Index 
Texte adoptate
Miercuri, 19 ianuarie 2011 - Strasbourg
Drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere ***II
 Acordurile de parteneriat voluntar FLEGT
 Acordul UE-Camerun privind legislaţia în domeniul forestier ***
 Acordul UE-Republica Congo privind legislaţia în domeniul forestier ***
 Acordul interimar de parteneriat între CE şi statele din Pacific
 Acord interimar de parteneriat între CE și statele din Pacific ***
 Adopția internațională în Uniunea Europeană
 Acordul de stabilizare și de asociere între CE și Serbia
 Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia ***
 O inițiativă europeană privind boala Alzheimer şi alte demențe
 Inhalatoarele pentru astmatici
 Situaţia în Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare şi reconstrucţia
 Încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe bază de orientare sexuală în Lituania

Drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere ***II
PDF 275kWORD 33k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la poziţia Consiliului în prima lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere (11038/2/2010 – C7-0266/2010 – 2008/0142(COD))
P7_TA(2011)0007A7-0307/2010

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia Consiliului în primă lectură (11038/2/2010 – C7-0266/2010),

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului şi Consiliului (COM(2008)0414),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0257/2008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlament şi Consiliu intitulată „Consecinţele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituţionale în curs de desfăşurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) şi articolul 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziţia sa în primă lectură(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 4 decembrie 2008(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2009(3),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 21 decembrie 2010 de a aproba poziţia Parlamentului în a doua lectură, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A7-0307/2010),

1.  adoptă poziţia în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 19 ianuarie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere

P7_TC2-COD(2008)0142


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/24/UE.)

(1) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 368.
(2) JO C 175, 28.7.2009, p. 116.
(3) JO C 120, 28.5.2009, p. 65.


Acordurile de parteneriat voluntar FLEGT
PDF 296kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la acordurile de parteneriat voluntar FLEGT
P7_TA(2011)0008B7-0028/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10028/2010) (Republica Congo) și propunerea de decizie a Consiliului (12796/2010) (Camerun),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Congo cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (07636/2010),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Camerun cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (13187/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de către Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0170/2010 şi C7-0339/2010),

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată la 13 septembrie 2007 prin Rezoluția nr. 61/295 a Adunării Generale,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn(1),

–  având în vedere Acordul de la Cancún,

–  având în vedere poziţiile sale din 19 ianuarie 2011 referitoare la proiectele de decizii ale Consiliului privind încheierea unor acorduri de parteneriat privind FLEGT cu Republica Congo(2) şi Republica Camerun(3),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.  salută acordurile de parteneriat voluntar cu Republica Camerun și Republica Congo; consideră că în urma negocierii acestor două acorduri s-ar putea trasa o serie de linii directoare pentru bune practici, care să servească drept precedent pentru negocierile aflate în curs de desfășurare pe marginea altor acorduri de parteneriat voluntar cu țări producătoare de lemn;

2.  subliniază responsabilitatea care le revine deopotrivă atât UE, cât și țărilor care furnizează produse din lemn tropical pe piața UE în ceea ce privește eradicarea exploatării forestiere ilegale și a comerțului care decurge din aceasta, precum și în ceea ce privește intensificarea eforturilor depuse pentru conservarea și utilizarea durabilă a resurselor forestiere la nivel mondial;

3.  salută, în acest context, angajamentele asumate de părțile semnatare de a îmbunătăți guvernanța forestieră și de a proceda la o reformă a legislației existente, în măsura în care acest lucru este necesar, în așa fel încât să se asigure că activitățile din sectorul forestier sunt transparente, respectă drepturile popoarelor indigene și nu au un impact negativ asupra mediului; salută, de asemenea, angajamentul pe care și l-a asumat UE în sensul sprijinirii consolidării capacităților, inclusiv, în special, al instituirii, în țările producătoare de lemn, a unor sisteme de trasabilitate și de verificare a legalității pentru lemn și produse din lemn;

Biodiversitatea forestieră, clima și dezvoltarea umană durabilă

4.  reamintește că acordurile de parteneriat voluntar sunt motivate de dorința comună de a pune capăt comerțului cu lemn recoltat ilegal și cu produse fabricate din astfel de lemn și de a contribui la stoparea despăduririlor și a degradării pădurilor, a emisiilor de carbon și a pierderii biodiversității legate de aceste fenomene, promovând totodată, la scară mondială, creșterea economică durabilă, dezvoltarea umană durabilă, sursele alimentare durabile și respectarea popoarelor indigene și locale;

5.  reamintește că expansiunea exploatării la scară a largă a pădurilor tropicale și a altor păduri cu valori ridicate ale biodiversității și ale stocului de carbon nu este viabilă și ar putea atrage după sine intensificarea fenomenelor de despădurire și de degradare a pădurilor, contribuind la distrugerea mediului la nivel mondial; atrage atenția asupra tensiunii inerente acordurilor de parteneriat voluntar, în sensul că, în timp ce încurajează comerțul cu produse din lemn provenite din țări cu suprafețe mari de păduri naturale, UE și-ar putea submina obiectivele legate de combaterea schimbărilor climatice, de sprijinul pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității, de reducerea sărăciei și de oprirea despăduririlor la nivel mondial; solicită, prin urmare, Comisiei să se asigure că politica UE este consecventă și că acțiunile sprijinite de acordurile de parteneriat voluntar vor aduce o contribuție eficientă la angajamentele internaționale ale tuturor părților la aceste acorduri; solicită insistent Comisiei și Consiliului să precizeze ce măsuri sunt prevăzute, pe lângă acordurile de parteneriat voluntar, pentru combaterea despăduririlor și a degradării pădurilor naturale și pentru promovarea protecției acestora din urmă;

6.  reamintește că, deși statul își exercită un drept suveran asupra pădurilor care se află pe teritoriul său, mediul forestier constituie un patrimoniu comun al omenirii și trebuie protejat, conservat și, ori de câte ori este posibil, regenerat, obiectivul primordial fiind acela de a asigura menținerea biodiversității la nivel mondiale și a funcțiilor ecosistemului, de a proteja sistemul climatic și de a garanta respectarea drepturilor popoarelor indigene și ale comunităților care depind de păduri; invită, prin urmare, guvernele partenere din Africa și din țările terțe să elaboreze planuri de utilizare a terenurilor și de gestionare a resurselor care să permită realizarea acestor obiective, precum și să definească atât domeniile în care vor avea nevoie de sprijin din partea partenerilor externi și a organizațiilor internaționale pentru a înregistra progrese în atingerea acestor obiective, cât și amploarea acestui sprijin;

7.  solicită Comisiei, în acest context, să acorde o importanță maximă măsurilor necesare pentru a se asigura că acordurile de parteneriat voluntar nu încurajează expansiunea activităților industriale de exploatare forestieră în teritorii forestiere intacte și să colaboreze cu guvernul Republicii Camerun și cu cel al Republicii Congo, dar și cu toate celelalte guverne semnatare ale viitoarelor acordurilor de parteneriat voluntar, pentru a monitoriza efectele negative, atât directe, cât și indirecte, pe care le au activitățile comerciale de exploatare forestieră asupra faunei, precum și pentru a lua măsuri pentru eliminarea acestor efecte;

Procesul de negociere

8.  salută abordarea voluntară, transparentă, participativă și orientată către consens prin care s-au încheiat cele două acorduri; recomandă ca această abordare să devină norma pentru negocierea acordurilor de parteneriat voluntar cu alte țări producătoare de lemn;

9.  subliniază rolul esențial pe care îl joacă organizațiile naționale independente ale societății civile și observatorii externi independenți în monitorizarea punerii corecte în aplicare a acordurilor de către toate părțile implicate, inclusiv prin intermediul unui angajament cu privire la participarea actorilor interesați naționali în comitetele mixte create pentru supravegherea procesului de punere în aplicare; subliniază faptul că este necesar ca organizațiile locale ale societății civile să fie abilitate să asigure monitorizarea independentă a aplicării legislației, precum și a punerii în aplicare a reformelor guvernanței în domeniul forestier;

10.  solicită Comisiei să instituie un mecanism pentru a se asigura că acordurile de parteneriat voluntar sunt puse în aplicare într-un mod efectiv și oportun în diferitele etape ale fazei de punere în aplicare, garantând cu precădere consolidarea capacităților actorilor locali și participarea directă a comunităților locale și a populațiilor indigene în faza de punere în aplicare, în așa fel încât să se asigure că reformele care vor fi puse în aplicare în etapa premergătoare acordurilor de parteneriat voluntar sunt acceptate la o scară mai largă și că importurile în UE sunt supuse unor verificări complete;

Licențele FLEGT și cadrul juridic

11.  reamintește că, pentru ca acordurile de parteneriat voluntar să fie conforme cu obiectivele planului de acțiune FLEGT și pentru a se asigura că punerea în aplicare a acestor acorduri contribuie la convențiile și acordurile internaționale în domeniul mediului și în cel social pe care le-au semnat părțile la acordurile de parteneriat voluntar, este necesară revizuirea cadrului legislativ și normativ care reglementează sectorul forestier;

12.  reamintește că printre obiectivele acordurilor de parteneriat voluntar se numără și îmbunătățirea justiției sociale și respectarea drepturilor comunităților locale și indigene, ceea ce se traduce prin includerea principiului transparenței și a principiului participării pe picior de egalitate;

13.  reamintește că aceste îmbunătățiri legislative trebuie finalizate înainte de emiterea licențelor FLEGT;

Punerea în aplicare și drepturile populației locale

14.  solicită Comisiei să prezinte, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a oricărui acord de parteneriat voluntar, un raport privind măsurile întreprinse pentru a se asigura că în faza de punere în aplicare dialogul dintre părțile interesate și societatea civilă, inclusiv populația locală și indigenă, continuă neîntrerupt; consideră că acest raport ar trebui să includă o evaluare a implicațiilor și a contribuțiilor reale ale conținutului acordului de parteneriat voluntar în ceea ce privește angajamentele internaționale asumate de UE și de țara semnatară cu privire la mediu și la dezvoltarea durabilă, inclusiv la gestionarea durabilă a resurselor de biodiversitate;

15.  invită ambele părți la un acord de parteneriat voluntar să se asigure că societatea civilă, populațiile locale și popoarele indigene pot să contribuie liber și cu încredere la punerea în aplicare și la implementarea acestor acorduri; consideră că organizațiilor societății civile, ale populațiilor locale și ale popoarelor indigene ar trebui să li se asigure de către Comitetul mixt pentru punerea în aplicare a acordurilor dreptul de a prezenta plângeri și, în cazul unui eșec, dreptul la recurs;

16.  solicită Comisiei să se asigure că cunoaște bine situația actuală în ceea ce privește drepturile omului în fiecare țară care reprezintă un potențial partener într-un acord de parteneriat voluntar și recomandă Comisiei să nu demareze negocieri cu nicio țară în care nu există un cadru juridic care asigură protecția celor mai însemnate dintre drepturile omului și drepturile sociale; reafirmă necesitatea existenței unui dialog deschis, a libertății de exprimare – inclusiv a libertății credințelor religioase – și a libertății presei în orice țară căreia i se aplică un acord de parteneriat voluntar, în așa fel încât orice eventuală plângere să poată fi auzită;

17.  solicită Comisiei să realizeze și să prezinte Parlamentului, cu regularitate, un raport de activitate privind punerea în aplicare a diferitelor dispoziții cuprinse în toate acordurile de parteneriat voluntar actuale și viitoare;

18.  se așteaptă ca în anii următori să se semneze mai multe acorduri de parteneriat voluntar, ceea ce va presupune o finanțare specifică și suplimentară pentru dezvoltarea resurselor tehnice și umane; solicită Comisiei și statelor membre ale UE să specifice la ce fonduri se va recurge pentru finanțarea negocierii și punerii în aplicare a acestor acorduri;

Rolul Parlamentului European

19.  solicită Comisiei să prezinte rapoarte Parlamentului cu privire la progresele înregistrate în procesul de negociere și de punere în aplicare a actualelor și viitoarelor acorduri de parteneriat voluntar și să informeze în permanență Parlamentul, în timp util, cu privire la activitatea Comitetului mixt pentru punerea în aplicare a acordurilor, la misiunea și rapoartele de audit ale auditorilor independenți ai acordurilor - inclusiv la studiile privind impactul social, economic și ecologic al acestora - și la lista denumirilor întreprinderilor cărora li se acordă concesii;

o
o   o

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și oricărui guvern căruia i se aplică un acord de parteneriat voluntar.

(1) JO L 295, 12.11.2010, p. 23.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0010.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0009.


Acordul UE-Camerun privind legislaţia în domeniul forestier ***
PDF 191kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Camerun cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (12796/2010 – C7-0339/2010 – 2010/0217(NLE))
P7_TA(2011)0009A7-0371/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (12796/2010),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Camerun cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, la guvernanță și la schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (13187/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0339/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7–0371/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Camerun.


Acordul UE-Republica Congo privind legislaţia în domeniul forestier ***
PDF 191kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Congo privind asigurarea aplicării legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (10028/2010 – C7-0170/2010 – 2010/0062(NLE))
P7_TA(2011)0010A7-0370/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10028/2010),

–  având în vedere proiectul de Acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Congo privind asigurarea aplicării legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu lemn și produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (FLEGT) (07636/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) primul paragraf, articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0170/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7–0370/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Congo.


Acordul interimar de parteneriat între CE şi statele din Pacific
PDF 237kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la Acordul interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană și statele din Pacific
P7_TA(2011)0011B7-0022/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2003 referitoare la cea de-a cincea Conferință Ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului de la Cancún(1), Rezoluția sa din 12 mai 2005 referitoare la evaluarea Rundei Doha în urma Deciziei Consiliului General al OMC din 1 august 2004(2), Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la preparativele pentru cea de-a șasea Conferință Ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului de la Hong Kong(3), Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la impactul asupra dezvoltării al acordurilor de parteneriat economic (APE)(4), Rezoluția sa din 4 aprilie 2006 referitoare la evaluarea Rundei Doha în urma Conferinței Ministeriale a OMC de la Hong Kong(5), Rezoluția sa din 1 iunie 2006 referitoare la comerț și sărăcie: conceperea unor politici comerciale care să maximizeze contribuția comerțului la reducerea sărăciei(6), Rezoluția sa din 7 septembrie 2006 referitoare la suspendarea negocierilor privind Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD)(7), Rezoluția sa din 23 mai 2007 referitoare la acordurile de parteneriat economic(8), Rezoluția sa din 12 decembrie 2007 referitoare la acordurile de parteneriat economic(9), poziţia sa din 5 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate de la 1 ianuarie 2009 la 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și (CE) nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 964/2007 și (CE) nr. 1100/2006 ale Comisiei(10) și Rezoluția sa din 25 martie 2009 referitoare la Acordul interimar de parteneriat dintre statele din Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte(11),

–  având în vedere Acordul interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea acordurilor de parteneriat economic(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 octombrie 2007 privind Acordurile de parteneriat economic (COM(2007)0635),

–  având în vedere Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT), în special articolul XXIV,

–  având în vedere Declarația ministerială de la cea de-a patra sesiune a Conferinței Ministeriale a OMC, adoptată la 14 noiembrie 2001 la Doha,

–  având în vedere Declarația ministerială de la cea de-a șasea sesiune a Conferinței ministeriale a OMC, adoptată la 18 decembrie 2005 la Hong Kong,

–  având în vedere raportul și recomandările Grupului de lucru privind ajutorul pentru comerț, adoptate de Consiliul General al OMC la 10 octombrie 2006,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept criterii stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

–  având în vedere Declarația de la Kigali adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE în Rwanda, la 22 noiembrie 2007,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2006 referitoare la situația din Fiji(13), prin care a condamnat ferm preluarea puterii de către forțele militare fijiene,

–  având în vedere catalogul de 103 recomandări ale Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, prezentat în cadrul raportului Grupului de lucru privind evaluarea periodică universală la 23 martie 2010, și având în vedere răspunsul oficial al guvernului Insulelor Fiji transmis la 10 iunie 2010, în care se preciza că alegerile generale, îndelung solicitate și adesea amânate, au fost programate pentru 2014, această dată nefiind negociabilă,

–  având în vedere întrebarea din 16 decembrie 2010 adresate Comisiei cu privire la încheierea Acordului interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (O-0212/2010 – B7-0807/2010),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, începând cu 1 ianuarie 2008, relațiile comerciale anterioare ale UE cu țările ACP – prin care se acorda acestora acces preferențial pe piețele UE, dar nu pe bază de reciprocitate – nu mai sunt conforme cu normele OMC;

B.  întrucât acordurile de parteneriat economic (APE) sunt acorduri compatibile cu normele OMC, destinate să sprijine integrarea regională și să promoveze integrarea treptată a economiilor din țările ACP în economia mondială, încurajând astfel dezvoltarea durabilă pe plan social și economic și contribuind la efortul general de eradicare a sărăciei în țările respective;

C.  întrucât APE ar trebui utilizate pentru a construi o relație pe termen lung, prin care comerțul să sprijine dezvoltarea;

D.  întrucât Protocolul privind zahărul din cadrul convențiilor succesive de la Lomé și al Acordului de la Cotonou a oferit un venit previzibil pentru insulele mici din Pacific, limitând astfel potențialul de diversificare în sectorul agricol al acestora;

E.  întrucât acordurile interimare de parteneriat economic (AIPE) sunt acorduri privind comerțul cu bunuri menite să prevină perturbarea schimburilor comerciale dintre ACP și UE;

F.  întrucât criza financiară și economică actuală înseamnă că politica comercială este mai importantă ca niciodată pentru țările în curs de dezvoltare;

G.  întrucât, la sfârșitul anului 2009, dintre statele ACP din Pacific, doar Papua-Noua Guinee și Republica Insulelor Fiji semnaseră un AIPE; întrucât celelalte state ACP din Pacific sunt acoperite toate fie de inițiativa „totul în afară de arme”, prin care se asigură accesul liber pe piața UE fără aplicarea de taxe vamale sau de contingente, fie de sistemul tradițional de preferințe tarifare generalizate al UE;

