Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului, de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între UE şi Coreea (COM(2010)0049 – C7-0025/2010 – 2010/0032(COD))

P7_TA(2011)0061 A7-0210/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2010)0049),

–  având în vedere articolul 294 şi articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0025/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 22 decembrie 2010 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerţ internaţional (A7-0210/2010),

1.  adoptă în primă lectură poziţia prezentată în continuare(1);

2.  aprobă Declarația comună a Parlamentului European și a Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei şi parlamentelor naţionale poziţia Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 februarie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană şi Republica Coreea

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 511/2011)

AnexA I

Declarația Comisiei

Comisia salută acordul la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns în cadrul primei lecturi a Regulamentului privind măsurile de salvgardare.

Potrivit prevederilor din regulament, Comisia va prezenta un raport anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a ALS UE-Coreea și va fi pregătită să discute cu comisia competentă pentru subiectul în cauză a Parlamentului European eventuale chestiuni ce pot apărea în urma punerii în aplicare a acordului.

În acest sens, Comisia dorește să facă următoarele observații:

a)  Comisia va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare de către Coreea a angajamentelor sale privind aspectele de reglementare, în special a angajamentelor referitoare la reglementările tehnice din sectorul automobilelor. Monitorizarea va include toate aspectele privind barierele netarifare, iar rezultatele monitorizării vor fi documentate și raportate Parlamentului European și Consiliului.

b)  De asemenea, Comisia va acorda o atenție deosebită punerii în aplicare efective a angajamentelor referitoare la muncă și la mediu cuprinse în capitolul 13 din ALS (Comerțul și dezvoltarea durabilă). În acest sens, Comisia va solicita recomandări din partea grupului consultativ intern, care va include reprezentanți ai patronatului, ai sindicatelor și ai organizațiilor neguvernamentale. Punerea în aplicare a capitolului 13 din ALS va fi documentată în mod corespunzător și raportată Parlamentului European și Consiliului.

De asemenea, Comisia recunoaște că este important să se prevadă o protecție eficace în cazul unor creșteri subite ale importurilor în sectoarele sensibile, inclusiv în cel al automobilelor mici. Monitorizarea sectoarelor sensibile va include automobilele, textilele și produsele electronice de consum. În acest sens, Comisia observă că sectorul automobilelor mici poate fi considerat o piață relevantă pentru efectuarea unei anchete de salvgardare.

Comisia observă că desemnarea unor zone industriale libere externe în Peninsula Coreeană, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 12 din Protocolul privind regulile de origine, ar necesita încheierea unui acord internațional între părți, pe care Parlamentul European ar trebui să-l aprobe. Comisia va informa pe deplin Parlamentul cu privire la dezbaterile din cadrul comitetului pentru zonele industriale libere externe din Peninsula Coreeană.

În final, Comisia observă de asemenea că, în cazul în care hotărăște să prelungească, din cauza unor circumstanțe excepționale, ancheta în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), aceasta se va asigura că prelungirea în cauză nu depășește data expirării eventualelor măsuri provizorii introduse în conformitate cu articolul 7.

ANEXA II

Declarație comună

Comisia și Parlamentul European au căzut de acord cu privire la importanța unei cooperări strânse pentru monitorizarea punerii în aplicare a Acordului de liber schimb (ALS) UE-Coreea și a Regulamentului privind măsurile de salvgardare. În acest scop, cele două instituții au convenit cu privire la următoarele aspecte:

–  În cazul în care Parlamentul European adoptă o recomandare privind deschiderea unei anchete de salvgardare, Comisia analizează cu atenție dacă sunt întrunite condițiile specificate în regulament privind deschiderea unei anchete din oficiu. În cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt întrunite, aceasta prezintă un raport comisiei responsabile a Parlamentului European, care conține o explicație privind toți factorii relevanți pentru deschiderea unei astfel de anchete.

–  La solicitarea comisiei responsabile a Parlamentului European, Comisia îi raportează cu privire la orice aspecte specifice referitoare la îndeplinirea de către Coreea a angajamentelor sale privind măsurile netarifare sau a angajamentelor ce îi revin în temeiul capitolului 13 (Comerțul și dezvoltarea durabilă) din ALS.

(1) Această poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la data de 7 septembrie 2010 (Texte adoptate, P7_TA(2010)0301).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Uniunii Europene (COM(2010)0174 – C7-0110/2010 – 2010/0101(COD))

P7_TA(2011)0062 A7-0019/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0174),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 209 și 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0110/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru comerț internațional (A7-0019/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 februarie 2011 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Uniunii Europene
[AMENDAMENTUL 1, dacă nu se specifică un alt amendament]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 209 și 212,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Pe lângă misiunea sa principală de finanțare a investițiilor în Uniunea Europeană Banca Europeană de Investiții (BEI) a derulat, începând din 1963, operațiuni de finanțare în afara Uniunii Europene, în sprijinul politicilor externe ale Uniunii. Astfel, fondurilor bugetare ale UE aflate la dispoziția regiunilor externe li se adaugă forța financiară a BEI, în folosul țărilor beneficiare. Efectuând astfel de operațiuni financiare, BEI contribuie la realizarea principiilor directoare generale și a obiectivelor de politică ale Uniunii, inclusiv la dezvoltarea țărilor terțe și la prosperitatea Uniunii în noile circumstanțe economice mondiale. Operațiunile desfășurate de BEI în sprijinul politicilor externe ale Uniunii trebuie să respecte în continuare principiile bunei gestiuni bancare.

(2)  La articolul 209 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) coroborat cu articolul 208 din TFUE, se prevede că BEI contribuie, conform condițiilor prevăzute de statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor necesare realizării obiectivelor politicii Uniunii în materie de cooperare pentru dezvoltare.

(3)  Pentru a sprijini acțiunea externă a Uniunii și a permite ca BEI să finanțeze investiții în afara Uniunii fără a afecta calitatea creditului BEI, majoritatea operațiunilor sale derulate în regiunile externe au beneficiat de o garanție bugetară a UE, administrată de Comisie.

(4)  Cel mai recent, garanția UE a fost stabilită pentru perioada 2007-2011 prin Decizia nr. 633/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de acordare a unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității(2).

(5)  Fondul de garantare pentru acțiuni externe („Fondul de garantare”), instituit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (versiune codificată)(3) asigură o rezervă de lichidități pentru bugetul UE în caz de pierderi rezultate din operațiuni de finanțare ale BEI sau din alte acțiuni externe ale UE.

(6)  Conform Deciziei nr. 633/2009/CE, Comisia și BEI au efectuat o evaluare intermediară a finanțărilor externe ale BEI, pe baza unei evaluări externe independente, efectuate sub supravegherea unui comitet director al „înțelepților”, a unei revizuiri efectuate de un consultant extern și a evaluărilor specifice furnizate de BEI. La 12 februarie 2010, comitetul director a prezentat un raport Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și BEI, conținând concluziile și recomandările sale.

(7)  Raportul comitetului director a concluzionat că garanția UE acordată BEI este un instrument puternic și eficace, cu mare influență financiară și politică și că acesta trebuie menținut în vederea acoperirii riscurilor de natură politică și suverană. Au fost propuse anumite modificări ale Deciziei nr. 633/2009/CE, pentru a garanta o valoare adăugată și o eficacitate de cel mai înalt nivel a operațiunilor externe ale BEI.

(8)  În momentul elaborării noului cadru financiar multianual, ar trebui mărite substanțial sumele acoperite de garanțiile Uniunii pentru a spori eficacitatea și vizibilitatea acțiunii Uniunii în afara granițelor sale, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona; [Amendamentul 2]

(9)  Lista țărilor eligibile sau potențial eligibile pentru finanțările BEI acoperite de garanția UE este prevăzută în anexa II la prezenta decizie și a fost prelungită în comparație cu lista din anexa I la Decizia nr. 633/2009/CE.

(10)  Sumele acoperite de garanția UE în fiecare regiune trebuie să reprezinte în continuare plafoane de finanțare ale BEI în temeiul garanției UE și nu obiective pe care BEI trebuie să le atingă.

(11)  Extinderea mandatului extern al BEI la țări noi fără revizuirea plafoanelor finanțărilor BEI acoperite de garanția UE ar reduce de facto suma împrumuturilor BEI pe țară în cadrul mandatului său extern. Pentru a se evita slăbirea acțiunii BEI în țările în care BEI intervine, aceste plafoane ar trebui ajustate în consecință.

(12)  Pe lângă plafoanele regionale, mandatul opțional („mandatul privind schimbările climatice”) de 2 000 000 000 de euro trebuie activat și alocat drept portofoliu de sprijin pentru operațiunile de finanțare ale BEI în ceea ce privește măsurile de atenuare și de adaptare referitoare la schimbările climatice în toate regiunile aflate sub acoperirea mandatului. Datorită competenței și resurselor sale, BEI poate contribui – în strânsă cooperare cu Comisia – la sprijinirea autorităților publice și a sectorului privat în privința combaterii schimbărilor climatice și a folosirii cât mai judicioase a resurselor financiare disponibile. Pentru proiectele de atenuare și de adaptare, resursele BEI ar trebui completate, în măsura în care este posibil, cu fonduri concesionale disponibilizate conform din bugetul Uniunii, prin intermediul îmbinării eficace și coerente a granturilor și împrumuturilor acordate pentru finanțarea măsurilor de luptă împotriva schimbărilor climatice, în contextul asistenței externe a Uniunii. În acest sens, raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu ar trebui să conțină o informare detaliată cu privire la instrumentele financiare utilizate pentru finanțarea acestor proiecte, în care să se precizeze cuantumurile finanțărilor EIB acordate în temeiul mandatului opțional și valoarea granturilor corespunzătoare.

(13)  Eligibilitatea de a primi finanțare din partea BEI pentru măsuri de atenuare a schimbărilor climatice în condițiile garanției acordate de UE ar putea fi restricționată în cazul țărilor care, în opinia Consiliului, nu și-au fixat obiective corespunzătoare legate de schimbările climatice. Consiliul poate impune astfel de restricții înainte ca BEI să angajeze fonduri pentru țările respective în cadrul mandatului privind schimbările climatice. Înainte de a lua o decizie de impunere a restricțiilor, Consiliul ar trebui să consulte Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia.

(14)  BEI ar trebui să se pregătească pentru posibila punere în aplicare, începând cu 2014, a finanțării microcreditelor pentru a îmbunătăți accesul celor mai săraci la finanțarea bancară, în scopul dezvoltării microproiectelor care creează prosperitate și al reducerii sărăciei. [Amendamentul 3]

(15)  Ar trebui să i se permită BEI să reinvestească capitalul de risc și restituirile de împrumuturi speciale provenite din operațiuni anterioare (reflows), cu acordul Comisiei, pentru a finanța noi operațiuni de aceleași tip în beneficiul țărilor partenere, astfel cum a propus Comisia în propunerea sa de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat(4).

(16)  Ar trebui să existe o anumită flexibilitate în ceea ce privește alocările regionale în cadrul mandatului referitor la schimbările climatice, pentru a permite asimilarea cât mai rapidă și mai eficace a finanțărilor disponibile pe parcursul perioadei de trei ani 2011-2013, asigurându-se totodată o distribuire uniformă în toate regiunile în această perioadă, bazată pe prioritățile stabilite pentru ajutorul extern în cadrul mandatului general.

(17)  ▌În urma evaluării s-a constatat că, deși operațiunile BEI efectuate în cursul perioadei acoperite de evaluare (2000-2009) au fost în general conforme cu politicile externe ale UE, legătura dintre obiectivele de politică ale UE și implementarea lor operațională de către BEI trebuie întărită și trebuie făcută mai explicită și mai structurată.

(18)  În vederea ameliorării coerenței mandatului, a direcționării și mai precise a activității de finanțare externă a BEI înspre sprijinirea politicilor UE și a garantării unui profit maxim beneficiarilor, prezenta decizie trebuie să stabilească obiective orizontale de înalt nivel în cadrul mandatului referitor la operațiunile de finanțare ale BEI din toate țările eligibile, bazându-se pe atuurile comparative ale BEI în domeniile în care aceasta a obținut deja succese indiscutabile. În toate regiunile vizate de prezenta decizie, BEI trebuie prin urmare să finanțeze proiecte în domeniile atenuării și adaptării în materie de schimbări climatice, infrastructurii sociale și economice [în special în ceea ce privește transportul, energia (inclusiv energia regenerabilă), cercetarea și dezvoltarea (C-D) în domeniul noilor surse de energie, securitatea energetică, infrastructura energetică, infrastructura de mediu (inclusiv apa și canalizarea), precum și tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC)] și dezvoltării sectorului privat local, în mod particular în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Ar trebui reamintit faptul că îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare poate avea un rol esențial în stimularea dezvoltării economice și în lupta împotriva șomajului. În aceste domenii, integrarea regională între țările partenere, în special integrarea economică între țările în fază de preaderare, țările vecine și Uniune, trebuie să constituie un obiectiv subiacent pentru operațiunile de finanțare ale BEI. BEI poate sprijini prezența UE în țările partenere prin investiții străine directe care contribuie la promovarea transferului de tehnologie și de cunoștințe, fie în temeiul garanției UE pentru investiții în domeniile menționate anterior, fie pe riscul său propriu.

(19)  Pentru a ajunge efectiv la IMM-uri, BEI ar trebui să coopereze cu instituțiile locale de intermediere financiară din țările eligibile, în special pentru a asigura faptul că o parte a beneficiilor financiare vor fi transferate clienților, pentru a verifica proiectele clienților în raport cu obiectivele de dezvoltare ale UE și pentru a asigura o valoare adăugată comparativ cu finanțarea de pe piață. Activitățile intermediarilor financiari de sprijinire a IMM-urilor ar trebui să fie complet transparente și să fie raportate periodic BEI. ▌

(20)  În timp ce atuul BEI rămâne caracterul său distinctiv de bancă de investiții, în temeiul prezentei decizii, BEI ar trebui să stabilească impactul asupra dezvoltării pe care îl au operațiunile sale externe, în strânsă coordonare cu Comisia și sub controlul democratic al Parlamentului European în conformitate cu principiile Consensului european privind dezvoltarea, cu principiile prevăzute la articolul 208 din TFUE și cu principiile legate de eficacitatea ajutorului enunțate în Declarația de la Paris din 2005 și în Agenda de acțiune de la Accra din 2008. În acest sens, sunt necesare câteva măsuri concrete, în mod particular prin întărirea capacității sale de a evalua aspectele de mediu, sociale și de dezvoltare ale proiectelor, inclusiv drepturile omului și riscurile legate de conflicte și prin încurajarea consultărilor la nivel local cu autoritățile publice și cu societatea civilă. În cadrul procedurii de due diligence pentru un proiect, BEI ar trebui să oblige conducătorul proiectului să efectueze consultări la nivel local și să dea publicității rezultatele acestora. În plus, BEI ar trebui să pună un mai mare accent pe domeniile în care posedă competențe solide, dobândite în cadrul operațiunilor de finanțare realizate pe teritoriul Uniunii și care vor favoriza dezvoltarea țării în cauză, cum ar fi, printre altele, accesul la servicii financiare pentru IMM-uri și microentități, infrastructura de mediu (inclusiv apa și canalizarea), transportul sustenabil și măsurile de atenuare în materie de schimbări climatice, în mod particular în ceea ce privește energia regenerabilă. Finanțarea ar putea să includă, de asemenea, proiecte în sprijinul sănătății și al educației, în special în materie de infrastructură, în cazul în care există o valoare adăugată clară. BEI ar trebui de asemenea să-și intensifice progresiv activitatea în sprijinul măsurilor de adaptare la schimbările climatice, cooperând cu ▌instituții financiare internaționale (IFI) și instituții financiare bilaterale europene (IFBE), acolo unde este cazul. Acest lucru va necesita accesul la resurse concesionale și o creștere, într-un interval rezonabil de timp, a resurselor umane specializate, consacrate activităților externe ale BEI. Activitatea BEI trebuie de asemenea să fie complementară obiectivelor și priorităților UE referitoare la consolidarea instituțiilor și reformele sectoriale. În sfârșit, BEI trebuie să definească un set de indicatori de performanță care să evalueze acele aspecte ale proiectelor legate de dezvoltare și de mediu, precum și rezultatele acestora.

(21)  Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/ Vicepreședinte al Comisiei pentru relații externe (Înalt Reprezentant), a fost creată cu scopul de a mări impactul și coerența relațiilor externe ale Uniunii ▌.

(22)  În ultimii ani s-a înregistrat, de asemenea, o lărgire și o întărire a politicilor de relații externe ale Uniunii. Acest lucru este în special valabil în cazul strategiei de preaderare, al politicii europene de vecinătate, al strategiei Uniunii pentru Asia Centrală, al parteneriatelor reînnoite cu America Latină și Asia de Sud-Est și al parteneriatelor strategice ale Uniunii Europene cu Rusia, China și India. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul politicilor de dezvoltare ale Uniunii, care au fost în prezent extinse pentru a include toate țările în curs de dezvoltare. Începând cu 2007, relațiile externe ale Uniunii au fost sprijinite și prin noi instrumente financiare, cum ar fi Instrumentul pentru asistența de preaderare (IPA), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul pentru stabilitate.

(23)  În contextul înființării SEAE și după intrarea în vigoare a prezentei decizii, Comisia și BEI ar trebui să modifice memorandumul de înțelegere privind cooperarea și coordonarea în regiunile vizate prin Decizia 2006/1016/CE din 19 decembrie 2006 a Consiliului, acordând o garanție comunitară Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții pentru împrumuturi în favoarea proiectelor din afara Comunității(5), și, după caz și cu acordul Înaltului Reprezentant, să extindă memorandumul de înțelegere la SEAE, în special în ceea ce privește dialogul regulat și sistematic între BEI și Comisie la nivel strategic, care ar trebui să includă și SEAE, precum și alte aspecte care țin de competența SEAE.

(24)  Activitatea BEI în țările în fază de preaderare se desfășoară în cadrul stabilit prin parteneriatele pentru aderare și parteneriatele europene care definesc prioritățile pentru fiecare țară în parte și pentru Kosovo(6), în vederea realizării de progrese pe calea apropierii de UE și care oferă un cadru pentru asistența UE. Procesul de stabilizare și asociere (PSA) reprezintă cadrul politic al Uniunii pentru Balcanii de Vest. Acesta se bazează pe un parteneriat progresiv, în cadrul căruia Uniunea oferă concesii comerciale, asistență economică și financiară și relații contractuale prin intermediul Acordurilor de stabilizare și asociere (ASA). Asistența financiară de preaderare, acordată prin intermediul IPA, permite candidaților și candidaților potențiali să se pregătească în perspectiva obligațiilor și a provocărilor impuse de aderarea la Uniune. Această asistență vine în sprijinul procesului de reformă, inclusiv al pregătirilor în vederea aderării. Ea pune accentul pe consolidarea instituțiilor, alinierea la acquis-ul Uniunii, pregătirea în vederea implementării politicilor și instrumentelor UE și promovarea măsurilor menite să asigure convergența economică.

(25)  Pentru a respecta dispozițiile de la articolul 209 alineatul (3) din TFUE, BEI ar trebui să depună eforturi pentru a sprijini realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului stabilite pentru 2015, în toate regiunile în care își desfășoară activitatea.

(26)  Activitatea BEI în țările vecine ar trebui să se desfășoare în cadrul politicii europene de vecinătate, în temeiul căreia Uniunea vizează dezvoltarea unor relații speciale cu țările vecine, în vederea stabilirii unei zone de prosperitate și de bună vecinătate, fondate pe valorile Uniunii, cum ar fi democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului, și caracterizate prin relații pașnice și apropiate bazate pe cooperare. Pentru atingerea acestor obiective, Uniunea și partenerii săi implementează planuri de acțiune bilaterale elaborate de comun acord, definind un set de priorități care privesc în principal chestiuni de politică și de securitate, aspecte economice și comerciale, preocupări de mediu și sociale și integrarea rețelelor de transport și de energie, precum proiectul conductei de gaz Nabucco și alte proiecte referitoare la conducte de gaz, care prezintă un interes deosebit pentru Uniune. Uniunea pentru Mediterana, Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, Parteneriatul estic și Sinergia Mării Negre sunt inițiative regionale și multilaterale complementare politicii europene de vecinătate, care au ca scop încurajarea cooperării dintre Uniunea Europeană și respectivul grup de țări partenere vecine, care se confruntă cu provocări comune și/sau împart un spațiu geografic comun. Uniunea pentru Mediterana urmărește să relanseze procesul de integrare euro-mediteraneeană sprijinind dezvoltarea în comun pe plan economic, social și ecologic pe ambele maluri ale Mediteranei și sprijină ameliorarea dezvoltării socio-economice, solidaritatea, integrarea regională, dezvoltarea durabilă și consolidarea cunoștințelor, subliniind nevoia de a spori cooperarea financiară în sprijinul proiectelor regionale și transnaționale. Uniunea pentru Mediterana sprijină în mod deosebit crearea unor autostrăzi maritime și terestre, depoluarea Mediteranei, planul mediteraneean de energie solară, inițiativa mediteraneeană de dezvoltare a întreprinderilor, inițiativele de protecție civilă și Universitatea euro-mediteraneeană. Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice sprijină un mediu durabil și o dezvoltare economică și socială optimă în regiunea Mării Baltice. Parteneriatul estic vizează crearea condițiilor necesare pentru accelerarea asocierii politice și promovarea integrării economice dintre Uniune și țările partenere din Est, obiectiv care nu poate fi realizat decât dacă toate țările participante la Parteneriatul estic aderă la principiile democrației, statului de drept și respectării drepturilor omului. Federația Rusă și Uniunea sunt angajate într-un amplu parteneriat strategic, diferit de Politica europeană de vecinătate și concretizat prin Spații comune și Foi de parcurs. Acestea sunt completate la nivel multilateral de către Dimensiunea nordică, care oferă un cadru pentru cooperarea dintre Uniune, Rusia, Norvegia și Islanda.

(27)  Activitatea BEI în America Latină trebuie să se înscrie în cadrul parteneriatului strategic Uniune-America Latină-Caraibe. Așa cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din septembrie 2009, intitulată „Uniunea Europeană și America Latină: un parteneriat între actori globali”(7), prioritățile Uniunii din domeniul cooperării cu America Latină sunt promovarea integrării regionale și eradicarea sărăciei și a inegalităților sociale, în vederea promovării unei dezvoltări economice și sociale durabile. Aceste obiective politice trebuie încurajate, luând în considerare nivelul de dezvoltare diferit al țărilor din America Latină. Trebuie urmărit dialogul bilateral în domeniile de interes comun pentru Uniune și America Latină, cum ar fi mediul, schimbările climatice, reducerea riscului de catastrofe naturale și energia, știința, cercetarea, învățământul superior, tehnologia și inovația.

(28)  BEI trebuie să fie activă în Asia, atât în economiile emergente dinamice, cât și în țările mai puțin prospere. În această regiune diversificată, Uniunea aprofundează parteneriatele sale strategice cu China și India și negocierile progresează în ceea ce privește noi parteneriate și acorduri de parteneriat și de liber schimb cu țările din Asia de Sud-Est. În același timp, cooperarea în materie de dezvoltare rămâne un punct central pe agenda Uniunii. Strategia de dezvoltare a UE pentru regiunea asiatică vizează eradicarea sărăciei prin sprijinirea creșterii economice sustenabile și diversificate, promovarea unui mediu propice și a unor condiții favorabile comerțului și integrării în regiune, ameliorarea guvernanței, sporirea stabilității politice și sociale și sprijinirea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului din 2015. Se instituie, de comun acord, politici care vizează abordarea provocărilor comune, cum ar fi schimbările climatice, dezvoltarea durabilă, securitatea și stabilitatea, guvernanța și drepturile omului, precum și prevenirea și capacitatea de răspuns în materie de catastrofe naturale și umane.

(29)  Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European în iunie 2007, a întărit dialogul regional și bilateral și cooperarea UE cu țările din Asia Centrală în ceea ce privește chestiunile majore cu care se confruntă regiunea, cum ar fi reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă și stabilitatea. Implementarea strategiei a condus la obținerea de progrese importante în domeniile drepturilor omului, al statului de drept, al democrației și bunei guvernanțe, al educației, dezvoltării economice, investițiilor și comerțului, al energiei, transportului și politicilor de mediu.

(30)  Activitatea BEI în Africa de Sud trebuie să se desfășoare în cadrul documentului strategic de țară UE-Africa de Sud (EU-South Africa Country Strategy Paper). Domeniile prioritare identificate în documentul strategic sunt crearea de locuri de muncă și dezvoltarea capacității în materie de prestare de servicii și coeziune socială. Activitățile BEI în Africa de Sud s-au desfășurat la un înalt nivel de complementaritate cu programul de cooperare pentru dezvoltare al Comisiei, în special datorită accentului pus de BEI pe sprijinirea sectorului privat și a investițiilor în extinderea infrastructurii și a serviciilor sociale (construcția de locuințe, electricitatea, proiectele de epurare a apei potabile și infrastructurile municipale). Evaluarea intermediară a documentului strategic de țară pentru Africa de Sud propune intensificarea acțiunilor în domeniul schimbărilor climatice, prin activități de sprijinire a creării de locuri de muncă „verzi”.

