Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (versiune codificată) (COM(2010)0391 – C7-0209/2010 – 2008/0009(COD))

P7_TA(2011)0001 A7-0363/2010

(Procedura legislativă ordinară - codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0026) și propunerea modificată (COM(2010)0391),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 17 iunie 2008(1),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0209/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului European Economic și Social din 21 octombrie 2010(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(3),

–  având în vedere articolele 86 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0363/2010),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 18 ianuarie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind fuziunile societăţilor comerciale pe acţiuni (codificare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/35/UE.)

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 60. (2) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (3) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la proiectul de Decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul euromediteraneean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (06903/2010 – C7-0384/2010 – 2007/0231(NLE))

P7_TA(2011)0002 A7-0373/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06903/2010),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euromediteraneean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte, pentru a ține seama de aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană (09373/2008),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0384/2010),

–  având în vedere articolul 81, articolul 90 alineatul (8) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7–0373/2010),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Hașemit al Iordaniei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (06646/2010 – C7-0103/2010 – 2008/0145(NLE))

P7_TA(2011)0003 A7-0361/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06646/2010),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Comunitatea Europeană și Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (06190/2009),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 100 alineatul (2), al articolului 218 alineatul (8) primul paragraf și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0103/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0361/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Uniunii Economice și Monetare a Africii de Vest.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (10753/3/2010 – C7-0267/2010 – 2008/0098(COD))

P7_TA(2011)0004 A7-0343/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului în primă lectură (10753/3/2010 – C7-0267/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0311) și propunerea modificată (COM(2009)0579),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0203/2008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 februarie 2009(2),

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 8 decembrie 2010 de a aprobare a poziției Parlamentului în a doua lectură, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7–0343/2010),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 18 ianuarie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 305/2011.)

(1) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 441. (2) JO C 218, 11.9.2009, p. 15.

Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Consensului european privind ajutorul umanitar: bilanț la jumătatea perioadei al planului de acțiune și perspective viitoare (2010/2101(INI))

P7_TA(2011)0005 A7-0375/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar semnat la 18 decembrie 2007 de către Președintele Consiliului Uniunii Europene, Președintele Parlamentului European și Președintele Comisiei Europene,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 29 mai 2008 privind stabilirea unui plan de acțiune care cuprinde măsuri concrete pentru punerea în aplicare a Consensului (SEC(2008)1991),

–  având în vedere articolul 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, consacrat ajutorului umanitar,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar(1),

–  având în vedere orientările Uniunii Europene cu privire la promovarea respectării dreptului umanitar internațional din 23 decembrie 2005, actualizate în decembrie 2009, precum și concluziile Consiliului din 8 decembrie 2009,

–  având în vedere Decizia 2007/162/CE a Consiliului din 5 martie 2007 de instituire a unui instrument financiar de protecție civilă(2),

–  având în vedere Decizia 2007/779/CE, Euratom a Consiliului din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din decembrie 2007, prin care Comisia a fost îndemnată să utilizeze în mod optim mecanismul comunitar de protecție civilă și să consolideze cooperarea dintre statele membre,

–  având în vedere documentul comun al Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei Europene, Catherine Ashton, și al membrului Comisiei Europene, Kristalina Georgieva, privind învățăturile care trebuie trase în urma reacției Uniunii Europene în cazul catastrofei din Haiti,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 10 septembrie 2003 intitulată „Uniunea Europeană și Națiunile Unite: opțiunea pentru multilateralism” (COM(2003)0526), care solicită consolidarea și integrarea globală a relațiilor UE-ONU, printr-un dialog politic sistematic, prin lărgirea cooperării în acest domeniu, îmbunătățirea gestiunii și prevenirii crizelor și prin parteneriate strategice între Comisie și organizațiile ONU selectate,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 5 martie 2008 intitulată „Consolidarea capacității de răspuns a Uniunii în caz de catastrofe” (COM(2008)0130), precum și Rezoluția Parlamentului European din 19 iunie 2008 referitoare la consolidarea capacității de reacție a Uniunii Europene în caz de catastrofe(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 23 februarie 2009 intitulată „Strategia UE de sprijinire a reducerii riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare” (COM(2009)0084),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 31 martie 2010 intitulată „Asistența alimentară umanitară” (COM(2010)0126),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind strategia operațională 2010 a DG ECHO,

–  având în vedere raportul lui Michel Barnier intitulat „Pentru o forță europeană de protecție civilă: Europe Aid”, publicat în mai 2006,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele adiționale la acestea din 1977,

–  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților, adoptată în iulie 1951,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului și Protocolul său opțional privind implicarea copiilor în conflicte armate, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere Convenția privind ajutorul alimentar, semnată la Londra la 13 aprilie 1999(5), prin care Comunitatea europeană se angajează să intervină în situații de urgență alimentară și să răspundă altor necesități alimentare ale țărilor în curs de dezvoltare,

–  având în vedere Codul de conduită al Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și al ONG-urilor în cadrul programelor de intervenție în caz de catastrofă, adoptat în 1994,

–  având în vedere principiile și bunele practici privind ajutorul umanitar, aprobate la Stockholm la 17 iunie 2003,

–  având în vedere principiile privind parteneriatul dintre Națiunile Unite și organizațiile umanitare, aprobate în 2007 de către Platforma umanitară mondială (Global Humanitarian Platform),

–  având în vedere directivele Națiunilor Unite cu privire la utilizarea resurselor militare și de protecție civilă în cadrul operațiunilor de ajutor în caz de catastrofă (Directivele de la Oslo), revizuite la 27 noiembrie 2006,

–  având în vedere directivele din martie 2003 privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă pentru sprijinirea acțiunilor umanitare ale Organizației Națiunilor Unite în situații de urgență complexe (directivele RMPC),

–  având în vedere Cadrul de acțiune de la Hyogo, adoptat la Conferința Mondială privind limitarea catastrofelor desfășurată la Kobe (prefectura Hyogo, Japonia) între 18-22 ianuarie 2005,

–  având în vedere revizuirea intervenției umanitare, solicitată de Coordonatorul ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite și Subsecretarul pentru afaceri umanitare în august 2005,

–  având în vedere indicele de răspuns umanitar 2010 stabilit de către organizația DARA (Development Assistance Research Associates), care analizează și clasifică modul în care țările donatoare principale vin în întâmpinarea nevoilor persoanelor afectate de către catastrofe, conflicte și situații de urgență,

