Recomandarea Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 adresată Consiliului referitoare la negocierile în curs privind Acordul-cadru UE-Libia (2010/2268(INI))

P7_TA(2011)0020 A7-0368/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, formulată de Ana Gomes în numele Grupului S&D, referitoare la negocierile în curs privind Acordul-cadru UE-Libia (B7-0615/2010),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 15 octombrie 2007 privind deschiderea discuțiilor în vederea încheierii unui acord-cadru între UE și Libia, precum și concluziile Consiliului European din 18-19 iunie și 29-30 octombrie 2009 privind politicile legate de migrație,

–  având în vedere memorandumul de înțelegere semnat de Comisarul Ferrero-Waldner și Secretarul pentru afaceri europene, El Obeidi la 23 iulie 2007,

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare dintre UE și Libia cu privire la un acord-cadru,

–  având în vedere Planul de acțiune împotriva HIV pentru Benghazi, lansat în noiembrie 2004,

–  având în vedere aspectele practice ale actualei cooperări dintre UE și Libia privind migrarea și Agenda de cooperare în materie de migrare semnată de Comisie și Libia la 4 octombrie 2010,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere mai multe instrumente legate de drepturile omului pe care Libia le-a semnat, cum ar fi Convenția internațională privind drepturile economice, sociale și culturale (1970), Convenția internațională privind drepturile civile și politice (1970), Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1968), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (1989), Convenția privind drepturile copilului (1993) și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora (2004),

–  având în vedere Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007 prin care se face apel la un moratoriu referitor la folosirea pedepsei cu moartea, și Rezoluția 63/168 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2008 prin care se solicită punerea în aplicare a Rezoluției 62/149 a AG a ONU,

–  având în vedere Carta africană privind drepturile omului și ale popoarelor și protocolul la aceasta referitor la instituirea unei Curți africane a drepturilor omului și popoarelor, ratificat de Libia la 26 martie 1987, respectiv la 19 noiembrie 2003,

–  având în vedere Convenția Uniunii Africane din septembrie 1969 de reglementare a anumitor aspecte legate de refugiații din Africa, la care Libia este parte de la 17 iulie 1981,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 18 ianuarie 2007 referitoare la sentința de condamnare la moarte pronunțată în cazul personalului medical din Libia(1) și din 17 iunie 2010 referitoare la execuțiile din Libia(2),

–  având în vedere articolul 121 alineatul (3) și articolul 97 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0368/2010),

A.  întrucât, în ciuda persistenței sistemului autoritar și a încălcărilor sistematice a convențiilor internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale, Libia întreține relații comerciale și politice din ce în ce mai extinse cu statele membre ale UE și joacă, în numeroase privințe, un rol de partener al UE în regiunea Mării Mediterane și în Africa, cu consecințe în ceea ce privește securitatea și stabilitatea, în special migrația, sănătatea publică, dezvoltarea, comerțul și relațiile economice, schimbările climatice, energia și patrimoniul cultural;

B.  întrucât mai multe state membre ale UE întrețin relații apropiate cu Libia, cu bănci și societăți naționale care servesc drept vehicul pentru investițiile libiene în Europa; întrucât, la 30 august 2008, Italia a semnat un Acord de prietenie cu Libia, care reglementează relațiile din diferite domenii, printre care cooperarea gestionarea migrației și reparațiile financiare în urma războiului și a regimului colonial; întrucât, la 9 noiembrie 2010, parlamentul italian a cerut guvernului să revizuiască acest tratat;

C.  întrucât Acordul-cadrul UE-Libia în curs de negociere acoperă numeroase domenii, de la consolidarea dialogului politic la gestionarea migrației, dezvoltarea relațiilor comerciale și economice, securitatea energetică și îmbunătățirea cooperării în diverse sectoare; întrucât se așteaptă ca acordul cadru să conducă la o intensificare a dialogului politic dintre Libia și UE;

D.  întrucât respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, precum și opoziția față de pedeapsa cu moartea, sunt principii fundamentale ale UE; întrucât Parlamentul este ferm angajat în eforturile pentru abolirea universală a pedepsei capitale și a îndemnat în repetate rânduri la revocarea sentințelor de condamnare la moarte și la eliberarea din închisoare a celor cinci asistente medicale bulgare și a doctorului palestinian care au fost închiși în Libia timp de mai mulți ani, pe lângă faptul că a condamnat executarea unor cetățeni libieni și nelibieni care a avut loc în Libia;

E.  întrucât Libia a ratificat Convenția Uniunii Africane de reglementare a anumitor aspecte legate de refugiații din Africa, în care, la articolul 8, se subliniază că această Convenție reprezintă o completare eficientă, în Africa, a Convenției ONU privind statutul refugiaților din 1951 și că părțile semnatare trebuie să coopereze cu ICNUR; întrucât, totuși, Libia nu a ratificat Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951, care este singura convenție internațională care formulează o definiție cuprinzătoare a refugiaților și care este însoțită de măsuri de protecție obligatorii și un mecanism de monitorizare de către biroul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați;

F.  întrucât există probe solide că Libia practică la scară largă discriminarea muncitorilor migranți pe motive de origine națională sau etnică, în mod deosebit persecutarea pe motive rasiale a muncitorilor migranți africani, și întrucât Parlamentul European este profund preocupat de actele relatate de violență sexuală împotriva femeilor;

G.  întrucât articolul 19 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE interzice orice strămutare, expulzare sau extrădare către un stat în care persoanele riscă, în mod grav, să fie supuse pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante;

H.  întrucât Libia a fost aleasă în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 13 mai 2010 și a ratificat mai multe instrumente legate de drepturile omului și întrucât, în consecință, Libia are obligații juridice internaționale specifice de respectare a drepturilor omului dar, până acum nu a reușit să adopte măsuri concrete de îmbunătățire a situației drepturilor omului și să dezvolte o cooperarea veritabilă cu procedurile speciale ale ONU și ale organismelor prevăzute în tratate; întrucât, drepturile omului sunt indivizibile și deși se bucură de unele beneficii economice și de bunăstarea datorată distribuirii de către stat a venitului național, libienii și străinii din Libia nu dispun de cea mai mare parte dintre drepturile civile și politice, și anume de libertatea de exprimare, libertatea de reuniune și de asociere, de dreptul la o judecată echitabilă, de drepturi pentru lucrători și pentru femei, de dreptul la alegeri libere și întrucât survin adesea cazuri de detenție arbitrară, tortură, dispariții involuntare și discriminare, care afectează mai ales migranții;

I.  întrucât exercitarea puterii de stat în Libia nu este bazată pe supremația legii sau pe responsabilitatea democratică și a condus la un comportament arbitrar și imprevizibil față de străini și față de interesele străine, cum s-a întâmplat recent cu un om de afaceri elvețian și cu anumiți străini executați pentru crime de drept comun, a căror identitate nu a fost dezvăluită;

1.  adresează Consiliului, în contextul negocierilor în curs privind acordul-cadru, următoarele recomandări:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei și guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene.

(1) JO C 244 E, 18.10.2007, p. 208. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0246.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase

P7_TA(2011)0021 RC-B7-0039/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind evenimente grave, care compromit existența comunităților creștine și cea a altor comunități religioase(1), Rezoluția sa din 21 ianuarie 2010 referitoare la recentele atacuri împotriva comunităților creștine(2), Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la atrocitățile în masă comise în Jos, Nigeria(3), Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la libertatea religioasă în Pakistan(4) și Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Irak: pedeapsa cu moartea (mai ales cazul lui Tariq Aziz) și atacurile împotriva comunităților creștine(5),

–  având în vedere rapoartele anuale referitoare la situația drepturilor omului în lume și, în special, Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(6),

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință,

–  având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU pentru libertatea credinței și a religiei, în special rapoartele sale din 29 decembrie 2009, 16 februarie 2010 și 29 iulie 2010,

–  având în vedere articolul 9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1950,

–  având în vedere articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 17 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al lui Catherine Ashton, vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, în urma atacului îndreptat împotriva credincioșilor unei biserici copte din Alexandria, Egipt, la 1 ianuarie 2011,

–  având în vedere declarația lui Jerzy Buzek, Președinte al Parlamentului European, cu privire la explozia mortală care a avut loc într-o biserică egipteană la 1 ianuarie 2011,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății religioase, a libertății de conștiință și a libertății de gândire și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume; întrucât dezvoltarea drepturilor omului, a democrației și a libertăților civile este baza comună pe care Uniunea Europeană își clădește relațiile cu țările terțe și care a fost asigurată prin clauza de democrație în acordurile semnate între UE și țările terțe;

B.  întrucât articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de gândire și de conștiință și la libertatea religioasă; întrucât acest drept presupune libertatea persoanei de a avea sau de a adopta prin alegere liberă o religie sau o credință, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau credința, individual sau în cadrul unei comunități, atât în public, cât și în privat, prin cult, rituri, practici și învățături;

C.  întrucât libertatea de gândire, conștiință și religie se aplică atât persoanelor care aderă la o religie, cât și ateilor, agnosticilor și persoanelor care nu aderă la o credință anume;

D.  întrucât numărul de atacuri îndreptate împotriva comunităților creștine a crescut la nivel mondial în 2010, împreună cu numărul de procese și de condamnări la moarte pentru blasfemie, care afectează adesea femeile; întrucât statisticile din ultimii ani referitoare la libertatea religioasă arată că majoritatea actelor de violență religioasă sunt îndreptate împotriva creștinilor, astfel cum este indicat în Raportul privind libertatea religioasă din lume în 2009, redactat de organizația „Aid to the Church in Need”; întrucât, în anumite cazuri, situația cu care se confruntă comunitățile creștine este de natură de a pune în pericol existența lor, dispariția acestora putând duce la pierderea unei părți importante a patrimoniului religios al țărilor în chestiune;

E.  întrucât s-au curmat din nou viețile unor persoane nevinovate în urma unor atacuri cumplite, îndreptate în mod specific împotriva comunității creștine din Nigeria la 11 ianuarie 2011; întrucât la 24 decembrie 2010 s-au înregistrat atacuri împotriva mai multor biserici din Maiduguri, iar la 25 decembrie 2010 au fost organizate atacuri cu bombă în orașul nigerian Jos, care au dus la moartea a 38 de civili și la zeci de răniți; întrucât la 21 decembrie 2010 bărbați înarmați cu săbii și machete au atacat un grup de săteni creștini localnici, ucigând trei persoane și rănind două, la Turu, în Nigeria; întrucât, la 3 decembrie 2010, s-au găsit leșurile a șapte creștini, printre care femei și copii, iar alți patru au fost răniți într-un atac în orașul Jos, Nigeria;

F.  întrucât asasinarea, la 4 ianuarie 2011, a lui Salmaan Taseer, guvernatorul regiunii Punjab, precum și cazul Asiei Noreen în Pakistan, au provocat proteste ale comunității internaționale;

G.  întrucât un atac terorist asupra creștinilor copți în Alexandria s-a soldat cu decesul sau rănirea unor civili nevinovați la 1 ianuarie 2011;

H.  întrucât, la 25 decembrie 2010, 11 credincioși au fost răniți, printre care un preot și o fetiță de 9 ani, după explozia unei bombe într-o capelă, în ziua de Crăciun, în Sulu, Filipine;

I.  întrucât celebrarea liturghiei de Crăciun a fost întreruptă cu forța la 25 decembrie 2010 în satele Rizokarpaso și Ayia Triada din nordul Ciprului;

J.  întrucât, la 30 decembrie 2010, atacurile teroriste fundamentalist-islamice împotriva unor familii de creștini asirieni s-au soldat cu cel puțin doi morți și 14 răniți, în urma unei serii de atacuri cu bombă coordonate asupra reședințelor unor creștini din Bagdad, Irak; întrucât, la 27 decembrie 2010, o femeie asiriană de credință creștină a fost ucisă de o mină amplasată de-a lungul drumului, iar soțul său a fost rănit, la Dujail, Irak; întrucât doi creștini irakieni au fost uciși în Mosul la 22 noiembrie 2010; întrucât o serie de atacuri care vizau zone cu populație creștină au provocat moartea unor civili nevinovați în Bagdad la 10 noiembrie 2010; întrucât 52 de persoane, printre care femei și copii, au decedat în urma masacrului care a avut loc în Bagdad, la 1 noiembrie 2010, în Biserica Catolică Siriană cu hramul Maicii Domnului;

K.  întrucât guvernul iranian și-a intensificat campania împotriva creștinilor din Republica Islamică, mai mult de 100 dintre aceștia fiind arestați în cursul lunii precedente, forțând multe persoane să fugă din țară pentru a evita începerea urmăririi penale și o posibilă condamnare la moarte;

L.  întrucât și în Vietnam are loc o represiune violentă a activităților bisericii catolice, precum și ale altor comunități religioase, fapt demonstrat de situația gravă cu care se confruntă comunitățile de „montagnarzi” vietnamezi; întrucât, totuși, este de salutat schimbarea atitudinii regimului vietnamez cu privire la cazul Părintelui Nguyen Van Ly, care a rezultat în eliberarea acestuia;

M.  întrucât atacurile extremiștilor islamici violenți reprezintă, de asemenea, atacuri asupra regimurilor actuale ale statelor implicate, iar aceste atacuri urmăresc să creeze neliniște și să declanșeze un război civil între diversele grupuri religioase;

N.  întrucât Europa, ca și alte regiuni ale lumii, nu se află la adăpost de actele de încălcare a libertății religioase, de atacurile asupra membrilor minorităților religioase, motivate de convingerile acestor persoane, și de discriminarea din motive religioase;

O.  întrucât dialogul intercomunitar este vital pentru promovarea păcii și a înțelegerii reciproce între popoare,

1.  condamnă atacurile recente care au avut loc împotriva comunităților creștine în diverse țări și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor; își exprimă extrema îngrijorare față de multiplicarea actelor de intoleranță și de represiune, precum și a evenimentelor violente îndreptate împotriva comunităților creștine, în special în țările din Africa, Asia și Orientul Mijlociu;

2.  salută eforturile depuse de autoritățile țărilor respective în vederea identificării responsabililor și autorilor atacurilor împotriva comunităților creștine; îndeamnă guvernele respective să garanteze aducerea în fața justiției și judecarea în conformitate cu procedurile legale a tuturor persoanelor responsabile de aceste infracțiuni, precum și de alte acte de violență îndreptate împotriva creștinilor sau a altor minorități religioase sau de alt tip;

3.  condamnă cu fermitate toate actele de violență îndreptate împotriva creștinilor sau a altor comunități religioase, precum și toate formele de discriminare și intoleranță, bazate pe criterii ce țin de religie sau credință, îndreptate împotriva persoanelor credincioase, a apostaților sau a necredincioșilor; subliniază încă o dată că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului;

4.  este preocupat de exodul creștinilor din diverse țări, în special din țări situate în Orientul Mijlociu, care a avut loc în ultimii ani;

5.  își exprimă preocupările cu privire la faptul că legea împotriva blasfemiei în vigoare în Pakistan, împotriva căreia răposatul Guvernator Salman Taseer și-a exprimat opoziția în public, continuă să fie folosită pentru persecutarea confesiunilor religioase, inclusiv a creștinilor, cum ar fi în cazul lui Asia Noreen, creștină și mamă a cinci copii, care a fost condamnată la moarte, precum și cu privire la faptul că asasinul Guvernatorului Salman Taseer este considerat un erou de către părți importante ale societății pakistaneze;

6.  salută reacția opiniei publice egiptene, care a condamnat ferm actul terorist și a înțeles rapid că atacul a fost urzit pentru a submina legăturile tradiționale profunde dintre creștini și musulmani în Egipt; salută demonstrațiile comune ale creștinilor copți și ale musulmanilor din Egipt pentru a protesta împotriva atentatului; salută, de asemenea, condamnarea în public a atacului de către Hosni Mubarak, Președintele Egiptului, de Marele Șeic al Al-Azhar și de către Marele Muftiu al Egiptului;

7.  condamnă întreruperea brutală de către autoritățile turce a slujbei de Crăciun celebrate în ziua de Crăciun de către cei 300 de creștini rămași în partea nordică a Ciprului;

8.  își exprimă îngrijorarea profundă în legătură cu faptul că autorii de atentate teroriste abuzează de religie în mai multe zone ale lumii; denunță instrumentalizarea religiei în cadrul a diverse conflicte politice;

9.  îndeamnă autoritățile statelor în care are loc un număr alarmant de mare de atacuri împotriva confesiunilor religioase să își asume responsabilitatea pentru a asigura practicarea religiei de o manieră normală și în public în cazul tuturor confesiunilor religioase, să-și intensifice eforturile îndreptate spre acordarea unei protecții eficiente și de încredere confesiunilor religioase din țările lor și să asigure siguranța personală și integritatea fizică a membrilor confesiunilor religioase din țară, respectând, astfel, obligațiile pe care și le-au asumat deja pe scena internațională;

10.  subliniază din nou faptul că respectarea drepturilor omului și a libertăților civile, inclusiv a libertății religioase sau a credinței, constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și reprezintă o bază comună pentru relațiile cu țările terțe;

11.  invită Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei Europene să acorde o atenție sporită subiectului libertății religioase și a credinței și situației comunităților religioase, inclusiv a creștinilor, în acordurile cu țările terțe și în cadrul cooperării cu acestea, precum și în rapoartele privind drepturile omului;

12.  invită viitorul Consiliu Afaceri Externe, care va avea loc la 31 ianuarie 2011, să discute problematica persecutării creștinilor și a respectării libertății credinței și religiei; această discuție ar trebui să conducă la rezultate concrete, în special în ceea ce privește instrumentele care pot fi folosite pentru asigurarea securității și protecției comunităților creștine amenințate, indiferent de locul unde ar fi situate pe glob;

13.  solicită Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene să dezvolte de o manieră urgentă o strategie a UE referitoare la asigurarea respectării dreptului omului la libertatea de religie, incluzând și o listă de măsuri împotriva statelor care aleg cu bună știință să nu protejeze confesiunile religioase;

14.  solicită Înaltului Reprezentant, în lumina evenimentelor recente și a necesității din ce în ce mai mari de a analiza și a înțelege evoluțiile culturale și religioase în relațiile internaționale și în societățile contemporane, să dezvolte o capacitate permanentă în cadrul Direcției pentru drepturile omului din cadrul Serviciului European de Acţiune Externă care să monitorizeze situația restricțiilor aplicate de guverne și societăți asupra libertății religioase și a drepturilor conexe, precum și să transmită anual un raport către Parlament;

15.  solicită Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, precum și Parlamentului, să includă în raportul lor anual privind drepturile omului un capitol referitor la libertatea religioasă;

16.  îndeamnă instituțiile UE să respecte obligațiile asumate în temeiul articolului 17 din TFUE de a menține un dialog deschis, transparent și regulat cu bisericile și organizațiile religioase, filozofice și neconfesionale, pentru a garanta faptul că problematica persecuției creștinilor și a altor comunități religioase constituie o chestiune prioritară, care este discutată sistematic;

17.  solicită liderilor tuturor comunităților religioase din Europa să condamne atacurile îndreptate împotriva comunităților creștine și a altor grupări confesionale, în temeiul respectării fiecărei confesiuni în mod egal;

18.  își reafirmă sprijinul pentru orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc dintre comunitățile religioase și alte comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii, a radicalizării violente și a extremismului;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Parlamentului și Guvernului Egiptului, Parlamentului și Guvernului Filipinelor, Parlamentului și Guvernului Irakului, Parlamentului și Guvernului Iranului, Parlamentului și Guvernului Nigeriei, Parlamentului și Guvernului Pakistanului, Parlamentului și Guvernului Vietnamului, precum și Organizației Conferinței Islamice.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 474. (2) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 7. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0157. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0194. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0448. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

Rezoluția Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația din Belarus

P7_TA(2011)0022 RC-B7-0044/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Belarus, în special rezoluția din 17 decembrie 2009 referitoare la Belarus(1),

–  având în vedere decizia Consiliului 2010/639/PESC din 25 octombrie 2010 privind măsurile restrictive împotriva anumitor funcționari din Belarus(2), prin care atât măsurile restrictive, cât și suspendările sunt prelungite până la 31 octombrie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 octombrie 2010,

–  având în vedere Declarația din 20 decembrie 2010 a Biroului pentru instituții democratice și drepturile omului din cadrul OSCE (OSCE/ODIHR) și a Adunării parlamentare a OSCE (AP OSCE) cu privire la constatările și concluziile preliminare referitoare la alegerile prezidențiale din Belarus,

–  având în vedere articolul 110 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât declarația de la Praga emisă cu ocazia Summitului Parteneriatului estic reafirmă, printre altele, angajamentele Belarusului față de principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

B.  întrucât, la 25 octombrie 2010, Consiliul a solicitat autorităților belaruse să se asigure că alegerile (prezidențiale) se vor desfășura în conformitate cu normele și standardele (internaționale) pentru alegeri democratice și cu angajamentele asumate de Belarus în cadrul OSCE și al ONU;

C.  întrucât Belarus s-a angajat să ia în considerare recomandările făcute de OSCE și de Biroul său pentru instituții democratice și drepturile omului (ODIHR) în legătură cu îmbunătățirea legislației electorale în vederea armonizării acesteia cu standardele internaționale pentru alegeri democratice și să consulte OSCE în privința amendamentelor propuse; întrucât Adunarea Națională din Belarus a adoptat o reformă a codului electoral fără consultarea prealabilă a OSCE;

D.  întrucât Consiliul și-a reafirmat disponibilitatea de a aprofunda relațiile cu Belarus în funcție de progresele înregistrate de această țară pe calea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, precum și disponibilitatea de a acorda asistență Belarusului în atingerea acestor obiective; cu condiția înregistrării de progrese de către Belarus în aceste domenii, Consiliul și-a afirmat, de asemenea, disponibilitatea de a lua măsuri în vederea ameliorării relațiilor contractuale cu această țară;