H.  întrucât, în cazul statului Papua-Noua Guinee, acordul este aplicat provizoriu începând cu 20 decembrie 2009; întrucât, în cazul Republicii Insulelor Fiji, se așteaptă notificarea de către aceasta fie a aplicării provizorii, fie a ratificării acordului;

I.  întrucât se derulează negocieri cu toate cele 14 state ACP din Pacific în vederea încheierii unui APE global;

J.  întrucât AIPE cuprinde toate dispozițiile principale ale unui acord privind comerțul cu bunuri;

K.  întrucât impactul asupra țărilor în cauză și a regiunii Pacificului al angajamentelor incluse în acorduri ar putea fi substanțial;

L.  întrucât AIPE va influența sfera și conținutul unor viitoare acorduri încheiate între Papua-Noua Guinee și Republica Insulelor Fiji și alți parteneri comerciali, precum și poziția regiunii în cadrul negocierilor APE;

M.  întrucât concurența dintre UE și statele din Pacific este limitată, deoarece marea majoritate a exporturilor UE constau în principal în bunuri pe care statele din Pacific nu le produc, dar de care acestea au deseori nevoie fie pentru consumul direct, fie ca materii prime pentru industria autohtonă;

N.  întrucât pescuitul și activitățile din domeniul și industria pescuitului prezintă cel mai ridicat potențial în ceea ce privește creșterea viitoare a exporturilor, cu condiția ca activitățile de pescuit să se desfășoare într-un mod durabil din punct de vedere ecologic;

O.  întrucât noile norme comerciale trebuie să fie concepute cu scopul de a sprijini dezvoltarea industriilor naționale și de a le oferi protecție împotriva epuizării resurselor și a schimbărilor climatice și întrucât aceste norme trebuie să fie însoțite de un sprijin sporit pentru asistența în domeniul comerțului;

P.  întrucât ajutorul pentru comerț are ca obiectiv consolidarea capacității țărilor în curs de dezvoltare de a beneficia de noi oportunități comerciale;

Q.  întrucât UE și țările ACP au negociat noi reguli de origine, îmbunătățite și mai flexibile, care vor aduce beneficii considerabile dacă sunt aplicate în mod adecvat, în deplin respect față de scopul acordului, și ținând seama în mod corespunzător de nivelurile reduse de capacitate ale acestor țări;

R.  întrucât derogarea de la regulile de origine în cadrul AIPE acoperă întregul lanț de producție, de la obținerea materiilor prime până la prelucrare, comercializare și export;

S.  întrucât cererea ridicată de produse din ton înseamnă că acestea au caracteristici specifice, cum ar fi reacția rapidă la fluctuațiile de preț, pe baza cărora au fost clasificate pe piața internațională ca produse „sensibile”, iar acest lucru trebuie luat în considerare în cadrul tuturor negocierilor comerciale;

T.  întrucât Comisia privind pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (WCPFC), organizația internațională care trebuie să se asigure că stocurile de pește din zona în cauză sunt durabile, a informat că țările terțe, în special China, care au investit în proiecte industriale majore în Papua-Noua Guinee de la stabilirea noilor reguli de origine, și-au mărit substanțial capacitatea de pescuit în zonă și că este probabil ca acest fenomen să continue, conducând la intensificarea riscului de supraexploatare a stocurilor de pește,

1.  consideră că relațiile comerciale dintre această regiune și UE ar trebui să promoveze și să consolideze comerțul, dezvoltarea durabilă și integrarea regională, încurajând în același timp diversificarea economică și reducerea sărăciei; remarcă faptul că AIPE trebuie să contribuie la realizarea ODM;

2.  subliniază faptul că încheierea pozitivă a negocierilor AIPE cu Papua-Noua Guinee și Fiji demonstrează interesul puternic al UE de a menține în continuare relații economice strânse și la nivel înalt cu statele din Pacific; speră că acest AIPE, limitat acum la două țări, poate pregăti calea pentru un acord mai larg care să includă și alte țări din zona Pacificului;

3.  subliniază faptul că AIPE vizează menținerea deschiderii pieței pentru exporturile provenite din Papua-Noua Guinee și din Republica Insulelor Fiji, precum și continuarea negocierilor pentru un APE global, dacă statele în cauză doresc acest lucru;

4.  subliniază faptul că Papua-Noua Guinee și Republica Insulelor Fiji - cele două state ACP din Pacific cu exporturi relativ semnificative în UE - sunt până acum singurele membre din zona Pacificului care au semnat acordul, în vreme ce alți membri ai grupului respectiv au ales să nu semneze un astfel de acord din cauza nivelului mai redus al schimburilor comerciale cu UE;

5.  reamintește că, în timp ce AIPE poate fi considerat ca un prim pas al procesului, în termeni juridici acesta reprezintă un acord internațional complet independent, care ar putea să nu conducă în mod automat la încheierea unui APE complet sau la semnarea de către toți semnatarii inițiali ai AIPE a unui APE complet;

6.  reamintește instituțiilor UE și guvernelor că nici încheierea unui APE, nici renunțarea la acesta nu ar trebui să ducă la o situație în care o țară ACP s-ar putea afla într-o poziție mai puțin favorabilă decât cea în care s-a aflat în temeiul dispozițiilor privind comerțul din Acordul de la Cotonou;

7.  subliniază faptul că posibila aprobare din partea Parlamentului a unui AIPE nu aduce atingere poziției Parlamentului cu privire la aprobarea unui APE global, întrucât procedura de încheiere face referire la două acorduri internaționale diferite;

8.  reamintește faptul că înființarea unei piețe regionale autentice reprezintă un element fundamental pentru succesul punerii în aplicare a AIPE - și a oricărui viitor APE complet - și că integrarea și cooperarea regională sunt esențiale pentru dezvoltarea economică și socială a statelor din Pacific; consideră că trebuie să se țină seama de acest aspect în contextul punerii în aplicare a acordului;

9.  subliniază faptul că scopul dispozițiilor specifice privind regulile de origine pentru produsele pescărești este acela de a dezvolta capacitatea de prelucrare la țărm a peștelui în statele ACP din Pacific în vederea creării de locuri de muncă și a asigurării de venituri pe plan local;

10.  subliniază că AIPE a pregătit calea pentru dezvoltarea în Papua-Noua Guinee a unor proiecte industriale cum ar fi Zona Industrială Marină a Pacificului din Mandan, unde se estimează că vor fi produse în următorii doi ani peste 400 000 de tone de conserve de ton;

11.  se declară preocupat și alarmat, în acest context, de măsuri cum ar fi recenta revizuire a legislației de mediu efectuată de autoritățile din Papua-Noua Guinee, care elimină în practică cerința de a prezenta rapoarte de mediu pentru astfel de proiecte și creează obstacole în procesul de depunere a plângerilor;

12.  subliniază importanța industriei de pescuit ca sursă principală de locuri de muncă pentru femeile din zona Pacificului; consideră că Comisia ar trebui să ofere asistență tehnică, politică și financiară pentru a îmbunătăți șansele de angajare ale femeilor din statele din Pacific;

13.  ia act cu preocupare de faptul că datele WCPFC arată că țările terțe și-au mărit capacitatea de pescuit în aceste ape din Pacific și că există, prin urmare, riscul de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (IUU) și de pescuit excesiv, fenomene care nu favorizează dezvoltarea durabilă a industriei locale de pescuit;

14.  subliniază faptul că, deși Papua-Noua Guinee și Fiji dispun de o capacitate limitată de pescuit și, prin urmare, de o cantitate limitată de pește obținut integral și de o capacitate limitată de prelucrare la țărm, derogarea de la regulile de origine pentru produsele prelucrate din pește, care este utilizată activ de Papua-Noua Guinee, a transformat această țară într-un adevărat centru de prelucrare a unor cantități uriașe de ton provenite din diferite surse (inclusiv din Filipine, Thailanda, China, Statele Unite și Australia); atrage atenția asupra faptului că derogarea de la regulile de origine ar putea avea un efect destabilizator asupra industriei de prelucrare a peștelui și asupra industriei conservelor din UE;

15.  invită Comisia să prezinte Parlamentului cât mai curând posibil un raport cu privire la aceste aspecte specifice ale sectorului pescuitului din statele din Pacific și la gestionarea stocurilor de pește din Pacific, inclusiv practicile de dezvoltare durabilă; solicită Comisiei să lanseze fără întârziere consultările prevăzute la articolul 6 alineatul (6) litera (d) din Protocolul II anexat la AIPE și să pună în aplicare suspendarea regimurilor excepționale privind regulile de origine în cazul în care raportul de evaluare demonstrează efectul destabilizator asupra industriei prelucrării peștelui și asupra industriei conservelor din UE;

16.  subliniază că un astfel de raport privind aplicarea regulilor speciale de origine trebuie elaborat în cursul anului 2011, adică la trei ani de la notificarea Papua-Noii Guinee cu privire la adoptarea normelor Regulamentului (CE) nr. 1528/2007 și că ar trebui să se evalueze impactul economic, social și de mediu al derogării de la normele privind aprovizionarea la nivel mondial asupra populației Papua-Noii Guinee, în special a comunităților costiere; în acest sens, solicită să fie informa fără întârziere cu privire la mandatul raportului și dorește să știe dacă toate părțile interesate și afectate, inclusiv organizațiile societății civile din Papua-Noua Guinee, vor fi consultate la elaborarea raportului;

17.  încurajează Fiji să adopte recomandările comunității internaționale și să pună în aplicare practici de bună guvernanță; consideră că un astfel de pas ar trebui să conducă la eliberarea asistenței financiare pentru sectorului zahărului din Fiji; recunoaște că aceste fonduri sunt extrem de necesare pentru sprijinirea sectorului zahărului, care este o sursă principală de locuri de muncă în Fiji;

18.  subliniază că orice APE regional ar trebui să fie condiționat de aprobarea din partea tuturor grupurilor politice relevante din Republica Insulelor Fiji a unei foi de parcurs privind alegerile democratice;

19.  recomandă adoptarea unei abordări flexibile, asimetrice și pragmatice în cadrul negocierilor în curs pentru un APE global; insistă asupra includerii unui capitol de cooperare pentru dezvoltare în APE global;

20.  subliniază faptul că acordul ar putea avea, de asemenea, repercusiuni asupra relațiilor dintre zona Pacificului și Australia și Noua Zeelandă, cei mai apropiați și mai mari parteneri comerciali, și că trebuie să se garanteze faptul că dispozițiile din acordul actual nu acționează ca un impediment în calea viitoarelor acorduri comerciale cu țările în cauză;

21.  reamintește că APE trebuie să sprijine obiectivele, politicile și prioritățile de dezvoltare ale statelor din Pacific, nu numai prin structura și conținutul său, ci și prin modalitatea și spiritul în care va fi pus în aplicare;

22.  reamintește că, în octombrie 2007, UE a adoptat o strategie privind ajutorul pentru comerț, cu angajamentul de a crește asistența colectivă pentru comerț a UE la 2 miliarde EUR anual până în 2010 (1 miliard EUR din partea Comunității și 1 miliard EUR din partea statelor membre); insistă ca zona Pacificului să primească un procent corespunzător și echitabil din această asistență;

23.  solicită stabilirea și furnizarea rapidă a cuantumului de resurse destinat ajutorului pentru comerț în regiunea Pacificului; subliniază faptul că aceste fonduri ar trebui să reprezinte resurse suplimentare și nu o simplă reîmpachetare a fondurilor din cadrul FED, că ele ar trebui să fie compatibile cu prioritățile din Papua-Noua Guinee și din Republica Insulelor Fiji, precum și cu prioritățile regiunii Pacificului în general și că plata acestora ar trebui să se efectueze la timp, să fie previzibilă și în concordanță cu programele de execuție a planurilor de dezvoltare strategică naționale și regionale;

24.  solicită Comisiei, având în vedere angajamentele luate de Consiliu în septembrie 2007 în legătură cu Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS) și cu accesul la medicamente, să nu negocieze în cadrul APE dispoziții TRIPS-plus privind domeniul farmaceutic care să afecteze sănătatea publică și accesul la medicamente, să nu solicite aderarea la obligațiile din Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor și din Tratatul privind dreptul brevetelor sau acceptarea acestora și să nu introducă în APE condițiile din Directiva 2004/48/CE(14) și nici norme disciplinare precum protecția bazelor de date neoriginale;

25.  își exprimă în continuare sprijinul pentru un APE global între UE și statele din Pacific; consideră că printre aspectele-cheie care trebuie negociate se numără următoarele:

   (a) drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv cunoștințele tradiționale și artefactele tehnologice occidentale;
   (b) transparența achizițiilor publice, alături de o deschidere față de contractorii din UE lansată într-un moment adecvat în raport cu nevoile statelor din Pacific;
   (c) vize de muncă, care trebuie să fie disponibile pentru cetățenii statelor din Pacific pe perioade de cel puțin 24 de luni pentru a le permite acestora să lucreze ca „îngrijitori” sau în meserii similare;

26.  solicită, totuși, ca Comisia să depună în continuare eforturi pentru un acord mai general și să caute posibile alternative, accesibile și viabile, care să garanteze accesul pe piață, în conformitate cu normele OMC, apelând în mod creativ la toate instrumentele de care dispune în temeiul normelor respective, inclusiv derogări, pentru țările care nu doresc să participe la un AIPE, un APE complet sau la niciunul dintre acestea;

27.  consideră că, în cadrul APE global, ar trebui instituită o comisie parlamentară pentru a monitoriza punerea în aplicare a acordului și că reprezentarea PE în cadrul acestei comisii ar trebui să fie similară cu cea din cadrul Comisiei parlamentare mixte UE-Cariforum;

28.  subliniază faptul că atât AIPE, cât și APE global ar trebui să includă o clauză de revizuire în care să fie prevăzută o evaluare globală și independentă a impactului, inclusiv a impactului economic, social și de mediu, și a costurilor și consecințelor punerii în aplicare, care ar trebui efectuată într-un termen de trei până la cinci ani de la semnarea acordului; subliniază faptul că această clauză de revizuire a AIPE și, prin urmare, a APE, ar trebui să prevadă că toți semnatarii au dreptul de a invoca această clauză pe baza evaluării de impact menționate anterior; solicită ca Parlamentul European și parlamentele statelor din Pacific să fie implicate în orice revizuire a acordului;

29.  sprijină în acest context angajamentul Comisiei de a se asigura că această derogare globală de la regulile de origine va fi excepția și nu regula în viitoarele APE;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor ACP, Consiliului ACP-UE și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 393.
(2) JO C 92 E, 20.4.2006, p. 397.
(3) JO C 285 E, 22.11.2006, p. 126.
(4) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 121.
(5) JO C 293 E, 2.12.2006, p. 155.
(6) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 261.
(7) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 244.
(8) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 301.
(9) JO C 323 E, 18.12.2008, p. 361.
(10) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 126.
(11) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 118.
(12) JO L 348, 31.12.2007, p. 1.
(13) JO C 317 E, 23.12.2006, p. 898.
(14) JO L 157, 30.4.2004, p. 45.


Acord interimar de parteneriat între CE și statele din Pacific ***
PDF 189kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului interimar de parteneriat între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (05078/2010 – C7-0036/2010 – 2008/0250(NLE))
P7_TA(2011)0012A7-0365/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05078/2010),

–  având în vedere proiectul de Acord interimar de parteneriat dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și statele din Pacific, pe de altă parte (05558/2/2009),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0036/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru pescuit (A7-0365/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor din Pacific.