–  având în vedere programul internațional de norme, legi și principii aplicabile acțiunilor internaționale în caz de catastrofă („orientările IDRL”), adoptat în cadrul celei de-a 30-a conferințe internaționale a Asociațiilor de Cruce Roșie și Semilună Roșie, care a avut loc în 2007 la Geneva, precum și angajamentul comun al statelor membre ale Uniunii Europene de a sprijini acest program,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2007 referitoare la un consens european privind ajutorul umanitar(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la cutremurul care a avut loc în Haiti(7),

–  având în vedere Recomandare Consiliului din 14 decembrie 2010 privind instituirea unei capacități de reacție rapidă a UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la operațiunea militară israeliană împotriva flotilei cu ajutoare umanitare și la blocada din Gaza(9),

–  având în vedere propunerea de rezoluție referitoare la criza umanitară din Somalia, depusă de dl Oreste Rossi în conformitate cu articolul 120 din Regulamentul de procedură (B7-0489/2010),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind furnizarea ajutorului umanitar în țările terțe,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0375/2010),

A.  reamintind viziunea comună asupra ajutorului umanitar consacrată prin Consensul european privind ajutorul umanitar, care subliniază voința Uniunii Europene de a coopera îndeaproape în acest domeniu pentru a optimiza eficacitatea acestuia, de a apăra și de a promova principiile umanitare fundamentale de umanitate, neutralitate, imparțialitate și independență, precum și de a promova în mod susținut respectarea dreptului umanitar internațional;

B.  întrucât angajamentele care derivă din Consens se aplică atât statelor membre, cât și Comisiei, și întrucât acțiunile menționate în planul de acțiune trebuie, în majoritatea cazurilor, să fie puse în aplicare în mod concertat de către Comisie și statele membre;

C.  luând în considerare creșterea spectaculoasă a numărului și a intensității catastrofelor naturale, cauzate în special de impactul acțiunilor umane care stau la baza schimbărilor climatice, și responsabilitatea istorică a țărilor industrializate în această privință; luând în considerare multiplicarea crizelor complexe, cauzată de mai mulți factori, cum ar fi natura evolutivă a conflictelor, proasta guvernanță și situațiile de fragilitate, agravarea încălcărilor dreptului internațional umanitar și diminuarea spațiului umanitar;

D.  întrucât furnizarea ajutorului devine din ce în ce mai dificilă și mai periculoasă, iar lipsa de securitate a personalului implicat în furnizarea de ajutor umanitar este din ce în ce mai mare; întrucât în 2008, 122 de lucrători implicați în ajutorul umanitar au fost uciși;

E.  întrucât ar trebui acordată o atenție specială grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii și persoanele strămutate forțat, iar agravarea violenței pe criterii de sex și a violențelor sexuale reprezintă o problemă gravă în contextele umanitare, unde violul sistematic este uneori utilizat drept armă de război;

F.  întrucât implicarea din ce în ce mai mare a actorilor care nu au legătură cu acțiunile umanitare în reacția la crizele umanitare antrenează un risc major de confundare a rolului actorilor militari și a celui jucat de actorii umanitari, generând confuzie și în ceea ce privește limitele ajutorului umanitar neutru, imparțial și independent;

G.  întrucât tragediile recente din Haiti și din Pakistan au demonstrat încă o dată necesitatea de consolidare a instrumentelor de care dispune Uniunea Europeană pentru a face față catastrofelor (ajutor umanitar și mecanism comunitar de protecție civilă) din punctul de vedere al eficacității, al rapidității, al coordonării și al vizibilității și întrucât aceste catastrofe au subliniat încă o dată necesitatea de creare a unei capacități europene de reacție rapidă;

H.  ținând cont de agravarea contextului umanitar mondial, de amploarea provocărilor și nevoilor umanitare, precum și de faptul că este absolut necesar să se depună eforturi pentru consolidarea punerii în aplicare a Consensului și a planului său de acțiune, precum și pentru coordonarea la nivel mondial și asumarea în comun a sarcinilor, luând în considerare responsabilitățile regionale ale țărilor care au capacitatea de a contribui în mod semnificativ cu ajutor umanitar;

I.  întrucât bugetul Comisiei prevăzut pentru catastrofe umanitare și, în mod special, cel al DG ECHO, nu numai că a fost înghețat, ci și a scăzut ușor în termeni reali în ultimii cinci ani,

Consensul european privind ajutorul umanitar și planul său de acțiune

1.  regretă faptul că Consensul umanitar nu este încă bine cunoscut în afara partenerilor umanitari și solicită ca acesta să facă obiectul unor formări specifice, în special pentru Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), pentru diplomații din statele membre și actorii militari;

2.  regretă lipsa de implicare a statelor membre în punerea în aplicare a Consensului și consideră că rolul grupului de lucru pentru ajutor umanitar și alimentar din cadrul Consiliului (Cohafa) ar trebui consolidat pentru a asigura o mai bună urmărire a punerii în aplicare - de exemplu, prin organizarea unor sesiuni specifice privind integrarea Consensului în strategiile umanitare naționale sau prin prezentarea unui raport anual de activitate - și pentru ca acesta să își îndeplinească mandatul de a promova mai activ ajutorul umanitar față de alte grupuri de lucru ale Consiliului și ale Comitetului politic și de securitate (COPS), continuând să se pună accentul pe eficacitatea și rapiditatea coordonării;

3.  încurajează delegațiile Uniunii în țările terțe să promoveze în mod activ diseminarea și punerea în aplicare a Consensului și a planului său de acțiune în rândul reprezentanțelor statelor membre;

4.  invită Comisia să analizeze posibilitatea realizării unor schimburi anuale de bune practici cu parlamentele naționale din UE cu privire la punerea lor în aplicare a angajamentelor care decurg din Consens;

5.  susține o finanțare mai mare a ajutorului umanitar din cauza înmulțirii zonelor de intervenție și solicită autorității bugetare să transfere direct, în totalitate sau parțial, suma din rezerva de urgență bugetului inițial al DG ECHO; subliniază, de asemenea, importanța îndeplinirii obiectivului OCDE/CAD de 0,7% din PNB până în 2015;

