o șansă pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, de a-și internaționaliza clientela, fără a fi nevoite să investească în prezența fizică într-un alt stat membru;

AA.  întrucât comerțul electronic încurajează dezvoltarea unei piețe unice ecologice prin utilizarea tehnologiilor, standardelor, etichetelor, produselor și serviciilor ecologice și cu emisii scăzute de carbon;

AB.  întrucât protecția juridică și încrederea cumpărătorilor în comerțul electronic trebuie sporite, fără a se uita însă faptul că vânzătorii și oamenii de afaceri au și ei nevoie de protecție juridică;

AC.  întrucât flexibilitatea piețelor este modul cel mai eficace de a încuraja creșterea economică; solicită instituțiilor europene să se asigure că piețele on-line sunt cât mai flexibile posibil pentru a permite dezvoltarea spiritului antreprenorial în acest sector și extinderea acestuia; întrucât piața unică digitală poate fi realizată numai prin punerea corectă în aplicare, la nivelul tuturor statelor membre, a dispozițiilor legislative importante privind piața unică, inclusiv a Directivei privind serviciile; întrucât este esențial să fie asigurată certitudinea juridică și transparența procedurii de autorizare a drepturilor atunci când un vânzător cu amănuntul pe internet încarcă pe un site internet un conținut protejat de drepturile de autor; întrucât, în timp ce internetul este canalul de comercializare cu amănuntul cu cea mai mare creștere, iar comerțul electronic se intensifică în mod constant la nivel național, decalajul dintre comerțul electronic intern și cel transfrontalier în cadrul UE se mărește, iar consumatorii europeni din unele state membre se confruntă cu restricții geografice, tehnice și organizaționale care le limitează alegerile;

AD.  întrucât „Tabloul de bord al piețelor de consum” elaborat de Comisie este un bun instrument pentru monitorizarea situației comerțului electronic transfrontalier în UE, indicând în ce măsură consumatorii pot beneficia de bunuri și servicii pe piața internă;

AE.  întrucât extinderea serviciilor de internet în bandă largă în statele membre ale UE în cadrul obiectivului stabilit pentru 2013 este vitală pentru a oferi acces atât consumatorilor, cât și întreprinderilor la economia digitală,

Introducere

1.  salută Comunicarea Comisiei din 22 octombrie 2009 privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană;

2.  salută Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 privind o Agendă digitală pentru Europa în care se prezintă strategia Comisiei destinată, printre altele, să faciliteze tranzacțiile on-line și să construiască încrederea în mediul digital;

3.  invită Comisia să răspundă situației urgente prezentate în raportul Monti, „O nouă strategie pentru piața unică”, care conchide că UE ar trebui să găsească soluții de urgență la obstacolele care persistă în calea creării unei piețe paneuropene on-line cu amănuntul până în 2012, ca instrument esențial pentru viitorul pieței interne;

4.  salută promovarea, prin strategia UE 2020, a unei economii bazate pe cunoaștere și încurajează Comisia să ia măsuri rapide în ceea ce privește creșterea vitezei serviciilor în bandă largă, precum și raționalizarea sarcinilor pentru astfel de servicii pe teritoriul Uniunii, pentru a se realiza o piață unică mai eficace pentru comerțul electronic;

5.  solicită Comisiei să armonizeze toate definițiile principale din acest domeniu într-o perioadă rezonabilă de timp, recunoscând în același timp eforturile considerabile deja depuse în domeniile relevante pentru comerțul electronic;

6.  subliniază că realizarea pieței unice pentru comerțul electronic presupune o abordare orizontală din partea Comisiei, care să implice o coordonare efectivă între direcțiile generale; prin urmare, salută angajamentul recent al Comisiei de a constitui un „grup de comisari” (în raportul său privind o Agendă digitală pentru Europa) cu scopul de a asigura o politică comună eficace;

7.  subliniază că comerțul electronic ar trebui să fie considerat un instrument în plus pentru a spori competitivitatea IMM-urilor și nu un țel în sine;

8.  subliniază importanța utilizării la maximum a potențialului comerțului electronic ca parte a efortului de a crește competitivitatea UE pe plan mondial;

9.  invită Comisia să trateze promovarea unei piețe unice digitale funcționale pentru bunuri și servicii ca o problemă urgentă, astfel încât să se poată beneficia de potențialul imens și neexploatat al acesteia în ceea ce privește creșterea și locurile de muncă;

10.  subliniază necesitatea unei politici active care să permită cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze de toate avantajele pieței interne și care oferă bunuri și servicii de calitate la prețuri competitive; consideră că, în contextul actualei crize economice, o astfel de politică este cu atât mai importantă ca mijloc de combatere a inegalităților în creștere și de protejare a consumatorilor vulnerabili, care locuiesc în regiuni îndepărtate sau au o mobilitate redusă, a categoriilor cu venituri scăzute, precum și a întreprinderilor mici și mijlocii care își manifestă în mod deosebit dorința de a folosi comerțul electronic;

Contracararea fragmentării de pe piața internă on-line

11.  solicită o mai bună armonizare a informațiilor precontractuale în sectorul comerțului electronic în vederea asigurării unui grad ridicat de protecție a consumatorilor și în măsura în care această armonizare poate fi adaptată, pentru a se garanta o mai mare transparență și încredere între consumatori și vânzători, reținându-se însă o abordare de minimă armonizare pentru contractele încheiate în anumite sectoare;

12.  reamintește că există diferențe majore între normele și practicile comercianților la distanță în ceea ce privește garanțiile și răspunderea pe care le oferă în interiorul și în afara granițelor naționale și beneficiile pe care armonizarea le-ar aduce pentru aceștia; solicită o analiză aprofundată a impactului consecințelor pe care îl poate avea pentru comerțul electronic o eventuală armonizare a normelor privind garanția legală de conformitate cu legislațiile naționale în vigoare;

13.  solicită uniformizarea normelor și a practicilor pentru a permite comercianților la distanță să poată depăși granițele naționale în ceea ce privește garanțiile și răspunderea oferite;

14.  încurajează elaborarea unui sistem adecvat, eficient, sigur și inovator de plăți on-line care să poată oferi consumatorilor libertatea și posibilitatea de a alege modul de plată, care să nu implice taxe ce ar putea împiedica sau limita alegerea și care să asigure protecția datelor consumatorilor;

15.  subliniază importanța consolidării încrederii în sistemele transfrontaliere de plată prin internet (de exemplu, cărțile de credit și debit și portofelul electronic), prin promovarea unei game de metode de plată, creșterea interoperabilității și consolidarea standardelor comune, eliminarea barierelor tehnice, sprijinirea celor mai sigure tehnologii pentru tranzacții electronice, armonizarea și consolidarea legislației privind confidențialitatea și securitatea, combaterea activităților frauduloase, precum și prin informarea și educarea publicului;

16.  invită Comisia să prezinte o propunere de creare a unui instrument financiar european privind cărțile de credit și de debit pentru a facilita procesarea tranzacțiilor electronice cu cărți bancare;

17.  reafirmă importanța comerțului electronic transfrontalier între întreprinderi ca un mijloc pentru societățile europene, în special pentru IMM-uri, de a se dezvolta, de a fi mai competitive și de a crea mai multe produse și servicii inovatoare; invită Comisia și statele membre să creeze un cadru juridic și de reglementare sănătos și sigur pentru a oferi întreprinderilor europene garanțiile de care acestea au nevoie pentru a desfășura cu încredere tranzacții comerciale electronice transfrontaliere între întreprinderi;

18.  salută propunerea Comisiei de a promova facturarea electronică și invită Consiliul să ajungă rapid la un acord cu Parlamentul; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să propună măsuri și să ajungă la acorduri în vederea simplificării și raționalizării obligațiilor de raportare în materie de TVA în cadrul comerțului electronic transfrontalier și în vederea simplificării procedurilor de declarare a TVA;

19.  salută propunerea Comisiei de simplificare a obligațiilor de raportare în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată (TVA) și de realizare a unei „facturi simplificate” pentru vânzările la distanță și atrage atenția asupra faptului că în domeniul legislației fiscale, inclusiv în ceea ce privește TVA, principiul subsidiarității ar trebui respectat;

20.  solicită Comisiei să pună la dispoziție un sistem integrat de colectare a TVA, pentru a încuraja IMM-urile să realizeze schimburi comerciale transfrontaliere la un cost administrativ mai scăzut;

21.  subliniază necesitatea de a clarifica impactul pe care pachetul TVA îl are asupra serviciilor poștale transfrontaliere, în vederea evitării incertitudinilor juridice și a creșterii prețurilor; consideră că scutirea de TVA pentru serviciile poștale universale în conformitate cu Directiva UE privind TVA nu trebuie să fie afectată în urma stabilirii unei noi norme fiscale bazată pe locul de furnizare a serviciilor;

22.  invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului cu privire la crearea sau desemnarea unor autorități naționale care să gestioneze cererile de înregistrare pentru comerț electronic transfrontalier depuse de societăți sau antreprenori din respectivul stat membru și cu privire la o autoritate europeană care să coordoneze activitatea autorităților naționale pentru a permite realizarea rapidă a pieței interne;

23.  subliniază necesitatea de a simplifica și raționaliza măsurile privind deșeurile electrice și electronice, managementul transfrontalier al impozitării drepturilor de autor pentru vânzările de suporturi media neînregistrate și de dispozitive de înregistrare, acordarea de licențe la nivelul UE pentru conținut, precum și normele UE care reglementează emiterea de facturi electronice transfrontaliere în cadrul operațiunilor de vânzare la distanță;

24.  sprijină simplificarea sistemului actual de impozitare a drepturilor de autor, deoarece acesta generează importante impedimente pentru consumatori și constituie o barieră în calea pieței unice;

25.  invită Comisia să prezinte măsuri pentru sprijinirea inițiativei privind facturile electronice pentru a garanta o utilizare a acestora la nivelul european până în 2020;

26.  propune crearea unui regim de „ghișeu unic” la nivel european care să permită găsirea unor soluții transfrontaliere pentru aplicarea diferitelor reguli și norme ale statelor membre, la fel ca în cazul declarării și plății TVA sau a altor taxe aplicabile;

27.  invită Comisia să examineze opțiunile privind o modalitate de a promova un acces mai bun la conținutul creativ pe internet, cum ar fi lucrările muzicale sau audiovizuale, și o modalitate de a răspunde cererii cetățenilor de servicii transfrontaliere ușor de utilizat de consumatori;

28.  solicită statelor membre și Comisiei să integreze mai bine centrele pieței unice, incluzând SOLVIT, „ghișeele unice” (în conformitate cu Directiva privind serviciile), centrele de produse (prevăzute în Regulamentul privind recunoașterea reciprocă) și alte informații, inclusiv dispozițiile legale necesare întreprinderilor pentru a putea comercializa bunuri în afara frontierelor și pe internet; subliniază că funcționarea „ghișeului unic” este esențială pentru realizarea pieței unice pentru comerțul electronic;

29.  reamintește Comisiei faptul că mai există încă diferențe la nivelul cadrului legislativ privind serviciile on-line și invită Comisia să inițieze propuneri legislative specifice pentru a crește încrederea consumatorilor în produsele și serviciile comercializate on-line, pentru a le facilita accesul la acestea și pentru a le oferi o abordare simplă, de tip' ghișeu unic„;

30.  subliniază importanța simplificării normelor transfrontaliere și a reducerii costurilor legate de asigurarea conformității pentru comercianții cu amănuntul și antreprenori prin furnizarea unor soluții practice la aspecte cum ar fi declararea și facturarea TVA, taxele pentru deșeurile electronice și reciclare, impozitele pe drepturile de autor, protecția consumatorilor, normele privind etichetarea și cele specifice sectoarelor; în acest sens, solicită crearea unor sisteme de tip „ghișeu unic” și promovarea soluțiilor de administrare electronică transfrontalieră, cum ar fi facturarea electronică și achizițiile publice electronice;

31.  regretă că Directiva privind serviciile nu a fost încă transpusă integral în anumite state membre; solicită Comisiei și statelor membre să elimine discriminarea împotriva consumatorilor bazată pe adresa electronică sau pe locul de reședință, să asigure punerea efectivă în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile, precum și aplicarea corectă de către autoritățile și instanțele naționale, în sistemele juridice ale statelor membre, a dispozițiilor interne de punere în aplicare a regulii de nediscriminare;

32.  subliniază importanța liberei circulații a bunurilor și serviciilor pentru continuarea dezvoltării comerțului electronic, în special principiul nediscriminării, în cadrul pieței interne, pe baza naționalității sau a locului de reședință al beneficiarului; reiterează faptul că principiul nediscriminării nu este compatibil cu impunerea unor cerințe juridice și administrative suplimentare resortisanților altor state membre care doresc să beneficieze de un serviciu sau de condiții sau prețuri mai avantajoase; invită, prin urmare, Comisia să ia măsuri împotriva unei astfel de forme de discriminare, în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile în cadrul pieței interne;

33.  subliniază importanța eliminării discriminărilor împotriva consumatorilor și a țărilor de origine ale acestora în mediul on-line, instituind plata on-line din toate cele 27 de state membre ale UE, inclusiv oferind consumatorilor posibilitatea de a alege între diferite mijloace de plată on-line;

34.  solicită o abordare politică integrată pentru realizarea pieței unice în domeniul transporturilor, care să acopere toate mijloacele de transport (inclusiv cabotajul rutier și transportul feroviar de marfă), precum și în ceea ce privește legislația din domeniul mediului, în vederea evitării ineficienței în lanțul de aprovizionare și a majorărilor inutile ale costurilor pentru vânzătorii la distanță și pentru clienții comerțului electronic;

35.  consideră că reformarea sectorului poștei și promovarea interoperabilității și cooperării între sistemele și serviciile poștale pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării comerțului electronic transfrontalier, care necesită mecanisme ieftine și eficiente de distribuție și urmărire a produselor; subliniază, prin urmare, necesitatea unei aplicări rapide a celei de a treia Directive poștale (2008/6/CE);

Realizarea pieței interne cu ajutorul comerțului electronic

36.  solicită luarea de măsuri pentru a contribui la creșterea numărului de utilizatori de internet și la îmbunătățirea calității, prețului și vitezei internetului în acele țări și regiuni din cadrul Uniunii care nu dispun de conexiuni de bună calitate, asigurând accesul în bandă largă pe întreg teritoriul UE până în 2013; subliniază nevoia de a asigura accesul fiecărui cetățean la internetul în bandă largă și subliniază că accesul la o conexiune rapidă de internet ar trebui să fie posibil și în zonele rurale, izolate sau periferice, acordându-se o atenție specială consumatorilor și întreprinderilor din zonele muntoase sau din regiunile insulare unde, pe lângă accesul mai restricționat la internet, taxele poștale sunt foarte ridicate, iar termenele de livrare foarte lungi pentru bunurile cumpărate sau vândute;

37.  ia act de faptul că, în contextul revizuirii Directivei privind serviciul universal, dezvoltarea prioritară a accesului rapid și accesibil în bandă largă este esențială pentru dezvoltarea comerțului electronic, deoarece lipsa accesului la internet reprezintă în continuare una dintre cele mai importante bariere în calea utilizării comerțului electronic de către cetățenii europeni;

38.  susține obiectivele Comisiei în materie de servicii în bandă largă pentru a permite accesul tuturor cetățenilor UE la serviciile de bază în bandă largă până în 2013 și la internetul în bandă largă de minimum 30Mbps până în 2020, urmând ca jumătate dintre cetățenii Uniunii Europene să aibă acces în bandă largă de 100Mbps, și solicită măsuri concrete pentru a se asigura că aceste obiective vor fi îndeplinite; subliniază că ar trebui să se introducă măsuri specifice pentru protejarea copiilor și a tinerilor, în special prin dezvoltarea unor sisteme de verificare a vârstei și prin interzicerea practicilor de marketing on-line care au un impact negativ asupra comportamentului copiilor;

39.  solicită Comisiei să demareze elaborarea de standarde europene pentru a facilita comerțul electronic transfrontalier, pentru a elimina diferențele dintre legile în vigoare în diferite state membre și pentru a suprima obligația, într-o rețea de distribuție selectivă, de a dispune de un magazin clasic înainte de a putea vinde on-line, atunci când se arată că o astfel de obligație este în contradicție cu dreptul concurenței ori nu se justifică prin natura contractului pentru bunurile și serviciile vândute, permițând astfel întreprinderilor mici și mijlocii și consumatorilor să exploateze la maximum potențialul pieței interne în mediul electronic; își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia Comisiei de a elimina obligația de a avea un magazin clasic înainte de a putea vinde on-line, deoarece această cerință limitează în mod radical vânzările on-line;

40.  consideră că platformele on-line au jucat un rol important în stimularea (mai ales transfrontalieră) a comerțului electronic în Europa, permițând accesul pe piață pentru sute de mii de IMM-uri și oferind consumatorilor o gamă mai largă de opțiuni, introducând totodată numeroase exemple de bune practici pentru a spori încrederea și informarea transparentă cu privire la drepturi și obligații și facilitând soluționarea la nevoie a litigiilor dintre părțile la o tranzacție on-line; invită platformele on-line să ofere bunuri și servicii tuturor consumatorilor europeni fără nicio discriminare teritorială în funcție de statul membru;

41.  subliniază importanța unui format deschis de schimb de documente pentru interoperabilitatea afacerilor electronice și invită Comisia să ia măsuri concrete pentru a sprijini crearea și diseminarea acestuia;

42.  subliniază importanța unei mai bune îndrumări și a accesibilității facilităților financiare pentru IMM-uri pentru a le ajuta să își creeze o dimensiune de comerț electronic în plus față de magazinul lor clasic;

43.  subliniază importanța unui acces deschis și neutru la conexiuni internet de mare viteză fără de care comerțul electronic nu ar putea exista;

44.  subliniază că realizarea pieței unice pentru comerțul electronic nu trebuie să se limiteze la măsuri și controale legislative, ci, mai mult, trebuie să fie însoțită de consolidarea altor domenii ale internetului, și anume guvernarea electronică și învățământul on-line;

45.  subliniază necesitatea de a monitoriza aplicarea normelor adoptate recent în Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind distribuția exclusivă și selectivă, pe baza informațiilor despre piață din partea părților interesate și a autorităților naționale de concurență și, dacă este cazul, de a reduce obstacolele cu care se confruntă comerțul on-line; invită Comisia să înainteze propuneri de soluționare a acestor probleme înainte de sfârșitul lui 2011;

46.  invită Comisia să consolideze dreptul la viață privată al consumatorilor și să se asigure că toate datele privind consumatorii, inclusiv datele privind cumpărarea și vizualizarea, sunt puse la dispoziția consumatorilor la cerere și sunt deținute de furnizori pentru o durată de timp acceptată în conformitate cu legislația UE;

47.  solicită Comisiei, de asemenea, să depună eforturi pentru a crea noi norme și standarde, astfel încât non-interoperabilitatea programelor informatice aferente site-urilor comerciale și de socializare să nu împiedice consumatorii să își schimbe opțiunile de cumpărare;

48.  subliniază importanța semnăturilor electronice și a infrastructurii de chei publice (PKI) pentru serviciile sigure de guvernare electronică paneuropeană și invită Comisia să înființeze un sistem european de autorități de validare cu scopul de a asigura interoperabilitatea transfrontalieră pentru semnăturile electronice;

49.  invită Comisia și statele membre, având în vedere cât de importantă este exploatarea întregului potențial al pieței unice, să se asigure că, până în 2015, cel puțin 50% din achizițiile publice sunt efectuate prin mijloace electronice, astfel cum prevede planul de acțiune aprobat de Conferința ministerială privind guvernarea electronică, care a avut loc la Manchester în 2005;

50.  consideră că o componentă semnificativă a comerțului electronic poate fi comerțul mobil („m-comerțul”) , capabil să se adreseze milioanelor de cetățeni europeni care folosesc telefoane mobile, dar nu folosesc calculatoare personale, contribuind astfel la convergența internetului și a tehnologiilor mobile și consolidând poziția de lider a UE în domeniul comunicațiilor mobile;