Adopția internațională în Uniunea Europeană
PDF 202kWORD 50k
Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la adopția internațională în Uniunea Europeană
P7_TA(2011)0013RC-B7-0029/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția privind drepturile copiilor a Organizației Națiunilor Unite, adoptată de Adunarea Generală ONU la 20 noiembrie 1989, în special articolul 21 din aceasta,

–  având în vedere Convenția europeană din 1967 privind adopția copiilor,

–  având în vedere Convenția privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (semnată la Haga la 29 mai 1993) și Convenția europeană din 25 ianuarie1996 a Consiliului Europei privind exercitarea drepturilor copilului (ETS nr. 160),

–  având în vedere articolul 24 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 3 alineatele (3) și (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 1996 referitoare la îmbunătățirea legislației și cooperarea între statele membre în ceea ce privește adopția minorilor(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului(2),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât calitatea vieții oricărui copil și apărarea intereselor superioare ale copiilor au o importanță enormă și întrucât protecția drepturilor copiilor este un obiectiv al Uniunii Europene;

B.  întrucât în domeniul adopției competențele revin statelor membre care implementează procedurile relevante în conformitate cu interesele superioare ale copiilor;

C.  întrucât există convenții în vigoare care se referă la protecția copiilor și la responsabilitățile părinților, îndeosebi Convenția europeană în materia adopției de copii din 1967 care vizează armonizarea legislațiilor statelor membre atunci când adopția implică mutarea unui copil dintr-un stat în altul și Convenția din 1993 privind protecția copilului și cooperarea în cazul adopțiilor interstatale (Convenția de la Haga);

D.  întrucât toate statele membre UE au semnat Convenția de la Haga;

E.  întrucât Convenția de la Haga a permis înregistrarea unor progrese considerabile;

F.  întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului și Convenția de la Haga descriu familia ca fiind grupul fundamental al societății, mediu natural pentru creșterea și bunăstarea copiilor în marea majoritate a cazurilor și prima opțiune când vine vorba de îngrijirea copiilor;

G.  întrucât în situația în care copiii nu pot beneficia de îngrijirea de bază din partea familiei adopția ar trebui să fie una dintre opțiunile secundare naturale iar plasarea acestora în instituțiile specializate ar trebui să fie cu adevărat ultima opțiune;

H.  întrucât în Europa problema copilăriei marcate de lipsuri și mai ales cea a copiilor abandonați și instituționalizați este foarte acută și ar trebui tratată cu cea mai mare seriozitate;

I.  întrucât încălcarea drepturilor copilului, violența împotriva copiilor și traficul cu copii pentru adopție, prostituție, muncă ilegală, căsătorie forțată și cerșit sau în orice alt scop ilegal, rămâne o problemă în UE;

J.  întrucât este importantă protecția dreptului copiilor la o viață de familie, garantând că aceștia nu sunt forțați să petreacă perioade lungi de timp în orfelinate;

K.  întrucât odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a devenit obligatorie: întrucât. în conformitate cu articolul 24 din Cartă, „copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor”; și întrucât, de asemenea, articolul 3 din Tratatul de la Lisabona menționează că „protecția drepturilor copilului” este unul dintre obiectivele Uniunii;

1.  invită să se reflecteze asupra posibilității coordonării la nivel european a politicilor și strategiilor privind instrumentul adopției internaționale, în conformitate cu convențiile internaționale, în vederea îmbunătățirii asistenței în domeniul serviciilor de informare, pregătirii adopției interstatale, procesării cererilor de adopții internaționale și a serviciilor post-adopție, ținând cont de faptul că toate convențiile internaționale privind protecția drepturilor copilului recunosc dreptul copiilor orfani sau abandonați de a avea o familie și de a fi protejați;

2.  solicită Comisiei să examineze funcționarea sistemelor naționale la nivel european;

3.  consideră că ar trebui să se acorde prioritate, ori de câte ori este posibil și în interesul superior al copilului, adopției în țara de origine a copilului, soluții alternative putând fi găsirea unei familii de plasament, precum îngrijirea personală sau de tip rezidențial sau găsirea unei familii prin adopție internațională, în conformitate cu legislația națională relevantă și convențiile internațională și că plasarea într-o instituție ar trebui folosită doar ca soluție temporară;

4.  subliniază faptul că trebuie aplicată legislația din țara de origine a familiei care caută un copil pentru adopție internațională ori de câte ori se pune problema protecției drepturilor copiilor pe termen lung;

5.  îndeamnă statele membre și Comisia, în cooperare cu Conferința de la Haga, Consiliul Europei și organizațiile pentru protecția copiilor, să stabilească un cadru pentru a asigura transparența și evaluarea evoluției copiilor abandonați și a celor adoptați, inclusiv a celor care au făcut obiectul unei adopții internaționale și să își coordoneze acțiunile în vederea unui efort de prevenire a adopției în scopul traficului de copii;

6.  solicită instituțiilor UE să joace un rol mai activ în cadrul Conferinței de la Haga pentru a exercita presiune asupra Conferinței pentru a îmbunătăți, a simplifica și a facilita procedurile aferente adopției internaționale și a elimina birocrația inutilă asigurând, totodată, apărarea drepturilor copiilor din țările terțe;

7.  solicită autorităților naționale competente să prezinte rapoarte periodice statelor membre de origine în legătură cu dezvoltarea unui copil care a făcut obiectul unei adopții internaționale;

8.  invită statele membre să recunoască implicațiile psihologice, emoționale, fizice și sociale/educaționale care pot interveni atunci când un copil este mutat din locul său de origine și să ofere asistența corespunzătoare părinților adoptivi și copilului adoptat;

9.  îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită copiilor cu nevoi speciale, precum copiii care necesită îngrijire medicală și copiii cu handicap;

10.  recunoaște că elementele de protecție procedurale și examinarea atentă a tuturor documentelor de adopție, inclusiv certificatele de naștere, contribuie la protecția copilului împotriva încălcării drepturilor sale, care apare atunci când există dubii cu privire la vârsta sau identitatea copilului; consideră că un sistem fiabil de înregistrare a nașterii poate împiedica traficul de copii în scopul adopției și solicită să se ia în considerare soluții legale pentru a facilita recunoașterea reciprocă a documentelor necesare pentru adopție;

11.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să participe în mod activ la lupta împotriva traficului de copii în scopul adopției;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Conferinței de la Haga, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 20, 20.1.1997, p. 176.
(2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 24.


Acordul de stabilizare și de asociere între CE și Serbia
PDF 268kWORD 130k
Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la procesul de integrare europeană a Serbiei
P7_TA(2011)0014B7-0021/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care se află în proces de ratificare de către statele membre și Parlamentul European, precum și Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010 de a invita Comisia să își pregătească avizul cu privire la cererea Serbiei de aderare la Uniunea Europeană, precum și concluziile Consiliului din 14 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția 1244(1999) a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU care a luat act de conținutul avizului și a salutat disponibilitatea UE de a facilita dialogul dintre Belgrad și Pristina(1),

–  având în vedere Decizia 2008/213/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul european cu Serbia și de abrogare a Deciziei 2006/56/CE(2),

–  având în vedere Raportul de progrese pentru anul 2010 al Comisiei privind Serbia(3) și Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări 2010-2011”(4),

–  având în vedere declarația comună a Adunării interparlamentare UE-Serbia din 4-5 octombrie 2010,

–  având în vedere Acordul de readmisie UE-Serbia din 8 noiembrie 2007(5) și Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație(6),

–  având în vedere Recomandarea sa din 25 octombrie 2007 adresată Consiliului privind relațiile dintre Uniunea Europeană și Serbia(7) și Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie din 2009 al Comisiei cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia(8),

–  având în vedere rapoartele procurorului general al TPII prezentate Consiliul de Securitate al ONU la 18 iunie 2010 și 6 decembrie 2010,

–  având în vedere Declarația ÎR/VP Catherine Ashton din 8 septembrie 2010 privind următoarele etape în cadrul ONU privind avizul consultativ privind Kosovo,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în concluziile Președinției, care au fost publicate în urma reuniunii Consiliului European de la Salonic din 19 și 20 iunie 2003, s-a promis tuturor țărilor din Balcanii de Vest că vor adera la Uniunea Europeană atunci când vor îndeplini criteriile stabilite, iar acest angajament a fost reluat în consensul european reînnoit privind extinderea, adoptat cu ocazia Consiliului European din 14 și 15 decembrie 2006 și în concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010 cu privire la Serbia;

B.  întrucât ritmul de integrare în UE a țărilor din Balcanii de Vest este diferit de la țară la țară și depinde de meritele fiecăreia în ceea ce privește în special hotărârea de a satisface toate cerințele, de a îndeplini toate obligațiile, de a realiza reformele și de a adopta măsurile necesare pe care le implică apartenența la UE;

C.  întrucât strategiile constructive privind cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate sunt elemente-cheie ale procesului de stabilizare și de asociere; întrucât acestea joacă un rol decisiv în procesul de transformare a Balcanilor de Vest într-o zonă cu o stabilitate de lungă durată și o dezvoltare durabilă;

D.  întrucât Serbia poate deveni un actor important în garantarea securității și stabilității în regiune;

E.  întrucât UE însăși se bazează pe principii precum reconcilierea, realizarea de compromisuri și coexistența pașnică; întrucât politica UE în Balcanii de Vest urmărește aceleași obiective pentru a îmbunătăți relațiile dintre popoarele din regiune; întrucât, potrivit acestei politici, UE condamnă toate crimele de război care au avut loc în fosta Iugoslavie și sprijină activitatea TPII și a Camerelor locale pentru crimele de război în efortul lor de a face dreptate și de a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați;

1.  reafirmă că viitorul Serbiei este alături de UE și încurajează această țară să își continue eforturile în această direcție; salută progresele realizate de Serbia în procesul de reformă; salută decizia de a deschide procedura de ratificare a Acordului de stabilizare și de asociere cu Serbia, adoptată de Consiliu la 14 iunie 2010, precum și faptul că 11 state membre au ratificat deja acordul; invită celelalte state membre să ia rapid măsurile necesare pentru a finaliza procedura de ratificare;

2.  salută depunerea de către Serbia a cererii de aderare la Uniunea Europeană la 22 decembrie 2009 și decizia luată de Consiliul de Miniștri la 25 octombrie 2010 de a solicita Comisiei să analizeze cererea Serbiei; consideră că decizia Consiliului dă un semnal pozitiv Serbiei și o încurajează să accelereze reformele necesare pentru a respecta criteriile de la Copenhaga; subliniază faptul că decizia Consiliului reprezintă o contribuție importantă la stabilitatea din Balcanii de Vest; invită Comisia să elaboreze un aviz cu privire la acest subiect, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

3.  salută decizia Consiliului de liberalizare a regimului vizelor, care le permite cetățenilor sârbi să călătorească fără viză în spațiul Schengen începând din 19 decembrie 2009; salută decizia guvernului sârb de a permite cetățenilor UE să călătorească pe teritoriul Serbiei legitimându-se doar cu cartea de identitate și solicită adoptarea de noi inițiative care să faciliteze contactele dintre oameni și deplasarea persoanelor în regiunea Balcanilor de Vest; invită autoritățile sârbe să adopte măsurile adecvate și să depună toate eforturile pentru a limita posibilitățile de a abuza de regimul călătoriilor fără vize, în special pentru a se asigura că cetățenii sârbi sunt informați corespunzător cu privire la drepturile și obligațiile lor care decurg din regimul călătoriilor fără vize;

4.  constată cu satisfacție că IPA funcționează bine în Serbia; încurajează atât guvernul, cât și UE să simplifice procedurile administrative pentru fondurile IPA cu scopul de a le face mai accesibile pentru beneficiarii mai mici și necentralizați; subliniază necesitatea de a menține un nivel adecvat al sprijinului pentru preaderare în viitoarea revizuire a cadrului financiar al UE;

5.  salută rezoluția comună UE-Serbia referitoare la avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție privind conformitatea declarației unilaterale de independență a Kosovo, adoptată prin aclamare de către Adunarea Generală a ONU la 9 septembrie 2010; salută disponibilitatea guvernului sârb de a se angaja într-un dialog reînnoit cu Kosovo sub egida UE și solicită ca discuțiile să înceapă fără întârziere; invită Serbia să demareze un dialog cu Kosovo fără a mai aduce în discuție noi negocieri asupra statutului său; își exprimă încrederea că poate fi adoptată o abordare pe etape, în beneficiul tuturor locuitorilor din Kosovo; subliniază că, pentru a asigura succesul dialogului, ambele părți vor trebui să își dovedească angajamentul și disponibilitatea de a ajunge la un compromis cu privire la viitorul lor european comun și a interesului lor comun de a asigura o pace durabilă și stabilitatea în regiune pe termen lung, precum și de a îmbunătăți calitatea vieții oamenilor; subliniază că demonstrarea capacității de a facilita acest proces constituie un test pentru credibilitatea și viziunea politică a UE în întreaga regiune; reamintește că bunele relații de vecinătate constituie una dintre cele mai importante condiții pentru ca toate țările din Balcanii de Vest să înregistreze progrese în vederea aderării la UE;

6.  salută progresele în cooperarea cu EULEX, dar subliniază că este necesar să se depună eforturi suplimentare în acest sens, în special pentru a îmbunătăți schimbul de informații; invită autoritățile sârbe să faciliteze cooperarea EULEX cu populația sârbă din Kosovo în eforturile de aplicare a statului de drept în nordul Kosovo;

7.  îndeamnă guvernul sârb să desființeze structurile paralele sârbe din Kosovo care subminează procesul de descentralizare și împiedică integrarea deplină a comunității sârbe în instituțiile din Kosovo; invită în acest sens autoritățile sârbești să joace un rol constructiv în instituirea și funcționarea instituțiilor municipale în cadrul municipiilor sârbe multietnice atât la nord, cât și la sud de râul Ibar;

8.  invită autoritățile sârbe să adopte o atitudine pozitivă față de viitoarele alegeri generale din Kosovo; subliniază faptul că existența unor instituții stabile și multietnice în Kosovo este în interesul comun al Serbiei și al celorlalte țări învecinate și consideră, în acest sens, că participarea sârbilor din Kosovo la procesul electoral este un element indispensabil pentru a evita marginalizarea comunității sârbe din Kosovo;

9.  ia act de eforturile depuse atât de Serbia, cât și de Kosovo în vederea localizării persoanelor dispărute în urma conflictului din 1998-1999, prin intermediul „Grupului de lucru privind persoanele dispărute ca urmare a evenimentelor din Kosovo”; subliniază importanța soluționării acestei probleme în vederea depășirii conflictului din 1998-1999; ia act, de asemenea, de cele aproximativ 1 862 de cazuri de persoane care sunt declarate în continuare dispărute și solicită atât Serbiei, cât și provinciei Kosovo, să lărgească la maximum cooperarea reciprocă, precum și cu CICR (Comitetul Internațional al Crucii Roșii), EULEX și alte entități, în cadrul operațiunilor de căutare a acestor persoane;

10.  subliniază că dezvoltarea cooperării regionale rămâne o prioritate-cheie pentru UE, ea având rolul de catalizator în cadrul reconcilierii, bunei vecinătăți și consolidării relațiilor dintre oameni în Balcanii de Vest; invită, prin urmare, Serbia să adopte o abordare constructivă față de o cooperare regională mai incluzivă, pentru a permite găsirea unei soluții practice și sustenabile pentru reprezentarea provinciei Kosovo în forurile internaționale; salută, prin urmare, reuniunea la nivel înalt dintre UE și Balcanii de Vest de la Sarajevo din 2 iunie 2010;

11.  reamintește că o cooperare deplină cu TPII reprezintă o condiție fundamentală pentru ca Serbia să progreseze în direcția aderării la UE; constată că Serbia continuă să ofere răspunsuri adecvate cererilor de asistență ale TPII și invită guvernul sârb să continue să colaboreze îndeaproape cu Curtea, inclusiv în ceea ce privește transmiterea rapidă a tuturor documentelor solicitate și finalizarea rapidă a cazurilor transferate înapoi de TPII; subliniază totuși că, potrivit celei mai recente evaluări a procurorului șef al TPII, eforturile depuse de Serbia pentru arestarea ultimilor doi inculpați continuă să pună probleme; subliniază că numai arestarea ultimilor doi inculpați fugari și predarea acestora către instanța de la Haga poate fi considerată o dovadă foarte convingătoare de cooperare deplină și solicită eforturi mai sistematice pentru arestarea acestora, astfel încât mandatul Curții să fie îndeplinit; în special, solicită insistent o reevaluare a actualei abordări, în conformitate cu recomandările TPII; subliniază că Serbia poate obține statutul de candidat și/sau deschiderea negocierilor de aderare cu UE doar dacă biroul procurorului TPII stabilește că aceasta a oferit deplina sa cooperare;

12.  salută rezoluția referitoare la Srebrenica adoptată de parlamentul sârb, aceasta constituind o etapă semnificativă în procesul de sensibilizare cu privire la atrocitățile comise în trecutul recent și cu privire la reconcilierea la nivel regional; salută, de asemenea, decizia președintelui Tadić de a participa la comemorarea a 15 ani de la genocidul de la Srebenica, ca un nou pas în această direcție, precum și vizita sa la Vukovar, unde și-a exprimat compasiunea și și-a cerut scuze victimelor masacrului de la Ovčara din 1991, dând astfel un nou imbold dezvoltării unor bune relații de vecinătate între Serbia și Croația; salută angajamentul și profesionalismul biroului procurorului pentru crime de război, inclusiv reacția rapidă în ceea ce privește ancheta în cazul Lacului Perućac;

13.  ia act de reforma sistemului judiciar și solicită să se depună în continuare eforturi mai susținute pentru a garanta independența și imparțialitatea judecătorilor și pentru a ameliora eficiența activității instanțelor; salută decizia politică de a demara procedura de reînnoire a mandatului judecătorilor, dar subliniază că acest lucru ar trebui să aibă loc în mod transparent, garantând dreptul judecătorilor al căror mandat nu este reînnoit să conteste efectiv această decizie, și atrage atenția asupra riscului de politizare a acestui proces; atrage atenția asupra întârzierilor în adoptarea legislației relevante și invită guvernul să transmită cât mai rapid parlamentului proiectele de lege neadoptate; solicită o transparență deplină în administrarea justiției; în plus, solicită să se aloce resurse financiare și administrative suplimentare instanțelor, inclusiv Curții constituționale, pentru a ameliora funcționarea acestora și a împiedica acumularea de cazuri nesoluționate; în acest sens, consideră că restituirea proprietății către foștii proprietari ar trebui să aibă prioritate; subliniază că prezumția de nevinovăție este unul dintre instrumentele juridice esențiale ale statului de drept; invită autoritățile, și îndeosebi puterea executivă, să adere strict la acest principiu;

14.  reamintește că eforturile de menținere a statului de drept ar trebui să constituie prioritatea absolută a autorităților; salută progresul în lupta împotriva corupției, care se manifestă, printre altele, prin recentele urmăriri penale în cazuri importante și prin instituirea cadrului juridic adecvat și prin începerea activității Agenției Anticorupție în ianuarie 2010, dar subliniază că se constată în continuare răspândirea corupției în țară și solicită să se depună eforturi suplimentare pentru eradicarea acesteia; constată, în special, rolul pe care îl joacă traficul ilegal și consecințele negative ale acestuia și a altor forme de activități ilicite în menținerea rețelelor criminale; atrage atenția asupra practicii de ocupare a unei duble funcții, care prezintă un risc serios de conflict de interese și care ar trebui abordată cu prioritate; în acest sens, își exprimă preocuparea cu privire la faptul că recentele modificări aduse Legii privind Agenția anticorupție contravin obiectivelor stabilite și constată că agenția a sesizat Curtea constituțională în legătură cu constituționalitatea acestei dispoziții; solicită autorităților să acorde tot sprijinul politic și administrativ necesar activităților desfășurate de Agenția anticorupție și evidențiază nevoia de a ancheta rapid cazurile de corupție raportate de către agenție; solicită să se adopte amendamente la Legea privind finanțarea partidelor politice, pentru a asigura transparența deplină și un sistem eficient de monitorizare a finanțării partidelor politice; încurajează autoritățile să adopte dispoziții legislative care să ofere o protecție eficace informatorilor; subliniază importanța restituirii proprietăților, ca o etapă importantă în administrarea justiției; subliniază importanța respectării cu strictețe a procedurilor stabilite pentru a întări încrederea societății în imparțialitatea actului de administrare a justiției;