E.  întrucât Consiliul, după evaluarea evoluțiilor din Belarus, a hotărât să prelungească măsurile restrictive luate împotriva anumitor funcționari belaruși, dar să suspende aplicarea restricțiilor privind călătoriile în UE, ambele măsuri aplicându-se până la 31 octombrie 2011;

F.  întrucât, conform Declarației privind constatările și concluziile preliminare referitoare la alegerile prezidențiale din Belarus a AP OSCE și a OSCE/ODIHR, s-au înregistrat unele progrese în perioada premergătoare alegerilor, dar acestea au fost umbrite de nereguli grave în ziua alegerilor și de violența care a izbucnit în noaptea de 19 decembrie 2010;

G.  întrucât peste 700 de persoane au fost reținute din cauza participării lor la demonstrația din 19 decembrie 2010 de la Minsk, majoritatea lor fiind eliberate după ispășirea unor sentințe administrative de scurtă durată, în timp ce 24 de persoane, inclusiv activiști din opoziție, jurnaliști și șase candidați la președinție, au fost acuzate de „instigare la tulburarea ordinii publice” însoțită de atacuri violente și de rezistență armată, acuzații care ar putea conduce la pedepse cu închisoarea de până la 15 ani; întrucât alte 14 persoane ar putea face în curând obiectul unor acuzații;

H.  întrucât reprimarea demonstrației din 19 decembrie 2010 de către poliție, precum și celelalte măsuri luate de forțele de ordine împotriva opoziției democratice, a presei libere și a activiștilor societății civile au fost condamnate de către Președintele Parlamentului European, de Înaltul Reprezentant al UE și de Secretarul General al ONU;

I.  întrucât avocații care reprezintă protestatarii și membrii opoziției politice sau ai familiilor acestora sunt amenințați cu suspendarea licențelor sau anularea dreptului de a profesa avocatura,

1.  consideră, în spiritul concluziilor preliminare ale AP OSCE și OSCE/ODIHR, că alegerile prezidențiale din 19 decembrie 2010 nu au îndeplinit standardele internaționale caracteristice unor alegeri libere, corecte și transparente; consideră că aceste alegeri sunt o altă oportunitate irosită de a asigura o tranziție democratică în Belarus și solicită, având în vedere neregulile numeroase și grave semnalate de OSCE/ODIHR, să fie organizate noi alegeri libere și democratice, conforme cu standardele OSCE;

2.  condamnă utilizarea brutală a forței de către poliție și serviciile KGB împotriva protestatarilor în ziua alegerilor și, în special, își exprimă indignarea cu privire la atacul brutal asupra dlui Niakliayeu, acestea fiind exemple de încălcare gravă a unor principii democratice fundamentale, precum libertatea de întrunire, libertatea de exprimare și drepturile omului; își exprimă îngrijorarea cu privire la încercările autorităților din Belarus de a-l lua în custodia statului pe Danil Sannikov, copilul în vârstă de trei ani al candidatului la președinție Andrei Sannikov și al Irinei Khalip, jurnalist de investigație, ambii părinți aflându-se în închisoare din data de 19 decembrie 2010, ziua alegerilor; își exprimă în mod special îngrijorarea față de sănătatea lui Mikalay Statkevich, aflat în grevă în ultimele 31 zile;

3.  condamnă cu fermitate arestarea și detenția protestatarilor pașnici și a majorității candidaților la președinție (de exemplu Uladzimir Niakliayeu, Andrei  Sannikov, Mikalay Statkevich și Aleksey Michalevich), a liderilor opoziției democrate (de exemplu Pavel Sevyarynets, Anatoly Lebedko), precum și a numeroși activiști ai societății civile, jurnaliști, profesori și studenți, care ar putea fi condamnați la sentințe de până la 15 ani de închisoare; solicită o anchetă internațională independentă și imparțială asupra evenimentelor, desfășurată sub auspiciile OSCE; solicită să se renunțe imediat la acuzațiile motivate politic;

4.  condamnă represaliile și îndeamnă autoritățile belaruse să pună capăt imediat tuturor formelor de hărțuire, intimidare sau amenințare la adresa activiștilor societății civile, inclusiv raidurilor, perchezițiilor și confiscărilor de bunuri din apartamente private, din sediile presei independente și din birourile organizațiilor societății civile, precum și expulzărilor din universități și de la locul de muncă;

5.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor plasate în detenție în ziua alegerilor și în ziua următoare, inclusiv a prizonierilor politici recunoscuți de Amnesty International; solicită ca autoritățile belaruse să asigure contactul deținuților cu rudele și accesul liber al acestora la asistență juridică și medicală;

6.  regretă decizia autorităților belaruse de a pune capăt misiunii Biroului OSCE din Belarus și le invită să-și retragă imediat această decizie;

7.  condamnă blocarea în ziua alegerilor a mai multor site-uri internet importante, inclusiv rețele de socializare și site-uri web ale opoziției din Belarus; subliniază că legislația privind mass-media în vigoare în Belarus nu îndeplinește standardele internaționale și, prin urmare, invită autoritățile belaruse să o revadă și să o modifice;

8.  invită Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant al UE să revadă politica UE față de Belarus și să analizeze posibilitatea aplicării de sancțiuni economice specifice și a înghețării tuturor ajutoarelor macrofinanciare oferite sub formă de împrumuturi ale FMI, precum și a operațiunilor de împrumut prin programele BEI și ale BERD; subliniază că orientarea Politicii europene de vecinătate și asistența națională pentru Belarus ar trebui redirecționate pentru a asigura un sprijin sporit pentru societatea civilă; reafirmă importanța utilizării eficace a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului;

9.  solicită Comisiei să sprijine, prin toate mijloacele financiare și politice disponibile, eforturile societății civile din Belarus, ale mediei independente (inclusiv TV Belsat, Radioul european din Belarus, Radio Racja și altele) și ale organizațiilor neguvernamentale din Belarus de a promova democrația și de a se opune regimului; constată necesitatea de a accelera și facilita relațiile organizațiilor neguvernamentale din Belarus cu comunitatea organizațiilor neguvernamentale internaționale; invită în același timp Comisia să întrerupă cooperarea cu mass-media de stat din Belarus și să își retragă asistența oferită acesteia; în același timp, Comisia ar trebui să finanțeze retipărirea și distribuirea cărților de poezie scrise de Uladzimir Niakliayeu, care au fost recent confiscate și arse de către autoritățile belaruse;

10.  îndeamnă Comisia să dezvolte un mecanism de înregistrare a ONG-urilor care, din motive politice, nu au drept de înregistrare în Belarus, pentru a le permite acestora să beneficieze de programele sale;

11.  îndeamnă Comisia să continue și să crească ajutorul financiar oferit Universității europene de științe umaniste de la Vilnius, Lituania, să sporească numărul burselor destinate studenților belaruși, care sunt persecutați pentru activitățile lor civice și exmatriculați din universități, și să contribuie la Conferința donatorilor pentru „Solidaritate cu Belarus” de la Varșovia (2 februarie 2011), precum și la viitoarea conferință de la Vilnius (3-4 februarie 2011);

12.  solicită Consiliului, Comisiei și Înaltului Reprezentant al UE să reintroducă fără întârziere interdicția de viză pentru autoritățile belaruse de rang înalt, extinzând-o la funcționarii de stat, membrii corpului magistraților și agenții de securitate care pot fi considerați responsabili de frauda electorală și de represaliile și arestările brutale ale membrilor opoziției de după alegeri și să înghețe activele acestor persoane; subliniază că aceste sancțiuni ar trebui să se aplice cel puțin până la eliberarea tuturor prizonierilor și deținuților politici și până la retragerea acuzațiilor împotriva acestora; salută exemplul Guvernului polonez care a impus restricții proprii de călătorie pentru reprezentanții regimului de la Minsk, simplificând, în același timp, accesul cetățenilor belaruși în Uniunea Europeană;

13.  invită Consiliul să aibă în vedere posibilitatea de a suspenda participarea Belarusului la activitățile din cadrul Parteneriatului estic cel mai târziu la Summitul privind Parteneriatul estic de la Budapesta în cazul în care nu se furnizează explicații acceptabile și nu se înregistrează o îmbunătățire semnificativă a situației din Belarus; solicită ca această suspendare să nu se aplice ONG-urilor și nici societății civile;

14.  îndeamnă Comisia și Consiliul să accelereze munca privind directivele de negociere referitoare la acordurile de readmisie și la facilitarea obținerii vizelor, inclusiv la introducerea unor taxe de viză rezonabile pentru a îmbunătăți contactele interpersonale;

15.  îndeamnă statele membre ale UE să nu pericliteze acțiunea UE prin inițiative bilaterale cu regimul belarus care ar submina credibilitatea și eficacitatea politicii externe europene;

16.  consideră că evenimentele sportive, cum ar fi Campionatul mondial de hochei pe gheață din 2014, nu ar trebui organizate în Belarus atât timp cât în această țară există deținuți politici;

17.  regretă poziția Federației Ruse, care a recunoscut alegerile și a descris represaliile desfășurate drept „o problemă internă”; recomandă Comisiei să se angajeze în dialoguri, consultări și coordonare politică cu vecinii Belarusului care nu fac parte din UE și care au în mod tradițional relații speciale cu această țară, fiind în același timp parteneri ai UE, și anume Rusia și Ucraina, pentru a maximiza eficacitatea politicii UE față de Belarus și pentru a coopera în vederea echilibrării corespunzătoare a reacției împotriva deficitului democratic și a încălcărilor dreptului omului din Belarus, pe de o parte, și necesitatea de a evita izolarea internațională a acestei țări, pe de altă parte;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al UE, statelor membre ale UE, președintelui, guvernului și parlamentului Belarusului, precum și Adunărilor parlamentare ale Consiliului Europei și OSCE.

(1) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 16. (2) JO L 280, 26.10.2010, p. 18.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009 (2010/2137(INI))

P7_TA(2011)0023 A7-0374/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009 (COM(2010)0282) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009 (SEC(2010)0666),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale(3) (Comunicarea privind sectorul bancar),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 privind recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței(4) (Comunicarea privind recapitalizarea),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 privind tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar(5) (Comunicarea privind activele depreciate),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 privind restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat(6) (Comunicarea privind restructurarea), aceste ultime patru comunicări numite în continuare împreună ca „cele patru comunicări pentru sectorul financiar”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 privind un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice(7) (Cadrul temporar),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 februarie 2009, intitulată „Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului 82 din Tratatul CE la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante”(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind Codul celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat(9), Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat(10) și Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale(11) (pachetul de măsuri de simplificare),

–  având în vedere orientările Comisiei privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului(12),

–  având în vedere Tabloul de bord privind ajutoarele de stat din primăvara anului 2009 (COM(2009)0164), din toamna anului 2009 (COM(2009)0661) și din primăvara anului 2010 (COM(2010)0255),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru anii 2006 și 2007(13) și din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa(15),

–  având în vedere Declarația scrisă din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană(16),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru transport și turism (A7-0374/2010),

A.  întrucât circumstanțele excepționale generate de criza economică și financiară din ultimii doi ani au impus măsuri excepționale; întrucât eforturile Comisiei au contribuit la stabilizarea piețelor financiare, protejând în același timp integritatea pieței unice;

B.  întrucât, pe timp de criză, este esențial să se asigure stabilitatea financiară, să se restabilească fluxurile de credit și să se reformeze sistemul financiar pentru ca piețele să funcționeze bine și întrucât normele de concurență ar trebui, așadar, aplicate cu flexibilitate, dar și cu strictețe;

C.  întrucât protecționismul și neaplicarea normelor de concurență nu ar face decât să adâncească și să prelungească criza;

D.  întrucât politica în domeniul concurenței este un instrument esențial, care îi permite UE să aibă o piață internă dinamică, eficientă și inovatoare și să fie competitivă la nivel mondial și, de asemenea, să depășească criza financiară;

E.  întrucât deficitele bugetare tot mai mari și nivelurile ridicate ale datoriei publice din multe state membre pot încetini redresarea economică și creșterea economică timp de mai mulți ani;

F.  întrucât, ca răspuns la criza financiară, guvernele statelor membre au acordat sume consistente ca ajutoare de stat, de exemplu sub forma schemelor de garanții, a schemelor de recapitalizare și a formelor complementare de sprijin cu lichidități al finanțărilor bancare; întrucât aceste măsuri le-au furnizat băncilor o sursă consistentă de finanțare și asigurare împotriva riscurilor la care este expus de regulă sectorul financiar;

G.  întrucât analizele empirice indică faptul că aceste ajutoare de stat au provocat o serie de efecte și denaturări, cum ar fi o circulație mai redusă a obligațiunilor private, fapt care trebuie luat în considerare la examinarea posibilei extinderi a ajutorului sau a prelungirii termenului de aplicare a normelor excepționale care sunt în vigoare momentan;

H.  întrucât guvernanța fiscală reprezintă un factor important pentru menținerea unor condiții favorabile de concurență loială și pentru consolidarea funcționării pieței interne,

I.  întrucât concurența este încă imperfectă în sectorul energiei, al producției agricole și în alte sectoare;

J.  întrucât dezvoltarea cu succes a IMM-urilor în condiții de liberă concurență reprezintă una dintre condițiile prealabile esențiale pentru depășirea efectivă a crizei financiare,

Observații generale

1.  salută Raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009;

2.  constată cu satisfacție reacția rapidă a Comisiei la criză; felicită Comisia pentru utilizarea cu eficacitate, în circumstanțe excepționale, a măsurilor politicii în domeniul concurenței;

3.  continuă să sprijine un rol mai activ al Parlamentului în conturarea politicii în domeniul concurenței prin introducerea unui rol colegislativ; solicită ca Parlamentul să fie informat periodic cu privire la orice inițiativă din acest domeniu;

4.  invită, din nou, Comisia, în calitate de unică autoritate a UE cu competențe în domeniul concurenței, să informeze Parlamentul în detaliu, în fiecare an, cu privire la acțiunile ulterioare recomandărilor Parlamentului și să prezinte clarificări pentru eventualele devieri de la acestea; constată că răspunsul Comisiei la Raportul Parlamentului privind politica în domeniul concurenței pe anul 2008 este un simplu rezumat al acțiunilor întreprinse și nu oferă informații cu privire la eficiența măsurilor;

5.  subliniază faptul că o politică a UE în domeniul concurenței întemeiată pe principiile pieței deschise și pe condiții de concurență echitabile în toate sectoarele constituie o piatră de temelie pentru o piață internă de succes și o condiție prealabilă pentru crearea de locuri de muncă durabile și bazate pe cunoaștere;

6.  își reiterează apelurile făcute în vederea asigurării consecvenței între toate politicile și prioritățile UE stabilite în Strategia UE 2020 pentru creștere și locuri de muncă; subliniază importanța deosebită a unei astfel de consecvențe în ceea ce privește politica în domeniul concurenței;

7.  subliniază importanța serviciilor de interes general pentru a răspunde nevoilor de bază ale publicului; solicită Comisiei să analizeze cadrul oferit de Tratatul de la Lisabona atunci când își finalizează lucrările în legătură cu aplicarea normelor de concurență ale UE serviciilor de interes economic general și cere să fie implicat îndeaproape în acțiunile Comisiei subsecvente consultării deschise privind normele referitoare la ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general;

8.  subliniază necesitatea redactării unor norme de concurență clare care să fie favorabile și utile IMM-urilor;

9.  subliniază că IMM-urile sunt deosebit de importante pentru întreaga economie europeană; subliniază în plus potențialul imens pe care îl au IMM-urile în ceea ce privește inovarea și își reiterează cererea adresată anterior Comisiei de a include un capitol dedicat, cu accent asupra condițiilor de concurență loiale și nediscriminatorii pentru IMM-uri;

10.  invită Comisia să utilizeze expertize independente și de încredere pentru evaluările și studiile necesare pentru dezvoltarea politicii în domeniul concurenței; o îndeamnă să publice rezultatele acestora;

11.  solicită Comisiei să se asigure că articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”, este aplicat în temeiul legislației viitoare în domeniul pieței interne;

12.  solicită Comisiei să prezinte mai detaliat avantajele concurenței pentru consumatori în raportul său anual privind politica în domeniul concurenței;

13.  salută cu interes Raportul privind funcționarea Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, prezentat de Comisie la cinci ani după intrarea în vigoare a regulamentului respectiv și, recunoscând că acesta constituie un element fundamental în cadrul procesului de modernizare a normelor din domeniul concurenței și de coordonare a acțiunilor UE și ale autorităților naționale, constată nevoia de a depăși diferențele de opinie cu privire la stabilirea priorităților, la aspecte importante referitoare la elaborarea politicii din domeniul concurenței și la funcționarea sistemelor de cooperare, pentru a garanta o aplicare mai eficientă;

14.  subliniază necesitatea dezvoltării de sinergii între politica din domeniul concurenţei şi cea privind protecţia consumatorilor, inclusiv prin crearea unei variante europene de recurs colectiv pentru persoanele care au fost victime ale unor încălcări ale legislaţiei privind concurenţa, care să se bazeze pe principiul participării voluntare şi să ţină seama de criteriile prevăzute în Rezoluţia Parlamentului din 26 martie 2009 conform cărora ar trebui să se plătească compensaţii grupului identificat de persoane sau mandatarului acestora doar pentru daunele efective suferite; solicită Comisiei să analizeze modalităţile de a încorpora un astfel de mecanism în sistemele legislative naţionale existente;

15.  reamintește Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la Cartea verde privind acțiunile în despăgubiri în cazul încălcării normelor comunitare privind concurența(17) și subliniază că propunerea legislativă pendinte pe această temă ar trebui să includă conținutul Rezoluției Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la Cartea albă privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust(18); subliniază că este necesar ca Comisia să propună legislație, fără a o dilua în mod inutil, și să faciliteze acțiunile individuale și colective pentru compensarea efectivă a daunelor cauzate de încălcări ale normelor CE antitrust; o astfel de legislație trebuie să aibă o dimensiune orizontală, să evite excesele sistemului nord-american și să fie adoptată prin procedura legislativă ordinară (codecizie);

16.  subliniază faptul că a sprijinit solicitarea Comisiei în vederea alocării mai multor resurse de la bugetul 2011 personalului Comisiei care supraveghează sectorul concurenței; solicită să fie informat în privința modului în care au fost utilizate resursele suplimentare; reamintește cererea sa de redistribuire a personalului actual al Comisiei pentru a acoperi competențe esențiale ale Comisiei;

17.  subliniază că aplicarea unei politici în domeniul concurenței pline de succes și funcționarea nerestricționată a pieței interne sunt condiții prealabile esențiale pentru o creștere economică durabilă în Uniunea Europeană;

18.  subliniază că eforturile actuale în vederea consolidării fiscale și a redresării durabile ar trebui utilizate de statele membre pentru a progresa către condiții de concurență mai echitabile în domeniul fiscal;

19.  consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să contribuie la promovarea și respectarea standardelor deschise și a interoperabilității pentru a preveni o blocadă tehnologică exercitată asupra consumatorilor și clienților de un număr restrâns de actori de pe piață;

Capitol special: politica în domeniul concurenței și criza financiară și economică

20.  salută normele temporare privind ajutoarele de stat, adoptate ca răspuns la criza financiară și economică, și anume cele patru comunicări pentru sectorul financiar și cadrul temporar destinat celorlalte sectoare; ia act de extinderea cu un an a aplicării măsurilor temporare privind ajutoarele de stat;

21.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aceste măsuri temporare s-ar putea dovedi permanente în cele din urmă; subliniază nevoia de a întrerupe cât mai curând posibil măsurile și scutirile temporare, în special în sectorul automobilelor; îndeamnă Comisia să clarifice criteriile de eliminare treptată care vor fi utilizate pentru a decide eventuala lor prelungire;

22.  invită Comisia să analizeze din nou dacă cadrul temporar în vigoare contribuie efectiv la asigurarea unor condiții de concurență echitabile la nivelul Uniunii și dacă aplicarea discreționară a cadrului produce un rezultat optim în această privință;

23.  îndeamnă Comisia să pregătească o evaluare detaliată a deciziilor adoptate în cadrul aplicării măsurilor temporare de ajutor de stat ca răspuns la criza economică și financiară, ținând seama de aria de acoperire, gradul de transparență și coerența diferitelor măsuri bazate pe cadru și să anexeze evaluarea respectivă la raportul său anual privind politica în domeniul concurenței;

24.  își reiterează cererea adresată Comisiei de a publica, în cursul anului 2010, un raport cuprinzător cu privire la eficiența ajutoarelor de stat acordate pentru „redresare ecologică” și a ajutoarelor de stat acordate pentru protecția mediului;

25.  subliniază necesitatea de a restaura poziția competitivă a instituțiilor financiare care nu au beneficiat de pe urma normelor temporare privind ajutoarele de stat;

26.  invită Comisia să se asigure că băncile rambursează ajutorul de stat în cel mai scurt timp posibil după redresarea sectorului financiar, garantând astfel o concurență loială pe piața internă și condiții egale de ieșire de pe piață;

27.  solicită Comisiei să precizeze măsurile obligatorii de restructurare legate de potențialele efecte de denaturare care pot duce la diferențe între statele membre privind condițiile de rambursare;