51.  consideră că dezvoltarea și sprijinirea specificațiilor și standardelor tehnice și operaționale comune și deschise (pentru compatibilitate, interoperabilitate, accesibilitate, securitate, logistică, livrare etc.) vor facilita comerțul electronic transfrontalier prin asistența oferită consumatorilor, în special utilizatorilor de calculatoare personale vulnerabili și neexperimentați, și prin înlăturarea barierelor operaționale, tehnice, culturale și lingvistice care există între diferitele state membre;

52.  recunoaște provocările juridice deosebite legate de dezvoltarea unei piețe interne pentru comerțul mobil (m-comerț) care să fie capabilă să asigure confidențialitatea datelor, precum și protecția drepturilor consumatorilor și a clienților minori; invită Comisia să examineze în mod aprofundat acest aspect;

53.  insistă asupra necesității de a mări transparența lanțului de aprovizionare din cadrul comerțului electronic, astfel încât consumatorul să cunoască în orice moment identitatea furnizorului, precum și denumirea comercială a acestuia, adresa geografică, datele de contact și numărul de înregistrare fiscală și să știe dacă acesta este un intermediar sau furnizorul final, lucru deosebit de important în contextul licitațiilor on-line;

54.  invită Comisia să stabilească standardele clare necesare pentru comerțul electronic transfrontalier la nivelul UE, cum ar fi obligația unui comerciant de a furniza clienților și autorităților publice acces ușor, direct, permanent și gratuit la informațiile referitoare la numele și numărul de înregistrare al comerciantului sau al furnizorului de servicii, la prețurile bunurilor și serviciilor oferite și la orice costuri suplimentare de livrare care ar putea fi facturate;

55.  invită Comisia să oblige întreprinzătorii care utilizează voluntar contracte standardizate, precum și termeni și condiții generale comerciale standardizate, să semnaleze dispozițiile care se abat de la acestea;

56.  consideră că normele de reglementare a contractelor încheiate la distanță ar trebui să reglementeze și contractele dintre consumatori și comercianți profesioniști în cadrul licitațiilor on-line și solicită Comisiei să examineze și să evalueze în continuare normele care reglementează contractele la distanță specifice din domeniul serviciilor turistice (bilete de avion, cazare la hotel, închiriere de autoturisme, servicii pentru petrecerea timpului liber etc.) comandate individual pe internet, în special pentru a crește gradul de răspundere în cadrul licitațiilor on-line în vederea protejării mai eficace a drepturilor consumatorilor;

57.  solicită Comisiei să clarifice normele privind oferirea (directă sau indirectă) de servicii nesolicitate efectuată din alte state membre prin intermediul internetului;

Consolidarea protecției juridice a utilizatorilor în sectorul comerțului electronic transfrontalier

58.  solicită introducerea obligației de audit extern pentru anumite tipuri de servicii electronice specifice, în cazul cărora garantarea unei siguranțe depline este foarte importantă, pentru a proteja datele și informațiile personale (în cazul tranzacțiilor bancare prin internet, de exemplu);

59.  subliniază că utilizatorii (consumatori și vânzători) au nevoie de securitate juridică când își desfășoară activitatea on-line și salută propunerea Comisiei din Comunicarea sa „O Agendă digitală pentru Europa” de actualizare a dispozițiilor privind răspunderea limitată a serviciilor societății informaționale pentru a fi în pas cu progresul tehnologic, în contextul Directivei privind comerțul electronic (a se vedea nota de subsol nr. 13 din comunicare);

60.  îndeamnă Comisia să adopte măsuri pentru a asigura certitudinea juridică și pentru a elimina fragmentarea pronunțată existentă în procesul de autorizare a drepturilor și existența jurisdicțiilor multiple în statele membre în materie de încărcare a unui conținut media pe site-urile internet;

61.  consideră că ar trebui acordată prioritate eliminării, până în 2013, a barierelor administrative și de reglementare din calea comerțului electronic transfrontalier, prin introducerea unui pachet de norme pentru consumatorii și întreprinderile din cele 27 de state membre ale UE care va crea un mediu digital favorabil, va oferi certitudine juridică atât întreprinderilor, cât și consumatorilor, va simplifica procedurile, va reduce costurile legate de asigurarea conformității, va diminua concurența neloială și va debloca potențialul pieței comerțului electronic din UE; subliniază că, în acest scop, interpretarea și aplicarea uniforme ale instrumentelor legislative, cum ar fi Directiva privind drepturile consumatorului, Directiva privind comerțul electronic (2000/31/CE), articolul 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile în cadrul pieței interne (2006/123/CE) și Directiva privind practicile comerciale neloiale (2005/29/CE), pot avea o importanță deosebită; invită, prin urmare, Comisia să accelereze evaluarea în curs de desfășurare a acquis-ului comunitar legat de piața unică digitală și să propună acțiuni legislative specifice, care să soluționeze principalele impedimente;

62.  consideră că, pentru creșterea gradului de încredere a consumatorilor, este esențială consolidarea mecanismelor de supraveghere a pieței, a transparenței normelor și a controlului aplicării legii, întrucât cheltuielile de consum vor fi un factor important pentru relansarea economiei; este de părere că autoritățile publice trebuie să dispună de mai multe resurse pentru anchetarea și, în cele din urmă, combaterea practicilor comerciale ilegale; solicită Comisiei să creeze un sistem european de avertizare timpurie, inclusiv o bază de date, pentru combaterea activităților frauduloase de pe piața digitală; solicită Comisiei să actualizeze RAPEX (sistemul de alertă rapidă), acolo unde este necesar; subliniază că astfel de inițiative trebuie să respecte normele privind protecția datelor;

63.  solicită autorităților publice să acționeze rapid împotriva site-urilor internet dăunătoare, acordând o atenție sporită drepturilor consumatorilor, inclusiv prin intermediul măsurilor prin care se urmărește introducerea unor etichete pentru site-uri internet sigure și securizate, și garantând că societățile care oferă servicii de publicitate sponsorizate nu fac publicitate unor site-uri internet ilegale;

64.  consideră că încrederea consumatorilor poate fi câștigată prin standarde și coduri de conduită care să permită furnizorilor on-line să țină pasul cu progresele rapide ale tehnologiei;

65.  subliniază că selecția și crearea de profiluri on-line ar trebui să respecte pe deplin normele privind protecția datelor;

66.  subliniază că este necesar să se asigure o interpretare uniformă a normelor UE referitoare la datele personale, pentru a se garanta protecția datelor și a se promova încrederea consumatorului în sistemele de plată on-line;

67.  consideră că o îmbunătățire a regimului de protecție a consumatorilor în întreaga UE, inclusiv împotriva fraudării cărților de credit, poate asigura încrederea consumatorilor în tranzacțiile transfrontaliere efectuate on-line;

68.  invită Comisia să se asigure că asigurarea consecventă a aplicării legislației în materie de drepturi de autor nu este eludată în sectorul comerțului electronic;

69.  consideră că publicitatea și căutarea transfrontalieră pe internet ar trebui să ofere consumatorilor și comercianților informații de o calitate mai bună și să amelioreze capacitatea acestora de a face comparații și de a identifica ofertele; își exprimă îngrijorarea, în acest sens, cu privire la posibile denaturări ale concurenței cu care s-ar putea confrunta consumatorii și antreprenorii în anumite state membre ale UE; invită Comisia să remedieze, în cooperare cu acest sector, deficiențele legate de platformele de căutare și de publicitate pe internet și să încurajeze utilizarea acestora la nivel transfrontalier, de exemplu prin promovarea domeniilor .eu;

70.  invită Comisia să se asigure prin monitorizare că aplicarea coerentă a legislației în materie de drepturi de autor nu este eludată în sectorul comerțului electronic;

71.  solicită Comisiei să inițieze și să efectueze o evaluare urgentă de impact asupra celei mai bune metode de abordare a impozitării drepturilor de autor, incluzând posibilitatea de a aplica impozitul în momentul și în locul în care produsul este plasat pe piață prima dată în Uniunea Europeană, având în vedere faptul că părțile interesate nu pot ajunge la un acord;

72.  împărtășește opinia Comisiei că mecanismele alternative de soluționare a litigiilor, cum ar fi medierea, arbitrarea sau soluționarea extrajudiciară a diferendelor, pot reprezenta o opțiune practică și atractivă pentru consumatori; constată că diverși actori privați, cum ar fi platformele on-line, au creat inițiative de succes pentru a crește încrederea consumatorilor, utilizând instrumente interne de soluționare a litigiilor; îndeamnă statele membre să încurajeze dezvoltarea acestor mecanisme pentru a consolida protecția consumatorilor și a maximiza respectarea legislației; reamintește experiențele pozitive ale SOLVIT și ale rețelei centrelor europene de consumatori; solicită crearea unui sistem de informare pentru utilizatorii europeni de comerț electronic, care să ofere orientări și informații detaliate cu privire la drepturi și obligații pe piața digitală; subliniază însă că aceste mecanisme ar trebui să vină în completarea căilor de atac judiciare și administrative și nu să se substituie acestora;

73.  subliniază importanța creșterii nivelului în prezent redus de încredere a consumatorilor în tranzacțiile transfrontaliere, prin consolidarea aplicării on-line și transfrontaliere a normelor existente, prin responsabilizarea autorităților pentru protecția consumatorilor, prin promovarea cooperării între autoritățile publice și prin crearea unor mecanisme eficiente la nivelul UE de monitorizare a pieței și de realizare a auditurilor, de gestionare a plângerilor și de soluționare a litigiilor;

74.  încurajează recurgerea la mecanisme alternative de soluționare a litigiilor, cu posibilitatea de a le folosi prin proceduri on-line, mecanisme care să fie accesibile fără întârziere prin portalul european e-Justice, din momentul în care acesta va fi disponibil;

75.  subliniază necesitatea de a elabora și standardiza norme care să ofere un nivel înalt de protecție juridică pentru minori și încurajează lansarea de campanii de informare și de formare pentru părinți, profesori și tutori, vizând sensibilizarea acestora cu privire la responsabilitatea lor în educarea copiilor în ceea ce privește riscurile utilizării comerțului electronic și importanța supravegherii utilizării internetului de către copii;

76.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsuri rapide pentru a combate serviciile on-line ilegale, care nu respectă normele privind protecția consumatorilor, protecția minorilor, drepturile de autor, taxele și majoritatea celorlalte legi aplicabile;

77.  subliniază că ar trebui să fie evitate riscurile provocate de produsele ilegale oferite pe internet, în special medicamentele contrafăcute și produsele de asistență medicală, prin promovarea competențelor în materie de sănătate și prin atenționarea, prin intermediul paginilor de internet specifice ale domeniilor .eu, cu privire la informațiile înșelătoare;

78.  invită Comisa să propună măsuri adecvate sau sancțiuni în cazul comerțului electronic cu bunuri și medicamente contrafăcute, inclusiv etichete pentru site-uri internet sigure și securizate, cum ar fi sistemele de certificare pentru farmaciile autorizate;

79.  subliniază necesitatea formării și educării corespunzătoare a funcționarilor publici și a autorităților judiciare în ceea ce privește normele UE în materie de protecție a consumatorilor;

O strategie de construire a încrederii în mediul electronic pentru utilizatorii serviciilor de comerț electronic

80.  solicită elaborarea unui instrument juridic unic care că combine diversele texte aflate în vigoare pentru a clarifica normele aplicabile comerțului electronic; salută propunerea Comisiei de directivă privind drepturile consumatorilor și solicită, acolo unde este relevant, un nivel adecvat de armonizare a anumitor aspecte ale dreptului contractelor cu consumatorii, în special în ceea ce privește tratarea anumitor tipuri de solicitări de utilizare a garanției; consideră că acest lucru ar trebui să includă și alte directive, precum cea privind vânzarea la distanță de servicii financiare și cea privind comerțul electronic;

81.  solicită Comisiei să evalueze dacă crearea unui portal pentru comerțul electronic, monitorizat de Comisie și la care să participe părțile interesate și statele membre, ar putea să contribuie mai bine la difuzarea celor mai bune practici și a informațiilor și, prin urmare, să consolideze încrederea consumatorilor și să intensifice comerțul electronic transfrontalier;

82.  invită Comisia să analizeze în continuare motivele pentru care consumatorii resping comerțul electronic pentru a putea elabora orientări eficiente pentru o legislație adecvată și propune crearea unui grafic de realizări destinat exclusiv comerțului electronic cu scopul de a obține o imagine comportamentală a consumatorului de comerț electronic și de a identifica factorii care afectează și determină alegerile acestuia;

83.  recunoaște că cetățenii nu vor interacționa, nu își vor exprima opiniile în deplină libertate și nu vor încheia tranzacții dacă nu au suficientă încredere în cadrul juridic al noului spațiu digital; întrucât garantarea și asigurarea respectării drepturilor fundamentale în acest context reprezintă o condiție esențială pentru câștigarea încrederii cetățenilor; întrucât garantarea protecției drepturilor de proprietate intelectuală (IPR) și a altor drepturi este o condiție esențială pentru câștigarea încrederii întreprinderilor;

84.  invită Comisia să elimine obligația de a avea un magazin clasic înainte de a putea vinde on-line, deoarece această cerință limitează în mod radical vânzările on-line;

85.  subliniază importanța, pentru continuarea dezvoltării comerțului electronic, a stabilirii unui cadru coerent la nivelul UE, în limitele acquis-ului comunitar, pentru protecția și punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală, intensificând lupta împotriva bunurilor ilegale și contrafăcute și informând consumatorii europeni cu privire la aceste aspecte;

86.  subliniază că este necesar să se introducă o legislație aplicabilă tuturor tranzacțiilor electronice, aceasta având un rol esențial în protejarea drepturilor utilizatorilor serviciilor de comerț electronic;

87.  solicită dezvoltarea, în programele-cadru pentru cercetare, de proiecte de cercetare inovatoare, care să vizeze promovarea și unificarea pieței UE a comerțului electronic, prin creșterea încrederii, a responsabilizării și a numărului de opțiuni aflate la dispoziția consumatorilor în mediul electronic;

88.  solicită monitorizarea eficientă a evoluțiilor juridice, tehnice și economice în comerțul electronic și subliniază necesitatea unei evaluări a impactului tuturor deciziilor care afectează piața digitală unică și societatea informațională; în acest scop, un grafic de realizări privind comerțul electronic ar fi un instrument util pentru evaluarea pieței on-line europene;

89.  consideră că încrederea consumatorilor poate fi câștigată prin înlăturarea barierelor în calea comerțului electronic transfrontalier, păstrând totodată cel mai înalt nivel de protecție a consumatorilor, iar această încredere poate fi construită cu ajutorul autorităților europene acreditate sau a mărcilor de încredere, care garantează fiabilitatea și calitatea bunurilor disponibile pe piața electronică transfrontalieră; consideră că trebuie creată o marcă europeană durabilă și de încredere, cu norme clare, transparente și monitorizate de către Comisie; întrucât un astfel de sistem de mărci europene de încredere trebuie să fie susținut de un control al standardelor sau de un mecanism de asigurare a aplicării, așa cum este cazul la nivel național în unele state membre; recunoaște că un sistem transfrontalier de mărci europene de încredere poate funcționa doar în contextul legislației UE pe care marca europeană de încredere se poate întemeia; consideră că orice sistem european de mărci de încredere trebuie să facă obiectul unei evaluări detaliate de impact și trebuie să fie implementat în cooperare cu mărcile de încredere existente în statele membre;

90.  subliniază importanța promovării și aplicării de sigle, mărci de siguranță și mărci de calitate la nivelul UE, care vor ajuta consumatorii să identifice comercianții on-line cu o bună reputație, care vor răsplăti cele mai bune practici și vor încuraja inovațiile, sprijinind astfel eforturile societăților din UE de a depăși granițele piețelor naționale;

91.  subliniază că în mediul on-line, în care vânzătorul și cumpărătorul nu se află în același loc, iar cumpărătorul nu poate evalua exact calitățile fizice ale produsului, accesul la informații corecte și clare este esențial pentru transparență;

92.  subliniază efortul Comisiei și al autorităților naționale de reglementare în domeniul poștei pentru punerea în aplicare corectă și rapidă a celei de-a treia Directive privind serviciile poștale (2008/6/CE) în cele 27 de state membre pentru a obține o intensificare a concurenței, prețuri mai mici și servicii mai bune și pentru a îmbunătăți condițiile de livrare a bunurilor cumpărate prin intermediul comerțului electronic transfrontalier; subliniază în plus importanța asigurării disponibilității serviciilor de asigurare pentru livrarea coletelor;

93.  solicită crearea unui program și utilizarea instrumentelor financiare existente pentru proiecte vizând sporirea încrederii utilizatorilor în comerțul electronic, inclusiv campanii educative și de informare, atât la nivel european, cât și național, și proiecte care verifică în practică nivelul de calitate a serviciilor on-line (cum ar fi metoda „clientului misterios”); subliniază necesitatea de a elabora instrumente on-line pentru instruirea consumatorilor cu privire la comerțul electronic și la noua tehnologie digitală (drepturile principale ale consumatorilor de internet, comerțul electronic, normele de protecție a datelor etc.), cum ar fi proiectul Dolceta (Development of On-Line Consumer Education Tools for Adults - Elaborarea de instrumente de instruire on-line a consumatorilor adulți), permițând astfel cetățenilor să își perfecționeze competențele digitale și cunoștințele cu privire la drepturile și obligațiile lor și să profite în mod responsabil și independent de avantajele comerțului electronic într-o societate digitală;

94.  consideră că încrederea consumatorilor poate fi consolidată în continuare prin asigurarea încrederii publice în mediul electronic, prin soluționarea preocupărilor privind protecția datelor cu caracter personal, prin reglementarea colectării datelor, a marketingului comportamental, a creării de profiluri și a publicității, precum și prin sensibilizarea publicului prin campanii educaționale și de informare; invită Comisia să prezinte o propunere privind adaptarea Directivei privind protecția datelor la actualul mediu digital;

95.  subliniază necesitatea de a simplifica și mări transparența lanțului de aprovizionare și a termenilor și condițiilor tranzacțiilor comerciale on-line la nivel transfrontalier, prin stabilirea de norme privind inducerea în eroare sau informarea incompletă în legătură cu drepturile consumatorilor, costurile totale și datele de contact ale comerciantului, precum și prin promovarea celor mai bune și mai corecte practici, recomandări și orientări pentru magazinele electronice; recunoaște eforturile depuse în acest domeniu de UE pentru clarificarea termenilor, condițiilor și tarifelor pentru transportul aerian ca un exemplu pozitiv de urmat;

96.  subliniază importanța aplicării rapide și eficiente a instrumentului european de microfinanțare Progress, operațional din iunie 2010, care ar putea da un nou imbold în vederea promovării întreprinderilor on-line, în special în rândurile persoanelor care și-au pierdut recent locurile de muncă;

97.  consideră că sensibilizarea și cunoștințele în domeniul informaticii și al mass-media sunt esențiale pentru dezvoltarea mediului digital european; propune, prin urmare, lansarea unui „plan de acțiune pentru îmbunătățirea competențelor în domeniul digital și participarea la mediul digital” la nivelul UE și al statelor membre, care să conțină îndeosebi: oportunități specifice de formare în domeniul informatic pentru șomeri și grupurile confruntate cu riscul excluziunii, stimulente pentru inițiativele din sectorul privat care vizează să ofere tuturor angajaților formare în domeniul competențelor digitale, o inițiativă „Fii deștept on-line!”, la nivel european, prin care toți studenții, inclusiv cei angajați în procese de învățare de-a lungul întregii vieți și de formare profesională, să se familiarizeze cu utilizarea în siguranță a TIC și a serviciilor on-line și un sistem comun la nivel european de certificare în domeniul TIC;

98.  salută angajamentul Comisiei de a publica până în 2012 un cod al drepturilor on-line în UE care să sintetizeze în mod clar și accesibil drepturile actuale în UE ale utilizatorului de mediu digital, completat de o examinare anuală a cazurilor de încălcare a legislației privind protecția consumatorilor on-line și a măsurilor adecvate de asigurare a aplicării, în colaborare cu rețeaua europeană a agențiilor de protecție a consumatorilor;

99.  consideră că dezvoltarea unor coduri de conduită de autoreglementare de către organizațiile de comercianți, profesioniști și consumatori și aplicarea dispozițiilor din raportul Parlamentului European referitor la „o nouă agendă digitală pentru Europa: 2015.eu” , prin care se solicită crearea unei carte europene a drepturilor cetățenilor și consumatorilor în mediul digital și dezvoltarea unei „a cincea libertăți” care să permită libera circulație a conținutului și a cunoștințelor, ar consolida încrederea consumatorilor în comerțul electronic, prin clarificarea drepturilor și obligațiilor tuturor actorilor din cadrul societății informaționale;

100.  invită Comisia să acționeze rapid și să prezinte un raport în 2012 cu privire la progresele înregistrate în combaterea celor zece obstacole în calea comerțului electronic transfrontalier, prezentate în Comunicarea din 22 octombrie 2009 privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană (COM(2009)0557); invită Comisia și statele membre să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în comerțul electronic și să se asigure de înlăturarea tuturor obstacolelor în calea dezvoltării comerțului electronic, identificate în comunicarea Comisiei din 2010 privind Agenda digitală și în cea din 2009 privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană, atât prin mijloace legislative, cât și nelegislative; invită Comisia să lanseze un dialog între părțile interesate și SUA în vederea examinării mijloacelor de dezvoltare a unei piețe electronice transatlantice;

o
o   o

101.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0046. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0047. (3) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 112. (4) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 370. (5) JO L 376, 27.12.2006, p. 36. (6) JO L 376, 27.12.2006, p. 21. (7) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109. (8) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 247. (9) JO L 271, 9.10.2002, p. 16. (10) http://www.un.or.at/unictral.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor de aviație civilă (COM(2009)0611 – C7-0259/2009 – 2009/0170(COD))

P7_TA(2010)0321 A7-0195/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0611),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 80 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0259/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 mai 2010(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere avizul Autorității europene pentru protecția datelor din 4 februarie 2010(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea sa din 30 iunie 2010 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0195/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor statelor membre, poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 septembrie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului privind investigarea și prevenirea accidentelor și incidentelor survenite în aviația civilă și de abrogarea a Directivei 94/56/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 996/2010.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (2) JO C 132, 21.5.2010, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE (COM(2009)0363 – C7-0097/2009 – 2009/0108(COD))

P7_TA(2010)0322 A7-0112/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0363),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0097/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 20 ianuarie 2010(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 25 iunie 2010 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0112/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia notă de declaraţiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 septembrie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2010 al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 994/2010.)

