Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 iulie 2010, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” (COM(2010)0343), precum și propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2010 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (COM(2010)0344),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 9 noiembrie 2010, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010 privind o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale,

–  având în vedere Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind neîndeplinirea de către statele membre a obligațiilor acestora, în special Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Republicii Austria (cauza C-205/06), Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Regatului Suediei (cauza C-249/06) și Hotărârea din 19 noiembrie 2009 Comisia împotriva Republicii Finlanda (cauza C-118/07),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0070/2011),

A.  întrucât, conform Tratatului de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.  întrucât, începând cu anul 1959, peste 1 200 de tratate bilaterale de investiții (TBI) au fost încheiate de statele membre la nivel bilateral și aproximativ 3 000 de TBI au fost încheiate în total;

C.  întrucât este recunoscut în general faptul că investițiile străine pot avea efecte pozitive asupra competitivității țărilor gazdă, dar că este nevoie de asistență pentru ajustare pentru lucrătorii cu nivel redus de calificare în cazul investițiilor externe; întrucât responsabilitatea fiecărui guvern este de a încuraja efectele benefice ale investițiilor și împiedicând în același timp efectele negative;

D.  întrucât articolele 206 și 207 din TFUE nu definesc ISD, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene(1) a specificat interpretarea sa cu privire la termenul ISD, pe baza a trei criterii: ar trebui considerate investiții pe termen lung, reprezentând cel puțin 10 % din capitalul propriu / acțiunile întreprinderii afiliate și care oferă investitorului controlul administrativ asupra operațiunilor întreprinderii afiliate, întrucât această definiție este în concordanță cu cea a FMI și a OCDE și exclude, în special, investițiile de portofoliu și drepturile de proprietate intelectuală; întrucât este greu de făcut o deosebire clară între ISD și investițiile de portofoliu, iar aplicarea unei definiții juridice rigide în privința practicilor reale de investiții va fi dificilă;

E.  întrucât unele state membre utilizează definiții largi ale termenului „investitor străin”, permițând ca o simplă adresă poștală să servească drept element de identificare a naționalității unei întreprinderi; întrucât acest lucru a permis unor întreprinderi să intenteze acțiuni în instanță împotriva țărilor lor prin intermediul TBI încheiate de țări terțe; întrucât orice întreprindere europeană ar trebui să se poată baza pe viitoare acorduri de investiții ale UE sau pe viitoare acorduri de liber schimb care să cuprindă capitole privind investițiile;

F.  întrucât emergența unor noi țări ca puteri locale sau mondiale, cu mari capacități de investiții, a modificat percepția clasică potrivit căreia singurii investitori proveneau din țările dezvoltate;

G.  întrucât după apariția primelor cazuri de soluționare a diferendelor în anii 1990 și în pofida unor experiențe în general pozitive, o serie de aspecte problematice au devenit evidente din cauza utilizării unui limbaj vag în acorduri, care lasă loc de interpretări, îndeosebi referitoare la riscul de conflict între interesele private și competențele de reglementare ale autorităților publice, de exemplu în cazurile în care adoptarea unei legislații legitime a făcut ca un stat să fie condamnat de arbitrii internaționali pentru încălcarea principiului privind „tratamentul loial și echitabil”;

H.  întrucât Statele Unite și Canada, care se numără printre primele state ce au făcut obiectul unor astfel de hotărâri, și-au adaptat modelele de TBI pentru a limita capacitatea de interpretare prin intermediul arbitrajului și a garanta o mai bună protecție a spațiului lor de intervenție publică;

I.  întrucât Comisia a întocmit o listă a țărilor care vor deveni parteneri privilegiați pentru negocierea primelor acorduri de investiții (Canada, China, India, Mercosur, Rusia și Singapore);

J.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nou înființat trebuie de asemenea să consolideze prezența și rolul global al UE, inclusiv promovarea și protejarea obiectivelor comerciale ale UE, de asemenea, în domeniul investițiilor,

1.  recunoaște că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ISD se află acum în sfera de competență exclusivă a UE; constată că această nouă competență a UE reprezintă o dublă provocare, pe de o parte, pentru gestionarea TBI existente și, pe de altă parte, pentru definirea unei politici europene în domeniul investițiilor care să răspundă așteptărilor investitorilor și statelor beneficiare, dar și obiectivelor politice externe și intereselor economice mai generale ale UE;