28.  subliniază totuși că procesul de consolidare în curs din sectorul bancar a mărit, de fapt, cota de piață a câtorva instituții financiare majore și, prin urmare, îndeamnă Comisia să supravegheze îndeaproape sectorul pentru a impulsiona concurența pe piețele bancare europene, inclusiv să prezinte planuri de restructurare ce implică separarea activităților bancare în cazul în care depozitele persoanelor fizice au fost utilizate pentru a subvenționa încrucișat activități mai riscante de investiții bancare;

Revizuirea normelor temporare privind ajutoarele de stat, adoptate ca răspuns la criză

29.  îndeamnă Comisia să prezinte un studiu care să demonstreze impactul măsurilor privind ajutoarele de stat asupra economiei;

30.  îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului o analiză detaliată a impactului ajutoarelor de stat asupra concurenței în timpul crizei;

31.  îndeamnă Comisia, în urma unei asemenea evaluări de impact cuprinzătoare, să implementeze măsuri corective oricând este cazul pentru a asigura condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice;

32.  invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a consecințelor mecanismelor revizuite de ajutor de stat, adoptate ca reacție la criză, în ceea ce privește concurența și menținerea unor condiții de concurență echitabile în UE, reforma financiară și crearea de locuri de muncă;

33.  invită statele membre să coopereze în mod activ cu Comisia la elaborarea și evaluarea normelor temporare stabilite ca răspuns la criza financiară și economică, furnizând din timp rapoarte detaliate cu privire la implementarea și eficiența normelor respective; îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare a modului lor de funcționare și să elaboreze un studiu privind impactul măsurilor luate de țări terțe asupra Uniunii Europene;

34.  invită Comisia să asigure un maximum de transparență și să adere strict la principiul nediscriminării atunci când aprobă ajutoare de stat și prescrie măsuri de decapitalizare;

35.  solicită Comisiei să prezinte un studiu care să examineze impactul posibil al sprijinului BCE cu lichidități asupra denaturării concurenței;

36.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape masa monetară M3 în ceea ce privește ajutoarele de stat aprobate, pentru a preveni o capitalizare excesivă neintenționată a societăților, care ar avea drept rezultat denaturarea concurenței;

Controlul ajutoarelor de stat

37.  observă că politica ajutoarelor de stat este parte integrantă a politicii în domeniul concurenței, iar controlul acestora reflectă necesitatea de a menține condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care desfășoară activități pe piața unică;

38.  subliniază că este important ca utilizarea ajutoarelor de stat să fie monitorizată atent de către Comisie pentru a garanta că măsurile respective de sprijin nu sunt folosite în vederea protejării industriilor naționale într-un mod ce aduce atingere pieței interne și consumatorilor europeni;

39.  consideră că este esențial ca, la evaluarea compatibilității ajutoarelor de stat cu tratatul, să se găsească un echilibru just între efectele negative ale ajutoarelor de stat asupra concurenței și asupra finanțelor publice și efectele pozitive ale ajutoarelor de stat în ceea ce privește interesele comune;

40.  solicită stabilirea unor criterii clare de decapitalizare, având în vedere impactul pe termen mediu al decapitalizărilor asupra întreprinderilor în cauză, și anume asupra creșterii, inovării și ocupării forței de muncă, precum și în ceea ce privește diminuarea rolului acestor întreprinderi pe piața mondială;

41.  îndeamnă Comisia să inspecteze cu atenție regimurile fiscale privind ajutoarele de stat în vigoare în unele state membre, în vederea verificării naturii lor nediscriminatorii și transparente;

42.  invită Comisia să își restabilească și să consolideze unitatea privind ajutorul fiscal de stat;

43.  consideră că, pentru a permite Comisiei să identifice mai ușor regimurile de concurență fiscală dăunătoare, este esențial ca decizia privind notificarea automată a hotărârilor fiscale, adoptată în 2002 de grupul de lucru pentru codul de conduită al UE privind impozitarea societăților comerciale (documentul Consiliului 11077/02), să fie pusă pe deplin în aplicare de statele membre;

44.  constată cu îngrijorare că recuperarea ajutorului de stat acordat în mod ilegal rămâne un proces îndelungat și dificil; încurajează Comisia să consolideze procedurile și să facă presiuni în continuare asupra statelor membre, îndeosebi asupra acelora care recidivează;

45.  îndeamnă Comisia să examineze în ce măsură o alocare prea generoasă a certificatelor gratuite de emisii ale Uniunii Europene în anumite sectoare ar putea denatura concurența, dat fiind faptul că aceste certificate, a căror eficiență s-a diminuat deoarece încetinirea activității economice a generat profituri neașteptate pentru anumite companii, reducând motivația acestora de a contribui la tranziția către o economie ecoeficientă;

46.  subliniază că ajutorul de stat ar trebui să fie orientat în primul rând spre promovarea proiectelor de interes comun în cadrul Uniunii, cum ar fi implementarea infrastructurilor de bandă largă și de energie;

47.  salută adoptarea Orientărilor pentru rețelele în bandă largă care acoperă ajutoarele de stat acordate rețelelor în bandă largă de bază (serviciile în bandă largă ADSL, prin cablu, mobile, fără fir sau prin satelit) și sprijinul pentru rețele AGN de viteză foarte mare (rețele bazate pe fibră optică sau rețele de cablu avansate și îmbunătățite, în stadiul actual) și solicită Comisiei și statelor membre să disemineze și să promoveze cele mai bune practici și să crească nivelul concurenței;

48.  având în vedere necesitatea de a finaliza piața internă pentru toate modurile de transport, solicită Comisiei să publice un raport care să treacă în revistă toate ajutoarele de stat oferite sectorului transporturilor publice;

49.  își reafirmă sprijinul pentru orientările Comisiei referitoare la ajutorul de stat acordat protecției mediului în domeniul transportului, în vederea încurajării sustenabilității în sectorul european al transporturilor; încurajează Comisia să întărească caracterul stimulativ al ajutoarelor de stat autorizate în domeniul transporturilor;

Politica antitrust

50.  salută poziția fermă a Comisiei din ultimii ani cu privire la comportamentele anticoncurențiale;

51.  salută extinderea regulamentului vertical de exceptare pe categorii, deoarece acesta asigură un echilibru între producători și distribuitori; subliniază totuși că Comisia nu a ținut destul seama de circumstanțele specifice vânzărilor online, în special în contextul Agendei digitale și având în vedere eforturile sale actuale de finalizare a pieței interne pentru comerțul electronic;

52.  subliniază în special că, în contextul măsurilor de monitorizare a pieții aplicate în prezent de Comisie, admisibilitatea în temeiul legislației antitrust a achizițiilor în comun efectuate de către marii distribuitori care acționează la nivel internațional este discutabilă;

53.  observă, cu toate acestea, că se înregistrează destul de multe cazuri de nerespectare a duratei obligatorii a clauzelor de concurență și solicită Comisiei să acorde o atenție specială unor astfel de practici inadmisibile;

54.  invită Comisia să aibă în vedere, în cadrul normativ integrat pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală, posibilitatea de a se recurge la legislația în domeniul concurenței pentru a se împiedica orice formă de abuz în acest domeniu;

55.  îndeamnă Comisia, pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și aplicarea uniformă a normelor din domeniul concurenței în UE, să țină seama în mod adecvat de hotărârile instanțelor naționale la aplicarea legislației în materie de concurență și să adopte în acest scop orice măsuri necesare pentru atingerea obiectivului respectiv;

56.  reamintește că activitatea cartelurilor reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale legislației privind concurența; consideră că astfel de încălcări ale legislației privind concurența contravin intereselor cetățenilor UE, deoarece nu le permit consumatorilor să beneficieze de prețuri mai mici;

57.  reiterează solicitarea sa adresată Comisiei privind îmbunătățirea, în cadrul inițiativelor sale, a coordonării dintre abordarea bazată pe legislația din domeniul concurenței și abordarea bazată pe legislația din domeniul protecției consumatorilor;

58.  solicită Comisiei să evalueze impactul asupra concurenței al măsurilor ce vizează comportamentul pe piață și consecințele pe care aceste măsuri le au asupra clienților și consumatorilor;

59.  îndeamnă Comisia să examineze mai atent efectul de transmitere pe plan economic în momentul în care analizează posibilele abuzuri de poziție dominantă, în cazurile în care descoperă că nu s-a abuzat de poziția dominantă;

60.  consideră că aplicarea unor amenzi tot mai mari ca instrument antitrust unic se poate dovedi simplistă, având în vedere nu în ultimul rând pericolul pierderii de locuri de muncă ca rezultat al incapacității de a face plăți, și solicită elaborarea unei game mai largi de instrumente mai sofisticate, care să acopere aspecte precum responsabilitatea individuală, transparența și responsabilitatea societăților, proceduri mai scurte, dreptul la apărare și la un proces echitabil, mecanisme pentru asigurarea unei administrări eficiente a solicitărilor de clemență (în special pentru a depăși interferențele cauzate de procesele de descoperire din SUA), programe de conformitate a companiilor și dezvoltarea de standarde europene; este în favoarea unei abordări stimulativ-punitive, care să aibă efecte disuasive eficace, îndeosebi asupra acelora care recidivează, încurajând, în același timp, conformitatea;

61.  solicită din nou Comisiei să includă, dacă este cazul, baza de calcul a amenzilor și noile principii de aplicare a acestora în Regulamentul (CE) nr. 1/2003;

62.  invită Comisia să deschidă o anchetă generală privind modul de stabilire a prețului la minereul de fier;

Controlul concentrărilor economice

63.  subliniază, la mai mult de cinci ani de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, importanța identificării domeniilor în care poate fi redusă birocrația și în care poate fi atinsă o mai mare convergență între normele aplicabile la nivel național și cele aplicabile la nivelul UE;

64.  subliniază că actuala criză economică nu justifică o relaxare a politicilor UE de control al concentrărilor;

65.  subliniază că aplicarea normelor în materie de concurență concentrărilor trebuie evaluată din perspectiva întregii piețe interne;

Evoluțiile sectoriale

66.  solicită Comisiei să monitorizeze evoluțiile de pe piețele produselor de bază în urma concluziilor Consiliului European din iunie 2008 (punctul 40) și, după caz, să abordeze problema speculațiilor;

67.  recunoaște faptul că un nivel ridicat al concentrării pieței și lipsa transparenței pe piețele produselor de bază constituie într-un obstacol serios pentru concurență și au efecte negative asupra industriei europene; invită, prin urmare, Comisia să analizeze piețele produselor de bază, cum ar fi cele pentru minereul de fier și, în special, pentru cele 14 materii prime critice identificate de Comisie, cu scopul de a stabili în ce măsură aceste piețe necesită un nivel mai ridicat al transparenței și al concurenței, de vreme ce unele dintre aceste materii sunt esențiale pentru răspândirea tehnologiilor ecoeficiente (ca de exemplu panouri fotovoltaice și baterii litiu-ion);

68.  afirmă că transparența este o condiție preliminară esențială pentru funcționarea corectă a piețelor financiare; invită Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că datele privind piețele financiare sunt difuzate cu deplina respectare a prevederilor legislației UE în materie de concurență și, în acest sens, salută inițiativele de a preveni abuzurile legate de folosirea codurilor ISIN și RIC de identificare a titlurilor de valoare;

69.  îndeamnă Comisia să supravegheze SEPA (zona unică de plăți în euro) pentru a garanta că sistemul de plăți este accesibil, nediscriminatoriu, transparent și eficient și nu împiedică în vreun fel concurența; solicită monitorizarea atentă a acelor aspecte ale sistemului care afectează politica UE în materie de concurență;

70.  solicită Comisiei să își continue eforturile pentru a asigura o concurență eficace pe piața cardurilor de plată, în conformitate cu principiile SEPA, cu scopul de a facilita plățile transfrontaliere și de a maximiza potențialul pieței interne; solicită monitorizarea sistematică a evoluțiilor pe aceste piețe și includerea în rapoartele anuale privind concurența a unor indicatori de progres corespunzători;

71.  consideră că încălcarea legislației din domeniul concurenței pe piața cardurilor de plată se răsfrânge în mod negativ asupra consumatorilor; sprijină Comisia în eforturile sale de reducere a comisioanelor neobișnuit de mari înregistrate pentru schimburile valutare multilaterale transfrontaliere, ce se reflectă în prețuri mai mari pentru consumatori;

72.  regretă că, în continuare, consumatorii de energie din UE resimt efectele negative ale unei piețe a energiei denaturate; subliniază că o concurență eficace pe piețele energiei conduce la creșterea inovării, la o aprovizionare cu energie mai sigură și la prețuri mai accesibile și la un impact mai mic asupra mediului; constată că în sectorul energetic încă mai există în calea concurenței obstacole precum interconexiuni insuficiente, lipsa transparenței în sistemul de transmitere prin care operatorii alocă competențe producătorilor și disparități în definirea categoriilor de beneficiari ai serviciilor în rândul statelor membre;

73.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape implementarea celui de-treilea pachet privind liberalizarea energiei de către statele membre și să evalueze eficacitatea acestuia în ceea ce privește crearea unei piețe interne funcționale; încurajează Comisia să inițieze o analiză suplimentară în sectorul energetic în cazul în care în această evaluare se ajunge la o concluzie negativă;

74.  subliniază importanța deosebită a tehnologiilor informației și comunicațiilor pentru inovare, maximizarea potențialului economiei digitale și dezvoltarea societății cunoașterii; consideră că este extrem de important să se asigure interoperabilitatea, să se faciliteze dezvoltarea de rețele și să se mențină piețele deschise pentru ca operatorii economici să poată concura pe baza meritelor produselor lor;

75.  reamintește faptul că convergența digitală și importanța tot mai mare a interoperabilității și a standardelor reprezintă aspecte esențiale pentru TIC în acest mediu global din ce în ce mai mult interconectat; subliniază, în plus, importanța asigurării continue a liberei concurențe în domeniul TIC, odată cu apariția pe piață de noi produse și servicii digitale; solicită, prin urmare, Comisiei să abordeze aceste aspecte în viitoarele orientări cu privire la acordurile de cooperare orizontală;

76.  sprijină măsurile Comisiei care încurajează realizarea unei acoperiri suficiente a serviciilor în bandă largă la prețuri accesibile pentru toți cetățenii europeni și o invită pe aceasta să își dubleze eforturile pentru a ține sub control evoluția tarifelor de roaming pentru comunicațiile electronice transfrontaliere și să includă detalii cu privire la progresele înregistrate în acest sens în rapoartele sale anuale privind concurența;

77.  subliniază rolul nou și important pe care îl are politica concurenței în economia digitală; solicită Comisiei să urmărească îndeaproape evoluțiile tehnologice de pe piața digitală și să reacționeze rapid dacă este necesar pentru a se asigura că platformele digitale rămân deschise în cea mai mare măsură posibilă prin aplicarea strictă a normelor de concurență;

78.  subliniază importanța promovării unei piețe digitale interne; subliniază, în această privință, importanța promovării încrederii consumatorului în serviciile online, precum și a accesului la acestea, în special prin ameliorarea drepturilor consumatorilor, prin protejarea informațiilor private și prin eliminarea tuturor obstacolelor care încă stau în calea comerțului și tranzacțiilor transfrontaliere online;

79.  solicită Comisiei să se asigure că autoritățile naționale de reglementare (ANR) din sectorul telecomunicațiilor respectă recomandarea sa privind tarifele de terminare a apelurilor telefonice pentru a elimina denaturarea concurenței; îndeamnă Comisia să ia în considerare măsuri suplimentare în cazul în care nu se obțin rezultatele așteptate, adică prețuri de consum mai mici;

80.  atrage atenția asupra Regulamentului (CE) nr. 544/2009 privind tarifele pentru serviciile intracomunitare de roaming, care a intrat în vigoare la 1 iulie 2010, aducându-le consumatorilor o serie de avantaje sub forma reducerii prețurilor la serviciile vocale și de SMS în roaming; subliniază, cu toate acestea, că pe piețele serviciilor de roaming concurența nu a evoluat încă suficient și că mai există încă unele probleme structurale; solicită Comisiei ca în revizuirea pe care o va realiza în anul 2011 să aibă în vedere posibilitatea abolirii totale a tarifelor pentru serviciile de roaming în interiorul UE;

81.  regretă cazurile de licitare netransparentă a frecvențelor mobile noi de generația a patra în unele state membre; încurajează Comisia să continue monitorizarea îndeaproape a activităților statelor membre în această privință și să le ceară în continuare acestora să realizeze o analiză detaliată a impactului pe care îl au asupra concurenței deciziile privind spectrul de frecvențe și să ia măsurile necesare pentru a împiedica orice fenomen anticoncurențial, în conformitate cu directiva modificată privind serviciile GSM, asigurând, astfel, condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață și pentru operatorii noi;

82.  salută Comunicarea revizuită privind radiodifuziunea din iulie 2009, care reafirmă competența statelor membre de a defini cadrul de activitate, finanțarea și organizarea serviciilor publice de radiodifuziune, recunoscând, în același timp, responsabilitatea Comisiei în ceea ce privește controlarea erorilor evidente și invită statele membre să mențină un echilibru între serviciile digitale de mass-media oferite, să garanteze o concurență loială și astfel să păstreze un peisaj mass-media vibrant în mediul online;

83.  invită Comisia să ofere informații cu privire la investigațiile sale privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat pentru sectorul poștal și să le accelereze în același timp;

84.  subliniază necesitatea unei mai strânse cooperări între Comisie și autoritățile naționale din domeniul concurenței pentru o abordare comună cu privire la concurența de pe piața bunurilor alimentare, bazată pe un schimb continuu de informații, depistarea din timp a domeniilor problematice și distribuirea eficientă a responsabilităților între membrii Rețelei europene în domeniul concurenței, având în vedere că piețele alimentare tind să aibă o dimensiune națională mai accentuată, funcționând în condiții juridice, economice și culturale diferite;

85.  subliniază că această cooperare ar trebui să aibă ca obiectiv dezvoltarea unei abordări comune privind protejarea, monitorizarea și aplicarea reglementărilor din domeniul concurenței și asigurarea unor condiții echitabile de concurență pe piețele alimentare, precum și o mai bună eficiență în lanțul de aprovizionare cu alimente, în beneficiul consumatorilor;

86.  consideră că, în contextul actualei monitorizări a pieței, Comisia ar trebui să controleze îndeaproape operațiunile de achiziții comune la nivel internațional, dat fiind că este evident faptul că reducerile de preț de care beneficiază marile societăți în virtutea poziției importante pe piață nu sunt transferate către consumatori sub forma unor prețuri cu amănuntul mai mici;

87.  reamintește că Grupul la nivel înalt, înființat în octombrie 2009 în urma crizei care a afectat puternic producătorii de lapte, și-a prezentat recomandările care privesc în special relațiile contractuale și puterea de negociere a producătorilor; îndeamnă Comisia să acționeze fără întârziere pentru a promova progresul într-o manieră coerentă cu dispozițiile dreptului UE în materie de concurență;

88.  îndeamnă Comisia să efectueze în cooperare cu autoritățile naționale din domeniul concurenței o analiză mai detaliată a concurenței din sectorul agro-industrial, în ceea ce privește transparența și evoluția prețurilor de consum; solicită Comisiei să prezinte un studiu care să se axeze în special pe efectele puterii pe piață a marilor furnizori de produse alimentare și a distribuitorilor cu ridicata, care le permite să influențeze funcționarea pieței produselor alimentare;

89.  reiterează în acest context solicitările sale anterioare pentru anchete sectoriale în domeniul publicității online, al motoarelor de căutare și al industriilor alimentare; solicită inițierea unei anchete privind concentrările din sectorul mass-mediei, inclusiv în cazul tuturor canalelor de distribuție a conținutului mediatic, cum ar fi presa scrisă, televiziunea, posturile radio și internetul; solicită Comisiei să prezinte o analiză a concurenței în sectorul telecomunicațiilor și al industriei automobilistice;

90.  consideră că concurența în domeniul producției agricole este o condiție preliminară pentru reducerea prețurilor pentru consumatori în țările europene și îndeamnă Comisia să efectueze o analiză mai detaliată a concurenței din sectorul agro-industrial, în ceea ce privește sprijinul, transparența și evoluția prețurilor de consum;

91.  regretă lipsa progreselor în ceea ce privește îmbunătățirea concurenței în sectorul farmaceutic și solicită Comisiei să accelereze realizarea pieței interne a medicamentelor, în cadrul căreia EMEA să joace un rol mai important în ceea ce privește autorizarea centralizată a medicamentelor; solicită Comisiei să combată posibilele abuzuri ce pot fi provocate de practicile sistematice de grupare a brevetelor, care întârzie intrarea pe piață a medicamentelor generice și restricționează accesul pacienților la medicamente accesibile; îndeamnă Comisia să adopte măsuri punitive ca răspuns la toate campaniile de dezinformare îndreptate împotriva medicamentelor generice;

92.  consideră că concurența în domeniul sănătății ar putea îmbunătăți calitatea serviciilor de sănătate în beneficiul pacienților din UE; solicită Comisiei să supravegheze sectorul sănătății și îndeosebi concurența între spitalele din sectorul public și cele private; solicită Comisiei să investigheze mai îndeaproape cazurile în care spitalele private din statele ce au liberalizat deja sectorul sănătății se plâng cu privire la subvențiile de care beneficiază spitalele din sectorul public;

93.  subliniază necesitatea creării și a monitorizării concurenței loiale între diferitele moduri de transport și cadrul fiecăruia dintre acestea pentru a genera structuri și politici tarifare transparente și clare;

94.  invită Comisia să analizeze efectele pe care asistența substanțială oferită în ultimii ani industriei automobilelor le are asupra concurenței dintre diversele mijloace de transport;

95.  solicită Comisiei să asigure transparența în privința alocării și utilizării efective a sloturilor orare pentru a garanta existența unei concurențe reale în sectorul aviației;

