Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere programul de la Stockholm(1),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(2), Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(3) și Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(4),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană 2000, 2001, 2002, 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008 [respectiv COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071, COM(2007)0049 și COM(2008)0010],

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2009 privind egalitatea între femei și bărbați – 2010 (COM(2009)0694),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare)(5),

–  având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului(6),

–  având în vedere Directiva Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008, intitulată „O mai bună echilibrare a vieții profesionale cu cea privată: mai mult sprijin pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată și cu viața de familie” (COM(2008)0635),

–  având în vedere Directiva 89/552/CEE privind televiziunea fără frontiere,

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Platforma de acțiune a ONU de la Beijing,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European la 23 și 24 martie 2006,

–  având în vedere avizul Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați din cadrul Comisiei Europene, privind diferențele de remunerare dintre femei și bărbați, adoptat la 22 martie 2007,

–  având în vedere documentul tematic din 2009 al Comisarului pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei privind drepturile omului și identitatea de gen,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind homofobia, transfobia și discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen (2010),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2010 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2009(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la evaluarea rezultatelor foii de parcurs privind egalitatea dintre femei și bărbați (2006 - 2010) și recomandările pentru viitor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind referitoare la femeile cu locuri de muncă precare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2007 referitoare la o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați – 2008(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor(15),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0029/2011),

A.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene, recunoscut în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât persistă încă numeroase inegalități între femei și bărbați;

B.  întrucât Uniunea Europeană nu a fost cruțată de criza economică și financiară, care s-a dovedit a fi devastatoare pentru rata de ocupare a locurilor de muncă atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților, în special în ceea ce privește poziția economică a femeilor, și care, pe termen lung, riscă să afecteze și mai mult femeile;

C.  întrucât egalitatea între femei și bărbați are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice și contribuie la creșterea ratei de participare a femeilor pe piața muncii, care are, la rândul său, numeroase beneficii sociale și economice;

D.  întrucât sunt necesare date statistice defalcate pe gen pentru a compara impactul crizei asupra femeilor și bărbaților; ntrucât Institutul European pentru Egalitatea de Gen dispune de capacități importante în acest sens și întrucât sunt necesare date pentru a evalua impactul sărăciei asupra sănătății femeilor, în special asupra sănătății femeilor în vârstă, deoarece este important să se garanteze protecția sănătății femeilor;

E.  întrucât rata șomajului în rândul femeilor este adesea subestimată din cauza procentelor ridicate de femei care fie sunt inactive economic (două treimi din cele 63 de milioane de persoane inactive cu vârsta între 25 și 64 de ani), fie sunt șomere cu fracțiune de normă;

F.  întrucât ratele de ocupare a forței de muncă sunt mai scăzute în zonele rurale; întrucât, în plus, un număr mare de femei nu sunt înregistrate pe piața oficială a muncii și, prin urmare, nu figurează ca șomere și nici nu sunt incluse în statisticile privind șomajul, ceea ce generează probleme financiare și juridice deosebite în ceea ce privește drepturile legate de maternitate și concediul de boală, dobândirea drepturilor de pensie și accesul la securitate socială, precum și probleme în caz de divorț; întrucât zonele rurale sunt dezavantajate din cauza lipsei unor locuri de muncă de calitate;

G.  întrucât femeile sunt dezavantajate pe piața muncii din cauza contractelor cu fracțiune de normă și a contractelor cu durată determinată involuntare, precum și în special din cauza unor niveluri de remunerare mai mici decât cele ale bărbaților; întrucât această disparitate se reflectă la nivelul pensiilor, determinând un risc de sărăcie mai ridicat pentru femei decât pentru bărbați;

H.  întrucât disparitățile dintre salariile femeilor și bărbaților se situează în continuare în jurul procentului de 18 % în Uniunea Europeană, depășind 25 % în unele țări și chiar 30 % în altele, și întrucât, în pofida eforturilor și progreselor înregistrate, diferența de salarizare se reduce într-un ritm foarte lent;

I.  întrucât maternitatea nu ar trebui să reprezinte o piedică în calea carierei femeilor, însă statisticile demonstrează clar că femeile care au copii consacră mai puține ore de lucru decât cele care nu au, contrar taților, care lucrează mai mult decât bărbații fără copii;

J.  întrucât în cadrul Consiliului European de la Barcelona din martie 2002, statelor membre li s-a cerut să creeze până în 2010 structuri de îngrijire pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârsta între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani, însă numărul acestor structuri, finanțate din fonduri publice, rămâne insuficient în multe țări, ceea ce are un impact deosebit de negativ asupra familiilor dezavantajate;

K.  întrucât există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și responsabilitățile lor familiale; întrucât peste 20 de milioane de europeni (dintre care două treimi sunt femei) își asumă îngrijirea persoanelor dependente adulte, ceea ce le împiedică să exercite o activitate profesională cu normă întreagă; întrucât acest fapt ar putea agrava consecințele îmbătrânirii populației;