(31)  În vederea sporirii coerenței sprijinului global al UE în favoarea regiunilor în cauză, trebuie găsite posibilități de combinare a finanțării BEI cu resursele bugetare ale UE, atunci când este necesar, de exemplu sub formă de garanții, capital de risc și subvenții la dobândă, cofinanțarea investițiilor, alături de asistența tehnică pentru pregătirea și implementarea proiectelor, prin intermediul IPA, IEVP, ICD, IEDDO și al Instrumentului pentru stabilitate. Ori de câte ori se utilizează o astfel de combinație de finanțare acordată de BEI cu alte resurse bugetare ale UE, toate deciziile de finanțare ar trebui să precizeze în mod clar resursele care urmează să fie angajate. Raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI desfășurate în temeiul prezentei decizii ar trebui să conțină o defalcare detaliată a resurselor bugetare și a instrumentelor financiare utilizate în combinație cu finanțarea acordată de BEI. În următorul cadru financiar multianual, ar trebui creată o mai mare sinergie între aceste instrumente de finanțare ale UE și mandatul extern al BEI.

(32)  La toate nivelurile, de la planificarea strategică în amonte, la dezvoltarea proiectelor în aval, trebuie garantat faptul că operațiunile de finanțare externă ale BEI respectă și vin în sprijinul politicilor de relații externe ale UE precum și al obiectivelor de nivel înalt stabilite în această decizie. În vederea sporirii coerenței acțiunilor externe ale UE, trebuie intensificat dialogul dintre Comisie, SEAE și BEI privind politica și strategia. În același scop, între Comisie, BEI și SEAE trebuie să existe o cooperare sporită și un schimb mutual de informații într-un stadiu timpuriu la nivel operațional. Birourile BEI din afara Uniunii ar trebui, acolo unde este cazul, să fie situate în interiorul delegațiilor Uniunii, pentru a sprijini această cooperare, împărțind, în același timp, costurile de funcționare. Este deosebit de important să existe un schimb de opinii într-un stadiu timpuriu între BEI, Comisie și SEAE, atunci când este cazul, în cadrul procesului de elaborare a documentelor de programare, pentru a crea un maximum de sinergie între activitățile acestor trei organe ale UE.

(33)  Măsurile concrete de asigurare a unei legături între obiectivele generale ale mandatului și implementarea lor ar trebui stabilite în orientările operaționale regionale ▌. Pentru a elabora aceste orientări, care sunt de aplicare generală și completează prezenta decizie, Comisia ar trebui mandatată să adopte, în strânsă colaborare cu BEI și cu SEAE, în domeniile care se află în competența acestuia din urmă, acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Aceste orientări trebuie să aibă ca punct de plecare cadrul politic extins al UE pentru fiecare regiune și să reflecte strategiile de țară ale UE; ele trebuie să aibă ca obiectiv garantarea complementarității finanțării BEI cu politicile de asistență, programele și instrumentele de asistență corespunzătoare ale UE în diferitele regiuni. Orientările trebuie prezentate Parlamentului European și Consiliului în cadrul exercițiului anual de raportare al Comisiei privind mandatul extern al BEI.

(34)  BEI ar trebui să elaboreze, prin consultare cu Comisia, un program multianual orientativ al volumului planificat de semnături pentru operațiunile de finanțare ale BEI, astfel încât să se asigure o planificare bugetară corespunzătoare pentru provizionarea Fondului de garantare și compatibilitatea previziunilor de finanțare ale BEI cu plafoanele stabilite în prezenta decizie. Comisia trebuie să țină seama de această planificare în programarea sa bugetară regulată transmisă autorității bugetare.

(35)  Comisia ar trebui să propună, până la mijlocul lui 2012, pe baza experienței pozitive existente, înființarea unei „platforme a UE pentru cooperare și dezvoltare” în vederea optimizării și raționalizării funcționării mecanismelor pentru o mai mare combinare a granturilor și a împrumuturilor în regiunile externe. Această propunere ar trebui să se bazeze pe o evaluare de impact care să prezinte costurile și beneficiile unei astfel de platforme. În cadrul reflecțiilor sale, Comisia trebuie să consulte BEI, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și alte instituții financiare multilaterale sau bilaterale europene. În acest scop, Comisia ar trebui să înființeze un grup de lucru compus din reprezentanți ai statelor membre, deputați în Parlamentul European, reprezentanți ai BEI și, dacă este cazul, ai altor instituții care își desfășoară activitatea în domeniul cooperării și dezvoltării UE. Această platformă ar trebui să promoveze, sub direcția Comisiei, sinergiile, schimburile de informații referitoare la proiectele în pregătire, acordurile de încredere reciprocă, bazate pe avantajul comparativ al diferitelor instituții și respectând rolul și prerogativele instituțiilor UE în execuția bugetului UE și a împrumuturilor acordate de instituțiile de finanțare. O astfel de platformă va fi în mod special utilă la finanțarea de proiecte orientate spre dezvoltare sau de proiecte ce au drept scop atenuarea impactului schimbărilor climatice.

(36)  BEI ar trebui încurajată să efectueze o analiză cost-beneficiu pentru a-și distribui treptat toate activitățile sale externe pe criterii geografice, astfel încât să se poată adapta mai bine la cerințele specifice ale fiecărei zone și să promoveze participarea și responsabilitatea comună ale țărilor partenere în ceea ce privește gestiunea practică a fondurilor și monitorizarea financiară a proiectelor participante. În funcție de rezultatele analizei menționate mai sus, BEI ar trebui să examineze posibilitatea de a începe acest proces prin divizarea activităților sale din zona mediteraneeană, grupate până acum în Facilitatea euro-mediteraneeană de investiții și parteneriat (FEMIP), și de a crea o instituție financiară euro-mediteraneeană de codezvoltare, BEI rămânând principalul acționar al acesteia. În cazul specific al Mediteranei, această transformare instituțională ar permite BEI să îmbunătățească eficacitatea măsurilor sale din țările mediteraneene, să-și accentueze vizibilitatea și să ofere un mai mare sprijin financiar inițiativelor prioritare ale Uniunii în zona Mediteranei. De asemenea, BEI ar trebui să beneficieze de sprijinul programului Invest in Med, care permite crearea de rețele eficiente cu întreprinderile și actorii societății civile din țările partenere.

(37)  BEI ar trebui încurajată să-și amplifice operațiunile și să își diversifice instrumentele financiare în afara Uniunii, fără a recurge la garanția UE, astfel încât folosirea garanției să poată fi încurajată pentru țările și proiectele care au cel mai slab acces la piață și unde garanția are deci o valoare adăugată mai mare. În consecință, și tot cu scopul de a sprijini obiectivele politicii legate de relațiile externe ale Uniunii, BEI ar trebui să mărească sumele împrumutate cu riscuri proprii, în mod particular în țările în fază de preaderare, în țările vecine și în țări cu calificativ investment grade din alte regiuni, dar și în țări cu calificativ sub-investment grade, atunci când BEI dispune de garanții adecvate din partea unor terți. De comun acord cu Comisia, BEI ar trebui să elaboreze o politică de reglementare a deciziei de alocare a proiectelor fie mandatului din cadrul garanției UE, fie operațiunilor de finanțare pe risc propriu al BEI. Această politică trebuie să ia în mod special în considerare bonitatea țărilor și a proiectelor în cauză. Atunci când mandatul extern este prelungit pentru perioada de după 2013, această politică ar trebui revizuită, iar lista țărilor eligibile pentru garanție ar trebui să fie reexaminată ținându-se seama de implicațiile provizionării Fondului de garantare.

(38)  În condițiile în care dispune de garanțiile adecvate, BEI ar trebui încurajată să-și mărească operațiunile destinate entităților publice subsuverane din țările în care își desfășoară activitatea.

(39)  BEI trebuie să ofere o gamă tot mai largă de instrumente de finanțare noi și inovatoare, punând în principal accentul pe dezvoltarea instrumentelor de garantare. În plus, BEI trebuie încurajată să ofere împrumuturi în moneda locală și să emită obligațiuni pe piețele locale, cu condiția ca țările partenere să instituie reformele structurale necesare, în special în sectorul financiar, precum și alte măsuri vizând facilitarea activității BEI.

(40)  Pentru ca BEI să poată satisface exigențele mandatului în toate regiunile și subregiunile vizate, un număr suficient de resurse umane și financiare ar trebui consacrate activităților sale externe, într-un interval de timp rezonabil. Acest fapt presupune în principal să se dispună de suficiente capacități pentru a sprijini obiectivele de cooperare în materie de dezvoltare ale UE, pentru a acorda o mai mare atenție evaluării ex-ante a anumitor aspecte ale activităților sale (sociale, de mediu și de dezvoltare) și pentru a asigura o monitorizare eficace a proiectelor, pe parcursul procesului de implementare a acestora. Oportunitățile de creștere a eficienței și eficacității ar trebui menținute, iar sinergiile ar trebui urmărite în mod activ.

(41)  În cadrul operațiunilor sale de finanțare din afara Uniunii care intră sub incidența prezentei decizii, BEI ar trebui să depună și mai multe eforturi pentru a intensifica coordonarea și cooperarea cu IFI și cu IFBE ▌, incluzând, după caz, cooperarea în ceea ce privește condițiile sectoriale și adoptarea reciprocă a procedurilor, utilizarea cofinanțării mixte și a participarea la inițiative la scară mondială, precum cele care promovează coordonarea și eficiența ajutorului. O astfel de coordonare și cooperare ar trebui să facă posibilă evitarea suprapunerii proiectelor și a concurenței nedorite legate de proiectele finanțate de UE. Aceste eforturi trebuie să se bazeze pe reciprocitate ▌. Finanțarea acordată de BEI și implementată prin acorduri de cooperare cu alte IFI și cu instituții financiare bilaterale trebuie să respecte principiile prevăzute în prezenta decizie.

(42)  În special, în țările din afara Uniunii în care desfășoară operațiuni comune, BEI ar trebui să-și îmbunătățească cooperarea cu celelalte instituții de finanțare europene. Comisia, BEI și BERD au încheiat un memorandum de înțelegere tripartit care vizează toate țările din afara Uniunii în care se desfășoară operațiuni comune. Se preconizează ca acest memorandum să prevină apariția unei concurențe între BEI și BERD, iar acesta ar trebui să le permită celor două instituții să acționeze în mod complementar, fiecare dintre ele maximizându-și avantajele competitive respective. De asemenea, memorandumul ar trebui să conducă la convergența procedurilor celor două bănci într-un interval rezonabil de timp. Ar trebui acordată atenție stabilirii, în timp, a unor legături mai strânse între aceste două bănci cu capital majoritar european, în scopul optimizării instrumentelor europene de finanțare a acțiunii externe.

(43)  BEI trebuie să-și consolideze procedura de raportare și de transmitere a informațiilor către Comisie, pentru a permite Comisiei să optimizeze raportul anual prezentat Parlamentului European și Consiliului referitor la operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. Raportul ar trebui să evalueze în principal conformitatea operațiunilor financiare ale BEI cu prezenta decizie, ținând cont de orientările operaționale și să includă secțiuni referitoare la valoarea adăugată corespunzătoare politicilor BEI, cum ar fi sprijinirea politicilor externe ale UE și cerințele mandatului, calitatea operațiunilor finanțate și transferul beneficiilor financiare către beneficiari, precum și secțiuni privind cooperarea cu Comisia, cu BERD, cu alte IFI și cu donatorii bilaterali, inclusiv cofinanțarea. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, măsura în care BEI a ținut seama de durabilitatea economică, financiară, ecologică și socială în conceperea și monitorizarea proiectelor finanțate. Raportul ar trebui să conțină și o secțiune specifică dedicată evaluării detaliate a măsurilor luate de BEI pentru a se conforma actualului mandat, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 633/2009/CE, acordând o atenție deosebită operațiunilor BEI care utilizează vehicule financiare situate în centrele financiare offshore. BEI ar trebui să se asigure în cadrul operațiunilor sale de finanțare că politicile practicate față de jurisdicțiile slab reglementate sau necooperante sunt puse în aplicare în mod corespunzător pentru a contribui la lupta internațională împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale. Raportul ar trebui să includă o evaluare a aspectelor sociale și de dezvoltare ale proiectelor. Raportul ar trebui dat publicității, ceea ce ar permite societății civile și țărilor beneficiare să își exprime punctele de vedere. Acolo unde este necesar, raportul trebuie să includă referințe la schimbări semnificative ale circumstanțelor, care ar justifica modificări ulterioare ale mandatului, înainte de încheierea perioadei. Acest raport ar trebui să includă în special o defalcare detaliată a finanțării acordate de BEI în temeiul prezentei decizii în combinație cu toate resursele financiare ale UE și cu finanțarea acordată de alți donatori, oferind astfel o imagine detaliată a expunerii financiare aferente operațiunilor de finanțare.

(44)  Operațiunile de finanțare ale BEI trebuie să continue să fie gestionate în conformitate cu normele și procedurile proprii ale BEI, incluzând măsurile corespunzătoare de control și măsurile de combatere a evaziunii fiscale, precum și în conformitate cu normele și procedurile relevante privind Curtea de Conturi și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Garanția UE

(1)  Uniunea Europeană acordă Băncii Europene de Investiții (BEI) o garanție bugetară a UE, pentru operațiuni realizate în afara Uniunii („garanția UE”). Garanția UE este acordată drept garanție globală în ceea ce privește plățile neîncasate de BEI, dar care sunt datorate băncii, ca urmare a împrumuturilor și a garanțiilor la împrumuturi pentru proiecte de investiții ale BEI care sunt eligibile conform alineatului (2). Activitățile de finanțare ale BEI respectă principiile directoare generale și contribuie la realizarea obiectivelor și politicilor acțiunii externe a Uniunii.

(2)  Sunt eligibile pentru garanția UE acele împrumuturi și garanții la împrumuturi ale BEI destinate proiectelor de investiții realizate în țări vizate de prezenta decizie, acordate în conformitate cu normele și procedurile proprii ale BEI, inclusiv cu declarația BEI privind standardele sociale și de mediu, în sprijinul obiectivelor pertinente de politică externă ale Uniunii, în cazul în care finanțarea BEI a fost acordată în temeiul unui acord semnat care nici nu a expirat, nici nu a fost reziliat („operațiunile de finanțare ale BEI”).

(3)  Garanția UE este limitată la 65 % din valoarea totală a creditelor plătite și a garanțiilor acordate în cadrul operațiunilor de finanțare ale BEI, din care se scad sumele rambursate și la care se adaugă toate sumele aferente.

(4)  Garanția UE acoperă operațiunile de finanțare ale BEI semnate în cursul perioadei care începe la 1 februarie 2007 și se încheie la 31 decembrie 2013. Operațiunile financiare ale BEI semnate în temeiul Deciziei 2006/1016/CE, al Deciziei 2008/847/CE a Consiliului din 4 noiembrie 2008 cu privire la eligibilitatea țărilor din Asia Centrală în temeiul Deciziei 2006/1016/CE privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității(8) și al Deciziei nr. 633/2009/CE continuă să beneficieze de garanția UE în temeiul prezentei decizii.

(5)  În cazul în care, la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (4), Parlamentul European și Consiliul nu adoptă o decizie de acordare a unei noi garanții a UE Băncii Europene de Dezvoltare pentru operațiunile sale de finanțare din afara Uniunii, pe baza unei propuneri prezentate de Comisie în conformitate cu articolul 19, perioada respectivă se prelungește automat cu șase luni.

Articolul 2

Plafoanele mandatului

(1)  Plafonul maxim al operațiunilor de finanțare ale BEI acoperite de garanția UE pentru perioada 2007-2013, din care se scad sumele anulate, nu depășește 29 567 000 000 EUR. Acest plafon maxim este defalcat în două părți:

(2)  Mandatul general este defalcat în plafoane regionale obligatorii și sub-plafoane indicative, conform anexei I. În cadrul plafoanelor regionale, BEI trebuie să asigure în mod progresiv o distribuire echilibrată pe țări, în regiunile aflate sub acoperirea mandatului general.

(3)  Operațiunile de finanțare ale BEI acoperite în temeiul mandatului general sunt cele care urmăresc obiectivele enunțate la articolul 3 din prezenta decizie.

(4)  Mandatul referitor la schimbările climatice acoperă operațiunile de finanțare ale BEI în toate țările vizate de prezenta decizie, atunci când aceste operațiuni de finanțare sprijină obiectivul politic principal al UE de combatere a schimbărilor climatice, prin sprijinirea proiectelor destinate atenuării și adaptării în materie de schimbări climatice, contribuind la atingerea obiectivului general al Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), în mod particular prin evitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniile energiei regenerabile, eficacității energetice și transportului sustenabil, sau prin întărirea capacității de reacție la impactul negativ al schimbărilor climatice asupra țărilor, sectoarelor și comunităților vulnerabile. Mandatul referitor la schimbările climatice trebuie implementat în strânsă cooperare cu Comisia, combinând finanțarea BEI cu resursele bugetare ale Uniunii, în măsura în care ▌este posibil ▌. Eligibilitatea țărilor în care BEI finanțează măsuri de atenuare a schimbărilor climatice în condițiile garanției acordate de UE ar putea fi limitată, înainte ca BEI să consacre fonduri, pentru acele țări care, în opinia Consiliului, nu și-au fixat obiective corespunzătoare legate de schimbările climatice. Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, Consiliul consultă SEAE și Comisia. Mandatul opțional nu este considerat ca o contribuție a Uniunii sau a statelor membre la fondurile „cu aplicare rapidă” stabilite în cadrul Conferinței părților la CCONUSC de la Copenhaga, din decembrie 2009.

(5)  Criteriile adecvate pentru definirea „tehnologiilor ecologice” trebuie să țină seama în principiu de eficiența energetică și de tehnologiile care permit reducerea emisiilor.

(6)  În ceea ce privește mandatul referitor la schimbările climatice, BEI trebuie în orice caz să depună eforturi pentru a asigura o distribuire echilibrată a operațiunilor de finanțare semnate pe teritoriile regiunilor acoperite de anexa II la prezenta decizie, până la sfârșitul perioadei menționate la articolul 1 alineatul (4). În mod particular, BEI se va asigura că regiunea menționată la punctul A din anexa II nu primește mai mult de 40 % din suma alocată acestui mandat, regiunea menționată la punctul B maximum 50 %, regiunea menționată la punctul C maximum 30 % și regiunea menționată la punctul D maximum 10 %. În general, mandatul referitor la schimbările climatice este folosit pentru finanțarea proiectelor care sunt strâns legate de competențele de bază ale BEI, care aduc o valoare adăugată și care maximizează efectul de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora.

(7)  Atât mandatul general, cât și mandatul referitor la schimbările climatice sunt gestionate în conformitate cu principiile bunei gestiuni bancare.

Articolul 3

Obiectivele mandatului general

(1)  Garanția UE se acordă pentru operațiuni de finanțare ale BEI care sprijină oricare dintre următoarele obiective generale:

Contribuirea indirectă la reducerea sărăciei prin creștere economică favorabilă incluziunii și prin dezvoltare economică și socială durabilă constituie un obiectiv al finanțării BEI în țările în curs de dezvoltare(9).[Amendamentul 5]

(2)  În conformitate cu obiectivele UE și internaționale în materie de schimbări climatice, BEI va prezenta până în 2012, în cooperare cu Comisia, o strategie cu privire la modalitatea de sporire treptată și susținută a proporției proiectelor care promovează reducerea emisiilor de CO2, concomitent cu eliminarea treptată a proiectelor care afectează negativ îndeplinirea obiectivelor UE în materie de schimbări climatice.

(3)  La un nivel mai general, operațiunile de finanțare ale BEI contribuie la principiile generale care orientează acțiunea externă a Uniunii, potrivit dispozițiilor articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, principii care vizează promovarea și consolidarea democrației și a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la punerea în aplicare a acordurilor internaționale în domeniul mediului la care Uniunea este parte semnatară. Se acordă atenție, în special în raport cu țările în curs de dezvoltare, gestionării durabile a resurselor naturale mondiale, integrării fără probleme și treptate a acestor țări în economia mondială, campaniei împotriva sărăciei, precum și respectării obiectivelor aprobate de Uniune în cadrul ONU și în cadrul altor organizații internaționale competente. BEI promovează accesul egal la serviciile financiare, în special pentru grupurile dezavantajate, cum ar fi minoritățile, agricultorii și femeile. Pentru a răspunde în mod corespunzător acestor cerințe, organele de conducere ale BEI garantează creșterea treptată, într-o perioadă de timp rezonabilă, a resurselor BEI, inclusiv a personalului.

(4)  Integrarea regională între țările partenere, în special integrarea economică între țările în fază de preaderare, țările vecine și UE, trebuie să constituie un obiectiv subiacent pentru operațiunile de finanțare ale BEI din zonele menționate la alineatul (1).

(5)  BEI trebuie să își intensifice progresiv activitatea în sectoarele sociale, cum ar fi sănătatea și educația.

Articolul 4

Țări vizate

(1)  Lista țărilor eligibile sau potențial eligibile pentru finanțări ale BEI sub acoperirea garanției UE este prevăzută în anexa II.

(2)  Pentru țările menționate în anexa II și marcate cu un asterisc (*) și pentru alte țări care nu figurează în anexa II, eligibilitatea pentru finanțări ale BEI sub acoperirea garanției UE este hotărâtă de la caz la caz de către Parlamentul European și Consiliu în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(3)  Garanția UE acoperă numai operațiunile de finanțare ale BEI realizate în țări eligibile care au încheiat cu BEI un acord-cadru de stabilire a condițiilor juridice în care urmează să se realizeze operațiunile respective.

(4)  În cazul în care politicile și situația economică sau politică dintr-o anumită țară se dovedesc extrem de îngrijorătoare, Parlamentul European și Consiliul pot decide suspendarea unei noi finanțări a BEI sub acoperirea garanției UE în țara respectivă, în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

(5)  Garanția UE nu acoperă operațiunile de finanțare ale BEI dintr-o anumită țară atunci când acordul privind aceste operațiuni a fost semnat după aderarea țării respective la Uniunea Europeană.

Articolul 5

Contribuția operațiunilor BEI la politicile UE

(1)  Comisia adoptă, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 6 și în condițiile stabilite la articolele 7 și 8, orientări operaționale regionale, elaborate în strânsă colaborare cu BEI și cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), pentru operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. În cadrul elaborării acestor orientări, Comisia și BEI conlucrează cu SEAE în chestiunile de politică ce țin de competența acestuia. Orientările operaționale au ca scop garantarea sprijinirii politicilor UE de către operațiunile de finanțare ale BEI și au ca punct de plecare cadrul mai extins al politicii regionale a UE stabilit de Comisie și de SEAE, după caz. În plus, orientările operaționale vor garanta că finanțările BEI sunt complementare cu politicile, programele și instrumentele de asistență corespunzătoare ale UE din diferitele regiuni, ținând cont de rezoluțiile Parlamentului European și de deciziile și concluziile Consiliului, precum și de Consensul european privind dezvoltarea. În cadrul stabilit prin orientările operaționale, BEI elaborează strategii financiare corespunzătoare și garantează implementarea lor.

(2)  Coerența operațiunilor de finanțare ale BEI cu obiectivele de politică externă ale Uniunii trebuie monitorizată în conformitate cu articolul 13. Pentru a facilita monitorizarea, BEI elaborează indicatori de performanță privind aspectele legate de dezvoltare, mediu și drepturile omului ale proiectelor finanțate, ținând totodată seama de indicatorii relevanți din Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului.

(3)  O operațiune de finanțare a BEI nu beneficiază de acoperirea garanției UE în cazul în care Comisia emite un aviz negativ cu privire la operațiunea respectivă în cadrul procedurii prevăzute la articolul 19 din Statutul BEI.

(4)  Pentru fiecare proiect pe care îl aprobă, Comisia publică un aviz motivat, explicând în ce mod respectă proiectul diferitele componente ale acestei decizii și, în special, cum sprijină acesta obiectivele Uniunii în materie de acțiune externă, cu excepția aspectelor confidențiale.

Articolul 6

Exercitarea competențelor delegate

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 este conferită Comisiei pentru perioada menționată la articolul 1 alineatul (4) din prezenta decizie.

(2)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolele 7 și 8.

Articolul 7

Revocarea delegării de competențe

(1)  Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 5.

(2)  Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe informează cealaltă instituție și Comisia într-un termen rezonabil înaintea adoptării unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive ale revocării.

(3)  Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte imediat sau de la o dată ulterioară, specificată în aceasta. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. Decizia se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni la un act delegat în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni.

(2)  În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv, în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu formula obiecțiuni.

(3)  În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la un act delegat în termenul prevăzut la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni prezintă motivele care au stat la baza acestora.