6.  solicită, de asemenea, realizarea unor bugete realiste și alocarea de credite bugetare pentru catastrofe naturale sau acțiuni umanitare pe baza experiențelor repetate cu cheltuielile din anii anteriori;

7.  îndeamnă la realizarea de eforturi suplimentare pentru accelerarea finanțării operațiunilor în urma catastrofelor naturale sau de altă natură, precum și a simplificării proceselor decizionale și a procedurilor de autorizare pentru execuția bugetară; subliniază că este necesar ca serviciile Comisiei să lucreze în strânsă colaborare cu SEAE pentru a face posibilă finanțarea inițială rapidă a operațiunilor;

8.  reamintește importanța menținerii unei reacții generale echilibrate, acordând totodată o atenție specială „crizelor uitate”;

9.  solicită mărirea finanțării și dezvoltarea capacităților și a resurselor pentru a asigura faptul că ajutorul umanitar și protecția civilă rămân activități pur civile;

10.  sprijină rolul esențial jucat de NOHA (prima rețea de universități care furnizează formare în domeniul ajutorului umanitar la nivel european) în promovarea unei mai bune conștientizări a contextului umanitar mondial și, în mod special, în cadrul politicii europene, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor grupurilor celor mai vulnerabile, prin educarea și formarea tinerilor europeni;

Principii umanitare, drept umanitar internațional și protecția spațiului umanitar

11.  reafirmă principiile și obiectivele ajutorului umanitar cuprinse în Consens; reamintește că ajutorul umanitar oferit de Uniunea Europeană nu este un instrument de gestionare a crizei și regretă politizarea din ce în ce mai mare a ajutorului umanitar și consecințele acestui fenomen asupra respectării spațiului umanitar;

12.  subliniază că acțiunea externă a Uniunii Europene prevăzută în Tratatul de la Lisabona trebuie să respecte principiile adoptate și angajamentele asumate în Consensul privind ajutorul umanitar și consideră că Uniunea ar trebui, având în vedere importanța sa politică și influența sa în calitate de principal donator internațional, să promoveze constant principiile umanitare;

13.  solicită, de asemenea, ca personalul militar și civil, precum și actorii umanitari implicați în reacția la catastrofe sau în operațiuni umanitare, să acționeze în conformitate cu principiile de neutralitate, independență și imparțialitate;

14.  salută revizuirea din decembrie 2009 a orientărilor Uniunii Europene privind promovarea dreptului umanitar internațional și consideră că Comisia și statele membre joacă un rol politic important în punerea în aplicare a acestor orientări; speră, de asemenea, ca formarea specifică în drept umanitar internațional să fie oferită în cadrul SEAE;

15.  solicită Comisiei să asigure alocarea de fonduri suplimentare activităților de promovare a dreptului umanitar internațional și de prezentare a acestuia deținătorilor de arme, tinerilor, clasei politice și societății civile;

16.  reamintește că principiile și bunele practici în domeniul ajutorului umanitar, adoptate în iunie 2003, subliniază nevoia de a încuraja prezentarea conturilor și evaluarea cu regularitate a reacțiilor internaționale la crizele umanitare, inclusiv a eficacității donatorilor, și subliniază că aceste evaluări trebuie să facă obiectul unor consultări mai ample, în special cu actorii umanitari;

Un cadru comun pentru furnizarea ajutorului
Calitatea ajutorului

17.  reamintește că furnizarea ajutorului trebuie să se bazeze exclusiv pe nevoile identificate și pe gradul de vulnerabilitate, iar calitatea și cantitatea ajutorului trebuie să fie stabilite înainte de toate prin evaluare inițială, care necesită încă îmbunătățiri, în special la nivelul aplicării criteriilor de vulnerabilitate, mai ales în privința femeilor, copiilor și persoanelor cu handicap;

18.  reamintește că implicarea reală și permanentă - precum și participarea, dacă este posibil - a beneficiarilor în gestionarea ajutorului este una dintre condițiile esențiale pentru calitatea intervențiilor umanitare, în special în cazul crizelor pe termen lung;

19.  insistă ca asistența oferită de UE în cazul catastrofelor naturale sau provocate de om să vizeze sprijinirea economiei locale, în special prin achiziția de produse alimentare provenite din localitatea sau regiunea în cauză și, pe cât posibil, prin punerea la dispoziția agricultorilor a materialelor necesare;

20.  solicită armonizarea metodelor utilizate de către diferiții actori implicați și îndeamnă Biroul Organizației Națiunilor Unite de coordonare a afacerilor umanitare (OCHA) să-și continue eforturile în vederea instituirii unui cadru metodologic comun, care acordă prioritate intervenției eficace și rapide și care implică permanent, pe cât posibil, actorii locali, inclusiv actorii nestatali;

21.  încurajează cu tărie continuarea activității Comisiei în domenii specifice precum nutriția, protecția, egalitatea dintre bărbați și femei și violența sexuală, persoanele refugiate și repatriate, precum și persoanele strămutate intern și solicită integrarea sistematică a dimensiunii de gen și a sănătății reproductive în reacția umanitară în materie de servicii de sănătate de primă urgență;

22.  solicită Consiliului să concretizeze recomandările raportului Barnier, conform căruia regiunile ultraperiferice ale UE ar trebui utilizate, fără exclusivitate, drept puncte de sprijin pentru a înlesni poziționarea prealabilă a produselor esențiale și a logisticii, în vederea utilizării facile a resurselor europene umane și materiale în cazul unei intervenții umanitare de urgență în afara UE;

23.  încurajează Comisia să continue analiza privind impactul negativ potențial al ajutorului umanitar în zonele în care acesta este furnizat - în special destabilizarea posibilă a structurilor economice și sociale și impactul asupra mediului înconjurător - și o invită să realizeze strategii adecvate pentru a face posibilă luarea în considerare a acestui impact din etapa de elaborare a proiectelor;

Diversitatea și calitatea parteneriatelor

24.  solicită respectarea diversității actorilor în cadrul finanțării și al punerii în aplicare a programelor umanitare internaționale - Națiunile Unite, Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, ONG-uri - și încurajează activitățile de consolidare a capacității actorilor locali; solicită o coordonare adecvată și un schimb de informații între toți actorii implicați;

25.  solicită tuturor organismelor guvernamentale să respecte rolul important al ONG-urilor în procesul de strângere de fonduri prin intermediul donațiilor private;

26.  sprijină continuarea reformelor umanitare la nivelul Națiunilor Unite și solicită consolidarea sistemului de coordonatori umanitari, o mai mare transparență, o abordare axată mai mult pe beneficiari, mai multă flexibilitate în utilizarea fondurilor comune și îmbunătățirea abordării de grup (responsabilitate sectorială), pe baza recomandărilor din revizuirea intervenției umanitare a ONU și consolidând principiile transparenței și responsabilizării, în special în ceea ce privește coordonarea cu structurile locale și actorii nestatali, aspectele intersectoriale și coordonarea între grupuri;

Coordonarea la nivel internațional și european

27.  reafirmă rolul central jucat de Organizația Națiunilor Unite, în special de OCHA, în procesul de coordonare a acțiunilor umanitare internaționale;

28.  salută inițiativele care vizează asigurarea unei mai bune coerențe a diferitelor instrumente europene de reacție în situații de criză și salută reunirea ajutorului umanitar și a protecției civile în cadrul aceleași direcții generale; insistă totuși ca mandatele, rolurile și resursele lor specifice să rămână separate în mod formal;

29.  solicită Consiliului și Comisiei să instituie norme exacte și transparente pentru cooperarea și coordonarea dintre SEAE și Comisie în vederea gestionării crizelor de mare amploare în afara teritoriului Uniunii Europene, precum și să depună eforturi în mod activ pentru a asigura vizibilitatea resurselor și a capacităților utilizate pe teren;

30.  reamintește că strategia externă a Uniunii Europene în ceea ce privește drepturile copilului ar trebui să se bazeze pe valorile și principiile definite în Declarația universală a drepturilor omului, în special la articolele 3, 16, 18, 23, 25, 26 și 29, precum și în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și în protocoalele sale opționale;

Folosirea resurselor și a capacităților militare și de protecție civilă

31.  reafirmă că distincția dintre mandatele actorilor militari și umanitari, în special în zonele afectate de catastrofe naturale și de conflicte armate, trebuie să rămână foarte clară și că este esențial ca resursele și capacitățile militare să fie utilizate doar în anumite cazuri și în ultimă instanță pentru sprijinirea operațiunilor de ajutor umanitar, în conformitate cu directivele Națiunilor Unite (directivele RMPC și directivele de la Oslo)(10);

32.  reamintește Comisiei și statelor membre că ajutorul umanitar și protecția civilă trebuie să fie considerate activități pur civile și implementate în mod corespunzător;

33.  solicită Comisiei să desfășoare acțiuni de sensibilizare privind specificitatea ajutorului umanitar în cadrul politicii externe a UE și solicită statelor membre să se asigure că forțele armate ale acestora respectă și aplică directivele Națiunilor Unite; consideră totodată că este nevoie de dialog între actorii militari și umanitari pentru favorizarea unei înțelegeri reciproce;

34.  reafirmă faptul că recursul la resursele de protecție civilă în cazul crizelor umanitare trebuie să se bazeze pe nevoi și să fie complementar și coerent cu ajutorul umanitar, precum și faptul că, în cazul catastrofelor naturale, aceste resurse pot contribui într-o anumită măsură la acțiunile umanitare dacă sunt utilizate în conformitate cu principiile IASC aferente;

35.  solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative ambițioase în vederea înființării unei forțe europene de protecție civilă bazată pe optimizarea mecanismului comunitar de protecție civilă actual și pe reciprocitatea resurselor naționale existente, fără a implica astfel costuri suplimentare mari și având ca sursă de inspirație modalitățile stabilite în cadrul acțiunilor pregătitoare; finanțarea forței de protecție civilă trebuie să fie suplimentară față de finanțarea urgențelor umanitare;

36.  consideră că forța europeană de protecție civilă ar putea consta într-un angajament din partea anumitor state membre de a pune la dispoziție în mod voluntar module esențiale prestabilite de protecție civilă, pregătite să intervină imediat pentru operațiunile UE coordonate de Centrul de monitorizare și de informare (MIC); consideră, de asemenea, că majoritatea acestor module, care sunt deja disponibile la nivel național, ar putea rămâne sub controlul acestora și că desfășurarea lor în „standby” ar putea forma nucleul protecției civile a UE în vederea reacționării în caz de catastrofe în afara și în interiorul granițelor sale;

Continuitatea ajutorului
Reducerea riscurilor de catastrofă (RCC) și schimbările climatice

37.  salută adoptarea, în februarie 2009, a unei noi strategii europene pentru sprijinirea reducerii riscurilor de catastrofă în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă ferm Comisia să dezvolte programe de prevenire a catastrofelor și de gestionare a reacției în caz de catastrofe împreună cu guvernele naționale, autoritățile locale și organizațiile societății civile din țările beneficiare și solicită punerea în aplicare rapidă a acestei strategii;

38.  solicită depunerea de eforturi considerabile pentru integrarea într-o manieră mai sistematică a dimensiunii RCC în politicile referitoare la ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar;

39.  susține mărirea în mod considerabil a sumelor alocate acestei dimensiuni și insistă asupra importanței menținerii finanțării la scară redusă în vederea garantării unei abordări care respectă contextul, precum și a adaptării proiectelor la specificul local;

40.  solicită o mai bună coordonare a agendei privind adaptarea la schimbările climatice cu activitățile RCC;

Crearea unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare

41.  regretă faptul că progresele concrete în domeniul legăturii dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare rămân în continuare limitate, în ciuda numărului mai mare de angajamente politice asumate în ultimii ani;

42.  subliniază importanța unei tranziții în timp util între urgență și dezvoltare, pe baza unor criterii specifice și printr-o evaluare detaliată a nevoilor;

43.  solicită mai multe resurse pentru asigurarea continuității ajutorului, precum și folosirea unei abordări orientate spre flexibilitate și complementaritatea instrumentelor financiare existente în cazul fazelor de tranziție între urgență și dezvoltare;

44.  susține îmbunătățirea dialogului și a coordonării dintre organizațiile umanitare și agențiile de dezvoltare la locul de intervenție, precum și în cadrul serviciilor corespondente la nivelul instituțiilor europene și al statelor membre;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și Biroului Organizației Națiunilor Unite de coordonare a afacerilor umanitare (OCHA).