L.  întrucât accesul la servicii de îngrijire a copilului și la asistență pentru persoanele în vârstă și alte persoane dependente este vital pentru a garanta participarea egală a femeilor și bărbaților la piața muncii, educație și formare;

M.  întrucât sarcina responsabilității pentru întreținerea gospodăriei este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbați și nu este evaluată în termeni financiari, de exemplu prin recunoașterea valorii sale, iar munca desfășurată acasă pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor bolnave sau în vârstă este dificilă și neremunerată;

N.  întrucât este necesară combaterea stereotipurilor de gen în cadrul educației, care au adesea ca efect orientarea copiilor către domenii școlare și universitare recunoscute în mod tradițional fie feminine fie masculine; întrucât este important să se asigure diversificarea opțiunilor școlare și profesionale;

O.  întrucât numărul femeilor și fetelor care se îndreaptă către sectoare științifice - mai ales matematică și sectorul IT- este în continuare foarte scăzut, ceea ce are ca efect o puternică segregare sectorială de gen;

P.  întrucât criza poate exacerba segregarea sectorială și profesională a femeilor și bărbaților, care nu doar că nu s-a redus, ci a crescut chiar în unele țări;

Q.  întrucât Strategia UE 2020 a pus accentul pe transformarea ecologică, pe sectorul energiilor regenerabile, pe locurile de muncă „verzi” din domeniile științei și tehnologiei pentru o nouă economie sustenabilă; întrucât incluziunea activă și reintegrarea femeilor pe piața muncii este esențială pentru atingerea obiectivului de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru femei și bărbați;

R.  întrucât, în general, numărul femeilor absolvente de universitate este mai mare decât cel al bărbaților (58,9 % din diplome sunt acordate femeilor), însă salariile femeilor sunt, în medie, cu 18 % mai scăzute decât cele ale bărbaților, iar femeile sunt mai puțin reprezentate în posturile de conducere din companii, din administrația publică și din organizații politice;

S.  întrucât Rețeaua europeană a femeilor care ocupă poziții decizionale în economie și politică, creată în 2008, poate contribui la îmbunătățirea echilibrului femei-bărbați în posturi de conducere;

T.  întrucât o egalitate de gen efectivă în societățile noastre depinde și de o mai bună reprezentare politică a femeilor atât la nivel european, cât și național, regional și local; întrucât, în anumite state membre, procentajul femeilor din parlamentele naționale nu depășește 15 %;

U.  întrucât acțiunile pozitive în sprijinul femeilor s-au dovedit a fi vitale pentru asigurarea integrării lor depline pe piața muncii și în societate, în general;

V.  întrucât femeile sunt mai amenințate de sărăcie decât bărbații din cauza unor parcursuri profesionale discontinue, a unor niveluri de remunerare și de pensie mai scăzute; întrucât, în contextul Anului european al luptei împotriva sărăciei și a excluderii sociale, nu ne-am aplecat suficient de mult asupra cauzelor profunde ale sărăciei în rândul femeilor;

W.  întrucât anul 2011 va fi consacrat voluntariatului și trebuie subliniat rolul pozitiv pe care l-ar putea avea promovarea principiului egalității de gen în cadrul programele de voluntariat;

X.  întrucât femeile aparținând minorităților, și în special femeile de etnie romă, sunt în mod regulat victimele discriminării multiple și intersectoriale și sunt dezavantajate nu doar în comparație cu majoritatea femeilor, ci și în comparație cu bărbații care aparțin minorităților etnice, iar riscul excluziunii sociale este deosebit de ridicat pentru acestea;

Y.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor lor fundamentale, nu are limite geografice, economice, culturale sau sociale și reprezintă un obstacol fundamental în calea egalității; întrucât se estimează că între 20 %-25 % dintre femeile din Europa sunt supuse violențelor fizice de-a lungul vieții; întrucât violențele psihologice pot fi la fel de devastatoare ca și violențele fizice;

Z.  întrucât Parlamentul European a solicitat, în numeroase rânduri, instituirea Anului european pentru combaterea violenței împotriva femeilor;

AA.  întrucât femeile se confruntă multiple forme de discriminare și sunt mult mai vulnerabile în fața excluziunii sociale, sărăciei și încălcărilor grave ale drepturilor omului, cum ar fi traficul de ființe umane, în special dacă acestea nu aparțin societății majoritare,

1.  reamintește că sectoarele afectate de criză au fost mai întâi cele majoritar masculine, cum ar fi sectorul construcției și industriei, însă criza s-a extins și la alte sectoare, în care sunt reprezentate ambele genuri, crescând astfel rata șomajului în rândul femeilor; subliniază că salariile au scăzut cel mai mult în sectoarele de servicii cu dominantă feminină și în sectoarele finanțate din bugetele de stat în care majoritatea angajaților sunt femei și, prin urmare, femeile primesc pensii mai mici, ceea ce are drept consecință un nivel mai ridicat al sărăciei în rândul femeilor în vârstă;