Articolul 9

Evaluarea de către BEI a aspectelor legate de dezvoltare ale proiectelor

(1)  BEI examinează cu diligența necesară, verificând dacă au avut loc consultările publice locale necesare, aspectele legate de dezvoltare ale proiectelor acoperite de garanția UE. Normele și procedurile proprii ale BEI includ prevederile necesare privind evaluarea impactului social și de mediu al proiectelor și a aspectelor legate de drepturile omului, pentru a se asigura că doar proiectele sustenabile din punct de vedere economic, financiar, al mediului și social sunt sprijinite în temeiul prezentei decizii. În raportul său anual către Parlamentul European și Consiliu, Comisia include pe bază agregată o evaluare a dimensiunii de dezvoltare a operațiunilor BEI, pe baza activităților de diligență necesară desfășurate în cadrul proiectelor acoperite de garanția UE.

Acolo unde este cazul, evaluarea determină în ce măsură capacitățile beneficiarilor finanțărilor BEI pot fi consolidate prin asistență tehnică, pe parcursul derulării proiectului.

(2)  Pe lângă evaluarea ex-ante a aspectelor legate de dezvoltare, BEI solicită promotorilor de proiecte să desfășoare o monitorizare detaliată pe parcursul perioadei de implementare și de finalizare a proiectelor, inter alia a impactului în materie de dezvoltare, mediu și drepturile omului. BEI evaluează informațiile puse la dispoziție de promotorii de proiecte. Monitorizarea efectuată de BEI include, atunci când este posibil, performanța intermediarilor financiari în sprijinul IMM-urilor. Atunci când este posibil, rezultatele monitorizării sunt făcute publice.

(3)  BEI prezintă Comisiei rapoarte anuale în care aceasta evaluează impactul asupra dezvoltării al operațiunilor finanțate de-a lungul anului. Rapoartele se bazează pe indicatorii de performanță ai BEI menționați la articolul 5 alineatul (2). Comisia prezintă rapoartele de dezvoltare ale BEI Parlamentului European și Consiliului în cadrul exercițiului de raportare anuală prevăzut la articolul 13 și le face publice, astfel încât părțile interesate, inclusiv societatea civilă și țările beneficiare, să își poată exprima opiniile cu privire la acestea. Parlamentul European discută rapoartele anuale ținând seama de opiniile tuturor părților interesate.

Articolul 10

Cooperarea cu Comisia și cu SEAE

(1)  Coerența acțiunilor externe ale BEI cu obiectivele de politică externă ale Uniunii trebuie întărită, în vederea creării unei sinergii maxime între finanțările BEI și resursele bugetare ale UE, în particular prin stabilirea orientărilor operaționale menționate la articolul 5, precum și printr-un dialog regulat și sistematic și un schimb de informații într-un stadiu timpuriu, referitor la:

(2)  Cooperarea se desfășoară în mod diferențiat pe regiuni, luând în considerare rolul BEI, precum și politicile Uniunii în fiecare regiune.

Articolul 11

Cooperarea cu alte instituții publice de finanțare

(1)  ▌Operațiunile de finanțare ale BEI se realizează din ce în ce mai mult în cooperare cu alte instituții financiare internaționale IFI sau instituții financiare bilaterale europene IFBE, pentru a maximiza sinergiile, cooperarea și eficiența și pentru a asigura o împărțire prudentă și rezonabilă a riscurilor și condiții coerente pentru proiectul și sectorul respectiv, în vederea minimizării, atunci când este posibil, a dublării costurilor și a și a suprapunerii inutile. [Amendamentul 4]

(2)  Cooperarea menționată la alineatul (1) este facilitată prin coordonarea asigurată în special în contextul memorandumurilor de înțelegere sau în alte cadre de cooperare regională ale UE încheiate, după caz, între Comisie, BEI, BERD și principalele IFI și IFBE care operează în diferitele regiuni, ținând seama totodată de competențele SEAE.

(3)  Comisia propune, până la mijlocul lui 2012, pe baza experienței pozitive existente, înființarea unei „platforme a UE pentru cooperare și dezvoltare” în vederea optimizării și a raționalizării funcționării mecanismelor pentru o mai mare combinare a granturilor și a împrumuturilor în regiunile externe. În cadrul reflecțiilor sale, Comisia consultă atât BEI și BERD, cât și alte instituții financiare multilaterale și bilaterale europene. În acest scop, Comisia înființează un grup de lucru compus din reprezentanți ai statelor membre, deputați în Parlamentul European, reprezentanți ai BEI și ai altor instituții, dacă este necesar.

Articolul 12

Acoperirea și condițiile garanției UE

(1)  Pentru operațiunile de finanțare ale BEI încheiate cu un stat sau garantate de către un stat, precum și pentru alte operațiuni de finanțare ale BEI încheiate cu autorități regionale sau locale, sau cu întreprinderi sau instituții de stat și/sau controlate de stat, atunci când aceste operațiuni de finanțare ale BEI se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscului de credit de către BEI, ținând seama de situația riscului de credit al țării în cauză, garanția UE acoperă toate plățile neîncasate de BEI, dar datorate acesteia („garanția generală”).

(2)  În sensul alineatului (1), Cisiordania și Fâșia Gaza sunt reprezentate de Autoritatea Palestiniană, iar Kosovo(10) este reprezentat de Misiunea Națiunilor Unite în Kosovo sau de o administrație desemnată în orientările operaționale regionale menționate la articolul 5 din prezenta decizie.

(3)  Pentru alte operațiuni de finanțare ale BEI decât cele prevăzute la alineatul (1), garanția UE acoperă toate plățile neîncasate de către BEI, dar datorate acesteia, dacă neîncasarea a fost determinată de realizarea unuia dintre riscurile politice următoare („garanția de risc politic”):

(4)  De comun acord cu Comisia, BEI elaborează o politică de alocare clară și transparentă, pentru a decide asupra sursei de finanțare a operațiunilor care sunt eligibile pentru a beneficia atât de acoperirea garanției Uniunii cât și de finanțările pe risc propriu ale BEI.

(5)  Atunci când garanția UE este aplicată pentru o anumită operațiune, BEI cedează Uniunii, în totalitate sau parțial, creanța aferentă sumelor neasimilate, astfel încât Uniunea să preia drepturile BEI asupra creditorilor, cu toate garanțiile aferente acestora.

Articolul 13

Raportare anuală și contabilitate

(1)  Comisia prezintă anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. Raportul conține o evaluare a operațiunilor de finanțare ale BEI la nivel de program, proiect, sector, țară și regiune, precum și a contribuției operațiunilor de finanțare ale BEI la îndeplinirea obiectivelor strategice și a obiectivelor de politică externă ale Uniunii, acordând o atenție specială obiectivelor Strategiei UE 2020 legate de acestea. Raportul conține un rezumat al proiectelor în curs. Raportul evaluează în mod particular conformitatea operațiunilor de finanțare ale BEI cu prezenta decizie, ținând cont de orientările operaționale regionale menționate la articolul 5 și conține secțiuni consacrate valorii adăugate în perspectiva realizării obiectivelor politice ale UE, evaluării impactului estimat asupra dezvoltării și a măsurii în care BEI a ținut seama de sustenabilitatea ecologică și socială în conceperea și monitorizarea proiectelor finanțate, precum și cooperării cu Comisia și cu alte IFI și instituții bilaterale, inclusiv cofinanțarea. Acest raport include în special o defalcare detaliată a tuturor resurselor financiare ale Uniunii utilizate în combinație cu finanțarea acordată de BEI și de alți donatori, oferind astfel o imagine detaliată a expunerii financiare aferente operațiunilor de finanțare efectuate în temeiul prezentei decizii. De asemenea, raportul conține o secțiune specifică dedicată unei evaluări detaliate a măsurilor adoptate de BEI pentru a se conforma articolului 1 alineatul (2) din Decizia 633/2009/CE. În final, BEI continuă să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei toate rapoartele sale independente de evaluare care analizează rezultatele practice obținute prin activitățile specifice ale BEI din cadrul mandatelor externe.

(2)  În sensul alineatului (1), BEI prezintă Comisiei rapoarte anuale cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii la nivel de proiect, sector, țară și regiune și la îndeplinirea obiectivelor strategice și a obiectivelor de politică externă ale UE, inclusiv cooperarea cu Comisia și cu alte IFI și instituții bilaterale, precum și un raport de evaluare a impactului asupra dezvoltării, așa cum este menționat la articolul 9. Eventualele memorandumuri de înțelegere între BEI și alte IFI sau instituții bilaterale cu privire la executarea unor operațiuni financiare în temeiul prezentei decizii se publică sau, în cazul în care publicarea nu este posibilă, se notifică Parlamentului European și Consiliului în cadrul raportului anual al Comisiei menționat la alineatul (1).

(3)  BEI furnizează Comisiei datele statistice, financiare și contabile despre fiecare dintre operațiunile de finanțare ale BEI, precum și orice informații suplimentare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de raportare ale Comisiei sau pentru a răspunde solicitărilor Curții de Conturi Europene, precum și un certificat de audit cu privire la valoarea contractată a operațiunilor de finanțare ale BEI.

(4)  Pentru nevoile contabile și de informare ale Comisiei cu privire la riscurile acoperite de garanția generală, BEI furnizează Comisiei evaluarea riscurilor băncii și informațiile referitoare la clasificarea operațiunilor de finanțare ale BEI în favoarea unor împrumutați sau debitori care beneficiază de garanție, alții decât statele.

(5)  BEI furnizează informațiile menționate la alineatele (2), (3) și (4) pe cheltuiala sa. De asemenea, BEI pune la dispoziția publicului larg aceste informații exceptând informațiile confidențiale, ca regulă generală. Informațiile privind faptul dacă proiectul respectiv este acoperit de această garanție se includ în „rezumatul proiectului” publicat pe site-ul de internet al BEI în urma etapei de aprobare.

(6)  BEI include în raportul său anual o evaluare a evoluției ulterioare a funcționării memorandumului de înțelegere cu Ombudsmanul European.

Articolul 14

Jurisdicțiile necooperante

BEI nu tolerează în desfășurarea operațiunilor sale financiare activități realizate în scopuri ilegale, inclusiv spălarea banilor, finanțarea terorismului, frauda fiscală și evaziunea fiscală. În special, BEI nu participă la nicio operațiune desfășurată într-o țară eligibilă printr-o jurisdicție necooperantă străină identificată ca atare de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de alte organizații internaționale relevante.

Articolul 15

Perspective de cooperare și de finanțare pentru dezvoltare

Comisia, împreună cu BEI, înființează un grup de lucru care să discute perspectivele cooperării și ale finanțării pentru dezvoltare acordate de Uniunii, care să revadă practicile existente și care să propună schimbări în organizarea și coordonarea ajutorului pentru dezvoltare și creșterea eficienței și eficacității acestui ajutor. Grupul de lucru include, după caz, reprezentanți ai statelor membre, ai Parlamentului European și ai altor instituții financiare europene și consultă, dacă este cazul, societatea civilă, sectorul privat și experți din țările cu o experiență pozitivă în ceea ce privește folosirea ajutorului pentru dezvoltare. Grupul de lucru își prezintă raportul însoțit de recomandări înainte de 31 decembrie 2012.

Articolul 16

Recuperarea plăților efectuate de către Comisie

(1)  Atunci când Comisia efectuează o plată în temeiul garanției UE, BEI procedează la recuperarea, în numele și pentru Comisie, a creanțelor pentru sumele plătite.

(2)  BEI și Comisia încheie un acord care stabilește dispozițiile și procedurile detaliate privind recuperarea creanțelor, cel târziu la data încheierii acordului menționat la articolul 17.

(3)  Din motive de transparență, Comisia pune la dispoziția publicului, pe site-ul său internet, informații complete cu privire la toate cazurile de recuperare din cadrul acordului de garantare menționat la articolul 17.

(4)  Plățile și recuperările efectuate în temeiul acordului de garantare al UE, care pot fi înscrise în bugetul general al Uniunii Europene, sunt auditate de Curtea de Conturi Europeană.

Articolul 17

Acord de garantare

BEI și Comisia încheie un acord de garantare care stabilește dispozițiile și procedurile detaliate privind garanția UE și informează Parlamentul European cu privire la aceasta.

Articolul 18

Controlul exercitat de Curtea de Conturi

Garanția acordată de Uniune BEI este supusă controlului Curții de Conturi.

Articolul 19

Revizuire

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de stabilire a garanției UE în temeiul următorului cadru financiar, dacă este cazul.

Articolul 20

Raportul final

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport final privind aplicarea prezentei decizii până la 31 octombrie 2014.

Articolul 21

Abrogare

Decizia nr. 633/2009/CE se abrogă.

Articolul 22

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

PLAFOANE REGIONALE ALE MANDATULUI GENERAL

A.  Țări aflate în faza de preaderare: EUR 9 166 000 000;

B.  Țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat: EUR 13 664 000 000;

defalcat în următoarele subplafoane indicative:

(i)  Țările mediteraneene: EUR 9 700 000 000;

(ii)  Europa de Est, Caucazul de Sud și Rusia: EUR 3 964 000 000;

C.  Asia și America Latină: EUR 3 837 000 000;

defalcat în următoarele subplafoane indicative:

(i)  America Latină: EUR 2 800 000 000;

(ii)  Asia (inclusiv Asia Centrală): EUR 1 037 000 000;

D.  Republica Africa de Sud: EUR 900 000 000.

În cadrul plafonului mandatului general, organismele de conducere ale BEI pot decide să realoce regiunilor o sumă de până la 20 % din plafoanele regionale.

ANEXA II

REGIUNI ȘI ȚĂRI ELIGIBILE SAU POTENȚIAL ELIGIBILE

A.  Țări aflate în faza de preaderare

1.  Țări candidate

Croația, Turcia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda.

2.  Țări potențial candidate

Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Kosovo în baza Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite ▌.

B.  Țări vizate de politica de vecinătate și de parteneriat

1.  Țări mediteraneene

Algeria, Egipt, Cisiordania și Fâșia Gaza, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Siria, Tunisia.

2.  Europa de Est, Caucazul de Sud și Rusia

Europa de Est: Republica Moldova, Ucraina, Belarus (*)(11);

Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan, Georgia;

Rusia.

C.  Asia și America Latină

1.  America Latină

Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba (*), Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Uruguay, Venezuela.

2.  Asia

Asia (cu excepția Asiei Centrale): Afganistan (*), Bangladesh, Bhutan (*), Brunei, Cambodgia, China (inclusiv Regiunile Administrative Speciale Hong Kong și Macao), India, Indonezia, Irak, Coreea de Sud, Laos, Malaysia, Maldive, Mongolia, Nepal, Pakistan, Filipine, Singapore, Sri Lanka, Taiwan (*), Thailanda, Vietnam, Yemen.

Asia Centrală: Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan.

D.  Africa de Sud: Republica Africa de Sud.

(1) Poziţia Parlamentului European din 17 februarie 2011. (2) JO L 190, 22.7.2009, p. 1. (3) JO L 145, 10.6.2009, p. 10. (4) COM(2008)0308. (5) JO L 414, 30.12.2006, p. 95. (6) În temeiul Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. (7) COM(2009)0495. (8) JO L 301, 12.11.2008, p. 13. (9) Așa cum sunt definite în lista OCDE a beneficiarilor de asistență oficială pentru dezvoltare (care include țările mai puțin dezvoltate, țările cu venituri mici și țările cu venituri medii). (10) În temeiul Rezoluției 1244 (1999) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. (11) Începerea operațiunilor BEI în Belarus va fi legată și în continuare de progresul spre democrație în conformitate cu Concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2009 privind Belarusul și cu Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2010 referitoare la situația societății civile și a minorităților naționale din Belarus (JO C 349 E, 22.12.2010, p. 37). Comisia va informa BEI atunci când respectivele condiții sunt îndeplinite și, în paralel, va informa Parlamentul European și Consiliul.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (08505/2010 – C7-0320/2010 – 2010/0075(NLE))

P7_TA(2011)0063 A7-0034/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08505/2010),

–  având în vedere Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (08530/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100 alineatul (2), al articolului 167 alineatul (3), al articolului 207 și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0320/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0034/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Coreea.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la situația din Egipt

P7_TA(2011)0064 RC-B7-0120/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt,

–  având în vedere Pactul internațional al ONU din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Egipt în 1982,

–  având în vedere declarația Consiliului European din 4 februarie 2011 referitoare la Egipt și la regiune,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 31 ianuarie 2011 referitoare la Egipt,

–  având în vedere declarația comună din 11 februarie 2011 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, a Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, și a Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind recentele evenimente din Egipt,

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind demisia președintelui Hosni Mubarak la 11 februarie 2011,

–  având în vedere declarația Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, din 29 ianuarie 2011 privind situația din Egipt,

–  având în vedere declarațiile referitoare la Egipt ale Înaltului Reprezentant al Uniunii, Catherine Ashton, din 3 și 4 februarie 2011 și din 27 și 28 ianuarie 2011, precum și declarația din 6 decembrie 2010 referitoare la alegerile pentru Adunarea Poporului din Egipt,

–  având în vedere cea de-a cincea declarație a Consiliului Suprem al Forțelor Armate Egiptene din 13 februarie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate în 2009: raport privind progresele înregistrate de Egipt” (COM(2010)0207 - SEC(2010)0517),

–  având în vedere decizia comună din aprilie 2009 a Egiptului și a UE de a conlucra în vederea consolidării relațiilor dintre părți, conform propunerii Egiptului din 2008,

–  având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2004 între UE și Egipt, precum și planul de acțiune convenit în 2007,

–  având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele de evaluare ale Comisiei privind punerea în aplicare a acestei politici,

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, din 2004, actualizate în 2008,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în cadrul demonstrațiilor care au avut loc recent în diverse țări arabe din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, s-au solicitat reforme politice, economice și sociale, iar populația s-a exprimat cu hotărâre în favoarea libertății, a democrației veritabile și a unor condiții mai bune de trai pentru cetățeni;

B.  întrucât președintele egiptean Hosni Mubarak a demisionat la 11 februarie 2011; întrucât puterile sale au fost predate Consiliului Suprem al Forțelor Armate; întrucât Consiliul Suprem a solicitat guvernului recent numit de președintele Mubarak să rămână în continuare în funcție până la formarea unui nou guvern, s-a angajat să predea puterea unui guvern civil ales și a luat decizii importante, după cum s-a anunțat în cadrul celei de-a cincea declarații de la 13 februarie 2011;

C.  întrucât pentru a se răspunde la solicitările populare referitoare la libertate, democrație adevărată și justiție socială în Egipt este nevoie imediat de un dialog serios și deschis, cu participarea tuturor forțelor politice și sociale care respectă democrația, sprijină statul de drept și respectă drepturile omului și libertățile fundamentale, dialog care ar trebui să conducă la reforme reale și semnificative;

D.  întrucât protestele pașnice desfășurate împotriva regimului egiptean au fost reprimate cu violență de către poliție, care a făcut uz de gaze lacrimogene, tunuri de apă, gloanțe de cauciuc, dar și gloanțe de război, iar demonstranții au fost atacați de persoane înarmate și miliții pro-guvernamentale, provocând moartea a sute de persoane; întrucât au fost arestate și reținute sute de persoane, printre care apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și avocați;

E.  întrucât guvernul egiptean a luat măsura fără precedent de blocare a internetului, pentru a reduce la tăcere demonstranții și a limita libertatea de exprimare a poporului; întrucât organismele media și juridice, precum Al-Jazeera și Centrul juridic Hisham Mubarak, au fost închise de poliția militară;

F.  întrucât promovarea respectului față de democrație, drepturile omului și libertățile civile constituie principiul fundamental și obiectivul UE și oferă o bază comună pentru dezvoltarea spațiului euro-mediteraneean; întrucât parteneriatul euro-mediteraneean s-a concentrat, în principal, asupra reformelor economice și nu a fost în măsură să aducă după sine reformele instituționale și politice necesare; întrucât Uniunea pentru Mediterana, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în ceea ce privește contracararea neîncrederii crescânde și satisfacerea nevoilor de bază ale popoarelor în cauză;

G.  întrucât, adeseori în ultimii ani, dorința de stabilitate a umbrit valorile democrației, ale justiției sociale și ale drepturilor omului în relațiile UE și ale statelor sale membre cu vecinii de la sud; întrucât clauzele referitoare la drepturile omului din acordurile de asociere ar trebui să fie susținute în mod sistematic printr-un mecanism de punere în aplicare a acestor clauze; având în vedere, în acest context, revizia necesară a politicii europene de vecinătate, aflată în desfășurare;

H.  întrucât Parlamentul European a cerut în repetate rânduri ridicarea stării de urgență, care a fost instituită în 1981, consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt;

I.  întrucât Egiptul este un partener esențial al UE în Orientul Mijlociu; întrucât UE ar trebui să contribuie la construirea unui Egipt democratic, prosper și stabil prin încurajarea și susținerea schimbărilor din țară;

J.  întrucât Egiptul joacă un rol activ și crucial în sprijinirea procesului de pace din Orientul Mijlociu și în cadrul reconcilierii inter-palestiniene; întrucât Consiliului Suprem al Forțelor Armate a confirmat angajamentul Egiptului de a pune în aplicare toate tratatele și convențiile internaționale pe care le-a semnat,

1.  își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean, salută curajul și hotărârea sa, de care a dat dovadă în special tânăra generație, și sprijină cu tărie aspirațiile sale democratice legitime;

2.  condamnă ferm violența și folosirea disproporționată a forței împotriva protestatarilor și regretă profund faptul că aceasta a cauzat pierderea unui număr considerabil de vieți omenești și un mare număr de răniți; transmite condoleanțe familiilor victimelor; solicită efectuarea unei anchete independente a evenimentelor care au condus la morți, răniți și încarcerări, precum și punerea sub acuzare a responsabililor;

3.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor demonstranților pașnici, a prizonierilor de conștiință, a apărătorilor egipteni și internaționali ai drepturilor omului, a jurnaliștilor și a avocaților; îndeamnă, în acest sens, autoritățile egiptene să comunice, fără întârziere, locul în care se află persoanele reținute și să garanteze protejarea acestora de toate formele de tortură sau alte rele tratamente;

4.  consideră că demisia președintelui Hosni Mubarak a deschis o nouă etapă în cadrul tranziției politice din Egipt; solicită lansarea imediată a unui dialog politic real și deschis la nivel național, la care să participe toate forțele politice cheie, dar și societatea civilă, pentru a deschide calea către ridicarea stării de urgență, revizuirea constituției și a legislației electorale, către alegeri libere și corecte, către un guvern democratic ales, compus din civili, și către instituirea unei democrații veritabile în Egipt;

5.  solicită forțelor armate egiptene să joace un rol constructiv în evitarea continuării violențelor și în facilitarea procesului politic; ia act de deciziile Consiliului Suprem al Forțelor Armate de a suspenda constituția, de a dizolva parlamentul și de instituire a unui comitet, compus din membri independenți, care să modifice articolele din constituție, să organizeze un referendum popular privind aceste modificări ale constituției și să organizeze alegeri parlamentare și prezidențiale; solicită din nou un proces democratic în care să fie implicate toate forțele politice și ale societății civile pentru a ajunge la un consens național;

6.  subliniază importanța redeschiderii fără întârziere a tuturor rețelelor de comunicații, inclusiv a internetului, și a respectării pe deplin a libertății de informare, de expresie și de asociere în Egipt;

7.  își exprimă sprijinul ferm față de reformele care au drept obiective democrația, statul de drept și justiția socială în Egipt; solicită din nou ridicarea stării de urgență; subliniază din nou importanța bunei guvernanțe, combaterii corupției și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt, în special a libertății de conștiință, a libertății religioase, a libertății de gândire, de exprimare, a libertății presei, a libertății de asociere, a drepturilor femeilor, a egalității între sexe, a protecției minorităților și a combaterii discriminării în funcție de orientarea sexuală;

8.  subliniază importanța accelerării considerabile a reformelor economice și sociale în Egipt, deoarece libertatea, dezvoltarea economică și un nivel de trai mai ridicat sunt esențiale pentru stabilitatea politică și socială a țării;

9.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine în mod activ o tranziție rapidă spre un Egipt caracterizat prin pace, pluralism și dreptate; sprijină, într-un context mai amplu, opinia Consiliului European conform căreia UE ar trebui să acorde întreg sprijinul său procesului de tranziție din regiune menit să aducă guvernanța democratică, pluralismul, ameliorarea șanselor de prosperitate economică și incluziune socială, precum și consolidarea stabilității regionale;

10.  solicită UE, statelor membre, partidelor și fundațiilor politice să ajute factorii politici democratici și organizațiile societății civile din Egipt să se organizeze pentru a putea participa pe deplin la tranziția spre democrație; invită autoritățile egiptene să nu permită ca membrii comunităților creștinilor copți să devină victime ale evenimentelor actuale și ca toate comunitățile religioase să poată trăi în liniște și să își exprime în mod liber convingerile peste tot în țară;

11.  solicită Înaltului Reprezentat să promoveze constituirea unui grup operativ, cu participarea Parlamentului European, pentru a răspunde nevoii de sprijinire a procesului de tranziție către democrație, adresată de către actorii implicați schimbările democratice, în special cu privire la alegerile libere și democratice și la consolidarea instituțională, inclusiv a independenței puterii judecătorești; solicită Înaltului Reprezentat să susțină transformările democratice și prin trimiterea unei misiuni de observare a procesului electoral la viitoarele alegeri;

12.  salută Decizia de punere în aplicare 2011/79/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 prin care se impune înghețarea activelor deținute sau controlate de persoane considerate a fi responsabile de deturnarea fondurilor de stat în Tunisia și alte persoane asociate cu acestea(1) și cere Consiliului să adopte aceleași măsuri în ceea ce privește toate persoanele responsabile din Egipt;

13.  subliniază faptul că evenimentele din Egipt și din alte țări din regiune evidențiază din nou nevoia urgentă de a dezvolta politici și instrumente mai ambițioase și mai eficiente, precum și de a consolida susținerea lor bugetară pentru a încuraja și sprijini reformele politice, economice și sociale din vecinătatea sudică a UE; subliniază faptul că revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate, aflată în desfășurare, trebuie să reflecte evenimentele actuale din regiune și trebuie să propună metode noi și îmbunătățite pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor popoarelor; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale UE referitoare la aceste țări;

14.  repetă solicitarea sa ca UE să-și revizuiască politica de sprijinire a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism de punere în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile încheiate cu țările terțe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judecătorești, respectarea libertăților fundamentale, a pluralismului și a libertății presei, precum și de lupta împotriva corupției; relevă, în acest sens, că planurile de acțiune actuale trebuie să fie radical revizuite, prin includerea unor priorități clare, însoțite de stimulente pentru reformele politice; cere Consiliului să definească un set de criterii politice pe care țările din cadrul PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda „statutul avansat”;

15.  consideră că rolul pe care instrumentele financiare ale UE pentru acțiunea externă în regiune, în special IEVP (Instrumentul european de vecinătate și parteneriat), IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului), precum și Instrumentul de stabilitate, îl pot juca în această privință este esențial și solicită consolidarea acestor instrumente, pentru a putea fi utilizate în mod efectiv și cu consecvență în aceste circumstanțe excepționale; solicită Înaltului Reprezentant să facă uz pe deplin de toate instrumentele financiare externe ale UE, inclusiv de IEDDO; subliniază că Parlamentul European trebuie să garanteze controlul democratic al acestor instrumente financiare; subliniază, de asemenea, importanța abordării urgente a problemei creșterii prețurilor alimentelor și, în general, problema securității alimentare și a dezvoltării rurale;

16.  solicită Uniunii pentru Mediterana să analizeze evenimentele recente și să acționeze urgent pentru a prezenta propuneri referitoare la cea mai bună modalitate de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele sale membre și în regiune și la posibilele reforme care să aibă drept obiectiv consolidarea și eficientizarea propriului său rol; solicită Fundației euro-mediteraneene Anna Lindh să joace urgent un rol activ în mobilizarea societății civile din regiunea euro-mediteraneeană în vederea promovării spiritului civic și a participării;

17.  recunoaște rolul crucial jucat de Egipt în lumea arabă și în procesul de pace din Orientul Mijlociu și importanța acordului de pace cu Israelul; cere Egiptului să joace în continuare un rol activ și constructiv în încercarea de a instaura o pace durabilă în Orientul Mijlociu, în special în ceea ce privește conflictul israelo-palestinian și reconcilierea palestiniană și solicită menținerea tratatului de pace dintre Egipt și Israel; salută declarația Consiliului Suprem al Forțelor Armate conform căreia Egiptul s-a angajat să pună în aplicare toate tratatele și convențiile internaționale pe care le-a semnat;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/ Vicepreședinte al Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și autorităților egiptene.