(1) JO L 163, 2.7.1996, p. 1. (2) JO L 71, 10.3.2007, p. 9. (3) JO L 314, 1.12.2007, p. 9. (4) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 15. (5) JO L 163, 4.7.2000, p. 37. (6) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 273. (7) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 5. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0465. (9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0235. (10) Directivele RMPC: directive privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă pentru sprijinirea acțiunilor umanitare ale Organizației Națiunilor Unite în situații de urgență complexe; martie 2003. Directivele de la Oslo: directive privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă străine în cadrul operațiunilor de ajutor în caz de dezastre; noiembrie 2007.

Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare (2010/2112(INI))

P7_TA(2011)0006 A7-0376/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 privind politica agricolă comună și siguranța alimentară mondială(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE și schimbările climatice(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(4),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții (SEC(2010)1058),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2008 privind creșterea prețurilor la produsele alimentare în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a face față provocărilor legate de securitatea alimentară”,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare ale mileniului ale ONU, care includ reducerea în 2015 cu 50 % a procentului din populația globală care suferă de foame față de 1990,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0376/2010),

A.  întrucât asigurarea securității alimentare pentru cetățenii Europei, aprovizionarea consumatorilor cu alimente sănătoase și de înaltă calitate la prețuri rezonabile și menținerea veniturilor agricole au constituit obiectivele centrale ale politicii agricole comune (PAC) de la început și sunt și în prezent obiective-cheie ale UE;

B.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor alimentelor și ale produselor de bază a generat îngrijorări serioase cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial și întrucât creșterea prețurilor la alimente a afectat cel mai mult categoriile cele mai vulnerabile de populație;

C.  întrucât volatilitatea prețurilor în agricultură este, prin natura sa, permanentă, deoarece prețurile reacționează în mod disproporționat la mici variații ale nivelului de producție, foarte des ca urmare a speculațiilor;

D.  întrucât UE a subliniat, cu ocazia unei recente reuniuni a Comitetului pentru siguranța alimentară din cadrul FAO, problema pe care o reprezintă volatilitatea extremă a prețurilor, iar noii comisii de experți la nivel înalt i s-a solicitat un raport privind cauzele fluctuațiilor de preț și măsurile luate în această privință;

E.  întrucât fenomenele climatice și de altă natură pot determina unele țări să adopte politici protecționiste, astfel cum au arătat recentele interdicții aplicate de Rusia și de Ucraina privind exportul de grâu, acestea exportând împreună aproximativ 30 % din cantitatea de grâu produsă la nivel mondial;

F.  întrucât producția de alimente la nivel global poate fi subminată în mod regulat de o serie de factori, printre care impactul dăunătorilor și al bolilor, măsura în care resursele naturale sunt disponibile și dezastrele naturale, astfel cum au arătat, în 2010, seceta și incendiile îndelungate din Rusia, precum și inundațiile grave din Pakistan;

G.  întrucât schimbările climatice vor avea ca efect creșterea frecvenței acestor dezastre naturale și, prin urmare, destabilizarea securității alimentare;

H.  întrucât provocarea stă în a produce „mai mult din mai puțin”, accentul punându-se pe producția sustenabilă, din cauza presiunii asupra resurselor naturale;

I.  întrucât UE este cel mai mare importator net de produse care conțin proteine, de produse oleaginoase și de porumb pentru sectorul creșterii animalelor, precum și de fructe și de legume și se bazează prea mult pe aceste importuri, ceea ce se datorează și faptului că producătorii noștri nu sunt autorizați să utilizeze aceleași metode de producție pentru aceste produse;

J.  întrucât creșterea estimată a populației globale de la 7 miliarde la 9,1 miliarde va impune o creștere de 70 % a aprovizionării cu alimente până în 2050, conform FAO;

K.  întrucât există în continuare sărăcie și foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60 % din venitul mediu al țării în care locuiește persoana respectivă) și întrucât 16 milioane de cetățeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acțiuni de caritate;

L.  întrucât securitate alimentară nu înseamnă doar existența alimentelor, ci include și, conform FAO, dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea; întrucât, devenind mai competitivă, Europa poate contribui la securitatea alimentară globală;

M.  întrucât lipsa securității alimentare pentru cei mai săraci membri ai societății a fost agravată de efectele crizei economice și financiare globale;

N.  întrucât veniturile agricultorilor au scăzut în mod dramatic în 2009, după un deceniu de stagnare a acestora, în mare parte din cauza condițiilor de piață dificile și a costurilor de producție din ce în ce mai ridicate; întrucât veniturile agricole au scăzut foarte mult (conform estimărilor, cu 40 % pe unitate de lucru) față de restul economiei, iar venitul pe cap de locuitor în zonele rurale este cu mult mai scăzut (cu aproape 50 %) decât în zonele urbane;

O.  întrucât agricultorii primesc o cotă în scădere constantă din valoarea adăugată generată de lanțul de aprovizionare cu alimente, în timp ce cota industriei alimentare a crescut; întrucât funcționarea corespunzătoare a lanțului de aprovizionare cu alimente este o condiție necesară asigurării faptului că agricultorii au parte de un profit echitabil pentru producția lor;

P.  întrucât de-a lungul întregului lanț de producție, de aprovizionare și de consum de alimente se irosește până la 50 % din cantitatea de alimente produse în UE;

Q.  întrucât doar 7 % din agricultorii din UE au o vârstă mai mică de 35 de ani;

R.  întrucât securitatea alimentară reprezintă o chestiune esențială pentru Europa și necesită coerență și coordonare între diversele domenii de politică sectorială la nivelul UE, și anume PAC, politica energetică, programele de dezvoltare, politicile de dezvoltare și comerciale, și reglementarea financiară,

1.  subliniază că un sector agricol puternic și sustenabil peste tot în UE și un mediu rural înfloritor și sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale în ceea ce privește depășirea provocării legate de securitatea alimentară;

2.  afirmă că UE are cele mai înalte standarde din lume în materie de producție agricolă și de alimente, punându-se un accent puternic asupra securității alimentare, a calității alimentelor și a sustenabilității din punct de vedere al mediului cu privire la agricultură;

3.  consideră că va trebui să folosim toate formele de agricultură pentru a putea aproviziona cu hrană Europa și țările terțe;

Securitatea alimentară în Europa și în lume

4.  consideră că dreptul la securitate alimentară este un drept de bază al omului și că există atunci când toți oamenii au permanent acces fizic și economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;