2.  subliniază că, în statele în care bărbații și femeile beneficiază de tratament egal pe piața forței de muncă, acest lucru a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării social-economice a statelor membre în cauză și, prin urmare, politicile privind egalitatea nu trebuie abandonată nici în perioade de criză; subliniază de asemenea că, în pofida dorinței declarate a statelor membre și a Comisiei în acest sens, nu au fost încă create în mod coerent condiții egale; evidențiază faptul că recesiunea a accentuat o tendință constantă în ultimul deceniu, femeile fiind grav afectate de sărăcie, de pierderea locurilor de muncă și de munca în condiții precare în număr mult mai mare decât bărbații, accentuându-se astfel, feminizarea sărăciei în UE;

3.  subliniază faptul că Strategia de la Lisabona vizează integrarea pe piața muncii a 60 % din femeile apte de muncă, în timp ce măsurile de la nivel demografic ar trebui să aibă drept obiectiv creșterea ratei natalității pentru a face față provocărilor viitorului;

4.  subliniază faptul că participarea femeilor pe piața muncii reprezintă un element pozitiv din punctul de vedere al creșterii economice; atrage atenția asupra faptului că, potrivit OCDE, aportul femeilor la creșterea anuală a fost de o pătrime în perioada cuprinsă între 1995 și 2008;

5.  subliniază faptul că, în cazul pierderii locului de muncă, riscul de a nu fi reangajat este mai mare pentru femei;

6.  solicită stabilirea de obiective pentru participarea femeilor la activități și în sectoare sau la niveluri care, anterior, au fost excluse și în care sunt în continuare subreprezentate, prin măsuri de informare și motivare a angajatorilor să recruteze și să promoveze femei, în special în sectoarele și categoriile menționate;

7.  subliniază că trebuie să se acorde mult mai multă atenție armonizării pensiilor femeilor, deoarece femeile care lucrează își întrerup carierele mai adesea decât bărbații pentru a se ocupa de copii și de persoanele bolnave sau în vârstă din familie și, din cauza angajamentelor familiale, tind într-o mai mare măsură decât bărbații să lucreze cu fracțiune de normă sau să accepte locuri de muncă precare;

8.  solicită ca impactul crizei asupra femeilor să fie cuantificat prin elaborarea unor statistici precise, ale căror indicatori, defalcați pe genuri, să fie actualizați și reevaluați în mod regulat; adaugă faptul că aceste statistici ar trebui să permită o mai bună identificare a problemelor conjuncturale, dar și structurale, pentru a facilita ieșirea din criză și pentru a promova difuzarea de bune practici;

9.  critică faptul că planurile de redresare economică se axează pe sectoarele de activitate cu dominantă masculină; subliniază că sprijinul preferențial acordat viitorului locurilor de muncă ale bărbaților, în detrimentul celui acordat femeilor, mărește inegalitatea de gen, în loc să o reducă; subliniază necesitatea de a integra politicile privind egalitatea de gen în planurile de redresare naționale, europene și internaționale de combatere a crizei;

10.  atrage atenția că ratele de ocupare a forței de muncă este mai mică în zonele rurale atât pentru bărbați, cât și pentru femei și că, din acest motiv, persoanele care locuiesc la țară sunt dezavantajate de lipsa unor locuri de muncă de calitate; în plus, multe femei nu fac parte oficial din forța de muncă și, prin urmare, nu sunt înregistrate ca șomeri, fiind astfel confruntate cu probleme financiare și juridice în ceea ce privește drepturile legate de maternitate, concediile de boală și acumularea de drepturi de pensie;

11.  subliniază faptul că actuala criză economică a avut un impact negativ asupra lucrătorilor; subliniază faptul că, în pofida creșterii semnificative din ultimii ani a nivelului de educație a femeilor și a faptului că numărul de absolvente ale instituțiilor de învățământ superior este mai mare decât cel al absolvenților, femeile sunt în continuare deseori constrânse să accepte locuri de muncă de nivel inferior și mai slab plătite;

12.  subliniază faptul că femeile sunt suprareprezentate în rândul persoanelor care muncesc în condiții precare, care desfășoară o activitate cu normă redusă acceptată în lipsa unei alternative sau sunt afectate de sărăcie; prin urmare, solicită statelor membre să asigure că politicile de îndeplinire a obiectivului Strategiei UE-2020 în domeniul sărăciei și al incluziunii sociale sunt centrate pe femei într-o măsură direct proporțională cu ponderea femeilor în rândul persoanelor afectate de sărăcie;