ANEXĂ

Declarație a Comisiei privind măsurile de securitate a aprovizionării pe termen lung, inclusiv diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare cu gaz, cooperarea regională și cooperarea internațională în domeniul eficienței energetice

Comisia subliniază că diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare cu gaz pentru Uniune este esențială pentru îmbunătățirea securității aprovizionării cu gaz atât la nivelul statelor membre, cât și al Uniunii în general.

Recunoscând necesitatea de a elabora o strategie pe termen lung privind securitatea aprovizionării, Comisia va adopta, până la sfârșitul anului 2010, un vast pachet pentru infrastructura energetică, în care va evalua prioritățile în materie de dezvoltare a infrastructurilor de gaz în deceniile viitoare și progresele realizate în privința priorităților identificate în cadrul celei de-a doua revizuiri strategice a politicii energetice. Pachetul pentru infrastructura energetică va identifica instrumentele și măsurile de stimulare a investițiilor în infrastructurile de gaz, printre care se remarcă, în special, diversificarea rutelor de aprovizionare, integrarea „insulelor de gaz”, instalațiile pentru gazul natural lichefiat (GNL), precum și capacitățile de depozitare.

De asemenea, Comisia sprijină relațiile strânse de cooperare dintre toate părțile interesate de la toate nivelurile – statele membre, autoritățile de reglementare independente, sectorul gazului și consumatorii – în cadrul inițiativelor regionale. În 2010, Comisia va publica o comunicare privind inițiativele regionale pentru a oferi îndrumări în ceea ce privește modalitatea optimă de a progresa și de a continua dezvoltarea inițiativelor regionale existente în materie de cooperare. Relațiile strânse de cooperare la nivel regional sunt cruciale pentru deplina funcționare a pieței interne a energiei. Comunicarea privind inițiativele regionale va conține propuneri referitoare la obiectivele comune și la bunele practici.

În sfârșit, Comisia recunoaște că eficiența energetică joacă un rol important în garantarea securității energetice pe termen lung. Comisia va continua să dezvolte relații strânse de cooperare cu țări terțe pentru a promova eficiența energetică prin schimbul de informații cu privire la strategiile de economisire a energiei, prin activități de cercetare în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, prin partajarea bunelor practici, prin Parteneriatul internațional pentru cooperare în domeniul eficienței energetice și prin acorduri bilaterale.

Declarație a Comisiei cu privire la concurență, referitoare la considerentul 45

Comisia consideră că mențiunea de la considerentul 45 referitoare la denaturările concurenței acoperă toate formele de restricționare a concurenței, inclusiv, în special, clauzele contractuale restrictive, de exemplu clauzele de destinație.

De asemenea, Comisia confirmă că articolul 101 din TFUE va fi aplicat condițiilor menționate la considerentul 45, după caz, fie de către Comisie, fie de către una sau mai multe dintre autoritățile competente în domeniul concurenței din statele membre, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(2).

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (2) JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 21 septembrie 2010 privind proiectul de decizie a Consiliului privind semnarea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (05942/2010 – C7-0264/2009 – 2009/0036(NLE))

P7_TA(2010)0323 A7-0231/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de acord între Comunitatea Europeană și Republica Islamică Pakistan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (08793/2009),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2009)0106),

–  având în vedere articolul 63 primul paragraf punctul (3) litera (b) și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0264/2009),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlament și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05942/2010),

–  având în vedere articolul 79 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0231/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Islamice Pakistan.

ANEXĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia reamintește că legislația UE cere statelor membre să asigure că resortisanții țărilor terțe aflați pe teritoriul unui stat membru pot solicita protecție internațională dacă doresc acest lucru și că, în special, tratatul, Directiva privind condițiile necesare pentru acordarea azilului și returnările afirmă clar că statele membre trebuie să respecte principiul nereturnării, în conformitate cu obligațiile internaționale.

Comisia reamintește, de asemenea, că statele membre sunt în special obligate să asigure că, în toate cazurile, niciun caz de returnare nu este afectat prin încălcarea articolului 3 din Convenția europeană privind drepturile omului și a articolului 19 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care impune statelor să asigure că o persoană nu este returnată dacă această riscă să sufere vătămări grave la întoarcerea în țara de origine sau de tranzit.

Au fost situații în care Pakistan a acceptat peste 3 milioane de refugiați în urma conflictului din Afganistan, contribuind astfel la primirea refugiaților mai mult decât oricare alt stat membru al ONU. Recunoscând realizările Pakistanului în acest domeniu, Comisia este gata să continue să solicite Pakistanului să ratifice Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților (Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul din 1967).

Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la relațiile economice și comerciale cu Turcia (2009/2200(INI))

P7_TA(2010)0324 A7-0238/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul din 2009 al Comisiei privind progresele înregistrate de Turcia (SEC(2009)1334),

–  având în vedere Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, semnat la 12 septembrie 1963,

–  având în vedere Protocolul adițional la acest acord din 23 noiembrie 1970, în special articolul 41 alineatul (1) (clauza de „standstill”),

–  având în vedere Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 19 septembrie 1980,

–  având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale (96/142/CE),

–  având în vedere hotărârile Curții Europene a Justiției privind cele patru libertăți fundamentale, în special cauzele Demirel, Sevince, Savas, Abatay-Sahin, Tum-Dari și Soysal,

–  având în vedere ultimul raport al OMC privind politica comercială a Turciei, publicat în 2007,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,

–  având în vedere analiza departamentului tematic privind programul anual pe 2009 pentru Turcia din cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) în contextul măsurilor din 2009 referitoare la extindere,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 11 decembrie 2006,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0238/2010),

A.  întrucât uniunea vamală cu Turcia rămâne una dintre relațiile comerciale cele mai strânse și mai avansate pe care UE le are cu o țară terță;

B.  întrucât Turcia este a șaptesprezecea cea mai mare economie din lume, potrivit statisticilor Băncii Mondiale, și a șasea din Europa, peste 90 % din exporturile sale constând în bunuri industriale; întrucât Turcia ocupă, în 2008, locul douăzeci în lume între țările destinatare ale investițiilor străine directe (ISD), iar volumul ISD s-a ridicat la 18 miliarde EUR,

C.  întrucât Turcia a devenit al șaptelea cel mai mare partener comercial al UE, iar UE, la rândul său, este cel mai important partener comercial al Turciei;

D.  întrucât în 2009 Turcia a exportat în UE produse în valoare de 33,6 miliarde EUR și a importat din UE produse în valoare de 40,4 miliarde EUR;

E.  întrucât rata medie a șomajului în Turcia a atins nivelul alarmant de 12,5 % în 2009, scăzând până la 10,8 % în aprilie 2010 conform datelor OCDE,, șomajul în rândul tinerilor fiind de 25 %, iar Raportul privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pentru Turcia pe 2010 relevă o rată a sărăciei extreme de 17,1 %,

1.  salută stadiul avansat al relațiilor comerciale dintre UE și Turcia; solicită Turciei să simplifice procedurile și birocrația și să elimine barierele tarifare și netarifare rămase; subliniază importanța unui dialog constructiv între cele două părți în vederea consolidării pe mai departe a relațiilor;

2.  reamintește că, în conformitate cu articolul 205 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, coroborat cu articolul 21 din Tratatul UE, acțiunea externă a Uniunii, inclusiv politica comercială comună, urmărește să promoveze „democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”, precum și să construiască parteneriate cu țările terțe care împărtășesc principiile menționate;

3.  invită Comisia să-și mențină angajamentul și dialogul cu Turcia în domeniul schimburilor comerciale, în special în cadrul Comitetului consultativ mixt și al Comitetului mixt al Uniunii Vamale CE-Turcia; încurajează ambele părți să utilizeze aceste platforme mai eficient, prin rezolvarea rapidă a problemelor nesoluționate, cum ar fi interdicția de lungă durată impusă de Turcia asupra importurilor de carne de vită, bovine vii și produse derivate și cotele rutiere aplicate vehiculelor înmatriculate în Turcia de unele state membre;

4.  remarcă potențialul Turciei de creștere pe termen lung și specificitățile sale demografice; încurajează atât UE, cât și Turcia să acorde atenția cuvenită economiilor lor interconectate, să mențină regimuri comerciale și investiționale deschise, precum și capacitatea de a rezista presiunilor protecționiste interne în lumina angajamentele lor în diferite platforme internaționale și să folosească instrumentele de protecție comercială în conformitate cu reglementările OMC;

5.  își exprimă îngrijorarea față de nivelul scăzut al participării femeilor pe piața muncii și față de prezența acestora în economia subterană; încurajează Turcia să plaseze încadrarea în muncă a femeilor în centrul politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă;

6.  subliniază gravitatea situației ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și lipsa unor măsuri specifice de remediere a acestei probleme; face trimitere la un studiu recent al OIM, în care se afirmă că principala provocare legată de piața muncii pentru dezvoltarea Turciei o reprezintă crearea de locuri de muncă în general și de locuri de muncă pentru femei și pentru tineri în special; solicită, așadar, aplicarea unei strategii de ocupare a forței de muncă orientate asupra locurilor de muncă pentru tineri în general și asupra situației femeilor tinere în special;

7.  salută instituirea uniunii vamale (UV) în 1996, care a sporit accesul pe piață și a permis ca volumul schimburilor comerciale dintre UE și Turcia să atingă 100 de miliarde EUR pe an în anul 2008 când s-au înregistrat rezultate record;

8.  subliniază faptul că uniunea vamală acoperă produsele finite și produsele agricole transformate; așteaptă cu interes includerea produselor agricole în uniunea vamală cât mai curând posibil; consideră că uniunea vamală ar putea fi extinsă pentru a include alte domenii, cum ar fi serviciile și achizițiile publice;

9.  consideră că este regretabil faptul că, potrivit ultimului raport al OMC, rata tarifară medie aplicată de Turcia produselor agricole este relativ ridicată, iar în anumite cazuri, extrem de ridicată (la porumb, de exemplu, taxa aplicată este de 130 %); invită Guvernul turc să reducă semnificativ aceste bariere;

10.  salută alinierea codului vamal turc la cel al UE și, în special, adoptarea sistemului de preferințe generalizate (SPG); solicită o mai bună adaptare a legislației turce la acquis-ul comunitar în ceea ce privește liberul schimb, combaterea contrafacerii, verificările a posteriori și autorizarea magazinelor duty-free;

11.  regretă că, pentru al cincilea an consecutiv, Turcia nu a pus integral în aplicare Protocolul adițional la Acordul de asociere și nici nu a eliminat toate obstacolele din calea liberei circulații a bunurilor; invită Turcia să pună în aplicare, integral și fără întârziere, toate obligațiile care îi revin în conformitate cu acest protocol într-un mod nediscriminatoriu, ceea ce va contribui la dezvoltarea în continuare a relațiilor sale comerciale cu toate statele membre ale UE, și reamintește că, în caz contrar, procesul negocierilor ar putea fi afectat în mod serios pe viitor;

12.  reafirmă faptul că respectarea integrală de către Turcia a angajamentelor sale din cadrul uniunii vamale este esențială; consideră, de asemenea, că este necesară o armonizare suplimentară în funcție de acquis-ul comunitar în anumite sectoare, precum zonele de liber schimb și scutirea de taxe vamale;

13.  subliniază faptul că uniunea vamală ar putea profita considerabil de pe urma reevaluării mecanismului de soluționare a litigiilor, care ar permite o rezolvare rapidă și echitabilă a cazurilor pe rol;

14.  solicită eliminarea oricăror bariere inutile din calea schimburilor comerciale dintre UE și Turcia, inclusiv cele tehnice, cum ar fi nerecunoașterea certificării, duplicarea testelor, duplicarea controalelor, standardele și regulamentele tehnice obligatorii, în conformitate cu reglementările OMC; de asemenea, invită Comisia să împărtășească bunele practici din acest domeniu;

15.  recunoaște dificultățile cu care se confruntă Turcia în încheierea acordurilor de liber schimb (ALS) cu țările terțe, ceea ce are efecte negative asupra economiei Turciei, permițând accesul unilateral preferențial pe piața turcă al acelor parteneri cu care UE a încheiat ALS și cu care Turcia nu a putut semna încă astfel de acorduri; invită Comisia și Consiliul să se asigure că Turcia este inclusă în studiile de impact referitoare la eventualele ALS dintre UE și țările terțe și să consolideze în continuare sistemul de transmitere a informațiilor privind poziția UE și situația negocierilor ALS; încurajează Comisia să aibă în vedere uniunea vamală între UE și Turcia în cadrul ALS;

16. invită Turcia să elimine restul licențelor de import pentru bunuri care încalcă angajamentele asumate în cadrul uniunii vamale și să aprobe actualizarea Deciziei 2/97 a Consiliului de asociere CE-Turcia privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului;

17.  salută legislația privind standardizarea comerțului extern, adoptată de guvernul turc în 2009; ia act totuși de introducerea procedurilor de evaluare a conformității și a controalelor vamale fizice; încurajează atât UE, cât și Turcia să aplice integral principiile recunoașterii reciproce;

18.  invită Turcia să renunțe la procedurile greoaie de import și să își alinieze sistemul de contingente scutite de taxe pentru produsele agricole transformate care nu respectă uniunea vamală;

19.  salută rezultatele pozitive ale ultimului raport al OMC privind Turcia; îndeamnă totuși guvernul turc să ia măsurile necesare în vederea aplicării recomandărilor formulate în raport și să accelereze reformele legislative și structurale;

20. invită Turcia să elimine noile cerințe referitoare la bunele practici de fabricație, întrucât acestea interzic de fapt importarea anumitor produse farmaceutice; invită Turcia, de asemenea, să participe și să adere la inițiativele internaționale de armonizare a procedurilor și normelor privind bunele practici de fabricație, precum cele ale OMS și ale UE;

21.  ia act de strategia comercială internațională dinamică a Turciei și încheierea de către aceasta a 16 acorduri comerciale de liber schimb până în prezent; încurajează UE și Turcia să colaboreze în vederea consolidării relațiilor comerciale cu Asia Centrală;

22.  constată faptul că 88 % din cifra totală a investițiilor străine directe (ISD) în Turcia provin din Uniunea Europeană; remarcă, în schimb, că proporția de ISD din PIB-ul Turciei este relativ scăzută;

23.  ia act de rolul Turciei în cadrul platformelor regionale, cum ar fi Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră, Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre și Procesul de cooperare în Europa de Sud-Est; încurajează Turcia să își asume un rol de lider în promovarea unui comerț liber și echitabil, cu respectarea corespunzătoare a bunăstării sociale, economice și a mediului;

24.  ia act de rolul important al Turciei în regiunea mediteraneană în calitate de partener fondator al Procesului de la Barcelona și invită Turcia să respecte pe deplin toate statele partenere ale Procesului; subliniază faptul că Turcia are posibilități vaste de a-și spori schimburile comerciale în bazinul Mării Mediterane;

25.  constată că, deși UE rămâne partenerul comercial cel mai important al Turciei, Rusia, China, Statele Unite ale Americii și Iranul s-au numărat printre principalii săi parteneri comerciali începând din 2009; subliniază faptul că volumul schimburilor comerciale dintre Turcia și UE a scăzut în 2009, în timp ce în primele două trimestre din 2010 s-a înregistrat o tendință de creștere a schimburilor; constată că Turcia își diversifică partenerii comerciali; solicită Comisiei să realizeze un studiu privind cauzele, care pot include și criza financiară, și impactul economic al scăderii relative a procentului UE din volumul schimburilor comerciale externe ale Turciei;

26.  constată că Turcia și UE se confruntă cu provocări similare în ceea ce privește aprovizionarea cu energie; subliniază importanța proiectului Nabucco pentru securitatea aprovizionării cu energie în UE și, ca urmare, invită Turcia să ia inițiativa de a pune în aplicare rapid Acordul interguvernamental privind gazoductul Nabucco; accentuează necesitatea definirii unei strategii energetice externe comune și a deschiderii negocierilor privind capitolul referitor la energie, ceea ce ar ameliora cooperarea în domeniul energiei; îndeamnă Turcia să ratifice amendamentul la dispozițiile comerciale ale Tratatului privind Carta energiei și încurajează Turcia să investească în potențialul uriaș al surselor sale de energie regenerabile;

27.  constată că problemele recurente privind vizele în cadrul Acordului general privind comerțul cu servicii (AGCS 4) limitează substanțial circulația oamenilor de afaceri și a șoferilor turci de camion în UE; evidențiază hotărârile succesive ale CJUE în această privință și invită Comisia să se asigure că statele membre respectă aceste hotărâri; invită Comisia și Consiliul să reexamineze procedurile de acordare a vizelor cu scopul de a elimina barierele din calea comerțului;

28.  consideră că este regretabil că legislația care asigură respectarea deplină a drepturilor sindicale în conformitate cu standardele UE și convențiile relevante ale Organizației Internaționale a Muncii nu a fost finalizată încă, îndeosebi în ceea ce privește drepturile de organizare sindicală și de negociere colectivă și dreptul la grevă;

29.  îndeamnă Turcia să evite aplicarea unor practici discriminatorii împotriva întreprinderilor străine, precum acordarea unui avantaj al prețului de 15 % ofertanților turci în domeniul achizițiilor publice; invită Turcia să devină parte a Acordului privind achizițiile publice din cadrul OMC;

30.  subliniază că produsele contrafăcute, inclusiv produsele farmaceutice și cele cosmetice, reprezintă o problemă în relațiile comerciale dintre UE și Turcia și reduc atractivitatea Turciei pentru investițiile străine directe (ISD); încurajează Turcia să asigure aplicarea efectivă a noii legislații privind DPI în vederea consolidării relațiilor comerciale cu UE; subliniază necesitatea de a obține un echilibru între cerințele de la nivel internațional în domeniul legislației privind proprietatea intelectuală și nevoile interne în materie de dezvoltare economică la elaborarea normelor privind proprietatea intelectuală;

31.  remarcă faptul că IMM-urile reprezintă 99 % din întreprinderile turce și asigură 70 % din oportunitățile de ocupare a forței de muncă în Turcia; încurajează Turcia să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare; salută cel de-al nouălea plan de dezvoltare al Turciei, care se concentrează asupra cheltuielilor alocate cercetării și dezvoltării, care sunt cruciale pentru sporirea competitivității IMM-urilor;

32.  salută rezultatul referendumului, favorabil reformei constituționale;

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Guvernului Turciei.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la punerea în aplicare a legislației comunitare privind conservarea biodiversității (2009/2108(INI))

P7_TA(2010)0325 A7-0241/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Stoparea pierderii biodiversității până în 2010 și ulterior: susținerea serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea oamenilor” (COM(2006)0216),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind evaluarea intermediară a implementării planului de acțiune comunitar pentru biodiversitate (COM(2008)0864),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind opțiunile pentru o perspectivă și un obiectiv post-2010 în materie de biodiversitate la nivelul UE (COM(2010)0004),

–  având în vedere raportul Comisiei privind stadiul de conservare a tipurilor de habitate și a speciilor în conformitate cu articolul 17 din Directiva „Habitate” (COM(2009)0358),

–  având în vedere Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(1) (Directiva privind păsările) și Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2001(2) referitoare la punerea în aplicare a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(3) (Directiva „Habitate”),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Mediu din 25 iunie 2009 privind evaluarea intermediară a punerii în aplicare a planului de acțiune al UE pentru biodiversitate și privind comunicarea intitulată „Către o strategie comunitară privind speciile alogene invazive”,

–  având în vedere Consiliul informal organizat în perioada 26-27 ianuarie 2010 la Madrid, care a adoptat așa-numitele priorități „Cibeles” și Concluziile Consiliului Mediu din 15 martie 2010 privind biodiversitatea post-2010 – viziunea și obiectivele la nivelul UE și la nivel mondial și regimul internațional de acces și partajare a obligațiilor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, în special punctul 14,

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2007 privind stoparea pierderii biodiversității până în 2010(4),

–  având în vedere Summitul european de la Göteborg din 2001, în cadrul căruia s-a convenit stoparea pierderii biodiversității până în 2010, ca parte a Strategiei de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere studiul privind economia ecosistemelor și a biodiversității (Study on the Economics of Ecosystems and Biodiversity, TEEB) (http://www.teebweb.org),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o strategie comunitară privind speciile invazive” (COM(2008)0789),

–  având în vedere Cartea albastră a UE privind o politică maritimă integrată (COM(2007)0575 și SEC(2007)1278) și pregătirile în curs de desfășurare pentru reforma politicii comune în domeniul pescuitului,

–  având în vedere măsurile menite să îmbunătățească conservarea naturii și biodiversitatea, care fac parte din „Bilanțul de sănătate al PAC” și oportunitățile oferite de reforma PAC, care se află în prezent în curs de dezbatere,

–  având în vedere concluziile experților independenți din „Punerea în aplicare la nivel național a Directivei Consiliului privind habitatele” - studiul PE 410.698 - Departamentul tematic C, 2009, cu privire la aplicarea Directivei „Habitate”, în special în ceea ce privește lipsa unei analize a opțiunilor alternative posibile la proiecte și a efectelor cumulative ale acestora, precum și gestionarea inadecvată a siturilor și, în cazurile în care se decide aplicarea de măsuri compensatorii, lipsa verificării acestor măsuri și faptul că acestea sunt aplicate deseori prea târziu, în cazul în care sunt aplicate,

–  având în vedere faptul că Organizația Națiunilor Unite a declarat anul 2010 drept Anul biodiversității,

–  având în vedere rezultatul celei de a 15-a reuniuni a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES), care a avut loc la Doha, Qatar, în perioada 13 - 25 martie 2010,

–  având în vedere cea de a cincea reuniune viitoare a Conferinței părților care are rolul de reuniune a părților la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (COP-MOP 5) și Conferința părților (COP 10) la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind biodiversitatea (CBD),

–  având în vedere raportul AEM nr. 4/2009 intitulat „Progrese în atingerea obiectivului european privind biodiversitatea pentru anul 2010”, în special anexa sa „SEBI 2010 Indicatori ai biodiversității”,

–  având în vedere documentul orientativ al Comisiei intitulat „Orientări pentru crearea rețelei Natura 2000 în mediul marin – Aplicarea directivelor privind habitatele și păsările” (mai, 2007),

–  având în vedere strategia UE pentru 2020,

–  având în vedere a treia ediție a Perspectivelor mondiale privind biodiversitatea, realizată de către ONU,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru pescuit, precum și cel al Comisiei pentru petiții (A7-0241/2010),

A.  întrucât legislația europeană trebuie să aibă un impact asupra biodiversității, la fel ca în cazul Directivei-cadru privind apa (2000/60/EC) și al Directivei-cadru privind Strategia pentru mediul marin (2008/56/EC);

B.  întrucât a rezultat în mod clar din comunicările Comisiei că UE nu și-a îndeplinit obiectivele cu privire la biodiversitate pentru anul 2010;

C.  întrucât evaluarea stării de sănătate a speciilor și tipurilor de habitate protejate în temeiul Directivei „Habitate” arată că majoritatea speciilor și a tipurilor de habitate se află într-o stare de conservare nefavorabilă, că rata dispariției este îngrijorător de ridicată, după unele estimări indicele ratei biodiversității scăzând cu 30 % în ultimii 40 de ani, și că factorii care determină pierderea excesivă a biodiversității nu dau niciun semn de declin; întrucât habitate și specii de interes pentru UE ar putea fi amenințate de schimbările climatice antropogene; întrucât oamenii de știință estimează că există numeroase specii care nu sunt înregistrate, ceea ce face ca pierderea biodiversității să nu poată fi estimată în întregime;

D.  întrucât au existat o serie de factori care au împiedicat UE să atingă obiectivul stabilit pentru anul 2010, cum ar fi incapacitatea de a recunoaște și de a gestiona factorii care determină reducerea diversității biologice, punerea incompletă în aplicare a legislației, integrarea incompletă și deficitară în cadrul politicilor sectoriale, cunoștințele științifice insuficiente și lipsa de date, lipsa voinței politice, finanțarea insuficientă, lipsa unor instrumente suplimentare care să vizeze în mod eficient abordarea unor probleme specifice precum speciile alogene invazive;

E.  întrucât biodiversitatea, care reprezintă capitalul natural al lumii, este esențială pentru existența vieții umane pe pământ și pentru bunăstarea societăților, atât în mod direct, cât și indirect, prin intermediul serviciilor ecosistemice pe care le oferă; întrucât biodiversitatea joacă un rol central în combaterea foametei la nivel mondial și în susținerea securității alimentare; întrucât conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității constituie o cerință prealabilă pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

F.  întrucât biodiversitatea biologică reprezintă suportul de neînlocuit pe care a evoluat umanitatea și întrucât pierderea sa și a patrimoniului natural pe care îl include creează dezechilibre și are drept consecințe pierderi substanțiale din punct de vedere economic și în materie de bunăstare, de aceeași amploare ca și costurile generate de o atitudine pasivă în fața schimbărilor climatice;

G.  întrucât studiul privind economia ecosistemelor și a biodiversității (TEEB) confirmă la rândul său faptul că pierderea biodiversității are drept consecințe pierderi substanțiale din punct de vedere economic și în materie de bunăstare;

H.  întrucât un studiu recent realizat de Eurobarometru arată că cetățenii UE nu cunosc în mare măsură termenul de biodiversitate și nici consecințele pierderii biodiversității,

I.  întrucât dispariția unor specii poate afecta lanțul trofic care are o importanță vitală pentru supraviețuirea altor specii de plante și de animale care, la rândul lor, sunt de o importanță vitală pentru producția de alimente, adaptarea la condițiile climatice, rezistența la agenții externi și conservarea valorilor genetice;

Observații generale

1.  este extrem de îngrijorat cu privire la ritmul foarte rapid al pierderii biodiversității generate de om, care, în cazul în care continuă la fel ca în ultimele decenii, ne va lăsa drept moștenire un sistem natural foarte sărăcit și deteriorat în mod ireversibil până în 2050 și subliniază faptul că funcționarea ecosistemelor reprezintă o condiție necesară pentru propria noastră subzistență;

2.  subliniază faptul că biodiversitatea este cel mai important indicator al stării în care se află mediului;

3.  este conștient că eșecul în stoparea pierderii biodiversității este inacceptabil nu doar din perspectivă etică, ci și din perspectivă ecologică și economică, întrucât acest lucru privează generațiile viitoare de serviciile ecosistemice și de aspectele legate de bunăstare, care sunt generate de o biodiversitate bogată, naturală; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să îmbunătățească guvernanța în materie de biodiversitate, precum și respectarea acesteia, atât în relațiile interne, cât și în relațiile externe;

4.  în plus, este conștient de faptul că rezolvarea cu succes a triplei crize privind securitatea alimentară, pierderea biodiversității și schimbările climatice necesită o abordare coerentă și o viitoare strategie a UE privind biodiversitatea pe deplin coroborată cu strategia privind combaterea sărăciei și a foametei și cu strategia privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

5.  recunoaște că ONG-urile au de jucat un rol important în ceea ce privește protejarea biodiversității prin participarea la procesul decizional, în calitate de actori pe teren, precum și în ceea ce privește sensibilizarea publicului;

6.  subliniază faptul că studiile în derulare, precum studiul TEEB, estimează că scăderea bunăstării ca urmare a pierderii biodiversității atinge în prezent aproximativ 50 de miliarde EUR anual (cu puțin sub 1 % din PIB), ajungând la 14 trilioane EUR sau la 7 % din PIB-ul estimat pentru anul 2050;

7.  este, totuși, de acord cu raportul TEEB, conform căruia măsurarea valorii economice a biodiversității este supusă unor limitări metodologice și ea nu ar trebui să umbrească aspectele etice și intergeneraționale ale conservării biodiversității;

8.  este profund îngrijorat de faptul că oprirea pierderii biodiversității nu are deloc un caracter urgent în calendarul politic internațional;

UE și biodiversitatea

9.  regretă profund că obiectivul UE, astfel cum a fost convenit în cadrul Summitului european de la Göteborg din 2001, privind stoparea pierderii biodiversității până în 2010, nu a fost îndeplinit și împărtășește îngrijorarea exprimată de mulți dintre cei care au adresat Parlamentului European petiții în acest sens;

10.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Opțiuni pentru o perspectivă și un obiectiv post-2010 în materie de biodiversitate la nivelul UE”;

11.  salută, în plus, concluziile privind biodiversitatea ale Consiliului Mediu din 15 martie 2010, inclusiv noul obiectiv cheie privind stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice în UE până în 2020, precum și restabilirea acestora, în măsura în care acest lucru este fezabil, fără a influența schimbările naturale în materie de biodiversitate, precum și concluziile Consiliului European din 25-26 martie 2010, care confirmă urgenta necesitate de stopare a tendințelor existente de pierdere continuă a biodiversității și de degradare a ecosistemului;

12.  consideră că stoparea pierderii biodiversității reprezintă nivelul minim absolut al obiectivelor care trebuie atins până în anul 2020;

13.  subliniază inițiativele valoroase întreprinse în prezent menite să restaureze biodiversitatea și serviciile ecosistemice și consideră că activitățile de restaurare trebuie să facă parte, de asemenea, din obiectivul cheie pentru anul 2020;

14.  consideră că este necesară o evaluare a impactului economic, social și de mediu în situațiile în care datele lipsesc;

15.  având în vedere caracterul global al biodiversității și al serviciilor ecosistemice, precum și rolul crucial jucat de acestea la îndeplinirea obiectivelor mondiale privind dezvoltarea durabilă, reducerea sărăciei și a foametei și îmbunătățirea sănătății și a bunăstării umane, își exprimă convingerea cu privire la faptul că viitoarea strategie UE ar trebui să intensifice, de asemenea, eforturile internaționale de prevenire a pierderii biodiversității întrucât studii precum TEEB au oferit suficiente dovezi că acest lucru este necostisitor și fezabil, contribuind, astfel la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului până în 2015;

16.  subliniază, de asemenea, faptul că, în calitate de componentă a politicii care are drept obiectiv protejarea și îmbunătățirea biodiversității, este necesară o politică comună a UE pentru a aborda problema speciilor alogene invazive, și evidențiază mai cu seamă legătura strânsă între coridoarele de transport și introducerea la scară largă de specii alogene;

Natura 2000

17.  recunoaște că o punere corectă și completă în aplicare a legislației privind Natura 2000 are un rol important în atingerea obiectivelor UE în materie de biodiversitate, schimbări climatice și dezvoltare durabilă; în acest sens, consideră că este esențial ca viitoarea cooperare cu utilizatorii de terenuri în cadrul punerii în aplicare a legislației Natura 2000 să fie puternic consolidată; subliniază că abordarea Natura 2000 a înregistrat deja câteva succese remarcabile;

18.  solicită Comisiei și statelor membre să implementeze în totalitate articolul 6 din Directiva Habitate;

19.  își exprimă în continuare îngrijorarea, în pofida rezultatelor pozitive și tangibile obținute de unele state membre privind stadiul de conservare al mai multor specii, în legătură cu punerea completă și strictă în aplicare a legislației privind Natura 2000; îndeamnă statele membre să acorde o mai mare prioritate punerii în aplicare a legislației privind Natura 2000;

20.  salută faptul că rețeaua Natura 2000 acoperă 18% din spațiul (terestru) al UE, precum și progresele rapide realizate în ceea ce privește adoptarea de măsuri de conservare sau de planuri de gestionare; este consternat de incapacitatea statelor membre de a respecta termenele stabilite în directivă; îndeamnă, prin urmare, statele membre să ia măsuri urgente pentru punerea completă în aplicare a directivelor privind păsările și habitatele;

21.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa progreselor în legătură cu instituirea rețelei Natura 2000 în mediul marin și solicită Comisiei și statelor membre să accelereze procedurile necesare în acest scop;

22.  invită Comisia să adopte o rețea model a zonelor marine protejate, ceea ce va permite găsirea unui echilibru între conservarea mediului și practicarea pescuitului durabil; solicită Comisiei să prezinte rapoarte periodice privind progresele realizate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a directivelor privind habitatele și păsările, în special în ceea ce privește realizarea rețelei Natura 2000 în mediu marin, având în vedere că, în prezent, siturile marine reprezintă mai puțin de 10% din zonele protejate, precum și în ceea ce privește obligațiile de raportare și de monitorizare ale statelor membre;

23.  constată că, în cadrul legislației UE privind biodiversitatea, speciile și habitatele marine beneficiază de un nivel mai scăzut de protecție decât speciile și habitatele terestre și, prin urmare, invită Comisia să evalueze lacunele existente în legislația actuală și în punerea în aplicare a acesteia și să instituie zone marine protejate în care activitățile economice, inclusiv pescuitul, să fie supuse unei gestionări consolidate, bazate pe protecția ecosistemelor;

24.  constată, de asemenea, că diferitele convenții privind mările regionale din jurul UE, precum OSPAR, HELCOM și Barcelona, oferă un cadru important de protecție a ecosistemelor marine;

25.  consideră că statelor membre trebuie să li se permită să ia inițiative de protecție a biodiversității marine ce depășesc măsurile impuse de legislația UE;

26.  reamintește faptul că crearea unei rețele Natura 2000 coerente necesită conservarea elementelor de peisaj de importanță majoră pentru flora și fauna sălbatică; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să se angajeze în mod activ în conservarea și dezvoltarea legăturilor dintre zonele protejate, fie ele terestre sau marine, inclusiv zonele agricole cu o mare valoare naturală;

27.  susține concluziile Agenției europene de mediu care declară că „stadiul de conservare al speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei privind habitatele reprezintă o sursă de îngrijorare” și că nu ar trebui „să ne concentrăm toate eforturile asupra menținerii unor insule de biodiversitate, în condițiile în care pierdem natura peste tot în afara acestora”, deoarece acestea reflectă opiniile foarte des exprimate de cetățenii europeni în petițiile lor către Parlamentul European;

28.  reamintește Comisiei și statelor membre că Directiva privind strategia pentru mediul marin nu limitează utilizarea zonelor marine protejate doar în cadrul programului Natura 2000 și, prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să aibă în vedere toate zonele marine protejate, inclusiv cele desemnate în cadrul convențiilor privind mările regionale, în scopul creării unei rețele coerente și cuprinzătoare;

29.  ia act de faptul că există un anumit grad inevitabil de subsidiaritate al legislației UE în materie de mediu, dar este îngrijorat de faptul că această flexibilitate poate conduce la abuzuri din partea statelor membre la punerea sa în aplicare; deplânge diferențele semnificative între statele membre cu privire, de exemplu, la „efectul extern” al siturilor Natura 2000, exceptarea pe categorii pentru anumite „activități existente” sau punerea în aplicare a principiului precauției; solicită, în cazurile în care există astfel de diferențe semnificative, realizarea unor anchete pentru a vedea dacă statele membre în cauză nu aplică normele în așa fel încât creează obstacole în calea realizării efective a obiectivelor privind biodiversitatea;

30.  având în vedere aceste diferențe existente între statele membre, invită Comisia să ofere clarificări suplimentare cu privire la directive sau orientări, după caz, care să se bazeze pe sau să fie ilustrate cu cele mai bune practici;

31.  subliniază importanța punerii în aplicare a principiului precauției în ceea ce privește aspectele legate de natură și cu implicații la nivelul biodiversității, în conformitate cu deciziile Curții de Justiție;

32.  încurajează statele membre să se asigure că evaluările impactului asupra mediului și evaluările strategice de mediu sunt de o calitate satisfăcătoare în ceea ce privește biodiversitatea, pentru a garanta o punere în aplicare corectă a legislației privind Natura 2000;

33.  solicită consolidarea Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului și o interpretare mult mai riguroasă a obiectivelor acesteia în vederea evitării pierderilor nete la nivelul biodiversității și, atunci când este posibil, a obținerii unor creșteri ale biodiversității, precum și introducerea unor cerințe specifice pentru monitorizarea continuă a impactului proiectelor asupra biodiversității și a eficienței măsurilor de adaptare, incluzându-se dispoziții adecvate privind accesul la aceste informații și punerea în aplicare a directivei;

34.  consideră că îmbunătățirea cooperării transfrontaliere ar putea avea efecte foarte benefice la nivelul îndeplinirii obiectivelor Natura 2000;

35.  în plus, își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa cooperării transfrontaliere, fapt care poate conduce la abordări diferite a unor zone identice, și subliniază utilitatea recurgerii, în acest scop, la instrumentele existente, de exemplu instrumentul juridic reprezentat de Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT);

36.  îndeamnă Comisia să se concentreze mai mult în cadrul strategiei sale viitoare privind biodiversitatea și în contextul Natura 2000 asupra serviciilor ecosistemice, valorificând și intensificând, în același timp, eforturile de obținere a unui statut de conservare favorabil pentru diversele specii și habitatele lor;

Integrarea în alte domenii de politici

37.  este convins că rețeaua terestră și marină Natura 2000 nu reprezintă singurul instrument al UE de conservare a biodiversității și că este nevoie de o abordare mai cuprinzătoare pentru a asigura succesul politicii UE privind biodiversitatea;

38.  prin urmare, invită Comisia să asigure o integrare suplimentară a biodiversității în cadrul altor domenii de politici ale UE, precum agricultura, silvicultura, pescuitul, politica și coeziunea regională, transportul, turismul, cooperarea pentru dezvoltare, cercetarea și inovația, în așa fel încât să se susțină reciproc, și să mărească concordanța politicilor sectoriale și bugetare ale Uniunii Europene; subliniază importantele oportunități care există, în special în cadrul Politicii agricole comune, al politicii regionale și al Politicii comune din domeniul pescuitului, de acordare a unei mai mari priorități biodiversității;

39.  subliniază legătura dintre gestionarea apei și biodiversitate, ca element esențial pentru conservarea vieții și dezvoltarea durabilă;

40.  consideră că agricultorii joacă un rol extrem de important în ceea ce privește realizarea obiectivelor UE în materie de biodiversitate; relevă că, în 1992, a fost făcut un prim pas către integrarea protecției biodiversității în Politica agricolă comună (PAC) și că, ulterior, reforma din 2003 a introdus măsuri precum eco-condiționarea, plata agricolă unică (decuplarea) și dezvoltarea rurală, care exercită efecte benefice asupra biodiversității;