5.  afirmă că UE are o obligație de a-și aproviziona cetățenii cu hrană și că în această privință este esențial să se continue în UE activitățile agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați pentru aceste costuri suplimentare și pentru că furnizează societății bunuri publice; accentuează faptul că alimentele ce provin din țări terțe și care intră pe teritoriul UE trebuie să respecte aceleași standarde înalte astfel încât producătorii europeni să nu aibă de suferit în ceea ce privește competitivitatea;

6.  recunoaște că garantarea unei aprovizionări adecvate cu alimente este un element esențial al securității alimentare, dar admite, de asemenea, că accesul la alimente și prețurile accesibile ale acestora înseamnă să se acorde atenție garantării un standard de viață corespunzător, în special pentru persoanele care nu au suficiente resurse economice, adesea copii, persoane în vârstă, migranți, refugiați și șomeri;

7.  susține formula securitate alimentară – nutriție – calitate – vecinătate – inovație - productivitate; consideră că, pentru a ajunge la această formulă, viitoarea PAC ar trebui să țină seama de așteptările opiniei publice conform cărora aceasta ar trebui să fie atât o politică agricolă, cât și una alimentară orientată către furnizarea de informații publice privind un regim alimentar sănătos;

8.  consideră că UE ar trebui să creeze condiții mai bune pentru implementarea în statele membre a programelor de susținere a nutriției precum cele care prevăd distribuirea de fructe și de lapte în școli, precum și o asistență mai bună pentru educație și sensibilizarea cu privire la proveniența produselor și la nutriție, având în vedere faptul că alegerile făcute în cunoștință de cauză referitoare la regimul alimentar pot preveni apariția bolilor și reduce presiunea puternică asupra costurilor sociale din Europa; solicită, de asemenea, crearea mai multor programe de susținere a nutriției care să implice o sarcină administrativă redusă, precum și majorarea bugetului alocat acestor programe; invită Comisia să analizeze aspectele practice ale acestor programe;

9.  își reafirmă sprijinul pentru programul UE realizat pentru persoanele cele mai defavorizate; reamintește că SUA alocă, prin legea agriculturii, ajutoare semnificative pentru programul lor suplimentar de asistență nutrițională, ceea ce generează venituri importante pentru acest sector și pentru economie în general, în afară de faptul că reduce o parte din nevoile alimentare ale persoanelor celor mai sărace;

10.  este conștient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare în ceea ce privește securitatea alimentară, în special din cauza creșterii frecvenței și a gravității fenomenelor climatice, precum seceta, inundațiile, incendiile și furtunile; subliniază provocarea din ce în ce mai mare pe care o reprezintă lipsa apei și impactul acesteia asupra producției de alimente; subliniază că este necesar să se soluționeze de urgență problemele legate de gestionarea apelor și de schimbările climatice;

11.  amintește că securitatea energetică și cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaște că costurile energiei sunt un factor-cheie în ceea ce privește stabilirea nivelului profitabilității agriculturii, sectorul care depinde cel mai mult de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienți din punct de vedere energetic și prin care să fie dezvoltate surse alternative de aprovizionare cu energie; amintește faptul că este necesar să se acorde un sprijin mai consistent pentru serviciile de cercetare, de dezvoltare și de consiliere;

12.  consideră, cu toate acestea, că, în ceea ce privește tendința din ce în ce mai accentuată de a dezvolta surse regenerabile de energie și de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se țină seama de impactul asupra producției de alimente și a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat privind depășirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente și de aprovizionarea cu carburanți;

13.  ia act de nivelul de fiabilitate al importurilor de proteine și de produse oleaginoase din țări terțe, care are efecte negative asupra sectorului alimentar și agricol, în special asupra creșterii animalelor atunci când apar creșteri ale prețurilor;

14.  invită Comisia să propună o soluție tehnică la problema pe care o reprezintă materiile modificate genetic cu un nivel scăzut de prezență în produsele nemodificate genetic importate și să propună un proces de aprobare mai rapid în cadrul UE în legătură cu importul de noi variante de furaje modificate genetic după ce acestea s-au dovedit a fi sigure;

15.  invită Comisia și statele membre să asigure cetățenilor accesul la informațiile privind rezultatele controalelor efectuate în materie de securitate alimentară pentru creșterea transparenței la nivel european;

16.  își exprimă îngrijorarea cu privire la apariția fenomenului de acaparare a terenurilor și la efectele acestuia asupra securității alimentare în țările în curs de dezvoltare și a viitorului agriculturii și al agricultorilor; invită Comisia să analizeze această situație în ceea ce privește deținerea terenurilor și resursele naturale;

17.  observă că situația fermelor de creștere a animalelor din UE s-a deteriorat din cauza costurilor ridicate ale hranei pentru animale; solicită, prin urmare, să se utilizeze în mod direcționat instrumentele înființate prin Regulamentul (CE) nr.1234/2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor pentru a stabiliza piața și a evita o situație de criză;

18.  apreciază că creșterea productivității în noile state membre va duce la mărirea suprafeței terenurilor disponibile și că aceste terenuri vor constitui o ocazie pentru a stimula producția de proteaginoase și de oleaginoase din UE;

19.  observă că securitatea alimentară nu poate fi garantată dacă nu există acces liber la resurse genetice pentru alimente și agricultură; recunoaște Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură al FAO ca un instrument important de păstrare a diversității agricole prin care sunt evitate astfel consecințele schimbărilor climatice;

20.  subliniază faptul că stimulentele preconizate pentru culturile energetice durabile nu ar trebui să aducă atingere în niciun fel siguranței alimentare a cetățenilor;

21.  invită statele membre să elaboreze și să implementeze programe care să conțină măsuri concrete în domeniul agriculturii, care să vizeze atenuarea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

22.  subliniază nevoia de a promova lansarea unei campanii de informare a consumatorilor referitoare la eforturile depuse de agricultori și de sectorul agricol în domeniul protecției mediului și în cel al securității alimentare;

Agricultura, piețele financiare și volatilitatea prețurilor

23.  consideră că piețele financiare și cele agricole sunt în prezent mai interconectate ca niciodată; este de părere că doar o reacție europeană nu mai este de ajuns și că Europa ar trebui să acționeze împreună cu țările terțe și cu organizațiile internaționale în ceea ce privește aspecte legate de volatilitatea prețurilor și de securitatea alimentară; susține inițiativele luate în acest sens de președinția Grupului G20;