96.  invită Comisia să facă o prezentare generală a cazurilor în care transportatori aerieni cu costuri reduse au beneficiat de sprijin din partea statului față de alți transportatori, prin condițiile speciale care li se aplică atunci când operează pe anumite aeroporturi, după perioada de trei ani aplicată în cazul ajutoarelor pentru companiile aeriene nou înființate;

97.  subliniază necesitatea limitării adecvate a cotei de piață a consorțiilor maritime de transportatori de containere și a partajării avantajelor operaționale, atât pentru serviciile maritime, cât și pentru serviciile de hinderland, în conformitate cu normele generale ale UE privind concurența loială și sub rezerva condițiilor stabilite în Regulamentul (CE) nr. 906/2009 în ceea ce privește aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; subliniază în plus necesitatea de a se asigura cooperarea operațională în vederea furnizării comune de servicii maritime de linie de către companiile de transport naval, garantând, astfel, eficiența și calitatea serviciilor de transport naval;

98.  invită Comisia și statele membre să asigure realizarea pieței interne a transporturilor și o concurență loială în domeniul transporturilor, acordând totodată atenție și altor obiective politice ale Uniunii Europene, precum buna funcționare a serviciilor de transport și de mobilitate, obiectivelor politice în domeniul serviciilor publice, al siguranței și al protecției mediului și obiectivelor UE 2020 privind reducerea emisiilor de CO2 și dependența de petrol;

99.  solicită Comisiei și statelor membre să garanteze condiții egale atât pentru diferitele moduri de transport, cât și pentru întreprinderile publice și private din cadrul unui anumit mod de transport;

100.  solicită Comisiei să asigure mai multă transparență în relația dintre stat și companiile feroviare publice, inclusiv filialele de transport rutier ale acestora, precum și în transferul de fonduri;

101.  invită Comisia să prezinte o analiză a impozitării, a taxelor, a finanțării și tarifării infrastructurii, a sistemelor de TVA aplicabile diferitelor moduri de transport și în cadrul fiecărui stat membru, precum și a efectelor acestora asupra concurenței dintre diferitele moduri de transport și cadrul fiecăruia dintre acestea și să specifice în acest context efectul taxelor obligatorii și nelimitate percepute pentru utilizarea infrastructurilor feroviare în comparație cu efectele taxelor neobligatorii și limitate aplicabile în cazul utilizării infrastructurilor rutiere;

102.  invită Comisia ca, la revizuirea legislației privind drepturile călătorilor și rambursarea acestora în caz de întârzieri, să garanteze existența unor sisteme de rambursare pentru întârzieri echitabile și egale pentru toate modurile de transport și să creeze organisme de arbitraj independente între operatori și clienți;

103.  subliniază necesitatea evitării concurenței neloiale în cadrul sectorului liberalizat al transporturilor rutiere prin garantarea aplicării corecte a normelor sociale, de siguranță și de mediu, acordând o atenție specială deschiderii acestei piețe la practicile de cabotaj și de dumping;

104.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru realizarea pieței interne feroviare prin deschiderea piețelor naționale de transport de călători; invită statele membre şi Comisia ca în perioada de tranziție să propună clauze de reciprocitate pentru statele membre care decid să-și deschidă propriile piețe în avans;

105.  atrage atenția Comisiei asupra obstacolelor indirecte în calea concurenței care derivă din disparitățile, în sectorul transporturilor, legate de normele de securitate, interoperabilitate și omologare de tip;

106.  solicită Comisiei și statelor membre să fie vigilente și să asigure, prin intermediul deciziilor luate atât la nivelul UE, cât și la nivel național, implementarea coerentă și armonizată a normelor de concurență în sectorul feroviar; subliniază îndeosebi necesitatea coordonării activității autorităților de supraveghere (reglementare) a sectorului feroviar cu cea a autorităților naționale și europene din domeniul concurenței;

107.  sprijină ferm crearea unui brevet european și a unui mecanism de soluționare a litigiilor în materie de brevete la nivelul UE care să abordeze problema denaturării concurenței cauzate de dispozițiile în vigoare privind brevetele;

108.  subliniază faptul că inovarea științifică și tehnică, brevetele și industria culturală contribuie într-o extrem de mare măsură la competitivitatea economiei europene; invită, prin urmare, insistent statele membre să găsească urgent o soluție la problemele încă nerezolvate legate de sistemul UE de brevete unice; salută, din acest motiv, obiectivul prevăzut în inițiativa emblematică „O Uniune a inovării” din cadrul Strategiei Europa 2020 ca primele livrete UE să fie emise în 2014;

109.  reiterează faptul că în UE competitivitatea depinde într-o foarte mare măsură de capacitatea de inovare, de instalațiile de cercetare și dezvoltare și de legătura dintre inovare și procesul de fabricare;

110.  subliniază rolul-cheie pe care îl joacă cercetarea în îmbunătățirea competitivității europene; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să se asigure că se atinge obiectivul de 3% pentru investițiile în cercetare și dezvoltare;

o
o   o

111.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 1, 4.1.2003, p. 1. (2) JO L 24, 29.1.2004, p. 1. (3) JO C 270, 25.10.2008, p. 8. (4) JO C 10, 15.1.2009, p. 2. (5) JO C 72, 26.3.2009, p. 1. (6) JO C 195, 19.8.2009, p. 9. (7) JO C 16, 22.1.2009, p. 1. (8) JO C 45, 24.2.2009, p. 7. (9) JO C 136, 16.6.2009, p. 13. (10) JO C 136, 16.6.2009, p. 3. (11) JO C 85, 9.4.2009, p. 1. (12) JO C 82, 1.4.2008, p. 1. (13) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 43. (14) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 16. (15) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 180. (16) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 23. (17) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 653. (18) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 161.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat (2009/2214(INI))

P7_TA(2011)0024 A7-0377/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării (CNUDM), încheiată la 10 decembrie 1982 și în vigoare începând cu data de 16 noiembrie 1994,

–  având în vedere Comisia Națiunilor Unite pentru limitele platformei continentale,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) și Convenția privind diversitatea biologică (CDB),

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene din 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Declarația privind înființarea Consiliului Arctic (CA), semnată la 19 septembrie 1996,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, în special partea a patra a acestuia, precum și Acordul privind spațiul economic european (SEE),

–  având în vedere Declarația de cooperare în regiunea euro-arctică Barenț, semnat la Kirkenes la 11 ianuarie 1993;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind Uniunea Europeană și regiunea arctică (COM(2008)0763),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la guvernarea Arcticii(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind chestiunile arctice din 8 decembrie 2009(2) și cele privind Uniunea Europeană și regiunea arctică din 8 decembrie 2008(3),

–  având în vedere Declarația de la Ilulissat, adoptată la 28 mai 2008 la Conferința Oceanului Arctic,

–  având în vedere Tratatul dintre Norvegia, Statele Unite ale Americii, Danemarca, Franța, Italia, Japonia, Țările de Jos, Marea Britanie, Irlanda, Teritoriile Britanice de peste Mări și Suedia privind Spitsbergen/Svalbard din 9 februarie 1920,

–  având în vedere politica privind Dimensiunea nordică și parteneriatele din cadrul acesteia, precum și spațiile comune UE-Rusia,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre UE și Groenlanda, 2007-2012,

–  având în vedere cel de-al cincilea program-cadru al UE pentru cercetare și dezvoltare tehnologică,

–  având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii, adoptată la 27 iunie 1989,

–  având în vedere Convenția Nordică referitoare la poporul Sami, din noiembrie 2005,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite nr. 61/295 din 13 septembrie 2007 privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului 6/12 din 28 septembrie 2007, 6/36 din 14 decembrie 2007, 9/7 din 24 septembrie 2008, 12/13 din 1 octombrie 2009, și 15/7 din 5 octombrie 2010,

–  având în vedere strategia Finlandei pentru regiunea arctică, adoptată la 4 iunie 2010,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului Suediei referitor la Comunicarea Comisie COM(2008)0763(4),

–  având în vedere Strategia comună daneză și groenlandeză pentru arctica într-o perioadă de tranziție din mai 2008,

–  având în vedere Strategia Guvernului Norvegiei pentru Nordul Îndepărtat din 2007 și măsurile luate în urma acesteia în martie 2009,

–  având în vedere Raportul Nordregio 2009:2 intitulat „Puternic, specific și promițător – către o viziune cu privire la zonele nordice slab populate în 2020”,

–  având în vedere Programul de cooperare al Consiliului de miniștri al Consiliului Arctic 2009-2011, programul Consiliului Euro-Arctic de la Marea Barenț (BEAC) și programul Președinției Consiliului Arctic,

–  având în vedere Strategia nordică a Canadei din august 2009 și declarația de urmărire privind politica externă canadiană referitoare la Arctica din 20 august 2010,

–  având în vedere legea canadiană de modificare a Legii de prevenire a poluării în apele arctice din august 2009,

–  având în vedere documentul intitulat „Principii fundamentale ale politicii de stat a Federaţiei Ruse în Arctica până în 2020 şi perspective de viitor” adoptat la 18 septembrie 2008 şi strategia națională din mai 2009 în materie de securitate națională a Rusiei la orizontul anului 2020,

–  având în vedere American National Security Presidential Directive (Directiva prezidențială privind securitatea națională americană) și Homeland Security Presidential Directive (Directiva prezidențială privind securitatea internă) din 9 ianuarie 2009,

–  având în vedere Legea SUA privind dezvoltarea responsabilă a energiei în Arctica din 2010,

–  având în vedere Legea SUA privind investigarea și prevenirea deversărilor de hidrocarburi în Arctica din 2009,

–  având în vedere Legea SUA de executare a evaluării navigației maritime din Arctica din 2009,

–  având în vedere Declarația de la Monaco din noiembrie 2008,

–  având în vedere declarația finală adoptată cu ocazia primului Forum parlamentar al Dimensiunii nordice, desfășurat la Bruxelles la 26 septembrie 2009,

–  având în vedere declarația adoptată cu ocazia celei de-A noua conferințe a parlamentarilor din regiunea arctică la 15 septembrie 2010,

–  având în vedere noul concept strategic al NATO, aprobat de șefii de stat și de guverne la summit-ul de la Lisabona în noiembrie 2010, precum și implicațiile în ceea ce privește perspectivele securității în regiunea arctică, îndeosebi aspectele militare din Nordul îndepărtat,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0377/2010),

A.  întrucât Comunicarea Comisiei constituie o primă etapă oficială pe calea răspunsului la solicitarea Parlamentului European având ca obiect elaborarea unei politici UE privind Arctica; întrucât Concluziile Consiliului privind chestiunile legate de Arctica ar trebui recunoscute drept o etapă ulterioară a definirii unei politici a UE privind Arctica;

B.  întrucât Parlamentul European a fost un participant activ la lucrările Comitetului activ la parlamentarilor din regiunea arctică prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Elveția, Islanda și Norvegia, de aproape două decenii, activitate care a culminat cu găzduirea Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică, la Bruxelles, în septembrie 2010;

C.  întrucât Danemarca, Finlanda și Suedia sunt țări arctice iar atât Finlanda cât și Suedia sunt parțial situate în interiorul cercului polar arctic; întrucât singura populație indigenă din UE, populația Sami, trăiește în regiunile arctice ale Finlandei și Suediei, precum și în Norvegia și Rusia;

D.  întrucât necesitatea ca UE să ia în considerare regiunea arctică în perspectivele sale geopolitice va deveni mai stringentă ca urmare a cererii Islandei de a adera la UE;

E.  întrucât Norvegia este asociată UE prin intermediul acordului SES, fiind un partener de încredere;

F.  întrucât UE și-a asumat un angajament de lungă durată în Arctica prin implicarea sa în politica UE privind Dimensiunea nordică comună alături de Rusia, Norvegia și Islanda, inclusiv sub forma „ferestrei arctice” a Dimensiunii Nordice, în cadrul cooperării la Marea Barenț și, îndeosebi, în cadrul Consiliului Euro-Arctic al Mării Barenț, prin implicațiile parteneriatului strategic cu Canada, Statele Unite și Rusia și participarea sa în calitate de observator ad-hoc activ în cadrul CA;

G.  întrucât elaborarea treptată a politicii UE privind Arctica ar trebui să se bazeze pe recunoașterea cadrelor juridice existente la nivel internațional, multilateral și bilateral, precum seria globală de norme prevăzute în CNUDM (Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării) și în mai multe acorduri sectoriale, bilaterale și multilaterale care reglementează deja anumite aspecte importante pentru Arctica;

H.  întrucât UE și statele sale membre aduc o contribuție importantă la activitățile de cercetare din Arctica, iar programele UE, inclusiv cel de-al șaptelea program-cadru în curs, sprijină importantele proiecte de cercetare din regiune;

I.  întrucât se estimează că aproximativ o cincime din resursele de hidrocarburi nedescoperite ale lumii se situează în Arctica, cu toate că sunt necesare cercetări mai aprofundate pentru a determina mai exact ce cantități de gaz și țiței se găsesc în regiune și cât de fiabilă din punct de vedere economic ar fi exploatarea acestor rezerve;

J.  întrucât, la nivel mondial, se înregistrează un interes ridicat și în ceea ce privește celelalte resurse arctice, regenerabile sau neregenerabile, cum ar fi: mineralele, pădurile, peștii și peisajele din zonele virgine, pentru turism;

K.  întrucât interesul crescând față de regiunea arctică manifestat de actori din exteriorul spațiului arctic, precum China, reliefat de faptul că această țară a comandat primul său spărgător de gheață și a majorat fondurile alocate cercetării polare, precum și de solicitările adresate de Coreea de Sud, China, Italia, Uniunea Europeană, Japonia și Singapore în vederea obținerii statutului de observator permanent în cadrul Consiliului Arctic, indică apariția unei schimbări în modul în care este percepută Arctica din punct de vedere geopolitic;

L.  întrucât guvernul recent format al Groenlandei, în ceea ce privește politicile în domeniile relevante, inclusiv legislația de mediu și resursele, alături de actualizarea recentă a Acordului de parteneriat UE-Groenlanda au contribuit la o creștere a interesului pentru exploatarea resurselor din Groenlanda și a platoului său continental;

M.  întrucât efectele schimbărilor climatice care își au originea, în principal, în afara Arcticii și în globalizarea economiei mondiale, vor afecta această regiune; întrucât retragerea gheții marine, mai ales, precum și potențialul de resurse și eventuala utilizare a noilor tehnologii sunt susceptibile să producă repercusiuni și efecte ambientale majore neprevăzute în alte părți ale planetei, precum și o intensificare a traficului maritim, îndeosebi între Europa, Asia și America de Nord, precum și a explorării și a exploatării resurselor naturale, și anume gazele naturale, petrolul și alte minereuri, ca și a unor resurse naturale, precum cele halieutice, a exploatării resurselor genetice marine, a dezvoltării mineritului, a exploatării pădurilor, a turismului și a activităților de cercetare; întrucât efectele în cauză vor determina apariția unor noi provocări, dar și a unor noi oportunități în Arctica dar și în alte părți;

N.  întrucât schimbările climatice sunt gestionate pin metode de monitorizare, soluționare și adaptare; întrucât promovarea dezvoltării durabile în folosirea resurselor naturale și în construirea de noi infrastructuri este gestionată printr-un proces de planificare strategică,

UE și Arctica

1.  reamintește că trei state membre ale UE, Danemarca, Finlanda și Suedia, sunt state arctice; convine că, până în prezent, UE nu are nicio coastă la Oceanul Arctic; reafirmă interesul legitim manifestat UE și de alte țări terțe, în calitate de părți interesate, în virtutea drepturilor și obligațiilor lor ce decurg din dreptul internațional, din angajamentele din cadrul politicilor privind mediul și clima, ca și al altor politici, precum și din activitățile de finanțare și cercetare și din interesele economice, inclusiv transportul maritim și exploatarea resurselor naturale; reamintește, de asemenea, că UE dispune de întinse zone arctice de uscat, în Finlanda și Suedia, care sunt locuite de unica populație indigenă din Europa, și anume sami;

2.  ia în considerare faptul că, prin intermediul statelor membre nordice și a celor candidate, UE este afectată de politicile din zona arctică și are, la rândul său, un impact asupra politicilor din zona arctică, și recunoaște activitățile care se desfășoară în cadrul celor câteva parteneriate privind dimensiunea nordică, politicile comune ale UE cu Rusia, Norvegia și Islanda;

3.  subliniază că Uniunea deține competențe exclusive în anumite domenii de politici care prezintă importanță pentru Arctica, cum ar fi conservarea resurselor biologice marine din cadrul politicilor comune privind pescuitul, în timp ce în alte domenii deține competențe pe care le exercită, parțial, în comun cu statele membre;

4.  subliniază că UE se angajează să elaboreze politici în Arctica bazate pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile și pe înțelegerea proceselor care afectează Arctica, și în consecință, Uniunea a consacrat deja eforturi de cercetare considerabile pentru a obține dovezi științifice în sprijinul elaborării de politici;

5.  conștient de necesitatea de a proteja mediul fragil al Arcticii, reliefează importanța stabilității și a păcii de ansamblu în regiune; subliniază că UE ar trebui să aplice politici care să asigure faptul că măsurile adoptate în vederea rezolvării problemelor de mediu țin seama de interesele locuitorilor regiunii arctice, inclusiv ale popoarelor autohtone, legate de protecția și dezvoltarea acestei regiuni; evidențiază similitudinea existentă în ceea ce privește abordarea, analiza și prioritățile dintre Comunicarea Comisiei și documentele de strategie politică ale statelor arctice; subliniază necesitatea participării la politici care să țină seama de interesul față de gestionarea și utilizarea durabilă a resurselor naturale ale regiunii arctice, terestre sau marine, neregenerabile sau regenerabile ceea ce va asigura Europei, în schimb, importante resurse și constituie o sursă majoră de venituri pentru locuitorii acestei regiuni;

6.  accentuează faptul că o viitoare aderare a Islandei la UE ar transforma Uniunea într-o entitate de coastă a Arcticii și, remarcând totodată că statutul Islandei este acela de țară candidată la UE scoate în evidență necesitatea unei politici arctice coordonate la nivelul UE și constituie o oportunitate strategică pentru ca UE să își asume un rol mai activ și să contribuie la guvernarea multilaterală a regiunii arctice; consideră că aderarea Islandei la UE va consolida și mai mult prezența UE în Consiliul Arctic;

7.  subliniază importanța interacțiunii cu comunitățile arctice și a sprijinirii programelor destinate construirii de capacități pentru a îmbunătăți viața comunităților indigene și locale din regiune, și de a înțelege mai bine condițiile de viață și culturile acestor comunități; solicită UE să promoveze un dialog mai strâns cu populațiile indigene și cu locuitorii din zona arctică;

8. subliniază necesitatea unei politici a UE unificate și coordonate privind regiunea arctică, în care atât prioritățile UE, cât și strategia și potențialele provocări sunt stabilite în mod clar;
Noi căi de transport mondiale

9.  subliniază importanța majoră a siguranței și a securității noilor căi de transport mondiale pe mare din Arctica, îndeosebi pentru UE și pentru economiile statelor membre, aceste țări controlând 40 % din navigația comercială mondială; salută activitatea desfășurată de Organizația Maritimă Internațională (OMI) în legătură cu un Cod Polar de navigație cu caracter obligatoriu și activitatea grupurilor de lucru ale Consiliului Arctic (CA), în particular Grupul operativ privind operațiunile de căutare și salvare (SAR - Search and Rescue); subliniază că UE și statele membre ar trebui să apere în mod activ libertatea mărilor și dreptul de liberă trecere prin apele internaționale;

10.  subliniază importanța dezvoltării unor noi coridoare feroviare și de transport în zona de transport euro-arctică Barenț (BEATA), pentru a veni în întâmpinarea necesităților din ce în ce mai mari din domeniul comerțului internațional, minerit și alte sectoare de dezvoltare economică, precum și în ceea ce privește legăturile de aviație din Nordul îndepărtat; atrage atenția în acest sens asupra noul Parteneriat pentru transporturi și logistică din cadrul Dimensiunii nordice;

11.  sugerează că trebuie incluse națiuni importante care fac transport maritim în alte zone în rezultatele inițiativei privind operațiunile de căutare și salvare ale Consiliului Arctic; recomandă, așadar, Comisiei și Consiliului ca, împreună cu Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (AESM), să coordoneze politicile UE și ale statelor membre în acest domeniu specific în cadrul IMO, CA și al altor organizații;

12.  subliniază că, în pofida eforturilor privind un cod polar obligatoriu pentru transportul maritim, o soluție mai rapidă în această problemă poate fi găsită prin coordonarea și armonizarea legislației naționale și invită AESM să se preocupe în cel mai înalt grad de transportul maritim din zona arctică;

13.  salută celelalte inițiative de cooperare legate de securitatea și siguranța navigației în Arctica și de îmbunătățirea accesului la diferite rute prin Marea Nordului; accentuează faptul că aceasta privește nu numai traficul comercial, ci și o parte însemnată și aflată în creștere a transportului turistic de cetățeni ai UE; solicită efectuarea mai multor cercetări asupra efectului pe care le au schimbările climatice asupra rutelor de navigație și de transport din Arctica; cere, tot astfel, o evaluare a impactului intensificării navigației și a activităților comerciale, inclusiv a celor desfășurate în largul coastei, asupra mediului arctic și a locuitorilor acestuia;

14.  invită statele din regiune să se asigure că orice rută de transport folosită în prezent, și cele care pot apărea în viitor, sunt deschise navigării internaționale și să se abțină de la introducerea oricăror sarcini arbitrare unilaterale, administrative sau financiare, care ar putea îngreuna navigația în Arctica, altele decât măsurile convenite internațional menite să crească securitatea sau protecția mediului;