41.  este totuși îngrijorat în legătură cu capacitatea agricultorilor din UE de a continua să producă în mod competitiv alimente de calitate; consideră că reforma PAC ar trebui să recompenseze în mod adecvat agricultorii din UE pentru eforturile lor de îndeplinire a obiectivelor UE privind biodiversitatea;

42.  subliniază că agricultura și activitățile forestiere au contribuit în mod semnificativ în Europa la obținerea unei diversități de specii și de biotopuri, precum și a unui peisaj agricol variat, care, acum, se consideră că trebuie protejate; subliniază, prin urmare, că, pe termen lung, peisajul agricol și diversitatea biologică pot fi conservate în Europa doar prin intermediul agriculturii și al activităților forestiere;

43.  salută încercările precedente de a include considerațiile de mediu ca parte integrantă a politicii agricole comune (PAC), precum introducerea măsurilor de agromediu și a condițiilor bune agricole și de mediu; invită, prin urmare, Comisia să utilizeze reforma PAC ca pe o oportunitate de a consolida această tendință, acționând pentru o agricultură pe deplin sustenabilă în UE, în care beneficiile aduse naturii să reprezinte principiul călăuzitor, de exemplu, prin introducerea compensării pentru servicii ecologice sau oferirea de bunuri publice bine definite, inclusiv agricultura sustenabilă în zonele sensibile din punct de vedere ecologic, precum siturile Natura 2000, pentru a se asigura că, în viitor, vor fi finanțate formele de agricultură sustenabile, că, în cazul în care există bune practici, acestea sunt recompensate și încurajate în mod corespunzător și că agricultori nu sunt dezavantajați din punct de vedere financiar sau în alt mod, creând, astfel, condițiile necesare pentru care exploatațiile agricole să poată continua să contribuie la biodiversitate în viitor;

44.  invită Comisia să acorde o mai mare atenție asigurării respectării tuturor regulamentelor și directivelor europene care au ca domeniu de aplicare, în special, menținerea biodiversității;

45.  constată că, în cadrul Politicii agricole a UE, aceasta a stabilit norme privind eco-condiționarea care vizează conservarea biodiversității, dar regretă că, adeseori, acestea nu sunt aplicate sau monitorizate în întreaga UE;

46.  este conștient de faptul că politica de amenajare funciară este un alt element cheie în conservarea naturii și îndeamnă Comisia și statele membre să continue să îmbunătățească integrarea criteriilor privind biodiversitatea în procesele decizionale la nivel local și regional în aspecte referitoare la politica de amenajare funciară și teritorială, inclusiv în politica regională și de coeziune;

47.  subliniază faptul că gestionarea suprafețelor și conservarea biodiversității nu se exclud reciproc și că o gestionare integrată creează habitate pentru biodiversitate;

48.  subliniază importanța stopării și modificării tendinței de declin a diversității speciilor și soiurilor de plante cultivate, care duce la slăbirea bazei genetice de care depinde hrana oamenilor și a animalelor; subliniază necesitatea promovării utilizării soiurilor agricole tradiționale specifice anumitor regiuni;

49.  având în vedere valoarea economică, socială și ecologică a agriculturii și diversitatea genetică a șeptelului, îndeamnă Comisia să definească obiective prioritare specifice pentru a stopa pierderea diversității genetice și pierderea speciilor indigene; solicită, de asemenea, adoptarea unei definiții a speciilor „indigene”/„alogene” și a unor măsuri pentru conservarea acestora;

50.  consideră că PAC ar trebui să recompenseze agricultorii care furnizează servicii suplimentare legate de ecosisteme care ajuta la conservarea biodiversității prin intermediul unei plăți directe suplimentare pe suprafață din fonduri UE; reafirmă solicitarea sa privind o eco-condiționalitate cu „bonificații” care atribuie agricultorilor puncte de „bonificație” pentru acțiunile care favorizează biodiversitatea, efectuate în plus față de obligațiile care decurg din normele privind bunele condiții agricole și de mediu;

51.  constată că s-a realizat un progres considerabil în ceea ce privește legislația în materie de mediu, de exemplu prin introducerea unui sistem integrat de combatere a organismelor dăunătoare și prin adoptarea noii legislații UE în materie de pesticide, care face posibilă o gestiune a pesticidelor care să vizeze organismele dăunătoare, protejând astfel organismele folositoare;

52.  salută reforma politicii comune în domeniul pescuitului, care se află în prezent în curs de pregătire și invită Comisia să integreze criteriile privind biodiversitatea în propunerile sale legislative viitoare; în plus, insistă asupra dezvoltării, ca posibilă alternativă la activitățile de pescuit, a unor modele durabile de acvacultură, în conformitate cu liniile propuse de Comisie în Comunicarea sa privind construirea unui viitor durabil pentru acvacultură (COM(2009)0162) și ținând seama de poziția Parlamentului European exprimată prin rezoluția sa din 17 iulie 2010;

53.  afirmă că principalele instrumente pentru realizarea obiectivelor privind biodiversitatea în mediul marin, sunt Directiva-cadru privind apele de coastă și Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” referitoare la toate apele marine, pe lângă directivele privind habitatele și păsările;

54.  consideră că reducerea capturilor aruncate în mare trebuie să reprezinte un obiectiv major al PCP și solicită Comisiei să identifice cauzele acestor tip de capturi și să elaboreze soluții adaptate fiecărei activități de pescuit, în special prin aplicarea de cote pentru mai multe specii sau pentru biomasă prin selecționarea echipamentelor, cum ar fi generalizarea ochiurilor pătrate și gestionarea teritorială a stocurilor;

55.  consideră că organizațiile regionale de gestionare a resurselor piscicole sunt responsabile de gestionarea resurselor piscicole și garantează pescuitul responsabil în largul mării; consideră, prin urmare, că este esențial să se consolideze competențele acestora, în special în ceea ce privește controalele și sancțiunile disuasive, și că sarcina de a gestiona stocurile unor anumite specii marine importante din punct de vedere comercial și de a solicita utilizarea certificatelor de captură revine în primul rând acestor organizații;

56.  subliniază că sunt necesare acțiuni suplimentare în domeniul gestionării integrate a zonelor de coastă (GIZC) și al amenajării teritoriale maritime, deoarece acestea ar putea reprezenta elemente importante ale unei abordări ecosistemice participative, asigurând conservarea și gestionarea durabilă a resurselor marine și costiere, respectându-se procesele naturale și capacitatea ecosistemului;

57.  subliniază, având în vedere scăderea semnificativă a biodiversității acvatice și degradarea ecosistemelor de apă dulce, importanța de a asigura punerea în aplicare deplină a directivei-cadru privind apa și subliniază nevoia de a aborda declinul biodiversității în cadrul gestionării bazinelor hidrografice;

58.  îndeamnă statele membre să își elaboreze politicile privind silvicultura într-un mod care să țină pe deplin cont de rolul pădurilor ca rezervă de biodiversitate, de reținere și formare a solului, de asigurare a captării carbonului și a caracteristicilor de purificare a aerului, precum și ca loc de recreare pentru cetățeni;

59.  salută comunicarea Comisiei privind abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității (COM(2008)0645), care solicită stoparea reducerii globale suprafețelor împădurite până cel mai târziu în 2030;

60.  subliniază faptul că creșterea cererii de agro-combustibili, precum și intensificarea, în consecință, a presiunii pentru producerea lor, amenință biodiversitatea, în special în țările în curs de dezvoltare, ca urmare a degradării și a transformării habitatelor și a ecosistemelor, cum ar fi, printre altele, zonele umede și pădurile;

61.  subliniază necesitatea de a crește bugetul pentru cercetare consacrat mediului și biodiversității, în cadrul celui de al optulea program-cadru, în mod proporțional cu nevoile și provocările imense legate de abordarea pierderii biodiversității și a schimbărilor climatice;

62.  constată că, la punctul 8 din concluziile Consiliului din 21 octombrie 2009, Comisia este invitată să realizeze în mod urgent o revizuire pe sectoare a subvențiilor care au un impact negativ asupra mediului; invită Comisia să ia imediat măsuri în conformitate cu aceste concluzii pentru a evita subvențiile pentru politicile care au un impact negativ asupra biodiversității europene;

63.  invită Comisia și statele membre să utilizeze faza pregătitoare a dezvoltării celui de-al 7-lea program de acțiune pentru mediu pentru a propune și a promova dezbateri, precum și acțiuni specifice privind biodiversitatea în UE;

Biodiversitatea și schimbările climatice

64.  subliniază importanța vitală a biodiversității și a ecosistemelor rezistente pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la aceste schimbări, având în vedere faptul că, în prezent, ecosistemele terestre și marine absorb aproximativ jumătate din emisiile antropice de CO2;

65.  salută intensificarea sprijinului pentru măsurile de reducere a impactului schimbărilor climatice, de pe urma cărora poate beneficia și biodiversitatea, dar care nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra finanțării biodiversității ca atare;

66.  invită Comisia să garanteze că acțiunile întreprinse în contextul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea nu au efecte negative asupra biodiversității terestre și marine;

67.  subliniază faptul că solul joacă un rol esențial în ceea ce privește realizarea obiectivelor UE în materie de biodiversitate; recunoaște că degradarea solului are cauze și efecte în principal locale și regionale și că ar trebui respectat, prin urmare, principiul subsidiarității; invită statele membre să își îndeplinească obligațiile cu privire la garantarea calității solului și să mențină solul în condiții bune și îndeamnă statele membre care nu au o legislație privind protecția solului să-și asume responsabilitățile;

Valoarea economică a biodiversității

68.  subliniază rolul esențial pe care îl joacă pescuitul din punct de vedere economic și social în dezvoltarea zonelor de coastă și din punct de vedere ecologic pentru ecosistemele marine; consideră că PCP nu trebuie să împiedice, ci să faciliteze respectarea de către statele membre a legislației privind biodiversitatea, în special în ceea ce privește stabilirea unor măsuri adecvate de protecție în siturile marine ale rețelei Natura 2000;

69.  recunoaște potențialul considerabil de creare de locuri de muncă aferent dezvoltării unei economii durabile și a unei infrastructuri ecologice, care, prin natura lor, ar implica crearea de locuri de muncă pe plan local (care nu pot fi relocate în țări terțe), contribuind astfel în mod semnificativ la atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020;

70.  în plus, crede ferm că utilizarea eficientă a resurselor, dezvoltarea economică durabilă și conservarea naturii pot și ar trebui să coexiste; atrage atenția, în special, asupra dezvoltării eco-turismului și a agro-turismului, prin intermediul cărora activitățile recreative și de conservare se consolidează reciproc;

71.  subliniază importanța conservării biodiversității în punerea în aplicare a strategiei Europa 2020, nu numai datorită potențialului de creare de locuri de muncă, ci și datorită contribuției aduse la utilizarea eficientă și durabilă a resurselor; recunoaște că creșterea nivelului de producție a materialelor, a comerțului și a consumului reprezintă un factor important în pierderea biodiversității și, prin urmare, invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru promovarea și dezvoltarea utilizării eficiente a resurselor și a politicilor în domeniul consumului și producției durabile (CPD);

Finanțarea

72.  ia act de estimările Comisiei din 2004 potrivit cărora costul anual de gestionare a rețelei Natura 2000 se ridică la 6,1 miliarde EUR; subliniază totuși faptul că potrivit raportului TEEB, rentabilitatea investițiilor de conservare a biodiversității este de până la de o sută de ori mai mare;

73.  deplânge totuși faptul că nu au fost puse la dispoziție de către Comisie resurse suplimentare de finanțare pentru punerea în aplicare a directivelor NATURA 2000, precum și lipsa unei defalcări clare a sumelor cheltuite anual pentru conservarea biodiversității în cadrul UE și insistă ca statele membre și Comisia să coopereze pentru a oferi o imagine mai clară în acest sens;

74.  consideră că Comunitatea ar trebui să-și asume o mai mare responsabilitate în privința protejării valorilor naturale în cadrul rețelei Natura 2000, în special în contextul finanțării;

75.  salută creșterea cheltuielilor pentru LIFE+ (+ 8 % în proiectul de buget pentru 2011), dar subliniază faptul că acest instrument reprezintă în continuare doar o parte foarte mică a bugetului UE (0,2 %); constată, în plus, că măsurile de conservare finanțate de UE nu sunt întotdeauna continuate după încetarea finanțării comunitare; invită Comisia să ia în considerare pe deplin diferiții factori relevanți pentru durabilitatea proiectelor și să introducă monitorizarea sistematică a proiectelor după plata finală;

76.  recunoaște că finanțarea suplimentară pentru conservarea biodiversității este disponibilă prin intermediul altor instrumente, precum fondurile structurale și Fondul de Dezvoltare Rurală, dar deplânge faptul că majoritatea statelor membre utilizează în mod limitat aceste facilități; reamintește că cea mai mare contribuție pentru finanțarea biodiversității este disponibilă în prezent prin FEADR;

77.  fără a aduce atingere discuțiilor și deciziilor viitoare cu privire la noul cadru financiar multianual (începând cu 2014), precum și evaluării intermediare a cadrului bugetar în curs (2007-2013), se așteaptă ca constrângerile bugetare să facă mai necesare decât oricând obținerea unei valori adăugate ridicate și creșterea eficacității cheltuielilor europene, inclusiv a cheltuielilor privind biodiversitatea;

78.  prin urmare, subliniază necesitatea de a obține informații mai clare referitoare la eficacitatea cheltuielilor privind biodiversitatea și solicită Comisiei să ofere exemple de bune practici în ceea ce privește eficacitatea și valoarea adăugată;

79.  salută recomandarea făcută de UICN (Uniunea internațională pentru conservarea naturii) privind alocarea a 0,3 din PIB pentru cheltuieli în domeniul măsurilor de conservare a biodiversității la nivel național;

80.  constată cu îngrijorare că numărul proiectelor finanțate în cadrul programului LIFE + în fiecare an este sub alocarea orientativă în mai multe state membre; invită Comisia să analizeze cauzele acestei implementări insuficiente și, dacă este necesar, să propună modificări ale normelor care reglementează programul, în special în ceea ce privește nivelurile de cofinanțare;

81.  își exprimă convingerea că doar cheltuielile publice nu vor fi suficiente pentru a atinge obiectivul cheie al UE și subliniază importanța creșterii responsabilității întreprinderilor de a ține, de asemenea, seama de biodiversitate; invită Comisia să examineze mijloacele de punere în aplicare a unor politici care să încurajeze investițiile pozitive din punctul de vedere al conservării biodiversității și să descurajeze investițiile care afectează biodiversitatea, atât în sectorul public, cât și în cel privat; salută, în acest sens, lansarea de către Comisie a Platformei pentru mediul de afaceri și biodiversitate în vederea implicării sectorului privat în agenda privind biodiversitatea;

82.  recomandă introducerea unei mai mari flexibilități în normele privind eligibilitatea pentru finanțarea proiectelor legate de biodiversitate pentru a-i încuraja pe toți actorii relevanți să le solicite;

83.  în plus, subliniază necesitatea includerii costurilor externe, a riscurilor și a efectelor, precum conservarea peisajului de cultură, daunele cauzate biodiversității sau costurile generate în urma activităților de susținere a biodiversității, în costul final al produselor introduse pe piață; semnalează faptul că, pe termen lung, aceasta este în interesul întreprinderilor dacă acestea doresc să-și păstreze accesul la resursele naturale; îndeamnă Comisia Europeană să publice comunicarea anunțată cu privire la finanțarea pe viitor a programului Natura 2000 cât mai curând posibil și, în orice caz, în cursul anului 2010, astfel încât acest aspect să fie examinat în paralel cu noua strategie privind biodiversitatea pentru perioada de dinainte de 2020;

Baza de date și de cunoștințe

84.  subliniază importanța unei contabilități de mediu integrate pentru a analiza legătura dintre mediu și economie la nivel european, național și regional în vederea evaluării efectelor modelelor de producție și consum asupra resurselor naturale și invită statele membre să pună, în mod constant, la dispoziția Eurostat și a Agenției Europene pentru Mediu datele necesare;

85.  subliniază faptul că cercetarea și dezvoltarea prezintă o importanță esențială pentru eliminarea lacunelor de cunoaștere existente și pentru a asigura monitorizarea periodică a tendințelor privind biodiversitatea, precum și pentru dezvoltarea unor instrumente de politică în scopul stopării pierderii biodiversității;

86.  salută raportul de sinteză al Comisiei pentru 2001-2006 de evaluare a stadiului de conservare a habitatelor și a speciilor protejate în UE și progresele realizate de statele membre în punerea în aplicare a legislației Natura 2000, dar regretă numărul mare de mențiuni „necunoscut”; invită statele membre să-și amelioreze raportările, iar Comisia și AEM să asigure o mai bună fiabilitate și comparabilitate a datelor în viitoarele lor rapoarte;

87.  subliniază necesitatea dezvoltării unui punct de referință clar, în baza căruia Comisia urmează să evalueze progresul înregistrat în atingerea obiectivelor/obiectivelor subordonate; salută, în acest sens, activitatea Agenției Europene de Mediu cu privire la Sistemul de informații privind biodiversitatea (BISE) și datele de referință privind biodiversitatea, care vor oferi instrumente utile pentru ameliorarea și adaptarea elaborării politicilor în materie de biodiversitate, în special pentru planul strategic elaborat de Comisie; subliniază faptul că, mai degrabă, ar trebui folosite datele existente, decât să se insiste asupra colectării de noi date;

88.  vând în vedere actuala lipsă de cunoștințe în rândul publicului larg în legătură cu importanța biodiversității, salută campania de informare a Comisiei și invită statele membre să își intensifice substanțial eforturile de sensibilizare și schimburile de bune practici;

Aspecte internaționale

89.  își exprimă îngrijorarea cu privire la eșecul în realizarea sau măcar apropierea de obiectivul global de reducere a ritmului de pierdere a biodiversității până în anul 2010, astfel cum a fost acesta stabilit în cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă din 2002 și cu privire la implicațiile pierderii permanente a biodiversității și ale degradării ecosistemelor pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) și pentru atingerea obiectivului pentru 2015 de a reduce sărăcia și foametea și de a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea omului și invită Comisia și statele membre să sprijine integrarea biodiversității în procesele globale, cum ar fi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

90.  salută Conferința părților la Convenția privind diversitatea biologică de la Nagoya din octombrie 2010 și îndeamnă UE să trimită o delegație numeroasă, bine pregătită și coordonată la această conferință; subliniază necesitatea ca UE să definească la vârf o poziție solidă și coerentă; totuși își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că numai miniștrii mediului vor participa la conferință, având în vedere că pentru asigurarea succesului agendei mondiale a biodiversității este necesară o abordare intersectorială;

91.  îndeamnă Comisia să sprijine crearea unei platforme interguvernamentale pentru politicile în domeniul biodiversității și al științei serviciilor ecosistemice, sub auspiciile Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, și să contribuie la crearea acestei platforme;

92.  sprijină ideea, discutată la întâlnirea din iulie 2008 organizată sub egida președinției franceze, de a dezvolta rețele similare rețelei „Natura 2000” în țările și teritoriile UE de peste mări și în regiunile ultraperiferice, care adăpostesc unele dintre cele mai importante și variate puncte de biodiversitate de pe planetă și subliniază necesitatea de a sprijini acest proiect prin intermediul instrumentelor prevăzute în politicile UE, cum ar fi politica de dezvoltare;

93.  subliniază faptul că despăduririle au ca efect producerea de emisii de CO2 mai mari decât cele ale întregului sector al transporturilor și faptul că protejarea pădurilor este unul dintre elementele principale pentru conservarea biodiversității și a serviciilor ecosistemice la nivel mondial;

94.  încurajează Comisia și statele membre să integreze sustenabilitatea ecologică în centrul relațiilor lor cu țările terțe alături de respectarea drepturilor și garanțiilor sociale privind protejarea și participarea comunităților locale și a populațiilor indigene la procesele de luare a deciziilor, în special în legătură cu utilizarea solului și protejarea pădurilor și să continue „Diplomația cauzei mediului”; invită statele membre și Comisia Europeană să se asigure că „planul de acțiune al UE în sprijinul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în douăsprezece puncte” recunoaște imperativul integrării durabilității mediului prin cooperarea pentru dezvoltare și acțiunile sale externe și prevede o intervenție financiară care vizează susținerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice;