24.  subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieței și a prețurilor este extrem de ridicată; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în ceea ce privește încercarea acestora de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri permanente și solide în vederea combaterii urgente a volatilității de pe piețele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru asigurarea continuității producției în Uniunea Europeană;

25.  observă că indicele prețurilor pe piețele financiare pentru produsele agricole primare nu a fost niciodată mai instabil; menționează ca exemplu creșterea recentă a prețului contractelor pentru grâu, care a crescut cu 70 % în două luni, iar volumul tranzacționărilor acestora pe piața de mărfuri din Paris a fost de peste două ori mai mare;

26.  subliniază faptul că aceste fenomene au la bază doar parțial date fundamentale de piață precum cererea și oferta și că acestea sunt într-o mare măsură rezultatul speculațiilor; observă că abordările speculative au stat la baza a până la 50% din creșterile recente ale prețurilor; susține concluziile raportorului special al ONU privind dreptul la hrană în ceea ce privește rolul deținut de investitorii instituționali importanți, precum fondurile speculative, fondurile de pensii și băncile de investiții, toate acestea nefiind, în general, interesate de piețele agricole, în influențarea indicilor prețului mărfurilor prin mutările lor pe piețele derivatelor;

27.  susține, în acest context, o revizuire a legislației existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o tranzacționare mai transparentă; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei și să ajute producția agricolă să facă față crizelor și fenomenelor climatice; consideră, de asemenea, că speculațiile nu ar trebui să poată fi o amenințare la adresa exploatațiilor agricole eficiente;

28.  salută propunerea Comisiei de regulament privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții; dorește să fie introduse plase de siguranță împotriva volatilității extreme a prețurilor ca un instrument de reacție rapidă la criză; dorește să existe o coordonare cu privire la legislație între UE și țări terțe precum SUA pentru a reduce numărul ocaziilor în care speculanții pot profita în mod neloial de diferențele dintre diversele sisteme de reglementare;

29.  este în favoarea unor măsuri europene mai îndrăznețe de abordare a problemei legate de speculații, inclusiv printr-un mandat emis pentru autoritățile de reglementare și cele de supraveghere în ceea ce privește limitarea speculațiilor; consideră că instrumentele derivate pe mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate și că acestea ar trebui folosite doar de comercianții care au interese legitime de a proteja mărfurile agricole împotriva riscurilor și de alte categorii de persoane legate direct de producția agricolă reală; invită Comisia să se asigure că folosirea instrumentelor derivate pe produse alimentare este limitată cât de mult posibil la investitorii legați direct de piețele agricole;

30.  își exprimă îngrijorarea cu privire la profunda concentrare care a apărut în comerțul cu cereale și în urma căreia întreprinderile în cauză pot influența prețurile de piață; observă că acest lucru poate duce la creșterea volatilității prețurilor, deoarece fluctuațiile majore ale prețurilor prezintă interes pentru comercianții de cereale, având în vedere tranzacțiile speculative desfășurate de aceștia; consideră că și acest fapt demonstrează că este necesară existența unor rezerve de intervenție sau a altei plase de siguranță pentru a promova stabilitatea prețurilor și a apăra interesele agricultorilor și ale consumatorilor;

31.  subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuațiilor majore ale prețurilor fără existența unor rezerve de intervenție sau strategice; consideră, prin urmare, că trebuie consolidat rolul instrumentelor de intervenție pe piață în cadrul viitoarei PAC;

32.  subliniază că este necesară creșterea gradului de transparență și de corectitudine în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente pentru a asigura un profit echitabil pentru agricultori, profituri și prețuri echitabile de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și un sector agricol viabil care să asigure securitatea alimentară; îndeamnă Comisia să prezinte propuneri tangibile și eficiente de abordare a acestei chestiuni;

33.  subliniază că, atunci când trebuie să facă față volatilității prețurilor, țările cu venituri scăzute și deficit alimentar tind să devină mai vulnerabile;

Rezerve globale de alimente pentru securitatea alimentară globală

34.  observă că, în prezent, oferta globală totală de alimente nu este suficientă și că mai degrabă inaccesibilitatea și prețurile ridicate sunt cele care privează mulți oameni de securitatea alimentară;

35.  observă, cu toate acestea, că rezervele globale de alimente sunt mult mai limitate decât în trecut, ajungând la o valoare scăzută record egală cu echivalentul rezervelor pentru 12 săptămâni din rezervele globale de alimente din timpul crizei alimentare din 2007; subliniază că producția mondială de alimente este din ce în ce mai vulnerabilă în fața unor condiții meteorologice extreme legate de schimbările climatice, a unei presiuni globale mai mari asupra terenurilor ca urmare a urbanizării și a unui număr din ce în ce mai ridicat de dăunători și de boli care pot provoca deficite alimentare bruște și imprevizibile;

36.  consideră, prin urmare, că ar fi benefic un sistem global specific de creare a unor rezerve de alimente (atât rezerve de urgență pentru a reduce foametea, cât și rezerve pentru reglementarea prețurilor mărfurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerțului mondial în momentele în care apar creșteri ale prețurilor, ar contracara protecționismul recurent și ar reduce presiunea asupra piețelor mondiale de alimente; consideră că rezervele respective ar trebui gestionate de un organism comun aflat sub egida Organizației Națiunilor Unite sau de FAO și ar trebui să folosească pe deplin experiența acumulată de FAO și în cazul programului alimentar mondial al ONU; invită Comisia să analizeze urgent care este modalitatea cea mai eficientă de a crea un astfel de sistem și să comunice Parlamentului concluziile analizei sale; invită, de asemenea, Comisia să își asume un rol de lider în ceea ce privește susținerea acestui sistem global specific de creare a rezervelor de alimente;

37.  reamintește că reacția UE a constat până în prezent în acordarea de sprijin și de ajutoare financiare, inclusiv prin facilitatea pentru alimente; dorește elaborarea unor rapoarte privind eficiența acestei facilități, inclusiv privind progresele înregistrate cu privire la combaterea cauzelor și a simptomelor, și invită Comisia să analizeze posibilitatea introducerii unui instrument care să contribuie la combaterea foametei la nivel mondial;