Resurse naturale

15.  este conștient de nevoia de resurse a unei populații mondiale în creștere și recunoaște creșterea interesului față de acestea, precum și drepturile suverane ale statelor arctice, în temeiul dreptului internațional; recomandă oricărei părți implicate să întreprindă acțiuni menite să asigure cel mai înalt nivel posibil de siguranță și standarde sociale și de mediu în explorarea și exploatarea resurselor naturale;

16.  subliniază că evaluarea impactului asupra mediului (EIA), precum și procesele de evaluare a impactului strategic și social, vor constitui instrumente centrale în gestionarea proiectelor și programelor concrete din Arctica; atrage atenția asupra Directivei 2001/42/EC(5) privind evaluarea strategică de mediu (ESM) și asupra faptului că Finlanda, Suedia și Norvegia au ratificat Convenția UE privind EIA în context transfrontalier (Convenția Espoo), care va oferi un bun fundament pentru promovarea activă a procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului în Arctica; face trimitere în acest context la Declarația de la Bergen făcută la reuniunea ministerială a Comisiei OSPAR desfășurată între 23 și 24 septembrie 2010;

17.  invită statele din regiune să rezolve orice conflict prezent sau viitor privind accesul la resursele naturale din Arctica, prin intermediul unui dialog constructiv, poate chiar în CA, care constituie un forum bun pentru astfel de discuții; subliniază rolul Comisiei ONU privind limitele platoului continenta (UNCLCS) în găsirea unor soluții pentru conflictele dintre statele arctice privind delimitarea zonelor lor economice exclusive;

18.  atrage atenția, în special, asupra faptului că statele arctice trebuie să se asigure că companiile petroliere care intenționează să extragă petrol în larg, în perimetrul granițelor lor marine, posedă tehnologiile și expertiza necesare în materie de siguranță și sunt pregătite financiar să prevină și să răspundă în cazul accidentelor în extracția de petrol și al scurgerilor de petrol; observă că condițiile climaterice extreme și fragilitatea foarte mare a regiunii arctice obligă companiile petroliere implicate să dezvolte o expertiză specială în prevenirea și rezolvarea scurgerilor de petrol din regiune;

19.  salută noul acord de delimitare(6) dintre Norvegia și Rusia, în special voința exprimată de a participa la o cooperare mai strânsă în ceea ce privește gestionarea comună a resurselor și gestionarea comună continuă a stocurilor halieutice, inclusiv în ceea ce privește sustenabilitatea; consideră că în special cooperarea bilaterală dintre Norvegia și Rusia exemplifică aplicarea comună a celor mai înalte standarde tehnice disponibile în domeniul protecției mediului în prospecțiunile petroliere și de gaze naturale realizate în Marea Barenț; atrage atenția mai ales asupra importanței dezvoltării continue a noilor tehnologii elaborate special pentru mediul arctic, cum este tehnologia instalațiilor din subsolul marin;

20.  este conștient de interpretările diferite ale Tratatului Svalbard/Spitsbergen în ceea ce privește aplicabilitatea sa pentru platoul continental și zonele maritime din regiunea Svalbard/Spitsbergen și, dată fiind accesibilitatea relativ bună la resursele din platoul continental, ar saluta un acord privind statutul juridic al platoului care să recunoască drepturile și obligațiile legale ale statelor de coastă; este încrezător că orice divergențe care ar putea apărea vor fi rezolvate într-un mod constructiv;

21.  reamintește poziția ocupată de UE, în calitatea sa de principal consumator al resurselor naturale arctice, precum și implicarea actorilor economici europeni; solicită Comisiei să se angajeze mai profund în promovarea cooperării și a transferului de tehnologie, pentru a asigura cele mai înalte standarde și proceduri administrative adecvate, pentru a crea o bază științifică solidă pentru tendințele viitoare și necesitățile în materie de guvernanță în domeniul resurselor arctice, precum pescuitul, mineritul, domeniul forestier și turismul și pentru a face uz pe deplin de competențele UE de reglementare în acest domeniu; întrucât activitățile economice din Arctica se vor intensifica, solicită UE să promoveze în zonă principiile dezvoltării durabile;

22.  insistă asupra faptului că, înainte de inițierea oricăror alte activități comerciale de pescuit în regiunea arctică, trebuie să se efectueze evaluări științifice preventive fiabile ale stocurilor, spre a se stabili nivelurile de pescuit care permit conservarea stocurilor de pește fixate ca țintă și nu conduc la dispariția celorlalte specii sau la deteriorarea gravă a mediului marin, și că toate activitățile de pescuit în larg trebuie să fie reglementate de o Organizație Regională de Administrare a Pescuitului care respectă avizele științifice și dispune de un bun program de control și supraveghere care să asigure conformitatea cu măsurile administrative, pescuitul din interiorul Zonelor Economice Exclusive (ZEE) trebuind să respecte aceleași standarde;

23.  consideră că înființarea și respectarea zonelor marine protejate suficient de mari și de diverse reprezintă un instrument important în conservarea mediului marin;

Schimbările climatice și efectele poluării asupra Arcticii

24.  recunoaște că UE, la fel ca și alte regiuni dezvoltate ale lumii, contribuie substanțial la schimbările climatice și, prin urmare, poartă o răspundere specială și trebuie să joace un rol de frunte în combaterea schimbărilor climatice;

25.  recunoaște faptul că clima regiunii arctice ar putea fi cel mai bine protejată cu ajutorul unui acord global ambițios cu privire la climă, dar consideră că încălzirea rapidă a zonei arctice necesită elaborarea suplimentară a unor măsuri pe termen scurt, menite să limiteze încălzirea în zona arctică;

26.  consideră că Arctica este o regiune sensibilă, în care efectele schimbărilor climatice sunt deosebit de vizibile, cu grave repercusiuni asupra altor regiuni ale lumii; sprijină, în consecință, concluziile Consiliului privind o mai intensă cooperare cu CCONUSC și Rețelele de observare pe termen lung a Arcticii (SAON), precum și eforturile de realizarea a Sistemului integrat de observație Svalbard (SIOS) și a componentelor arctice ale Observatorului european multidisciplinar al platformei marine (EMSO), întrucât aceste inițiative dau naștere unei contribuții europene unice la înțelegerea schimbărilor climatice și ambientale din regiunea arctică;

27.  recunoaște că emisiile de negru de fum din UE și din alte regiuni din emisfera nordică contribuie excesiv de mult la încălzirea zonei arctice și subliniază necesitatea includerii emisiilor de negru de fum în cadrul de reglementare relevant al UNICE și UE, cum ar fi Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi și directiva privind plafoanele naționale de emisie;

28.  salută interzicerea folosirii și a transportului de păcură pe vasele care operează în regiunea Arcticii, aprobată de Comisia pentru protecția mediului maritim arctic din cadrul OMI, care va intra în vigoare la 1 august 2011; subliniază că ar trebui introdusă o interdicție similară în apele arctice pentru a reduce riscurile la adresa mediului în caz de accidente;

29.  sprijină amplificarea cooperării cu statele din zona arctică și cu cele din afara zonei arctice în ceea ce privește dezvoltarea Rețelelor de observare pe termen lung a Arcticii (SAON) și încurajează Agenția europeană de mediu să-și continue valoroasa activitate și să promoveze cooperarea prin intermediul Rețelei europene de informare și observare pentru mediu (Eionet), folosind principiile orientative ale Sistemului comun de informații referitoare la mediu (SPIM);

30.  subliniază importanța rolului care îi revine UE și națiunilor din zona circumpolară în ceea ce privește reducerea poluării din regiunea arctică de transportul pe distanțe lungi, de exemplu de transportul maritim; +subliniază, în această privință, importanța punerii în aplicare a legislației europene, ca, de exemplu, a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006(7); atrage atenția asupra faptului că schimbările climatice produse în Arctica vor avea un impact major asupra zonelor de coastă din Europa și de pe alte continente, precum și asupra sectoarelor dependente de climă din Europa, precum agricultura și pescuitul, energia regenerabilă, creșterea renilor, vânătoarea, turismul și transporturile;

Dezvoltarea socioeconomică durabilă

31.  recunoaște faptul că efectele topirii stratului de gheață și ale temperaturilor mai ridicate determină nu numai dislocarea populaţiei indigene ameninţând, astfel, modul de viaţă indigen, ci creează, de asemenea, posibilități de dezvoltare economică în regiunea Arcticii; recunoaște voința locuitorilor şi a guvernelor din regiunea Arcticii care au drepturi suverane și responsabilități, de a continua procesul de dezvoltare economică durabilă în paralel cu protecția resurselor tradiţionale ale populaţiei indigene şi a deosebitei sensibilități a ecosistemelor arctice, ținând seama de experiența acestora în utilizarea și dezvoltarea diferitelor resurse ale regiunii în mod sustenabil; recomandă aplicarea principiilor unui management bazat pe ecosisteme, pentru a consolida cunoașterea științifică a mediului cu valori și nevoi de ordin social;

32.  subliniază cât de important este faptul că UE, alături de regiunile din zonă, discută rolul major al fondurilor structurale pentru dezvoltare și cooperare, pentru a face față viitoarelor provocări globale, din perspectiva progresului și a posibilităților de a beneficia de potențialul de dezvoltare al zonei;

33.  consideră că, pentru a identifica potențialul specific al fiecărei localități și pentru a dezvolta strategii adecvate privind așezările, respectând diferențele regionale, este nevoie de un proces inclusiv desfășurat cu ajutor la nivel național sau european; este încredințat că parteneriatele și dialogul dintre nivelurile de autoritate implicate garantează implementarea politicilor la nivelul maximei eficacități;

34.  ia act de statutul special și recunoaște drepturile popoarelor indigene din Arctica și atrage atenția în special asupra situației juridice și politice a populațiilor indigene din statele arctice și asupra reprezentării acestora în Consiliul Arctic; cere o mai mare implicare a populațiilor indigene în procesul de elaborare a politicilor; subliniază necesitatea adoptării unor măsuri speciale de protejare a culturii, limbii și a drepturilor teritoriale ale populațiilor indigene, după cum au fost ele definite în Convenția ILO nr. 169; solicită instituirea unui dialog regulat între reprezentanții populațiilor indigene și instituțiile UE și, de asemenea, cere UE să țină seama de nevoile speciale ale populațiilor răspândite din zonele periferice în termeni de dezvoltare regională, ocupaționali și educaționali; subliniază importanța activităților de sprijinire a promovării culturii, limbii și obiceiurilor populațiilor indigene;

35.  constată că economia populațiilor indigene se bazează, în mare măsură, pe utilizarea sustenabilă a resurselor naturale și că, în consecință, iar atenuarea schimbărilor climatice și a efectelor acestora, precum și dreptul populațiilor indigene la un mediu natural curat constituie aspecte care țin de problematica drepturilor omului;

36.  salută activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale popoarelor indigene, precum și activitatea Mecanismului experților ONU privind drepturile popoarelor indigene;

37.  salută încheierea cu succes, de către Mecanismul experților, a raportului său de activitate referitor la studiul privind popoarele indigene și dreptul de a participa în activitățile decizionale;

38.  încurajează statele membre din regiunea arctică să inițieze negocieri care să ducă la ratificarea unei Convenții nordice privind poporul sami;

39.  îndeamnă UE să promoveze activ cultura și drepturile lingvistice ale populației fino-ugrice din nordul Rusiei;

40.  ia act de recentele evoluții pe plan juridic cu privire la interzicerea de către UE a produselor derivate din focă, în special de acțiunea în anulare introdusă la Curtea Generală, având ca obiect Regulamentul (CE) nr. 1007/2009(8) (cauza T-18/10, Inuit Tapiriit Kanatami / Parlament și Consiliu), în curs de soluționare; ia act de procedura de consultare desfășurată sub auspiciile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), la solicitarea Canadei și a Norvegiei; își exprimă speranța că dezacordurile dintre părți pot fi depășite prin aplicarea hotărârilor CJUE și a rezultatului procedurilor OMC;

41.  este la curent cu interesul crescând în exploatarea resurselor; în acest sens, evidențiază necesitatea unor abordări atotcuprinzătoare, pe bază de ecosisteme, aceasta fiind în măsură, cu maximă probabilitate, să facă față provocărilor multiple cu care se confruntă zona arctică, legate de schimbările climatice, transportul maritim, pericolele ecologice și poluanți, pescuit și alte activități umane, în concordanță cu politica maritimă integrată a UE sau cu Planul de administrare integrată al Norvegiei pentru Marea Barenț și zonele maritime ale insulelor Lofoten; recomandă statelor membre să aprobe orientările revizuite din 2009 ale Consiliului Arctic privind petrolul și gazul de pe platformele maritime;

Guvernanța

42.  recunoaște instituțiile și cadrul amplu de drept internațional care reglementează domenii de importanță pentru Arctica, precum CNUDM (inclusiv principiile de bază ale libertății navigației și traversării inofensive), OMI, Convenția OSPAR(9), Comisia pentru pescuit a Atlanticului de Nord-Est (NEAFC), CITES(10) și Convenția de la Stockholm, precum și numeroasele acorduri și cadre bilaterale existente, pe lângă reglementările naționale în vigoare în statele arctice; conchide, prin urmare, că Arctica nu trebuie considerată drept o regiune în care există un vid juridic, ci, dimpotrivă, drept o zonă care dispune de instrumente de guvernanță bine dezvoltate; atrage totuși atenția asupra faptului că, din cauza provocărilor pe care le reprezintă schimbările climatice și dezvoltarea economică tot mai intensă, toate părțile implicate trebuie să continue dezvoltarea, consolidarea și aplicarea respectivelor norme existente;

43.  subliniază faptul că, deși statele joacă un rol-cheie în guvernanță în regiunea arctică, alți actori, cum ar fi organizațiile internaționale, populațiile locale și indigene și autoritățile substatale îndeplinesc, de asemenea, roluri importante; evidențiază importanța sporirii încrederii în rândul celor care au interese legitime în regiune prin adoptarea unei abordări participative și prin utilizarea dialogului ca modalitate de dezvoltare a unei viziuni comune pentru Arctica;

44.  consideră că impresia vehiculată de anumiți observatori a unei așa-numite „bătălii pentru Arctica” nu contribuie la promovarea înțelegerii și a cooperării constructive în regiune; evidențiază faptul că statele arctice și-au exprimat, în numeroase ocazii, angajamentul de a soluționa, iar în unele cazuri au depus eforturi în direcția soluționării posibilelor conflicte de interese în conformitate cu principiile de drept internațional;

45.  recunoaște importanța rolului care revine CA în calitatea sa de principal forum de cooperare din întreaga regiune arctică; reaminteşte faptul că nu numai statele membre Danemarca, Suedia şi Finlanda şi ţara candidată Islanda, care sunt membre ale Consiliului Arctic, ci şi statele membre Germania, Franţa, Marea Britanie, Ţările de Jos, Spania şi Polonia sunt observatori permanenţi activi; își afirmă angajamentul de nu sprijini niciun aranjament care ar exclude vreunul dintre statele membre arctice, țările candidate sau statele arctice EEA/EFTA; recunoaște activitatea concretă desfășurată în grupurile de lucru ale CA, cu participarea observatorilor, și solicită Comisiei și agențiilor UE să continue să participe în mod activ la toate grupurile de lucru relevante, profitând de fiecare ocazie când li se oferă această posibilitate; se pronunță în favoarea consolidării bazei juridice și economice a CA;

46.  convine că provocările cu care se confruntă Arctica sunt de natură mondială și ar trebui, în consecință, să includă toți actorii relevanți;

47.  salută rezultatele principalelor rapoarte elaborate în ultimii ani de grupurile de lucru ale CA cu privire la petrolul și gazele naturale arctice, efectele încălzirii și necesitățile de intervenție în caz de urgență;

48.  salută nivelul de organizare politică a intereselor indigene în parlamentele sami și în Consiliul sami din Europa de Nord și cooperarea dintre mai multe organizații indigene la nivel circumpolar și recunoaște rolul distinct jucat de CA în ce privește participarea popoarelor indigene; recunoaște drepturile popoarelor indigene din regiunea arctică enunțate în Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene și încurajează Comisia să utilizeze IEDDO în scopul abilitării acestora;

49.  salută ampla cooperare în domenii precum protecția mediului maritim arctic (Grupul de lucru PAME), nu doar la nivel regional, dar și la nivel bilateral și internațional; consideră, în acest sens, că activitatea desfășurată în materie de operațiuni de căutare și salvare în cadrul CA constituie o primă etapă a procesului de creare a unor mecanisme care să poată adopta, de asemenea, decizii cu caracter obligatoriu;

50.  salută evaluarea continuă a CA cu privire la domeniul de aplicare și structura activităților sale și este încrezător că acesta va continua să extindă baza proceselor decizionale pentru a include și alți actori pe lângă CA;

51.  își exprimă speranța că CA va continua să-și dezvolte importanta sa activitate și să extindă baza proceselor decizionale pentru a include alți actori arctici care își consolidează prezența în regiunea arctică, permițându-le, astfel, să participe cu cunoștințele și capacitățile de care dispun și ținând seama de interesele lor legitime în temeiul dreptului internațional, subliniind, în același timp importanța net superioară a intereselor statelor arctice; salută procedura internă din cadrul CA referitoare la revizuirea statutului observatorilor și a posibilului viitor domeniu de aplicare al atribuțiilor CA;

52.  pinează că un CA consolidat ar trebui să joace un rol major în cooperarea arctică și, în consecință, ar saluta o îmbunătățire a capacităților politice și administrative ale CA, de exemplu secretariatul permanent aflat actualmente în discuție, repartizarea mai echitabilă a costurilor, organizarea cu mai mare frecvență a reuniunilor ministeriale și a întâlnirii arctice anuale la vârf , conform propunerilor Ministrului de Externe al Finlandei, stat membru al UE și totodată membră a Consiliului Arctic; ar saluta, de asemenea, o mai mare implicare a parlamentarilor Arcticii, în scopul sublinierii dimensiunii parlamentare și pentru asigurarea includerii actorilor relevanți din afara regiunii arctice; insistă, în afară de aceasta, asupra faptului că continuarea reuniunilor la nivel înalt ale unui grup restrâns de state va submina, pur și simplu, statutul și rolul CA în întregul său; încurajează CA să își păstreze abordarea deschisă și inclusivă și să rămână, astfel deschis tuturor părților interesate;

53.  consideră că Dimensiunea nordică reprezintă punctul central pentru coordonarea regională din Europa nordică; observă faptul că cei patru parteneri, și anume UE, Islanda, Norvegia și Federația Rusă, precum și Consiliul Arctic, Consiliul euro-arctic al Mării Barenț, Consiliul statelor din zona Mării Baltice, Consiliul de miniștri nordic, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Europeană de Investiții (BEI), Banca de Investiții Nordică (NIB) și Banca Mondială (BIRD) sunt participanți la Dimensiunea nordică și că Statele Unite și Canada dețin statut de observator în cadrul Dimensiunii nordice; subliniază necesitatea unei stricte alinieri între politica privind dimensiunea nordică și politica arctică a UE în curs de elaborare; remarcă Fereastra arctică a Dimensiunii nordice; scoate în evidență valoroasa experiență a parteneriatelor Dimensiunii nordice, în special noul Parteneriat al Dimensiunii nordice privind transportul și logistica și beneficiile pe care le aduce acesta în ceea ce privește cooperarea din Arctica;

54.  își confirmă sprijinul față de statutul de observator permanent al UE în cadrul CA; recunoaște că statele membre ale UE sunt incluse în activitățile CA prin intermediul unor organizații internaționale (ca de exemplu OMI, OSPAR, NEAFC și Convenția de la Stockholm) și subliniază necesitatea coerenței în toate politicile UE referitoare la Arctica; solicită Comisiei să asigure în mod corespunzător informarea constantă a Parlamentului în legătură cu reuniunile și activitatea desfășurată în cadrul CA și al grupurilor sale de lucru; subliniază, în același timp, că UE și statele sale membre sunt deja prezente în calitate de membre sau observatoare în alte organizații internaționale importante pentru Arctica, precum OMI, OSPAR, NEAFC și Convenția de la Stockholm, și, prin urmare, ar trebui să se concentreze într-un mod mai coerent asupra activității desfășurate în aceste organizații; subliniază, în acest sens, în special necesitatea coerenței în toate politicile UE referitoare la Arctica; încurajează CA să includă, mai îndeaproape societatea civilă și ONG-urile în calitate de observatori ad-hoc;

55.  consideră că Consiliul euro-arctic al Mării Barenț (BAEC) este un important nod pentru cooperarea dintre Danemarca, Finlanda, Rusia, Suedia și Comisia Europeană; ia act de activitatea BAEC în domeniile sănătății și chestiunilor sociale, educației și cercetării, energiei, culturii și turismului; ia act de rolul consultativ al Grupului de lucru al popoarelor indigene (WGIP) din cadrul BAEC;

Concluzii și solicitări

56.  solicită Comisiei să dezvolte grupul inter-servicii existent într-o structură permanentă cu participarea mai multor servicii pentru a asigura aplicarea unei abordări politice coerente, coordonate și integrate în domenii de politici esențiale care prezintă importanță pentru Arctica, precum mediul, energia, transporturile și pescuitul; recomandă atribuirea rolului de colider al acestei structuri SEAE și DG MARE, cea din urmă funcționând ca un coordonator trans-sectorial în cadrul Comisiei; recomandă, în consecință, ca și în cadrul SEAE să fie înființată o unitate Arctica;