13.  reamintește că inegalitățile de gen persistă, în pofida participării crescute a femeilor la piața muncii; subliniază că criza economică și financiară trebuie considerată ca o ocazie de a face noi propuneri inovatoare în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, nivelurile de remunerație, programul de lucru, precum și de ocuparea posturilor de conducere;

14.  subliniază efectul pozitiv pe care îl are egalitatea între femei și bărbați asupra creșterii economice; evidențiază că o serie de studii au calculat că, dacă rata de ocupare a forței de muncă, a locurilor de muncă cu fracțiune de normă și a productivității în rândul femeilor ar fi similară cu cea a bărbaților, PIB-ul ar crește cu 30 %;

15.  reamintește că în elaborarea politicilor din domeniul ocupării forței de muncă trebuie ținut cont de emergența unor noi sectoare, cu mare potențial pentru crearea de locuri de muncă, cum ar fi ecologia, mediul sau noile tehnologii; subliniază în acest sens că femeile au un rol important de jucat în aceste sectoare; invită statele membre să încurajeze tinerele fete să nu neglijeze aceste tipuri de sectoare; încurajează Comisia Europeană să garanteze o comunicare continuă cu privire la aceste noi perspective;

16.  invită statele membre ca, împreună cu Comisia, să încurajeze femeile, prin consolidarea acțiunilor în curs, să participe într-o mai mare măsură la activități de formare profesională în contextul învățării pe tot parcursul vieții, ca răspuns la tendința actuală către o economie sustenabilă, cu accent pe IMM-uri, crescând astfel gardul de angajarea a lucrătoarelor;

17.  solicită promovarea accesului femeilor la mai multe oportunități în domeniul educației, al formării profesionale și al ocupării de locuri de muncă în sectoare netradiționale și la niveluri de responsabilitate mai ridicate;

18.  solicită Comisiei să încurajeze dialogul cu partenerii sociali în vederea analizării unor aspecte precum transparența salarială, condițiile contractelor de muncă cu fracțiune de normă sau a celor pe durată determinată pentru femei și încurajarea participării femeilor în sectoarele „verzi” și în cele inovatoare;

19.  reamintește că organizațiile active în economia socială (fundații, asociații mutuale, cooperative) pot juca un rol central în relansarea economică și că salariații lor sunt în majoritate femei; invită statele membre să aibă în vedere în mod serios acest tip de activitate în elaborarea politicilor de relansare;

20.  subliniază importanța dezvoltării conceptului juridic de „coproprietate” pentru a garanta recunoașterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protecția corespunzătoare în ceea ce privește securitatea socială și recunoașterea muncii lor, precum și necesitatea de a modifica Regulamentul privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel încât, împreună cu Fondul social european (FSE), să poată fi întreprinse acțiuni pozitive pentru femei în viitoarea perioadă de programare 2014-2020, acțiuni care au fost posibile în perioadele anterioare, dar nu în cea actuală, deoarece aceste măsuri vor fi deosebit de benefice pentru ocuparea locurilor de muncă din mediul rural de către femei;

21.  subliniază că eliminarea diferențelor de salarizare reprezintă o prioritate și regretă că Comisia nu a depus suficiente eforturi pentru a relansa această dezbatere la nivel european, în special printr-o revizuire a legislației existente privind aplicarea principiului egalității de remunerare între femei și bărbați, așa cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 18 noiembrie 2009;

22.  invită statele membre să își intensifice eforturile astfel încât să împiedice segregarea piețelor muncii în funcție de gen și să combată fenomenul des întâlnit al angajării femeilor în profesii mai slab plătite, stimulând interesul tinerilor și al tinerelor, încă de la vârsta școlară, față de întregul spectru de activități profesionale și extinzând posibilitățile de formare a femeilor, astfel încât acestea să se poată adapta, pe parcursul vieții lor profesionale, la modificările de pe piața muncii; își exprimă profunda îngrijorare față de faptul că, în mod injust, după mai mult de jumătate de secol de la includerea în tratatele comunitare a principiului remunerației egale pentru muncă egală, o femeie cetățean al UE trebuie să muncească, în medie, 418 zile calendaristice pentru a câștiga cât un bărbat într-un an calendaristic;

23.  insistă asupra necesității de a se lua măsuri urgente de combatere a discriminării salariale prin modificarea directivei în vigoare, prin întocmirea de planuri pe etape, la nivel de sector economic cu obiective clare, cum ar fi reducerea diferențelor salariale cu 0,5 % până în 2020, cu scopul de a elimina discriminarea directă și indirectă sau prin încurajarea negocierilor colective, prin formarea de consilieri în materie de egalitate, prin abordarea problemei inegalităților dintre femei și bărbați în ceea ce privește munca neremunerată și prin elaborarea de planuri privind egalitatea de gen în cadrul întreprinderilor și la alte locuri de muncă; consideră că stabilirea transparentă a salariilor ar trebui să fie o practică curentă, care ar consolida poziția de negociere a lucrătoarelor;