95.  subliniază faptul că sunt necesare sisteme financiare inovatoare pentru a promova recunoașterea valorii (economice) a biodiversității; încurajează statele membre și Comisia să participe la dezbaterile la nivel mondial referitoare la necesitatea unor sisteme inovatoare de plăți pentru serviciile ecosistemice și eventuale modalități de realizare a acestora;

96.  insistă asupra introducerii, în cadrul acordurilor comerciale internaționale, a aspectului legat de durabilitatea produselor comercializate, ca element esențial; subliniază în această privință necesitatea includerii „preocupărilor necomerciale”, inclusiv a metodelor de producție și a respectului pentru biodiversitate, în toate acordurile OMC viitoare;

97.  regretă profund rezultatul dezamăgitor al conferinței CITES, în cadrul căreia nu au fost realizate principalele aspecte ale mandatului UE, precum protecția speciilor marine care prezintă un interes comercial ridicat;

98.  îndeamnă ferm Comisia și statele membre să îmbunătățească ritmul și eficiența procedurii interne de luare a deciziilor și să aloce mai multe resurse și mai mult timp eforturilor diplomatice față de țările terțe, precum și să consolideze capacitățile și sinergiile între Convenții; având în vedere că multe zone protejate care fac parte din rețeaua Natura 2000 sunt, în mod direct sau indirect, afectate de poluare și că, de asemenea, unele daune aduse mediului își pot avea sursa în afara Europei, trebuie subliniată necesitatea ca normele europene privind mediul să fie incluse în acordurile de cooperare cu țările vecine;

o
o   o

99.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 368). (2) JO C 262, 18.9.2001, p. 132. (3) JO L 206, 22.7.1992, p.7. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE. (4) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 117.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei: „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om” (2009/2151(INI))

P7_TA(2010)0326 A7-0227/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 23 februarie 2009 intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”(1) și sinteza analizei de impact(2), și documentul de lucru al Comisiei din 14 decembrie 2007 asupra consolidării sistemelor europene de alertă rapidă(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 septembrie 2009 referitoare la incendiile forestiere din vara anului 2009(4), din 4 septembrie 2007 privind catastrofele naturale(5), din 7 septembrie 2006 privind incendiile forestiere și inundațiile(6), din 5 septembrie 2002 privind inundațiile din Europa(7), din 14 aprilie 2005 privind seceta din Portugalia(8), din 12 mai 2005 privind seceta din Spania(9), din 8 septembrie 2005 privind catastrofele naturale (incendii și inundații) din Europa(10), rezoluțiile sale din 18 mai 2006 privind catastrofele naturale (incendii forestiere, secete și inundații) - aspecte legate de agricultură(11), de dezvoltarea regională(12) și de mediu(13), rezoluția sa din 11 martie 2010 privind catastrofa naturală majoră din regiunea autonomă Madeira și efectele furtunii „Xynthia” în Europa(14), și poziția sa din 18 mai 2006 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(15),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2008 privind consolidarea capacității de reacție a Uniunii în caz de catastrofe(16), precum și punctele 12-15 din concluziile Președinției din cadrul Consiliului European de la Bruxelles din 15 și 16 iunie 2006 privind capacitatea de răspuns a Uniunii în caz de urgențe, crize și catastrofe(17),

–  având în vedere Decizia 2007/162/CE, Euratom a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă(18),

–  având în vedere Directiva 96/82/CE din 9 decembrie 1996 a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (directiva Seveso II)(19),

–  având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (directiva privind inundațiile)(20),

–  având în vedere Directiva 85/337/CEE din 27 iunie 1985 a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului(21) (directiva EIA),

–  având în vedere cadrul de acțiune 2005-2015: Dezvoltarea capacității de rezistență a țărilor și a comunităților în fața catastrofelor, adoptat la 22 ianuarie 2005 la Kobe, Hyogo(22),

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică adoptată la 5 iunie 1992, la Rio de Janeiro,

–  având în vedere articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0227/2010),

A.  întrucât prevenirea va trebui să reprezinte o etapă din ce în ce mai importantă în ciclul de gestionare a dezastrelor, aceasta dobândind o importanță socială în creștere;

B.  întrucât dezastrele naturale compromit ecosistemele și biodiversitatea, afectează dezvoltarea durabilă și pun în pericol coeziunea socială;

C.  întrucât factori precum, mai ales, utilizarea intensivă a terenurilor, dezvoltarea industrială și urbană dezordonată, exodul rural, deșertificarea și intensificarea apariției fenomenelor climatice extreme sporesc vulnerabilitatea la dezastre naturale sau provocate de om a statelor membre și, în mod special, a regiunilor de convergență;

D.  întrucât schimbările climatice provoacă tot mai multe dezastre naturale (inundații, secetă extremă și incendii), soldate cu pierderi de vieți omenești și daune grave ecologice, economice și sociale;

E.  întrucât dezastrele au, de obicei, cauze multiple care nu pot fi întotdeauna imputate exclusiv fenomenelor naturale extreme, fiind adesea favorizate de o relație necorespunzătoare între om și mediul înconjurător;

F.  întrucât dezastrele pot fi provocate de accidente tehnologice și industriale care pot fi însoțite de degajarea unor agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari (CBRN) periculoși, cu efecte grave asupra sănătății, a culturilor, a infrastructurii sau a animalelor;

G.  întrucât adesea daunele cauzate de dezastrele naturale și de cele provocate de om ar fi putut fi prevenite în mare măsură; întrucât politicile UE trebuie, de asemenea, să asigure stimulente coerente pentru autoritățile naționale, regionale și locale, pentru a dezvolta, finanța și pune în aplicare politici mai eficiente de prevenire și de conservare;

H.  întrucât o abordare holistică, proactivă și inteligentă a prevenirii dezastrelor va trebui să integreze diferite niveluri de cooperare între autoritățile locale, regionale și naționale și va trebui, de asemenea, să implice alți actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

I.  întrucât măsurile în vigoare de prevenire a dezastrelor s-au dovedit a prezenta o serie de lipsuri, iar propunerile anterioare ale Parlamentului European nu au fost încă puse integral în aplicare, ceea ce împiedică implementarea unei strategii consolidate a Uniunii în vederea prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

J.  întrucât seceta și incendiile persistente accelerează, de asemenea, procesul de deșertificare, în special în sudul Europei, afectând, mai presus de toate, zonele forestiere mediteraneene și zonele cu păduri extinse care cuprind o singură specie, alogenă, și extrem de vulnerabilă la foc, punând în pericol viața cetățenilor și calitatea vieții populațiilor afectate;

K.  întrucât ocuparea/utilizarea echilibrată a teritoriului, dezvoltarea economică și socială în armonie cu natura, respectul față de energie, resursele naturale și mediu, consolidarea coeziunii în întreaga UE, combaterea fenomenului de depopulare rurală, a deșertificării și a eroziunii solurilor și menținerea unei activități agricole sustenabile din punct de vedere ecologic constituie unele dintre elementele fundamentale pentru prevenirea dezastrelor;

L.  întrucât pădurile joacă un rol esențial în conservarea mediului prin intermediul echilibrelor create între circuitul carbonului și circuitul apei,

1.  constată că dezastrele naturale și cauzate de om poate avea consecințe foarte grave pentru dezvoltarea economică și socială a regiunilor și a statelor membre subliniază că obiectivul principal al prevenirii dezastrelor constă în protejarea vieților omenești, a siguranței și integrității fizice a persoanelor, a drepturilor fundamentale ale omului, a mediului, a infrastructurilor economice și sociale, inclusiv protejarea serviciilor de bază, a locuințelor, a comunicațiilor, a transportului și a patrimoniului cultural;

2.  subliniază că o abordare proactivă este mai eficientă și mai puțin costisitoare decât o abordare bazată doar pe reacția la dezastre; consideră cunoașterea din punct de vedere geografic, economic și social a contextului local drept fundamentală pentru prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om;

3.  salută angajamentul asumat de Comisie pentru a garanta că problemele legate de prevenirea dezastrelor sunt luate în considerare mai coerent în cadrul politicilor și programelor UE și subliniază necesitatea unei abordări holistice a prevenirii dezastrelor; reamintește că trebuie luate în considerare toate tipurile de dezastre naturale și provocate de om și că acestea pot include, printre alte pericole(23), inundațiile, furtunile, seceta, fenomenele de tip tsunami, cutremurele, incendiile forestiere, temperaturile extreme, erupțiile vulcanice, avalanșele, alunecările de teren, accidentele tehnologice și industriale, eroziunea solului, alunecările de teren, contaminarea subsolului și a pânzei freatice, precum și poluarea mărilor, a lacurilor și a fluviilor;

4.  invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre privind prevenirea dezastrelor provocate de om și solicită statelor membre să se asigure că autoritățile regionale urmează cursuri de formare în domeniul gestionării dezastrelor;

5.  consideră că, dată fiind dimensiunea și/sau natura transfrontalieră a dezastrelor, este oportună și necesară consolidarea cooperării, fie că este vorba de cooperarea la nivel regional sau la nivelul UE. Această cooperare trebuie să se bazeze pe acțiuni complementare, diseminarea celor mai bune practici și pe principiul solidarității dintre statele membre;

6.  ia notă de propunerea vizând crearea unei rețele alcătuite din reprezentanți ai diferitelor servicii naționale competente din toate statele membre; subliniază că această rețea va trebui să funcționeze în contextul cooperării dintre autoritățile naționale, regionale și locale, asumându-și răspunderea privind ciclul de gestionare a dezastrelor, amenajarea teritoriului, precum și cartografierea și gestionarea riscurilor; subliniază rolul acestei rețele în ceea ce privește schimbul de experiență și de măsuri de prevenire și stabilirea unei metodologii comune și a unor cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor la nivelul UE; solicită includerea în această rețea a reprezentanților din agricultură, precum și analizarea posibilității audierii UNEP, a organizațiilor sociale și neguvernamentale active în acest sector și a altor actori care au legături cu teritoriul și, prin urmare, îl cunosc;

7.  consideră esențială cooperarea cu privire la diseminarea informațiilor și experienței, a aplicațiilor tehnice și științifice, precum și cu privire la coordonarea strategiilor de dezvoltare a capacităților de intervenție;

8.  invită regiunile să consolideze rețelele de coordonare teritorială și transfrontalieră deja existente pentru a dezvolta cooperarea, punând accent în mod special pe prevenirea dezastrelor; consideră că structurile de cooperare transfrontalieră, precum macroregiunile, care cooperează axându-se pe funcționalitate, pot deveni platforme eficiente pentru cooperarea în domeniul prevenirii dezastrelor; sprijină utilizarea valoroasei experiențe dobândite în acest domeniu prin proiectele implementate în trecut în temeiul inițiativei comunitare INTERREG;

9.  consideră că se pot realiza progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor prin coordonarea acțiunilor și a strategiilor între statele membre, diferitele sectoare și diferiții actori implicați în ciclul de gestionare a dezastrelor pot conduce la progrese reale în domeniul prevenirii dezastrelor; subliniază rolul pe care îl poate juca voluntariatul în aceste strategii și invită statele membre să încurajeze cooperarea în acest scop la nivel național, regional și local; propune să se analizeze posibilitatea organizării, în cadrul Anului european al voluntariatului 2011, a unei cooperări în sfera voluntariatului la nivelul statelor membre în vederea prevenirii și gestionării dezastrelor;

10.  solicită stabilirea unei cooperări între statele membre, statele învecinate ale UE și țările în curs de dezvoltare în cadrul unor proiecte transfrontaliere în vederea efectuării unui schimb de bune practici și a răspândirii cunoștințelor practice cu ajutorul unor programe din cadrul Politicii europene de vecinătate și a unor programe de dezvoltare;

11.  subliniază că principiul nediscriminării trebuie inclus în acordarea de ajutor; menționează că asistența ar trebui acordată în funcție de necesități, fără a se face discriminări pe criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, locul nașterii sau orice alte condiții ale beneficiarilor;

12.  subliniază că problemele de mediu cauzate și exacerbate de schimbările climatice sunt în prezent cauza creșterii migrației forțate și, prin urmare, dorește să accentueze legătura din ce în ce mai strânsă dintre solicitanții de azil și regiunile care se confruntă cu degradarea mediului; solicită asigurarea unei protecții și unor condiții de reinstalare mai bune „refugiaților din cauza schimbărilor climatice”;

13.  subliniază că regiunile și comunitățile locale sunt cel mai grav afectate în caz de dezastre naturale, că nici resursele lor materiale și umane, nici cunoștințele și resursele lor financiare nu sunt, în general, suficiente pentru a face față acestor dezastre numai printr-o abordare exclusiv națională și/sau regională și că aceste dezastre necesită un răspuns la nivel european, eficient și bazat pe solidaritate;

14.  subliniază importanța reducerii inegalităților existente între regiuni și între state membre în ceea ce privește capacitatea de a proteja populația și proprietatea, inclusiv patrimoniul cultural, prin sprijinirea eforturilor acestora pentru îmbunătățirea prevenirii în regiunile și statele membre expuse cu precădere riscului de dezastre; solicită să se acorde o atenție deosebită regiunilor europene izolate și puțin populate, regiunilor montane și frontaliere, precum și zonelor celor mai dezavantajate din punct de vedere economic;

15.  insistă asupra recunoașterii și tratării în mod adecvat a caracteristicilor și a constrângerilor naturale ale regiunilor slab populate și ale regiunilor izolate, montane, cu o densitate demografică scăzută și în curs de depopulare, precum și ale regiunilor periferice și ultraperiferice, ale insulelor, ale regiunilor defavorizate din punct de vedere natural și a regiunilor expuse unor riscuri multiple; atrage atenția asupra dificultăților suplimentare cu care se confruntă aceste regiuni în combaterea dezastrelor; solicită acordarea unei atenții deosebite acestor regiuni prin intermediul diferitelor instrumente financiare disponibile și solicită relaxarea condițiilor pentru mobilizarea Fondului de solidaritate în beneficiul acestor zone;

16.  subliniază necesitatea revizuirii regulamentului privind Fondul de solidaritate în vederea adaptării criteriilor de eligibilitate la caracteristicile fiecărei regiuni și ale fiecărui dezastru, inclusiv ale dezastrelor cu evoluție lentă, precum seceta, acordându-se o atenție deosebită sectoarelor productive și celor mai vulnerabile regiuni, precum și populațiilor afectate, și permițând o mobilizare mai flexibilă și mai rapidă; consideră că operațiunile eligibile enumerate la articolul 4 din FSUE (Fondul de solidaritate al Uniunii Europene) sunt prea restrictive; consideră că atunci când se stabilesc valorile-limită pentru eligibilitate, luarea în considerare a dimensiunii regionale este esențială, pentru că altminteri regiunile care se confruntă cu dezastre majore pot fi excluse pe motiv că valoarea-limită stabilită pentru întregul stat membru nu a fost atinsă;

17.  subliniază necesitatea creării unui cadru financiar corespunzător pentru prevenirea dezastrelor, cu resurse financiare corespunzătoare prevenirii și combaterii dezastrelor, care să consolideze și să coreleze instrumentele existente precum politica de coeziune, politica de dezvoltare rurală, politica regională, Fondul de solidaritate, cel de-al șaptelea program-cadru și programul Life+; solicită ca, în acest context, prevenirea să fie luată în calcul în perspectivele financiare pentru perioada 2014-2020; invită Comisia Europeană să analizeze posibilitatea propunerii unei reuniri mai sistematice a resurselor disponibile în vederea sporirii eficacității mecanismelor de prevenire din UE;

18.  îndeamnă Comisia să se asigure că actualele presiuni bugetare apărute în urma crizei nu duc la o reducere a resurselor alocate politicilor existente de prevenire a dezastrelor, să evalueze cu atenție, în cadrul revizuirii bugetare aflate în desfășurare, eventualele lacune din domeniul prevenirii și să verifice dacă instrumentele disponibile acoperă fiecare tip de dezastru;

19.  reamintește că politica de coeziune reprezintă un instrument esențial în prevenirea riscului de dezastre naturale; consideră că diferitele fonduri și instrumente trebuie să poată fi puse în aplicare într-un mod flexibil și coordonat pentru a îmbunătăți funcționarea și eficiența acestei politici; subliniază că prevenirea riscurilor trebuie, de asemenea, să fie coordonată cu alte politici în domeniul prevenirii, astfel încât să se evite fragmentarea măsurilor și să se sporească eficiența și valoarea adăugată a acestora;

20.  reafirmă necesitatea de a controla folosirea adecvată a fondurilor UE și rambursarea oricărui abuz de fonduri;

21.  subliniază că responsabilitatea pentru prevenirea dezastrelor revine, în primul rând, statelor membre, și că principiul subsidiarității în acest domeniu trebuie luat în considerare în continuare;

22.  invită statele membre responsabile pentru gestionarea terenurilor să introducă criterii și legislație pentru a preveni dezastrele în zonele cu risc de inundații și alunecări de teren și alte riscuri geologice, ținând seama de problemele cauzate de defrișările fără discernământ și, în plus, pentru a preveni construirea în aceste zone;

23.  invită statele membre să ia analizeze posibilitatea îmbunătățirii integrării prevenirii dezastrelor în programarea operațională la nivel național a fondurilor UE, precum și în programele operaționale naționale, regionale și locale; consideră că toți actorii publici implicați în protecția mediului ar trebui să fie antrenați în acest proces și să participe la acesta în mod eficient; invită insistent Comisia să susțină necesitatea reformării programelor operaționale relevate de statele membre în acest domeniu; în vederea schimbului de experiență, solicită Comisiei să invite statele membre să furnizeze detalii cu privire la programele operaționale pe care le desfășoară pentru gestionarea dezastrelor naturale și provocate de om;

24.  consideră că următoarele măsuri de prevenire, printre altele, ar trebui să facă obiectul unui sprijin deosebit din partea UE către statele membre:

25.  invită Comisia să sprijine statele membre în promovarea campaniilor de informare pentru prevenire, precum și în adoptarea celor mai bune practici, furnizarea de informații relevante actualizate și formarea publicului larg prin intermediul unor canale ușor accesibile tuturor cetățenilor cu privire la riscurile identificate și la procedurile care trebuie adoptate în situația unor dezastre naturale sau provocate de om; solicită insistent ca, în programele de formare pentru populații, să se acorde o atenție deosebită tinerilor, începând cu vârsta de școlarizare, precum și comunităților rurale; subliniază, de asemenea, în contextul informării populației, rolul numărului unic european de urgență „112” și necesitatea unei mai bune informări cu privire la acesta;

26.  reamintește că apa este implicată adesea în dezastrele naturale, nu doar în inundații - de multe ori datorate planificării neadecvate - înghețuri, grindină și contaminarea bazinelor hidrografice, dar și prin lipsa sa, care determină schimbări semnificative, precum deșertificarea unor suprafețe extinse în Europa de Sud și de SE;

27.  subliniază faptul că secetele persistente au favorizat în ultimii ani creșterea numărului de incendii forestiere în Europa, agravând în același timp deșertificarea unui număr mare de regiuni;

28.  având în vedere interconexiunile dintre fenomenele de secetă, incendiile forestiere și deșertificare, invită Comisia să prezinte o propunere de directivă, asemănătoare directivei privind inundațiile, pentru a promova adoptarea unei politici UE referitoare la deficitul de apă, secetă și adaptarea la schimbările climatice;

29.  reiterează apelul său adresat Comisiei de a promova intrarea în funcțiune a observatorului european al secetei, responsabil de studierea, atenuarea și de monitorizarea efectelor secetei și ale deșertificării, în scopul îmbunătățirii procesului de luare a unor decizii solide și strategice și al consolidării coordonării dintre statele membre; consideră că ar trebui luate în considerare interconexiunile dintre secetă, incendii forestiere, deșertificare și adaptarea la schimbările climatice și că în contextul politicii de prevenire și gestionare a riscului de secetă ar trebui stabilite obiective solide, bazate pe solidaritate;