57.  solicită Comisiei să țină seama, în cadrul negocierilor acordurilor bilaterale, de necesitatea protejării sensibilului ecosistem arctic, a intereselor populației arctice, inclusiv a populației indigene, precum și de faptul că resursele naturale ale Arcticii trebuie să fie folosite în mod sustenabil și solicită Comisiei să se ghideze după aceste principii în toate activitățile sale;

58.  constată că datele ştiinţifice demonstrează cu claritate că ecosistemul arctic suferă în prezent modificări majore determinate de schimbările climatice şi că această situaţie impune adoptarea unei abordări prudente şi riguroase din punct de vedere ştiinţific în ceea ce priveşte evoluţiile viitoare din Arctica; solicită să fie realizate studii ştiinţifice suplimentare în cadrul unui acord multilateral pentru a oferi informaţii care să contribuie la înţelegerea ecosistemului arctic de către mediul internaţional şi care să stea la baza procesului decizional internaţional înainte de orice evoluţii majore;

59.  subliniază faptul că principalele contribuții la cercetarea relevantă pentru Arctica provin de la UE și statele sale membre, după cum este, de asemenea, cazul cooperării regionale și al elaborării de tehnologii care prezintă interes atât pentru această regiune, cât și pentru alte regiuni, și solicită Comisiei să studieze posibilitățile de dezvoltare a unor inițiative circumpolare de cofinanțare și coprogramare pentru a facilita și a eficientiza cooperarea dintre experții din toate țările implicate; solicită UE să promoveze activitățile de cooperare cu SUA, Canada, Norvegia, Islanda, Groenlanda și Rusia în domeniul cercetărilor arctice multidisciplinare instituind, prin aceasta, mecanisme de finanțare coordonate; în plus, solicită Comisiei să elaboreze un mijloc de colaborare directă cu statele membre arctice, organizații indigene și institute de cercetări arctice pentru a informa UE cu privire la chestiunile relevante, temele de cercetare importante și problemele care îi preocupă pe cei care locuiesc și lucrează în Arctica, în scopul creării unor activități de cercetare viitoare;

60.  consideră că UE ar trebui să continue dezvoltarea capacităților sale și invită Comisia să studieze și să transmită informații cu privire la posibilitățile de creare precum și cu privire la continuarea activităților UE în Arctica, ca, de exemplu, un program circumpolar comun de finanțare a cercetării multilaterale, care să faciliteze cooperarea și să reducă formalitățile birocratice și proiecte comune ale comunității cercetătorilor; cere Comisiei să exploreze, ca importantă prioritate, înființarea unui Centru UE de informare privind Arctica, ca structură comună, integrată în rețea, luând în considerație propunerile adecvate; remarcă, în această privință, propunerea Universității Lapland; consideră că un astfel de centru trebuie să fie în măsură să organizeze contactele permanente ale UE cu principalii actori relevanți din perspectiva Arcticii și să canalizeze serviciile și informațiile referitoare la Arctica către instituțiile UE și părțile interesate;

61.  subliniază că, pentru a preciza în mod obiectiv caracterul și ritmul schimbărilor care survin în mediul natural din Arctica, este foarte important să se acorde acces deplin echipelor internaționale de oameni de știință în vederea efectuării de cercetări în această zonă deosebit de sensibilă a planetei noastre; evidențiază faptul că UE își intensifică prezența și implicarea, în special în sectorul european al Arcticii, prin construirea unei infrastructuri comune pentru cercetare și prin creșterea numărului de programe de cercetare desfășurate în Arctica; sprijină, în special, echipele de cercetători alcătuite din oameni de știință din numeroase domenii diferite, care reprezintă toate țările implicate; salută cooperarea adesea desfășurată în condiții bune și de deschidere din domeniul cercetării și opinează că cercetarea ar trebui să fie deschisă, ceea ce ar fi în interesul și ar pune-o la dispoziția comunității internaționale, în ansamblul ei;

62.  evidențiază contribuția obiectivului Cooperării teritoriale europene a UE ca valoare adăugată europeană evidentă, în special programele de cooperare transfrontalieră din Kolartic și Karelia, precum și programul de cooperare transfrontalieră (CBC) din bazinul Mării Baltice, care include regiunea Mării Barenț; Solicită Comisiei să studieze modul în care un program privind periferia nordică, ameliorat în mod corespunzător, ar putea avea un impact similar asupra Strategiei arctice în următoarea perioadă de planificare;

63.  cere Comisiei să sprijine eforturile de a realiza rapid și cu eficiență observatoarele SIOS și EMSO, ca contribuție unică la mai buna înțelegere și la protejarea mediului arctic;

64.  solicită Comisiei să prezinte propuneri cu privire la modalitățile în care Proiectul Galileo sau proiecte ca cel de monitorizare globală pentru mediu și securitate, care ar putea avea un impact asupra Arcticii, ar putea fi dezvoltate astfel încât să permită creșterea siguranței și a rapidității navigației în apele Arcticii, investind astfel în siguranța și accesibilitatea Căii de Nord-Est în mod deosebit, pentru a contribui la creșterea previzibilității mișcărilor gheții, la o mai bună cartografiere a fundului marin arctic și la o înțelegere a principalelor procese geodinamice din zonă, care sunt de o importanță majoră pentru geodinamica Pământului, pentru ciclul apei în regiunile polare, în scopul îmbunătățirii cunoștințelor noastre despre aceste ecosisteme unice;

65.  solicită tuturor guvernelor din regiunea arctică, în special Rusiei, să adopte și să sprijine Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 septembrie 2007;

66.  îndeamnă statele membre să ratifice toate acordurile importante privind drepturile popoarelor indigene, precum Convenția OIM nr. 169;

67.  solicită UE și statelor sale membre ca, în cadrul activităților curente ale OMI privind un Cod polar obligatoriu pentru transportul maritim, să prezinte propuneri vizând reglementarea specifică a emisiilor de funingine și a păcurii; în eventualitatea eșecului acestor negocieri, solicită Comisiei să prezinte propuneri de reglementare a navelor care ancorează în porturi din UE înainte sau după navigarea prin apele arctice, în scopul impunerii unui regim strict de limitare a emisiilor de funingine și a folosirii și transportului de păcură;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui său sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.

(1) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 41. (2) Reuniunea nr. 2985 a Consiliului Afaceri externe. (3) Reuniunea nr. 2914 a Consiliului. (4) 2009/10:UU4. (5) JO L 197, 21.7.2001, p. 30. (6) Semnat la 15 septembrie 2010. (7) JO L 136, 29.05.2007, p. 3. (8) JO L 286, 31.10.2009, p. 36. (9) Convenția pentru protecția mediului maritim al Atlanticului de Nord-Est. (10) Convenția privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatice amenințate cu dispariția

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră (2010/2087(INI))

P7_TA(2011)0025 A7-0378/2010

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Sinergia Mării Negre - o nouă inițiativă de cooperare regională” (COM(2007)0160),

–  având în vedere Concluziile Consiliului cu privire la Inițiativa „Sinergia Mării Negre”, din 14 mai 2007,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale în zona Mării Negre(1),

–  având în vedere declarația comună a miniștrilor afacerilor externe din țările Uniunii Europene și din regiunea extinsă a Mării Negre, adoptată la Kiev, la 14 februarie 2008,

–  având în vedere „Raportul privind primul an de punere în aplicare a Sinergiei Mării Negre”, elaborat de Comisie și adoptat la 19 iunie 2008 (COM(2008)0391),

–  având în vedere declarația comună de lansare a Parteneriatului pentru mediu din cadrul Sinergiei Mării Negre (Bruxelles, 16 martie 2010),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (COM(2006)0726), precum și intenția acesteia de a prezenta o revizuire a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) în anul 2011,

–  având în vedere parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia,

–  având în vedere acordurile de parteneriat și cooperare încheiate cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și negocierile în curs pentru noi acorduri de asociere și planurile aferente de acțiune în cadrul PEV,

–  având în vedere rapoartele referitoare la stadiul PEV cu privire la Armenia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Georgia și Ucraina, adoptate de Comisie la 12 mai 2010,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare încheiat cu Federația Rusă, precum și negocierile în curs privind un nou acord UE - Rusia,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2008 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Parteneriatul estic”(COM(2008)0823),

–  având în vedere Declarația comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic din 7 mai 2009,

–  având în vedere progresul recent înregistrat la nivelul dialogului vizând facilitarea obținerii vizelor, desfășurat cu țările din regiune,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Moldova, Federația Rusă, Turcia, Ucraina și țările din Caucazul de Sud, precum și cele referitoare la Politica maritimă integrată,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0378/2010),

A.  întrucât regiunea Mării Negre reprezintă o punte strategică care leagă Europa cu zona Mării Caspice, Asia Centrală și Orientul Mijlociu, precum și cu sud-estul Asiei și China, fiind caracterizată prin legături strânse și un potențial ridicat, dar și prin diversitate și rivalități; întrucât această regiune cuprinde statele membre UE Bulgaria, Grecia și România, țara candidată Turcia și partenerii de PEV Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și Federația Rusă, în calitate de partener strategic;

B.  întrucât regiunea Mării Negre este de importanță strategică pentru UE; întrucât Marea Neagră este parțial o mare internă a UE, iar din punct de vedere geografic este, în mare măsură, o mare europeană, de aici rezultând provocări și oportunități comune pentru UE și pentru țările din regiune, precum și o nevoie comună de a asigura pacea, democrația, securitatea, stabilitatea, cooperarea regională și o prosperitate sustenabilă în jurul Mării Negre; întrucât este necesară o abordare mai coerentă, mai sustenabilă și mai strategică în regiunea Mării Negre;

C.  întrucât regiunea Mării Negre reprezintă un mediu bogat din punct de vedere social, cultural și religios, în cadrul căruia dialogul intercultural și interreligios ar trebui să joace un rol central;

D.  întrucât Sinergia Mării Negre (SMN) a avut meritul de a fi recunoscut importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE, precum și necesitatea unei mai mari implicări a UE în zonă; întrucât realizările SMN au fost până acum destul de limitate și nu există o imagine clară și cuprinzătoare asupra rezultatelor actuale ale implementării SMN, motiv pentru care UE a fost criticată pentru lipsă de viziune strategică asupra regiunii și pentru aplicarea unei metode fragmentare în implementare;

E.  întrucât nu s-a elaborat un plan de acțiune care să vizeze obiective și repere concrete și mecanisme de raportare, monitorizare, evaluare și urmărire, așa cum a cerut Parlamentul încă din prima sa rezoluție referitoare la Marea Neagră;

F.  întrucât a fost prezentat un singur raport intermediar, în 2008, care nu a fost urmat de nicio altă formă de raportare periodică; întrucât nu au fost realizate prea multe proiecte și, până în prezent, a fost lansat doar un parteneriat pentru mediu;

G.  întrucât nu a avut loc nicio conferință ministerială din 2008, ceea ce subliniază lipsa de vizibilitate, viziune strategică și orientare politică pentru SMN;

H.  întrucât eforturile de până acum, deși lăudabile, au fost frânate în foarte mare măsură de organizarea administrativă deficitară, de lipsa de angajare politică și instituțională și de insuficiența resurselor umane și financiare;

I.  întrucât, din 2008, în regiunea Mării Negre s-au produs multe schimbări și, deși cooperarea regională pare să avanseze în unele arii specializate cum ar fi mediul, educația, cercetarea și tehnologia, precum și în materie de apropiere normativă, persistă încă, și chiar au câștigat în amploare, o serie de probleme cum ar fi conflictele prelungite din Caucaz și Transnistria, securitatea maritimă și operațiunile de căutare și salvare, militarizarea, populația strămutată și deteriorarea regimurilor democratice;

J.  întrucât misiunea președinției franceze și acțiunile statelor membre au demonstrat angajamentul UE de a preveni și soluționa conflictul din Georgia;

K.  întrucât regiunea Mării Negre prezintă o importanță geostrategică din punctul de vedere al securității energetice a UE, în special, în ceea ce privește diversificarea mijloacelor de aprovizionare cu energie;

L.  întrucât alte inițiative ale UE, implicând țări din regiunea Mării Negre, nu ar trebui considerare ca fiind concurente cu SMN, ci mai degrabă ca fiind complementare;

M.  întrucât s-a solicitat Comisiei să elaboreze o strategie UE pentru regiunea Dunării, care ar trebui să ia în considerare strânsa interconectare a acesteia cu regiunea Mării Negre,

1.  consideră că, având în vedere importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE și rezultatele mai degrabă limitate ale SMN, ar trebui lansată o strategie care să consolideze coerența și vizibilitatea acțiunii UE în regiune și că strategia UE pentru Marea Neagră ar trebui să constituie parte integrantă a unei viziuni mai extinse a politicii externe și de securitate a UE;

2.  solicită Comisiei și Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) să elaboreze o strategie pentru regiunea Mării Negre, în paralel cu evaluarea Politicii Europene de Vecinătate, care să definească o abordare integrată și cuprinzătoare a UE în vederea abordării dificultăților și oportunităților din regiune, cu un plan detaliat de acțiune, obiective clare și inițiative și repere proeminente; consideră că această strategie va face posibilă coordonarea eficace a activităților și diviziunea sarcinilor;

3.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și SEAE de a realiza evaluări periodice ale implementării strategiei, prin crearea unor mecanisme concrete de monitorizare, evaluare, urmărire și raportare; recomandă consultarea comisiilor competente ale Parlamentului European în etapele-cheie ale acestui proces;

4.  recomandă asigurarea coerenței dintre politica la nivelul UE și strategiile naționale ale statelor membre ale UE din regiunea Mării Negre;

5.  subliniază faptul că statele membre ale UE trebuie să convină asupra unor priorități clare în vederea elaborării unui plan de acțiune realist și solid din punct de vedere financiar, precum și a unui sistem corespunzător de evaluare a eficienței acestuia;

6.  subliniază că trebuie alocate resurse umane adecvate pentru realizarea obiectivelor noii strategii, în special luând în considerare această strategie în cadrul structurii organizaționale și de personal a SEAE;

7.  salută lansarea, în cadrul IPEV, a Programului operațional comun pentru cooperarea transfrontalieră în bazinul Mării Negre și consideră că și numărul mare de cereri primite reflectă interesul major pentru proiecte comune de cooperare în regiunea Mării Negre; salută aprobarea a 16 noi proiecte de către Comisia mixtă de monitorizare în luna noiembrie 2010; consideră, cu toate acestea, că ritmul scăzut al funcționării programului reflectă deficiențele actualelor mecanisme de finanțare; subliniază, în special, dificultățile juridice legate de nevoia de finanțare a participanților prin diferite instrumente financiare și invită Comisia să elaboreze soluții pentru eliminarea unor astfel de obstacole; consideră că acest program ar putea acoperi, de asemenea, proiecte de investiții;

8.  solicită elaborarea unui Program operațional comun pentru bazinul Mării Negre pentru următoarea perioadă de programare în vederea abordării pe deplin a tuturor obiectivelor menționate în Documentul strategic privind cooperarea transfrontalieră din cadrul IEVP pentru 2007-2013 și pentru a depune în continuare eforturi în vederea realizării acestor obiective; subliniază faptul că ar trebui elaborate condiții uniforme pentru depunerea candidaturilor, dând posibilitatea fiecărei persoane juridice din orice stat participant din zona aferentă programului să candideze ca solicitant principal; consideră că toate țările înscrise în Programul operațional comun pentru bazinul Mării Negre ar trebui implicate și încurajate să participe activ în viitoarea perioadă de programare;

9.  își exprimă, de aceea, convingerea că succesul strategiei depinde de alocarea unor fonduri adecvate și identificabile; solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru Strategia pentru Marea Neagră, precum și elaborarea unor metode eficiente de efectuare a plăților, adaptate la caracteristicile specifice ale regiunii, și realizarea de controale stricte privind utilizarea fondurilor; încurajează finanțarea în mod prioritar a proiectelor de dezvoltare de mică amploare; solicită Comisiei și regiunilor să promoveze proiecte de schimburi interpersonale în cadrul cooperării transfrontaliere și să asigure și să suplimenteze instrumentul financiar al Fondului pentru mici proiecte;

10.  subliniază necesitatea unei abordări bazate pe proiect, în vederea includerii autorităților locale, a comunităților de afaceri, a ONG-urilor sau a altor organizații ale societății civile (OSC-uri) în cadrul procesului de proiectare, de implicare comună și de punere în aplicare a activităților aferente Strategiei pentru Marea Neagră; subliniază importanța monitorizării activităților de la Marea Neagră prin stabilirea de repere de sau alți indicatori adecvați;

11.  încurajează dezvoltarea de sinergii între diferitele politici ale Uniunii care se regăsesc în cadrul strategiei, îndeosebi fondurile structurale, Programul-cadru de cercetare și dezvoltare și Rețelele de transport transeuropene, pentru a asigura sustenabilitatea măsurilor finanțate; în acest mod, oportunitățile create printr-o inițiativă de dezvoltare economică pot fi preluate de o altă inițiativă complementară;

12.  consideră că incluziunea și aproprierea regională sunt principii importante ale viziunii UE asupra regiunii și consideră Turcia și Rusia drept parteneri care ar trebui în mod ideal implicați corespunzător în cooperarea regională de la Marea Neagră; consideră că rolul dublu al Bulgariei, României și Greciei, ca state cu ieșire la mare care sunt și state membre ale UE, este esențial pentru succesul politicii UE în regiunea Mării Negre;

13.  consideră că, pentru a obține vizibilitate, orientare strategică și coordinare la înalt nivel, reuniunile ministeriale dintre UE și părțile din regiunea extinsă a Mării Negre ar trebui organizate în mod regulat și ar trebui să implice toți actorii din regiune, inclusiv Organizația Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), Comisia pentru protejarea Mării Negre împotriva poluării, BERD și BEI; își exprimă convingerea că un instrument instituțional care reunește UE și OCEMN ar putea constitui un pas înainte în direcția creării unui parteneriat autentic în regiune; constată, cu toate acestea, că OCEMN pare a se confrunta în prezent cu dificultăți structurale, necesitând revigorare și reformare pentru a deveni un partener regional eficient;

14.  regretă că Forumul Mării Negre pentru Dialog și Parteneriat a fost afectat negativ de tensiuni regionale și, ca urmare, nu a fost înființat până în prezent; consideră că un astfel de forum ar putea contribui la lansarea de idei și încurajarea dialogului între actorii regionali;

15.  consideră că strategia pentru Marea Neagră ar trebui dezvoltată la toate nivelurile de cooperare regională; salută cooperarea parlamentară între UE și țările din regiunea Mării Negre;

16.  recunoaște importanța autorităților regionale și locale și a părților interesate pentru conceperea și implementarea strategiei, având în vedere legătura strânsă a acestora cu teritoriul și cu populația locală; solicită, prin urmare, identificarea nevoilor acestora și implicarea lor în strategie;

17.  salută crearea Forumului societății civile din zona Mării Negre și încurajează cooperarea consolidată dintre autoritățile locale, societatea civilă și societăți comerciale; solicită Comisiei să acorde sprijin consolidat societății civile, inclusiv rețelelor de organizații ale societății civile; subliniază rolul sectorului neguvernamental în asigurarea atât a implementării eficiente a activităților din cadrul Strategiei pentru Marea Neagră, cât și a succesului măsurilor de consolidare a încrederii;

18.  subliniază natura complementară a SMN și a Parteneriatului estic și solicită Comisiei să utilizeze abordările diferite ale celor două inițiative în mod pozitiv și să clarifice, la toate nivelurile, modalitatea în care acest nivel substanțial de complementaritate poate fi utilizat; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să se asigure că SEAE coordonează eficient diferitele inițiative și instrumente utilizate de UE în regiunea extinsă a Mării Negre;

19.  salută dezvoltarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care va fi finalizată până la sfârșitul acestui an și susține aprobarea și demararea punerii în aplicare a acesteia în prima parte a anului 2011; subliniază nevoia de extindere a Strategiei UE pentru regiunea Dunării către regiunea Mării Negre; subliniază faptul că dezvoltarea sustenabilă a regiunii Dunării va continua să consolideze importanța geostrategică a Mării Negre; în consecință, recunoaște în același timp natura diferită a regiunilor și obiectivele geografice distincte ale celor două strategii și consideră că acestea ar trebui să fie complementare și să se consolideze reciproc;

20.  subliniază că obiectivul principal urmărit de UE și statele membre în Strategia UE pentru Marea Neagră ar trebui să fie instituirea unui spațiu al păcii, democrației, prosperității și al stabilității, fundamentat pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și contribuind la securitatea energetică a UE; consideră că acțiunile în domeniile bunei guvernanțe, statului de drept, promovării respectării drepturilor omului, gestionării migrației, energiei, transportului, mediului și dezvoltării economice și sociale ar trebui să fie prioritare;

Securitatea și buna guvernanță

21.  reamintește că regiunea Mării Negre necesită politici active și soluții pe termen lung pentru a face față provocărilor regionale și transnaționale considerabile cu care se confruntă, cum ar fi conflictele prelungite, populația strămutată, litigiile bilaterale, frontierele închise, rivalități strategice ce conduc la militarizare și la proliferarea armelor, instituții și guvernare slabe, deteriorarea regimului democratic, criminalitatea și traficul transfrontalier, gestionarea frontierelor și a circulației, precum și deteriorarea securității și siguranței maritime;

22.  subliniază importanța vitală a stabilirii, încurajării și dezvoltării unor relații de bună vecinătate între țările din regiunea Mării Negre ca premisă pentru cooperarea reușită și consideră inacceptabil faptul că regiunea se confruntă în continuare cu problema frontierelor închise între țări vecine;