(1) JO L 31, 5.2.2011, pp. 40 și 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării

P7_TA(2011)0065 RC-B7-0129/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării (O-00014/20112011 – B7-0011/2011 și O-00029/2011 – B7-0013/2011),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la strategia europeană pentru regiunea Dunării(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării” (COM(2010)0715) și planul de acțiune care o însoțește (SEC(2010)1489),

–  având în vedere Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere solicitarea adresată Comisiei de Consiliul European din 18-19 iunie 2009 de a elabora, până în 2010, o strategie europeană pentru regiunea Dunării,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la transportul pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din octombrie 2009, intitulat „O strategie a UE pentru Regiunea Dunării”,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind guvernanța pe mai multe niveluri” (CoR 89/2009),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la „Cooperarea macroregională: extinderea Strategiei pentru Marea Baltică la alte macroregiuni din Europa” (ECO/251),

–  având în vedere programul de lucru al Consiliului, elaborat de președințiile spaniolă, belgiană și ungară,

–  având în vedere Convențiile de la Espoo, Aarhus și Berna privind protecția mediului,

–  având în vedere Directiva-cadru privind apa și Convenția de la Helsinki,

–  având în vedere Convenția de la Belgrad de reglementare a navigației pe Dunăre,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște coeziunea teritorială ca obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);

B.  întrucât prin strategiile macroregionale se urmărește utilizarea mai bună a resurselor existente în vederea soluționării problemelor legate de dezvoltarea teritorială, precum și găsirea unor răspunsuri comune la provocări comune;

C.  întrucât pentru creșterea eficacității politicii regionale ar trebui susținută și dezvoltată adoptarea unei abordări integrate, care să includă elaborarea de strategii privind macroregiunile la nivelul UE;

D.  întrucât Strategia pentru regiunea Mării Baltice oferă deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare în cadrul unităților teritoriale geopolitice, și anume macroregiunile, definite pe baza unor criterii specifice;

E.  întrucât regiunea Dunării, care cuprinde 14 țări europene și 115 milioane de cetățeni, atât din UE, cât și din afara ei – Germania, Austria, Slovacia, Republica Cehă, Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Croația, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Moldova și Ucraina – reprezintă un spațiu în care pot fi dezvoltate sinergii consolidate între politicile UE din diverse domenii, cum ar fi coeziunea, transporturile, economia, energia, mediul, cultura, educația, agricultura, pescuitul, extinderea și vecinătatea;

F.  întrucât Strategia UE pentru regiunea Dunării ar trebui, prin urmare, să combine și să coordoneze elemente economice, de mediu, sociale și culturale;

G.  întrucât această strategie ar trebui să contribuie substanțial la îmbunătățirea guvernanței la mai multe niveluri și la o implicare mai intensă a partenerilor și a actorilor societății civile care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării și ar trebui să contribuie la prosperitatea, dezvoltarea durabilă, crearea de locuri de muncă și securitatea din zonă;

H.  întrucât regiunea Dunării este o poartă istorică semnificativă ce unește estul și vestul Europei;

I.  întrucât, în urma extinderilor succesive, Dunărea a devenit, aproape integral, o cale de navigație interioară a Uniunii Europene, iar regiunea Dunării poate contribui substanțial la reflectarea schimbărilor survenite ulterior acestor extinderi;

J.  întrucât regiunea Dunării reprezintă o macroregiune interconectată, cu capacități economice eterogene;

K.  întrucât dezvoltarea economică a regiunii Dunării va crește în mod semnificativ bogăția economică a acestei macroregiuni și va stimula ocuparea forței de muncă;

L.  întrucât, dacă regiunea Dunării ar fi considerată drept o macroregiune unică, ea ar putea contribui la depășirea diferențelor regionale existente în ceea ce privește performanțele economice și la sprijinirea unei dezvoltări integrate;

M.  întrucât, din 1991, Delta Dunării și Budapesta, inclusiv malurile Dunării, fac parte din patrimoniul mondial al UNESCO, iar regiunea Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000; întrucât Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare, amenințate din cauza poluării,

1.  salută faptul că Strategia pentru regiunea Dunării a fost aprobată de Comisie și sprijină planul de acțiune aferent, care este structurat pe patru piloni (interconectarea regiunii Dunării, protejarea mediului, creșterea prosperității și consolidarea regiunii Dunării) și care răspunde necesității de a îmbunătăți mobilitatea, securitatea energetică, protecția mediului, dezvoltarea economică și socială, schimburile culturale, securitatea și protecția civilă în regiunea Dunării;

2.  reamintește că Parlamentul European a solicitat încă din 2008 o astfel de strategie și invită Președinția ungară a Consiliului Uniunii Europene și Consiliul European să aprobe Strategia UE pentru regiunea Dunării în cadrul Consiliului European din iunie și să demareze cât mai rapid punerea sa în aplicare;

3.  salută în special faptul că această strategie este rezultatul unei consultări ample a părților interesate, inclusiv a autorităților naționale, regionale și locale, a mediului academic și de afaceri, precum și a ONG-urilor, subliniind că procesul de consultare reprezintă un factor important pentru reușita strategiei; în acest sens, solicită înființarea unui forum al societății civile din această regiune, care să reunească actori publici și privați și să le ofere posibilitatea de a se implica în elaborarea strategiilor macroregionale;

4.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii va contribui la dezvoltarea concretă a ideii de coeziune teritorială, pe care Tratatul de la Lisabona o pune pe aceeași treaptă cu coeziunea economică și socială; din această perspectivă, invită Comisia să se implice într-un dialog activ cu privire la rolul și efectul politicilor macroregionale ale UE după 2013;

5.  subliniază că principala valoare adăugată a strategiilor macroregionale ale UE se regăsește în cooperarea la mai multe niveluri, în coordonare și în investiții strategice mai bune folosind fondurile disponibile, nu în alocarea de resurse suplimentare; subliniază concluziile Președinției suedeze cu privire la principiul „fără instituții noi, fără legi noi, fără bugete noi”;

6.  solicită statelor membre și regiunilor să folosească fondurile structurale disponibile pentru perioada 2007-2013 pentru a sprijini cât mai mult această strategie, în special pentru a promova crearea de locuri de muncă și creșterea economică în zonele cele mai afectate de criza economică, recomandând, totodată, acolo unde este cazul, să se prevadă modificări ale programelor operaționale în perioada de programare actuală; subliniază că folosirea caracteristicilor specifice ale regiunilor ar putea duce la o utilizare mult mai eficace a fondurilor structurale și la crearea de valoare adăugată la nivel regional; subliniază că resursele financiare care nu au fost absorbite ar putea reprezenta, de asemenea, o sursă de finanțare pentru proiectele macroregionale;

7.  consideră că extinderea Uniunii Europene, precum și provocări transnaționale majore cum ar fi criza economică, problemele de mediu, transporturile durabile, conectarea rețelelor energetice, sustenabilitatea resurselor și utilizarea ecologică a resurselor de apă demonstrează că interdependența statelor individuale este din ce în ce mai pronunțată, că abordările sectoriale nu mai sunt adecvate și că, în acest context, crearea de macroregiuni deschide perspective noi și mai eficiente de cooperare la mai multe niveluri, adoptând o abordare integrată și coordonată asupra dezvoltării durabile la un nivel regional mai extins și asigurând utilizarea mai eficientă a potențialului imens al regiunii Dunării în materie de dezvoltare și de prevenire a dezastrelor naturale;

8.  subliniază, prin urmare, că această strategie ar trebui să fie integrată în contextul obiectivelor politicii de coeziune, în special al obiectivului referitor la cooperarea teritorială, și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță dintr-o anumită regiune, accentul punându-se pe problemele relevante;

9.  subliniază că, prin aderarea la obiectivele Strategiei UE 2020, Strategia pentru regiunea Dunării este conformă cu tendințele europene de dezvoltare și cu angajamentul UE pentru creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă;

10.  subliniind caracterul integrator și unificator al strategiei, își exprimă convingerea că, dacă ar fi sprijinită printr-un angajament politic puternic al statelor membre și al autorităților regionale și locale, Strategia pentru regiunea Dunării ar putea avea o contribuție semnificativă la depășirea vechilor diviziuni ale continentului, concretizând astfel integrarea UE, precum și la succesul general și la eficiența strategiei europene de relansare economică după perioada recentă de criză economică și financiară, oferind un nou impuls creșterii economice durabile la nivel local, regional, național, transnațional și european, nu numai în Europa Centrală și de Sud-Est, ci și într-un context geografic mult mai vast;

11.  constată impactul profund al crizei financiare și economice globale asupra tuturor țărilor din regiune, în special asupra țărilor riverane Dunării; invită toate părțile interesate să nu își slăbească angajamentul față de Strategia UE pentru regiunea Dunării din cauza crizei;

12.  subliniază că regiunea Dunării este poarta Europei spre Balcanii de Vest și că, prin urmare, Strategia UE pentru regiunea Dunării conduce nu numai la îmbunătățirea relațiilor de vecinătate în Europa Centrală și de Sud-Est, ci asigură și o valoare adăugată importantă în politica UE față de Europa de Est, reprezentând astfel o ocazie excelentă pentru întreaga Uniune de a-și dezvolta cooperarea politică și economică cu Balcanii și, astfel, de a contribui la extinderea și consolidarea procesului de integrare europeană în regiune;

13.  subliniază faptul că Strategia pentru regiunea Dunării, alături de diferitele forme de cooperare transfrontalieră pe care le implică, ar putea deveni rapid un factor care contribuie la dezvoltarea economică, socială și teritorială, creând bunăstare, îmbunătățind calității vieții, catalizând eforturile locale și regionale, inclusiv în raport cu nevoile de dezvoltare, și contribuind astfel la stabilirea de relații transfrontaliere puternice, inclusiv la realizarea de proiecte de mici dimensiuni (programe la nivel interpersonal), în diverse domenii, precum cultura, educația, ocuparea forței de muncă, protecția mediului, lanțurile industriale de aprovizionare, proiecte de cooperare municipală și inițiative de modernizare a transporturilor internaționale;

14.  consideră că dezvoltarea unor strategii ample, cum ar fi strategiile macroregionale, ar trebui să contribuie la consolidarea rolului nivelului local și regional în punerea în aplicare a politicii UE în general;

15.  subliniază faptul că acest model de cooperare nou trebuie să asigure transformarea handicapurilor naturale ale regiunilor periferice în avantaje și oportunități și să stimuleze dezvoltarea acestor regiuni;

16.  subliniază necesitatea de a implica părțile interesate de la nivel regional și local, cum ar fi Consiliul orașelor și regiunilor dunărene și societatea civilă din regiunea Dunării, în toate etapele procesului decizional (pregătire, aplicare, monitorizare, evaluare), pentru a găsi soluții la provocările comune, pentru a selecta și a realiza eficient proiecte concrete și pentru a elabora un mecanism de bună guvernanță; îndeamnă guvernele să sprijine și să faciliteze măsuri care să permită ONG-urilor, asociațiilor comerciale și societății civile să se implice în mod activ, luând în considerare, de asemenea, rețelele asociațiilor femeilor și grupurile minoritare;

17.  recomandă, în acest context, creșterea gradului de implicare a colectivităților locale, prin înființarea unor instrumente de comunicare și consultare mai ample și mai specifice, inclusiv prin intermediul mass-media locale (televiziunea, posturile de radio și ziarele tipărite sau în format online de la nivel local); recomandă crearea unui site internet special dedicat Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care să funcționeze ca un forum de schimburi de experiență în ceea ce privește proiectele actuale și viitoare întreprinse de guvernele centrale și locale, de ONG-uri și de alte entități care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării;

18.  reamintește rezultatele experienței dobândite în cazul Strategiei pentru regiunea Mării Baltice în ceea ce privește transparența în procesul decizional, inclusiv în legătură cu alocarea fondurilor UE;

19.  încurajează angajamentul politic de a spori încrederea cetățenilor și a părților interesate în autoritățile politice și locale;

20.  consideră că punerea în aplicare cu succes a Strategiei UE pentru regiunea Dunării depinde de competențele, capacitatea și disponibilitatea actorilor municipali de a interveni pe piețele regionale ale muncii cu inițiative de proiecte care creează cerere de forță de muncă pe plan local, care asigură baza unei creșteri economice inteligente și nedăunătoare mediului și care îmbunătățesc cooperarea dintre regiunile de graniță din diferite state membre; atrage atenția asupra diferențelor care există în regiunea Dunării la nivelul dezvoltării economice și al inovării și asupra necesității de a crește potențialul tuturor zonelor, inclusiv al celor foarte dezvoltate, deoarece acestea pot contribui la dezvoltarea zonelor celor mai puțin favorizate; subliniază că este necesar să fie promovate noi zone cu potențial de dezvoltare și de inovare și să se profite de posibilitatea de a utiliza valoarea adăugată adusă de Strategia pentru regiunea Mării Baltice și de Strategia UE pentru regiunea Dunării;

21.  solicită dezvoltarea infrastructurii energetice, a eficienței energetice și a surselor regenerabile de energie în vederea creării unei piețe integrate și funcționale a energiei;

22.  ia act de previziunile pe termen mediu și lung care arată că regiunile sudice ale Europei, inclusiv statele membre din sud-estul Europei, vor fi deosebit de afectate de consecințele schimbărilor climatice; își exprimă convingerea că Strategia UE pentru regiunea Dunării are un rol important în acest sens și că ar trebui elaborată cu obiectivul de a diminua efectele negative ale schimbărilor climatice în regiunea Dunării, având în vedere complexitatea rolului și naturii rețelei hidrografice (aprovizionare cu apă, aspecte ecologice, infrastructură de transport, irigare și dimensiune agricolă, faună și floră protejată etc.);

23.  subliniază că Europa Centrală și de Sud-Est este, din punct de vedere ecologic, una dintre cele mai bogate regiuni, dar și una dintre cele mai vulnerabile zone ale Europei, fiind caracterizată de un ecosistem de o complexitate ecologică deosebită și de mare valoare, care necesită deci un nivel ridicat de protecție; salută obiectivul Strategiei UE pentru regiunea Dunării de a crea o regiune a Dunării atractivă, durabilă și, în același timp, dezvoltată și prosperă, prin gestionarea riscurilor de mediu, cum ar fi inundațiile și poluarea industrială, prin menținerea calității și a volumului rezervelor de apă și prin asigurarea utilizării lor durabile, prin conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor; subliniază că protejarea mediului în bazinul Dunării reprezintă un aspect important care ar trebui să stimuleze dezvoltarea agricolă și rurală responsabilă a regiunii; solicită îmbunătățirea situației ecologice a Dunării, precum și măsuri pentru a reduce poluarea și a împiedica, în viitor, deversările de petrol și alte substanțe toxice și nocive; subliniază că o situație ecologică bună a Dunării este o condiție prealabilă necesară pentru orice activitate umană de-a lungul fluviului și recomandă să se acorde prioritate cerințelor de mediu;

24.  este convins că măsurile destinate să asigure conservarea capacității naturale de reținere a inundațiilor din bazinul Dunării și să prevină noi inundații sunt cele mai adecvate ținând seama de sensibilitatea și vulnerabilitatea unică a regiunii Dunării; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că nu se alocă fonduri ale UE pentru proiecte care nu sunt consecvente cu punerea în aplicare a legislației de mediu a Uniunii Europene;

25.  relevă interdependența economică a statelor din regiunea Dunării și subliniază că este important să se investească în tehnologii ale informației și comunicațiilor și în dezvoltarea IMM-urilor și a departamentelor lor de cercetare; consideră că sunt importante, de asemenea, promovarea inovării, a antreprenoriatului și dezvoltarea unei economii a cunoașterii în vederea asigurării unei dezvoltări durabile și eficiente;

26.  subliniază că dezvoltarea economică și investițiile inteligente sunt domenii foarte promițătoare de creștere economică și consideră că tehnologiile și modernizarea ecologice, cum ar fi creșterea eficienței energetice, energiile regenerabile și gestionarea mai bună a deșeurilor, pot contribui la dezvoltarea durabilă a regiunii și la reducerea impactului negativ al activității economice asupra mediului;

27.  remarcă rolul important pe care Strategia pentru regiunea Dunării îl joacă în promovarea economiei ecologice, a inovării ecologice și, la o scară mai largă, a activităților de cercetare și inovare care au ca scop dezvoltarea unei economii noi și competitive, cu emisii reduse de carbon, precum și adoptarea unor abordări mai ecologice în dezvoltarea unor proiecte transfrontaliere de cooperare industrială; îndeamnă statele riverane să acorde prioritate maximă înființării unor stații hidrologice și de control al calității apei comune, în lipsa cărora numeroase evoluții comerciale sunt sortite eșecului;

28.  subliniază importanța promovării turismului durabil în regiune, având în vedere potențialul economic al pistei ciclabile care se întinde aproape de-a lungul întregului curs al fluviului; consideră că este important ca regiunea Dunării să devină o destinație turistică europeană și să fie dezvoltată o marcă europeană pentru această regiune;

29.  sprijină înființarea unor rețele de dezvoltare comercială și a unor organisme neguvernamentale de promovare a comerțului, în măsură să coordoneze și să promoveze posibilitățile viitoare de dezvoltare și cooperarea dintre întreprinderi, în special dintre IMM-uri, institute de cercetare, universități și autorități publice, cu scopul de a consolida potențialul grupurilor regionale de inovare bazate pe cunoaștere și de a spori competitivitatea regională;

30.  subliniază că toate mijloacele de transport ar trebui aduse la standardele UE, iar mijloacele de transport ecologice, cum ar fi transportul feroviar sau cel pe căile navigabile interioare, ar trebui să aibă prioritate, atunci când este cazul, în planificarea sistemului de transport din regiune, cu respectarea deplină a tuturor elementelor relevante ale acquis-ului UE;

31.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească infrastructura și performanța economică a regiunii Dunării și să finalizeze implementarea proiectelor TEN-T vizând această regiune, în timp util și într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului; ținând seama de revizuirea orientărilor TEN-T, solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare necesitatea dezvoltării de sisteme de transport din regiunea Dunării;

32.  menționează trei niveluri importante de dezvoltare a infrastructurii, în cazul cărora abordarea coordonată a Strategiei pentru regiunea Dunării ar putea facilita apariția unor sinergii: (i) coridorul multimodal de-a lungul Dunării (proiectul prioritar TEN-T nr. 18); (ii) legături între coridorul multimodal de-a lungul Dunării și statele membre vecine (proiecte prioritare TEN-T vizând regiunea Dunării); (iii) strangulări ale traficului transfrontalier în rețelele TEN-T, naționale și regionale;

33.  subliniază că Declarația comună privind dezvoltarea navigației interioare și protecția mediului în bazinul Dunării a fost elaborată de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, de Comisia Dunării și de Comisia Internațională pentru Bazinul Râului Sava și conține orientări generale cu privire la proiectele de infrastructură a căilor navigabile care se adresează atât programatorilor tehnici, cât și altor părți interesate care doresc să se implice în procesele de planificare a dezvoltării căilor navigabile; subliniază că aceste orientări prevăd o echipă de planificare integrată care să evalueze nevoile și să propună cât mai multe măsuri benefice din toate punctele de vedere atât pentru îmbunătățirea navigației, cât și pentru ameliorarea situației de mediu; recomandă Comisiei să respecte angajamentele asumate prin Declarația comună;

34.  consideră că, în conformitate cu principiul comodalității și al inovării eficiente, combinația constând din porturi interioare și o logistică ameliorate, navigație interioară și transport feroviar asigură un potențial considerabil de dezvoltare economică și pentru țările vecine UE din regiunea Dunării și ar putea contribui la reducerea blocajelor din transporturi;

35.  atrage atenția asupra nevoii de a încuraja dezvoltarea unor nave nepoluante și eficiente în cadrul celui de al șaptelea Program cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, cu un accent deosebit asupra tehnologiilor informației și comunicațiilor și asupra designului, ecoeficienței și dotării navelor;

36.  subliniază faptul că, prin canalul Main-Dunăre, Rinul și Dunărea leagă în mod direct 11 țări, de la Marea Nordului până la Marea Neagră, pe o lungime de 3 500 km, și insistă asupra necesității de a extinde Strategia UE pentru regiunea Dunării la regiunea Mării Negre; subliniază faptul că dezvoltarea durabilă a regiunii Dunării va continua să consolideze importanța geostrategică a regiunii Mării Negre;

37.  încurajează dezvoltarea mediului cultural din regiunea Dunării prin promovarea dialogului cultural, prin sprijinirea programelor de schimburi universitare și a proiectelor pentru tineri care se bazează pe cooperare transnațională, prin promovarea turismului durabil și prin protejarea patrimoniului istoric și arhitectural;

38.  subliniază nevoia vitală de cooperare în domeniul proiectelor culturale, cu scopul de a sprijini dialogul intercultural și înțelegerea reciprocă dintre țări în relațiile dintre țările din regiunea Dunării; subliniază, în acest sens, rolul jucat de implicarea activă a tinerilor, prin intermediul mecanismelor culturale și educaționale, în crearea de rețele multinaționale;

39.  încurajează alocarea mai multor resurse pentru proiecte și rețele de proiecte destinate grupurilor vulnerabile, în special romilor;

40.  subliniază necesitatea adoptării unei abordări coordonate cu scopul de a asigura utilizarea mai eficientă a tuturor fondurilor UE disponibile în țările din regiunea Dunării, astfel încât să se asigure îndeplinirea în cea mai mare măsură posibilă a obiectivelor strategiei; subliniază, de asemenea, necesitatea unei flexibilități suficiente pentru a permite dezvoltarea unor proiecte legate de Strategia pentru regiunea Dunării în cadrul programelor operaționale existente;

41.  încurajează elaborarea unor dispoziții specifice în cadrul viitorului regulament general privind fondurile structurale, pe baza unor dispoziții privind cooperarea teritorială care să fie clare, să țină seama de diferențele în materie de cultură administrativă și care să nu impună sarcini administrative suplimentare asupra beneficiarilor, în vederea consolidării cooperării dintre țări și regiuni; de asemenea, încurajează elaborarea de noi strategii comune de acțiune care să crească atractivitatea regiunii la nivel european și internațional și care să poată fi ulterior un model de cooperare transfrontalieră și transnațională;

42.  atrage atenția asupra acțiunii pregătitoare existente intitulate „Definirea unui model de guvernanță pentru regiunea dunăreană a UE - o coordonare mai bună și mai eficace” și solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze corespunzător acest buget pentru a finanța activități legate de definirea unui model de guvernanță necesar pentru elaborarea și punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării; subliniază importanța acordării asistenței tehnice necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor și a proiectelor în cadrul Strategiei UE pentru regiunea Dunării; consideră că, la planificarea cadrului financiar al strategiei, costul asistenței tehnice trebuie să fie mai bine recunoscut și luat în considerare și că suma prevăzută pentru asistență trebuie să fie pusă la dispoziția partenerilor dacă este utilizată pentru obiective și acțiuni coordonate la nivel macroregional;

43.  salută anunțarea de către Comisie, la 3 februarie 2011, a coordonatorilor de domenii prioritare pentru Strategia UE pentru regiunea Dunării; consideră că, începând din acest moment, țările și regiunile care coordonează domeniile prioritare ar trebui să stimuleze punerea în aplicare a strategiei convenind asupra un program de lucru, identificând surse de finanțare, consolidând cooperarea dintre țări și regiuni în zona vizată și lansând acțiunile cele mai urgente pentru a ajuta regiunea Dunării să își exploateze la maximum potențialul economic și, în special, respectând termenul limită pentru implementarea proiectelor-far din zona respectivă;

44.  invită Comisia, având în vedere necesitatea de a efectua o evaluare intermediară a punerii în aplicare a Strategiei pentru regiunea Dunării, să elaboreze instrumente și criterii concrete pentru evaluarea proiectelor, bazate pe indicatori care permit comparațiile;

45.  invită Comisia să analizeze primele rezultate și experiențe legate de punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării, care, împreună cu Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, va contribui la identificarea de posibile surse și modalități de finanțare a strategiilor macroregionale în cadrul existent;

46.  solicită Comisiei să informeze și să consulte periodic Parlamentul European cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare și în actualizarea Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum și a proiectelor finanțate de UE în legătură cu regiunea Dunării;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și celorlalte instituții relevante.

