Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Adrian Severin, transmisă la 5 aprilie 2011 de Direcția Națională Anticorupție (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României) și comunicată în ședință plenară la 6 aprilie 2011,

–  în urma audierii lui Adrian Severin la 23 mai 2011, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene din 8 aprilie 1965 și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, din 15 și 21 octombrie 2008 și din 19 martie 2010(1),

–  având în vedere dispozițiile articolului 72 alineatul (2) din Constituția României,

–  având în vedere dispozițiile articolului 4 din Codul penal român, conform cărora Legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavând nici o cetățenie, are domiciliul în țară,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7–0242/2011),

A.  întrucât Direcția Națională Anticorupție din România a cerut ridicarea imunității lui Adrian Severin, deputat în Parlament, pentru a permite Parchetului român să efectueze investigațiile și să deschidă urmărirea penală împotriva lui Adrian Severin, să solicite percheziția locuinței sau a birourilor sale, precum și o investigare informatică sau alte investigații electronice considerate necesare, să pună în mișcare o acțiune penală împotriva acestuia pentru luare de mită și/sau trafic de influență ori pentru orice altă calificare juridică pe care instanțele penale competente în această cauză ar putea-o atribui infracțiunii/infracțiunilor de care este suspectat;

B.  întrucât ridicarea imunității lui Adrian Severin este legată de suspiciunea unor acte de corupție prevăzute la articolul 6 din Legea română nr. 78/2000, coroborat cu articolul 254 (luare de mită) și articolul 257 (trafic de influență) din Codul penal, precum și cu articolul 81 litera (b) din Legea 78/2000;

C.  întrucât nu este de competența Parlamentului să se pronunțe cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului, nici asupra necesității urmăririi penale pentru actele ce îi sunt imputate;

D.  întrucât, în schimb, se cuvine să se recomande ridicarea imunității parlamentare în cazul de față,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Adrian Severin, excluzând restricționarea libertății personale;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente din România și lui Adrian Severin.

(1) Cauza 101/63 Wagner/Fohrmann și Krier, .Rec. 1964, p. 195; cauza 149/85 Wagner/Fohrmann și alții, Rec.. 1986, p. 2391; cauza T-345/05, Mote/Parlament, Rec. 2008, p. II-2849; cauzele comune C-200/07 și C-201/07, Marra/De Gregorio și Clemente, Rep. 2008, p. I-7929; cauza T-42/06, Gollnisch/Parlament (JO C 134, 22.5.2010, p. 29).