24.  invită Comisia Europeană și statele membre să introducă măsuri menite să rezolve paradoxul din prezent prin care femeile, în pofida faptului că sunt mai bine instruite, sunt în continuare mai prost plătite decât bărbații; subliniază că, pentru o creștere economică optimă și o dezvoltare cu adevărat sustenabilă, potențialul profesional al femeilor trebuie exploatat pe deplin;

25.  subliniază că venitul separat al femeilor și munca remunerată de bună calitate constituie elemente cheie pentru independența lor economică și pentru un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați în întreaga societate;

26.  invită statele membre să aplice principiul egalității de gen în sistemele naționale de pensii, atât în ceea ce privește vârsta cât și remunerarea;

27.  invită statele membre UE să implementeze în mod corespunzător legislația privind remunerarea egală pentru munca egală; invită Comisia să aplice sancțiuni statelor membre care nu fac acest lucru;

28.  subliniază faptul că egalitatea de gen nu reprezintă doar o chestiune legată de diversitate și de echitate socială, ci și o condiție preliminară pentru atingerea obiectivelor de creștere sustenabilă, de ocupare a forței de muncă, de competitivitate și de coeziune socială, prevăzute în Strategia UE 2020; solicită așadar, Comisiei să consolideze integrarea dimensiunii de gen în toate aspectele Strategiei UE -2020, ținând seama în mod deosebit de particularitățile de gen, și să elaboreze acțiuni și obiective specifice privind egalitatea de gen în cadrul tuturor măsurilor de îmbunătățire a Strategiei europene de ocupare a forței de muncă;

29.  invită Comisia, Consiliul și statele membre ca în domeniul egalității de gen să acorde prioritate propunerilor care vizează măsuri obligatorii, în locul strategiilor și documentelor cu caracter neobligatoriu;

30.  consideră că statele membre și Comisia trebuie să elaboreze instrumente de formare și de punere în aplicare pentru a permite tuturor părților interesate să țină seama în mod corespunzător în domeniile lor de competență respective o perspectivă bazată pe egalitatea de șanse între femei și bărbați și care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor și bărbaților;

31.  subliniază importanța dezvoltării unor indicatori cantitativi și calitativi și a unor statistici bazate pe gen fiabile, comparabile și disponibile atunci când este nevoie, care să fie utilizate pentru monitorizarea integrării principiului egalității de gen în toate politicile;

32.  consideră că una dintre priorități ar trebui să fie lupta pentru eradicarea sărăciei, prin revizuirea politicilor macroeconomice, monetare, sociale și din domeniul muncii care se află la originea sa, pentru a garanta justiție economică și socială pentru femei; consideră că metodele utilizate pentru stabilirea nivelului sărăciei ar trebui revizuite și ar trebui dezvoltate strategii pentru a promova distribuirea echitabilă a venitului, pentru a garanta venitul minim, salariile și pensii decente, pentru a crea locuri de muncă de mai bună calitate pentru femei, pentru a garanta accesul la servicii publice de calitate pentru toate femeile și tinerele fete și pentru a îmbunătăți bunăstarea socială și serviciile locale respective, în special creșele, grădinițele, centrele de zi, centrele comunitare și de agrement, precum și serviciile de sprijinire a familiei;

33.  salută lansarea de către Comisie a unei campanii la nivelul întregii Europe dedicată abordării diferențelor de salarizare între femei și bărbați; ia act totuși, de faptul că diferențele de salarizare dintre femei și bărbați persistă și, prin urmare, solicită lansarea unei dezbateri la scară europeană în vederea combaterii stereotipurilor legate de rolul bărbaților și cel al femeilor; subliniază, prin urmare, importanța organizării de campanii de sensibilizare în școli, la locul de muncă și în mass-media pentru a combate stereotipurile de gen persistente și, în special, imaginile degradante; subliniază că campaniile ar trebui să pună accentul pe rolul bărbaților în garantarea unei distribuții echitabile a responsabilităților familiale și a reconcilierii între activitatea profesională și viața personală;

34.  consideră că, având în vedere schimbările demografice, este necesar să se valorifice potențialul femeilor și să mărească gradul de ocupare a unui loc de muncă în rândul acestora pentru a se atinge obiectivul preconizat în Strategia UE-2020 de ocupare a forței de muncă în proporție de 75 % pentru femeile și bărbații între 20 și 64 de ani; consideră, în același timp, că oamenii ar trebui să fie liberi să aleagă să aibă copii și că un echilibru just între viața profesională și viața de familie este o condiție esențială pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii;

35.  solicită formularea de propuneri concrete în vederea realizării unui echilibru mai bun între viața profesională și familie, în special în domeniul asistenței acordate persoanelor dependente și al îngrijirii copilului;