38.  reafirmă importanța dezvoltării agriculturii în țările în curs de dezvoltare și importanța alocării unei cote adecvate din asistența ODA a UE către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii „80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și salută recunoașterea necesității de a inversa această tendință; solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul ajutorului său pentru dezvoltare, incluzând acordarea de asistență către agricultori pentru accesarea piețelor;

39.  este consternat de concluziile summitului din 2010 al Organizației Națiunilor Unite privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), subliniind faptul că țările dezvoltate sunt departe de a-și fi onorat angajamentele referitoare la asistența oficială pentru dezvoltare;

40.  salută inițiativa Băncii Mondiale, luată în cadrul summitului din 2010 al Organizației Națiunilor Unite privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), de a majora sprijinul pe care-l acordă sectorului agricol în vederea stimulării veniturilor, a ocupării forței de muncă și a securității alimentare, în special în regiunile cu venituri reduse;

Nouă PAC pentru a face față provocărilor

41.  își reafirmă poziția menționată în raportul său privind viitorul PAC după 2013; își reafirmă angajamentul față de o politică agricolă și de dezvoltare rurală puternică, care să asigure securitatea alimentară pentru toți, să păstreze vitalitatea Europei rurale, să crească competitivitatea agriculturii, să asigure continuitatea producției agricole peste tot în UE, să susțină inovația, competitivitatea și ocuparea forței de muncă și să își aducă contribuția la înfruntarea provocărilor globale majore, precum schimbările climatice; subliniază, de asemenea, că PAC trebuie simplificată și debirocratizată în continuare pentru a reduce costurile de implementare suportate de beneficiari;

42.  subliniază rolul pe care trebuie să îl dețină tinerii agricultori în cadrul viitoarei PAC; subliniază că doar 7 % din agricultorii europeni au sub 35 de ani și, totodată, nu mai puțin de 4,5 milioane de agricultori vor ieși la pensie în următorii 10 ani; susține măsuri de consolidare în favoarea tinerilor agricultori, precum prime de instalare, dobânzi subvenționate pentru împrumuturi și alte stimulente care au fost aplicate de statele membre prin bugetele lor de dezvoltare rurală; reafirmă substanța modificării sale referitoare la buget privind programul de schimb destinat tinerilor și dorește ca aceasta să fie implementată sub forma unui proiect-pilot; solicită, de asemenea, eliminarea tuturor constrângerilor administrative care împiedică tinerii să demareze activități agricole;

43.  consideră că cercetarea și inovarea sunt esențiale pentru a face față provocării privind securitatea alimentară în ceea ce privește creșterea producției, utilizând, totodată, mai puține resurse; subliniază importanța promovării formării profesionale, a accesului la educație, a transferului de cunoștințe și a schimbului de bune practici în sectorul agricol; afirmă din nou că este nevoie de o abordare coordonată între PAC și alte politici pentru a facilita accesul la cercetare și inovare în agricultură;

44.  invită Comisia și statele membre să se folosească de toate ocaziile oferite de cel de-Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în domeniul cercetării și al inovațiilor tehnologice pentru a crește productivitatea, respectând, în același timp, criteriile în materie de eficiență energetică și de durabilitate;

45.  observă că în fiecare an se reduce suprafața de teren destinat producției agricole din cauza schimbărilor climatice și a urbanizării;

46.  dorește să sublinieze în special importanța diversității în agricultura europeană și a asigurării coexistenței unor modele agricole diferite, inclusiv a exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse care creează locuri de muncă în zonele rurale ale UE, precum și importanța diversității și a calității alimentelor, inclusiv în cazul produselor care provin de la exploatații agricole de dimensiuni reduse și al produselor neindustriale comercializate prin lanțuri de distribuție scurte, și a nutriției peste tot în Europa în vederea susținerii dezvoltării zonelor rurale și a păstrării tradițiilor din sectorul alimentar și din cel viticol de la nivel regional;

47.  observă că practicile agricole tradiționale, exploatațiile agricole de familie, cele de dimensiuni reduse și agricultura ecologică pot aduce o contribuție valoroasă la asigurarea securității alimentare, deoarece acestea reprezintă adesea modalități eficiente de utilizare a terenurilor prin metode dezvoltate în mod special în anumite regiuni de-a lungul unor perioade de timp îndelungate și permit stabilirea unei legături puternice între un produs și domeniul din care acesta provine, legătură care reprezintă calitatea și autenticitatea produsului respectiv; subliniază că este necesar ca tipurile de agricultură respective să coexiste cu exploatațiile agricole moderne sustenabile, combinându-se productivitatea ridicată cu utilizarea sustenabilă a terenurilor;

48.  subliniază, de asemenea, faptul că divizarea exagerată a terenurilor agricole din unele state membre reprezintă un obstacol pentru producția agricolă și că trebuie luate măsuri pentru a încuraja comasarea micilor proprietăți agricole;

49.  subliniază că este necesar să se păstreze diversitatea agriculturii din UE și admite faptul că piețele locale aprovizionate cu produse agricole proaspete rezultate în urma activității agricole de la nivel local sunt durabile din punct de vedere al protecției mediului și contribuie la susținerea comunităților agricole tradiționale; subliniază importanța agriculturii în zonele defavorizate; invită Comisia să abordeze modelele agricole europene diverse în cadrul viitoarelor sale propuneri legate de PAC, incluzând și o analiză a posibilității de a crea stimulente financiare speciale și mecanisme de identificare;

50.  subliniază că este necesar să se aplice o PAC mai echitabilă, ceea ce ar trebui să asigure o distribuire echilibrată a ajutoarelor acordate agricultorilor, atât în cadrul aceluiași stat membru, cât și între toate statele membre, o mai mare coeziune teritorială și eliminarea treptată a subvențiilor pentru export, în paralel cu eliminarea tuturor formelor de subvenții pentru export de către partenerii comerciali ai UE și cu impunerea disciplinei pentru toate măsurile de export cu un efect echivalent;

51.  admite că reformele PAC au redus semnificativ impactul producției agricole a UE asupra țărilor în curs de dezvoltare în care nu au fost deloc eliminate restituirile la export; invită UE să recunoască importanța susținerii sectoarelor agricole din țările în curs de dezvoltare, mai ales prin garantarea faptului că în țările în curs de dezvoltare și în cadrul bugetului UE alocat pentru ajutoarele pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări se acordă prioritate agriculturii;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0286. (2) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 10. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0131. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0302. (5) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 71.