30.  atrage atenția asupra faptului că, întrucât pădurile sunt importante pentru producția lemnului, dar și pentru menținerea biodiversității, prevenirea incendiilor, inundațiilor, avalanșelor și eroziunii, pentru managementul apelor subterane și al spațiului natural, precum și pentru sechestrarea carbonului, incendiile care amenință pădurile ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru toate statele membre; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte și elaboreze, împreună cu statele membre, propuneri legislative și inițiative în domeniul protecției pădurilor și al prevenirii incendiilor; consideră că ar trebui să se susțină proiecte de împădurire/reîmpădurire, favorizându-se speciile autohtone și pădurile mixte, pentru binele biodiversității și pentru o mai mare rezistență la incendii, la furtuni și la paraziți, precum și colectarea durabilă și utilizarea biomasei forestiere reziduale - e sursă de energie regenerabilă; consideră că ar trebui să se procedeze, în cadrul unei cooperări veritabile în acest domeniu, la colectarea periodică a datelor, elaborarea hărților de risc, pregătirea planurilor de gestionare a riscurilor de incendiu, identificarea resurselor necesare și a celor disponibile în cele 27 de state membre, precum și la o coordonare la diferite niveluri;

31.  având în vedere că provocarea incendiilor și creșterea frecvenței acestora sunt rezultatul unor infracțiuni împotriva mediului, invită Comisia să studieze și să propună Consiliului și Parlamentului European modalități de punere în aplicare a unor măsuri coercitive, care să descurajeze neglijența și acțiunea deliberată în ceea ce privește provocarea incendiilor;

32.  subliniază importanța luării în considerare a prevenirii dintr-o perspectivă transversală, încorporând-o în politicile sectoriale relevante, cu scopul de a promova ocuparea echilibrată a terenurilor și dezvoltarea economică și socială coerentă, în armonie cu natura;

33.  recunoaște că anumite politici sectoriale au făcut ca anumite regiuni să fie mai expuse riscurilor, prin încurajarea părăsirii zonelor rurale și concentrarea excesivă a populației în zonele urbane;

34.  consideră că producția agricolă și forestieră este vulnerabilă în fața fenomenelor climatice precum seceta, înghețul, gheața, grindina, incendiile forestiere, furtunile, inundațiile, ploile torențiale și furtunile, a riscurilor sanitare precum infestarea parazitară, bolile animalelor, epizootiile și epidemiile, a distrugerilor datorate animalelor sălbatice, precum și a activităților umane precum schimbările climatice, poluarea, ploile acide și contaminările genetice neintenționate și deliberate, a alunecărilor de teren datorate problemelor legate de planificarea urbană și teritorială, a pericolelor legate de transport, a deșertificării zonelor montane și a incendiilor forestiere provocate de lipsa întreținerii domeniului silvic sau de activități infracționale și a contaminării râurilor din cauza deversării de deșeuri chimice de către fabrici, a scurgerilor de substanțe nutritive și a neglijenței vizitatorilor în pădure;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze aplicarea bunelor practici agricole, care a permis în unele state membre reducerea la jumătate a aporturilor de îngrășăminte pe bază de azot fără reducerea randamentului culturilor;

36.  pledează, ca element esențial în prevenirea eficientă a dezastrelor naturale, în favoarea unei politici agricole echilibrate din punct de vedere ecologic și social, care să ia în considerare necesitatea de a sprijini și stimula producția agricolă durabilă și dezvoltarea rurală în diferite țări și regiuni; pledează pentru consolidarea în mod eficient a stimulentelor pentru crearea de locuri de muncă agroecologice și agrorurale, încurajând populația să se stabilească în zonele rurale, ca un factor-cheie în conservarea ecosistemelor, luptând împotriva tendinței actuale de depopulare și sărăcire a acestor zone și reducând presiunea asupra zonelor urbane; subliniază, de asemenea, rolul jucat de agricultori în calitate de gardieni ai zonelor rurale în Uniunea Europeană și regretă insuficiența, în comunicarea Comisiei, a elementelor-cheie în ceea ce privește sectorul agricol;

37.  pledează pentru crearea unui sistem public european de asigurări agricole; invită Comisia să prezinte o propunere privind un sistem european public de asigurări, care să abordeze mai bine riscurile și instabilitatea veniturilor agricultorilor datorate dezastrelor naturale sau antropogene; subliniază că este trebuie să se țintească mai departe decât modelul actual, pentru a evita proliferarea sistemelor diferite de asigurări din UE, care creează un dezechilibru enorm între veniturile agricultorilor; consideră că este imperios necesar să se asigure acces agricultorilor din toate statele membre la un sistem minim de despăgubire pentru dezastrele naturale sau cele provocate de om;

38.  solicită Comisiei și statelor membre să includă, în calculul primelor agroambientale costurile suplimentare suportate de agricultori în legătură cu luarea de măsuri de prevenire a incendiilor (precum curățarea liniilor somiere, strângerea plantelor arboricole moarte, prelucrarea terenului în jurul perimetrului parcelelor agricole etc.), precum și măsuri de asanare a apelor (curățarea șanțurilor de scurgere și a canalelor);

39.  subliniază importanța studierii măsurilor de adaptare, rurale și urbane, față de intensificarea apariției și magnitudinea fenomenelor climatice extreme în diferite zone geografice; consideră că efectele previzibile nefaste ale schimbărilor climatice vor reprezenta o constrângere în plus pentru activitatea agricolă și pentru siguranța și suveranitatea alimentară și subliniază necesitatea de a se răspunde la această provocare și la altele în contextul adaptării la schimbările climatice și al reducerii efectelor negative ale acestora;

40.  subliniază importanța cercetării și dezvoltării (R&D) publice în prevenirea și gestionarea dezastrelor și pledează pentru o coordonare și o cooperare sporită între instituțiile de cercetare și dezvoltare din diferite state membre, mai ales din statele membre care se confruntă cu riscuri de acest tip; promovează o consolidare a sistemelor de alertă rapidă în statele membre și crearea de legături, precum și consolidarea legăturilor existente între diferitele sisteme de alertă rapidă; recomandă Comisiei să țină cont de aceste necesități și de finanțarea lor corespunzătoare;

41.  subliniază necesitatea pregătirii sistemelor de sănătate din statele membre din punct de vedere al structurii resurselor umane, bunelor practici, cunoașterii riscurilor, astfel încât să fie capabile să facă față situațiilor de dezastre;

42.  subliniază că este important să existe o bază cuprinzătoare de date și informații privind riscurile și costurile dezastrelor, care să fie comunicată la nivelul UE, în vederea efectuării unor studii comparative și a determinării eventualului impact transfrontalier al dezastrelor, ceea ce ar permite statelor membre să pună în comun informațiile legate de capacitățile civile naționale și resursele medicale, și că ar trebui mai degrabă să fie folosite și dezvoltate structurile deja existente, cum ar fi Centrul de monitorizare și informare (CMI), decât să fie create unele noi;

43.  regretă faptul că Comisia nu a realizat încă un studiu privind practicile de cartografiere a pericolelor și a riscurilor în statele membre, astfel cum se prevede în Comunicarea sa din 23 februarie 2009 privind „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”; îndeamnă Comisia să materializeze acest angajament în mod eficient în prima jumătate a anului 2010;

44.  consideră că trebuie stabilite la nivelul UE o metodologie comună și cerințe minime pentru cartografierea pericolelor și riscurilor;

45.  subliniază importanța elaborării de standarde pentru analiza și exprimarea impactului socioeconomic al dezastrelor asupra comunităților;

46.  recomandă includerea mai completă a chestiunilor referitoare la prevenirea dezastrelor în revizuirea directivei EIA, mai ales în ceea ce privește evaluarea, comunicarea și difuzarea riscurilor;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) COM(2009)0082. (2) SEC(2009)0202. (3) SEC(2007)1721. (4) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 1. (5) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 55. (6) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 240. (7) JO C 272 E, 13.11.2003, p. 471. (8) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 599. (9) JO C 92 E, 20.4.2006, p. 414. (10) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 322. (11) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 363. (12) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 369. (13) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 375. (14) Texte adoptate, P7_TA(2010)0065. (15) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331. (16) 10128/08. (17) 10633/1/06. (18) JO L 71, 10.3.2007, p. 9. (19) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (20) JO L 288, 6.11.2007, p. 27. (21) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (22) A/CONF.206/6. (23) Aceasta nu este o listă exhaustivă a dezastrelor naturale și a celor provocate de om; prin urmare, în această listă pot fi incluse și alte tipuri de dezastre naturale și dezastre provocate de om care nu sunt cuprinse în prezentul raport.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 septembrie 2010 referitoare la reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare: calea de urmat (2009/2171(INI))

P7_TA(2010)0327 A7-0192/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite de la 8 septembrie 2000, care prezintă Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eliminarea sărăciei,

–  având în vedere angajamentele privind volumul ajutoarelor, ajutoarele pentru Africa Subsahariană și calitatea acestora, luate de G8 în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Gleneagles din 2005,

–  având în vedere Declarația de la Paris, de la 2 martie 2005, privind eficacitatea ajutorului și concluziile Forumului la nivel înalt de la Accra, din 2-4 septembrie 2008, privind acțiunile ulterioare acestei declarații,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid” (COM(2006)0087),

–  având în vedere Raportul ONU „Regândirea sărăciei - Raport privind situația socială la nivel mondial 2010”,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Secretarului General al Națiunilor Unite privind punerea în aplicare a Declarației Mileniului,

–  având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”(1), semnată la 20 decembrie 2005,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(2) [„Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare” (ICD)],

–  având în vedere Declarația de la Abuja a șefilor de stat și de guvern africani privind HIV/SIDA, tuberculoza și alte boli infecțioase similare, de la 27 aprilie 2001,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 iunie 2007, intitulate „Promovarea ocupării forței de muncă în cadrul cooperării în scopul dezvoltării la nivelul UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Educație și formare profesională în contextul reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare” (COM(2002)0116),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 3 decembrie 2009 referitoare la guvernanța globală și reforma instituțiilor internaționale,

–  având în vedere Agenda Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca decentă și Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, adoptate prin consens mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

–  având în vedere Raportul OIM intitulat „Raportul privind munca în lume 2009: Criza globală a locurilor de muncă și perspectiva ulterioară”, publicat în decembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la contractele ODM(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2006 referitoare la eficacitatea ajutorului și corupția în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2009 referitoare la o abordare în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană(7),

–  având în vedere reformele actuale ale politicii agricole comune și ale politicii comune în domeniul pescuitului,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0192/2010),

A.  întrucât creșterea economică puternică și durabilă într-un mediu stabil, propice afacerilor, contribuie la crearea prosperității și a locurilor de muncă și reprezintă, prin urmare, cea mai sigură și durabilă cale de a scăpa de sărăcie;

B.  întrucât un mediu juridic sigur, lipsit de corupție, este esențial pentru dezvoltarea afacerilor;

C.  întrucât statele UE15 s-au angajat să cheltuiască 0,7 % din VNB pe asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) până în 2015; întrucât nivelurile actuale ale AOD sunt de aproximativ 0,4 %;

D.  întrucât reducerea sărăciei și coerența politicilor pentru dezvoltare sunt acum obligații consacrate în Tratatul UE;

E.  întrucât este oportun ca țările în curs de dezvoltare să fie sprijinite în încercarea lor de a realiza o valoarea adăugată maximă pe plan național, ceea ce presupune o strategie de dezvoltare industrială care trebuie totuși să rămână în conformitate cu imperativele dezvoltării durabile și, în special, cu protecția mediului;

F.  întrucât nici donatorii UE, nici guvernele țărilor în curs de dezvoltare nu își respectă indicatorii de cheltuieli pentru sănătate și educație;

G.  întrucât lumea în curs de dezvoltare se confruntă cu un deficit acut de personal calificat în domeniul sănătății; întrucât lipsa personalului calificat în domeniul sănătății în țările dezvoltate constituie unul dintre factorii care agravează fragilitatea sistemului de sănătate din țările în curs de dezvoltare și întrucât mulți lucrători calificați, din sănătate și din alte domenii, nu se întorc acasă pentru a-și ajuta propriile comunități, din diverse motive;

H.  întrucât recenta criză a prețurilor alimentelor a subliniat importanța continuă a agriculturii și a securității alimentare pentru țările sărace;

I.  întrucât 90 % dintre cetățenii UE sunt în favoarea cooperării pentru dezvoltare, deși criza economică amenință să reducă acest sprijin;

J.  întrucât G20 a promis să ia măsuri drastice împotriva paradisurilor fiscale;

K.  întrucât evaziunea fiscală și fluxurile ilicite de capital din țările în curs de dezvoltare reprezintă cuantumul valorii ajutorului pentru dezvoltare multiplicate de mai multe ori;

L.  întrucât transferurile de fonduri private reprezintă mai multe fluxuri de capital pentru țările în curs de dezvoltare decât asistența oficială pentru dezvoltare;

M.  întrucât 2,7 miliarde de oameni nu au actualmente acces la creditare;

N.  întrucât, pentru a reduce sărăcia, este necesară nu numai promovarea ocupării forței de muncă, ci și crearea unor locuri de muncă de calitate;

O.  întrucât cele mai sărace țări sunt mult subreprezentate în instituțiile internaționale și în forumurile mondiale;

P.  întrucât sistemele de protecție socială s-au dovedit a fi instrumente puternice pentru reducerea sărăciei și coeziunea socială, iar majoritatea populației mondiale nu beneficiază de o protecție socială adecvată,

Provocări pentru țările în curs de dezvoltare
Privind economia

1.  îndeamnă guvernele țărilor în curs de dezvoltare să își diversifice economia prin dezvoltarea sectorului lor de producție și să evite împovărarea companiilor, în special a IMM-urilor - motoare ale ocupării forței de muncă și ale creșterii economice - cu o birocrație excesivă;

2.  solicită tuturor țărilor în curs de dezvoltare să participe la Agenda OIM privind munca decentă și la inițiativa Organizației Națiunilor Unite privind nivelul minim de protecție socială, pentru a garanta standarde de muncă satisfăcătoare, niveluri ridicate de protecție socială cuprinzătoare, de care să beneficieze și cele mai sărace și marginalizate persoane, precum și un dialog social autentic, în special inițierea de proiecte care presupun o „utilizare intensivă a forței de muncă”;

3.  subliniază importanța aderării la diferitele convenții OIM privind standardele internaționale de muncă și importanța punerii lor în aplicare și recomandă utilizarea dispozițiilor din Rezoluția OIM „Redresarea după criză: un pact mondial pentru ocuparea forței de muncă”;

4.  solicită punerea în aplicare a dreptului de a nu fi supus muncii forțate și, în special, a dreptului copiilor de a nu fi exploatați prin muncă, fără excepție, pentru că, fără educație, copiii sunt condamnați la o viață în sărăcie;

5.  solicită să se pună mai mult accent pe combaterea exploatării prin muncă a copiilor, în vederea creării în schimb a unor locuri de muncă pentru adulți și pentru a le permite copiilor să primească o educație adecvată;

6.  îndeamnă guvernele să acorde prioritate acțiunilor menite să contribuie la îndeplinirea nevoilor sociale de bază și la promovarea protecției copiilor și a femeilor vulnerabile, grav afectați de criză, precum și a tinerilor aflați în situații de risc, a lucrătorilor cu remunerații reduse, necalificați și migranți, a lucrătorilor din mediul rural și a persoanelor cu handicap;

7.  reamintește faptul că întreprinderile mici și microîntreprinderile, în special în sectorul agricol, au nevoie de o finanțare adecvată pentru a menține locurile de muncă existente și pentru a crea altele noi; încurajează țările în curs de dezvoltare să promoveze economiile și accesul la creditare, prin intermediul microcreditelor, al microasigurărilor și al agenților inovatori de creditare, precum oficiile poștale rurale sau serviciile de tip m-banking;

8.  invită UE să recunoască contribuția economiei sociale (de exemplu, cooperativele) la crearea de locuri de muncă și la promovarea muncii decente în țările în curs de dezvoltare și solicită includerea economiei sociale în programele de dezvoltare și în strategiile de cooperare ale UE;

9.  invită țările în curs de dezvoltare să extindă proprietatea funciară a persoanelor sărace și deposedate, de exemplu prin a le oferi persoanelor care se stabilesc ilegal în cartiere sărace drepturile de proprietate asupra terenului pe care locuiesc;

10.  încurajează țările în curs de dezvoltare să își diversifice cât mai mult posibil economia, astfel încât să nu mai depindă în mod exclusiv de un număr foarte limitat de produse, în special de produse agricole destinate exportului;

11.  reamintește țărilor în curs de dezvoltare să respecte tradițiile locale privind utilizarea în comun a terenurilor agricole pentru a facilita și a proteja micile exploatații agricole existente;

12.  invită țările în curs de dezvoltare să trateze dezvoltarea sectorului agricol și a securității alimentare ca o prioritate la elaborarea documentelor de strategie de țară și a programelor indicative naționale;

13.  reamintește că conceptul de guvernanță se regăsește în ideea de „stat de drept”, un stat care garantează democrația și respectarea drepturilor cetățenilor; statul de drept este cel care asigură îndeplinirea funcțiilor sale guvernamentale, precum accesul la justiție, la sănătate, la educație și la administrație și care promovează și protejează, totodată, drepturile individului, precum și libertățile sale fundamentale;

Privind cetățenia și guvernanța

14.  solicită tuturor țărilor în curs de dezvoltare să semneze de urgență Convenția împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite și să aplice prevederile acesteia în mod eficient; îndeamnă, de asemenea, statele membre ale UE și companiile din UE să respecte Convenția ONU;

15.  consideră că statele membre ale UE ar trebui să acționeze ca modele de urmat în rândul țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește disciplina bugetară, colectarea impozitelor și buna guvernare;

16.  consideră că acțiunile anticorupție ar trebui să vizeze și sectorul privat, consolidând în același timp cooperarea internațională, de exemplu prin schimbul de informații și prin programe de recuperare a activelor;

17.  îndeamnă toate țările în curs de dezvoltare să încurajeze parlamentele independente, capabile să contribuie efectiv la consolidarea democrației prin libera exercitare a funcțiilor lor legislative, bugetare și de control; în același timp, atrage atenția asupra importanței enorme a unui sistem judiciar care funcționează independent și este dezvoltat în mod corespunzător;

18.  încurajează guvernele din țările în curs de dezvoltare să mărească la maximum implicarea organizațiilor societății civile în formularea și monitorizarea politicilor publice;

19.  subliniază faptul că partenerii sociali joacă un rol important în dezvoltarea economică și pot întări coeziunea socială și, în consecință, înființarea și consolidarea organizațiilor reprezentative relevante ar trebui încurajate;

20.  solicită punerea în aplicare a libertății de asociere a sindicatelor și a dreptului de negociere colectivă fără excepții, pentru a pune în practică, îmbunătăți și apăra condițiile de muncă decente;

21.  îndeamnă toate statele care au introdus legi ce restricționează libertatea organizațiilor societății civile să abroge aceste legi;

22.  solicită punerea în aplicare a dreptului de a nu fi discriminat, adică a dreptului la muncă și la egalitatea de tratament, indiferent de gen, origine etnică, vârstă, handicap sau orientare sexuală, ca principiu esențial în lupta împotriva sărăciei;

23.  solicită consolidarea semnificativă a poziției juridice și sociale a femeilor, pentru a preveni discriminarea și pentru a utiliza contribuția potențială a femeilor la dezvoltarea economică și socială;

24.  sprijină țările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a consolida și de a aprofunda integrarea regională, prin zone de liber schimb, comunități economice regionale, bănci regionale de dezvoltare etc.;

Provocări comune

25.  reiterează solicitarea sa ca bugetele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare și ajutorul UE pentru dezvoltare să aloce cel puțin 20 % dintre cheltuieli sănătății și educației de bază;

26.  solicită o regândire a politicilor de privatizare, în special în ceea ce privește utilitățile precum apa, canalizarea și serviciile de interes general, precum și o reanalizare a rolului social al statelor în guvernanța dezvoltării, inclusiv a rolului întreprinderilor deținute de stat în calitate de angajatori și furnizori de servicii sociale;