(1) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 14. (2) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 65. (3) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 443.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la statul de drept în Rusia

P7_TA(2011)0066 RC-B7-0101/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia și la relațiile UE-Rusia, în special rezoluția sa din 17 septembrie 2009 referitoare la asasinarea unor activiști pentru drepturile omului din Rusia(1) , rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la concluziile summitului UE-Rusia (31 mai - 1 iunie 2010)(2), precum și rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la situația drepturilor omului în Caucazul de Nord (Federația Rusă) și urmărirea penală împotriva lui Oleg Orlov(3),

–  având în vedere actualul Acord de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte (APC), precum și negocierile în curs privind un nou acord UE-Rusia,

–  având în vedere Raportul său anual pe 2009 privind drepturile omului în lume, adoptat în decembrie 2010, în special, cazul lui Magnitski menționat în cadrul acestuia,

–  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului și Declarația ONU privind dreptul și responsabilitatea persoanelor, a grupurilor și a organelor societății de a promova și a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale universal recunoscute,

–  având în vedere Parteneriatul pentru modernizare lansat cu ocazia summitului UE-Rusia din mai 2010 de la Rostov-pe-Don și angajamentul exprimat de conducerea rusă în ceea ce privește statul de drept ca bază fundamentală pentru modernizarea Rusiei,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se angajează în continuare să intensifice și să dezvolte și mai mult relațiile dintre UE și Rusia în conformitate cu principiile înscrise în Parteneriatul pentru modernizare pe baza unui angajament solid de respectare a principiilor democratice, a drepturilor fundamentale și a drepturilor omului, precum și a statului de drept;

B.  întrucât, în calitatea sa de stat membru al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), precum și de semnatară a declarațiilor ONU, Rusia s-a angajat să apere și să promoveze drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept;

C.  întrucât mai multe procese și proceduri judiciare din ultimii ani au pus sub semnul întrebării independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare din Federația Rusă;

D.  întrucât cea de-a doua condamnare a lui Mihail Hodorkovski și a lui Platon Lebedev din 30 decembrie 2010 în cadrul celui de-al doilea proces referitor la activele societății Yukos, a fost pusă sub semnul întrebării de către comunitatea internațională, inclusiv de către UE;

E.  întrucât Boris Nemțov și aproximativ 70 de alte persoane au fost arestate la 31 decembrie 2010 în Moscova, în urma unei demonstrații a opoziției;

F.  întrucât asupra jurnaliștilor independenți, activiștilor societății civile, avocaților și apărătorilor drepturilor omului s-au proferat adesea amenințări și s-au comis acte de violență; întrucât legislația anti-extremistă și noile dispoziții ale legea privind Serviciul Federal de Securitate (SFS) sunt neclare și, prin urmare, sunt adesea utilizate pentru a hărțui ONG-urile, minoritățile religioase și organizațiile de mass-media;

G.  întrucât cazurile ziaristelor Anna Politkovskaia, Natalia Estemirova și Anastasia Baburova și moartea avocatului Serghei Magnițki nu au fost încă soluționate de autoritățile ruse;

H.  întrucât, cu mai multe ocazii, Președintele rus, Dimitri Medvedev, s-a angajat să reinstituie statul de drept, afirmând că sarcina sa este de a crea instanțe judecătorești moderne și complet independente care să corespundă nivelului de dezvoltare economică a țării,

1.  și reafirmă convingerea că Rusia rămâne un partener important al Uniunii Europene în ceea ce privește crearea unei cooperări durabile, bazată pe principii democratice și pe statul de drept;

2.  condamnă ferm atacul terorist de la aeroportul Domodedovo din Moscova și își exprimă condoleanțele familiilor victimelor, precum și solidaritatea cu persoanele rănite în acest atac; subliniază necesitatea ca autoritățile ruse să răspundă la acest atac pe căi legale și cu măsură și să permită sistemului judiciar rus să își desfășoare activitatea liber și independent pentru a putea urmări și condamna persoanele responsabile de atac;

3.  și exprimă îngrijorarea cu privire la procesele cu motivație politică, procedurile neregulamentare și absența voinței de investigare a unor infracțiuni grave, precum asasinatele, hărțuirile și alte acte de violență; îndeamnă autoritățile judiciare și de punere în aplicare a legii din Rusia să își îndeplinească îndatoririle în mod eficient, imparțial și independent pentru a aduce vinovații în fața justiției;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la verdictul și condamnarea pronunțate în cadrul celui de-al doilea proces recent al lui Mihail Hodorkovski și al lui Platon Lebedev; subliniază faptul că au fost ridicate probleme judiciare grave referitoare la acest proces și la procesele anterioare împotriva acestor două persoane și solicită realizarea unei anchete judiciare independente cu privire la procedura de apel împotriva acestei decizii; îndeamnă autoritățile ruse să facă tot ce le stă în putință pentru a îmbunătăți sistemul judiciar în conformitate cu garanțiile oferite de Președintele Dmitri Medvedev în ceea ce privește mai multă dreptate și transparență;

5.  îndeamnă Avocatul poporului din Federația Rusă să solicite o revizuire a acuzațiilor și a procedurilor în curs împotriva dlui Oleg Orlov, laureat în 2009 al Premiului Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European; reamintește că nu s-a realizat nicio anchetă reală privind asasinarea dnei Natalia Estemirova, membru de vază al Memorialului din Cecenia;

6.  deplânge împrăștierea manifestațiilor pașnice organizate din două în două luni, în ziua de 31, în legătură cu articolul 31 din Constituția rusă, precum și arestările repetate ale unor figuri marcante ale opoziției, precum Boris Nemțov;

7.  încurajează președinții Consiliului și Comisiei, precum și pe Înaltul Reprezentant să urmărească în continuare îndeaproape aceste cazuri și să ridice aceste probleme în diferitele forumuri și reuniuni cu Rusia, în special cu ocazia viitorului summit UE-Rusia;

8.  reamintește Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate gama largă de măsuri care pot fi luate în cazurile de încălcare sistematică a drepturilor omului și de nerespectare a statului de drept;

9.  invită UE și Rusia să intensifice negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare obligatoriu din punct de vedere juridic și cuprinzător și își reafirmă sprijinul puternic pentru ca acest acord să includă domeniile democrației, statului de drept, respectării drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale; subliniază importanța asigurării unei funcționări eficiente a puterii judecătorești și a consolidării luptei împotriva corupției;

10.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul important de cazuri de încălcare a drepturilor omului în Rusia, inclusiv a dreptului la întruniri pașnice, care i-au fost aduse la cunoștință, și subliniază importanța unui dialog permanent cu privire la drepturile omului în cadrul consultărilor UE-Rusia din domeniul drepturilor omului, focalizat pe măsurile întreprinse de autoritățile ruse pentru a garanta siguranța apărătorilor drepturilor omului;

11.  subliniază faptul că respectarea deplină a drepturilor omului și a statului de drept va îmbunătăți imaginea și credibilitatea Rusiei în lume, mai ales în ceea ce privește relațiile sale cu Uniunea Europeană, acestea fiind importante și trebuind să evolueze spre un parteneriat strategic, dată fiind dependența reciprocă a UE și a Rusiei și diversele lor interese comune, în special în materie de cooperare în domeniul politic, al securității, economic și al energiei, dar și în materie de respectare a principiilor și a procedurilor democratice, a statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului;

12.  invită Comisia să prezinte de urgență Parlamentului o evaluare privind compatibilitatea măsurilor judiciare luate împotriva societății Yukos și a directorilor săi cu cerințele impuse Rusiei în ceea ce privește ambiția acesteia de a deveni membru cu drepturi depline al OMC;

13.  subliniază că Rusia, în calitatea sa de membră a Consiliului Europei s-a angajat să respecte pe deplin standardele europene în ceea ce privește democrația, drepturile fundamentale și drepturile omului și statul de drept; solicită, în acest sens, autorităților ruse să respecte toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și să ia măsuri pentru a repara fiecare caz de încălcare a acestor drepturi, inclusiv prin efectuarea unor anchete reale și prin tragerea la răspundere a vinovaților, și să adopte, de asemenea, măsuri cu caracter general de executare a acestor hotărâri, inclusiv prin realizarea unor modificări politice și legislative care să prevină repetarea unor încălcări similare;

14.  reafirmă invitația sa de a se intensifica consultările cu privire la drepturile omului, astfel încât aceste consultări să devină mai eficiente și mai orientate către rezultate, Miniștrii ruși pentru justiție, afaceri interne și afaceri externe participând atât la reuniunile din Bruxelles, cât și la cele din Moscova, iar Parlamentul European implicându-se total la toate nivelurile; reamintește Înaltului Reprezentant decizia bugetară a Parlamentului European de a înființa un forum al societății civile;

15.  invită Consiliul și Comisia să ofere Rusiei asistență practică și expertiză pentru a consolida independența puterii judiciare și a organelor de poliție și a îmbunătăți capacitatea sistemului judiciar de a rezista la presiunea politică și economică; subliniază voința Uniunii Europene de a contribui la crearea unui astfel de program de sprijin judiciar și la educarea și formarea personalului forțelor de poliție, a procurorilor și a judecătorilor în special în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) JO C 224 E, 17.9.2009, p. 27. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0234. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0390.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la strategia energetică a Băncii Mondiale pentru țările în curs de dezvoltare

P7_TA(2011)0067 B7-0128/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și la conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus(1)„,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 privind Fondul mondial pentru eficiență energetică și energie regenerabilă(2),

–  având în vedere pachetul legislativ privind schimbările climatice și energia, adoptat de Parlamentul European la 17 decembrie 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 aprilie 2004 privind analiza referitoare la industriile extractive(3), comandată de Banca Mondială,

–  având în vedere raportul din 2010 privind dezvoltarea mondială, intitulat „Dezvoltarea și schimbările climatice”,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât accesul la servicii energetice moderne constituie o condiție prealabilă pentru eradicarea sărăciei și pentru dezvoltarea economică, iar dreptul la energie înseamnă că serviciile energetice trebuie să fie fiabile, accesibile, în special persoanelor sărace, și distribuite uniform pentru a elimina discrepanța dintre zonele urbane și cele rurale;

B.  întrucât, în prezent, aproximativ 1,5 miliarde de persoane nu au acces la energie electrică, patru din cinci persoane din această categorie trăind în Africa Subsahariană și în Asia de Sud, în principal în zone rurale, și întrucât aproape 2,4 miliarde de persoane folosesc încă, pentru gătit și încălzire, combustibili tradiționali din biomasă, ceea ce provoacă probleme grave de sănătate și moartea a 1,9 milioane de persoane în fiecare an din cauza poluării mediului casnic, precum și daune de mediu din cauza utilizării nesustenabile a resurselor naturale(4);

C.  întrucât programele convenționale de electrificare rurală finanțate de Banca Mondială nu au reușit în general să ajungă la persoanele sărace din zonele rurale și întrucât tehnologiile sustenabile care nu implică conectarea la rețea pot fi în mod special potrivite să furnizeze servicii de electricitate în zonele rurale din cauza naturii lor descentralizate;

D.  întrucât, potrivit scenariului de referință prezentat în publicația World Energy Outlook 2008 (Perspectivele energetice mondiale 2008) a Agenției Internaționale pentru Energie, cererea mondială de energie primară va crește cu 45 % până în 2030, iar țările care nu fac parte din OCDE vor reprezenta 87 % din această creștere datorită dezvoltării economice rapide; întrucât, potrivit aceluiași scenariu, se așteaptă ca această creștere rapidă a cererii de energie în țările care nu fac parte din OCDE să determine 97 % din creșterea emisiilor de CO2;

E.  întrucât Banca Mondială (BM) pregătește în prezent o nouă strategie energetică, a cărei finalizare este preconizată pentru mijlocul anului -2011 și care urmărește implicarea mai multor părți interesate, componenta centrală a strategiei fiind noțiunea de aprovizionare cu energie eficientă, abordabilă ca preț și ecologică în vederea reducerii sărăciei și a creșterii economice;

F.  întrucât, în 2008, BM și-a asumat angajamentul de a canaliza, până în 2011, jumătate din investițiile sale energetice către producția de energie cu emisii reduse de CO2(5);

G.  întrucât finanțarea acordată sectorului privat de către băncile multilaterale de dezvoltare a crescut de zece ori față de 1990; întrucât această creștere este deosebit de evidentă în cazul Societății Financiare Internaționale, filiala pentru sectorul privat a Băncii Mondiale, ale cărei împrumuturi și investiții totale au crescut mai mult de două ori între 2003 și 2008,

1.  salută strategia energetică și reamintește că aceasta ar trebui să abordeze în mod specific modul în care accesul la serviciile energetice poate ajuta oamenii să iasă din sărăcie, facilitând trecerea către un mod de dezvoltare în domeniul energiei sustenabil din punctul de vedere al mediului; îndeamnă Banca Mondială să adopte o abordare a dezvoltării în sectorul privat care să aducă persoanelor sărace un maximum de beneficii, combătând în același timp schimbările climatice; subliniază că factorii sociali și de mediu, atât la nivel național, cât și la nivelul comunităților locale, trebuie să fie luați în calcul într-o analiză costuri-beneficii cuprinzătoare privind opțiunile în materie de energie;

2.  constată că împrumuturile pentru combustibili fosili continuă să joace un rol dominant în cadrul portofoliului energetic general al Băncii Mondiale, în pofida creșterii recente a împrumuturilor destinate inițiativelor în domeniul energiei regenerabile și eficienței energetice; subliniază că investițiile în domeniul combustibililor fosili se realizează, de asemenea, prin intermediari financiari, lucru de care banca nu ține seama atunci când raportează cifrele sale anuale privind sectorul energetic; constată cu îngrijorare și faptul că Banca Mondială continuă să facă investiții semnificative în centrale electrice pe cărbune, blocând țările în curs de dezvoltare într-un context energetic bazat pe cărbune pentru următoarele decenii;

3.  salută obiectivul strategic al Băncii Mondiale de a elimina treptat, până în 2015, împrumuturile acordate proiectelor axate pe combustibili fosili, în conformitate cu angajamentele asumate de liderii grupului G-20 la Pittsburgh în septembrie 2009 și reînnoite la Toronto în iunie 2010;

4.  încurajează Banca Mondială să acorde prioritate accesului la energie la nivel local și la scară redusă, îndeosebi în țările cel mai slab dezvoltate din Africa și Asia;

5.  își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că Banca Mondială consideră energia provenind din marile baraje hidroelectrice, precum și din biocombustibili, ca energie ecologică; subliniază, în special, avertismentele Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în legătură cu amenințarea la adresa aprovizionării cu alimente reprezentată de biocombustibili;

6.  invită Banca Mondială să preia inițiativa în dezvoltarea și implementarea de cadre de reglementare inovatoare și de norme și standarde în sectorul privat pentru a proteja drepturile comunităților și a garanta faptul că acestea au acces și beneficiază de progresele sectorului energetic în ceea ce priveşte eficienţa energetică și sursele de energie regenerabile;

7.  constată cu îngrijorare că o mare parte din finanțarea multilaterală acordată intermediarilor financiari este slab monitorizată; subliniază necesitatea de a defini condiții clare pe care intermediarii financiari trebuie să le îndeplinească pentru a fi eligibili pentru finanțarea multilaterală; consideră că acestea ar trebui să includă obligația de a avea obiective clare de dezvoltare (pe lângă performanța financiară), precum și garanții sociale și de mediu solide, astfel cum sunt prevăzute în protocoalele și tratatele internaționale;

8.  subliniază importanța internalizării costurilor legate de schimbările climatice; solicită utilizarea abordării bazate pe calcularea costurilor de mediu pe durata întregului ciclu de viață pentru a evalua în mod adecvat alternativele energetice disponibile;

9.  subliniază necesitatea de a diversifica portofoliul energetic, având în vedere problemele care rezultă în urma utilizării excesive a unei singure surse de energie, cum ar fi combustibilii fosili importați pentru producerea de energie sau hidroenergia, în cazul căreia secetele prelungite determină golirea lacurilor de acumulare, ceea ce reduce în mod dramatic capacitatea de producție; îndeamnă Banca Mondială să investească mai mult în energiile regenerabile și eficiența energetică, dar să nu investească în proiecte hidroenergetice majore, ale căror efecte sociale și de mediu negative, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră provenind din lacurile de acumulare, trebuie evaluate în mod adecvat înainte de a fi finanțate; subliniază că barajele hidroelectrice mici sunt mai sustenabile și mai viabile din punct de vedere economic decât centralele hidroelectrice mari;

10.  regretă că Banca Mondială promovează în principal un model la scară largă și orientat spre export, mai curând decât să sprijine proiecte energetice descentralizate și de dimensiuni reduse, care adesea sunt mai potrivite și mai eficiente pentru a satisface nevoile de bază din zonele rurale; îndeamnă Banca Mondială să sprijine proiecte energetice alternative, descentralizate și de dimensiuni reduse, care țin seama de nevoile comunităților locale și de realitățile economice ale diferitelor țări, și să stabilească obiective specifice și instrucțiuni de monitorizare care să asigure faptul că împrumuturile în domeniul energetic sunt în beneficiul persoanelor sărace;

11.  consideră că cea mai potrivită modalitate de soluționare a eventualelor compromisuri este să se analizeze siguranța aprovizionării, impactul asupra sănătății, mediului și economiei comunităților locale, precum și dezvoltarea și transferul de tehnologii necesare atât la nivel național, cât și la nivel local, pentru a garanta accesul la tehnologii sustenabile și surse de energie regenerabile;

12.  subliniază nevoia de a elabora norme de raportare și publicare care să permită o transparență maximă; insistă ca Banca Mondială să identifice în mod clar și să facă publice beneficiile specifice în materie de dezvoltare înainte de acordarea finanțării; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că principiul „consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză”, prevăzut în Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, nu este recunoscut în cadrul standardelor de performanță ale Societății Financiare Internaționale;

13.  îndeamnă BM să își axeze strategia energetică pe asigurarea atractivității comerciale și a competitivității proiectelor privind tehnologiile sustenabile prin intermediul unei finanțări inovatoare și al unor programe de dezvoltare instituțională, în vederea promovării unei combinaţii între eficienţa energetică şi energia regenerabilă ca o opțiune viabilă și atrăgătoare;

14.  subliniază faptul că dezvoltarea tehnologiilor ecologice în țările sărace este legată de transferul de tehnologie, ceea ce implică identificarea principalelor obstacole care stau în calea răspândirii tehnologiilor ecologice în țările în curs de dezvoltare pentru a combate schimbările climatice, precum și luarea în considerare a unor noi modalități flexibile în materie de drepturi de proprietate intelectuală;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Băncii Mondiale, Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0174. (2) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 35. (3) JO C 103 E, 29.4.2004, p. 819. (4) PNUD și OMS (2008). Situația din țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește accesul la energie. Publicată la New York. (5) World Bank Group (2008): Strategic Framework on Development and Climate Change (Cadru strategic pentru dezvoltare și combaterea schimbărilor climatice).