23.  consideră că UE poate și trebuie să joace un rol mai activ în structurarea cadrului securității din regiunea Mării Negre; solicită o implicare mai puternică a UE în dialogul strategic regional și cooperarea UE cu partenerii săi strategici în chestiuni de securitate, precum și în prevenirea și soluționarea conflictelor, în conformitate cu dreptul internațional; subliniază faptul că dezvoltarea deplină a strategiei pentru Marea Neagră este direct legată de progresul concret înregistrat în rezolvarea pașnică a conflictelor înghețate; solicită, astfel, un angajament mai direct al UE și preluarea rolului de conducere în negocieri și în procesele de pace, pentru a intensifica măsurile de consolidare a încrederii și programele de asistență, vizând stabilirea bazei pentru soluționări globale de durată, precum și pentru a diminua consecințele conflictelor asupra populației locale; salută activitatea EUBAM și a EUMM;

24.  solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să depună eforturi pentru a încuraja Rusia să respecte Planul Sarkozy de șase puncte în vederea stabilizării și soluționării conflictului din Georgia;

25.  subliniază necesitatea consolidării sistemelor de monitorizare și invită UE să elaboreze un sistem de avertizare rapidă a conflictelor ca instrument de prevenire a conflictelor și de consolidare a încrederii în regiunea Mării Negre pentru a evita destabilizarea și extinderea conflictelor; solicită concentrarea mai degrabă pe cazuri concrete și nu pe îngrijorarea generală; solicită luarea în considerare a măsurilor de consolidare a încrederii, precum publicarea de informații privind vânzările de arme și activitățile militare navale; își exprimă îngrijorarea cu privire la extinderea acordului privind staționarea flotei Rusiei din Marea Neagră în Crimeea și la posibilul impact al acestuia asupra stabilității în regiune;

26.  solicită UE să ia măsuri pentru a crea un cadru juridic și mecanisme regionale de contracarare a proliferării armelor în regiunea Mării Negre;

27.  solicită abordarea criminalității și traficului transfrontalier, în special a traficului cu droguri și ființe umane, precum și a migrației ilegale în cadrul strategiei pentru Marea Neagră, precum și o întărire a cooperării în privința gestionării frontierelor și a circulației;

28.  subliniază necesitatea unei mai bune gestionări a migrației dinspre și către regiunea Mării Negre, prin consolidarea integrării politice, economice și sociale a imigranților, în baza principiilor stabilite în Abordarea globală a migrației a UE;

29.  ia act de creșterea numărului de accidente pe mare în ultimii ani, implicând victime umane și daune aduse mediului, precum și de incapacitatea statelor cu ieșire la mare de a asigura operațiuni coordonate și reușite de salvare; în acest sens, solicită UE să utilizeze politica maritimă integrată pentru a coordona activitățile de căutare, salvare și prevenire a accidentelor în regiunea Mării Negre; solicită instituirea unei strategii privind supravegherea în zona Mării Negre;

30.  consideră că o strategie de securitate pentru regiunea Mării Negre ar trebui să includă și obiectivele de îmbunătățire a guvernanței, a regimului democratic, a respectării drepturilor omului și a capacităților statului; solicită Comisiei și SEAE să propună, cu statut prioritar, inițiative legate de construcția instituțională și guvernarea democratică, care sunt indispensabile oricărui stat ce dorește o dezvoltare reușită; subliniază faptul că obiectivul de îmbunătățire a guvernanței, a statului de drept și a structurilor statului în fostele state sovietice din regiune reprezintă, în sine, o strategie de securitate, dat fiind că eșecul statal total sau parțial și stagnarea la nivel politic creează condiții pentru interferență externă și amenințări transnaționale;

31.  subliniază faptul că, în cadrul strategiei UE pentru regiunea Mării Negre, o atenție importantă trebuie acordată apărării drepturilor omului și consolidării democrației în întreaga regiune, care ar trebui să includă promovarea unei cooperări reușite între organizațiile nonguvernamentale și apărătorii drepturilor omului din regiune;

32.  ia act de faptul că una dintre prioritățile UE este creșterea nivelului de respectare a drepturilor omului și a democrației în întreaga lume; subliniază faptul că drepturile omului sunt încălcate zilnic în regiunile ocupate Osetia de Sud și Abhazia; solicită UE și, în special SEAE, să răspundă în mod activ la toate tipurile de încălcare a drepturilor omului în regiunea Mării Negre;

33.  subliniază rolul important pe care OSCE îl joacă în regiune și consideră că este esențial pentru UE să coopereze cu OSCE în domeniul consolidării instituționale, al statului de drept, al monitorizării alegerilor, al libertății mijloacelor de informare în masă, precum și în domeniul democrației și drepturilor omului;

Energie, transport și mediu

34.  consideră, pe de o parte, că zona Mării Negre prezintă o importanță strategică pentru securitatea energetică a UE și diversificarea mijloacelor de aprovizionare cu energie a UE și, în acest scop, reiterează importanța stringentă a unei strategii coerente pentru zona Mării Negre; pe de altă parte, consideră cooperarea în domeniile energiei, transportului și mediului esențială pentru dezvoltarea armonioasă și sustenabilă a regiunii; salută lansarea Parteneriatului pentru mediu și așteaptă cu nerăbdare lansarea altor două parteneriate, pentru transport și energie; solicită implementarea rapidă și eficientă a acestora; consideră că dezvoltarea unui cadru juridic comun la nivel regional ar aduce beneficii importante, sub forma unei cooperări și a unor sinergii mai eficace în privința acestor chestiuni; consideră că crearea și susținerea unor rețele profesionale și instituționale ar putea crește șansele unui proces decizional cooperant și eficient;

35.  subliniază necesitatea consolidării cooperării energetice multilaterale în regiunea Mării Negre, ale cărei principii-cheie sunt stabilite de OMC și de Tratatul privind carta energiei; sprijină integrarea deplină a piețelor și a cadrului de reglementare pe baza legislației UE din domeniul energiei și al mediului și încurajează participarea statelor din regiunea extinsă a Mării Negre la Tratatul privind carta energiei, precum și asistența UE, a BEI și a BERD la modernizarea infrastructurii energetice în regiunea Mării Negre;

36.  subliniază că este important ca statele membre să aibă o abordare comună față de regiunea Mării Negre, cu scopul de a îndeplini obiectivele UE pe termen lung vizând siguranța aprovizionării cu energie și stabilitatea în regiune;

37.  reamintește necesitatea unor acțiuni mai solide ale Comisiei ca sprijin pentru măsurile de diversificare a mijloacelor de aprovizionare cu gaze și a unui cadru normativ pentru promovarea unei piețe a gazului transparente, competitive și reglementate; solicită UE, în același timp, să dezvolte în mod activ relațiile de cooperare cu statele din regiunea Mării Negre și să consolideze oportunitățile acestora de a susține proiecte energetice de interes pentru UE; salută, în acest sens, aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Comunitatea Energiei;

38.  subliniază urgența înființării Adunării Parlamentare Euronest, ceea ce va contribui la realizarea obiectivelor Parteneriatului estic și, astfel, va avea un impact pozitiv asupra chestiunilor legate de securitatea energetică;

39.  reamintește obiectivul UE de diversificare a rutelor și surselor de aprovizionare, precum și de elaborare a unei politici energetice comune a UE; subliniază importanța proiectelor legate de coridorul sudic, în special importanța fundamentală pentru securitatea energetică a Europei a proiectului Nabucco, proiect de prioritate strategică al UE, și a realizării rapide a acestuia; ia act de proiectul South Stream; subliniază importanța transportului de gaz natural lichefiat (GNL) în Europa, sub forma proiectului AGRI și a creării unor terminale GNL în porturile Mării Negre, precum și importanța conductei paneuropene de petrol Constanța-Trieste;

40.  îndeamnă Comisia să încheie acordurile cu potențialele țări furnizoare pentru gazoductul Nabucco până la sfârșitul lui 2011;

41.  consideră că pachetul privind infrastructura energetică ce urmează să fie prezentat în scurt timp de către Comisie trebuie să pună un accent deosebit pe proiectele în domeniul energiei planificate în regiunea Mării Negre; atrage atenția asupra faptului că rutele de tranzit care traversează statele din regiune pot îmbunătăți în mod semnificativ siguranța aprovizionării în UE;

42.  subliniază potențialul surselor de energie regenerabile în regiunea Mării Negre, care ar putea contribui considerabil la un viitor energetic sigur la nivel global și la o creștere economică durabilă și îndeamnă Comisia și țările cu ieșire la Marea Neagră să deblocheze acest potențial;

43.  solicită ca parteneriatul UE-regiunea Mării Negre să includă transferul de cunoștințe și de tehnologie în domeniul energiei regenerabile, al eficienței energetice și al asistenței tehnice la proiectarea rețelelor și subliniază că economiile de energie sunt esențiale pentru sporirea siguranței aprovizionării; sprijină cercetarea în domeniul surselor alternative de energie, în special al energiilor regenerabile, al eficienței energetice și al economiilor de energie, acestea fiind esențiale pentru a putea face față provocărilor create de schimbările climatice și pentru a contribui la eforturile globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

44.  susține dezvoltarea continuă de inițiative în cadrul programelor TRACECA și INOGATE; solicită UE să acorde mai multă asistență pentru proiectele de infrastructură din regiune, atât în mod direct, cât și prin coordonarea altor contribuitori și investitori;

45.  consideră esențială dezvoltarea porturilor UE la Marea Neagră și la Dunărea maritimă, inclusiv a terminalelor pentru petrol și gaz și a infrastructurii pentru transportul intermodal, în scopul îmbunătățirii comerțului internațional și a transportului hidrocarburilor în regiune; consideră necesară modernizarea infrastructurilor în regiunea Mării Negre și stabilirea conexiunilor cu coridoarele europene de transport; solicită Comisiei și statelor membre să accelereze realizarea proiectelor prioritare de transport transeuropean de pe axele 7, 18, 21 și 22, prevăzute în anexa II la Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și integrarea progresivă a acestora cu TRACECA, cu axa centrală, cea de sud-est și cu rutele maritime pentru transport internațional definite în Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European „Extinderea principalelor axe transeuropene de transport către țările învecinate - Orientări pentru transportul în Europa și în regiunile învecinate” [COM(2007)0032] și a coridoarelor de transport paneuropene 8 și 9;

46.  solicită statelor cu ieșire la Marea Neagră să încheie un memorandum de înțelegere în vederea dezvoltării coridoarelor maritime ale Mării Negre și solicită Comisiei să deschidă o linie bugetară TEN-T care să finanțeze coridoarele maritime ale Mării Negre, similară celor prin care se finanțează coridoarele maritime din Marea Baltică, Marea Nordului și Marea Mediterană;

47.  salută acțiunile întreprinse pentru extinderea spațiului aerian comun european pentru a include țările de la Marea Neagră; invită Comisia să urmărească dialogul cu Republica Moldova privind liberalizarea sectorului său de transport aerian și să înceapă rapid negocierile pentru aderarea Republicii Moldova la spațiul aerian comun european;

48.  subliniază importanța Mării Negre ca resursă naturală și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația mediului în această regiune; subliniază necesitatea unui echilibru între dezvoltarea economică și protecția mediului, precum și necesitatea unei abordări comune a acestei provocări și subliniază, prin urmare, necesitatea unei aplicări integrale a Convenției privind protejarea Mării Negre împotriva poluării;

49.  solicită Comisiei să acorde prioritate cerințelor privind eficiența energetică și protecția mediului și a climei cu ocazia finanțării proiectelor de infrastructură, care ar trebui să se bazeze pe o evaluare de mediu pozitivă; reamintește provocările rezultate în urma efectelor schimbărilor climatice în regiunea Mării Negre și, de aceea, îndeamnă la intensificarea cooperării între țările cu ieșire la Marea Neagră, mai ales în domeniul prevenirii situațiilor de urgență;

50.  solicită UE să includă Marea Neagră în cadrul politicii maritime integrate și, în special, în politica comună în domeniul pescuitului (PCP) în condiții de egalitate cu celelalte bazine europene; UE ar trebui să depună toate eforturile diplomatice necesare pentru a apropia statele cu deschidere la Marea Neagră din afara UE cât mai mult posibil de principiile PCP; subliniază importanța creării unui organism separat de gestionare a stocurilor comune pentru Marea Neagră, precum și importanța punerii în aplicare a mecanismului aferent planurilor multianuale de gestionare;

Dezvoltarea economică, socială și umană

51.  consideră că ar trebui promovată dezvoltarea economică, socială și umană a regiunii în ansamblu; acordă o importanță deosebită respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiune; subliniază că regiunea deține resurse naturale extraordinare, care pot încuraja o creștere economică rapidă; subliniază faptul că gestionarea adecvată a acestor resurse este vitală pentru facilitarea acestei dezvoltări;

52.  subliniază că liberalizarea în continuare a comerțului și intensificarea schimburilor intraregionale sunt esențiale pentru dezvoltarea economică a regiunii; subliniază importanța creării, în regiunea Mării Negre, a unui spațiu al oportunităților și prosperității economice pentru populația locală și partenerii comerciali ai regiunii; subliniază nevoia combaterii fraudei și a corupției, în vederea creșterii gradului de atractivitate a regiunii pentru investitori; subliniază importanța cooperării în domeniul turismului și al dezvoltării porturilor și a liniilor de coastă; susține politica maritimă integrată a UE, care vizează dezvoltarea socio-economică a regiunilor maritime, dar regretă că dimensiunea referitoare la Marea Neagră a acesteia este puțin dezvoltată; salută rezultatele obținute în cooperarea din domeniul educației, cercetării și tehnologiei; încurajează, încă o dată, obiectivul de promovare a dezvoltării sociale și a unei societăți civile puternice; subliniază faptul că UE ar trebui să-și continue eforturile în cadrul dialogului privind facilitarea obținerii vizelor desfășurat cu țările din regiune;

53.  își exprimă convingerea că UE ar trebui să joace un rol mai important în regiunea Mării Negre, oferind țărilor din regiune mai multe perspective privind o integrare mai apropiată în cadrul politicilor UE; subliniază faptul că oportunitățile de liberalizare a comerțului și crearea unei zone de liber schimb în conformitate cu principiile OMC ar trebui considerate cu atenție, examinate integral și promovate;

54.  atrage atenția asupra parteneriatului strategic pe termen lung dintre UE și Rusia și asupra intereselor comune ale acestora în ceea ce privește creșterea volumului schimburilor comerciale și a investițiilor bilaterale, facilitarea și liberalizarea comerțului în cadrul economiei mondiale, precum și consolidarea și dezvoltarea concurenței, inclusiv în regiunea Mării Negre;

55.  recunoaște că regiunea Mării Negre a fost lovită puternic de criza financiară mondială, care a avut ca rezultat încetarea bruscă a unei perioade de creștere de 6% pe an, în medie, precum și a fluxului de capital străin, necesar continuării dezvoltării economice a statelor riverane din regiunea Mării Negre, supunând sistemul financiar al regiunii unei presiuni extreme; subliniază că această situație trebuie abordată prin consolidarea reglementărilor financiare și bancare, îmbunătățirea credibilității și transparenței fiscale, combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a corupției, intensificarea cooperării regionale și sporirea coordonării între organizațiile regionale, cum ar fi OCEMN;

56.  încurajează formularea, în contextul acestei strategii, a unei abordări integrate și utilizarea principiilor încetățenite ale politicilor de coeziune și de vecinătate ale UE, care pot contribui la obținerea unor rezultate concrete, facilitând, totodată, procesul de consolidare a resurselor pentru regiunile rămase în urmă; consideră, în special, că ar trebui promovată cooperarea transfrontalieră între regiuni pentru a aborda problemele comune prin măsuri coordonate; subliniază faptul că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) oferă un cadru de colaborare potrivit pentru o guvernanță structurată, pe mai multe niveluri; solicită Comisiei să caute modalități de a coordona mai bine diferitele instrumente europene de cooperare transfrontalieră la granițele externe ale Uniunii;

57.  subliniază că schimbul de bune practici dintre regiuni are o importanță centrală pentru toate domeniile de cooperare, deoarece regiunile care au o experiență îndelungată în elaborarea și implementarea de proiecte ar putea sprijini alte regiuni să-și îmbunătățească performanțele;

58.  consideră că îmbunătățirea capacității administrative a tuturor părților interesate de la nivel regional și local din regiunea Mării Negre este esențială pentru a asigura implementarea eficientă și gestionarea financiară corectă a proiectelor UE, o mai mare transparență și responsabilitate și o dezvoltare teritorială echilibrată în regiune;

59.  subliniază importanța facilitării obținerii de vize și a mobilității persoanelor în regiune și îndeamnă Comisia să ia în considerare elaborarea de regimuri preferențiale de acordare a vizelor pentru oameni de afaceri, cadre universitare, tineri, autorități locale și alte grupuri, în vederea consolidării contactelor în întreaga regiune și, în special, în vederea consolidării încrederii; încurajează elaborarea, sub egida UE, a unor proiecte comune privind promovarea patrimoniului cultural și a turismului în regiune;

60.  consideră în continuare că programele de promovare a dialogului intercultural și între comunități religioase necesită o încurajare susținută pentru a promova cooperarea în regiune, că inițiativele comune în domeniul educației și al mijloacelor de informare în masă sunt deosebit de necesare pentru a crea și consolida legături semnificative între liderii de opinie din regiune și că inițiative precum Rețeaua Universităților de la Marea Neagră reprezintă bune exemple ale modalității în care interacțiunea academică poate determina sinergii pozitive în regiune; solicită consolidarea rețelelor universitare și studențești, a eInfrastructurilor și a proiectelor de cercetare în colaborare; salută inițiativa de a înființa și susține un Colegiu al Mării Negre care să contribuie la formarea unei elite regionale care să poată considera cooperarea ca fiind o metodă naturală de abordare a dificultăților comune;

61.  recunoaște realizările proiectului Black Sea Interconnection în ceea ce privește crearea unei rețele regionale de cercetare și educație în regiunea extinsă a Mării Negre, precum și conectarea acesteia la GEANT, și invită Comisia să continue să sprijine proiectele de cercetare în regiunea Mării Negre, printre care HP-SEE, SEE-GRID, SCENE, CAREN și BSRN;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor din regiunea Mării Negre.

(1) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (2) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la Pakistan, în special la asasinarea guvernatorului Salmaan Taseer

P7_TA(2011)0026 RC-B7-0041/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind drepturile omului și democrația în Pakistan, în special cele din 20 mai 2010(1) și 12 iulie 2007(2), 25 octombrie 2007(3) și 15 noiembrie 2007(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2009 cu privire la libertatea religioasă sau a credinței în care se subliniază importanța strategică a acestei libertăți și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere declarația comună UE-Pakistan din 4 iunie 2010, în care ambele părți și-au reafirmat determinarea de a aborda în comun aspectele legate de securitatea regională și mondială, de a promova respectarea drepturilor omului și de a coopera pentru consolidarea guvernului și instituțiilor democratice din Pakistan,

–  având în vedere declarația președintelui său din 19 noiembrie 2010 cu privire la condamnarea la moarte a lui Asia Bibi,

–  având în vedere declarația din 4 ianuarie 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, privind asasinarea guvernatorului Salmaan Taseer, precum și declarația acesteia din 12 noiembrie 2010 privind un caz de condamnare la moarte în Pakistan,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință din 1981,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Salmaan Taseer, guvernatorul provinciei Punjab, era unul dintre criticii cei mai vocali și mai vizibili ai legilor privind blasfemia și ai abuzului exercitat de grupurile extremiste în cazuri cum ar fi cel al lui Asia Bibi, femeia creștină condamnată la moarte pentru blasfemie în temeiul secțiunii 295-C din Codul penal pakistanez;

B.  întrucât, la 4 ianuarie 2011, Salmaan Taseer a fost asasinat în Islamabad de către una dintre propriile sale gărzi, Malik Mumtaz Hussein Qadri, care nu era de acord cu opoziția lui Taseer față de legile pakistaneze privind blasfemia;

C.  întrucât nicio altă gardă care a asistat la asasinarea guvernatorului Taseer nu a încercat să-l oprească în vreun fel pe asasin; întrucât asasinul a fost salutat și sprijinit de sute de avocați atunci când a apărut la tribunal, iar zeci de mii de demonstranți au ieșit pe străzile din Karachi pentru a-și arăta susținerea față de fapta sa; întrucât un imam important a emis o fatwa împotriva lui Sherry Rehman, un fost ministru pakistanez, politician reformator și jurnalist bine-cunoscut, desemnând-o drept următoarea persoană care trebuie să fie ucisă;

D.  întrucât în urma tragicului eveniment, o alianță amplă a clericilor din această țară, reprezentată de Jamaate Ahle Sunnat Pakistan, o organizație care este purtătoarea de cuvânt a sectei moderate Barelvi, a emis un comunicat care ierta uciderea guvernatorului Taseer și îl onora pe ucigaș, afirmând că „niciun musulman nu ar trebui să participe la funeralii sau să încerce măcar să se roage pentru Salman Taseer sau să își exprime regretul sau simpatia pentru incident” și solicitând ca niciun musulman să nu adreseze rugăciuni funerare și niciun cleric religios să nu oficieze funeraliile guvernatorului asasinat;

E.  întrucât capitolul referitor la drepturile fundamentale din Constituția Pakistanului din 1973 garantează „libertatea de a profesa o religie și de a gestiona instituții religioase” (articolul 20), egalitatea pentru toți cetățenii (articolul 25) și „drepturile și interesele legitime ale minorităților” (articolul 26);

F.  întrucât la 25 decembrie 2009 președintele Asif Ali Zardari a reafirmat angajamentul Partidului Popular Pakistanez de a respecta drepturile tuturor persoanelor aparținând unor minorități de fi tratate ca cetățeni egali;