27.  atrage atenția asupra rolului crucial al sistemelor de protecție socială menționate în Pactul mondial al OIM pentru ocuparea forței muncă și inițiativa ONU privind protecția socială de bază; solicită, prin urmare, să se pună mai mult accent pe sistemele de protecție socială pentru a preveni creșterea sărăciei și pentru a aborda greutățile sociale, contribuind la stabilizarea economiei și la menținerea și promovarea capacității de ocupare a forței de muncă;

28.  solicită un acces universal, liber și neîngrădit la sistemele de educație, adică la educația primară și superioară, precum și la cea profesională, astfel încât membrii populației locale să poată deveni lucrători cu înaltă calificare;

29.  insistă asupra faptului că atât țările donatoare, cât și cele în curs de dezvoltare trebuie să își îndeplinească angajamentele de a realiza Obiectivele de dezvoltare ale mileniului până în 2015;

30.  sprijină măsuri precum subvențiile salariale și oportunitățile de angajare și de formare, care încurajează oamenii de știință locali, precum și alți lucrători calificați să rămână și să își exercite profesia în comunitățile lor și care consolidează sistemele medicale accesibile tuturor cetățenilor;

31.  sprijină crearea de noi locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare;

32.  sprijină măsurile prin care se realizează investiții în serviciile publice și se contribuie la dezvoltarea acestora, în general, în scopul creării de locuri de muncă și al consolidării capacităților publice, a infrastructurilor și a coeziunii sociale, după cum se menționează în Raportul ONU „Regândirea sărăciei”;

33.  solicită acordarea unei atenții mai mari îngrijirii medicale practice și sensibilizării populației cu privire la meritele tratamentelor medicale, de exemplu prin distribuirea analizoarelor de sânge și instruirea populației locale privind folosirea acestora;

34.  subliniază faptul că dezvoltarea resurselor umane este indispensabilă în cadrul tuturor strategiilor de dezvoltare, fiind esențială pentru crearea de locuri de muncă; invită UE și țările în curs de dezvoltare să analizeze nevoile de angajare și piața forței de muncă, să realizeze previziuni și să anticipeze principalele provocări legate de adaptarea formării profesionale la piața muncii;

35.  consideră că toate strategiile de dezvoltare ar trebui să acorde o atenție specială persoanelor celor mai vulnerabile și marginalizate, în special femeilor, copiilor, vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități;

36.  crede că acoperirea nevoilor de bază este esențială și consideră, prin urmare, că măsurile de promovare a securității alimentare și a accesului la apa potabilă sunt de maximă prioritate;

37.  subliniază problema exploatării prin muncă a copiilor și recunoaște că aceasta reprezintă unul dintre obstacolele majore aflate în calea finalizării educației primare universale și a reducerii sărăciei și împiedică creșterea sănătoasă și educația necesară a acestor copii; astfel, solicită promovarea coordonării și alinierii între agenții în ceea ce privește ajutorul pentru educație și politica privind exploatarea prin muncă a copiilor, prin consolidarea mecanismelor existente, inclusiv a Grupului operativ global privind exploatarea prin muncă a copiilor și educația acestora; în final, invită comunitatea internațională, toate statele în cauză și UE să se angajeze urgent și în mod special în eforturile de eradicare a exploatării prin muncă a copiilor;

38.  subliniază importanța egalității de gen pentru succesul economic al statelor și solicită, prin urmare, depunerea unor eforturi suplimentare pentru a garanta, de asemenea, egalitatea de gen în economie;

39.  insistă ca donatorii și țările partenere să se asigure că agricultura, în special micile exploatații agricole, precum și industriile agroalimentare ecologice mici și medii vor juca un rol mai important în agenda pentru dezvoltare;

40.  subliniază faptul că exploatațiile agricole mici bazate pe mijloace de producție descentralizate, ecologice și durabile contribuie la crearea de locuri de muncă și la o dezvoltare durabilă, de vreme ce, la un hectar, acestea utilizează mai mulți oameni decât exploatațiile mari, agricultorii și angajații cheltuind proporțional mai mult pe produsele obținute în mediul rural, în afara exploatațiilor agricole, prin utilizarea intensivă a forței de muncă;

41.  solicită acordarea unui sprijin mai eficient locurilor de muncă și creării de locuri de muncă prin coordonarea politicilor de ocupare a forței de muncă și macroeconomice, ținând seama de faptul că acestea din urmă nu ar trebui să se limiteze la controlarea inflației și a deficitelor comerciale și fiscale, ci ar trebui să se concentreze și pe stabilitatea productivității efective, a veniturilor și a ocupării forței de muncă;

42.  sprijină investițiile în „locurile de muncă ecologice” și în industria ecologică, de exemplu prin dezvoltarea în țările sărace a unor sisteme de energie regenerabilă și de eficiență energetică, inclusiv energia solară în beneficiul comunităților locale, ca modalitate de asigurare a surselor durabile de energie și, în același timp, de creare de locuri de muncă respectând totodată mediul;

43.  solicită îmbunătățirea oportunităților și consolidarea egalității de acces în domeniul dezvoltării aptitudinilor, formării și educației de calitate; solicită să se facă îmbunătățiri în ceea ce privește accesul la credite (inclusiv la microfinanțare) pentru a încuraja crearea de locuri de muncă;

44.  așteaptă cu interes cooperarea strânsă dintre Parlament și omologii săi regionali din țările în curs de dezvoltare;

45.  subliniază importanța promovării unor indicatori alternativi, în locul PIB-ului, pentru a măsura progresul social în țările în curs de dezvoltare, în special în lumina sugestiilor Comisiei pentru măsurarea performanței economice și a progresului social, prezidată de Joseph Stiglitz;

46.  solicită ca reacțiile la criza economică mondială să fie concepute pe țări și regiuni și să includă măsurile menționate în instrumentul de politică al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) intitulat „Un pact mondial pentru ocuparea forței de muncă”, pentru a facilita investițiile în sectoarele cu capacitate foarte mare de absorbție a forței de muncă și care respectă mediul, precum și în sistemele de protecție socială;

Provocări pentru donatori
Privind ajutoarele

47.  îndeamnă toate țările bogate, în special statele UE, să își respecte promisiunile referitoare la ajutoare (și anume cel puțin 0,7 % din VNB până în 2015);

48.  solicită o definiție comună a sărăciei în rândul statelor membre pentru a identifica domeniile de activitate relevante în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare din partea UE, precum și beneficiarii care au dreptul la acesta;

49.  consideră că coerența politicilor poate genera rezultate pozitive în domeniul creării de locuri de muncă în țările în curs de dezvoltare; solicită, prin urmare, o modificare la nivelul politicilor externe ale UE, întrucât acestea au un impact direct asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare, politicile trebuind să fie concepute astfel încât să sprijine nevoile durabile ale acestor țări în scopul combaterii sărăciei, al garantării unui venit și a unor mijloace de existență decente, precum și în scopul respectării drepturilor fundamentale ale omului, printre care se numără drepturile sociale, economice și de mediu;

50.  solicită fonduri suplimentare substanțiale pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice și a crizei economice din țările în curs de dezvoltare;

51.  solicită ca educația de bază și sănătatea publică să formeze baza politicilor de dezvoltare și subliniază că situația actuală nu poate justifica nicio reducere a cheltuielilor naționale și a ajutorului internațional acordat acestor sectoare;

52.  solicită Uniunii Europene să își onoreze angajamentele privind ajutorul pentru comerț;

53.  subliniază faptul că UE trebuie să își revizuiască politicile de subvenționare, în special în sectorul agricol și în conformitate cu necesitățile exploatațiilor agricole de dimensiuni mici și medii din UE, pentru a facilita instaurarea unor condiții comerciale echitabile în relația cu țările în curs de dezvoltare;

54.  solicită, încă o dată, tuturor donatorilor să respecte mai fidel agenda eficienței ajutorului, mai ales în ceea ce privește coordonarea și responsabilitatea donatorilor;

55.  insistă asupra faptului că Comisia trebuie să se asigure că dimensiunea externă a reformei actuale a politicii comune în domeniul pescuitului va fi integrată în politica de dezvoltare a UE, întrucât acestea sunt direct legate de mijloacele de existență ale populației din țările în curs de dezvoltare;

56.  subliniază că sectorul pescuitului este, în numeroase țări, vital pentru ocuparea forței de muncă și securitatea alimentară și, prin urmare, toate țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie eligibile pentru sprijinul sectorial al UE, în vederea dezvoltării propriei industrii durabile în domeniul pescuitului, a cercetării, controlului și punerii în aplicare a legislației pentru combaterea activităților de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate, indiferent de existența unui acord cu Uniunea Europeană privind accesul la zonele de pescuit;

57.  subliniază faptul că sprijinul sectorial al UE acordat industriei pescuitului din țările terțe are ca scop echiparea porturilor din aceste țări cu infrastructura adecvată pentru a facilita debarcarea și prelucrarea peștelui la nivel local, în vederea creării de noi locuri de muncă; invită Comisia să monitorizeze și să verifice dacă aceste scopuri sunt atinse și să asigure sprijin financiar și tehnic pentru a ameliora capacitatea țărilor terțe de a monitoriza activitățile de pescuit din apele lor și de a captura navele care au fost identificate ca săvârșind infracțiuni;

58. insistă ca UE să își simplifice structura ajutoarelor și procedurile legate de acestea;

59.  solicită o coordonare consolidată a politicii de dezvoltare între Comisie și statele membre ale UE pentru ca măsurile diferite în domeniul acestei politici să nu genereze un impact negativ asupra îndeplinirii ODM-urilor;

60.  întrucât coerența politicilor de dezvoltare este acum o cerință a tratatului, se așteaptă ca politicile UE din domenii precum agricultura, comerțul, migrația și pescuitul să nu submineze în niciun fel eforturile de dezvoltare; intenționează să monitorizeze îndeaproape modul în care UE îndeplinește această obligație;

61.  invită donatorii să investească în mod inteligent în educația cetățenilor lor privind dezvoltarea;

62.  încurajează țările donatoare să se folosească de această criză pentru a analiza în continuare posibilitățile existente în materie de surse suplimentare și inovatoare de finanțare pentru dezvoltare și pentru a identifica altele noi, cu scopul de a le permite țărilor în curs de dezvoltare să-și diversifice propriile surse de venituri și să pună în aplicare programe eficiente, concrete și operaționale privind cheltuielile;

63.  solicită Comisei și statelor membre ale UE să promoveze întreprinderile durabile, care creează locuri de muncă decente, ca sector specific al cooperării pentru dezvoltare, în conformitate cu Consensul european pentru dezvoltare din 2005, și să stimuleze integrarea sa în sectoarele mai tradiționale ale cooperării pentru dezvoltare precum infrastructura, dezvoltarea rurală, guvernanța și asistența comercială;

Privind noile surse de finanțare

64.  îndeamnă națiunile G20 să respecte angajamentele de a elimina paradisurile fiscale, de a întări supravegherea piețelor financiare și de a introduce schimburile de informații fiscale; în plus, G20 ar trebui să încredințeze Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate sarcina de a adopta un nou standard care să includă rapoartele de la țară la țară;

65.  solicită statelor G20 și UE să ia măsuri pentru ca transferurile de fonduri private să fie mai ieftine și mai simple;

66.  solicită Comisiei și statelor membre să sporească sprijinul financiar public alocat întreprinderilor mici și microîntreprinderilor, precum și agricultorilor din țările în curs de dezvoltare, inclusiv în sectorul informal, în conformitate cu cerințele Pactului mondial al OIM pentru ocuparea forței de muncă, în vederea combaterii sărăciei și a șomajului;

Privind consolidarea capacităților și guvernanța globală

67.  solicită UE să își îndrepte ajutoarele către promovarea consolidării capacităților în domeniile care vor avantaja în mod direct rețeaua economică a țărilor partenere și vor crea locuri de muncă, și anume dezvoltarea capacității lor de producție, elaborarea unor sisteme fiscale eficiente, combaterea corupției, consolidarea instituțiilor și a societății civile, facilitarea accesului la microcredite și alte surse de finanțare etc.;

68.  solicită ca toate politicile de dezvoltare ale UE, care au un impact asupra creării de locuri de muncă și asupra reducerii sărăciei, să se concentreze pe măsuri care impun guvernelor, societății civile, societăților comerciale, fundațiilor și comunităților locale să îndeplinească până în 2015 Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale ONU;

69.  invită UE să își orienteze ajutorul și către dezvoltarea unor sisteme de protecție socială în țările în curs de dezvoltare, ca mijloc important și eficace de reducere a sărăciei;

70.  solicită să se acorde prioritate educației, asistenței ulterioare acordate elevilor după absolvire, formării profesionale, educației tehnologice, formării de competențe, învățării de-a lungul vieții, accesului la finanțare, înființării de cursuri de formare de înaltă calitate care ameliorează perspectivele celor care le urmează, asistenței medicale și siguranței și să se încurajeze mecanismele de inițiative antreprenoriale, în special pentru crearea de locuri de muncă durabile de către întreprinderile mici și microîntreprinderi, acordându-se o atenție specială tinerilor, vârstnicilor, persoanelor cu handicap și celor strămutate, femeilor, precum și oricăror alte grupuri marginalizate;

71.  consideră că, atunci când elaborează acorduri comerciale cu țări în curs de dezvoltare, UE ar trebui să ia în considerare criterii legate de drepturile omului și de guvernanță și că nu ar trebui să ezite să aplice sancțiuni atunci când un stat nu își respectă obligațiile de guvernanță; reamintește că aceste criterii se aplică atât Fondului european de dezvoltare (FED), cât și Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD);

72.  solicită UE să monitorizeze cu seriozitate respectarea condiționalității, astfel cum este prevăzută în Convenția de la Cotonou;

73.  subliniază că atât Fondul european de dezvoltare (FED), cât și Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) trebuie să răspundă la aceleași criterii de aplicare a condiționalității;

74.  invită Comisia să promoveze metode și calendare adecvate de monitorizare a lanțurilor de producție ale întreprinderilor europene care operează în străinătate pentru a verifica eliminarea cazurilor de exploatare prin muncă a copiilor și respectarea standardelor de muncă promovate prin convențiile OIM și să promoveze accesul la educație, care este un factor esențial în combaterea sărăciei;

75.  îndeamnă la instituirea unei rețele fiabile pentru relații strânse între instituțiile și organizațiile guvernamentale și neguvernamentale importante care se ocupă de reducerea sărăciei în toate țările în curs de dezvoltare în vederea realizării de schimburi de opinii și de experiențe cu privire la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea asistenței UE;

76.  sprijină instituirea unor baze de date la nivel național și al UE în scopul colectării și comparării datelor de bază relevante pentru fenomenul sărăciei în țările în curs de dezvoltare, ca procedură destinată facilitării și sporirii eforturilor depuse în direcția reducerii sărăciei;

77.  subliniază necesitatea consolidării coordonării existente între organizațiile internaționale și regionale, ca efort suplimentar de a furniza sprijin tehnic pentru punerea în aplicare și monitorizarea unui plan de acțiune al UE privind reducerea sărăciei;

78.  ia act de necesitatea de a institui „grupuri consultative” cu privire la aspecte specifice, ca pas concret și procedură fiabilă în direcția furnizării de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a obiectivelor reflectate în Planul de acțiune al UE privind reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare;

79.  acceptă utilizarea sprijinului bugetar numai în cazul în care există garanții absolute că fondurile vor ajunge la destinația dorită și își vor atinge scopul inițial, iar beneficiarii îndeplinesc criteriile referitoare la drepturile omului și la guvernanța democratică; așteaptă cu interes sporirea eficienței evaluării și auditului sprijinului bugetar pentru a analiza dacă scopul propus este atins și dacă guvernele țărilor beneficiare respectă criteriile sus-menționate; invită Comisia să instituie un grafic de performanțe bazat pe tehnologia informației, sub controlul Parlamentului European, pentru a evalua eficiența ajutorului comunitar în domeniul reducerii sărăciei, al educației și creării de locuri de muncă, graficul bazându-se pe gradul de respectare a indicatorilor și obiectivelor financiare preconizate;

80.  invită Comisia să prezinte Parlamentului European o propunere coerentă și credibilă cu privire la politica postelectorală a UE, care să respecte alegerea liberă a populației dintr-o țară dată, și își exprimă temerea că actuala lipsă a unei politici postelectorale coerente subminează credibilitatea misiunilor UE de observare a alegerilor;

81.  sprijină reprezentarea mai democratică în instituțiile mondiale a țărilor în curs de dezvoltare;

82.  invită instituțiile financiare internaționale să își revizuiască politicile privind împrumuturile pentru a sprijini opțiunea pentru o dezvoltare economică durabilă și democratică a țărilor în curs de dezvoltare;

83.  invită UE şi G20 să ia măsuri concrete pentru eradicarea abuzurilor specifice paradisurilor fiscale, evaziunii fiscale și fluxurilor financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare și pentru a promova ca aceste resurse să fie investite în țările în curs de dezvoltare;

84.  solicită un nou acord financiar global obligatoriu privind publicarea automată, de către societățile corporative transnaționale, a profiturilor realizate și a impozitelor plătite în fiecare țară;

85.  invită UE să sprijine inițiativa ONU privind nivelul minim de protecție socială pentru a extinde sau a pune în aplicare sisteme de protecție socială durabilă în țările în curs de dezvoltare, prin asigurarea unei coerențe sporite la nivelul politicilor privind relațiile externe și elaborând o comunicare privind protecția socială în cadrul cooperării pentru dezvoltare, conform sugestiilor din concluziile Consiliului privind promovarea ocupării forței de muncă în cadrul cooperării în scopul dezvoltării la nivelul UE;

Educația

86.  este de acord cu Comisia că a avea un loc de muncă este cea mai bună modalitate de a evita sărăcia și excluziunea socială; consideră că reducerea decalajului educațional cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare reprezintă una dintre cele mai eficace strategii pentru a întrerupe ciclul de sărăcie și șomaj;

87.  salută Educația pentru toți – inițiativa pentru o acțiune rapidă (IAR) și sprijinul de principiu acordat de Comisie în acest sens; îndeamnă Comisia să clarifice ce fonduri pune la dispoziție în prezent în beneficiul țărilor vizate de această inițiativă și pentru ce obiective, în special în următoarele domenii:

88.  îndeamnă UE să introducă programe de asistență pentru părinți în diverse domenii în care sărăcia conduce la o lipsă de cunoștințe cu privire la creșterea copiilor pentru a se garanta că copiii din țările în curs de dezvoltare beneficiază de șanse reale;

89.  observă că nivelul sănătății fizice și mentale nu reprezintă doar o chestiune de educație, formare și noi tehnologii ale informației, ci și o chestiune de acces la apă, alimente și medicamente, și consideră deci că UE ar trebui să acorde o atenție sporită comasării materialelor didactice gratuite, meselor gratuite, autobuzelor școlare gratuite și examenelor gratuite în cadrul unor proiecte de asistență cuprinzătoare; consideră că este imperativ să se solicite o intercorelare clară între proiectele desfășurate în cadrul școlilor și finanțate de UE și programele alimentare și de sănătate din țările în curs de dezvoltare;

90.  invită UE să își concentreze eforturile în direcția identificării domeniilor în care țările în curs de dezvoltare beneficiază de un avantaj concurențial, instituirea stagiilor practice la locul de muncă în aceste sectoare fiind una dintre prioritățile principale ale ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE;

91.  solicită ca UE să le ofere studenților din țările în curs de dezvoltare mai multe oportunități de educație, încurajându-i însă pe aceștia să se întoarcă acasă după finalizarea studiilor, pentru a-și susține propriile comunități;

Accesul la piață

92.  relevă că țărilor în curs de dezvoltare li se recomandă ca produsele lor să concureze pe piața deschisă, în condițiile în care același principiu nu este de multe ori aplicat în țările dezvoltate;

93.  invită Comisia și statele membre să elaboreze o abordare coerentă care să respecte fundamentele pieței libere și care să garanteze reciprocitatea în domeniul comerțului;

94.  subliniază faptul că numeroase țări în curs de dezvoltare sunt caracterizate, în special în ceea ce privește sectorul agricol, de economii de subzistență; întrucât aceste economii sunt adesea singura sursă de venit și de trai;

o
o   o

95.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și OIM.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (3) JO L 386, 29.12.2006, p. 1. (4) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 15.. (5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 316. (6) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (7) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 162.