15.  salută progresul înregistrat în procesul de reformă a administrației publice; subliniază că ar trebui să se depună eforturi suplimentare pentru crearea unui serviciu public independent, iar în acest sens solicită introducerea unui sistem de promovare în carieră bazat pe merite și a unei gestiuni eficace a resurselor umane și atrage atenția, în acest context, asupra practicii dăunătoare de angajare a personalului fără a respecta Legea privind serviciul public, adesea pe baza relațiilor politice; atrage atenția asupra reprezentării insuficiente a membrilor minorităților naționale în administrația publică și în instanțele de judecată, precum și în întreprinderile de stat; atrage atenția asupra necesității continue de consolidare a capacităților administrației, atât la nivel național, cât și local; solicită consolidarea mai departe a capacității și a coordonării administrației publice în domeniul integrării europene și invită Comisia ca, în coordonare cu alți donatori, să ofere în continuare asistență autorităților în acest scop;

16.  salută progresul înregistrat în reforma poliției și cooperarea tot mai strânsă în sectorul polițienesc cu țările vecine și cu țări ale UE; salută îndeosebi acordul privind cooperarea polițienească cu Croația, Muntenegru și Bosnia și Herțegovina; salută semnarea unei foi de parcurs pentru cooperarea cu Europol, în vederea încheierii unui acord operațional cu această agenție a UE de aplicare a legii; subliniază, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi susținute pentru a face față provocărilor cuprinse în foaia de parcurs, în special în domenii legate de protecția datelor cu caracter personal și a datelor clasificate, care sunt elemente esențiale și pentru încheierea unui acord de cooperare cu Eurojust;

17.  atrage atenția asupra cazurilor de conduită necorespunzătoare din partea forțelor de poliție, inclusiv asupra excesului de autoritate și a actelor de violență ale ofițerilor de poliție față de cetățeni, solicitând, totodată, să se adopte în continuare măsuri energice pentru a sancționa autorii acestor fapte; în acest sens, salută cooperarea poliției cu autorități independente de supraveghere și faptul că se dă curs concluziilor lor; consideră că ar trebui să se acorde prioritate maximă neutralității forțelor de poliție și organelor de aplicare a legii atunci când interacționează cu membri ai tuturor minorităților și solicită autorităților să îmbunătățească în acest sens cursurile de formare în vederea sensibilizării; salută eforturile depuse pentru a spori participarea femeilor la forțele de poliție;

18.  salută eforturile depuse până acum pentru eliminarea moștenirii activităților din trecut ale forțelor de securitate; atrage atenția, în acest sens, asupra necesității de a reforma în continuare sectorul securității, în ceea ce privește lustrația și consolidarea controlului și a monitorizării parlamentare asupra serviciilor de securitate; reamintește autorităților că punerea la dispoziția publicului larg a arhivelor serviciilor secrete este necesară pentru realizarea cu succes a reconcilierii regionale, în special în ceea ce privește atrocitățile care au avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior; atrage atenția asupra protecției insuficiente a drepturilor la viață privată și solicită inițierea de reforme noi în acest sens;

19.  salută ameliorarea coordonării dintre forțele de poliție și procurori, care permite obținerea de rezultate în combaterea criminalității organizate și a traficului de droguri - provocări comune pentru UE și Serbia; ia act de semnarea unor memorandumuri de cooperare cu țările din America Latină având ca scop combaterea mai eficace a comerțului internațional de droguri; solicită să se depună eforturi suplimentare pentru îmbunătățirea capacităților polițienești și judiciare interne, subliniind faptul că traficul de droguri din Serbia și care tranzitează Serbia preocupă în continuare UE;

20.  reamintește importanța unui parlament care să funcționeze adecvat, ca o instituție vitală în cadrul sistemului democratic, și salută inovațiile procedurale introduse prin adoptarea noii legi privind Adunarea națională; solicită abolirea imediată a practicilor neconstituționale a „mandatelor în alb”, care permite partidelor politice să controleze activitatea membrilor parlamentului; solicită, de asemenea, să se pună capăt practicii alocării arbitrare a locurilor în parlament; invită partidele politice să introducă dispoziții adecvate consecvente cu practicile democratice europene cât mai curând posibil, bineînțeles înainte de sfârșitul actualei legislaturi; salută adoptarea regulamentului de procedură al noului parlament și solicită consolidarea supravegherii activităților guvernului; salută introducerea oficială, în acest scop, a audierilor publice în regulamentul de procedură; salută faptul că pentru prima dată au fost incluse în regulamentul de procedură dispoziții care permit supravegherea organelor independente, dar își exprimă preocuparea cu privire la posibila ingerință a parlamentului în activitatea organelor respective; solicită elaborarea de noi dispoziții în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția care stabilește cadrul legal pentru independența activității organismelor respective;

21.  salută activitatea Ombudsmanului în domeniul protecției drepturilor cetățenilor în ceea ce privește buna funcționare a instituțiilor de stat, inclusiv acțiunile desfășurate în sprijinul drepturilor copiilor și ale minorităților, atât la nivelul statului, cât și la nivelul provinciilor; solicită autorităților de stat să faciliteze aceste eforturi și să se asigure că recomandările Ombudsmanului sunt urmate în mod adecvat; salută crearea a trei birouri locale ale Ombudsmanului, în orașele Preševo, Bujanovac și Medvedja;

22.  reamintește importanța deosebită pentru democrație a unor mijloace de informare în masă puternice și independente și solicită să se adopte măsuri pentru a garanta independența acestora față de presiunile politice și influențele de altă natură; salută eforturile guvernului sârb de a crea un cadru legal care să garanteze libertatea de exprimare, dar se arată îngrijorat de încercările de a controla sau a interveni în activitatea mijloacelor de informare în masă; își exprimă preocuparea față de controversele legate de privatizarea cotidianului „Večernje novosti” și invită guvernul să garanteze tratamentul egal al tuturor investitorilor străini și naționali; condamnă atacurile și amenințările care vizează jurnaliști sârbi și invită autoritățile să investigheze aceste cazuri sub toate aspectele și să aducă autorii în fața justiției; atrage atenția asupra concentrării drepturilor de proprietate și asupra lipsei de transparență din sectorul mijloacelor de informare în masă; atrage atenția asupra cazurilor în care au fost publicate date cu caracter personal și subliniază necesitatea de auto-reglementare a ziariștilor și de respectare a Codului deontologic; constată că accesul la internet este în continuare redus, recunoaște importanța internetului în ceea ce privește libertatea mijloacelor de informare și îndeamnă autoritățile să ia măsuri pozitive în acest domeniu;

23.  subliniază rolul important pe care îl joacă procesul de descentralizare în îmbunătățirea funcționării statului printr-un acces mai bun al cetățenilor la instituțiile statului și, în același timp, prin respectarea dreptului lor la autonomie provincială și autoguvernare locală; în acest context, salută adoptarea legii privind consiliile naționale ale minorităților, care reglementează competențele și alegerea consiliilor naționale ale minorităților, prin dispoziții care sunt conforme cu standardele internaționale; recunoaște progresele obținute în aplicarea Constituției din noiembrie 2006 prin adoptarea statutului Voivodinei și a legii privind competențele acesteia; solicită ca procesul de delegare a puterilor să continue prin adoptarea legii privind veniturile publice și a legii privind proprietatea publică a Voivodinei și a municipalităților locale, care vor permite Voivodinei să înceapă să își utilizeze autoritățile în conformitate cu noul statut; în plus, solicită să se depună în continuare eforturi politice pentru a răspunde aspirațiilor minorității albaneze din valea Preševo în ceea ce privește administrarea locală, prin furnizarea rapidă a unor fonduri adecvate, care urmează a fi distribuite în consultare cu organul de coordonare a municipalităților Preševo, Bujanovac și Medvedja; în același timp, subliniază responsabilitatea-cheie a reprezentanților minorității albaneze și îi îndeamnă să descurajeze retorica naționalistă și secesionistă stridentă, care se află într-un puternic contrast cu valorile europene fundamentale; subliniază, totodată, importanța integrării sârbilor în aceste organe guvernamentale locale;

24.  salută eforturile depuse de Serbia în domeniul protecției minorităților; subliniază, totuși, că accesul la informație și la educație în limbile minorităților trebuie îmbunătățit în continuare, în special pentru minoritățile bosniacă, bulgară, bunjevci și română;

25.  salută constituirea, de către minorități, a majorității consiliilor naționale, care le permit să adopte decizii în domeniul educației, culturii, utilizării limbilor minoritare și informării publice; remarcă importanța exercitării depline a competențelor acestor organe de autoguvernare ale minorităților și necesitatea unor subvenții bugetare adecvate garantate de Legea privind consiliile naționale; ia act de plângerile referitoare la neregulile în ceea ce privește procesul de pregătire și cerințele juridice pentru instituirea acestor consilii, precum și de plângerile privind încălcarea competențelor garantate ale consiliilor naționale de către anumite ministere și municipalități locale, și invită autoritățile să răspundă acestor plângeri; își exprimă preocuparea în legătură cu constituirea consiliului național bosniac și solicită o finalizare rapidă a acestui proces, în conformitate cu normele și permițând o reprezentare legitimă a populației bosniace în cadrul consiliului; își exprimă îngrijorarea cu privire la tensiunile tot mai puternice din Sandžak, care s-au manifestat, printre altele, prin recentele incidente violente și solicită soluționarea disputelor politice prin intermediul dialogului, în cadrul instituțiilor democratice;

26.  salută progresele obținute în ceea ce privește promovarea egalității de gen, în special adoptarea Legii privind egalitatea de gen și a planului național de acțiune pentru îmbunătățirea poziției femeilor și promovarea egalității de gen; reamintește totuși că aceste măsuri nu au fost încă aplicate și că femeile sunt în continuare victime ale discriminării, în special pe piața muncii; solicită, prin urmare, autorităților sârbe să aplice rapid noul cadru legal privind egalitatea de gen și să abordeze chestiuni mai ample legate de discriminarea de gen, cum ar fi nivelul tot mai mare al violenței domestice în Serbia;

27.  solicită să se adopte măsuri suplimentare pentru a pune în aplicare pe deplin legislația de combatere a discriminării și salută progresele înregistrate în acest domeniu, în special instituirea funcției de comisar pentru protecția egalității, care reprezintă un pas important pentru asigurarea tratamentului egal al tuturor cetățenilor din Serbia;

28.  reamintește că libertatea de expresie și de asociere constituie valori europene esențiale și salută faptul că la 10 octombrie 2010 a avut loc prima paradă „Gay Pride” de la Belgrad; consideră că acest eveniment reprezintă un pas de o importanță vitală către crearea unei societăți deschise, tolerante și diverse, precum și un angajament al guvernului de a susține standardele europene în materie de toleranță și de a proteja minoritățile vulnerabile din societate; își exprimă satisfacția cu privire la măsurile adecvate de securitate luate pentru a asigura protecția participanților la paradă;

29.  cu toate acestea, regretă ciocnirile violente care au avut loc cu ocazia paradei și care au avut drept rezultat rănirea unui număr ridicat de persoane, în special în rândul polițiștilor; atrage atenția asupra faptului că extremiștii implicați au fost sprijiniți indirect de anumite partide politice și de personalități religioase de frunte; invită autoritățile să garanteze statul de drept, urmărindu-i penal pe autorii actelor de violență care au împiedicat recent buna desfășurare a paradei homosexualilor și interzicând efectiv organizațiile extremiste din care aceștia fac parte; ia act de faptul că aceste organizații au fost responsabile de comiterea unor acte grave de violență în trecut, în special la 17 februarie 2008, și cu ocazia unei serii de evenimente sportive; remarcă, în acest context, că mai multe astfel de cauze se află în prezent pe rol la Curtea Constituțională; solicită adoptarea unor măsuri adecvate pentru combaterea eficace a tuturor formelor de extremism și radicalism din societate;

30.  subliniază faptul că mulți romi trăiesc încă în condiții de sărăcie extremă, care au efecte negative în special asupra șanselor tinerilor romi; evidențiază faptul că majoritatea romilor sunt discriminați pe piața muncii și numai 5% dintre aceștia dețin o slujbă permanentă; invită autoritățile să adopte măsuri urgente în privința acestora, prin a le face tuturor acte de identitate și pentru a le ameliora accesul la locuințe adecvate, la piața muncii, la educație și asistență medicală; atrage atenția asupra discriminării continue, asupra cazurilor recente de violență împotriva romilor și asupra cazurilor de mutare forțată a unor romi de către autoritățile sârbe;

31.  subliniază faptul că Serbia este țara cu numărul cel mai mare de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării (PSI) din Europa; atrage atenția asupra situației critice în care se află aceștia din punctul de vedere al locuințelor și al sărăciei și solicită autorităților sârbe să își revizuiască strategia națională privind refugiații; salută inițiativele Serbiei de a revitaliza procesul regional în vederea găsirii unei soluții durabile la problema refugiaților și invită țările semnatare ale Declarației de la Sarajevo să realizeze progrese mai semnificative în acest domeniu; subliniază, în acest sens, angajamentul comun al președinților sârb și croat de a se face cercetări cu privire la soarta persoanelor dispărute și de a se găsi soluții la problemele referitoare la refugiați și la reîntoarcerea acestora; invită Comisia să se folosească de pârghiile politice de care dispune în privința țărilor din regiune candidate și potențial candidate la aderarea la UE pentru a se asigura că sunt înlăturate obstacolele existente în calea reîntoarcerii refugiaților; pe lângă aceasta, reamintește faptul că, datorită acordurilor de readmisie încheiate cu țările UE, se preconizează un aflux de până la 150 000 de persoane repatriate, iar succesul reintegrării acestora va necesita pregătiri temeinice, mai ales la nivelul autorităților locale; subliniază rolul important pe care îl au organizațiile societății civile în acest proces;

32.  salută reformele din sectorul militar și în special profesionalizarea armatei sârbe, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011, ca un pas important spre modernizarea armatei și spre continuarea consolidării controlului civil asupra forțelor militare;

33.  subliniază rolul important pe care îl au organizațiile societății civile în stabilirea priorităților politice; subliniază importanța dialogului cu organizațiile societății civile și evidențiază contribuția crucială pe care actorii din societatea civilă o aduc la consolidarea cooperării regionale cu privire la aspectele sociale și politice; salută faptul că noua Lege privind asociațiile adoptată în 2009 a clarificat statutul juridic al ONG-urilor și că s-a îmbunătățit cooperarea dintre administrația sârbă și societatea civilă; salută eforturile depuse de guvern pentru consultarea societății civile; invită autoritățile să ia măsuri suplimentare pentru oficializarea și intensificarea participării actorilor din societatea civilă la procesele de elaborare a politicilor și la monitorizarea activităților autorităților; subliniază necesitatea de a-i sprijini și de a-i proteja pe apărătorii drepturilor civile, în special pe activiștii pentru drepturile homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor și transsexualilor, pe cei a căror activitate vizează crimele de război și pe cei care caută să îmbunătățească relațiile dintre Serbia și Kosovo;

34.  își exprimă, în acest sens, sprijinul pentru inițiativa RECOM (Comisia regională pentru căutarea și difuzarea adevărului despre crimele de război și alte încălcări grave ale drepturilor omului în Fosta Iugoslavie), cu scopul de a obține progrese în procesul de sensibilizare și reconciliere în întreaga regiune a Balcanilor de Vest, și solicită autorităților din Serbia și din alte țări implicate să sprijine, la rândul lor, această inițiativă;

35.  subliniază importanța sistemului de educație pentru tineri și pentru perspectivele economice ale țării; evidențiază faptul că o educație modernă și la standarde înalte, care produce generații de lucrători înalt calificați constituie una dintre condițiile prealabile pentru dezvoltarea socială și economică; regretă rata ridicată a șomajului cu care se confruntă Serbia, în special în rândul tinerilor, și procentajul scăzut de absolvenți ai învățământului superior; invită autoritățile să pună în aplicare pe deplin dispozițiile procesului de la Bologna și să garanteze alinierea sistemului de educație sârb la standardele europene; salută progresele obținute în domeniul științei și al cercetării, dar subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare dacă Serbia dorește să se alăture Spațiului european de cercetare; în plus, invită autoritățile să majoreze investițiile în capacitățile naționale de cercetare pentru a evita ca standardele și capacitățile de cercetare ale Serbiei să rămână în urma celor europene;

36.  ia act de acordul colectiv general extins pe care guvernul sârb l-a semnat cu sindicatele și asociațiile patronale în noiembrie 2008; încurajează guvernul sârb să pună capăt suspendării actuale a acordului; subliniază că drepturile sindicale sunt în continuare limitate, în ciuda garanțiilor constituționale, și invită Serbia să consolideze mai mult drepturile lucrătorilor și drepturile sindicale; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că dialogul social este în continuare insuficient, iar partenerii sociali nu sunt consultați cu regularitate; recunoaște că Consiliul social și economic s-a întâlnit mai frecvent și că toate organele specializate sunt operaționale, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că acesta dispune în continuare de o capacitate redusă; solicită luarea unor măsuri suplimentare pentru consolidarea Consiliului economic și social, astfel încât acesta să își poată asuma un rol activ în intensificarea dialogului social și un rol consultativ mai activ în procesul legislativ;

37.  atrage atenția asupra situației dificile din sistemul penitenciar și solicită să se adopte măsuri pentru a remedia supraaglomerarea închisorilor, pentru a îmbunătăți condițiile deplorabile de detenție și a furniza programe adecvate de reabilitare și formare pentru deținuți;

38.  subliniază consecințele nefaste ale crizei financiare asupra țării; ia act de recenta revizuire a acordului stand-by cu FMI, însoțită de evaluarea pozitivă a politicilor macroeconomice ale țării, și salută elaborarea Cadrului pentru investiții în Balcanii de Vest pentru intensificarea integrării și redresării economice a regiunii, care pune la dispoziție împrumuturi pentru proiecte prioritare de infrastructură; solicită extinderea cadrului pentru a include măsuri de sprijinire a IMM-urilor și invită Serbia să profite de aceste noi resurse financiare, precum și de oportunitățile disponibile în cadrul asistenței IPA, și pentru a proteja mai eficace grupurile vulnerabile ale societății de efectele crizei;