G.  întrucât dispozițiile legale cunoscute ca „legile privind blasfemia”, introduse în 1982 și 1986, subminează drepturile fundamentale religioase și ale minorităților acordate prin Constituție, sunt utilizate în mod abuziv de grupurile extremiste și de cei care doresc să se răzbune din motive personale și au dus la intensificarea violenței împotriva minorităților religioase, precum și împotriva unor cetățeni cu spirit critic, care îndrăznesc să se împotrivească injustiției;

H.  întrucât marea majoritate a persoanelor acuzate în temeiul legilor privind blasfemia sunt musulmani, dar acuzațiile împotriva unor persoane aparținând cultelor minoritare pot declanșa acte de violență disproporționate împotriva întregii lor comunități;

I.  întrucât, la 30 decembrie 2010, guvernul pakistanez și-a renegat angajamentul de a revizui legile discriminatorii, anunțând într-o declarație politică că nu intenționează să abroge sau să modifice legile privind blasfemia;

J.  întrucât asasinarea guvernatorului Taseer provoacă îngrijorări legate de securitatea judecătorilor care se ocupă de cazuri de blasfemie, dat fiind faptul că judecătorii de la instanțele inferioare au fost deja supuși presiunilor extremiștilor musulmani și chiar și judecătorii de la instanțele superioare ar putea avea rezerve să adopte hotărâri juste în cazurile de persecuție religioasă, de frica unor atacuri teroriste la adresa lor;

K.  întrucât, de la asasinarea guvernatorului Taseer, vocile moderate, minoritățile religioase și apărătorii drepturilor omului se simt din ce în ce mai nesiguri;

L.  întrucât articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că promovarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și oferă o bază comună în relațiile sale cu țările terțe; întrucât acordarea ajutorului UE pentru comerț și dezvoltare depinde de respectarea drepturilor omului și ale minorităților,

1.  condamnă în mod ferm uciderea brutală a lui Salmaan Taseer, guvernatorul provinciei pakistaneze Punjab, la 4 ianuarie 2011 într-o piață din Islamabad, îi apreciază curajul și tăria morală de a adopta o poziție în favoarea toleranței religioase și a tratamentului uman față de cei fără putere, în pofida climatului politic polarizat din Pakistan și își exprimă condoleanțele pentru familia victimei și poporul pakistanez;

2.  îndeamnă autoritățile pakistaneze să efectueze o investigație aprofundată cu privire la toate aspectele asasinatului și să îi aducă pe toți autorii acestei crime rapid în fața justiției, cu respectarea strictă a statului de drept;

3.  constată că multe grupuri pentru drepturile omului au criticat lipsa de susținere pentru pozițiile curajoase ale guvernatorului Taseer din partea liderilor pakistanezi - atât politicieni, cât și membri ai armatei - și își exprimă consternarea și profunda îngrijorare în legătură cu gradul ridicat de sprijin popular, chiar și printre juriști, pentru intoleranța religioasă și crimă, manifestat prin demonstrații și susținere publică pentru asasin; solicită guvernului pakistanez să nu permită înăbușirea vocilor moderate din țară de către extremiști;

4.  este profund îngrijorat de faptul că anumite părți ale armatei, ale corpului judiciar și ale clasei politice ar satisface tacit sau chiar deschis solicitările extremiștilor politici sau religioși din Pakistan;

5.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că asasinul guvernatorului Taseer din Islamabad era un polițist din propria unitate de protecție a guvernatorului; solicită guvernului pakistanez să elimine elementele extremiste islamiste din rândul forțelor de securitate pakistaneze și să asigure respectarea de către forțele de securitate a Constituției și a statului de drept;

6.  își exprimă sprijinul față de toate măsurile luate de guvernul pakistanez în lupta împotriva răspândirii extremismului violent;

7.  este îngrijorat că legile pakistaneze privind blasfemia, față de care guvernatorul Taseer se opusese în mod public, sunt încă utilizate pentru a persecuta confesiuni religioase, inclusiv creștini precum Asia Bibi, mamă a cinci copii, care a fost condamnată la moarte;

8.  solicită autorităților pakistaneze să o elibereze imediat pe Asia Bibi și să ia măsuri pentru garantarea siguranței familiei ei, care a trebuit să se ascundă; solicită președintelui Zadari să își exercite autoritatea constituțională pentru a o grația ca urmare a încheierii recursului introdus în numele său;

9.  deplânge faptul că cele două partide politice religioase majore din Pakistan au declarat că Salmaan Taseer merita să fie ucis pentru opiniile lui, incitând astfel în plus la frică și satisfăcând terorismul și criminalitatea politică și religioasă;

10.  este îngrijorat că libertatea de exprimare, inclusiv pe internet, ar putea fi restrânsă în Pakistan în urma asasinării guvernatorului Taseer, deoarece învățații religioși din cadrul Jamaat e-Ahl e-Sunnat Pakistan afirmă în mod deschis că „susținătorii sunt la fel de vinovați ca cel care a comis o blasfemie”, adăugând că „politicienii, mass-media și alții ar trebui să tragă învățăminte din această moarte exemplară”;

11.  salută condamnarea asasinatului de către secțiuni semnificative ale presei pakistaneze și ia act de acțiunile întreprinse de organismul de reglementare a mass-mediei din Pakistan împotriva anumitor posturi de televiziune ca răspuns la anumite aspecte legate de prezentarea lor a evenimentului;

12.  sprijină solicitarea din partea unor jurnaliști pakistanezi importanți de a examina rolul mass-mediei ca platformă pentru predicatori radicali și alți extremiști care l-au amenințat în mod public pe Taseer și alte figuri publice care gândesc la fel;

13.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că legile privind blasfemia – care pot atrage pedeapsa cu moartea în Pakistan și care sunt adesea utilizate pentru a justifica cenzura, inculparea, persecuția și, în anumite cazuri, uciderea membrilor minorităților politice, rasiale și religioase – pot face obiectul unor abuzuri care afectează locuitorii de toate religiile din Pakistan;

14.  solicită din nou guvernului pakistanez să revizuiască aprofundat legile privind blasfemia și aplicarea lor actuală, inclusiv cele privind pedeapsa obligatorie cu moartea sau detenţia pe viaţă prevăzute de secțiunea 295 C din Codul penal pakistanez care prevede pedeapsa obligatorie cu moartea pentru cei găsiți vinovați de blasfemie împotriva profetului Mohammed, pentru a pune în aplicare modificările sugerate de Ministerul Federal pentru Minorități;

15.  salută în special eforturile lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități, și ale lui Sherry Rehman, care au introdus un proiect de lege în vederea abolirii pedepsei cu moartea pentru blasfemie; solicită autorităților pakistaneze să facă tot posibilul pentru a proteja viețile tuturor celor amenințați de radicali islamiști pentru vederile lor seculare sau divergente, în special avocați, judecători și activiști pentru drepturile omului care apără statul de drept;

16.  așteaptă ca guvernul pakistanez să ia toate măsurile necesare pentru a garanta securitatea tuturor judecătorilor din Pakistan, permițându-le să-și îndeplinească rolul constituțional fără frică de intimidare, violență sau hărțuire;

17.  salută semnarea de către Pakistan a instrumentelor de ratificare a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU și a Convenției împotriva torturii; solicită guvernului pakistanez să îşi retragă rezervele exprimate cu privire la aceste două acorduri și să garanteze libertatea religioasă, astfel cum este înscrisă în Pactul ONU, acordând protecție cetățenilor lor pentru a le permite să își practice liber religia;

18.  invită guvernul pakistanez să garanteze minorităților respectarea drepturilor omului menționate în Constituție și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în special la articolul 18, care prevede că „orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conștiință și religie”;

19.  sprijină orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă autoritățile politice și religioase din Pakistan să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a extremismului violent;

20.  solicită guvernului pakistanez să pună în aplicare reformele propuse ale sistemului de învățământ și să reglementeze și să inspecteze școlile „madrasa”; invită autoritățile pakistaneze să elimine din manualele aprobate de departamentul responsabil de programa școlară națională din cadrul Ministerului Educației toate elementele care promovează ura, superioritatea religioasă și defăimarea religiei;

21.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să includă toleranța religioasă în societate pe lista subiectelor discutate în cadrul dialogului său politic cu Pakistan, acest aspect fiind de cea mai mare importanță în lupta pe termen lung împotriva extremismului religios;

22.  invită statele membre și Comisia să acorde în continuare sprijin financiar organizațiilor de apărare a drepturilor omului și apărătorilor acestora și să elaboreze măsuri practice pentru a sprijini mișcarea societății civile din Pakistan împotriva legilor privind blasfemia și a altor reglementări discriminatorii;

23.  îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă să insiste ca guvernul pakistanez să respecte clauza privind democrația și drepturile omului inclusă în Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan; solicită Comisiei să prezinte un raport privind punerea în aplicare a Acordului de cooperare și a clauzei privind democrația și drepturile omului;

24.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă să sprijine guvernul pakistanez să își dezvolte Ministerul pentru Drepturile Omului și să instituie o Comisie Națională pentru Drepturile Omului eficace, independentă și cu autoritate;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0194. (2) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 583. (3) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 666. (4) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 434. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la Brazilia: extrădarea lui Cesare Battisti

P7_TA(2011)0027 RC-B7-0042/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la refuzul extrădării lui Cesare Battisti din Brazilia(1),

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 12 martie 2009 privind Parteneriatul strategic Uniunea Europeană – Brazilia(2), și în special alineatul (1) litera (n) al acestuia, care menționează în mod explicit recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești definitive,

–  având în vedere Acordul-cadrul de cooperare între Comunitatea Europeană și Republica Federativă a Braziliei,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și principiile consfințite de acesta legate de democrație și statul de drept pe care se întemeiază UE,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât parteneriatul dintre UE și Republica Federală Brazilia se bazează pe încredere reciprocă și pe respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

B.  întrucât relațiile economice, comerciale și politice dintre Brazilia și Uniunea Europeană sunt excelente și în plină expansiune și se bazează, printre altele, pe principii comune precum respectarea drepturilor omului și al statului de drept;

C.  întrucât Cesare Battisti a fost condamnat în contumacie prin hotărâri definitive pronunțate de instanțele italiene pentru săvârșirea a patru omoruri și pentru asocierea cu grupuri armate, furt, deținere de arme de foc și a primit două sentințe de închisoare pe viață;

D.  întrucât Cesare Battisti a stat ascuns până la arestarea sa în Brazilia în martie 2007;

E.  întrucât Cesare Battisti a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind decizia de extrădare în Italia și întrucât aceasta fost respinsă ca inadmisibilă în decembrie 2006;

F.  întrucât dispozițiile și normele din Tratatul privind extrădarea din 1989 dintre Italia și Republica Federativă a Braziliei au încercat să definească mecanismele de cooperare între autoritățile celor două state în domeniul extrădării, în deplină conformitate cu garanțiile prevăzute de sistemele juridice ale acestora;

G.  întrucât la 18 noiembrie 2009 Curtea Supremă din Brazilia a decis să permită extrădarea lui Cesare Battisti și l-a autorizat pe președintele în exercițiu al Republicii Federative a Braziliei să îl trimită pe deținut în Italia, în conformitate cu normele din Tratatul privind extrădarea dintre Italia și Brazilia;

H.  întrucât la 31 decembrie 2010 președintele în exercițiu de atunci a decis să refuze extrădarea lui Cesare Battisti;

I.  întrucât decizia a fost contestată de guvernul italian în fața Curții Supreme din Brazilia;

J.  întrucât avocații lui Cesare Battisti au solicitat în mod oficial la aceeași instanță extrădarea imediată a acestuia;

K. întrucât la 6 ianuarie 2011 Președintele Curții Supreme din Brazilia a refuzat extrădarea imediată a lui Cesare Battisti și a redeschis în mod oficial cauza, care va fi analizată în februarie când Curtea își reia activitatea,

1.  afirmă că respectarea legalității și a independenței aparatului judiciar, inclusiv tratamentul echitabil față de cei condamnați, este una dintre valorile de bază ale UE și a statelor sale membre, precum și ale Braziliei;

2.  subliniază că parteneriatul dintre UE și Republica Federală Brazilia se bazează pe recunoașterea reciprocă a faptului că ambele părți respectă statul de drept și drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la apărare și dreptul de a beneficia de un proces corect și echitabil;

3.  își exprimă încrederea că, în lumina acestor considerente, autoritățile braziliene competente își vor exercita dreptul – și își vor îndeplini datoria – de a procesa noua cerere a guvernului italian de revizuire a deciziei privind extrădarea lui Cesare Battisti și va examina modalitățile de a garanta că tratatul bilateral privind extrădarea este interpretat corect;

4.  solicită Serviciului European de Acţiune Externă să poarte un dialog politic cu Brazilia și să se asigure că orice decizie luată este conformă întru totul principiilor de bază ale UE și în spiritul unor bune relații cu statele membre;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Vice-președintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului Braziliei, președintelui Republicii Federative a Braziliei, președintelui Congresului Braziliei și Președintelui Delegației pentru relațiile cu țările Mercosur.

(1) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 146. (2) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 168.

Rezoluţia Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la Iran – cazul lui Nasrin Sotoudeh

P7_TA(2011)0028 RC-B7-0043/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Iranul, în special cele referitoare la drepturile omului și, în mod deosebit, rezoluțiile adoptate la 10 februarie 2010(1) și la 8 septembrie 2010(2),

–  având în vedere declarația făcută la 23 noiembrie 2010 de Navy Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la cazul lui Nasrin Sotoudeh și a afirmat că acesta se înscrie în cadrul unor represiuni mai largi și că situația apărătorilor drepturilor omului în Iran devine din ce în ce mai dificilă,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, adoptată prin consens de către Adunarea Generală a ONU în 1998, care prevede că statele „iau toate măsurile necesare pentru a asigura protecția de către autoritățile naționale [a apărătorilor drepturilor omului] împotriva violenței, amenințărilor, represaliilor, discriminării de facto sau de jure, presiunii sau oricăror alte acțiuni arbitrare”, care constituie consecințe ale eforturilor lor legitime de a promova drepturile omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Convenția cu privire la drepturile copilului la care Iranul este parte,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 21 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Nasrin Sotoudeh, avocată de prestigiu în domeniul drepturilor omului, a fost condamnată la 11 ani de închisoare, fiind acuzată că „a acționat împotriva securității naționale”, „a fost membră a Centrului pentru apărătorii drepturilor omului”, că nu a purtat hejab (vălul islamic) în timpul unui mesaj video, precum și că „a făcut propagandă împotriva regimului”; întrucât acesteia i s-a interzis, de asemenea, să practice avocatura și să călătorească timp de 20 de ani după săvârșirea pedepsei;

B.  întrucât Sotoudeh, mamă a doi copii, a fost arestată la 4 septembrie 2010, a fost ținută timp îndelungat în izolare, a fost torturată și i s-a interzis contactul cu familia și avocatul și întrucât aceasta a fost foarte aproape de moarte după ce a făcut greva foamei pentru a protesta împotriva condițiilor sale de detenție și a nerespectării dreptului său la un proces echitabil;

C.  întrucât soțul lui Sotoudeh, Reza Khandan, a fost convocat de poliție la 15 ianuarie 2011 și a fost reținut peste noapte, a fost eliberat pe baza cauțiunii unui garant și este urmărit penal pentru sprijinirea soției sale;

D.  întrucât Nasrin Sotoudeh a fost avocata cetățeanului olandez Zahra Bahrami, care a fost arestat după protestele din Ashura din 27 decembrie 2009 și condamnat recent la moarte;

E.  întrucât condamnarea lui Sotoudeh face parte dintr-un asalt sistematic asupra avocaților din domeniul drepturilor omului și al activiștilor din Iran, care cuprinde condamnarea din 7 ianuarie 2011 a lui Shiva Nazarahari, cofondatoare a Comisiei reporterilor pentru drepturilor omului și activistă marcantă, la patru ani de închisoare și 74 de lovituri de bici, precum și condamnarea din 30 octombrie 2010 a lui Mohammad Seifzadeh, avocat eminent, la nouă ani de închisoare și interdicția de a practica avocatura timp de zece ani; întrucât avocatul din domeniul drepturilor omului Mohammad Oliyafar săvârșește în prezent o pedeapsă de un an de închisoare pentru sprijinirea clienților săi; întrucât printre alți apărători ai drepturilor omului care se confruntă cu persecuția iminentă se numără Mohammad Ali Dadkhah, Abdolfattah Soltani și Houtan Kian;

F.  întrucât la mai bine de un an de la demonstrațiile de la Ashura, din decembrie 2009, sute de cetățeni iranieni care au fost arestați zac în continuare în închisoare, iar autoritățile au continuat seria arestărilor în cursul acestui an, în special cu ocazia Zilei studenților din 7 decembrie 2010, și întrucât, potrivit rapoartelor întocmite de Amnesty International, peste 70 de studenți se află încă în închisoare;

G.  întrucât jurnaliștii și bloggerii continuă și ei să fie vizați, raportându-se că un număr de peste 30 de jurnaliști se află în prezent în închisoare și chiar reprezentanți reputați ai culturii iraniene, cum ar fi regizorul Jafar Panahi, căruia i s-a interzis în decembrie 2010 să facă filme timp de 20 de ani, a fost condamnat la 6 ani de închisoare și i s-a îngrădit libertatea de exprimare;

H.  întrucât cazurile de mărturisiri forțate, tortură și rele tratamente aplicate prizonierilor, privare de somn, detenție în izolare, detenție ilegală, aplicare a unor tratamente crude, inumane și degradante, abuzuri fizice, inclusiv violență sexuală, precum și cazurile de impunitate a reprezentanților statului sunt în continuare larg răspândite în Iran și ridică semne de întrebare cu privire la corectitudinea și transparența procedurilor judiciare din această țară;

I.  întrucât, în loc să poată investiga cazurile de execuții extrajudiciare, rudele îndoliate ale celor uciși pot fi victimele arestărilor, cum a fost cazul lui Mahdi Ramazani, care a fost arestat la mormântul fiului său în decembrie 2010 și i s-a cerut o cauțiune exorbitantă, pe care nu este în măsură să o plătească;

J.  întrucât Iranul și-a luat angajamentul față de comunitatea internațională de a respecta Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

1.  invită guvernul Republicii Islamice Iran să o elibereze imediat și necondiționat pe Nasrin Sotoudeh, precum și pe toți ceilalți prizonieri de conștiință, și consideră că condamnarea lui Nasrin Sotoudeh este de natură politică, aceasta urmărind înlăturarea unuia dintre cei mai importanți apărători ai drepturilor omului din Iran;

2.  condamnă cu tărie sentința deosebit de severă împotriva lui Nasrin Sotoudeh și intimidarea soțului său și o felicită pentru curajul și angajamentul său;

3.  invită Republica Islamică Iran să adere la standardele promovate de Principiile de bază ale Națiunilor Unite privind rolul Barourilor, care prevăd că deputaților trebuie să li se permită să își desfășoare activitatea „fără intimidare, impedimente, hărțuire sau amestec neavenit” și recunoaște că avocații au dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv „dreptul de a participa la discuții publice cu privire la chestiuni legate de drept, administrația justiției și promovarea și protecția drepturilor omului”;

4.  deplânge profund lipsa de echitate și transparență a procesului judiciar din Iran și solicită autorităților iraniene să respecte dreptul la un proces echitabil în legislație și în practică; îl invită pe șeful autorității judiciare iraniene, Ayatollah Sadegh Amoli Larijani, să înființeze o comisie independentă care să examineze urmărirea penală a avocaților din domeniul drepturilor omului și să îi tragă la răspundere pe oficialii care au fost implicați în proceduri ilegale;

5.  invită autoritățile să combată impunitatea persoanelor care încalcă drepturile omului în cadrul forțelor de securitate; reiterează solicitarea sa privind organizarea unei anchete independente în ceea ce privește alegațiile referitoare la execuțiile extrajudiciare, de la alegerile prezidențiale contestate din luna iunie, precum și urmărirea în justiție a persoanelor presupuse a fi încălcat legea;

6.  invită guvernul din Iran să coopereze pe deplin cu toate mecanismele internaționale din domeniul drepturilor omului, să examineze în continuare posibilitatea cooperării în domeniul drepturilor omului și al reformei judiciare cu Organizația Națiunilor Unite și să pună în aplicare pe deplin recomandările evaluării periodice universale;

7.  solicită reînființarea unui mandat al ONU pentru un raportor special care să investigheze cazurile de încălcare a drepturilor omului și să încurajeze tragerea la răspundere a celor care comit încălcări ale drepturilor omului în Iran;

8.  solicită autorităților iraniene să permită accesul Semilunii Roșii la toți deținuții și să permită organizațiilor internaționale de apărare a drepturilor omului să monitorizeze situația din Iran;

9.  îndeamnă autoritățile iraniene să revină asupra sentinței impuse lui Zahra Bahrami, să îi acorde dreptul la un proces echitabil și accesul la autoritățile olandeze, ținând seama de cetățenia sa olandeză, în conformitate cu standardele internaționale;

10.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să definească măsuri suplimentare în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului pentru a proteja în mod activ apărătorii drepturilor omului din Iran și încurajează statele membre și autoritățile locale să sprijine inițiativele precum programul european privind orașele-adăpost și rețeaua internațională a orașelor-adăpost;

11.  solicită includerea pe lista actuală a persoanelor și organizațiilor care fac obiectul unei interdicții de călătorie impuse de UE și ale căror active au fost înghețate, a oficialilor iranieni responsabili de încălcarea drepturilor omului și de reprimarea și îngrădirea libertății în Iran;

12.  invită reprezentanții UE și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să relanseze discuțiile cu privire la drepturile omului cu Republica Islamică Iran;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Președintelui Curții Supreme a Iranului, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Iran.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 9. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0310.