Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2645(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0249/2011

Dezbateri :

PV 06/04/2011 - 13
CRE 06/04/2011 - 13

Voturi :

PV 07/04/2011 - 6.3
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0148

Texte adoptate
PDF 220kWORD 66k
Joi, 7 aprilie 2011 - Strasbourg
Situaţia din Siria, Bahrain şi Yemen
P7_TA(2011)0148RC-B7-0249/2011

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria și Yemen,

–  având în vedere rezoluţia sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(1),

–  având în vedere rezoluția sa care conține recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului privind încheierea unui acord de asociere euro-mediteranean între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, adoptată la 26 octombrie 2006(2),

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind atacul criminal împotriva protestatarilor din Siria de la 23 martie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Bahrainul, Siria și Yemenul sunt părți,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante din 1975, la care Bahrainul, Siria și Yemenul sunt părți,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24 și 25 martie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Bahrain și la Yemen din 21 martie 2011,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei referitoare la Bahrain din 10, 15 și 17 martie 2011, pe cele referitoare la Siria din 18 martie, 22 martie, 24 martie și 26 martie 2011 și pe cele referitoare la Yemen din 10, 12 și 18 martie 2011 şi din 5 aprilie 2011,

–  având în vedere Comunicarea comună din 8 martie 2011 a Înaltului Reprezentant și a Comisiei privind „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”,

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma unor evenimente similare în alte țări arabe, demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime și o puternică cerere populară cu privire la realizarea unor reforme politice, economice și sociale care să aibă drept scop realizarea unei democrații veritabile, combaterea corupției și a nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și reducerea inegalităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune;

B.  întrucât guvernele respective au reacționat cu o intensificare a represiunilor violente, declarând starea de urgență și aplicând legi de combatere a terorismului pentru a justifica infracțiuni grave, inclusiv execuții extrajudiciare, răpiri și dispariții, arestări arbitrare, tortură și procese inechitabile;

C.  întrucât folosirea excesivă a forței împotriva protestatarilor de către forțele de securitate din Bahrain, Siria și Yemen a dus la multe pierderi de vieți, la rănirea și la încarcerarea unor persoane și încalcă Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care aceste țări sunt părți;

D.  întrucât demonstrațiile din Siria au început în orașul Daraa, aflat în sudul țării, iar apoi s-au extins în toată țara; întrucât autoritățile siriene au reprimat demonstrațiile folosind gloanțe adevărate pentru a dispersa adunările pașnice, au arestat sute de civili și au mobilizat demonstranți care să susțină regimul în Damasc și în alte orașe; întrucât guvernul sirian a demisionat la 29 martie 2011, iar Adel Safar a fost numit să formeze un nou guvern; întrucât discursul Președintelui Bashar al-Assad în fața parlamentului sirian din 30 martie 2011 nu a satisfăcut așteptările și speranțele cu privire la realizarea unor reforme semnificative;

E.  întrucât în Siria se aplică legea privind starea de urgență din 1963; întrucât legea privind starea de urgență limitează efectiv exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor civile și politice și oferă, totodată, autorităților siriene un control continuu asupra sistemului judiciar;

F.  întrucât guvernul Siriei a făcut o serie de declarații publice și s-a angajat că respecte libertatea de exprimare și participarea politică (abolirea legii privind starea de urgență, abrogarea articolului 8 din Constituția Siriei, care afirmă că partidul Ba'ath conduce statul și societatea, soluția la problemele cauzate de recensământul din 1962 din provincia al-Hasaka, care a dus la confiscarea pașapoartelor a sute de mii de kurzi și la înregistrarea acestora ca străini), dar nu a realizat progrese concrete cu privire la aceste aspecte; întrucât cunoscutul activist sirian pentru drepturile omului și critic al guvernului, Haitham al-Maleh, a fost eliberat din închisoare în martie 2011 și a solicitat comunității internaționale să exercite presiuni asupra regimului sirian pentru ca acesta să își respecte obligațiile internaționale cu privire la drepturile omului;

G.  întrucât acordul de asociere între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, nu a fost încă semnat; întrucât semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009; întrucât respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o parte esențială a acestui acord;

H.  întrucât demonstrațiile din Bahrain au început la 14 februarie 2011, demonstranții cerând reforme politice, cum ar fi o monarhie constituțională și un guvern ales, precum și eliminarea corupției și încetarea marginalizării șiiților, care reprezintă peste 60% din populație; întrucât situația din Bahrain este în continuare tensionată, între 50 și 100 de persoane fiind date dispărute în ultima săptămână; întrucât, conform unor relatări, în Bahrain au fost reținuți membri ai personalului medical, apărători ai drepturilor omului și activiști politici, iar unele secții din spitale au fost preluate de forțele de securitate;