39.  reamintește că existența unor monopoluri compromite semnificativ dezvoltarea unei economii de piață pe deplin funcționale; prin urmare, invită guvernul să ia măsuri active pentru a garanta aplicarea unei politică eficace în domeniul concurenței, prin eliminarea acestora; evidențiază faptul că obstacolele la intrarea pe piață a întreprinderilor mici și mijlocii rămân mai mari decât ar fi de dorit; salută crearea unor organisme de reglementare a pieței în diverse sectoare și se așteaptă ca autoritățile să le asigure independența, pentru a împiedica „acapararea” lor;

40.  remarcă, în plus, că statisticile naționale și economice ale țării trebuie îmbunătățite în continuare și solicită autorităților să ia măsuri în acest sens;

41.  invită autoritățile și mișcările politice sârbe să își ia un angajament mai ferm privind politicile de ocupare a forței de muncă și pentru coeziune socială, precum și să creeze un mediu propice dezvoltării democrației, statului de drept, economiei libere de piață și respectului pentru drepturile omului;

42.  solicită să se depună eforturi suplimentare pentru dezvoltarea unei rețele durabile de transport public în Serbia și în întreaga regiune a Balcanilor de Vest și pentru ameliorarea infrastructurii rutiere, inclusiv pentru finalizarea rapidă a coridorului X, dar și pentru ameliorarea transportului feroviar și a transportului pe căile navigabile interne, care prezintă o importanță egală; subliniază importanța sistemului integrat de transport, atât pentru dezvoltarea economică a regiunilor Serbiei, cât și pentru creșterea nivelului activității comerciale regionale; își exprimă interesul deosebit pentru dezvoltarea Strategiei privind Dunărea pentru a îmbunătăți sistemele de conexiune și comunicare (care vizează în special transporturile, aspectele energetice și societatea informației), pentru a conserva mediul, a preveni riscurile naturale și a consolida dezvoltarea socioeconomică;

43.  regretă, în acest context, starea proastă a transportului public, mai ales a celui feroviar; solicită guvernului sârb să folosească integral fondurile IPA pentru a dezvolta, actualiza și moderniza rețeaua de cale ferată și pentru a îmbunătăți legăturile cu țările învecinate, atât cele pentru călători, cât și cele pentru marfă;

44.  felicită Serbia pentru progresele semnificative înregistrate în domeniul mediului; încurajează totuși intensificarea eforturilor în domeniul energiei regenerabile și a eficienței energetice, remarcând că nu au fost încă transpuse elementele principale ale acquis-ului privind energia regenerabilă și că nu a fost încă adoptat un cadru legislativ privind eficiența energetică;

45.  salută adoptarea de către Agenția pentru substanțe chimice a unui manual de norme care impune limitări sau interdicții asupra producerii de substanțe chimice care constituie un risc pentru sănătatea umană și mediu și care mărește gradul de conformitate a sectorului substanțelor chimice cu reglementările UE; regretă totuși că aplicarea anumitor dispoziții care necesită o tehnologie avansată și investiții corespunzătoare a fost amânată deoarece, potrivit reprezentanților acestei industrii, ar genera pierderi financiare și ar perturba activitatea acestui sector în Serbia; solicită aplicarea rapidă și integrală a pachetului legislativ privind ecologia din 2009;

46.  salută acordurile încheiate cu Muntenegru și Croația care permit extrădarea cetățenilor acestor țări suspectați de implicare în criminalitatea organizată, precum și negocierile preconizate referitoare la delimitarea frontierelor dintre Serbia și Croația; încurajează guvernul sârb să încheie acorduri similare cu alte țări vecine și salută măsurile adoptate în acest scop de către Serbia și Muntenegru; încurajează puternic Serbia să își continue participarea la schimburile de informații clasificate și dovezi cu țările învecinate referitoare la rețelele criminale transfrontaliere, în special cele implicate în traficul de droguri, pentru a combate cu eficacitate criminalitatea organizată transnațională în regiunea balcanică;

47.  subliniază rolul crucial jucat de Serbia pentru stabilitatea din întreaga regiune a Balcanilor de Vest, în special pentru stabilitatea și coeziunea Bosniei-Herțegovina; în acest sens, invită autoritățile sârbe să susțină în mod activ toate schimbările constituționale necesare care ar permite instituțiile de stat din Bosnia și Herțegovina să continue reformele ambițioase din cadrul procesului de integrare europeană; invită autorităților de la Belgrad să sprijine îndeosebi consolidarea, întărirea și raționalizarea instituțiilor bosniace;

48.  invită autoritățile sârbe să continue apropierea la legislația și standardele comunitare privind protecția mediului și să aplice și să asigure respectarea legislației adoptate;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Serbiei.

(1) A/Res/64/298.
(2) JO L 80, 19.3.2008, p. 46.
(3) SEC(2010)1330.
(4) COM(2010)0660.
(5) JO L 334, 19.12.2007, p. 46.
(6) JO L 336, 18.12.2009, p. 1.
(7) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 626.
(8) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 47.


Acordul de stabilizare şi de asociere între CE şi Serbia ***
PDF 192kWORD 33k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului și a Comisiei privind încheierea Acordului de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (15619/1/2007 – C7-0341/2010 – 2007/0255(NLE))
P7_TA(2011)0015A7-0362/2010

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului și a Comisiei (15619/1/2007),

–  având în vedere proiectul de Acord de stabilizare și de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Serbia, pe de altă parte (16005/2007),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și alineatul (8) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 101 al doilea paragraf din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (C7-0341/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7-0362/2010),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Serbia poziția Parlamentului.


O inițiativă europeană privind boala Alzheimer şi alte demențe
PDF 257kWORD 118k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe (2010/2084(INI))
P7_TA(2011)0016A7-0366/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul CE,

–  având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind măsurile de combatere a bolilor neurodegenerative, îndeosebi Alzheimer, printr-o programare comună a activităților de cercetare, și concluziile Consiliului referitoare la strategiile în domeniul sănătății publice pentru combaterea bolilor neurodegenerative asociate vârstei și în special a bolii Alzheimer,

–  având în vedere concluziile proiectului UE EuroCoDe (Colaborare europeană în domeniul demenței) (2006/2008) coordonat de Alzheimer Europe și finanțat de DG Sanco, precum și Raportul mondial pe 2010 privind boala Alzheimer publicat de Alzheimer's Disease International (ADI) în contextul Zilei Mondiale de luptă împotriva bolii Alzheimer care a avut loc pe 21 septembrie 2010,

–  având în vedere rezultatele EuroCoDe (Colaborare europeană în domeniul demenței), proiect european al Alzheimer Europe finanțat de Comisia Europeană,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe (COM(2009)0380),

–  având în vedere obiectivul strategic al UE de promovare a unei stări bune de sănătate într-o Europă care îmbătrânește, stabilit pe baza Cărții albe a Comisiei „Împreună pentru sănătate: o abordare strategică pentru UE 2008-2013”, care subliniază necesitatea intensificării cercetării în interesul îngrijirilor medicale cu caracter paliativ și al unei mai bune cunoașteri a bolilor neurodegenerative,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2010 referitoare la îngrijirea pe termen lung a persoanelor vârstnice(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0366/2010),

A.  întrucât, potrivit estimărilor, în 2010 pe plan mondial, 35,6 milioane de persoane vor fi afectate de demență, sub toate formele sale, și acest număr aproape se va dubla la fiecare 20 de ani, putând să ajungă la 65,7 milioane în 2030 (Raportul Alzheimer's Disease International din 2010); întrucât numărul persoanelor care suferă de boala Alzheimer este subestimat din cauza dificultăților de diagnosticare timpurie;

B.  întrucât numărul persoanelor din Europa care suferă de demență este estimat la 9,9 milioane, Alzheimer reprezentând vasta majoritate a acestor cazuri (Raportul Alzheimer Disease international din 2010); întrucât bolile neurodegenerative pot afecta persoane de orice vârstă, dar acestea reprezintă una dintre principalele cauze pentru handicap și dependență la persoanele în vârstă și întrucât se preconizează că numărul persoanelor care suferă de aceste afecțiuni va crește dramatic până în 2020, ca urmare a creșterii speranței de viață și a lipsei vieții sociale în cazul persoanelor pensionate; întrucât acest număr al persoanelor afectate este aproape triplu dacă se ține seama de numărul îngrijitorilor neoficiali ai pacienților ce suferă de demență;

C.  întrucât, potrivit Raportului Mondial Alzheimer 2009, din numărul total al persoanelor ce suferă de demență în Europa se găsesc peste 28 %, ocupând locul doi în lume după Asia cu 35%, și întrucât Europa de vest are cea mai ridicată pondere de bolnavi dintre toate regiunile globului - 19 %;

D.  întrucât populația Europei îmbătrânește, persoanele de peste 80 de ani reprezentând grupul de vârstă cu cea mai rapidă creștere; întrucât raportul dintre populația activă și persoanele pensionate este în descreștere și în consecință se așteaptă ca, în următoarele decenii, demența să fie una dintre principalele provocări pentru durabilitatea sistemelor naționale de securitate socială și de asistență medicală, inclusiv asistența neoficială și centrele de îngrijire pe termen lung;

E.  întrucât, potrivit unor estimări (Raportul Alzheimer's Disease International din 2010), costurile totale directe aferente îngrijirii medicale și sociale pentru boala Alzheimer în Europa s-ar ridica la 135,04 miliarde USD;

F.  întrucât diagnosticarea timpurie poate ajuta la gestionarea costurilor asistenței medicale în Europa;

G.  întrucât Uniunea Europeană nu dispune în prezent de statistici suficient de exacte referitoare la demență și în special la bolile neurodegenerative , iar estimările pot varia considerabil, cu diferențe de până la 300 %, în funcție de studiu; prin urmare, este indispensabilă efectuarea de studii epidemiologice europene pe baza unor indicatori comuni și riguroși;

H.  întrucât consecințele demenței sunt atât de natură socială, cât și economică și afectează fiecare sistem de sănătate din Statele membre;

I.  întrucât pentru a anticipa impactul economic și social pe care îl va avea boala Alzheimer și alte demențe asupra societății este necesar să investim în cercetări științifice și abordări eficiente ale sistemelor de îngrijire;

J.  întrucât cea mai mare parte a efortului de cercetare este efectuat de statele membre, cu un nivel relativ scăzut de coordonare transnațională, ceea ce duce la fragmentare și la partajarea limitată a cunoștințelor și a celor mai bune practici între statele membre și întrucât cercetările legate de boala Alzheimer sunt mult în urmă față de cercetările legate de alte boli principale din Europa;

K.  întrucât concluziile la care a ajuns recent Alzheimer Europe arată că boala Alzheimer este în continuare subdiagnosticată în UE și există multe inegalități între statele membre în ceea ce privește prevenirea, accesul la tratamente și furnizarea de servicii corespunzătoare;

L.  întrucât cercetările actuale sugerează faptul că regimul alimentar poate fi un factor cauzal semnificativ pentru dezvoltarea bolii Alzheimer și, prin urmare, prevenirea demenței prin intervenții modificabile ar trebui să reprezinte o prioritate și ar trebui să se acorde o atenție deosebită factorilor de prevenție, cum ar fi un regim alimentar sănătos, promovarea activității fizice și cognitive și controlarea factorilor de risc cardiovascular cum ar fi diabetul, colesterolul ridicat, hipertensiunea și fumatul;

M.  întrucât se conștientizează din ce în ce mai mult faptul că impactul maladiilor neurodegenerative asupra populației europene este atât de puternic încât niciun stat membru nu este capabil să rezolve această problemă de unul singur; întrucât este, prin urmare, necesar ca statele membre și UE să intensifice în mod semnificativ cooperarea și coordonarea eforturilor de cercetare clinică inovatoare și multidisciplinare privind cauzele, prevenirea și tratamentul bolii Alzheimer, a partajării informației și a nivelului resurselor financiare în acest domeniu pentru a combate bolile neurodegenerative, mai ales Alzheimer, care reprezintă o provocare majoră pentru societățile europene;

N.  întrucât prezenta inițiativă europeană nu are menirea de a înlocui planurile naționale deja existente de combatere a bolii Alzheimer și a altor forme de demență, ci ar trebui utilizată ca o pârghie pentru a îmbunătăți coordonarea cercetării europene în materie;

O.  întrucât demența nu reprezintă o afecțiune copleșitoare numai pentru pacienți, dar poate deveni, în cazul în care nu se acordă servicii adecvate de bună calitate, și o povară grea pe umerii rudelor pacienților și ai îngrijitorilor, având în vedere dificultățile emoționale, fizice și financiare cu care se confruntă rudele și prietenii celor afectați de orice formă de demență; întrucât, în fiecare familie în care există un pacient, în medie, trei persoane duc greul îngrijirii acestuia, însemnând că un număr de 19 milioane de europeni sunt afectați în mod direct de demențe;

P.  întrucât se poate constata capacitatea insuficientă în îngrijirea instituțională acordată persoanelor care suferă de Alzheimer, care se va agrava în viitor; întrucât personalul medical și asistenții sociali care îngrijesc bolnavii de Alzheimer nu există în număr suficient, situație care se va înrăutăți în viitor; întrucât, în același timp, este evident că, în cazul acestor persoane, cea mai bună alternativă este să primească asistență astfel încât să poate rămână în mediul familial al domiciliului;

Q.  întrucât, în ceea ce privește îngrijirea bolnavilor și sprijinirea îngrijitorilor, Uniunea Europeană și statele membre ar trebui să urmărească un triplu obiectiv: să asigure o îngrijire de calitate a bolnavilor, să garanteze un timp de odihnă îngrijitorilor adaptat nevoilor acestora și să permită bolnavilor să locuiască la domiciliu sau în structuri de primire de calitate și inovatoare;

R.  întrucât serviciile moderne de telemedicină pot oferi ajutor foarte eficient pacienților care suferă de Alzheimer și îngrijitorilor acestora, contribuind astfel la o mai bună calitate a vieții pentru pacienți în mediu lor familial și oferind o bună alternativă la îngrijirea instituționalizată;

S.  întrucât boala Alzheimer este stigmatizată, iar atitudinea publicului larg asupra acestei boli și a persoanelor afectate duce la izolarea acestora și a rudelor lor; întrucât abordarea globală a acestei probleme încă este greșită, ducând la excluziunea socială a bolnavilor și a rudelor acestora; întrucât, prin urmare, este necesar să se înțeleagă mai bine stigmatizarea, prejudecățile și discriminarea asociate demenței și , de asemenea, sunt necesare cercetări privind modul de prevenire a excluziunii sociale și de încurajare a spiritului cetățenesc activ pentru ca demnitatea persoanelor care suferă de demență și respectul față de acestea să rămână în centrul oricăror acțiuni;

T.  întrucât îmbunătățirea calității vieții pacienților este deseori legată de viețile emoționale ale rudelor pacienților;

U.  întrucât grupurile de sprijin reprezintă un mediu adecvat pentru gândirea de grup ce are ca scop sprijinirea și partajarea „responsabilității conștiente” a rudelor pacienților;

V.  întrucât boala Alzheimer sau orice tip de demența nu trebuie percepută ca o problemă normală cu care cetățenii se confruntă în procesul de îmbătrânire, fără a putea beneficia de un tratament adecvat, de asistență medicală și de îngrijire specializată;

W.  întrucât, cu toate că sensibilitatea societății și cunoștințele științifice legate de maladia Alzheimer au crescut substanțial, subliniind, în special modul în care boala este caracterizată nu doar de demența clinică, ci și de apariția, în prealabil, a predemenței, opțiunile terapeutice sunt încă limitate la medicamente simptomatice; întrucât, în prezent, există disparități frapante între statele membre sau chiar în interiorul acestora, lacune în materie de formare profesională și de calificare a personalului, precum și de echipamente medicale pentru diagnosticare și cercetare și întrucât diagnosticarea bolii Alzheimer are loc deseori după câțiva ani de la apariția acesteia, fapt care întârzie orice posibil tratament pentru încetinirea bolii;

X.  întrucât progresele recente în utilizarea unor indicatori biologici fiabili pentru boala Alzheimer au stimulat elaborarea unor noi criterii care definesc boala Alzheimer drept o entitate clinică ce constă nu numai dintr-o fază care afectează memoria și cunoașterea, ci și dintr-o fază anterioară;

Y.  întrucât boala Alzheimer și celelalte forme de demență nu afectează numai persoanele în vârstă, ci poate afecta și persoanele tinere; întrucât ar trebui îmbunătățite accesul la serviciile de diagnosticare, cercetarea și îngrijirea, asistența și cazarea pentru tinerii bolnavi;

Z.  întrucât sensibilizarea sporită a publicului și a profesioniștilor cu privire la boala Alzheimer, atât la nivel național, cât și la nivel european, ar trebui să ofere populației posibilitatea să recunoască primele semne ale bolii, să obțină un diagnostic timpuriu, să aibă acces la tratament și la servicii încă din primele faze;

AA.  întrucât acordarea unei atenții mai sporite fazei de predemență a Alzheimer ar putea contribui la sprijinirea unor intervenții terapeutice adecvate, capabile să încetinească evoluția bolii și, în final, să amâne agravarea acesteia, și anume atingerea formei debilitante a bolii;

AB.  întrucât dezvoltarea unor agenți eficace de modificare a bolii (spre deosebire de agenții pur simptomatici) reprezintă un domeniu de o necesitate critică și urgentă, nesatisfăcută, pentru pacienții care suferă de Alzheimer;

AC.  întrucât, de asemenea, diagnosticarea bolii Alzheimer, aplicată la aproape 70 % din cazurile de demență, nu ține pe deplin seama de diversitatea leziunilor cerebrale depistate la pacienți și de faptul că bolnavii tineri și în vârstă nu prezintă aceleași simptome patologice și clinice,