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la Europa 2020

P7_TA(2011)0068 RC-B7-0097/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „UE 2020: o strategie pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”,

–  având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European din 17-18 iunie 2010,

–  având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunilor Consiliului European din martie 2000, 2001, 2005, 2006, 2007 și decembrie 2009,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la guvernanța economică(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză pentru a garanta stabilitatea financiară a zonei euro(3),

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Uniunii, adoptată la 7 iulie 2010,

–  având în vedere Decizia Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Strategia UE 2020 ar trebui să contribuie la redresarea Europei în urma crizei, aceasta devenind mai puternică prin intermediul creării de locuri de muncă și al unei creșteri economice inteligente, durabile și incluzive, bazată pe cinci obiective principale ale UE referitoare la promovarea ocupării forței de muncă, la îmbunătățirea condițiilor pentru inovare, cercetare și dezvoltare, la abordarea schimbărilor climatice și a obiectivelor energetice, la îmbunătățirea nivelului educației și promovarea incluziunii sociale, îndeosebi prin reducerea sărăciei,

Ar trebui consolidată guvernanța strategiei Europa 2020

1.  subliniază faptul că acțiunile prevăzute în strategia Europa 2020 sunt esențiale pentru perspectiva cetățenilor europeni, oferindu-le acestora locuri de muncă durabile, creștere economică pe termen lung și garantându-le procesul social; își exprimă temerea că Strategia Europa 2020 nu va putea să își îndeplinească promisiunile din cauza structurii slabe de guvernanță și îndeamnă cu tărie Consiliul, prin urmare, să consolideze metoda comunitară; reiterează importanța integrării obiectivelor acestei strategii în cadrul pentru guvernanță economică și solicită includerea Semestrului european în pachetul de guvernanță legislativă, incluzând totodată din timp parlamentele naționale și partenerii sociali pentru a favoriza asumarea răspunderii și pentru a consolida caracterul său legitim; subliniază faptul că îndeplinirea strategiei Europa 2020 are un caracter esențial, iar nu opțional;

2.  consideră că analiza anuală a creșterii și cadrul semestrului european sunt instrumente esențiale pentru o coordonare consolidată a politicilor economice; subliniază totuși că acestea nu ar trebui să înlocuiască și nici să diminueze importanța instrumentelor existente în temeiul tratatului, în special orientările generale de politică economică și orientările statelor membre în materie de ocupare a forței de muncă, domenii în care Parlamentul are un rol important și este consultat; subliniază nevoia de coerență cu realizarea celor cinci obiective emblematice pentru Strategia UE 2020 aprobate de Consiliul European și de Comisia, pentru a garanta succesul acestora;

Bugetul UE și bugetele naționale ar trebui să reflecte mai bine obiectivele ambițioase ale strategiei Europa 2020

3.  subliniază faptul că Strategia Europa 2020 trebuie să elimine decalajul dintre ambițiile sale declarate, resursele disponibile și metodologia utilizată; solicită ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să reflecte obiectivele ambițioase ale strategiei Europa 2020; invită Comisia să stabilească în mod clar dimensiunea bugetară a inițiativelor emblematice, deoarece aceste planuri de acțiune prioritară sunt comune tuturor politicilor finanțate din bugetul UE; îndeamnă Comisia cu tărie să facă propuneri de instituire a unor noi resurse proprii pentru a furniza astfel Uniunii resurse financiare autonome și veritabile;

4.  subliniază faptul că strategia Europa 2020 implică reforme și investiții private și publice substanțiale și timpurii într-o gamă largă de proiecte; constată că acestea necesită mobilizarea de instrumente și fonduri existente și noi;

5.  solicită Comisiei și statelor membre să creeze un cadru de finanțare credibil și solicită Consiliului să aibă în vedere necesarul de finanțare în cadrul revizuirii guvernanței economice; consideră că finanțarea strategiei Europa 2020 impune crearea unui set concertat de inițiative politice, cu participarea instituțiilor europene, cum ar fi BEI și BERD; subliniază, pe lângă acestea, că finanțarea privată este indispensabilă și necesită instituirea unui cadru juridic care să abordeze riscurile pe termen lung implicate;

6.  îşi exprimă convingerea că, dacă beneficiază de un cadru adecvat de politici şi de resursele bugetare corespunzătoare, agricultura şi silvicultura pot juca un rol important în strategia europeană generală, elaborată pentru a asigura redresarea economică, contribuind, în acelaşi timp, la securitatea alimentară la nivelul UE şi la nivel mondial, protejând peisajul rural care reprezintă 90% din teritoriul UE, asigurând avantaje în domeniul mediului şi aducând o contribuţie importantă la cercetarea în materie de surse alternative de energie;

7.  consideră că o politică de coeziune puternică şi bine finanţată, cuprinzând toate regiunile Europene, trebuie să fie un element complementar important al strategiei Europa 2020; consideră că această politică, cu abordarea sa orizontală, este o condiţie prealabilă pentru atingerea obiectivelor strategiei, precum şi pentru obţinerea coeziunii sociale, economice şi teritoriale a UE;

Piață unică ambițioasă și adoptarea unui „Small Business Act” pentru crearea de locuri de muncă

8.  consideră că statele membre ar trebui să fie încurajate să acorde cea mai înaltă prioritate reducerii șomajului și prevenirii excluderii pe termen lung de pe piața muncii în programele lor naționale de reformă; consideră că aceste acțiuni ar trebui însoțite de măsuri prin care să se asigure crearea de locuri de muncă, creșterea calității locurilor de muncă, precum și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă în locuri de muncă de calitate pe termen mediu și lung;

9.  subliniază rolul esențial al unei abordări integrate pentru relansarea unei piețe unice capabile să asigure o performanță economică mai bună și o dimensiune socială mai puternică, restaurând totodată încrederea prin axarea pieței unice pe interesele cetățenilor; consideră că o orientare cuprinzătoare de la cel mai înalt nivel politic și implicarea Consiliului European sunt esențiale pentru relansarea pieței unice;

10.  atrage atenția asupra contribuției pe care reglementarea inteligentă o poate aduce la îmbunătățirea cadrului de reglementare în care își desfășoară activitatea întreprinderile; consideră că aceste propuneri pot contribui la crearea unui mediu de afaceri puternic, favorabil creșterii economice și inovării, dar remarcă faptul că toți partenerii din procesul legislativ trebuie să își asume responsabilitatea pentru adoptarea unor reglementări mai eficace și mai puțin împovărătoare;

11.  își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că, la doi ani de la adoptarea „Small Business Act”, Comisia nu a întreprins acțiuni și inițiative concrete; îndeamnă Comisia și Consiliul să promoveze un mediu mai favorabil IMM-urilor; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze utilizarea transparentă a procedurilor de achiziții publice înainte de comercializare pentru tehnologii inovatoare și ecologice;

12.  salută propunerea Comisiei de cooperare consolidată cu privire la crearea unui brevet european și solicită adoptarea rapidă a acestuia de către Parlament și de către Consiliu;

13.  subliniază că egalitatea de gen reprezintă un obiectiv-cheie pentru realizarea ambițiilor Strategiei UE 2020; prin urmare, solicită participarea deplină a femeilor pe piața muncii, prin integrarea deplină a lucrătoarelor în formarea profesională; solicită de asemenea, stabilirea unei agende de lucru având ca obiectiv eliminarea decalajului existent între salariile bărbaților și femeilor;

Inițiative emblematice
Observații generale

14.  subliniază că actualul conținut al strategiei Europa 2020, cum ar fi obiectivele principale, inițiativele emblematice, blocajele identificate și indicatorii, are o natură foarte generală; subliniază că aceste inițiative ar putea fi realizate numai prin intermediul unor angajamente concrete din partea statelor membre, incluse în programele naționale de reformă, precum și prin intermediul unor propuneri legislative concrete și consecvente;

Inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”

15.  salută inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, ca factor-cheie al realizării obiectivelor strategiei Europa 2020, răspunzând provocărilor majore ale societății, cum ar fi securitatea energetică și alimentară, schimbările climatice, sănătatea și îmbătrânirea populație; reamintește că obiectivul de 3 % este compus dintr-o contribuție de 2 % a sectorului privat și de 1 % din sectorul public; observă că există în continuare deficiențe notabile în domeniul cheltuielilor pentru cercetare din sectorul privat, care pot fi remediate doar prin adaptarea mediului de reglementare al întreprinderilor; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a îmbunătăți condițiile generale aplicate întreprinderilor în domeniul inovării, în special în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală;

16.  subliniază necesitatea de a mări, stimula și garanta finanțarea cercetării, inovării și dezvoltării în UE prin creștere semnificativă a cheltuielilor relevante după 2013; subliniază importanța accesului IMM-urilor la finanțările programului-cadru și ale Programului privind competitivitatea și inovarea; solicită revizuirea regulamentului financiar pentru facilitarea candidaturilor IMM-urilor; evidențiază lipsa finanțării unor instrumente esențiale de cercetare, inovare și desfășurare deja adoptate, cum ar fi Planul strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET); subliniază contribuția importantă a programului-cadru pentru cercetare în combaterea schimbărilor climatice; insistă asupra importanței pe care o au fondurile structurale în stimularea cercetării, dezvoltării și inovării la nivel național și regional; subliniază necesitatea creării de sinergii între finanțările structurale și finanțările programului-cadru;

17.  consideră că întreprinderile europene competitive și inovatoare nu au nevoie de subvenții, ci de mai multă libertate și de un acces mai bun la capitalul de risc; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să răspundă acestei nevoi prin extinderea produselor permanente de partajare a riscului propuse de Banca Europeană de Investiții prin Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor; consideră că există un potențial important, nevalorificat, de promovare a inovării prin intermediul achizițiilor publice;

Inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare”

18.  salută inițiativa emblematică „Tineretul în mișcare”; insistă asupra faptului că accesul la programe educaționale relevante și calitatea acestora sunt întotdeauna condiții prealabile pentru o economie de piață socială cu caracter durabil; prin urmare, subliniază că, dacă statele membre doresc să atingă obiectivele comune în materie de creștere economică și de educație, atunci vor fi necesare investiții corespunzătoare în sistemele lor de învățământ și de formare, inclusiv de formare profesională; regretă însă că inițiativa emblematică nu abordează unele aspecte esențiale, cum ar fi participarea în societate și pauperitatea în rândul tineretului; solicită propuneri mai ferme în materie de integrare;

19.  invită Comisia să continue să finanțeze adecvat actualele programe privind mobilitatea și tineretul, cum ar fi programele de învățare de-a lungul vieții (Erasmus, Leonardo, Comenius, Grundtwig), Tineretul în acțiune și Marie Curie; consideră că aceasta ar contribui în mare măsură la lupta împotriva șomajului și la obținerea unei rate a ocupării forței de muncă de 75 %;

20.  subliniază că inițiativa „Tineretul în mișcare” nu poate soluționa, ea singură, șomajul alarmant în rândul tineretului din întreaga Europă; cere tuturor statelor membre să stabilească, în cadrul programelor naționale de reformă, strategii naționale de combatere a șomajului în rândul tineretului și să asigure accesul tinerilor la educație și formare; subliniază că politicile pentru tineret trebuie să fie privite în relație cu politicile în materie de educație, politicile ocupaționale și cu politicile în materie de integrare socială; sprijină ferm propunerea având ca obiect o recomandare a Consiliului referitoare la o garanție europeană pentru tineri și îndeamnă Consiliul să o adopte cât mai curând posibil;

Inițiativa emblematică „O agendă digitală pentru Europa”

21.  salută propunerile ambițioase ale Comisiei privind „Agenda digitală”, dar îndeamnă Comisia să accelereze adoptarea propunerilor legate de piața digitală unică, cum ar fi comerțul electronic, proprietatea intelectuală, încrederea și securitatea online, roamingul, și autentificarea electronică; solicită tuturor părților interesate să transpună în realitate politica în domeniul spectrului de frecvențe; subliniază necesitatea de a dezvolta libera circulație a conținuturilor și cunoștințelor, „a cincea libertate”;

22.  subliniază că mass-media diversificată și independentă reprezintă un pilon al democrației europene; îndeamnă Comisia să protejeze diversitatea acesteia; consideră că protecția vieții private reprezintă o valoare esențială și solicită adaptarea Directivei privind protecția datelor cu caracter personal la mediul digital actual pentru a asigura astfel controlul cetățenilor asupra datelor lor personale;

Inițiativa emblematică „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”

23.  salută inițiativa emblematică din cadrul strategiei Europa 2020 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și îndeamnă Comisia să elaboreze în continuare politici concrete de asigurare a trecerii la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și bazată pe resurse regenerabile; solicită Comisiei să elaboreze criterii concrete de referință, să asigure respectarea obiectivelor convenite și că acestea sunt monitorizate în cadrul Strategiei Europa 2020 și al Semestrului european de coordonare a politicilor; subliniază nevoia urgentă de a moderniza și actualiza infrastructura energetică europeană, de a dezvolta rețele inteligente și de a stabili interconexiuni, necesare realizării pieței interne energetice, consolidării securității în aprovizionare și atingerii obiectivelor în materie de energie și climă și să accelereze procedurile de acordare a autorizațiilor;

24.  reamintește că eficiența energetică este cel mai rentabil mod de a reduce emisiile, de a îmbunătăți securitatea energetică și competitivitatea, de a reduce prețurile la energie pentru consumatori și de a crea locuri de muncă; subliniază că statele membre nu depun suficiente eforturi pentru atingerea obiectivului de eficiență de 20%; invită statele membre, prin urmare, să accelereze măsurile și să respecte acest obiectiv esențial, pentru a cărui îndeplinire s-au angajat în 2007; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze măsuri pentru realizarea acestui obiectiv, așa cum a cerut deja Parlamentul în rezoluțiile sale referitoare la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică (raportul Bendtsen) și în cea intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020” (raportul Kolarska Bobinska);

25.  regretă că această inițiativă emblematică nu suficientă importanță eficienței resurselor, ca prioritate generală în contextul politicii UE; insistă asupra faptului că UE trebuie să pornească pe calea spre o economie bazată pe reciclare, care să asigure o diminuare a deșeurilor produse și punerea în valoare a reutilizării resurselor; subliniază că sustenabilitatea ecologică depinde de o reducerea utilizării resurselor; cere Comisiei să prezinte un set de indicatori care să poată fi monitorizați în următoarele programe de reformă națională;

Inițiativa emblematică „O politică industrială adaptată erei globalizării”

26.  solicită elaborarea unei abordări cuprinzătoare, echilibrate și orientată spre viitor a politicii industriale a UE, care să vizeze dezvoltarea unei baze industriale solide, competitive, coerente, eficiente și diversificate, în care să se asigure coordonarea politicilor privind inovarea, cercetarea, competiția, piața unică, comerțul și mediul; consideră că obiectivele-cheie ale acesteia ar trebui să fie promovarea creării de locuri de muncă și a competitivității internaționale a întreprinderilor europene, restructurarea inteligentă și dialogul cu angajații, o economie sustenabilă, dreptul de liberă alegere în opțiunile tehnologice și mobilitatea cercetătorilor; solicită aplicarea imediată a principiilor de reglementare inteligentă în evaluările de impact independente, inclusiv o verificare din punct de vedere al competitivității pentru legislația recent adoptată, un test aplicat IMM-urilor pentru a se putea asigura un mediu mai favorabil de reglementare pentru acestea, precum și obligații administrative mai reduse, verificarea caracterului sustenabil în conformitate cu obiectivele UE în materie de schimbări climatice, energie, eficiența resurselor și reciclarea deșeurilor, precum și o verificare ex-post a eficienței legislației în vigoare;

27.  subliniază că politicile UE în domeniul transportului și energiei privind infrastructura și serviciile sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor strategiei UE 2020; subliniază faptul că sectorul transporturilor va asigura menţinerea poziţiei ocupate de piaţa europeană ca zonă de producţie foarte calificată, prin eliminarea emisiilor de carbon la mijloacele de transport, prin implementarea spațiului feroviar unic european şi prin realizarea cerului unic european; și solicită elaborarea unei strategii europene privind materiile prime care să îmbunătățească accesibilitatea, eficiența energetică și a utilizării resurselor, asigurând totodată aprovizionare cu materii prime critice prin încheierea de ALS și de parteneriate strategice; solicită îmbunătățirea accesului la finanțare în domeniul inovării și al infrastructurii, mai ales în ceea ce privește rețelele inteligente, tehnologiile ecologice, e-sănătatea, rețelele transeuropene și proiectele cu valoare adăugată dovedită și care nu pot fi finanțate de către piață; solicită, în acest sens, măsuri de analizare a oportunităților oferite de obligațiunile pentru proiecte;

Inițiativa emblematică „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”

28.  subliniază că sistemele de protecție socială puternice asigură prevenirea excluziunii pe termen lung; insistă asupra faptului că investițiile în politici active privind piața forței de muncă și oportunitățile de educație și formare pentru toți sunt esențiale pentru reducerea șomajului; subliniază importanța IMM-urilor și relansarea pieței unice în acest sens; sprijină îndeosebi aplicarea cadrului european al calificărilor și inițiativa legislativă planificată care urmează să reformeze calificările profesionale pentru a asigura recunoașterea reciprocă a acestora;

29.  salută „Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă”; constată că flexicuritatea a fost aplicată cu succes în anumite state membre, dar avertizează că aceste concepte nu își pot realiza potențialul în statele membre în care există puține posibilități de consolidare a sistemelor de protecție socială din cauza restricțiilor bugetare și a dezechilibrelor macroeconomice și consideră că reducerea segmentării pieței forței de muncă trebuie realizată prin garantarea unei securități adecvate lucrătorilor indiferent de tipul contractului, în special grupurilor vulnerabile; reamintește Comisiei să nu neglijeze chestiunea asigurării unei tranziții echitabile din punct de vedere social către o piață a muncii cu grad mărit de sustenabilitate și enormul potențial al locurilor de muncă sustenabile; subliniază că orice reformă a pieței forței de muncă poate fi introdusă cu succes prin atingerea unui nivel înalt al consensului social prin intermediul unor acorduri cu partenerii sociali;

Inițiativa emblematică „O platformă europeană de combatere a sărăciei și a excluziuni sociale”

30.  reamintește că strategia Europa 2020 prevede un obiectiv de scoatere din propria stare a cel puțin 20 de milioane de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie sau foarte aproape, și care suferă de pe urma excluziunii sociale; îndeamnă Comisia și Consiliul să asigure deplina respectare a Cartei drepturilor fundamentale și a clauzei sociale orizontale (articolul 9 din TFUE) pentru a garanta că toate politicile contribuie la realizarea obiectivului privind reducerea sărăciei și nu îl subminează;

31.  invită statele membre să se angajeze în abordarea problemei sărăciei infantile prin măsuri adecvate, astfel încât copiii să nu fie împiedicați să se dezvolte pe plan personal și să nu fie dezavantajați atunci când își încep viața profesională;

32.  salută propunerile privind o platformă europeană de combatere a sărăciei și a excluziuni sociale, dar solicită acțiuni mai concrete pentru realizarea incluziunii sociale, în special consolidarea metodei deschise de coordonare în domeniul social ca o strategie integrată care să implice părțile interesate de la nivel național și local, inclusiv persoanele care suferă de pe urma sărăciei și a excluziunii sociale; își reiterează solicitarea cu privire la implementarea unui program mai cuprinzător de promovare a muncii în condiții decente, de apărare a drepturilor lucrătorilor în întreaga Europă și de ameliorare a condițiilor de muncă, de eliminare a inegalităților și a discriminării, precum și de combatere a pauperității în mediul lucrătorilor;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.

(1) Texte adoptate P7_TA(2010)0224. (2) Texte adoptate P7_TA(2010)0376. (3) Texte adoptate P7_TA(2010)0491.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Orientărilor privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre

P7_TA(2011)0069 B7-0127/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere poziţia sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a orientărilor integrate Europa 2020(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 ianuarie 2011 intitulată „Analiză anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză (COM(2011)0011) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă, anexat la aceasta,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 12 ianuarie 2011 de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2011)0006),

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(2),

–  având în vedere articolul 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma adoptării Analizei anuale a creșterii, Comisia a propus ca orientările privind politicile de ocupare a forței de muncă din 2010 să fie menținute în 2011;

B.  întrucât actuala criză economică creează în continuare provocări sub forma creșterii șomajului și a excluziunii sociale;

C.  întrucât există o puternică interdependență între redresare și creșterea economică, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei și incluziunea socială;

D.  întrucât Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă și orientările privind politicile de ocupare se numără printre principalele instrumente concepute pentru a pilota politicile UE și ale statelor membre în direcția eforturilor de realizare a obiectivelor și a finalităților Strategiei Europa 2020;

E.  întrucât se impune de urgență o intensificare a eforturilor la toate nivelurile, cu implicarea partenerilor sociali și a altor părți interesate, pentru a se asigura implementarea adecvată a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, avându-se în vedere creșterea participării pe piața muncii, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate și îmbunătățirea calității și a performanței sistemelor de educație și formare profesională,

O guvernanță mai solidă și aspirații mai largi în urmărirea obiectivelor Europa 2020

1.  consideră că, pornind de la propunerea Comisiei de a menține în 2011 orientările privind politica de ocupare a forței de muncă adoptate în 2010, recomandările referitoare la programele naționale de reforme au devenit principalul instrument de supraveghere și orientare economică; regretă neangrenarea Parlamentului în acest proces și lipsa oricărei dezbateri pe această temă;

2.  consideră că provocările majore cu care se confruntă UE și statele membre în materie de ocupare a forței de muncă și de șomaj ar trebui să se reflecte în mod corespunzător în viitorul proces axat pe dezechilibrele macroeconomice și să fie integrate în cadrul politic al orientărilor europene privind ocuparea forței de muncă;

3.  consideră că analiza anuală a creșterii și cadrul oferit de semestrul european reprezintă instrumente esențiale pentru o mai mare coordonare a politicilor economice și, prin urmare, o componentă importantă a reacției Uniunii la criză; constată totuși că aceste instrumente ar trebui utilizate într-un mod consecvent cu necesitatea unui proces democratic și de a sprijini, ci nu a contribui la înlocuirea sau diminuarea importanței instrumentelor existente prevăzute în temeiul tratatului, îndeosebi orientările generale privind politica economică și orientările privind politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, la care Parlamentul trebuie implicat îndeaproape și, în legătură cu cel de-al doilea tip de orientări, consultat; solicită să se integreze aceste instrumente în cadrul Semestrului european și să se acorde o atenție deosebită asigurării menținerii importanței acestora, în vederea realizării obiectivelor asumate de către Comisie și Consiliu de creștere a responsabilizării și a responsabilității democratice;

4.  invită Consiliul și Comisia să respecte, cu ocazia acordării de consultanță politică statelor membre, principiile subsidiarității și al dialogului social în domeniul salariilor și al pensiilor precum și, în conformitate cu articolul 153 alineatul (5) din TFUE, să respecte competențele statelor membre și ale partenerilor sociali, în conformitate cu practicile naționale, în aceste domenii;

5.  îndeamnă Consiliul European, Consiliul și Comisia să se asigure că Strategia Europa 2020 și sistemul consolidat de guvernanță economică europeană sunt eficace și legitime din punct de vedere democratic; subliniază că, în acest mod, angrenarea reală și din timp a Parlamentului pe întreaga durată a procedurilor de supraveghere și de coordonare a politicilor devine esențială; deplânge faptul că, în calendarul propus în Analiza anuală a creșterii, nu este deloc menționat rolul Parlamentului în acest proces;

6.  invită statele membre să implice mai îndeaproape și cu o mai mare regularitate parlamentele naționale, partenerii sociali, autoritățile regionale și locale și societatea civilă; consideră că ar trebui remediată actuala lipsă de informații referitoare la procedurile de consultare din programele naționale de reformă;

7.  ia act de indicația preliminară a obiectivelor naționale ale statelor membre în materie de ocupare a forței de muncă; își exprimă profunda preocupare cu privire la lipsa de ambiție în această privință și în special în legătură cu faptul că, potrivit celor mai optimiste previziuni, rezultatul colectiv estimat va fi inferior cu mai mult de 2 puncte procentuale obiectivului principal al UE și angajamentului de a realiza o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % până în 2020;

8.  invită statele membre să-și reexamineze obiectivele naționale de ocupare a forței de muncă, astfel încât obiectivul principal al UE să poată fi realizat, și să abordeze aceste obiective cu aceeași seriozitate ca și în cazul celor referitoare la consolidarea fiscală;

9.  invită, în plus, statele membre să acorde o atenție specială subcategoriilor specifice, precum tineretul, femeile, persoanele cu handicap și lucrătorii în vârstă, și să stabilească obiective naționale consacrate acestora;

10.  invită statele membre care nu au luat încă această măsură să-și stabilească obiective naționale referitoare la incluziunea socială, să combată sărăcia și să abordeze problema tot mai stringentă a lucrătorilor săraci; invită statele membre să se asigure, cu această ocazie, că se realizează obiectivul ambițios convenit de Consiliul European și că se acordă atenția cuvenită interacțiunii obiectivelor, în special a celor referitoare la ocuparea forței de muncă, la educație și formare profesională și la incluziune socială și sărăcie;

Garantarea implementării orientărilor privind ocuparea forței de muncă

11.  constată că slabele perspective de creștere economică limitează posibilitățile de creare de locuri de muncă și de ocupare a forței de muncă;

12.  invită Consiliul European să nu transforme problematica ocupării forței de muncă într-o preocupare de ordin secundar cu ocazia examinării recomandării formulate de Comisie în cadrul Analizei anuale privind creșterea de a acorda realizării unei consolidări riguroase a finanțelor publice rangul de prioritate absolută pentru perioada 2011-2012;

13.  subliniază necesitatea imperioasă de intensificare a eforturilor depuse de statele membre pentru a obține rezultate în toate domeniile prioritare, inclusiv creșterea nivelurilor de ocupare a forței de muncă și reducerea șomajului, valorificarea potențialului ocupațional al noii economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, dezvoltarea unei forțe de muncă calificate, promovarea calității locurilor de muncă și a învățării de-a lungul vieții și facilitarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală; consideră că aceste eforturi ar trebui reflectate în programele naționale de reformă;

14.  subliniază, în acest context, importanța fondurilor structurale, în special a Fondului social european, pentru contracararea efectelor crizei asupra ocupării forței de muncă. consideră că utilizarea acestor fonduri ar trebui axată pe acordarea de sprijin grupurilor care se confruntă cu cele mai mari dificultăți în ceea ce privește accesul sau rămânerea pe piața muncii;

15.  consideră, de asemenea, că, pe lângă implementarea unor măsuri mai eficiente privind piața muncii, este crucial să se realizeze o interacțiune mai strânsă a ocupării forței de muncă, a domeniilor sociale și ale altor politici, îndeosebi politicile macroeconomice, de cercetare, dezvoltare și inovare, de învățământ și formare profesională, dacă se dorește îndeplinirea obiectivelor Europa 2020;

Intensificarea măsurilor de creare de locuri de muncă mai numeroase și de o mai bună calitate

16.  invită statele membre ca, în programele naționale de reformă, să acorde prioritate absolută creșterii participării la piața muncii, combaterii șomajului și prevenirii excluderii pe termen lung de pe piața muncii;

17.  consideră că trebuie să se acorde o importanță mult mai mare calității locurilor de muncă și muncii decente și unor politici economice axate pe ofertă, ca parte a unui efort de stimulare a cererii de pe piața muncii;

18.  consideră, în această privință, că sunt necesare eforturi pentru a valorifica mai eficient potențialul tinerilor, inclusiv al celor care au abandonat prematur sistemul de învățământ, al femeilor, al persoanelor în vârstă, al persoanelor defavorizate și cu handicap, al migranților și al persoanelor aparținând minorităților naționale, inclusiv romii; invită statele membre să-și adapteze piețele muncii în funcție de nevoile și competențele acestor grupuri la fiecare etapă a vieții acestora;

19.  subliniază importanța politicilor de facilitare a tranziției de la sistemul de învățământ la viața profesională pe care o efectuează tinerii; subliniază că este previzibil ca persoanele care au abandonat prematur sistemul de învățământ să fie supuse unui risc ridicat de a se confrunta cu sărăcia; subliniază că orice forme flexibile sau temporare de muncă la care se recurge în acest context ar trebui să integreze dreptul la formare profesională și accesul la securitate socială și ar trebui să ajute aceste persoane să ocupe un loc de muncă mai sigur;

20.  invită statele membre să dezvolte în continuare politicile necesare pentru a integra și a menține un număr mai mare de femei pe piața muncii, inclusiv prin îmbunătățirea condițiilor de punere la dispoziție a unor structuri de îngrijire abordabile din punct de vedere financiar și de înaltă calitate, precum și a unor programe de muncă flexibile, pentru a răspunde nevoilor persoanelor care au în îngrijire membri de familie;

21.  subliniază importanța unor politici specifice de activare direcționată și în domeniul competențelor în sprijinirea persoanelor cu un nivel redus de calificare sau fără calificare profesională, care au fost cel mai grav afectate de criză și care se confruntă cu cel mai ridicat risc de șomaj de lungă durată;

22.  îndeamnă statele membre să acorde importanța cuvenită acordării de educație și formare profesională de calitate, învățării de-a lungul vieții și recunoașterii calificărilor;

23.  invită statele membre să-și sporească investițiile în facilitarea mobilității ocupaționale și geografice, lărgind gama instrumentelor necesare pentru analiza nevoilor pieței muncii și reformând sistemele de învățământ și formare profesională, care pot contribui la depășirea problemei inadecvării competențelor;

24.  reliefează importanța politicilor de ocupare a forței de muncă, de natură să contribuie la crearea de locuri de muncă, de exemplu prin acordarea de sprijin IMM-urilor și desfășurarea unei activități independente, precum și prin promovarea spiritului antreprenorial;

Acțiuni decisive pentru a obține rezultate în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale

25.  consideră că este esențial ca statele membre să întreprindă acțiuni în momentul de față pentru a-și concretiza angajamentele de a crește nivelurile de ocupare a forței de muncă, de a îmbunătăți competențele individuale, de a crea posibilități de angajare, de a reduce sărăcia și de a crește incluziunea socială;

26.  subliniază că sistemele de protecție socială au jucat un rol care a beneficiat de recunoaștere în stabilizarea economică și în atenuarea impactului social al crizei; invită, prin urmare, statele membre, în special în ocaziile în care se impune o consolidare a finanțelor publice, să se asigure că sistemele de protecție socială continuă să ofere un sprijin adecvat și să-și îndeplinească rolul care le revine în protejarea și îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională, astfel încât capitalul uman să poată fi conservat și îmbunătățit, iar redresarea să fie valorificată la maximum;

27.  subliniază că realizarea unor schimburi mai eficace de bune practici și de experiență între statele membre în domeniul combaterii excluziunii sociale și al reducerii sărăciei este de o importanță determinantă și ar contribui la facilitarea realizării obiectivelor Europa 2020 legate de reducerea sărăciei;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0309. (2) JO L 308, 24.11.2010, p. 46.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2011)0006 – C7-0033/2011 – 2011/0007(CNS))

P7_TA(2011)0070 A7-0040/2011

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0006),

–  având în vedere articolul 148 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0033/2011),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0040/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  își reiterează solicitarea adresată deja de mai multe ori Comisiei și Consiliului de a se asigura că Parlamentului i se acordă timpul necesar, în orice caz de cel puțin cinci luni, pentru a-și exprima opiniile cu privire la orientările integrate (orientările generale ale politicilor economice și orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă) în cadrul semestrului european și pentru a-și îndeplini rolul consultativ definit la articolul 148 alineatul (2) din tratat, în cursul revizuirii complete a orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care este programată pentru 2014;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la creșterea prețurilor la alimente

P7_TA(2011)0071 RC-B7-0114/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la agricultura UE și schimbările climatice(4),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa(5),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (COM(2008)0450),

–  având în vedere cele opt recomandări către G20 publicate de raportorul special al Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul la alimentație la 29 ianuarie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 2 februarie 2011 privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime (COM(2011)0025),

–  având în vedere Declarația de la Maputo privind agricultura și securitatea alimentară, semnată în 2003, în care guvernele africane s-au angajat să aloce agriculturii un cuantum de minim 10 % din bugetele lor anuale naționale,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât prețurile la alimente au înregistrat niveluri maxime pentru a șaptea lună consecutivă între 2010 și 2011, atingând cele mai înalte niveluri începând cu 1990, anul în care FAO a început să măsoare prețurile la alimente; întrucât majorările nejustificate ale prețului la produse au devenit un factor de destabilizare în economia globală și au declanșat revolte și tulburări sociale într-o serie de țări în curs de dezvoltare, precum și recent în Algeria, Tunisia și Egipt;

B.  întrucât Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că numărul persoanelor subnutrite din lume a ajuns la 925 de milioane în 2010, iar prețurile la alimente în creștere, împreună cu deficituri fără precedent ale produselor alimentare, pot duce la creșterea acestei cifre; întrucât 29 de țări de pe glob se confruntă cu dificultăți de aprovizionare cu produse alimentare și au nevoie de asistență externă cu alimente;

C.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor la produsele alimentare și la produsele de bază a generat preocupări serioase cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât creșterea prețurilor la alimente a afectat cel mai grav populațiile și țările cele mai vulnerabile, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare; întrucât prețurile mari ale alimentelor au ca rezultat insecuritatea alimentară pentru milioane de persoane, amenințând securitatea alimentară pe termen lung la nivel mondial; întrucât, conform FAO, securitatea alimentară include dreptul la hrană și accesul la alimente sănătoase pentru toată lumea;

D.  întrucât există în continuare sărăcie și foamete în Uniunea Europeană; întrucât 79 de milioane de oameni din UE trăiesc în continuare sub limita sărăciei (60 % din venitul mediu al țării în care locuiește persoana respectivă); și întrucât 16 milioane de cetățeni ai UE au primit iarna trecută alimente prin intermediul unor acțiuni de caritate; întrucât securitatea alimentară reprezintă o chestiune esențială pentru Europa și necesită coordonare între diversele domenii de politică sectorială la nivelul UE și nu numai, și anume PAC, politica energetică, cercetarea, dezvoltarea și comerțul;

E.  întrucât criza economică mondială și creșterea prețurilor la alimente și combustibili au agravat situația alimentară din multe țări în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, anulând, astfel, parțial, progresele înregistrate în ultimul deceniu privind reducerea sărăciei;

Factori care contribuie la creșterea prețurilor la alimente

F.  întrucât producția suficientă de alimente la nivel global poate fi subminată regulat de o serie de factori, inclusiv condiții climaterice extreme, cum ar fi inundațiile și secetele provocate în măsură tot mai mare de schimbările climatice; disponibilitatea limitată a resurselor naturale și creșterea cererii la alimente în urma creșterii populațiilor; legături strânse între energie și securitatea alimentară în contextul unui nivel foarte scăzut al rezervelor de alimente la nivel mondial; producția în creștere de combustibili agricoli, utilizarea tot mai răspândită a cerealelor pentru hrana animalelor; numărul mare de speculații cu produse alimentare; dependența de importurile de produse alimentare în multe țări în curs de dezvoltare datorată conflictelor sau politicilor eșuate în materie de securitate alimentară;

G.  întrucât impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii, în special reducerea recoltelor din cauza lipsei repetate a apei, a secetei sau, dimpotrivă, a inundațiilor și alunecărilor de teren, afectează grav activitățile agricole din UE și din țările în curs de dezvoltare, producția lor agricolă fiind în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază;

H.  întrucât provocarea constă în a produce „mai mult din mai puțin”, accentul punându-se pe producția durabilă din cauza presiunii asupra resurselor naturale; întrucât consolidarea producției agricole în țările în curs de dezvoltare va crește reziliența și adaptabilitatea la șocuri;

I.  întrucât recenta volatilitate a generat preocupări cu privire la funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial; întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) identifică o serie de probleme grave în cadrul lanțului de distribuție, cum ar fi abuzul de putere al cumpărătorului dominant, practicile neloiale la contractare (inclusiv întârzierea efectuării plăților), modificări unilaterale ale contractelor, efectuarea de plăți în avans în vederea asigurării accesului la negocieri, accesul restricționat pe piață, lipsa de informații cu privire la stabilirea prețurilor și la distribuția marjelor de profit în întreg lanțul alimentar, strâns legate de creșterea concentrării observate în sectorul aprovizionării și în sectorul vânzărilor angro și cu amănuntul; întrucât, la analiza prețurilor la alimente și a evoluției acestora, trebuie să se țină seama de întregul lanț de aprovizionare; întrucât sectorul alimentar este fragmentat, iar lanțul de aprovizionare este lung și deosebit de complex, numărând mulți intermediari;

Volatilitatea prețurilor, veniturile agricultorilor, ajutor pentru țările în curs de dezvoltare

J.  întrucât fluctuațiile prețurilor la bunurile de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum; întrucât proporția venitului perceput de agricultori pe baza lanțului de aprovizionare cu alimente a scăzut considerabil, iar profiturile întreprinderilor de prelucrare și ale comercianților cu amânuntul au crescut constant; întrucât prețurile de consum au crescut și întrucât cel puțin 30% din toate alimentele produse la nivel mondial sunt irosite în diferite etape din cadrul lanțului alimentar;

K.  întrucât proporția asistenței pentru țările în curs de dezvoltare destinată agriculturii și dezvoltării rurale a scăzut dramatic în ultimele trei decenii; întrucât investițiile în sisteme alimentare durabile în țările în curs de dezvoltare au scăzut din cauza schimbării priorităților, fiind favorizată producția pentru export, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea locală de a produce și de a distribui alimente în cantități suficiente la prețuri echitabile; întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul de producție alimentară; întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la microcredite pentru investiții, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor;

L.  întrucât parcele mari de teren, în special în țările în curs de dezvoltare, au fost cumpărate de companii internaționale, adesea fără consimțământul proprietarilor; întrucât aceste terenuri nu sunt folosite întotdeauna pentru producerea de alimente, acestea putând fi folosite pentru producerea de mărfuri pentru export, cum ar fi cheresteaua; întrucât aceste evoluții amenință potențialul producției alimentare al țărilor în curs de dezvoltare,

Necesitatea de îmbunătățire a securității alimentare

1.  afirmă că securitatea alimentară mondială este o problemă urgentă ce prezintă importanță maximă pentru Uniunea Europeană și pentru țările în curs de dezvoltare și solicită luarea unor măsuri imediate și regulate pentru a garanta securitatea alimentară atât pentru cetățenii UE, cât și la nivel mondial; subliniază că alimentele ar trebui să fie disponibile la prețuri rezonabile pentru consumatori și ar trebui să se asigure în același timp un nivel de trai adecvat pentru agricultori;

2.  reafirmă că dreptul la hrană este un drept de bază și fundamental al omului și că acesta este respectat atunci când toți oamenii au permanent acces fizic și economic la alimente corespunzătoare, sigure (din punctul de vedere al sănătății) și nutritive în vederea satisfacerii nevoilor și preferințelor lor nutriționale pentru a duce o viață activă și sănătoasă;

3.  subliniază că un sector agricol puternic și durabil în întreaga Uniune Europeană și un mediu rural înfloritor și sustenabil, asigurat de o PAC puternică, sunt elemente vitale pentru depășirea provocării reprezentate de securitatea alimentară; subliniază importanța PAC ca instrument de asigurare a producției alimentare în UE;

4.  afirmă că UE are obligația de a asigura securitatea alimentară a cetățenilor săi și că, în această privință, este esențial ca în UE să aibă loc constant activități agricole; atrage atenția asupra veniturilor agricole din ce în ce mai scăzute din UE, cauzate de costurile de producție din ce în ce mai ridicate și de volatilitatea prețurilor, care au un efect negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția; subliniază costurile pe care trebuie să le suporte agricultorii europeni pentru a respecta standardele cele mai înalte din lume în materie de securitate alimentară, de protecție a mediului, de bunăstare a animalelor și de muncă; subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați pentru aceste costuri suplimentare și pentru faptul că furnizează societății bunuri publice;

Provocările create de schimbările climatice

5.  este conștient de faptul că schimbările climatice reprezintă o mare provocare în ceea ce privește securitatea alimentară, în special din cauza creșterii frecvenței și gravității fenomenelor climatice, precum seceta, inundațiile, incendiile și furtunile, care vor diminua resursele naturale și nivelurile producției agricole; este preocupat de măsurile unilaterale luate de țările sau regiunile afectate de fenomenele climatice și de impactul negativ pe care acestea le-au avut asupra piețelor mondiale; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea legislației privind schimbările climatice în statele membre subliniază necesitatea urgentă a unor acțiuni de reducere a schimbărilor climatice și a unor măsuri de adaptare în vederea sporirii sustenabilității economice și a sustenabilității mediului; îndeamnă statele membre să instituie măsuri adecvate de prevenire și gestionare a riscurilor în vederea limitării consecințelor negative ale dezastrelor naturale asupra producției agricole;

6.  solicită acțiuni coordonate și o mai bună cooperare în domeniul schimbărilor climatice între UE și țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește transferul de tehnologii și consolidarea capacităților; subliniază că obiectivul privind combaterea schimbărilor climatice trebuie să fie introdus în toate politicile corespunzătoare ale UE, inclusiv în cooperarea pentru dezvoltare, și că formarea ar trebui să se axeze pe adaptarea la schimbările climatice și pe bunele practici în materie de gestiune a terenurilor, cum ar fi gestionarea solului și a apei, pentru a preveni pierderea terenurilor agricole din cauza eroziunii solului sau a salinizării;

Creșterea ajutorului pentru dezvoltare

7.  subliniază că agricultura este un sector-cheie în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, care depinde într-o măsură foarte mare de produsele de bază, care sunt la rândul lor deosebit de vulnerabile la fluctuațiile prețurilor;

8.  solicită UE să sprijine dezvoltarea rurală, creșterea investițiilor în activitățile agricole și siguranța alimentară, acordând o atenție specială nevoilor speciale apărute din cauza foametei, exploatațiilor agricole de dimensiuni reduse și programelor de protecție socială; evidențiază importanța dezvoltării agriculturii în țările în curs de dezvoltare și a alocării unei cote adecvate din ajutoarele UE pentru dezvoltarea teritoriilor de peste mări către sectorul agricol; regretă faptul că, începând cu anii „80, s-a înregistrat o scădere dramatică a nivelului de ajutor pentru dezvoltare alocat agriculturii și salută recunoașterea necesității de a inversa această tendință;

9.  solicită Comisiei să acorde prioritate agriculturii în cadrul unui ajutor pentru dezvoltare specific, responsabil, eficace și gestionat în mod transparent, incluzând acordarea de asistență către agricultori pentru accesarea piețelor; solicită creșterea semnificativă a ajutorului pentru dezvoltare acordat agriculturii și realizarea de investiții în formare, în servicii de informare publică îmbunătățite și în cercetare descentralizată în domeniul agriculturii pentru țările în curs de dezvoltare, pentru ca agricultorii să dispună de tehnici durabile pentru a produce în mod mai eficient, protejând în același timp mediul, și pentru a garanta securitatea alimentară pe termen lung, beneficiind de un sprijin public adecvat, cum ar fi accesul la împrumuturi, microcredite non-profit și semințe;

10.  solicită UE și țărilor în curs de dezvoltare să promoveze proprietatea funciară ca instrument de reducere a sărăciei și de garantare a securității alimentare prin consolidarea drepturilor de proprietate și facilitarea accesului la microcredite non-profit pentru agricultori, întreprinderile mici și comunitățile locale; evidențiază importanța noilor investiții pentru consolidarea capacităților micilor agricultori, a introducerii unor tehnologii mai eficiente de gestionare a apei și a refacerii nutrienților din sol;

11.  subliniază că este necesar ca în țările în curs de dezvoltare să se introducă metode mai bune de producție agricolă, inclusiv tehnologii cu costuri reduse, să se facă cercetare în domeniul agriculturii, precum și să se mărească productivitatea pentru a crește durabilitatea și pentru a atenua efectele negative ale lipsei securității alimentare;

12.  subliniază că asistența alimentară umanitară ar trebui să fie adaptată nevoilor, provocărilor și constrângerilor structurale din țările în curs de dezvoltare; în această privință, subliniază că este important ca asistența alimentară să țină seama de producția locală, distribuție, transport și capacitățile de marketing ale acestor țări, contribuind la construirea elementelor care stau la baza siguranței lor alimentare pe termen lung;

Veniturile producătorilor și accesul la mijloace de producție

13.  observă că printre elementele care influențează cel mai mult mecanismul de transmitere a prețurilor și diferența dintre prețurile de producție și cele de consum se numără următorii factori: o concentrare din ce în ce mai mare de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, gradul de procesare a produselor, creșterea prețurilor legată de alți factori de cost externi și specula legată de produsele agricole de bază;

14.  observă că costurile mijloacelor de producție agricolă cresc mai repede decât prețurile produselor agricole de bază; este îngrijorat că această situație ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a mijloacelor de producție agricolă, ceea ce ar agrava criza alimentară în UE și în lume; subliniază faptul că concentrarea în sectorul mijloacelor de producție are efecte devastatoare asupra durabilității agriculturii, crescând dependența de un număr limitat de corporații pentru cumpărarea de semințe și de îngrășăminte specializate; invită Comisia să asigure, în contextul creșterii consolidării, funcționarea unei piețe libere în sectorul mijloacelor de producție, contribuind la aprovizionarea cu alimente;

15.  își exprimă preocuparea cu privire la veniturile scăzute obținute din agricultură în UE; afirmă că veniturile scăzute din cauza creșterii costurilor de producție și a volatilității prețurilor au un impact negativ asupra capacității agricultorilor de a-și menține producția și că, drept urmare, agricultorii nu beneficiază de pe urma creșterii prețurilor la alimente; consideră cu tărie că securitatea alimentară va fi compromisă dacă aceste aspecte nu sunt abordate cum se cuvine;

Producția de alimente și energie

16.  reamintește că securitatea energetică și cea alimentară se află în strânsă legătură; recunoaște că costurile energiei sunt un factor-cheie pentru stabilirea nivelului profitabilității agriculturii, sectorul care depinde în mare măsură de petrol; încurajează adoptarea de măsuri care să stimuleze agricultorii să devină mai eficienți din punct de vedere energetic și prin care să se dezvolte surse alternative de aprovizionare cu energie; invită UE și guvernele naționale să lanseze campanii și să efectueze modificări structurale pentru a minimiza risipa de alimente;

17.  consideră, cu toate acestea, că, în contextul tendinței din ce în ce mai accentuate de a dezvolta surse regenerabile de energie și de a realiza obiectivele stabilite pentru 2020, trebuie să se țină seama de impactul asupra producției de alimente și a aprovizionării cu hrană; subliniază echilibrul delicat care trebuie respectat pentru depășirea provocării legate de aprovizionarea cu alimente și de aprovizionarea cu carburanți;

Cercetarea

18.  subliniază importanța cercetării finanțate din fonduri publice în domenii care contribuie la promovarea securității alimentare; solicită realizarea de investiții în cercetare atât în domeniul noilor tehnologii, cât și în domeniul sistemelor de producție agricolă cuprinzătoare și sustenabile, ceea ce ar conduce la siguranță alimentară pe termen lung; subliniază, prin urmare, rolul de pionierat pe care l-ar putea juca, în acest sens, de exemplu, o platformă tehnologică comunitară de susținere a cercetării în domeniul agriculturii ecologice;

Transparența pe piețele de mărfuri și măsuri împotriva speculațiilor

19.  salută eforturile actuale de sensibilizare în privința mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare de bază la nivel internațional (în special inițiativa G20 din cadrul Președinției franceze și cel de-al 3-lea Summit al miniștrilor agriculturii, desfășurat la Berlin); solicită Comisiei să obțină o mai bună claritate în privința tuturor factorilor care afectează tendințele pe termen scurt și lung ale fluctuațiilor prețurilor produselor alimentare de bază, în special interacțiunea dintre toate formele de speculații și fluctuațiile prețurilor la produsele alimentare de bază, precum și interacțiunea dintre piețele de energie și prețurile la produsele alimentare; consideră că o astfel de analiză economică aprofundată a mecanismelor de formare a prețurilor produselor alimentare va sprijini factorii decizionali UE în luarea unor măsuri informate și adaptate în vederea reducerii efectelor create de fluctuațiile prețurilor produselor alimentare;

20.  ia act de Comunicarea Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime și salută atenția acordată până acum de Comisie în această privință; solicită Comisiei să instituie fluxuri informaționale mai bune pentru oferirea de informații de calitate și în timp util privind evoluția pieței, luând în considerare chestiunea dislocării stocurilor; subliniază, totuși, că fluxurile informaționale îmbunătățite sunt insuficiente pentru soluționarea volatilității piețelor; consideră că ar putea fi necesară o abordare mai fermă a acestei chestiuni, în special în ceea ce privește creșterea transparenței pe piețele de mărfuri; subliniază problemele cu care se confruntă agricultorii într-o perioadă în care volatilitatea pieței și a prețurilor este extrem de ridicată; atrage atenția asupra dificultăților pe care le întâmpină agricultorii în încercarea de a planifica în avans într-o perioadă în care volatilitatea este extrem de ridicată; îndeamnă Comisia să introducă măsuri eficace și solide în vederea combaterii urgente a volatilității de pe piețele agricole; consideră că această abordare va reprezenta un factor-cheie pentru a asigura continuitatea producției în Uniunea Europeană;

21.  subliniază că nu este posibil să se ia măsuri eficiente împotriva fluctuațiilor majore ale prețurilor fără existența unor niveluri adecvate ale rezervelor de intervenție sau strategice; consideră, prin urmare, că rolul instrumentelor de intervenție pe piață trebuie să fie un element-cheie în cadrul viitoarei PAC;

22.  cere o mai mare transparență, o calitate mai bună și o mai mare promptitudine în furnizarea informațiilor privind rezervele și stocurile de produse alimentare și formarea prețurilor la nivel internațional, după cum se solicită în comunicarea recentă a Comisiei privind abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și materiile prime; solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive pe piețele de bunuri; subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui luate în contextul eforturilor de a reglementa piețele financiare la nivel mondial și la nivelul UE;

23.  invită G20 să coordoneze crearea unor mecanisme de prevenire a fluctuației excesive a prețurilor, precum și elaborarea unui regulament care să vizeze în mod specific rezolvarea crizei alimentare și agricole; solicită G20 să asigure convergența normelor referitoare la produsele alimentare și la cele agricole, precum și să includă țări care nu fac parte din G20; solicită ca soluțiile de contracarare a volatilității excesive a prețurilor să fie coordonate la nivel internațional; cere combaterea la nivel internațional a abuzurilor și a manipulării prețurilor agricole, astfel de fenomene constituind un risc potențial la adresa securității alimentare mondiale; condamnă activitățile abuzive speculative care au drept obiect produsele de bază la nivel mondial, materiile prime agricole și energia, ceea ce contribuie la accentuarea volatilității prețurilor la alimente și la adâncirea crizei alimentare mondiale;

24.  invită Comisia să includă propuneri adecvate în revizuirile viitoare ale Directivei privind piețele de instrumente financiare (MiFID) și ale Directivei privind abuzul de piață pentru a soluționa preocupările apărute în cadrul piețelor de produse agricole și alimentare;

25.  susține, în acest context, o revizuire a legislației existente în materie de instrumente financiare, care ar trebui să prevadă o mai mare transparență a tranzacțiilor comerciale; reamintește că instrumentele financiare ar trebui să fie folosite în beneficiul economiei și să ajute producția agricolă să depășească crizele și fenomenele climatice; consideră, de asemenea, că speculațiile nu ar trebui să poată fi o amenințare la adresa exploatațiilor agricole eficiente;

26.  subliniază rolul important prevăzut în prezent pentru Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) în procesul de supraveghere a piețelor de mărfuri; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a acorda ESMA mai multe competențe pentru a împiedica manipulările și abuzurile pe piețele de mărfuri;

27.  este în favoarea unor măsuri europene mai îndrăznețe de abordare a problemei legate de manipularea prețurilor, inclusiv printr-un mandat emis pentru autoritățile de reglementare și cele de supraveghere în ceea ce privește limitarea speculațiilor abuzive; consideră că instrumentele derivate pe mărfuri sunt diferite de alte instrumente financiare derivate; invită Comisia să se asigure că folosirea instrumentelor derivate pe produse alimentare de bază este limitată cât de mult posibil la investitorii legați direct de piețele agricole;

28.  consideră că ar fi benefic un sistem global specific de rezerve alimentare descentralizate la nivel regional și local (atât rezerve de urgență pentru a reduce foametea, cât și rezerve regionale pentru reglementarea prețurilor mărfurilor și pentru reducerea foametei în perioade de creștere puternică a prețurilor), deoarece ar ajuta la înlesnirea comerțului mondial în momentele în care apar creșteri ale prețurilor, ar contracara protecționismul recurent și ar reduce presiunea asupra piețelor mondiale de alimente; consideră că aceste stocuri ar trebui gestionate la nivelurile cele mai adecvate, inclusiv de către autoritățile locale, regionale și naționale și de un organism de coordonare aflat sub egida FAO din cadrul Organizației Națiunilor Unite, folosind pe deplin experiența acumulată de FAO și de Programul alimentar mondial al ONU;

Comerțul

29.  solicită negociatorilor UE să integreze aspecte necomerciale în negocierile din cadrul OMC, astfel încât să se asigure că importurile agricole din țările terțe oferă consumatorilor europeni aceleași garanții ca cele oferite de agricultorii din UE în ceea ce privește protecția mediului, bunăstarea animalelor și siguranța și calitatea alimentelor; își reafirmă sprijinul față de un acord echilibrat și prompt, care urmează să fie încheiat la nivelul OMC, acesta fiind un element esențial în realizarea unei securități alimentare la nivel mondial; reamintește în acest sens că barierele unilaterale nerezonabile existente în calea comerțului contribuie la ineficiența aprovizionării mondiale cu produse alimentare; solicită Comisiei să garanteze că acordurile comerciale internaționale și bilaterale asigură agricultorilor europeni un viitor sustenabil și protejează de riscuri producția de alimente din UE, agricultura la scară mică și accesul la alimente la nivel mondial;