36.  subliniază faptul că statele membre și Comisia Europeană ar trebui să valorizeze, să sprijine și să consolideze rolul femeilor în economia socială, ținând seama de nivelul ridicat al efectivului feminin din acest sector și de importanța serviciilor pe care acesta le oferă pentru promovarea concilierii vieții profesionale cu viața de familie;

37.  solicită Comisiei Europene să se asigure că diferitele legislații europene privind concilierea vieții profesionale și a vieții de familie sunt transpuse corect de statele membre prin adaptarea condițiilor de muncă între bărbați și femei;

38.  constată că încadrarea cu fracțiune de normă poate avea efecte negative asupra persoanelor, cum ar fi limitarea posibilității de a-și dezvolta o carieră și ceea ce conduce la sărăcie la vârsta a treia sau, dimpotrivă, din cauza veniturilor reduse, acest tip de încadrare poate conduce la necesitatea de a se acorda ajutoare sociale de stat pentru subzistență sau în caz de boală ori de șomaj;

39.  subliniază importanța campaniilor de comunicare pentru a garanta neutralitatea de gen a profesiilor sau activităților în mod tradițional masculine sau feminine; în același sens, invită statele membre să inițieze o dezbatere privind rolul limbii în persistența stereotipurilor, în special din cauza feminizării sau masculinizării anumitor denumiri de profesii;

40.  invită organismele publice și private să introducă planuri vizând egalitatea în normele și regulamentele lor interne, alături de obiective stricte pe termen scurt, mediu și lung, și să evalueze anual realizarea acestor obiective;

41.  solicită formularea de propuneri concrete în vederea reconcilierii vieții profesionale, a vieții private și vieții de familie, prin încurajarea împărțirii în mai mare măsură a responsabilităților ocupaționale, familiale și sociale între bărbați și femei, în special în domeniul asistenței acordate persoanelor dependente și al îngrijirii copilului;

42.  solicită statelor membre să sprijine încadrarea în muncă a grupului defavorizat reprezentat de „femeile însărcinate sau de mamele care se ocupă singure de sarcinile familiale” și să favorizeze angajarea acestora în locuri de muncă decente și stabile care să le permită să concilieze viața de familie cu viața profesională;

43.  consideră că pentru a armoniza mai bine activitatea profesională și cea de îngrijire este necesară îmbunătățirea concediului pentru îngrijirea copilului; invită, prin urmare, Consiliul să adopte rapid o poziție comună privind poziţia din 20 octombrie 2010 a Parlamentului(16) referitoare la revizuirea Directivei 92/85/CEE a Consiliului;

44.  invită statele membre să încurajeze crearea sau consolidarea structurilor de îngrijire a copiilor, cum ar fi creșele, și a structurilor pentru persoanele în vârstă și alte persoane dependente, pentru a oferi servicii de bună calitate și la prețuri accesibile, compatibile cu programul de lucru cu normă întreagă, pentru un număr cât mai mare de persoane; consideră că aceste structuri reprezintă un sprijin imens pentru părinți și le-ar favoriza accesul pe piața muncii;

45.  subliniază că familia este temelia societății noastre și este indisolubil legată de transmiterea valorilor și de cooperarea în spiritul solidarității; subliniază că introducerea unor orare de lucru flexibile și asigurarea posibilităților de muncă la distanță, precum și extinderea structurilor de îngrijire a copiilor și profesionalizarea îngrijirii persoanelor în vârstă la domiciliu constituie un pas important pentru concilierea vieții profesionale cu viața de familie și pentru a asigura participarea echilibrată a femeilor și bărbaților pe piața muncii, precum și la educație și formare; regretă faptul că absența unor sisteme adecvate de concedii de odihnă și de concedii parentale și a unor modalități flexibile de organizare a muncii pentru ambii părinți împiedică adeseori femeile să participe activ pe piața muncii sau să lucreze cu normă întreagă; consideră că acest lucru necesită, de asemenea, modificări în cultura întreprinderilor în ceea ce privește angajarea și încadrarea în muncă a femeilor; prin urmare, solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să prevină reducerile din cauza crizei economice și financiare a beneficiilor și a serviciilor sociale pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și pentru persoanele vulnerabile;

46.  atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că trebuie puse în aplicare măsuri pozitive atât în favoarea femeilor, cât și a bărbaților, în special cu scopul de a facilita revenirea lor la locul de muncă după o perioadă dedicată familiei (creșterea copilului și/sau îngrijirea unui membru al familiei bolnav sau cu dizabilități), susținând politici de (re)integrare pe piața muncii pentru a permite astfel, persoanelor în cauză să redevină independente financiar;

47.  subliniază importanța și rolul central pe care îl joacă educația pentru a le inculca copiilor, încă de la o vârstă fragedă, noțiunea de egalitate de gen și pentru acceptarea diferitelor culturi și înțelegerea impactului discriminării și al prejudecăților; invită statele membre să elaboreze programe educaționale, dar și programe de informare și de sensibilizare pentru elevi pe parcursul întregii școlarități, pentru a promova valorile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 23;