2.  salută această nouă competență a UE și invită Comisia și statele membre să profite de ocazia de a elabora, împreună cu Parlamentul, o politică de investiții coerentă și integrată care să promoveze investiții de înaltă calitate și care să aibă o contribuție pozitivă la progresele economice și dezvoltarea durabilă pe plan mondial; consideră că Parlamentul trebuie să fie implicat în mod adecvat în elaborarea viitoarei politici de investiții și că acest lucru implică o consultare corespunzătoare cu privire la mandatele pentru următoarele negocieri, precum și informări periodice reale cu privire la stadiul negocierilor;

3.  ia act de faptul că UE este un bloc economic important cu o pondere semnificativă în negocieri; consideră că o politică comună în domeniul investițiilor va răspunde atât așteptărilor investitorilor, cât și așteptărilor statelor vizate, și va contribui la creșterea competitivității UE și a întreprinderilor sale, precum și la creșterea ocupării forței de muncă;

4.  constată necesitatea unui cadru european coordonat, creat pentru a asigura certitudine și pentru a încuraja promovarea principiilor și obiectivelor UE;

5.  reamintește că actuala etapă a globalizării s-a confruntat cu o creștere extremă a ISD, înregistrată în 2007, cu un an înainte ca criza economică și financiară globală să afecteze investițiile, atingând un record de aproximativ 1 500 de miliarde de euro, UE fiind cea mai mare sursă de ISD din întreaga economie mondială; cu toate acestea, subliniază că în 2008 și 2009, investiții s-au redus din cauza crizei economice și financiare mondiale; subliniază, de asemenea, că aproximativ 80% din valoarea totală a ISD globale reprezintă fuziuni și achiziții transfrontaliere;

6.  salută Comunicarea Comisiei, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale”, dar subliniază că aceasta ar trebui să abordeze mai curând necesitatea protejării capacității publice de reglementare și de îndeplinire a obligației UE de a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare, concentrându-se în mare măsură asupra protecției investitorilor;

7.  consideră că investițiile pot avea un impact pozitiv asupra creșterii economice și asupra ocupării forței de muncă, nu numai în UE, ci și în țările în curs de dezvoltare, cu condiția ca investitorii să contribuie activ la obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă, mai precis prin sprijinirea economiei locale, grație transferului de tehnologie și prin utilizarea forței de muncă și a contribuțiilor locale;

8.  invită Comisia să țină seama de experiențele acumulate la nivel bilateral, plurilateral și multilateral, în special cu privire la eșecul negocierilor OCDE pentru un acord multilateral privind investițiile;

9.  îndeamnă Comisia să dezvolte strategia de investiții a UE într-un mod atent și coordonat pe baza celor mai bune practici ale TBI; ia act de diferențele de conținut din cadrul acordurilor statelor membre și solicită Comisiei să reconcilieze aceste diferențe pentru a furniza un model puternic al Uniunii pentru acordurile de investiții, care ar putea fi ajustat în funcție de nivelul de dezvoltare al țării partenere;

10.  solicită Comisiei să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu, cât mai rapid posibil, de exemplu sub forma unui model pentru TBI, care să poată fi folosite de statele membre pentru a spori certitudinea și consecvența;

Definiții și domeniu de aplicare

11.  solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a investițiilor care trebuie protejate, care să includă atât ISD, cât și investițiile de portofoliu; consideră totuși că formele speculative de investiții, astfel cum sunt definite de Comisie, nu vor fi protejate; insistă asupra faptului că atunci când drepturile de proprietate intelectuală sunt incluse în domeniul de aplicare al unui acord de investiții, inclusiv în cazul acordurile de investiții pentru care s-au propus deja proiecte de mandat, dispozițiile acordurilor nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra producției de medicamente generice și trebuie să respecte excepțiile TRIPS în privința sănătății publice;

12.  constată cu îngrijorare faptul că negocierea unei varietăți largi de acorduri de investiții va conduce la o suprapunere între competențele exclusive și cele comune;

13.  solicită introducerea termenului de „investitor din cadrul UE” care, respectând spiritul articolului 207 din TFUE, ar sublinia semnificația promovării investitorilor din cadrul tuturor statelor membre în condiții egale, asigurându-le acestora aceleași condiții de funcționare și același nivel de protecție a investițiilor lor;

14.  reamintește că tratatele bilaterale standard de investiții ale statelor membre UE utilizează o definiție amplă a termenului de „investitor străin”; solicită Comisiei să evalueze dacă acest lucru a condus la practici abuzive; solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a termenului de „investitor străin”, pe baza acestei evaluări și a ultimei definiții de referință a investițiilor străine directe a OCDE;

Protecția investitorilor

15.  subliniază că protecția tuturor investitorilor din UE ar trebui să rămână principala prioritate a acordurilor de investiții;