30.  solicită guvernelor naționale ca, în conformitate cu recomandările FAO, să nu adopte măsuri de restricționare a exporturilor, acestea determinând o mai mare nesiguranță și tulburări la nivelul piețelor mondiale, fiind astfel în măsură să provoace o creștere și mai mare a prețurilor la nivel global;

o
o   o

31.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0006. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0302. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0286. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0131. (5) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 180.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la confruntările de la frontiera dintre Thailanda și Cambodgia

P7_TA(2011)0072 RC-B7-0132/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 13 ianuarie 2005(1), din 10 martie 2005(2), din 19 ianuarie 2006(3), din 15 martie 2007(4) și din 21 octombrie 2010(5) referitoare la Cambodgia, Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la Thailanda(6) și Rezoluția sa din 1 decembrie 2005 referitoare la situația drepturilor omului din Cambodgia, Laos și Vietnam(7),

–  având în vedere hotărârea Curții Internaționale de Justiție din 15 iunie 1962 în cauza privind templul din Preah Vihear (Cambodgia/Thailanda),

–  având în vedere Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, semnată atât de Thailanda, cât și de Cambodgia,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ASEAN din 5 februarie 2011,

–  având în vedere declarația din 7 februarie 2011 a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

–  având în vedere declarația din 7 februarie 2011 a Secretarului General al ONU, Ban Ki Moon,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât de la începutul lunii februarie 2011 au loc confruntări între forțele armate thailandeze și cambodgiene la frontiera dintre cele două țări, printre altele și în apropierea templului din Preah Vihear;

B.  întrucât confruntările de la graniță au început după ce o instanță din Cambodgia a condamnat doi cetățeni thailandezi la detenții de până la opt ani, găsindu-i vinovați de spionaj și de intrare ilegală în țară după ce au intrat în zona de frontieră disputată în decembrie 2010 și întrucât sentința a fost pronunțată imediat după încheierea cu succes a celei de a șaptea reuniuni a Comisiei mixte pentru cooperarea bilaterală dintre Thailanda și Cambodgia (CM) din 3-4 februarie 2011, reuniune în cursul căreia ambele țări au convenit să își dezvolte cooperarea în toate domeniile și să organizeze în viitorul apropiat în Thailanda o reuniune a Comisiei mixte pentru delimitarea frontierei terestre (CMF);

C.  întrucât templul din Preah Vihear s-a aflat în ultimul secol în centrul unor litigii repetate privind frontiera dintre Thailanda și Cambodgia;

D.  întrucât Curtea Internațională de Justiție a hotărât la 15 iunie 1962 că templul din Preah Vihear este situat pe teritoriul aflat sub suveranitatea Cambodgiei;

E.  întrucât se pare că templul din Preah Vihear, care din 7 iulie 2008 este înscris pe lista siturilor incluse de UNESCO în patrimoniul mondial, a suferit daune în urma tirurilor din cursul recentelor confruntări de la frontieră;

F.  întrucât comunitatea internațională are o responsabilitate specială în privința conservării monumentelor înscrise pe lista UNESCO a patrimoniului mondial;

G.  întrucât, potrivit informațiilor, s-au înregistrat victime și răniți în rândul soldaților și al civililor de ambele părți, iar mii de civili din zonele învecinate au trebuit să fie evacuați;

H.  întrucât, potrivit mai multor jurnale de știri, este posibil să fi fost folosite arme cu submuniție și întrucât nici Thailanda, nici Cambodgia nu au ratificat Convenția în materie de arme cu submuniție;

I.  întrucât înrăutățirea situației de la frontiera dintre Thailanda și Cambodgia pune în pericol pacea și stabilitatea în regiune;

J.  întrucât Indonezia, care deține în prezent Președinția ASEAN, și-a intensificat eforturile diplomatice pentru a ajuta cele două părți să ajungă la o soluție temporară în vederea declanșării mecanismelor bilaterale cu scopul de a realiza obiectivul delimitării frontierei și obiectivul păcii generale în regiune; întrucât Președinția ASEAN încurajează cele două țări să negocieze în cadrul existent al Comisiei mixte thailandezo-cambodgiene pentru delimitarea frontierei terestre;

K.  întrucât Carta ASEAN prevede instituirea unui mecanism de soluționare a litigiilor care să extindă sfera asistenței în vederea soluționării litigiilor bilaterale;

L.  întrucât Directorul General al UNESCO, Irina Bokova, și-a exprimat intenția de a trimite o misiune care să evalueze starea templului din Preah Vihear,

1.  condamnă confruntările dintre forțele armate ale Regatului Cambodgia și ale Regatului Thailandei de la frontiera dintre cele două țări și îndeamnă ambele părți să dea dovadă de reținere extremă și să ia măsurile necesare pentru a reduce tensiunile și a-și relua dialogul în vederea soluționării pașnice a diferendelor lor, precum și să accepte asistența oferită de ASEAN și de ONU;

2.  regretă pierderile de vieți omenești cauzate de recentele confruntări de la frontieră și transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor;

3.  îndeamnă ambele guverne să se asigure că civililor strămutați ca urmare a confruntărilor armate li se acordă ajutorul de care au nevoie;

4.  invită ambele țări să respecte hotărârea din 1962 a Curții Internaționale de Justiție și să soluționeze în mod pașnic litigiul privind zona de frontieră din apropierea templului din Preah Vihear;

5.  invită ambele țări să se asigure că acțiunile lor nu încalcă articolul 4 alineatul (1) din Convenția de la Haga pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, care interzice orice utilizare a bunurilor culturale situate pe teritoriul lor sau pe teritoriul altor înalte părți contractante susceptibilă să expună bunurile respective distrugerii sau daunelor în cazul unui conflict armat, și să evite orice act de ostilitate îndreptat împotriva unor astfel de bunuri;

6.  invită autoritățile thailandeze și cambodgiene să respecte Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est, în special principiile sale fundamentale privind soluționarea diferendelor sau a litigiilor prin mijloace pașnice, renunțarea la amenințarea cu forța sau la folosirea forței și cooperarea efectivă a înaltelor părți contractante;

7.  salută eforturile întreprinse de ministrul indonezian al afacerilor externe, Marty Natalegawa, în calitate de Președinte al ASEAN, pentru a facilita dialogul dintre cele două țări astfel încât litigiul să poată fi soluționat în mod pașnic;

8.  salută faptul că Thailanda și Cambodgia au convenit să participe la o reuniune de urgență a națiunilor din Asia de Sud-Est pentru a discuta conflictul de la frontiera lor;

9.  salută decizia Directorului General al UNESCO de a trimite la Bangkok și Phnom Penh un trimis special cu o misiune de bune oficii; îndeamnă ambele părți implicate în litigiu să coopereze cu orice misiune a UNESCO pentru a evalua daunele cauzate templului din Preah Vihear;

10.  invită ambele țări să găsească o soluție care să permită accesul direct de pe teritoriul lor la templul din Preah Vihear și să nu împiedice accesul cetățenilor din cealaltă țară la templu sau în zona de frontieră;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la presupusa utilizare a armelor cu submuniție și invită ambele țări să nu utilizeze în nici un caz astfel de arme;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Guvernului Regatului Cambodgia, Guvernului Regatului Thailandei, Secretarului General al ONU, Directorului General al UNESCO, precum și guvernelor statelor membre ale ASEAN.

(1) JO C 247 E, 6.10.2005, p. 161. (2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 280. (3) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 334. (4) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 258. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0389. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0195. (7) JO C 285 E, 22.11.2006, p. 129.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la Yemen: persecutarea delincvenților minori, în special cazul lui Muhammed Taher Thabet Samoum

P7_TA(2011)0073 RC-B7-0135/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la situația din Yemen(1),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Yemenul este parte,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special Rezoluția din 7 octombrie 2010 referitoarea la ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(3),

–  având în vedere documentul de strategie al Comunității Europene privind Yemenul pentru perioada 2007-2013,

–  având în vedere Rezoluția 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 prin care se face apel la un moratoriu referitor la folosirea pedepsei cu moartea, Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007 privind un moratoriu referitor la folosirea pedepsei cu moartea și Rezoluția 63/168 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2008 prin care se solicită punerea în aplicare a Rezoluției 62/149 a Adunării Generale ONU,

–  având în vedere declarația de la Alexandria din 2008 prin care se solicită guvernelor țărilor din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord să adopte un moratoriu privind execuțiile ca prim pas spre abolirea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere versiunea revizuită și actualizată a Orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea, adoptată de Consiliu la 16 iunie 2008,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în ultimele săptămâni în Yemen, ca și în alte țări arabe, în special în Tunisia și în Egipt, demonstranții au ieșit în stradă pentru a cere mai multă democrație și reforme ale statului; întrucât mulți protestatari au fost atacați sau reținuți de forțele de securitate;

B.  întrucât Muhammed Taher Thabet Samoum a fost condamnat la moarte în septembrie 2001 de către Tribunalul Penal din Ibb, după ce a primit condamnare pentru o crimă pe care ar fi comis-o în iunie 1999, pe vremea când nu ar fi împlinit încă vârsta de optsprezece ani; întrucât, în lipsa unui certificat de naștere, condamnarea sa la moarte a fost aprobată de un tribunal de apel în mai 2005, confirmată de Curtea Supremă în aprilie 2010, iar de atunci a fost ratificată de președintele Yemenului; întrucât execuția lui Muhammed Taher Thabet a fost inițial programată să aibă loc la 12 ianuarie 2011, dar procurorul general al Yemenului a acordat o suspendare temporară;

C.  întrucât Fuad Ahmed Ali Abdulla a fost condamnat la moarte după ce a primit condamnare pentru o crimă pe care ar fi comis-o pe vremea când nu ar fi împlinit încă vârsta de optsprezece ani, deși această ipoteză a fost respinsă de instanță; întrucât execuția acestuia, programată să aibă loc la 19 decembrie 2010, a fost suspendată în urma intervenției comunității internaționale, în special a UE, precum și a avocatului său;

D.  întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai crudă, mai inumană și mai degradantă, care încalcă dreptul la viață, consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

E.  întrucât Yemenul este stat parte la Convenția cu privire la drepturile copilului și la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, acte prin care se interzice în mod expres executarea persoanelor condamnate pentru crime comise înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani și întrucât aplicarea pedepsei cu moartea este, de asemenea, interzisă în mod expres și prin articolul 31 din codul penal yemenit;

F.  întrucât în Yemen în anul 2010 au fost executate zeci de persoane; întrucât, conform informațiilor furnizate de organizațiile pentru drepturile omului, sute de prizonieri își așteaptă execuția în Yemen;

G.  întrucât Yemenul nu dispune de mijloace adecvate pentru a stabili vârsta acuzaților care nu au certificate de naștere și nu beneficiază de echipamente și de personal specializat în medicina legală;

H.  întrucât există serioase motive de îngrijorare cu privire la evoluția situației din Yemen în ceea ce privește democrația, drepturile omului și independența justiției; întrucât au existat cazuri de persecuție a unor jurnaliști și a unor apărători ai drepturilor omului; întrucât situația femeilor este extrem de dificilă, caracterizată de acces tot mai precar la educație și de lipsa participării active la viața politică;

I.  întrucât Uniunea Europeană își exprimă angajamentul ferm de a acționa în vederea abolirii pedepsei cu moartea peste tot în lume și depune eforturi pentru ca acest principiu să fie universal acceptat;

J.  întrucât, conform informațiilor disponibile, în anul 2010 doar într-o țară a executat un delincvent minor, față de trei țări în anul 2009; întrucât Yemenul a realizat progrese semnificative în ceea ce privește interzicerea aplicării pedepsei cu moartea în cazul delincvenților minori; întrucât acest fapt dă mari speranțe că execuția delincvenților minori va fi în curând interzisă este tot în lume, atât prin lege, cât și în practică,

1.  își exprimă profunda preocupare cu privire la problemele politice și socio-economice existente de multă vreme în Yemen și solicită comunității internaționale să depună eforturi considerabile pentru a preveni escaladarea actualei crize;

2.  își exprimă solidaritatea cu demonstranții care cer reforme democratice și condiții de viață mai bune; în acest context, salută anunțul făcut de președintele Saleh de a renunța la putere în 2013 și solicită autorităților în stopeze orice formă de violență împotriva protestatarilor pașnici și să elibereze toți demonstranții care și-au exprimat nemulțumirea în mod pașnic;

3.  condamnă toate execuțiile, indiferent de locul unde se petrec, și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la creșterea demnității umane și la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului;

4.  solicită președintelui Yemenului și autorităților yemenite să oprească execuția lui Muhammed Taher Thabet Samoum și solicită autorităților yemenite să comute pedeapsa cu moartea în cazul lui Muhammed Taher Thabet Samoum și al lui Fuad Ahmed Ali Abdulla;

5.  solicită guvernului yemenit să stopeze execuția persoanelor pentru crime pe care le-ar fi comis înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani, aceasta fiind o pedeapsă care încalcă atât legislația yemenită, cât și obligațiile Yemenului conform acordurilor internaționale în materie de drepturile omului;

6.  solicită autorităților yemenite să respecte articolul 31 din codul penal yemenit prin care se interzice aplicarea pedepsei capitale pentru crime comise de persoane înainte de împlinirea vârstei de optsprezece ani;

7.  îndeamnă autoritățile din Yemen să respecte dispozitivele juridice recunoscute pe plan internațional privind persoanele minore, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția cu privire la drepturile copilului;

8.  solicită autorităților din Yemen să introducă înregistrarea universală a nașterilor, precum și să îmbunătățească procedurile de stabilire a vârstei acuzaților care nu au certificate de naștere;

9.  subliniază necesitatea unor reforme în Yemen, reforme cerute de atâția demonstranți care ies în stradă, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației, pentru alegeri libere și corecte, pentru respectarea drepturilor omului, în special a libertății mijloacelor de comunicare în masă și a dreptului la procese echitabile, și pentru tratament egal între bărbați și femei;

10.  solicită Consiliului și Comisiei, în special după înființarea Serviciului European de Acțiune Externă, să implementeze rapid o abordare coordonată și cuprinzătoare a UE față de Yemen;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor statelor membre ale ONU, precum și guvernului și președintelui Republicii Yemen.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 14. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0351. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

Rezoluţia Parlamentului European din 17 februarie 2011 referitoare la Uganda: asasinarea lui David Kato

P7_TA(2011)0074 RC-B7-0133/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere obligațiile și instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cele cuprinse în convențiile ONU privind drepturile omului, precum și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează drepturile omului și libertățile fundamentale și interzic discriminarea,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific, de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou) și revizuit la Ouagadougou la 23 iunie 2010, precum și clauzele referitoare la drepturile omului cuprinse în acesta, în special articolul 8,

–  având în vedere articolele 6, 7 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), prin care Uniunea Europeană și statele sale membre se angajează să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale și care oferă, la nivelul Uniunii Europene, mijloace de luptă împotriva discriminării și încălcării drepturilor omului,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21, care interzice discriminarea pe motive de orientare sexuală,

–  având în vedere ansamblul acțiunilor UE de combatere a homofobiei și a discriminării pe motive de orientare sexuală,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la homofobie, protecția minorităților și politicile de luptă împotriva discriminării,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2009 referitoare la Uganda: proiect de legislație anti-homosexuală(1) și Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la așa-numita „lege Bahati” și discriminarea împotriva persoanelor LGBT(2),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, și pe cele ale Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, cu ocazia Zilei internaționale împotriva homofobiei din 17 mai 2010,

–  având în vedere Declarația din 28 septembrie 2010 a Adunării Parlamentare ACP cu privire la conviețuirea pașnică a religiilor și importanța acordată fenomenului homosexualității în cadrul parteneriatului ACP-UE,

–  având în vedere declarația din 6 decembrie 2010 prezentată ca răspuns la Declarația ACP de către membrii UE la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE care fac parte din grupurile PPE, S&D, ALDE, Verts/ALE și GUE/NGL din Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 3 decembrie 2009 privind integrarea socială și culturală și participarea tinerilor,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât, la 26 ianuarie 2011, David Kato Kisule, activist pentru drepturile omului și personalitate marcantă a grupului pentru drepturile homosexualilor și lesbienelor 'Sexual Minorities Uganda„ și, în general, a comunității LGBT din Uganda, a fost ucis cu brutalitate în Uganda;

B.  întrucât David Kato a dat în judecată și a câștigat procesul cu tabloidul local 'Rolling Stone„, care, la 9 octombrie și la 15 noiembrie 2010, a publicat numele, datele personale și fotografiile a peste o sută de persoane, printre care și David Kato, despre care se presupunea că sunt homosexuale, incitând cititorii la agresarea sau spânzurarea acestora;

C.  întrucât, la 3 ianuarie 2011, Înalta Curte din Uganda a hotărât că tabloidul 'Rolling Stone„ a încălcat drepturile constituționale fundamentale ale tuturor cetățenilor la demnitate și viață privată, menționând că nici măcar legislația împotriva homosexualității în vigoare în Uganda nu poate fi interpretată ca tolerând violența față de homosexuali sau uciderea acestora; întrucât, după această victorie juridică, David Kato a denunțat o creștere a numărului de amenințări și hărțuiri la adresa sa;

D.  întrucât copreședintele Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, președintele Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European, Președintele Parlamentului European, șeful misiunii UE la Kampala, președintele și secretarul de stat al SUA, Înaltul comisar pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite și alți lideri ai comunității internaționale l-au comemorat pe David Kato ca apărător al drepturilor omului și au solicitat autorităților ugandeze să îi aducă pe vinovați în fața justiției;

E.  întrucât Parlamentul European, organizațiile neguvernamentale internaționale și reprezentanții guvernului Statelor Unite și ai Uniunii Europene și-au exprimat în repetate rânduri îngrijorarea față de situația persoanelor LGBT din Uganda, față de discriminarea și persecuția permanentă a acestora și față de incitările la ură împotriva acestora de către personalități și organizații publice și private din Uganda;

F.  întrucât grupul din care făcea parte și David Kato s-a opus proiectului de lege împotriva homosexualității depus de deputatul David Bahati la 25 septembrie 2009 în Parlamentul ugandez, care prevede sancționarea actelor homosexuale cu pedepse variind între șapte ani de închisoare și închisoare pe viață sau cu pedeapsa cu moartea; întrucât legea prevede pedepsirea cu până la trei ani de închisoare a persoanelor care nu denunță homosexualitatea unui copil sau a unui pacient; întrucât legea este încă în curs de examinare;

G.  întrucât persoanele LGBT din Uganda, precum și cele ale căror fotografii și date personale au apărut în ziarul 'Rolling Stone„, pentru ca mai apoi să fie citite la radio și televiziune, se află în acest moment într-un adevărat pericol de a fi persecutate și sunt în majoritatea cazurilor fără adăpost și șomeri, fiind forțate să evite locurile publice și trebuind să se ascundă de restul oamenilor;

H.  întrucât, în Africa, homosexualitatea este legală în numai 13 țări, iar în 38 de țări este considerată infracțiune penală; întrucât homosexualitatea este pedepsită cu moartea în Mauritania, Somalia, Sudan și în Nigeria de nord; întrucât liderii politici și religioși extremiști, printre alții, incită la violență împotriva persoanelor LGBT, în timp ce autoritățile tolerează și lasă nepedepsite crimele comise pe baza orientării sexuale și întrucât discriminarea, arestările arbitrare și maltratările pe motive de orientare sexuală sunt în continuă creștere,

1.  condamnă cu fermitate uciderea violentă a activistului ugandez pentru drepturile omului, David Kato Kisule;

2.  solicită autorităților ugandeze să efectueze o anchetă detaliată și imparțială asupra acestei asasinări și să îi aducă pe vinovați în fața justiției, precum și să procedeze astfel cu privire la orice act de persecuție, discriminare sau violență împotriva persoanelor LGBT și a tuturor celorlalte grupuri minoritare; solicită autorităților ugandeze să ancheteze asupra persoanelor care au instigat în mod public la uciderea lui David Kato, precum și asupra organizațiile acestora, rolului și finanțării lor;

3.  își exprimă regretul că autoritățile ugandeze nu au nimic de spus împotriva opiniilor discriminatorii la adresa persoanelor homosexuale și atrage atenția asupra obligațiilor acestora în conformitate cu dreptul internațional și cu Acordul de la Cotonou, în special asupra obligației de a proteja toate persoanele, indiferent de orientare sexuală sau gen, împotriva amenințărilor și a actelor de violență la adresa lor;

4.  reiterează necesitatea, având în vedere alegerile generale și prezidențiale programate pentru 18 februarie 2011, de a denunța orice act violent la adresa homosexualilor și de a adopta măsurile corespunzătoare pentru a pune capăt campaniilor de presă homofobe, precum și oricărei comunicări care instigă la ură împotriva unei comunități minoritare sau oricărei justificări pentru o astfel de acțiune bazată pe gen sau orientare sexuală;

5.  invită guvernul ugandez să se asigure că persoanele LGBT și alte grupuri minoritare din Uganda sunt protejate în mod adecvat împotriva actelor de violență și să ia măsuri prompte împotriva tuturor amenințărilor sau discursurilor de incitare la ură care instigă la violență, discriminare sau ostilitate față de acestea;

6.  condamnă în consecință, încă o dată, Legea Bahati împotriva homosexualității și invită parlamentul ugandez să scoată homosexualitatea de sub incidența legislației penale și să respingă utilizarea pedepsei cu moartea în orice circumstanțe; se alătură apelului din 10 decembrie 2010 al Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, la scoaterea universală a homosexualității de sub incidența legislației penale;

7.  denunță orice încercări de incitare la ură și de promovare a violenței față de orice grupuri minoritare, inclusiv pe motive de gen sau orientare sexuală; se alătură apelului organizației lui David Kato (SMUG) și al altor organizații, adresat autorităților, liderilor politici și religioși și mass-mediei, de a pune capăt demonizării minorităților sexuale și creării unui climat de violență împotriva persoanelor LGBT;

8.  îndeamnă Comisia și statele membre să includă activiștii LGBT în programele lor de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului; invită toate organizațiile neguvernamentale din Uganda să coopereze cu Coaliția ugandeză pentru drepturile omului, inclusiv cu organizațiile LGBT;

9.  invită UE și statele membre să se asigure că politica externă, inclusiv politicile de cooperare și dezvoltare, față de țările terțe, atât în relațiile cu autoritățile, cât și cu ONG-urile, ține seama în mod adecvat de situația drepturilor omului în legătură cu toate grupurile minoritare, inclusiv persoanele LGBT, și să se asigure că se realizează progrese vizibile în acest domeniu; solicită Comisiei, Consiliului și Serviciului European de Acțiune Externă să facă uz pe deplin în relațiile lor cu Uganda de setul de instrumente pentru promovarea și apărarea tuturor drepturilor omului pentru persoanele LGBT, să ofere protecție deplină activiștilor LGBT din Uganda și să sprijine activitățile acestora; invită Comisia să includă aceste probleme în foaia de parcurs a UE conținând măsuri concrete împotriva homofobiei pe care Parlamentul European i-a solicitat să o elaboreze(3);

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că donatorii internaționali, organizațiile internaționale, organizațiile neguvernamentale, organizațiile umanitare și doctorii vor trebui să reanalizeze situația sau să își înceteze activitățile în anumite domenii, în cazul în care legea este adoptată și ia act de faptul că Germania a decis să retragă 33 de milioane USD sub formă de ajutor extern destinat Republicii Malawi din cauza criminalizării homosexualității și a restricțiilor la adresa libertății presei, această decizie fiind urmată de refuzul Statelor Unite de a-și da acordul pentru un ajutor extern în valoare de 350 de milioane USD pentru Republica Malawi în lipsa continuării dezbaterilor pe marginea legislației care restricționează libertățile individuale;

11.  își reiterează atașamentul față de drepturile universale ale omului și reamintește faptul că orientarea sexuală reprezintă un aspect care ține de dreptul individual la viața privată, așa cum este garantat de dreptul internațional în materie de drepturile omului, conform căruia egalitatea și nediscriminarea ar trebui protejate, iar libertatea de exprimare ar trebui garantată; reamintește autorităților ugandeze obligațiile pe care le au în conformitate cu dreptul internațional și cu Acordul de la Cotonou, care prevede respectarea drepturilor universale ale omului;

12.  invită statele membre și instituțiile UE să reafirme principiul potrivit căruia persoanele supuse unui risc de persecuție ar trebui luate în considerare pentru acordarea statutului de refugiat;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Uganda, președintelui parlamentului ugandez, Adunării Legislative a Africii de Est, Uniunii Africane și instituțiilor acesteia.

(1) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 25. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0495. (3) Punctul 7 din Rezoluția P7_TA(2011)0019 din 19 ianuarie 2011.