I.  întrucât, în Bahrain, au fost trimise, la solicitarea guvernului de aici, forțe de securitate aparținând Consiliului de Cooperare al Golfului și provenind din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit;

J.  întrucât, începând cu ianuarie 2011, milioane de cetățeni au demonstrat în general în mod pașnic în Yemen și se pare că aproape 100 de persoane au fost ucise, în principal de forțele de securitate care au folosit muniție adevărată pentru a trage asupra mulțimilor, în timp ce sute de persoane au fost rănite; întrucât, în Yemen, forțele de securitate au creat dificultăți ambulanțelor care duceau la spital persoane rănite care protestaseră împotriva guvernului;

K.  întrucât președintele Ali Abdullah Saleh, care conduce țara de 32 de ani, a promis că se va retrage de la conducerea Yemenului; întrucât, cu toate acestea, președintele nu a realizat până în prezent niciun demers concret pentru a-și îndeplini promisiunile privind o tranziție democratică pașnică;

L.  întrucât membrii Consiliului de Cooperare al Golfului au decis să invite reprezentanți ai guvernului și ai opoziției din Yemen la discuții ce vor avea loc în Riyadh pentru a soluționa impasul cu privire la anumite chestiuni specifice;

M.  întrucât Yemenul este cea mai săracă țară din Orientul Mijlociu, cu o malnutriție foarte răspândită, cu rezerve de petrol din ce în ce mai reduse, cu o populație în creștere, cu un guvern central slab, cu o lipsă din ce în ce mai mare de apă și cu investiții reduse în economia țării; întrucât există temeri serioase cu privire la dezintegrarea statelor yemenite, date fiind armistițiul fragil cu rebelii șiiți din nord, în vigoare din februarie, o mișcare secesionistă în sud, dar și existența multor luptători a care se pare că folosesc Yemenul ca bază;

N.  întrucât în Bahrain și în Yemen a fost declarată de curând stare de urgență; întrucât declararea stării de urgență în orice țară nu exonerează guvernul național al națiunii respective de la îndeplinirea obligației sale esențiale cu privire la respectarea legii și a angajamentelor sale internaționale în domeniul drepturilor omului,

1.  condamnă ferm reprimarea violentă de către forțele de securitate a demonstranților pașnici din Bahrain, Siria și Yemen și transmite condoleanțe familiilor victimelor; își exprimă solidaritatea cu popoarele acestor țări, salută curajul și hotărârea acestora și sprijină cu tărie aspirațiile democratice legitime ale acestora;

2.  îndeamnă autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se abțină de la a folosi violența împotriva protestatarilor și să le respecte libertatea de întrunire și de exprimare; condamnă faptul că autoritățile din Bahrain și din Yemen s-au amestecat în acordarea îngrijirilor medicale și faptul că accesul la serviciile medicale a fost refuzat și restricționat; subliniază că cei care se fac responsabili de pierderea de vieți și de rănirea unor persoane ar trebui trași la răspundere și aduși în fața justiției; îndeamnă autoritățile să elibereze imediat toți deținuții politici, toți apărătorii drepturilor omului și toți jurnaliștii, precum și pe toți cei reținuți pe baza activităților lor pașnice din cadrul protestelor;

3.  afirmă că folosirea violenței de către un stat împotriva propriei sale populații trebuie să aibă repercusiuni directe asupra relațiilor sale bilaterale cu Uniunea Europeană; amintește Înaltului Reprezentant al UE/Vicepreședintelui Comisiei că UE poate folosi numeroase instrumente pentru a descuraja astfel de măsuri, precum înghețarea activelor, interzicerea călătoriilor etc.; amintește însă că populația în general nu ar trebui să fie niciodată afectată de o astfel de revizuire a relațiilor bilaterale;

4.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să ia pe deplin în considerare evenimentele recente și în curs de desfășurare, precum și evoluțiile viitoare din Bahrain, Siria și Yemen în cadrul relațiilor bilaterale cu aceste țări, inclusiv suspendarea altor negocieri privind semnarea acordului de asociere între UE și Siria care nu a fost încă semnat; consideră că încheierea unui astfel de acord ar trebui să depindă de capacitatea autorităților siriene de a realiza în mod concret reformele democratice așteptate;

5.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să susțină solicitările privind efectuarea unor anchete independente cu privire la atacurile împotriva protestatarilor din aceste țări, în special cu privire la efectuarea de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau de către Curtea Penală Internațională a unei anchete independente privind atacul împotriva protestatarilor din 18 martie 2011 din Sana'a, Yemen, în timpul căruia 54 de persoane au fost ucise și peste 300 au fost rănite; invită UE să preia imediat conducerea cu privire la convocarea unei sesiuni speciale a Consiliului pentru drepturile omului pentru a sancționa abuzurile comise în Bahrain, Siria și Yemen în timpul acțiunilor de înăbușire a demonstrațiilor și de reprimare a dizidenților;