1.  solicită Consiliului să declare demența o prioritate a UE în domeniul sănătății și îndeamnă insistent statele membre să elaboreze planuri și strategii naționale specifice privind boala Alzheimer în vederea abordării consecințelor sociale și din domeniul sănătății pentru a oferi servicii și asistență persoanelor afectate de demență și familiilor acestora, cum este cazul în mai multe state membre, unde planul „Alzheimer și bolile înrudite” lansat în 2008 a permis coordonarea la nivel național a îngrijirilor medico-sociale și a cercetării clinice și fundamentale a acestor maladii;

2.  salută inițiativa UE de programare în comun promovată de statele membre pentru a stimula cercetarea legată de Alzheimer și de alte boli neurodegenerative și încurajează Comisia să lanseze în continuare activități pentru a aborda provocările în domeniul sănătății, cele sociale, tehnologice și ecologice asociate tratării maladiei Alzheimer și a altor boli neurodegenerative;

3.  invită Consiliul și Comisia să aibă în vedere conceptul de demență în elaborarea următoarelor acțiuni în domeniul prevenției în sănătate, în special legate de interferența acestora cu bolile cardiovasculare, sănătatea mintală, activitatea fizică, educația în domeniul sănătății și noile tehnologii;

4.  invită statele membre să informeze cetățenii Uniunii cu privire la stilurile de viață care pot întârzia și pot preveni instaurarea bolii Alzheimer și a altor demențe, prin promovarea conceptului de „mod de viață sănătos pentru un creier sănătos”;

5.  sugerează Consiliului și Comisiei să ia în considerare lansarea unui An european al sănătății mintale, alături de 21 septembrie, Ziua mondială împotriva maladiei Alzheimer, pentru a sensibiliza populația în legătură cu bolile creierului asociate cu bătrânețea și în legătură cu modalitățile de detectare și identificare a simptomelor timpurii ale acestor boli, prin campanii publice de informare în ceea ce privește prevenirea acestora și tratamentul accidentelor vasculare cerebrale; acest an european ar trebui să fie și un spațiu pentru promovarea schimbului de bune practici în țările europene;

6.  subliniază că: (a) populația din ce în ce mai îmbătrânită și (b) presiunea crescândă asupra finanțelor publice și a productivității private, cauzată de creșterea cheltuielilor pentru această populație tot mai în vârstă, va crea o problemă structurală pentru statele membre; prin urmare, Uniunea Europeană ar trebui să adopte în cadrul strategiei sale pe termen lung politica promovării stricte a principiului prevenirii (în ceea ce privește practicile medicale și încurajarea modurilor de viață mai sănătoase); indicatorii de sănătate vor contribui la îmbunătățirea semnificativă a indicatorilor economici;

7.  solicită Consiliului și Comisiei să recunoască rolul asociațiilor de pacienți în domeniul bolilor neurodegenerative și să le implice în campaniile de informare și prevenire, precum și în măsurile de sprijinire a persoanelor afectate de demență, dar și în definirea programelor de cercetare;

8.  sugerează Comisiei să analizeze posibilitatea promovării unei „Zile a îngrijitorilor” pentru a crește gradul de sensibilizare și a recunoaște rolul crucial pe care îl au îngrijitorii oficiali și neoficiali din întreaga Europă;

9.  subliniază că descoperirea unor intervenții eficace care să prevină apariția bolii Alzheimer sau să încetinească evoluția acesteia trebuie să devină o urgență globală;

10.  solicită Consiliului și Comisiei să îmbunătățească gradul de sensibilizare al cetățenilor Uniunii privind demența, pentru a recunoaște simptomele timpurii ale demenței, pentru a putea recurge la diagnosticarea timpurie, la tratament corespunzător și la sprijinul necesar;

11.  subliniază caracterul primordial al prevenirii, precum și relevanța diagnosticării timpurii pentru intervențiile eficace; subliniază necesitatea și invită statele membre să amelioreze datele epidemiologice și clinice pentru a sprijini cercetarea directă, reabilitarea și măsurile concrete, în special în fazele asimptomatice și înainte de apariția incapacității;

12.  constată că în prezent nu există o politică specifică de prevenire a bolii Alzheimer și, prin urmare, solicită instituirea, inclusiv pe plan european, a unei astfel de politici, care să se bazeze atât pe un mediu favorabil activității fizice și intelectuale a pacienților, pe o alimentație conformă recomandărilor Platformei de acțiune UE privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea, cât și pe încurajarea tuturor strategiilor de reducere a tabagismului, activ și pasiv;

13.  are convingerea că testele de diagnosticare timpurie propuse de Grupul de lucru internațional privind noile criterii ale bolii Alzheimer (IWG on the New criteria for AD), cercetarea referitoare la factorii de risc și definirea criteriilor de diagnosticare timpurie au o importanță capitală;

14.  încurajează toate statele membre să se implice activ în conceperea, redactarea și punerea în aplicare a unor protocoale comune de diagnosticare timpurie, să stabilească indicatori biologici pentru a beneficia de apariția de noi terapii pentru demență și predemență și să stabilească o agendă comună în domeniul cercetării bolilor neurodegenerative și al schimbului de bune practici în cercetarea din acest domeniu, reducând, astfel, inegalitățile care persistă între statele membre și în interiorul statelor membre în privința diagnosticării și tratamentului; subliniază faptul că procedurile operative standard pentru evaluarea indicatorilor de boală vor fi esențiale pentru descoperirea unor medicamente și dezvoltarea unei îngrijiri mai eficace, asistate de mijloace tehnologice, a bolii Alzheimer;

15.  încurajează statele membre să garanteze că medicamentele care pot încetini apariția maladiei Alzheimer sunt disponibile tuturor pacienților care suferă de această boală și nu doar pacienților care sunt diagnosticați cu cazuri grave de Alzheimer;

16.  încurajează Comisia Europeană să elaboreze linii directoare pentru dezvoltarea și implementarea unor servicii de diagnosticare timpurie comune pe baza unei evaluări multidisciplinare a stării de memorie a pacientului și a unui sistem de notificare și informare adaptat, care să ofere pacientului și familiei sale un cadru cât mai bun de abordare a fazei de declanșare a bolii;

17.  încurajează statele membre să creeze centre specializate și să pună la dispoziție echipamente medicale satisfăcătoare (mai ales de imagistică prin rezonanță magnetică, a cărei contribuție la cercetarea formelor de demență este incontestabilă) pe întreg teritoriului lor;

18.  invită Consiliul și Comisia să țină cont de extinderea rapidă a demențelor și a bolii Alzheimer și de impactul acestora în elaborarea unor planuri de acțiune în domeniul cercetării;

19.  încurajează Statele Membre să dezvolte politici pentru a eficientiza accesarea fondurilor de cercetare în domeniul demenței și a bolii Alzheimer, incluzând și cercetări în domeniul prevenției, la un nivel proporțional cu impactul economic al acestora asupra societății;

20.  subliniază importanța unei abordări multidisciplinare a modalităților în care cooperarea și coordonarea în domeniul cercetării la nivel european pot îmbunătăți cunoștințele, diagnosticarea, tratamentul, prevenirea și cercetarea socială privind calitatea vieții pacienților și a familiilor și asistenților acestora; consideră că cercetarea privind validarea noilor criterii de diagnosticare, dezvoltarea testelor de depistare timpurie și identificarea factorilor de risc în evoluția bolii de la faza de predemență la stadiile avansate este esențială; recomandă implicarea unor reprezentanți ai pacienților, organizațiilor de îngrijire și furnizorilor de servicii medicale; în aceste condiții, consideră că organizarea unor studii epidemiologice și clinice de mare amploare în colaborare transnațională oferă beneficii evidente;

21.  recunoaște importanța pe care o are în prezent sprijinul acordat de Uniunea Europeană unui număr de 34 de proiecte privind maladiile neurodegenerative în valoare de 159 de milioane de EUR; consideră totuși că este indispensabil, în contextul celui de-al 8-lea PCCD proiectat, să se remedieze starea de fragmentare a cercetării, în special în ceea ce privește boala Alzheimer și să se includă proiecte în domeniile insuficient cercetate ale terapiilor non-medicamentoase, comportamentale și cognitive;

22.  consideră esențiale testele de diagnosticare timpurie, cercetarea factorilor de risc și criteriile diagnosticării timpurii; în aceste condiții, consideră că organizarea unor studii epidemiologice și clinice de mare amploare în colaborare transnațională oferă beneficii evidente; consideră, de asemenea, importantă Ancheta de examinare a stării de sănătate la nivel European, care va fi în măsură să ofere informații prin intermediul testelor cognitive despre extinderea numărului de persoane care au timpuriu unele deficiențe cognitive;

23.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să țină seama, în domeniul cercetării medicale și sociale, sănătății, ocupării forței de muncă și al politicilor sociale, de nevoile specifice ale femeilor, care reprezintă o proporție dublă în rândul persoanelor suferinde și un număr disproporționat în rândul îngrijitorilor;

24.  invită Statele Membre să dezvolte politici și planuri de acțiune pe termen lung în domeniul îngrijirii și prevenției care să anticipeze și să prevină tendințele sociale și demografice și să-și concentreze atenția pe sprijinul oferit familiilor pacienților care îi îngrijesc, oferind astfel protecție socială persoanelor vulnerabile suferinde de demență;

25.  subliniază importanța prevenirii maladiei Alzheimer prin încurajarea unui mod de viață sănătos, inclusiv rămânând activ mental și social, prin promovarea unor regimuri alimentare bune și prin practicarea exercițiilor fizice;

26.  invită statele membre să elaboreze un plan de acțiune pentru cercetarea strategică care să stabilească nevoile și obiectivele de cercetare pe termen lung în domeniul maladiilor neurodegenerative, inclusiv nevoile în materie de furnizare a îngrijirilor, în special în ceea ce privește Alzheimer; Aceste planuri de acțiune ar trebui să aibă ca scop consolidarea potențialului tinerilor cercetători și sprijinirea demersurilor inovatoare ale cercetării, în jurul unui parteneriat de tip public-privat; recomandă promovarea dezvoltării centrelor de excelență în domenii de cercetare specifice și implicarea reprezentanților pacienților, ai organizațiilor îngrijitorilor și ai furnizorilor de servicii medicale publice/private;

27.  invită statele membre să coopereze cu Comisia în vederea explorării unor posibile inițiative ale Comisiei pentru a asista statele membre în elaborarea și implementarea agendei comune de cercetare;

28.  invită Statele Membre să elaboreze planuri de acțiune în vederea îmbunătățirii bunăstării și calității vieții pacienților ce suferă de boala Alzheimer și alte demențe, precum și a familiilor acestora;

29.  invită instituțiile europene să sprijine, în măsura posibilului, Observatorul de cercetare în domeniul demenței, coordonat de Alzheimer Europe, acesta fiind un instrument util pentru diseminarea celor mai bune practici și a rezultatelor cercetărilor către pacienți și îngrijitorii acestora;

30.  subliniază importanța cercetării în domeniul legăturii, precum și al diferenței dintre procesul de îmbătrânire și demență, dintre demență și depresia la bătrâni și dintre diferențele de gen și diferitele tipuri de demență; de asemenea, încurajează statele membre să promoveze programe specifice de îngrijire medicală și de cercetare care să acorde o mare importanță alegerii și punctului de vedere ale pacientului și să formuleze recomandări axate pe principiile de bază ale demnității și incluziunii sociale, promovând astfel autonomia și autodeterminarea pacienților;

31.  invită statele membre să aloce resurse adecvate îngrijirilor medicale acordate pacienților cu Alzheimer și schimburilor de informații și stabilirii de rețele cu privire la rezultate obținute;

32.  subliniază importanța pentru pacienți și pentru persoanele în vârstă a asistenței la domiciliu și contribuția vitală a organizațiilor nonprofit și de benevoli în îngrijirea pacienților cu Alzheimer și a persoanelor care suferă de alte boli legate de vârstă; încurajează statele membre să creeze forme de parteneriat cu aceste organizații și să sprijine activitățile acestora; invită statele membre, pe lângă aceasta, să valorizeze și să recunoască rolul îngrijirii neoficiale asigurate de familiile celor care suferă de aceste boli;

33.  subliniază necesitatea unor acțiuni care să nu se concentreze doar asupra tratamentelor pe bază de medicamente odată ce boala Alzheimer a apărut, ci și asupra unor măsuri de prevenire, printre care regimul și obiceiurile alimentare, pentru a reduce șansele de apariție a bolii; solicită efectuarea unor cercetări ample cu privire la efectele regimului și obiceiurilor alimentare asupra maladiei Alzheimer și elaborarea și diseminarea către public, prin campanii de sensibilizare, a unor sfaturi, inclusiv în ceea ce privește alimentația, referitoare la prevenirea bolii;

34.  subliniază că sunt necesare cercetări în domeniul economiilor sistemelor de sănătate, al științelor sociale și umaniste și al abordărilor nefarmacologice, pentru a înțelege aspectele psihologice și sociale ale demenței;

35.  constată că diagnosticarea primelor simptome ale tulburărilor de memorie ar trebui să reprezinte un element central în medicina muncii;

36.  îndeamnă Comisia, Consiliul și statele membre să aibă în vedere elaborarea unor standarde de siguranță aplicabile în instituțiile specializate de îngrijire ale bătrânilor, în comunitățile de care aparțin și în cazul îngrijirii la domiciliu;

37.  invită statele membre să întocmească, în strânsă cooperare cu Comisia și cu organizațiile de cercetare, orientări comune pentru formarea personalului care lucrează cu pacienții afectați de boala Alzheimer, indiferent în ce calitate (profesii medicale și paramedicale) și pentru formarea și monitorizarea îngrijitorilor din rândul familiei sau a altor îngrijitori informați pentru a asigura o utilizare competentă și eficace a resurselor existente; atrage atenția asupra faptului că este tot mai mare nevoie de persoane calificate care să lucreze cu persoane care suferă de demență;

38.  invită statele membre să ia în considerare oportunitățile oferite de strategiile UE 2020 privind o nouă agendă pentru locurile de muncă și noi competențe pentru noi locuri de muncă, pentru a consolida viitoare capacitate a forței de muncă legată de îngrijirea persoanelor care suferă de Alzheimer și de alte tipuri de demență; noi locuri de muncă cu competențe specifice trebuie promovate în Europa pentru a ține seama de o populație în curs de îmbătrânire tot mai dependentă;

39.  invită Comisia să utilizeze resursele inițiativei-pilot „O Uniune a inovării” în cadrul strategiei Europa 2020 și parteneriatul-pilot planificat pentru îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate (care urmează să fie lansat la începutul lui 2011) pentru a face față problemei demenței în Europa;

40.  subliniază că progresele recente înregistrate în cercetarea în domeniul imagisticii și bioindicatorilor deschid calea spre detectarea proceselor moleculare silențioase și a semnelor precoce ale bolii Alzheimer cu ajutorul, de exemplu, a unui analizor, aflat în prezent în studiu, care să permită vizualizarea pe creier a plăcilor amiloide, una din cele două leziuni asociate acestei maladii;

41.  recunoaște contribuția vitală pe care o au familiile, îngrijitorii și comunitățile în a le permite bolnavilor să își realizeze potențialul și solicită statelor membre să sprijine familiile, îngrijitorii și viața în comunitate;

42.  subliniază importanța sprijinului psihologic pentru pacienți și familiile acestora; relevă importanța combinării abordării psihologice față de îmbătrânire cu rezultatele cercetării medicale și biomedicale; susține nevoia unor cercetări în domeniul economiei sistemelor de sănătate, al aspectelor socio-umane și al abordărilor non-farmacologice în ceea ce privește tratamentul pentru a înțelege aspectele psihologice, economice și sociale ale demenței și pentru a promova folosirea tehnologiilor existente (e-sănătate, TIC, tehnologii de asistență, etc.);

43.  recomandă Comisiei să analizeze modul în care pot fi extinse inițiativele UE în domeniul drepturilor persoanelor care suferă de demență, inclusiv recurgerea la acte anticipative (dispoziții testamentare), precum și chestiunea sistemelor de tutelă;

44.  încurajează statele membre să analizeze posibilitatea reducerii gradului de utilizare a medicației antipsihotice în cadrul planurilor lor de acțiune vizând ajutarea bolnavilor de Alzheimer, dat fiind faptul că, deși aceste medicamente sunt prescrise frecvent în momentul de față pentru a combate efectele demenței, s-a demonstrat că efectele lor benefice sunt limitate și, în plus, acestea au contribuit la creșterea numărului de decese în fiecare an;

45.  subliniază că demnitatea persoanelor care suferă de Alzheimer trebuie menținută, iar stigmatizarea și discriminarea acestora trebuie eliminată;

46.  încurajează statele membre și Comisia să dezvolte noi stimulente bazate pe politici pentru a facilita diseminarea informațiilor și strategii de acces la piață pentru terapiile inovatoare și testele de diagnosticare, abordând nevoile actuale, nesatisfăcute, ale pacienților care suferă de Alzheimer;

47.  încurajează statele membre să dezvolte servicii de asistență medicală și sociale având ca principiu de bază creșterea la maximum a gradului de acoperire și asigurarea unui acces echitabil și a egalității, pentru a încuraja dezvoltarea furnizării de servicii integrate în comunități și acasă, pentru a ajuta oamenii care suferă de demență indiferent de vârstă, sex, etnie, situație materială și dizabilități, indiferent dacă locuiește la țară sau la oraș; încurajează statele membre să întreprindă acțiuni pentru a aborda acei factori care au un impact inegal, dar care poate fi evitat, asupra sănătății populației; încurajează Comisia și statele membre să dezvolte în continuare colectarea datelor privind inegalitățile în domeniul sănătății;

48.  invită statele membre să aibă cunoștință despre tratamentul preventiv care ajută la încetinirea apariției demenței și să asigure accesul bolnavilor la o îngrijire de calitate, la prețuri rezonabile; atrage atenția statelor membre asupra faptului că aceste servicii trebuie să fie protejate în această perioadă de consolidare fiscală în Europa;

49.  invită statele membre să stabilească o rețea europeană de centre de referință interconectate în care să se acumuleze expertiza privind diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea pacienților cu demență și Alzheimer și care ar permite schimbul și evaluarea de date și informații între statele membre;

50.  încurajează statele membre să dezvolte parcursuri personalizate de îngrijire și asistență multiprofesională și multidisciplinară, coordonate de un referent unic din momentul diagnosticării, pentru a facilita îngrijirile la domiciliu prin folosirea mai intensă a serviciilor polivalente și specializate de ajutor și de îngrijire la domiciliu, a domoticii și a noilor tehnologii ale informației și comunicării;

51.  invită statele membre să pună la dispoziția îngrijitorilor structuri de odihnă diversificate, inovatoare și de calitate, cum ar fi centrele de cazare și de primire temporară, și să asigure controlul sănătății îngrijitorilor, oferindu-li-se, de exemplu, o îngrijire medicală adecvată și sprijin psihologic sau social;

52.  invită Uniunea Europeană și statele membre să consolideze activitatea de cercetare, să îmbunătățească accesul la serviciile de diagnosticare și să adapteze serviciile de îngrijire și asistență la nevoile bolnavilor tineri;

53.  încurajează statele membre să pună la dispoziția pacienților tratamente noi, a căror eficacitate terapeutică a fost verificată și stabilită, de îndată ce acestea sunt disponibile;

54.  îndeamnă statele membre să sporească gradul de sensibilizare publică și profesională cu privire la demență în rândul cadrelor medicale calificate/semicalificate, al factorilor politici de decizie din domeniul asistenței medicale și al mass-media, fapt care va conduce la o mai bună recunoaștere a simptomelor Alzheimer și o mai bună înțelegere a bolii și a îngrijirilor necesare; sensibilizarea trebuie să vizeze diferite componente, precum diagnosticarea, tratamentul și sprijinul adecvat;

55.  reamintește Comisiei Raportul Bowis din 2006 prin care se solicita angajatorilor să introducă politici de „sănătate mintală la locul de muncă” ca parte necesară a responsabilității lor în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă, cu scopul de a asigura integrarea cât mai bună pe piața forțelor de muncă a persoanelor cu tulburări mintale și reamintește că aceste politici ar trebui publicate și monitorizate în cadrul legislației existente în domeniul sănătății și siguranței; reamintește Comisiei că Parlamentul încă mai așteaptă publicarea acestor politici;

56.  subliniază importanța costurilor medicale pe care le implică boala Alzheimer și alte demențe și a necesității găsirii de soluții viabile ce trebuie să țină cont de: costurile medicale directe (care cuprind costurile din sistemul de sănătate: costuri cu specialiștii, medicamente, vizite medicale, controale periodice); costuri sociale directe (care cuprind costurile serviciilor oficiale din afara sistemului medical: servicii comunitare, îngrijirea la domiciliu, aprovizionarea cu alimente, transportul, plasarea pacienților în rezidențe specializate în îngrijirea bătrânilor, unde pot beneficia și de asistență medicală); și de costurile informale (care cuprind costurile legate de reducerea productivității în cazul prelungirii perioadei de activitate profesională, de pierderile de producției în urma pensionării anticipate a persoanelor, eventualelor concedii medicale, a eventualelor decese);

57.  încurajează statele membre să organizeze campanii de informare pentru publicul larg și pentru grupuri specifice precum copiii de școală, cadrele medicale și asistenții sociali, comparând și împărtășind experiența în domeniul măsurilor de sprijinire a asistenților familiali, a asociațiilor de pacienți și a organizațiilor neguvernamentale prin promovarea publicării și distribuirii de broșuri informative, inclusiv online, referitoare la formarea și organizarea lucrătorilor voluntari și a consilierilor juridici, psihologilor și asistenților medicali la domiciliu, precum și în centre de primire, promovând înființarea de asociații Alzheimer care să permită schimbul de experiență între cei implicați; subliniază importanța, în toate campaniile de sensibilizare și educare, a capacității de a recunoaște simptomele demenței;

58.  încurajează statele membre să promoveze, cu titlu voluntar, practicile de testare gratuită a memoriei pentru acele grupuri demografice care, potrivit datelor științifice, se confruntă cu un risc ridicat de a fi afectate de boala Alzheimer sau alte tipuri de demență;

59.  încurajează statele membre și Comisia Europeană să promoveze reflecția și demersul etic în ceea ce privește nevoile bolnavilor pentru a garanta respectarea demnității umane, și să ia în considerare statutul juridic al persoanelor care suferă de maladii neurodegenerative, pentru a stabili un cadru juridic privind privarea de libertate și protecția juridică a bolnavului;

60.  solicită recunoașterea asociațiilor care au ca obiect de activitate boala Alzheimer drept principali parteneri și implicarea acestora în: 1) definirea recomandărilor și a celor mai bune practici pentru prevenire la un nivel cât mai apropiat de pacient; 2) furnizarea de informații extrem de necesare și acordarea de sprijin pentru persoanele care suferă de demență, precum și pentru îngrijitorii acestora; 3) prezentarea nevoilor persoanelor care suferă de demență și ale îngrijitorilor acestora în fața factorilor de decizie politici și 4) stimularea parteneriatelor cu profesia medicală pentru asigurarea unei abordări holistice; subliniază că, în acest scop, instituțiile europene ar trebui să examineze posibilitățile pe care le oferă programul european de sănătate publică pentru asigurarea cu regularitate a finanțării de bază pentru asociațiile europene în domeniul Alzheimer și să încurajeze statele membre să sprijine asociațiile care se ocupă de boala Alzheimer la nivel național;

61.  încurajează statele membre să creeze grupuri de sprijin pentru cadrele medicale salariate în instituții, pentru rudele pacienților spitalizați, pentru rudele care asistă pacientul la domiciliu și pentru cadrele medicale care lucrează în serviciul de îngrijiri medicale la domiciliu;

62.  invită Consiliul, Comisia și statele membre, împreună cu Parlamentul, să promoveze autonomia persoanelor care suferă de demență, demnitatea și incluziunea socială a acestora prin planul de acțiune în domeniul sănătății și să ofere informații despre cele mai bune practici cu privire la respectarea drepturilor persoanelor vulnerabile și la combaterea abuzului asupra pacienților care suferă de demență;

63.  invită Comisia și Consiliul să încurajeze dezvoltarea atât de parteneriate la nivelul instituțiilor publice cât și de parteneriate între instituții publice și private în procesul implementării de proiecte de cercetare, valorificând astfel facilitățile, resursele și experiența din domeniul privat cât și din cel public, pentru a combate efectele bolii Alzheimer și ale altor demențe;

64.  subliniază că mai sunt de realizat numeroase progrese în ceea ce privește accesul la studiile terapeutice pentru pacienții atinși de Alzheimer sau de maladii înrudite, pentru a se putea garanta eficacitatea noilor molecule; subliniază, de asemenea, că aceste aspecte ar trebui abordate în viitoarea revizuire a directivei UE privind studiile clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase (2001/20/CE);

65.  invită statele membre, în lumina efectelor destructive ale maladiei Alzheimer asupra memoriei și a facultăților mentale, să elaboreze strategii naționale care să permită autorităților responsabile cu ajutorul financiar acordat bolnavilor să monitorizeze acest ajutor pentru a se asigura că acesta este folosit exclusiv în beneficiul bolnavilor;

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0313.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0306.


Inhalatoarele pentru astmatici
PDF 202kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la Petiția nr. 0473/2008, adresată de Christoph Klein, de naționalitate germană, privind neadoptarea unor măsuri de către Comisie într-un caz de concurență și impactul dăunător al acestui fapt asupra întreprinderii implicate
P7_TA(2011)0017B7-0026/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere întrebarea din 10 noiembrie 2010 adresată Comisiei privind Petiția nr. 0473/2008, adresată de Christoph Klein, de naționalitate germană, privind neadoptarea unor măsuri de către Comisie într-un caz de concurență și impactul dăunător al acestui fapt asupra întreprinderii implicate (O-0182/2010 – B7-0666/2010),

–  având în vedere articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) și din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 201 și 202 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cadrul juridic aplicabil în acest caz este Directiva Consiliului 93/42/CEE privind dispozitivele medicale(1), care prevede faptul că producătorii de dispozitive medicale din clasa I pot introduce dispozitivul pe piață fără intervenția unui organism sau a unei autorități notificate și că producătorii trebuie să demonstreze că dispozitivul lor îndeplinește prevederile directivei;

B.  întrucât, pentru a se asigura că aceste condiții sunt îndeplinite, statele membre au obligația de a efectua activități de supraveghere a pieței, precum și de a adopta măsurile necesare, care includ procedura clauzei de protecție în conformitate cu articolul 8 și măsuri în conformitate cu articolul 18 în cazul aplicării incorecte a marcajului CE;

C.  întrucât producătorul în cauză a demonstrat autorității responsabile din statul membru că dispozitivul său îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi introdus pe piață ca produs din clasa I și produs care poartă marcajul CE;

D.  întrucât un stat membru, prin autoritatea responsabilă, informează imediat Comisia dacă adoptă măsuri tranzitorii de retragere de pe piață a unui produs sau de interzicere sau restricționare a introducerii sale pe piață, indicând motivele deciziei sale;

E.  întrucât autoritățile germane și-au exprimat încă din anul 1996 preocuparea cu privire la siguranța acestui dispozitiv (un inhalator) și a informat Comisia cu privire la această chestiune pentru a desfășura procedura de clauzei de protecție, dar Comisia nu s-a consultat cu producătorul și nu a emis nicio decizie; întrucât, prin urmare, se așteaptă încă o decizie cu privire la această chestiune, iar petiționarul nu are nicio cale de atac disponibilă;

F.  întrucât autoritățile din Saxonia-Anhalt au impus o interdicție privind vânzarea dispozitivului în 1997, la insistența autorităților bavareze;

G.  întrucât întreprinderea a vândut în mod legal produse înainte de emiterea acestei interdicții în 1997 și a îndeplinit toate prevederile în conformitate cu Directiva Consiliului 93/42/CEE, așa cum a declarat autoritatea responsabilă;

H.  întrucât producătorul a introdus dispozitivul pe piață sub un nume nou în 2003 iar în 2005 administrația Bavariei Superioare a ordonat retragerea de pe piață a acestuia în conformitate cu Legea germană privind dispozitivele medicale, fără a informa Comisia în mod corespunzător;

I.  întrucât în 2006, producătorul a informat Comisia cu privire la a doua interdicție de vânzare în vederea inițierii procedurii de încălcare a normelor comunitare împotriva Germaniei pentru încălcarea articolului 8 alineatul (1) din Directiva 93/42/CEE;

J.  întrucât Comisia susține că nu au existat suficiente dovezi pentru a demonstra că inhalatorul îndeplinește cerințele esențiale prevăzute de Directiva 93/42/CEE și a concluzionat că nu este necesară o nouă reexaminare a siguranței produsului deoarece cazul intră mai degrabă sub incidența articolului 18 decât a articolului 8 al directivei;

K.  întrucât în 2008 producătorul a adresat o petiție Parlamentului European, afirmând că, în ceea ce privește tratarea acestui caz, Comisia și-a încălcat obligațiile ce decurg din directivă și nu și-a îndeplinit datoria de a acționa ca gardian al tratatelor,

1.  consideră că răspunsul Comisiei adresat Comisiei pentru petiții nu a oferit suficiente răspunsuri la întrebările ridicate de petiționar și de membrii comisiei, și nici la preocupările exprimate în avizul Comisiei pentru afaceri juridice;

2.  invită Comisia să adopte imediat măsurile necesare pentru a încheia procedura aflată în curs, inițiată în 1997, în conformitate cu clauza de protecție din articolul 8 al Directivei 93/42/CEE;

3.  invită Comisia să răspundă urgent la preocupările legitime ale petiționarului, care de 13 ani, se confruntă cu această situație intolerabilă și care a pierdut venituri importante ca urmare a acestui fapt, precum și să ia măsurile necesare pentru a-i permite petiționarului să-și afirme drepturile;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene și guvernului federal al Germaniei.

(1) JO L 169, 12.7.1993, p. 1.


Situaţia în Haiti la un an după cutremur: ajutoarele umanitare şi reconstrucţia
PDF 223kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la situația din Haiti la un an după cutremur: ajutorul umanitar și reconstrucția
P7_TA(2011)0018RC-B7-0023/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Conferința internațională a donatorilor „Un nou viitor pentru Haiti”, care a avut loc la New York la 31 martie 2010, precum și raportul de misiune prezentat de delegația Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European la New York,

–  având în vedere planul de acțiune privind creșterea și dezvoltarea în Haiti, „Marile șantiere ale viitorului”, din martie 2010,

–  având în vedere concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului pentru afaceri externe, care a avut loc în Bruxelles, la 18 ianuarie 2010,

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 ianuarie 2010 referitoare la cutremurul din Haiti,

–  având în vedere concluziile Conferinței ministeriale pregătitoare de la Montreal din 25 ianuarie 2010,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar, semnat în decembrie 2007 de către cele trei instituții europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la recentul cutremur din Haiti(1),

–  având în vedere raportul misiunii Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European în Haiti (25-27 iunie 2010),

–  având în vedere raportul Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 30 august 2010 referitor la misiunea de informare din Haiti și Republica Dominicană,

–  având în vedere documentul comun din iunie 2010 al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și al Kristalinei Georgieva, membră a Comisiei Europene, privind învățăturile care trebuie reținute în urma reacției UE în urma catastrofei din Haiti,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 26 octombrie 2010 privind consolidarea răspunsului european în caz de dezastre (COM(2010)0600),

–  având în vederea Misiunea de stabilizare a Națiunilor Unite din Haiti (MINUSTAH),

–  având în vedere raportul prezentat în luna mai 2006 de către Michel Barnier, intitulat „Pentru o forță europeană de protecție civilă: Europe Aid”,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma seismului cu magnitudinea 7,3 pe scara Richter, care a afectat Haiti la 12 ianuarie 2010, au murit 222 750 de oameni, fiind afectate 3 milioane de persoane și determinând mutarea a 1,7 milioane de persoane, dintre care mai bine de un milion continuă să fie cazate în tabere improvizat, care ar fi trebuit să fie temporare; întrucât asociațiile de apărare a drepturilor omului denunță condițiile de trai „deplorabile” din aceste tabere dezorganizate, insistând asupra „violurilor și violențelor sexuale” la care sunt expuse femeile;

B.  întrucât între 2,5 și 3,3 milioane de persoane se confruntă cu o situație alimentară nesigură, într-o țară în care 60 % din populație trăiește în zone rurale, iar 80% din populație trăiește în condiții de sărăcie absolută;

C.  întrucât, la un an după cutremur, situația din Haiti a rămas haotică, țara fiind încă în situație de urgență, iar efortul de reconstrucție nu reușește să-și intre în ritm;

D.  întrucât deceniile de sărăcie, de degradare a mediului, de vulnerabilitate la nenumăratele catastrofe naturale, de violență, de instabilitate politică și de dictatură au făcut ca Haiti să fie cea mai săracă țară din continentul american, o țară în care, înainte de catastrofă, majoritatea celor 12 milioane de haitieni supraviețuiau cu mai puțin de doi dolari pe zi; întrucât distrugerile provocate de seism au agravat și mai mult incapacitatea statului de a furniza servicii publice de bază și astfel, de a răspunde activ la eforturile de salvare și de reconstrucție;

E.  întrucât, până în momentul de față, au fost furnizați efectiv numai 1,2 miliarde de dolari din cele 10 miliarde (cu două scadențe: 18 luni și 3 ani) promiși la Conferința internațională a donatorilor pentru reconstrucția Haiti, care a avut loc la New York la 31 martie 2010;

F.  întrucât tragedia recentă din Haiti a demonstrat necesitatea de a consolida instrumentele de care dispune UE pentru a face față catastrofelor (ajutor umanitar și mecanism comunitar de protecție civilă) din punctul de vedere al eficacității, rapidității, coordonării și vizibilității;

G.  întrucât, la propunerea haitienilor, a fost înființată o Comisie interimară pentru reconstrucția Haiti (CIRH), în scopul de a asigura coordonarea și utilizarea eficace a resurselor și de a implementa planul de acțiune pentru dezvoltarea Haiti; întrucât Comisia Europeană, în calitate de donator principal, este membră a CIRH și are drept de vot;

H.  întrucât îndepărtarea molozului reprezintă o provocare majoră pentru reconstrucția țării, fiind curățată doar o parte infimă a dărâmăturilor, și întrucât, în ritmul actual, ar trebui 6 ani pentru curățarea milioanelor de metri cubi de moloz;

I.  întrucât epidemia de holeră declanșată la 19 octombrie 2010 a făcut până acum mai mult de 3 000 de victime, afectând mai mult de 150 000 de persoane; întrucât epidemia de holeră a pus în evidență carențele structurale evidente ale statului haitian, precum și limitele sistemului de ajutor internațional și ale MINUSTAH și întrucât măsurile luate împotriva epidemiei de holeră sunt afectate vizibil de criza politică actuală rezultată în urma alegerilor;

J.  întrucât din 174 de milioane USD, ONU a primit doar 44 milioane USD pentru combaterea epidemiei de holeră;

K.  întrucât potrivit previziunilor OMS vor apărea 400 000 de noi cazuri de holeră în următoarele 12 luni dacă epidemia nu este eradicată;

L.  întrucât alegerile din 28 noiembrie 2010, ale căror rezultate provizorii au fost anunțate la începutul lui decembrie, au provocat demonstrații violente în Haiti și numeroase reclamații de fraude; întrucât comunitatea internațională ar trebui să susțină un proces electoral transparent și legitim, pentru a asigura corectitudinea alegerilor, indispensabilă reconstrucției țării; întrucât protejarea civililor constituie o prioritate,

1.  își reafirmă solidaritatea cu locuitorii din Haiti care au fost victimele seismului și ale holerei și subliniază faptul că reconstrucția trebuie să se desfășoare cu consultarea și prin asocierea populației și a societății civile din Haiti;

2.  insistă asupra unui angajament susținut și pe termen lung din partea comunității internaționale, inclusiv a UE, pentru îndeplinirea tuturor promisiunilor făcute cu ocazia Conferinței internaționale a donatorilor de la New York și pentru concretizarea lor neîntârziată; subliniază, de asemenea, că orice asistență umanitară și pentru reconstrucție acordată de Uniune este furnizată sub formă de donații și nu de împrumuturi care ar conduce la noi datorii;

3.  reamintește puternica mobilizare a comunității internaționale în urma cutremurului devastator din Haiti și voința sa politică reală de a susține reconstrucția țării prin alte modalități, care să nu mai repete greșelile trecutului, și de a profita de această ocazie pentru a ataca, odată pentru totdeauna, cauzele profunde ale sărăciei din Haiti;

4.  deplânge amploarea catastrofei din Haiti, ale cărei consecințe sunt încă foarte vizibile la un an de la cutremur; salută ajutorul umanitar acordat Haiti de către Comisie, care se ridică la 120 de milioane de euro (din care 12 milioane dedicate combaterii holerei), precum și ajutorul statelor membre ale Uniunii Europene, care se ridică la aproximativ 200 milioane EUR, ca și implicarea comisarului european responsabil de cooperarea internațională, ajutorul umanitar și protecția civilă și a DG ECHO și a experților săi;

5.  subliniază că implementarea „cluster-elor” a permis coordonarea pe teren a intervențiilor umanitare, dar și că această metodă și-a demonstrat între timp limitările în fața numărului foarte mare de actori umanitari și a complexității situației de urgență datorate densității populației din zonele urbane;

6.  salută eforturile depuse și acțiunile realizate de organizațiile umanitare (Crucea Roșie, ONG-uri, ONU) și de statele membre și insistă asupra necesității de a comunica efectele care nu au beneficiat de vizibilitate pe care le-au avut intervențiile umanitare, precum și a faptului că situația a putut fi ținută sub control îndeosebi prin preluarea răniților, aprovizionarea cu apă potabilă și alimente și instalarea unor adăposturi provizorii;

7.  constată că epidemia de holeră a scos în evidență incapacitatea aproape totală a statului haitian de a lupta cu o boală ușor de prevenit și de vindecat, precum și limitele sistemului de ajutor internațional într-o țară care beneficiază de o desfășurare masivă de actori umanitari (12 000 de ONG-uri); subliniază că actorii umanitari nu trebuie și nu mai pot continua să compenseze slăbiciunile statului haitian sau să se substituie acestuia și că trebuie acționat urgent în scopul unei dezvoltări pe termen lung, mai ales în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate, la apă potabilă și la canalizare;

8.  salută angajamentul comun al Comisiei și al statelor membre de a dona în total 1,2 miliarde de euro (dintre care 460 de milioane din partea Comisiei, destinate ajutorului neumanitar) luat în cadrul Conferinței internaționale a donatorilor pentru reconstrucția Haiti; repetă solicitarea ca Uniunea Europeană, în calitate de donator principal, să-și afirme spiritul de conducere politică în cadrul eforturilor de reconstrucție;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să integreze producția alimentară locală și problematica securității alimentare în eforturile sale de reconstrucție a Haiti, prin dezvoltarea infrastructurii în zonele rurale și acordarea de ajutor pentru micii agricultori, în cadrul abordării lor comune privind programarea resurselor pentru reconstrucția Haiti și al reexaminării la mijlocul perioadei a programării fondurilor restante ale Comisiei, adică a sumei de 169 de milioane de euro care nu au fost alocate din cele 460 de milioane anunțate la New York; solicită punerea în aplicare a noului Cadru de acțiune privind securitatea alimentară anunțat de Comisie în martie 2010;

10.  deplânge începerea cu întârziere a lucrărilor Comisiei interimare pentru reconstrucția Haiti, care trebuie să joace un rol central în coordonarea reconstrucției; regretă lipsa informațiilor referitoare la funcționarea și eficacitatea sa și solicită Comisiei, în calitate de membră a CIRH, să intervină pentru a accelera punerea în aplicare a mandatului CIRH și să revizuiască funcționarea acesteia, precum și să prezinte un raport Parlamentului European referitor la activitățile CIRH, la utilizarea resurselor și a fondurilor promise la Conferința de la New York și angajate efectiv în reconstrucție;

11.  recunoaște că CIRH, structura centrală de gestionare a reconstrucției, nu poate funcționa eficient decât prin refacerea capacităților statale haitiene și prin înnoirea persoanelor aflate la conducerea Haiti, acestea trebuind să fie alese în urma unui scrutin electoral transparent și legitim, precum și prin exercitarea unei voințe politice reale de a lua deciziile indispensabile pentru lansarea acestui șantier gigantic;

12.  îndeamnă insistent guvernul haitian să urmeze și să implementeze angajamentele asumate în Planul național de reconstrucție pentru a consolida autoritatea statului, mărind eficiența administrației locale, consolidând capacitățile instituțiilor locale și naționale și incorporând conceptul de descentralizare politică, economică și instituțională;

13.  consideră că autoritățile locale și reprezentanții societății civile ar trebui să fie mai bine susținuți și implicați în procesul decizional;

14.  deplânge faptul că haitienii au la dispoziție numai lopeți, cazmale și roabe pentru a evacua tonele de moloz care blochează capitala, mijloace ce par derizorii în raport cu amploarea situației; subliniază că îndepărtarea molozului este indispensabilă pentru reconstrucția țării; regretă că practic nu au fost deblocate nici un fel de fonduri pentru această activitate; solicită Comisiei să acorde sprijin financiar și tehnic pentru îndepărtarea molozului;

15.  solicită ONU să revizuiască mandatul MINUSTAH, punând un accent deosebit pe aspectele legate de securitate; își face griji cu privire la eficacitatea MINUSTAH în lumina ultimelor evenimente, a epidemiei de holeră și a alegerilor în curs;

16.  deplânge criza majoră de locuințe din Haiti; subliniază că mutarea persoanelor fără locuință, cazați în cea mai mare parte în tabere improvizate, mai ales în capitala Port au Prince, se confruntă cu lipsa de terenuri disponibile și cu lipsa oricărui sistem cadastral, precum și cu faptul că multe parcele sunt în proprietatea expatriaților haitieni; solicită autorităților haitiene să manifeste voința politică necesară adoptării de măsuri proactive, în special prin exproprieri;

17.  își exprimă îngrijorarea din ce în ce mai mare față de situația persoanelor celor mai vulnerabile, în special a femeilor și a copiilor, în urma cutremurului fiind afectați în mod direct peste 800 000 de copii, care au fost expuși unor pericole cum ar fi violența, abuzurile sexuale, traficul de oameni, exploatarea și abandonul; solicită Uniunii Europene (Comisiei) să se implice activ în restabilirea unui mediu de viață protector și sigur pentru copii, sprijinind procesul de implementare a unui sistem de protecție socială în Haiti și încurajând reforma sistemului educațional; solicită, de asemenea, ameliorarea condițiilor de viață și de securitate din tabere;

18.  solicită Uniunii Europene să coopereze cu guvernul insulei în vederea creării unui cadru legislativ cuprinzător care să protejeze drepturile copiilor, astfel să se implementeze în dreptul național obligațiile care decurg din numeroasele instrumente internaționale ratificate de Haiti în materie de drepturi ale copiilor, drepturi ale omului, eliminare a sclaviei și protecție a copilului;

19.  consideră că este extrem de important ca Comisia să sprijine atât procesul de identificare, de înregistrare și de căutare a familiilor copiilor separați de familiile lor, cât și acordarea unei atenții speciale la granițe, astfel încât să se prevină traficul de copii și adopția ilegală;

20.  subliniază necesitatea absolută de a construi imediat capacitățile statului haitian în vederea unei democrații funcționale și a bunei guvernări a țării, indispensabilă pentru reconstrucția acesteia, și de a asigura implicarea societății civile și a populației haitiene;

21.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza politică actuală declanșată de rezultatele scrutinului prezidențial și legislativ, care a fost contestat puternic și recunoscut cu rezerve de misiunile observatorilor străini și care, în momentul de față, face obiectul unui proces de renumărare a voturilor de către experți trimiși de Organizația Statelor Americane (OSA), care au recomandat în raportul lor, înaintat la 13 ianuarie 2011, îndepărtarea lui Jude Célestin, candidatul puterii, în favoarea lui Michel Martelly, datorită fraudelor înregistrate;

22.  solicită Uniunii Europene să depună toate eforturile posibile în vederea susținerii ferme a unui proces electoral legitim și transparent și a bunei desfășurări a celui de-al doilea tur de scrutin, reportat pentru luna februarie, astfel încât să se prevină intrarea țării într-o criză mai profundă; consideră că doar un președinte ales și legitim și parlamentari legitimi vor putea lua deciziile necesare și consideră că reconstrucția țării se poate face numai într-un climat stabil și cu voință politică;

23.  solicită comunității internaționale și Uniunii Europene să coopereze îndeaproape cu viitoarele autorități haitiene și să le ajute la organizarea instituțiilor și capacităților statale, astfel încât să se asigure un nou echilibru la toate nivelurile și o democrație pe deplin funcțională pe parcursul întregului proces de reconstrucție;

24.  subliniază importanța crucială a fluxurilor de capital reprezentate de sumele trimise de diaspora haitiană și vărsate direct în mâinile populației haitiene, care pot folosi repede acești bani pentru a-și satisface nevoile urgente; solicită statelor membre și guvernului haitian să faciliteze transmisia către destinatari a acestor sume transferate și să depună eforturi în vederea reducerii costurilor aferente acestora;

25.  solicită UE și statelor membre să acorde redresării și reabilitării Haiti un loc important în programul de activitate; subliniază faptul că acum este momentul de a ajuta Haiti să devină o țară puternică din punct de vedere economic și politic, care să se poată autosusține; solicită comunității internaționale să profite de această ocazie pentru a combate, o dată pentru totdeauna, cauzele primare ale sărăciei din Haiti;

26.  solicită Comisiei să depună, în spiritul consensului european pentru ajutor umanitar, împreună cu guvernul, autoritățile locale și societatea civilă, eforturi consistente pentru integrarea pregătirii pentru dezastre și a reducerii riscurilor de dezastre în etapa de urgență și în etapa de dezvoltare pe termen lung;

27.  solicită Comisiei să prezinte cât mai rapid Parlamentului propuneri privind instituirea unei forțe europene de protecție civilă, bazată pe mecanismul european de protecție civilă;

28.  constată că ajutorul umanitar este prezent de zeci de ani în Haiti, iar legătura dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare și-a demonstrat întreaga valoare cu ocazia acestei crize; subliniază faptul că este crucial ca ONU să fie și să rămână la conducerea coordonării tuturor operațiunilor civile și militare, atât în vederea restaurării securității și a ajutorului umanitar, cât și în vederea reconstrucției și dezvoltării;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei Europene și statelor membre, președintelui și guvernului din Haiti, secretarului general adjunct pentru probleme umanitare și ajutor de urgență al ONU, precum și Băncii Mondiale și FMI.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 5.


Încălcarea libertăţii de exprimare şi discriminarea pe bază de orientare sexuală în Lituania
PDF 207kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 referitoare la încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și discriminarea pe motive de orientare sexuală în Lituania
P7_TA(2011)0019B7-0031/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere instrumentele internaționale care garantează drepturile omului și libertățile fundamentale și care interzic discriminarea, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere articolele 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care UE și statele sale membre se angajează să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale și care oferă, la nivel european, mijloace de luptă împotriva discriminării și încălcării drepturilor omului,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11, care garantează dreptul la libertatea de exprimare și articolul 21, care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală,

–  având în vedere propunerile de amendamente la Codul infracțiunilor administrative al Republicii Lituania (Nr. XIP-2595),

–  având în vedere proiectul de aviz al Ministerului Justiției din Republica Lituania (Nr. 11-30-01),

–  având în vedere activitățile Uniunii Europene în domeniul combaterii discriminării pe motive de orientare sexuală și homofobie,

–  având în vedere Raportul din noiembrie 2010 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, intitulat „Homofobia, transfobia și discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la situația din Lituania în urma adoptării Legii privind protecția minorilor(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la homofobie, protecția minorităților și politicile de combatere a discriminării, în special cele referitoare la homofobia din Europa(2),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 16 decembrie 2010, Parlamentul Lituaniei (Seimas) a amânat votul privind proiectul de lege prin care se urmărea modificarea Codului infracțiunilor administrative în vederea sancționării „promovării publice a relațiilor homosexuale” cu o amendă între 2 000 și 10 000 LTL (580–2 900 EUR), deoarece amendamentele nu fuseseră încă examinate de comisiile parlamentare relevante și autoritățile lituaniene le analizează în continuare;

B.  întrucât, pe lângă acestea, Comisia pentru educație, știință și cultură din cadrul Seimas a eliminat la 8 decembrie 2010 orientarea sexuală de pe lista criteriilor pe baza cărora se acordă protecție în cadrul dispozițiilor privind egalitatea de șanse prevăzute de Legea privind educația (articolul 5 alineatul (1));

C.  întrucât propunerile de amendamente la Codul infracțiunilor administrative contravin articolului 25 din Constituția Republicii Lituania, care prevede că „ființa umană nu trebuie să fie împiedicată să caute, să primească și să difuzeze informații și idei”, precum și articolului 29, care prevede că „toate persoanele sunt egale în fața legii, a instanțelor și a altor instituții și autorități ale statului. Nu este permisă nici restricționarea drepturilor ființei umane, nici acordarea de privilegii de orice fel pe criterii de gen, rasă, cetățenie, limbă, origine, statut social, opinii, convingeri sau concepții”;

D.  întrucât Ministrul Justiției din Republica Lituania a afirmat că propunerile de amendamente referitoare la Codul infracțiunilor administrative contravin obligațiilor Lituaniei în temeiul constituției sale, Cărții drepturilor fundamentale a UE, Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice;

E.  întrucât cel mai recent raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, care are drept subiect „Homofobia, transfobia și discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen”, din noiembrie 2010, conchide că „Amendamentele ar putea incrimina aproape orice mesaj, caracterizare sau informație cu caracter public privind homosexualitatea”;

F.  întrucât, în iunie 2009, în cadrul Seimas s-a votat cu o majoritate covârșitoare în favoarea modificării „Legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice”, interzicându-se astfel accesul minorilor la informațiile legate de homosexualitate;

G.  întrucât înțelesul expresiei „manifestarea sau promovarea orientării sexuale” din Legea privind publicitatea rămâne neclar;

H.  întrucât prezenta rezoluție a fost elaborată ca o reacție la o serie de evenimente îngrijorătoare, precum adoptarea Legii privind protecția minorilor împotriva efectelor dăunătoare ale informațiilor publice, încercarea autorităților locale de a interzice organizarea de marșuri ale homosexualilor și în favoarea egalității, utilizarea de către anumiți politicieni și parlamentari de frunte a unui limbaj incendiar sau amenințător sau care incită la ură;

I.  întrucât Vicepreședintele Comisiei, Viviane Reding, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene, Catherine Ashton, Președintele Consiliului European, Herman van Rompuy și Președintele Parlamentului European, Jerzy Buzek au condamnat în mod unanim homofobia și discriminarea de orice tip pe motive de orientare sexuală la 17 mai 2010, Ziua Internațională împotriva Homofobiei;

J.  întrucât Organizația Mondială a Sănătății a stabilit în 1990 că homosexualitatea nu se încadrează în categoria bolilor mintale; întrucât nu există studii credibile care să arate că educarea copiilor și a tinerilor în legătură cu sexualitatea poate afecta orientarea sexuală a acestora și întrucât educația în materie de diversitate sexuală încurajează toleranța și acceptarea diferențelor,

1.  susține valorile și principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, în special respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor tuturor minorităților;

2.  afirmă încă o dată că instituțiile și statele membre ale UE au datoria de a se asigura că drepturile omului sunt respectate, apărate și promovate în Uniunea Europeană, astfel cum este prevăzut în Convenția europeană a drepturilor omului, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, fără a se face nicio diferență pe motive de orientare sexuală;

3.  invită Parlamentul Lituaniei să respingă propunerile de amendamente la Codul infracțiunilor administrative, să includă orientarea sexuală pe lista criteriilor pe baza cărora se acordă protecție din Legea privind educația, să permită accesul liber al minorilor la informații privind orientarea sexuală și să clarifice înțelesul interdicției din Legea privind publicitatea;

4.  subliniază faptul că amendamentele propuse nu au fost încă votate de plenul Parlamentului Lituaniei și că acestea sunt în continuare examinate de către autoritățile naționale lituaniene;

5.  ia act de poziția fermă adoptată cu diverse ocazii de Președinta Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė, prin care aceasta denunță caracterul dăunător pentru cetățenii lituanieni și pentru imaginea Lituaniei al legislației homofobe propuse și invită președinta să își exercite dreptul de veto cu privire la amendamentele la Codul infracțiunilor administrative, în cazul în care acestea sunt aprobate;

6.  salută recenta desemnare a homofobiei drept o circumstanță agravantă a infracțiunilor;

7.  își exprimă aprecierea față de măsurile adoptate până în prezent la nivel bilateral de către Comisie; invită Comisia să efectueze o evaluare juridică a propunerilor de amendamente la Codul infracțiunilor administrative și să elaboreze o foaie de parcurs a UE conținând măsuri concrete împotriva homofobiei și a discriminării pe motive de orientare sexuală;

8.  salută intenția autorităților lituaniene de a examina amendamentele propuse, care au fost considerate a fi în contradicție cu dreptul european, în special în ceea ce privește principiul nediscriminării pe motive de orientare sexuală;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Președintei și Parlamentului Republicii Lituania, Agenției UE pentru Drepturi Fundamentale și Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei.

(1) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 18.
(2) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 179; JO C 300 E, 9.12.2006, p. 491; JO C 74 E, 20.3.2008, p. 776.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate