Parlamentul European,

–  având în vedere nota din martie 2009 a Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) intitulată „Cooperarea internațională în materie de supraveghere a agențiilor de rating de credit”,

–  având în vedere forumul comun cu titlul „Inventarierea utilizării ratingurilor de credit”, care a avut loc în iunie 2009,

–  având în vedere raportul din 25 septembrie 2009 al Consiliului pentru Stabilitate Financiară adresat liderilor G20 și intitulat „Ameliorarea reglementărilor financiare”,

–  având în vedere raportul Fondului Monetar Internațional din 29 octombrie 2010 intitulat „Raport privind stabilitatea financiară mondială: credite suverane, finanțare și lichiditatea sistemului”,

–  având în vedere declarația din cadrul Summitului G20 de la Toronto, din 26-27 iunie 2010,

–  având în vedere raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară din 27 octombrie 2010 intitulat „Principiile pentru reducerea încrederii excesive acordate ratingurilor emise de agențiile de rating de credit”,

–  având în vedere consultarea publică lansată de Comisie la 5 noiembrie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0081/2011),

A.  întrucât salută acțiunile în desfășurare la nivel mondial, internațional și european privind reglementarea agențiilor de rating de credite (ARC);

B.  întrucât se presupune că ARC acționează ca intermediari de informare, deoarece reduc discrepanțele de informare de pe piețele de capital și facilitează accesul pe piață la nivel global, reduc costurile cu informarea și măresc numărul potențial de împrumutători și investitori, contribuind astfel la furnizarea de lichidități și asigurarea transparenței pe piață și la determinarea prețurilor;

C.  întrucât, în legislația recentă, ARC au primit un nou rol care poate fi clasificat ca rol de „certificare”, situație ce reflectă faptul că ratingurile sunt din ce în ce mai mult integrate în cerințele de capital;

D.  întrucât agenții financiari dau dovadă de o încredere excesivă în aprecierile emise de ARC;

E.  întrucât ARC acordă ratinguri pentru trei sectoare diferite - sectorul public, întreprinderi și instrumente financiare structurate - și întrucât ARC au jucat un rol semnificativ în acutizarea crizei financiare prin acordarea de ratinguri eronate instrumentelor financiare structurate, care au trebuit să fie declasate în medie cu trei-patru niveluri în perioada crizei;

F.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 a reprezentat prima reacție la criza financiară și abordează deja cele mai importante chestiuni, stabilind măsuri de supraveghere și reglementare pentru ARC; întrucât acest regulament nu abordează, totuși, toate problemele fundamentale, ci, de fapt, creează noi obstacole pentru intrarea pe piață;

G.  întrucât lipsa unei certitudini de reglementare în acest sector periclitează buna funcționare a piețelor financiare ale UE și, prin urmare, solicită Comisiei Europene să identifice corect, înainte de prezentarea altor amendamente la Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, lacunele existente în noul cadru și să prezinte o evaluare de impact privind gama de alternative care există pentru eliminarea acestor lacune, inclusiv posibilitatea de a prezenta alte propuneri legislative;

H.  întrucât sectorul ratingurilor de credit este afectat de numeroase deficiențe, cele mai importante fiind lipsa concurenței, structurile de oligopol și lipsa răspunderii și a transparenței; întrucât una dintre deficiențele agențiilor de rating de credit dominante este, în special, modelul de plată și întrucât deficiența principală din cadrul sistemului de reglementare este încrederea excesivă în ratingurile de credit externe;

I.  întrucât cel mai bun mod de intensificare a concurenței ar fi să se creeze un mediu de reglementare care să promoveze cu eficacitate intrările pe piață, precum și să se efectueze o analiză detaliată a obstacolelor actuale care stau în calea intrării pe piață și a celorlalți factori care afectează concurența;

J.  întrucât, în perioadele favorabile, participanții pe piață au tendința de a interpreta greșit sau de a neglija metodologia și semnificația ratingurilor de credit, care au scopul de a determina probabilitatea nerambursării creditelor;

K.  întrucât recentele evenimente legate de criza monedei euro au subliniat rolul semnificativ al ratingurilor datoriilor publice, precum și incoerența și caracterul prociclic ale utilizării ratingurilor în scopuri de reglementare;

L.  întrucât independența ratingurilor față de amestecul pieței și al politicului are o importanță primordială și trebuie garantată indiferent de ce structuri și modele de afaceri noi pot apărea și ținând seama de contextul guvernanței economice și al simulărilor de criză;

M.  întrucât ratingurile se pot schimba și chiar se schimbă ca urmare a unor ajustări fundamentale ale profilului de risc sau a unor informații noi, ele ar trebui concepute astfel încât să fie stabile și să nu fluctueze din cauza atitudinii pieței;

N.  întrucât sistemul Basel II a condus la o încredere excesivă în ratingurile externe, conducând în anumite cazuri la decizia unor bănci de a nu efectua evaluări autonome privind expunerile lor;

O.  întrucât reglementarea recentă în materie de ratinguri din SUA prin Legea Dodd Frank a optat pentru diminuarea încrederii în scop de reglementare acordată evaluărilor agențiilor;

Nivelul macroeconomic: reglementarea pieței financiare
Încrederea excesivă

1.  consideră că, din cauza schimbării modului în care ratingurile de credit sunt utilizate, în sensul că emitentul primește un rating pentru a beneficia de un tratament preferențial conform unui cadru de reglementare și nu pentru a-și asigura accesul pe piețele mondiale de capital, încrederea excesivă a sistemului global de reglementare financiară în ratingurile de credit externe trebuie redusă cât mai mult posibil și într-un interval de timp realist;

2.  consideră că trebuie redusă denaturarea concurenței cauzată de practicile actuale potrivit cărora agențiile de rating de credit evaluează participanții la piață și, totodată, acceptă comenzi de la aceștia;

3.  este de acord cu principiile stabilite de Consiliul pentru Stabilitate Financiară în octombrie 2010, care specifică orientări generale privind modul de reducere a gradului de utilizare a ratingurilor de credit externe și salută consultarea publică inițiată de Comisie în noiembrie 2010; solicită Comisiei să analizeze dacă statele membre folosesc ratingurile de credit în scopuri de reglementare și modul în care se realizează această acțiune, scopul fiind acela de a reduce încrederea excesivă generală în ratingurile de credit a sistemului de reglementare financiară;

4.  subliniază deficiențele pe care le conține abordarea standardizate din cadrul de reglementare Basel II prin care se permite ca reglementările privind cerințele de capital pentru instituțiile financiare să fie stabilite pe baza ratingurilor de credit externe; consideră că este important să se stabilească un cadru privind adecvarea capitalului, care să garanteze o evaluare internă solidă a riscurilor, o mai bună supraveghere a unei astfel de evaluări a riscurilor și un acces mai bun la informațiile pertinente privind creditele; susține utilizarea într-o mai mare măsură a abordării IRB (bazate pe ratingurile interne), cu condiția ca aceasta să fie fiabilă și sigură și ca dimensiunea, capacitatea și complexitatea instituției financiare să permită o evaluare adecvată a riscurilor; consideră că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, este important ca modelele interne să respecte parametrii înscriși în reglementările UE și să facă obiectul unei validări riguroase de către organismul de supraveghere; consideră, în același timp, că entitățile mai mici, mai puțin complexe și cu mai puține capacități ar trebui să poată recurge la ratingurile externe dacă o evaluare de risc internă nu este viabilă, cu condiția să îndeplinească cerințe adecvate de due diligence;

5.  subliniază importanța urmăririi în acest sens a evoluției sistemului Basel III și a procesului în curs legat de Directiva privind cerințele de capital IV;

6.  consideră că este nevoie să se restabilească capacitatea investitorilor de a-și realiza propriile analize de due diligence, ca o condiție prealabilă care să permită folosirea pe scară largă a modelelor interne specifice de evaluare a riscului de credit; propune ca băncile și alți actori financiari să utilizeze mult mai des evaluări interne adecvate ale riscului;

7.  își exprimă opinia că participanții la piață nu ar trebui să investească în produse structurate sau de alt tip dacă nu pot evalua ei înșiși riscurile de credit conexe sau, în caz contrar, ar trebui să aplice ponderea celui mai mare risc;