48.  subliniază necesitatea de a lăsa tinerilor libertatea de a-și alege profesia; reamintește, în acest sens, că este important ca profesorii să nu îi dirijeze în mod automat pe elevi către filiere profesionale în funcție de stereotipurile sexiste și că ar trebui prezentată întreaga gamă de posibilități de carieră;

49.  invită statele membre să garanteze, prin programe de sensibilizare în cadrul sistemului educativ, că fetele nu sunt îdreptate în mod automat către sectoare și cariere în mod tradițional feminizate;

50.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor depuse la nivel european în vederea creșterii reprezentării femeilor în politică; încurajează, în acest sens, participarea femeilor în toate instituțiile europene, în special în posturi de conducere; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare la nivel național, regional și municipal; solicită stabilirea unor obiective obligatorii care să asigure reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor asupra reprezentării femeilor; evidențiază, prin urmare, că utilizarea cotelor electorale are un efect pozitiv asupra reprezentării femeilor;

51.  reamintește că doar 3 % din marile întreprinderi sunt conduse de către femei; subliniază, prin urmare, exemplul Norvegiei, care a aplicat cu succes din 2003 o politică de cote pentru a garanta paritatea în consiliile de administrație ale întreprinderilor, acest exemplu fiind urmat acum de Spania și Franța; invită statele membre să ia măsuri efective, cum ar fi cotele, care să garanteze o mai bună reprezentativitate a femeilor în marile societăți cotate la bursă și în consiliile de administrație ale companiilor, în general, în special cele cu participare publică;

52.  subliniază faptul că, pentru a combate nedreptățile din motive de gen la locul de muncă în statele membre, ar trebui create la nivel legislativ planuri vizând egalitatea la nivel de profesie și de sector economic, care să fie inițiate și monitorizate de către partenerii sociali;

53.  subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri, în special prin intermediul legislației, pentru a stabili obiective obligatorii care să garanteze paritatea între bărbați și femei în posturile de conducere din întreprinderi, administrația publică și organismele politice;

54.  invită statele membre să identifice întreprinderile care promovează egalitatea de gen și un bun echilibru între activitatea profesională, familie și viața personală și să difuzeze la scară largă cele mai bune practici, în special prin intermediul camerelor de comerț și industrie;

55.  salută dezbaterea generală cu privire la intensificarea prezenței feminine în posturi de conducere în sectorul economic și încurajează întreprinderile să introducă o cotă bazată pe reprezentarea genurilor în rândul personalului lor;

56.  solicită luarea de măsuri la nivel național și european pentru a promova antreprenoriatul în rândul femeilor prin crearea de structuri de formare și de consiliere profesională și juridică, precum și prin facilitarea accesului la finanțarea publică și privată;

57.  încurajează schimbul regulat de informații și de experiențe între părțile implicate în promovarea egalității de gen, pentru a reuși implementarea bunelor practici în întreaga societate, la nivel european, național, regional și local, în sectorul privat și în sectorul public;

58.  invită statele membre și Comisia Europeană să acorde o atenție deosebită grupurilor de femei vulnerabile: femeile cu dizabilități, imigrantele, lesbienele, femeile bisexuale și transgender, precum și cele aparținând minorităților, femeilor slab instruite sau neinstruite și care au în grijă persoane dependente, toate acestea reprezintă grupuri specifice care necesită adoptarea unor măsuri adaptate condițiilor lor; invită Comisia să lărgească aria de activități dedicate Anului european 2011 consacrat voluntariatului astfel încât să includă promovarea egalității de gen;

59.  invită Comisia să acorde sprijin statelor membre în îmbunătățirea perspectivelor profesionale ale femeilor defavorizate, cum ar fi femeile imigrante, femeile care aparțin minorităților etnice, femeile cu dizabilități și mamele singure, ameliorându-le astfel șansele de a duce o viață independentă din punct de vedere economic, prin facilitarea accesului acestei categorii de femei la educație și la formare profesională; atrage atenția asupra discriminării multiple la care sunt supuse femeile imigrante din cauza apartenenței de gen, etnice sau rasiale și, adeseori, a vârstei;

60.  invită organismele naționale, regionale și locale responsabile de egalitate să adopte abordări integrate în vederea îmbunătățirii reacției la cazurile de discriminare multiplă și a modului de soluționare a acestora; subliniază, de asemenea, că aceste organisme ar trebui să ofere formare judecătorilor, juriilor și personalului general pentru ca aceștia să fie în măsură să identifice, să anticipeze și să trateze situațiile de discriminare multiplă;

61.  reamintește că femeile cu dizabilități sunt adesea discriminate în domeniile vieții sociale, culturale, politice și profesionale; invită Comisia și statele membre să facă propuneri concrete în vederea îmbunătățirii situației lor;