16.  constată că negocierea tratatelor bilaterale de investiții este un proces îndelungat; solicită Comisiei să investească toate resursele umane și materiale în vederea negocierii și încheierii de acorduri de investiții ale UE;

17.  consideră că cerința exprimată de Consiliu în Concluziile sale cu privire la Comunicare – potrivit căreia noul cadru juridic european ar trebui să nu afecteze în mod negativ protecția și garanțiile oferite investitorilor în cadrul acordurilor existente – ar putea crea riscul de respingere a oricărui nou acord și ar putea pune în pericol echilibrul necesar dintre protecția investitorilor și protecția dreptului de reglementare, într-o perioadă de investiții străine sporite în UE; în plus, consideră că o astfel de formulare a criteriului de evaluare poate contrazice semnificația și spiritul articolului 207 din TFUE;

18.  consideră că necesitatea identificării bunelor practici, la care Concluziile Consiliului fac de asemenea referire, constituie o opțiune mai înțeleaptă și mai eficace, care permite dezvoltarea unei politici europene coerente în domeniul investițiilor;

19.  consideră că viitoarele acorduri încheiate de UE ar trebui să utilizeze bunele practici formulate pe baza experienței statelor membre și să includă următoarele norme:

20.  solicită Comisiei să evalueze impactul potențial al includerii unei clauze generale în viitoarele acorduri de investiții europene și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului;

21.  invită Comisia să asigure reciprocitatea în momentul negocierii accesului pe piață cu principalii săi parteneri comerciali din țările dezvoltate și principalele economii emergente, ținând seama, în același timp, de necesitatea excluderii sectoarelor sensibile și a menținerii asimetriei în relațiile comerciale ale UE cu țările în curs de dezvoltare;

22.  constată că sporirea preconizată a certitudinii va ajuta IMM-urile să investească în străinătate și că, în această privință, trebuie să se țină seama de poziția IMM-urilor în timpul negocierilor;

Protejarea dreptului de reglementare

23.  subliniază că viitoarele acorduri de investiții încheiate de UE trebuie să respecte capacitatea de intervenție publică;

24.  își exprimă profunda îngrijorare față de nivelul de discreție a arbitrilor internaționali de a interpreta în linii mari clauzele privind protecția investitorilor, conducând astfel la excluderea unor reglementări publice legitime; invită Comisia să ofere definiții clare privind normele de protecție a investitorilor pentru a evita astfel de probleme în cadrul noilor acorduri de investiții;

25.  invită Comisia să includă în toate acordurile viitoare clauze specifice care să prevadă dreptul de reglementare al părților la acord, printre altele, în domenii precum protecția securității naționale și a mediului, sănătatea publică, drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor, politica industrială și diversitatea culturală;

26.  subliniază că Comisia trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la sectoarele care nu sunt cuprinse în viitoarele acorduri, de exemplu, sectoarele sensibile cum ar fi cultura, educația, sănătatea publică, precum și acele sectoare care prezintă o importanță strategică pentru apărarea națională; solicită Comisiei să informeze parlamentul European cu privire la mandatul pe care l-a primit în fiecare caz; constată că UE ar trebui totodată să iasă în întâmpinarea nevoilor partenerilor săi din țările în curs dezvoltare, fără să ceară o liberalizare suplimentară atunci când aceștia consideră necesară pentru dezvoltarea lor protejarea anumitor sectoare, mai ales în domeniul serviciilor publice;

Integrarea normelor sociale și de mediu

27.  subliniază că viitoarea politică a UE trebuie să promoveze, de asemenea, investițiile durabile, care respectă mediul (îndeosebi în industriile extractive) și care încurajează condiții de muncă adecvate în întreprinderile vizate de investiții; solicită Comisiei să includă, în toate acordurile viitoare, o trimitere la Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

28.  își reiterează, referitor la capitolele privind investițiile cuprinse în ALS mai ample, apelul privind integrarea în orice ALS pe care UE îl semnează a unei clauze de responsabilitate socială a întreprinderilor și a unor clauze sociale și de mediu eficace;

29.  solicită Comisiei să evalueze modul în care au fost aceste clauze incluse în TBI ale statelor membre și modul în care ar putea fi, de asemenea, incluse în acordurile de autonome;

30.  salută faptul că mai multe TBI conțin, în prezent, o clauză care împiedică relaxarea legislației sociale și de mediu pentru a atrage investițiile și solicită Comisiei să ia în considerare includerea acestei clauze în acordurile sale viitoare;