8.  solicită Băncii Centrale Europene și băncilor centrale naționale să își revizuiască modul de utilizare a ratingurilor externe și le solicită să își consolideze cunoștințele în sensul dezvoltării propriilor modele de evaluare a standardului de credit pentru activele eligibile folosite drept garanție pentru operațiunile care furnizează lichidități și să nu se mai bazeze într-o măsură atât de mare pe ratingurile externe;

9.  solicită Comisiei să evalueze cu atenție posibila utilizare a unor instrumente alternative pentru măsurarea riscului de credit;

O mai mare capacitate a organismelor de supraveghere

10.  este conștient de conflictul de interese inerent care poate apărea în cazul în care participanții la piață își construiesc propriile evaluări interne de risc al creditelor pentru cerințele interne de reglementare privind capitalul și, prin urmare, consideră că este necesar să se sporească responsabilitatea, capacitatea, competențele și resursele organismelor de supraveghere pentru monitorizarea, evaluarea și supravegherea caracterului corespunzător al modelelor interne și pentru impunerea unor măsuri prudențiale; consideră că, în cazul în care un model intern nu poate fi evaluat în mod corespunzător de către organismul de supraveghere din cauza complexității sale, utilizarea unui astfel de model în scop de reglementare nu trebuie aprobată; consideră că transparența ipotezelor utilizate pentru evaluarea de către experți independenți are și ea un rol;

11.  afirmă că, pentru a-și îndeplini cu eficacitate funcția de supraveghere, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) ar trebui să aibă dreptul să efectueze investigații și inspecții la fața locului neanunțate și că, în exercitarea funcției sale de supraveghere, Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe ar trebui să acorde persoanelor care fac obiectul procedurilor posibilitatea de a fi audiate pentru a le respecta dreptul la apărare;

Condiții de concurență echitabile

12.  subliniază caracterul global al sectorului ratingurilor de credit și solicită Comisiei și statelor membre să găsească, în colaborare cu țările membre ale G20, o abordare globală, bazată pe cele mai înalte standarde, atât în privința Regulamentului privind ARC, cât și în privința reglementărilor prudențiale și a celor privind piețele în ceea ce privește reducerea utilizării excesive a ratingurilor de credit externe, pentru a menține condiții de concurență echitabile și pentru a preveni situațiile de arbitraj de reglementare, menținând în același timp piețele deschise;

13.  consideră că stimularea concurenței, promovarea transparenței și chestiunea unui viitor model de plată ar trebui să fie sarcinile cele mai importante, în timp ce chestiunea originii unei ARC ar trebui să fie secundară;

14.  reafirmă că Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 creează două sisteme pentru abordarea ratingurilor de credit externe provenind din țări terțe și că la baza regimului de avizare se află intenția de a permite ratingurilor de credit externe care provin din țări terțe și care nu sunt considerate ca echivalente să fie utilizate în Uniunea Europeană în cazul în care se atribuie o responsabilitate clară unei ARC ce își dă avizul;

Nivelul intermediar: structura sectorului
Concurența

15.  subliniază că o concurență mai intensă în acest sector nu înseamnă în mod automat și o calitate mai bună a ratingurilor și reafirmă că toate agențiile de rating trebuie să respecte cele mai înalte standarde în ceea ce privește integritatea, publicarea informațiilor, transparența și gestionarea conflictelor de interese, așa cum prevăd cerințele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura calitatea ratingurilor și a evita fenomenul de selectare a ratingului celui mai favorabil („rating shopping”);

Fundația europeană a ratingurilor de credit

16.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare de impact și un studiu de viabilitate detaliate privind costurile, beneficiile și posibila structură de guvernare a unei fundații europene a ratingurilor de credit (FERC) complet independente, al cărei domeniu de competență să se extindă în toate cele trei sectoare de rating; consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere costurile inițiale necesare pentru a finanța activitatea acestei fundații în primii trei, maximum cinci, ani, costuri care trebuie evaluate cu atenție; subliniază că orice propunere legislativă în acest sens trebuie să fie formulată cu foarte mare atenție pentru a se evita subminarea inițiativelor paralele de reducere a utilizării excesive a ratingurilor și de încurajare a noilor ARC să intre pe piață;

17.  solicită Comisiei să realizeze, în paralel cu acțiunea menționată la punctul 9, o evaluare de impact detaliată, o analiză de viabilitate și o estimare a costului pentru finanțarea necesară în acest scop; este ferm convins că aceste costuri de finanțare nu ar trebui în niciun caz suportate de contribuabili și consideră că nu ar trebui puse la dispoziție fonduri suplimentare, iar noua FERC ar trebui să fie complet autonomă, constituindu-și bugetul de sine stătător după perioada inițială de demarare;

18.  consideră că, pentru a garanta credibilitatea acestei fundații, conducerea, personalul și structura de guvernare ale noii FERC trebuie să fie pe deplin independente și autonome, adică să nu depindă de instrucțiunile statelor membre, ale Comisiei și ale altor organisme publice, precum și ale sectorului financiar și ale altor ARC, și că acestea trebuie să funcționeze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 modificat;

19.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare minuțioasă a costurilor, beneficiilor și structurii de guvernanță ale unei astfel de rețele a ARC europene, inclusiv a aspectelor privind modul în care ARC active la nivel național ar putea fi încurajate să adere la structuri de parteneriat sau de rețea comună pentru a beneficia de personalul și de resursele existente, având astfel, eventual, posibilitatea să acorde ratinguri într-o arie mai mare și să concureze cu ARC active la nivel transfrontalier; sugerează Comisiei că ar putea examina modalități de a sprijini rețelele de ARC, însă consideră că orice astfel de rețea trebuie să fie o inițiativă promovată de sector;

20.  apreciază că poate fi nevoie de sprijin inițial pentru înființarea unei astfel de rețele, dar consideră că rețeaua ar trebui să fie autonomă și profitabilă din propriile venituri; solicită Comisiei să evalueze necesitatea și mijloacele potențiale pentru finanțarea inițială și posibilele structuri juridice ale acestui proiect;

21.  consideră că Comisia ar trebui de asemenea să examineze și să evalueze posibilitatea înființării unei agenții europene de rating de credit cu adevărat independente; solicită Comisiei să examineze îndeaproape chestiunea personalului aceste agenții, care ar trebui să fie pe deplin independent, precum și problema resurselor sale financiare, care ar trebui să provină din taxe plătite de sectorul financiar privat;

Publicarea informațiilor și accesul la informații

22.  consideră că ratingurile de credit trebuie să servească scopului de informare mai bună a pieței, astfel încât investitorii să aibă la dispoziție o evaluare coerentă a riscului de credit din diferite sectoare și diferite țări; consideră că este important ca utilizatorii să poată avea posibilitatea să exercite un control mai bun asupra ARC și, în această privință, subliniază rolul esențial al unei transparențe sporite în activitățile acestora;

23.  subliniază că, pentru a permite investitorilor să evalueze în mod adecvat riscurile și să își îndeplinească îndatoririle în materie fiduciară și de due diligence, este necesar să se publice mai multe informații despre produse în ceea ce privește instrumentele financiare structurate, pentru a permite investitorilor să își formeze opinii în cunoștință de cauză; consideră că investitorii experimentați ar trebui să fie în măsură să evalueze riscurile potențiale ale creditelor, pe baza cărora să poată apoi aprecia riscul unui produs securitizat; sprijină în acest sens inițiativele în curs ale BCE și ale altor instituții privind asigurarea unui acces mai mare la informații referitoare la instrumentele financiare structurate; solicită Comisiei să evalueze necesitatea de a spori publicarea de informații pentru toate produsele din domeniul instrumentelor financiare;

24.  observă că, pe lângă activitatea lor de rating, majoritatea agențiilor de rating de credit emit o serie de prognoze, analize, avertismente și atenționări care au un impact semnificativ asupra piețelor; consideră că acestea ar trebui făcute publice conform unor criterii și protocoale prestabilite care garantează transparența și confidențialitatea;

25.  solicită Comisiei să propună revizuirea Directivei 2003/71/CE și a Directivei 2004/109/CE pentru a garanta că sunt disponibile mai pe larg informații suficiente, exacte și complete privind instrumentele financiare structurate;

26.  consideră că, în acest sens, este vital ca aspectele legate de protecția datelor să fie integral analizate în cadrul oricărei eventuale măsuri viitoare;

27.  se întreabă dacă ar fi avantajos ca emitenții să fie obligați să explice conținutul și metoda care stau la baza unui instrument financiar structurat unei terțe părți care fie efectuează un rating de credit nesolicitat, fie întocmește o evaluare internă de risc;

28.  reamintește Comisiei de obligația ce îi revine, în conformitate cu considerentul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 modificat, în ceea ce privește transparența informațiilor; solicită Comisiei să efectueze analiza necesară pentru a prezenta Parlamentului și Consiliului rezultatele conținând eventuale modificări legislative, ca parte a revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 pe care o desfășoară în prezent;

29.  observă progresele înregistrate de ARC1 și ARC2 în materie de transparență și publicare a informațiilor; încurajează Comisia să efectueze o evaluare de impact a acestor regulamente după finalizarea procesului de înregistrare a ARC, pentru a evidenția viitoare domenii în care publicarea suplimentară de informații ar putea fi benefică pentru utilizatori;

30.  solicită, pe lângă o mai mare transparență a procesului de acordare a ratingurilor și a auditării interne, o supraveghere mai intensă a ARC realizată de autoritățile de supraveghere ale UE și o supraveghere mai strictă asigurată de autoritățile naționale de supraveghere în ceea ce privește utilizarea de ratinguri de către instituțiile financiare și dependența lor de aceste ratinguri;

Două ratinguri obligatorii

31.  este de părere că Comisia ar trebui să analizeze dacă, în anumite condiții, ar fi oportună utilizarea a două ratinguri obligatorii, de exemplu pentru instrumentele financiare structurate și pentru orice rating de credit extern utilizat în scopuri de reglementare și dacă ratingul de credit extern cel mai conservator, adică cel mai puțin favorabil, ar trebui acceptat drept rating de referință în scopuri de reglementare; solicită Comisiei să efectueze o evaluare de impact cu privire la posibila utilizare a două ratinguri obligatorii;

32.  consideră că pentru ambele ratinguri costurile ar trebui suportate de emitent, iar primul rating de credit extern ar trebui să provină de la o ARC angajată, aleasă de emitent, în timp ce în cazul celui de-al doilea rating de credit extern ar trebui să fie analizate mai multe opțiuni, inclusiv posibilitatea desemnării agenției de către Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP), pe baza unor criterii concrete, definite și obiective, ținându-se seama de performanța istorică și sprijinind înființarea de noi ARC, dar evitând totodată orice denaturare a concurenței;

33.  subliniază că reputația nu poate fi impusă de o autoritate de reglementare, dar că fiecare nouă ARC va fi acceptată doar dacă dobândește credibilitate;

Ratingul datoriilor publice

34.  cunoaște faptul că actorii de pe piață sunt ostili ratingurilor de credit volatile din cauza costurilor mari (pentru deciziile conexe de vânzare sau cumpărare) pe care le presupune ajustarea ratingurilor; cu toate acestea, consideră că astfel de ratinguri tind să fie prociclice și să nu țină pasul cu evoluțiile de pe piața financiară;

35.  observă că ARC trebuie să utilizeze criterii clare pentru a nota performanța unei țări și este conștient de faptul că ratingul real nu este o ponderare mecanică a acestor factori; solicită actorilor din acest sector să precizeze ce metodologie și ce argumente sunt utilizate pentru a calibra ratingurile datoriei publice și să explice abaterile de la aceste ratinguri produse pe baza unui model și de la previziunile principalelor instituții financiare internaționale;

36.  observă că, potrivit FMI, ratingurile ar putea explica până la circa 70 % din spreadurile aferente CDS; este preocupat de efectele prociclice pe care ratingurile le-ar putea avea și cere să se acorde o atenție specială acestor aspecte sensibile;

37.  consideră că, pentru a reduce efectele negative (căderi bruște) asupra prețurilor și spreadurilor pe care le implică modificarea ratingurilor, reglementarea care condiționează deciziile de cumpărare sau de vânzare de ratinguri ar trebui eliminată;

38.  consideră că, deoarece aproape toate informațiile privind datoriile publice sunt disponibile pentru publicul larg, aceste informații ar trebui puse la dispoziție într-un mod mai ușor, mai coerent și mai comparabil, astfel încât actorii mai mari și mai experimentați de pe piață să fie stimulați să se bazeze pe propria judecată pentru a evalua riscul de credit suveran;

39.  consideră că, având în vedere efectele pe care ratingurile datoriei publice le pot avea asupra pieței, transparența privind metodele și motivele care au dus la luarea deciziilor, precum și răspunderea ARC trebuie îmbunătățite în acest domeniu; solicită realizarea unui studiu care să implice în acest demers viitoarea Fundație Europeană și viitoarea agenție europeană independentă de rating de credit;

40.  susține publicarea și explicarea detaliată a metodologiilor, modelelor și ipotezelor-cheie în activitatea lor de rating adoptate de agențiile de rating de credit, având în vedere, de asemenea, impactul sistemic pe care l-ar putea produce o declasare a datoriei publice;

Indicele european de rating (EURIX)

41.  consideră că informațiile publice privind media ratingurilor externe existente de credit elaborate de ARC acreditate sunt valoroase; propune, prin urmare, instituirea unui indice european de rating (EURIX) care să înglobeze toate ratingurile ARC înregistrate care sunt disponibile pe piață;

Nivelul microeconomic: modelul de afaceri
Modelele de plată

42.  sprijină existența a diverse modele de plată în acest sector, dar subliniază existența unor riscuri legate de conflictele de interese care trebuie soluționate prin mijloace de transparență și de reglementare adecvate, evitându-se totodată impunerea unui model nejustificat; solicită Comisiei să prezinte, pe baza consultării recente, propuneri de modele alternative viabile de plată care să implice atât emitenții, cât și utilizatorii; în acest sens, solicită Comisiei să atragă o atenție deosebită posibilei utilizări a modelului „investitorul plătește”, precum și avantajelor și dezavantajelor acestui model, pentru a reduce susceptibilitatea ratingurilor de a fi afectate de conflicte de interese;

43.  consideră că o bună guvernanță în cadrul ARC este esențială pentru a asigura calitatea ratingurilor și solicită o transparență deplină din partea ARC în ceea ce privește mecanismele de guvernanță existente;

Responsabilitate, răspundere civilă și datorie

44.  subliniază că AEVMP este responsabilă de punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr.1060/2009 și de asigurarea respectării lui de către ARC; consideră că, atât timp cât ratingurile de credit externe îndeplinesc un scop de reglementare, acestea nu ar trebui clasificate ca simple opinii și că ARC ar trebui să fie considerate responsabile pentru aplicarea consecventă a metodologiei care stă la baza ratingurilor de credit acordate de acestea; recomandă, prin urmare, ca răspunderea civilă a ARC în caz de neglijență gravă sau de abuz să fie definită în mod consecvent pe tot teritoriul UE, iar Comisia ar trebui să identifice modalități de introducere a acestei răspunderi civile în dreptul civil al statelor membre;

45.  subliniază faptul că răspunderea finală pentru o decizie de investiție aparține participantului pe piața financiară, și anume gestionarului fondului, instituției financiare sau investitorului experimentat; observă că răspunderea va fi asigurată și datorită repertoriului centralizat (CEREP) instituit prin ARC1 în care se publică date în formă standardizată privind performanța ratingurilor acordate de ARC înregistrate în UE, permițând investitorilor să își formeze propria opinie privind anumite ARC și exercitând astfel o presiune mai mare asupra reputației; subliniază că investitorii ar trebui să aibă capacități reale de gestionare a riscului, sub rezerva unei supravegheri adecvate de către administrație;

46.  sugerează ca fiecare ARC înregistrată să realizeze o revizuirea anuală pentru a-și evalua performanța anterioară în materie de rating de credit și să adune aceste informații într-un raport de activitate pe care să îl prezinte organismului de supraveghere; sugerează ca AEVMP să realizeze periodic verificări prin sondaj ale rapoartelor de activitate pentru a garanta un nivel înalt al calității ratingurilor de credit;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.