62.  invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită femeilor de etnie romă în aplicarea strategiei europene pentru integrarea romilor;

63.  ia act că persoanele transgender rămân în continuare un grup foarte marginalizat și persecutat, care se confruntă în mare măsură cu stigmatizarea, excluderea și violența, după reiese din raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale; încurajează ferm Comisia și statele membre să urmeze recomandările agenției pentru o protecție mai bună și mai clară împotriva discriminării din motive de identitate de gen;

64.  pledează în favoarea accesului femeilor și al bărbaților la informații privind sănătatea reproductivă și subliniază că femeile ar trebui să dispună de aceleași drepturi și oportunități ca bărbații în ceea ce privește serviciile în acest domeniu; subliniază că femeile trebuie să dețină controlul asupra drepturilor lor sexuale și reproductive, în special printr-un acces facil la contracepție și avort; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri și acțiuni prin care să sensibilizeze bărbații cu privire la responsabilitățile lor în chestiunile sexuale și reproductive;

65.  reamintește că violența împotriva femeilor reprezintă un obstacol major în calea realizării egalității între femei și bărbați; invită Comisia să înceapă elaborarea unei propuneri de directivă globale privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, fie acestea fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv a traficului de femei;

66.  salută eforturile depuse la nivel comunitar și național pentru combaterea violenței la adresa femeilor, însă subliniază că acest fenomen rămâne o problemă majoră nesoluționată și îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a garanta accesul la servicii de sprijin menite să prevină violența din motive de gen și să protejeze femeile împotriva acestei violențe, indiferent de statutul lor juridic, rasă, vârstă, orientare sexuală, origine etnică sau religie; salută relansarea dezbaterii cu privire la acest tip de violențe, în special prin crearea Ordinului european de protecție și Directiva privind traficul de persoane; invită președințiile succesive ale Uniunii să continue pe această cale; subliniază necesitatea ca Consiliul și Comisia să accepte acordul la care s-a ajuns în cadrul Parlamentului European cu privire la Ordinul european de protecție, pentru ca directiva să poată intra în vigoare cât mai curând posibil;

67.  invită din nou Comisia să instituie, în următorii patru ani, un An european pentru combaterea violenței împotriva femeilor; subliniază în acest sens că acest lucru va contribui la sensibilizarea cetățenilor europeni și va mobiliza guvernele să combată violența împotriva femeilor;

68.  subliniază necesitatea de a realiza un studiu la scară largă, în toate țările UE, care să utilizeze o metodologie comună pentru a determina amploarea reală a acestei probleme; evidențiază activitatea importantă care va fi desfășurată în acest domeniu de Observatorul european pentru violența împotriva femeilor, care va oferi statistici de calitate pentru a sprijini măsurile politice de combatere a acestei calamități sociale;

69.  invită statele membre să asigure o mai bună pregătire și o mai bună cooperare cu personalul din domeniul sănătății, al serviciilor sociale, din poliție și sectorul judiciar și crearea de structuri adaptate pentru toate formele de violență la adresa femeilor, inclusiv formele rare de violență gravă fizică și psihologică, cum ar fi atacurile cu acid;

70.  subliniază importanța adoptării de măsuri de către statele membre și autoritățile locale, pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a femeilor care au fost supuse violenței de gen, prin utilizarea unor instrumente precum FSE sau programul Progress;

71.  subliniază că programele care sprijină organizațiile de femei și societatea civilă, în general, să colaboreze și să participe la procese pentru integrarea perspectivei de gen trebuie îmbunătățite;

72.  subliniază necesitatea de a integra perspectiva de gen și lupta împotriva violenței de gen în politicile externe și de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii Europene;

73.  invită Comisia Europeană să încurajeze statele membre să promoveze, în mass-media, în general, și în materialele publicitare și promoționale, în special, o reprezentare a imaginii femeii care să respecte demnitatea, diversitatea rolurilor și identitatea femeilor;

74.  invită Comisia și autoritatea bugetară să respecte principiul integrării dimensiunii de gen în elaborarea bugetelor și a noului cadru financiar multianual al UE; îndeamnă statele membre să urmeze acest exemplu în momentul întocmirii bugetelor naționale publice.

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) Consiliul Uniunii Europene – Documentul 5731/10 din 3 martie 2010. (2) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (4) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (5) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (6) JO L 180, 15.7.2010, p. 1. (7) JO L 68, 18.3.2010, p. 13. (8) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23. (9) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35. (10) Texte adoptate, P7_TA(2010)0231. (11) Texte adoptate, P7_TA(2010)0232. (12) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56. (13) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 35. (14) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 21. (15) Texte adoptate, P7_TA(2010)0484. (16) Texte adoptate, P7_TA(2010)0373.