Mecanismul de soluționare a diferendelor și responsabilitatea UE

31.  consideră că sistemul actual de soluționare a diferendelor trebuie modificat pentru a integra o mai mare transparență, posibilitatea acordată părților de a introduce recurs, obligația de a epuiza căile juridice locale acolo unde acestea sunt destul de fiabile pentru a garanta un proces corect, posibilitatea de a utiliza observații cu titlu de amicus curiae și obligația de a alege un singur loc în care se desfășoară procedura de arbitraj dintre investitori și stat;

32.  consideră că, pe lângă procedurile de soluționare a diferendelor între state, ar trebui să se aplice și procedurile de soluționare a diferendelor dintre investitori și state pentru a asigura o protecție mai largă a investițiilor;

33.  este conștient de faptul că UE nu poate utiliza mecanismele existente pentru soluționarea diferendelor ale Centrului internațional pentru soluționarea diferendelor legate de investiții (ICSID) și ale Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL) având în vedere că UE nu este membră a niciuneia dintre acestea; solicită UE să includă un capitol privind soluționarea diferendelor în fiecare nou trata de investiții al UE în conformitate cu reformele sugerate în prezenta rezoluție; solicită Comisiei și statelor membre să-și asume responsabilitatea, în calitate de actori internaționali majori, de a acționa în direcția reformelor necesare în ceea ce privește normele ICSID și UNCITRAL;

34.  solicită Comisiei să prezinte soluții care să permită IMM-urilor o mai bună finanțare a costurilor ridicate generate de procedurile de soluționare a diferendelor;

35.  invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, un regulament referitor la modalitatea prin care urmează să fie repartizate responsabilitățile între nivelul UE și cel național, în special sub aspect financiar, în eventualitatea în care UE pierde o cauză în urma unei proceduri de arbitraj internațional;

Alegerea partenerilor și competențele Parlamentului

36.  sprijină principiul potrivit căruia partenerii prioritari pentru viitoarele acorduri de investiții ale UE trebuie să fie țările care au un înalt potențial al pieței, dar în care investițiile străine necesită o protecție sporită;

37.  constată că riscul privind investițiile este în general mai mare în țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate și că o protecție puternică și eficace a investitorilor prin intermediul tratatelor de investiții reprezintă aspectul esențial în vederea protejării investitorilor europeni și poate îmbunătăți guvernanța, creând astfel un mediu stabil necesar sporirii ISD în aceste țări; constată că, pentru ca aceste țări să poate beneficia în continuare de pe urma acordurilor de investiții, acestea din urmă trebuie să fie întemeiate pe obligația investitorilor în materie de respectarea a drepturilor omului și normelor împotriva corupției ca parte a unui parteneriat mai amplu între UE și țările în curs de dezvoltare în scopul reducerii sărăciei; invită Comisia să evalueze viitori parteneri viabili, pe baza experienței statelor membre cu TBI;

38.  își exprimă îngrijorarea față de faptul că investițiile străine directe în țările cel mai puțin dezvoltate sunt extrem de limitate și tind să se concentreze pe resursele naturale;

39.  consideră că în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se acorde un sprijin mai consistent întreprinderilor locale, în special prin intermediul unor stimulente prin care să li se consolideze productivitatea și capacitatea de cooperare și prin care să se crească calitatea forței de muncă, domenii cu un potențial considerabil de stimulare a dezvoltării economice, competitivității și creșterii economice în țările în curs de dezvoltare; încurajează, de asemenea, transferul de noi tehnologii ecologice din UE în țările în curs de dezvoltare, ca fiind cel mai bun mijloc de a promova creșterea economică ecologică și durabilă;

40.  îndeamnă ca poziția Parlamentului să fie pe deplin luată în considerare de Comisie și de statele membre înaintea inițierii negocierilor în materie de investiții, precum și în timpul unor astfel de negocieri; reamintește conținutul Acordului-cadru privind relațiile între Parlamentul European și Comisie și invită Comisia să consulte Parlamentul cu privire la proiectele de mandate de negociere în timp util pentru a-i permite acestuia să-și exprime poziția care, la rândul său, trebuie luată în considerare în mod corespunzător de către Comisie și Consiliu;

41.  subliniază nevoia de a include rolul delegațiilor SEAE în cadrul strategiei viitoarei politici privind investițiile, recunoscând potențialul și cunoștințele de specialitate ale acestora ca bunuri strategice în vederea atingerii obiectivelor noii politici;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, statelor membre, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1) Hotărârea din 12 decembrie 2006 în cauza Test Claimants in the FII Group Litigation împotriva Commissioners of Inland Revenue (Cauza C-446/04).