6.  invită guvernele din Bahrain, Siria și Yemen să demareze, fără întârziere și fără condiții preliminare, un proces politic și un dialog politic deschise și edificatoare, la care să participe toate forțele politice democratice și societatea civilă, care să aibă drept scop deschiderea drumului spre democrația autentică, încetarea stării de urgență, precum și realizarea unor reforme politice, economice și sociale reale, ambițioase și semnificative, care sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung;

7.  invită autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să își respecte angajamentele internaționale în materie de respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; invită autoritățile din aceste țări să pună imediat capăt stării de urgență, să elibereze imediat toți deținuții politici, toți apărătorii drepturilor omului, toți jurnaliștii și toți demonstranții pașnici, să consacre libertatea de exprimare și de asociere în legislație și în practică, să intensifice măsurile de combatere a corupției, să garanteze minorităților drepturi egale, să asigure accesul la mijloacele de comunicare, precum internetul și telefonia mobilă, și să asigure accesul la mass-media independente;

8.  ia act de demisia guvernului sirian din 29 martie 2011, dar consideră că acest act nu va fi suficient pentru a combate frustrările din ce în ce mai mari ale poporului sirian; îl invită pe Președintele Bashar al-Assad să pună capăt politicii de represiune a opoziției politice și a apărătorilor drepturilor omului, să pună cu adevărat capăt stării de urgență în care se află țara încă din 1963, să promoveze procesul de tranziție democratică în Siria și să stabilească o agendă concretă privind realizarea de reforme politice, economice și sociale;

9.  invită guvernul din Bahrain și alte părți să demareze, fără întârziere și fără condiții preliminare, un dialog edificator și constructiv în vederea realizării unor reforme; salută anunțul făcut de Secretarul General al ONU potrivit căruia ONU este gata să ofere ajutor pentru eforturile realizate la nivel național, dacă i se solicită acest lucru;

10.  își exprimă îngrijorarea cu privire la prezența în Bahrain a unor trupe străine aflate sub egida CCG; invită CCG să își folosească resursele în calitate de actor colectiv regional pentru a acționa în mod constructiv și pentru a media în interesul reformelor pașnice din Bahrain;

11.  îl invită pe Președintele Saleh, președintele Yemenului, să ia măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a promisiunii sale de a transfera puterea în mod pașnic prin intermediul instituțiilor constituționale; invită toate părțile, inclusiv opoziția, să aibă un comportament responsabil, să poarte fără întârziere un dialog deschis și constructiv în vederea realizării unei tranziții politice adecvate și să includă în acest dialog toate părțile și mișcările care reprezintă populația din Yemen;

12.  își exprimă profunda preocupare cu privire la nivelul sărăciei și al șomajului și la instabilitatea politică și economică din ce în ce mai accentuată din Yemen; insistă ca livrarea în mod practic a donațiilor rezultate la conferința donatorilor din 2006 să fie accelerată; invită, de asemenea, UE și Consiliul de Cooperare al Golfului să depună eforturi deosebite pentru a acorda sprijin financiar și tehnic imediat ce Președintele Saleh este gata să lase loc unui guvern format în mod democratic;

13.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să sprijine aspirațiile democratice pașnice ale popoarelor din Bahrain, Siria și Yemen, să-și revizuiască politicile în legătură cu aceste țări, să respecte Codul de conduită al UE privind exporturile de arme și să fie gata să ajute, în cazul în care autoritățile naționale își iau un angajament ferm, la implementarea unor agende concrete privind realizarea de reforme politice, economice și sociale în aceste țări;

14.  invită Comisia să utilizeze pe deplin și în mod eficient ajutorul actual oferit prin IEVP, IEDDO și IdS și să elaboreze urgent propuneri concrete privind modul în care prin ajutorul financiar acordat în viitor de UE se pot sprijini mai bine țările și societățile civile din Orientul Mijlociu și din Golf în ceea ce privește tranziția acestora înspre democrație și respectarea drepturilor omului;

15.  subliniază angajamentele luate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și de Comisie în cadrul Comunicării comune intitulate „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, care are ca scop sprijinirea în continuare a transformării democratice și a societății civile ca reacție la evenimentele istorice actuale din această regiune; solicită ca UE să susțină procesele democratice din regiunea mediteraneană și din Golf pentru a asigura participarea deplină a tuturor cetățenilor la viața politică, în special a femeilor, care au avut un rol esențial în solicitarea schimbărilor democratice;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Regatului Bahrain, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene, precum și guvernului și parlamentului Republicii Yemen.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0109.
(2) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 436.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate