Index 
Texte adoptate
Marţi, 8 martie 2011 - Strasbourg
Cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Elmar Brok
 Siguranța generală a produselor și supravegherea pieței
 Gestionarea gripei H1N1
 Numirea unui membru al Curţii de Conturi Europene (dl Harald Wögerbauer - AT)
 Zona Acordului de instituire a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană ***I
 Metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial
 Reducerea inegalităților în materie de sănătate
 Cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale
 Agricultura și comerțul internațional
 Deficitul de proteaginoase în UE
 Egalitatea dintre femei și bărbați - 2010
 Sărăcia în rândul femeilor
 Reintroducerea principiului reciprocității în regimul vizelor – solidaritate cu statutul inegal al cetățenilor cehi după introducerea unilaterală a vizelor de către Canada

Cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Elmar Brok
PDF 194kWORD 36k
Decizia Parlamentului European din 8 martie 2011privind cererea de ridicare a imunității lui Elmar Brok (2010/2283(IMM))
P7_TA(2011)0075A7-0047/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Elmar Brok, transmisă de autoritățile germane la 28 septembrie 2010 și comunicată în ședința plenară din 22 noiembrie 2010,

–  în urma audierii lui Elmar Brok, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964 și din 10 iulie 1986(1),

–  având în vedere articolul 46 din Constituția germană (Grundgesetz),

–  având în vedere Codul fiscal german (Abgabenordnung), în special secțiunea 370,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7–0047/2011),

A.  întrucât faptele prezentate în Expunerea de motive constituie un caz clar de fumus persecutionis;

B.  întrucât au fost lansate acuzații penale împotriva unei personalități politice binecunoscute, legate de o sumă și de circumstanțe care ar fi condus, în cazul unui cetățean oarecare, la proceduri pur administrative;

C.  întrucât, în plus, procurorul nu numai că a încercat să-l împiedice pe dl Brok să aibă cunoștință de acuzațiile care îi fuseseră aduse, pe motive îndoielnice și cu un caracter derogatoriu pronunțat și nefondat, dar a și făcut astfel încât cauza să facă obiectul unei largi publicități în mass-media, cauzând prin aceasta deputatului un maximum de prejudicii;

D.  întrucât este astfel evident că acest caz este unul de fumus persecutionis, prin faptul că procesul a fost deschis cu unicul scop de a afecta reputația deputatului în cauză;

E.  întrucât ar fi, de aceea, total inadecvat să se ridice imunitatea acestui deputat,

1.  hotărăște să nu ridice imunitatea lui Elmar Brok;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente din Republica Federală Germania.

(1) A se vedea Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann şi Krier, Culegere 1964, p. 383, şi cauza 149/85, Wybot/Faure, Culegere 1986, p. 2391.


Siguranța generală a produselor și supravegherea pieței
PDF 391kWORD 102k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței (2010/2085(INI))
P7_TA(2011)0076A7-0033/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93(2),

–  având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului(3),

–  având în vedere Decizia Comisiei 2010/15/UE din 16 decembrie 2009 de stabilire a unui ghid de utilizare a Sistemului Comunitar de Informare Rapidă „RAPEX” înființat în temeiul articolului 12 și a procedurii de notificare stabilite în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/95/CE (Directiva privind siguranța generală a produselor)(4),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind punerea în aplicare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (COM(2008)0905),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor: Rezumat al acțiunilor preconizate”, DG Sănătate și Consumatori, 18 mai 2010,

–  având în vedere Foaia de parcurs intitulată „Alinierea la noul cadru legislativ (Decizia nr. 768/2008/CE)”, DG Întreprinderi și Industrie, 15 aprilie 2010,

–  având în vedere Foaia de parcurs intitulată „Revizuirea Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor” (DSGP), DG Sănătate și Consumatori, 25 martie 2010,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei privind relația dintre Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor și dispozițiile de supraveghere a pieței prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 765/2008, DG Sănătate și Consumatori, 2 martie 2010,

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor: identificarea aspectelor-cheie”, DG Sănătate și Consumatori, 15 septembrie 2009,

–  având în vedere documentul de informare comandat de Comisia IMCO privind supravegherea pieței în statele membre, publicat în octombrie 2009,

–  având în vedere documentul de informare comandat de Comisia IMCO referitor la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor (DSGP) și supravegherea pieței, publicat în septembrie 2010,

–  având în vedere atelierul de lucru referitor la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței care a avut loc la 30 septembrie 2010,

–  având în vedere summitul trilateral UE-SUA-China desfășurat la Shanghai la 25-26 octombrie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0033/2011),

A.  întrucât este esențial să se asigure că toate produsele introduse pe piața UE sunt sigure, astfel încât să se garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, printre altele;

B.  întrucât noul cadru legislativ (denumit în continuare NCL) a fost adoptat în iulie 2008, iar Regulamentul (CE) nr. 765/2008 privind supravegherea pieței a devenit aplicabil începând cu 1 ianuarie 2010;

C.  întrucât Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor (denumită în continuare DSGP), care stabilește cerințele generale în materie de siguranță pentru produsele de consum la nivel comunitar, trebuie să fie revizuită și adusă în conformitate cu NCL, prin intermediul integrării în special a Regulamentului privind supravegherea pieței;

D.  întrucât cadrul legislativ pentru siguranța produselor și supravegherea pieței este format din trei niveluri de acte juridice (DSGP, NCL și directive de armonizare specifice sectorului), ceea ce duce la incertitudini și confuzie în cadrul pieței interne;

E.  întrucât nivelul de supraveghere a pieței diferă considerabil între statele membre, iar o parte dintre acestea nu alocă resursele necesare pentru supravegherea eficientă a pieței și interpretează în mod diferit „produsele care prezintă risc grav”, fapt care poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor; poate denatura concurența și pune în pericol siguranța consumatorilor în cadrul pieței interne;

F.  întrucât cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și acțiunile comune de supraveghere a pieței sunt esențiale și ar trebui, prin urmare, consolidate în continuare, fiind necesar să se aloce resurse în acest scop;

G.  întrucât regulamentele au avantajul clarității, previzibilității și eficienței în comparație cu directivele, astfel cum s-a afirmat și în Raportul Monti,

Supravegherea pieței
Introducere

1.  consideră că actualul cadru legislativ pentru supravegherea pieței nu oferă suficientă coerență și ar trebui, prin urmare, să fie revizuit și mai bine coordonat;

2.  propune Comisiei să stabilească un cadru comun european de supraveghere a pieței cu privire la toate produsele de pe piața internă sau care intră pe piața UE; invită Comisia să joace un rol mai activ în coordonarea activităților autorităților europene de supraveghere a pieței, ale autorităților vamale și ale autorităților competente ale statelor membre;

3.  invită statele membre și Comisia să aloce resurse adecvate pentru activități eficiente de supraveghere a pieței; subliniază faptul că sistemele ineficace de supraveghere a pieței ar putea genera o denaturare a concurenței, ar putea pune în pericol siguranța consumatorilor și ar putea submina încrederea cetățenilor în piața internă; subliniază că este important să se securizeze granițele externe ale pieței unice, în special porturile maritime majore și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri împotriva produselor ilicite din țările terțe; sugerează efectuarea unei evaluări complete de către Comisie a punctelor de intrare a produselor pe piața UE, inclusiv a unei evaluări a resurselor necesare pentru a garanta un controla adecvat;

4.  invită statele membre să introducă în mod coordonat sancțiuni, inclusiv amenzi substanțiale, pentru operatorii economici care introduc în mod deliberat produse periculoase sau neconforme pe piața unică; propune ca interdicțiile impuse asupra produselor să fie făcute publice cât mai frecvent posibil, în vederea creșterii vizibilității controalelor vamale și a supravegherii pieței, precum și pentru a descuraja operatorii de piață ilegali;

5.  invită Comisia să cofinanțeze în continuare acțiunile comune de supraveghere a pieței, cu participarea autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților vamale;

6.  subliniază necesitatea unui schimb de bune practici între statele membre; solicită cooperarea, punerea în comun a cunoștințelor specializate și realizarea unui schimb de bune practici între autoritățile de supraveghere a pieței; reamintește importanța cooperării dintre autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței la frontierele externe pentru a realiza verificări corespunzătoare ale produselor introduse în Comunitate; recunoaște contribuția importantă pe care o are în prezent PROSAFE în ceea ce privește coordonarea acțiunilor comune de supraveghere a pieței și schimbul de practici încercate și testate în cadrul DSGP; prin urmare, solicită Comisiei să analizeze în ce condiții PROSAFE ar putea servi drept platformă pentru o coordonare extinsă între statele membre pentru produsele armonizate și nearmonizate; consideră că este necesar să se stabilească o bază legală și să se aloce suficiente resurse pentru ca PROSAFE să îndeplinească această sarcină; subliniază că prin intermediul PROSAFE coordonarea este în prezent restricționată datorită resurselor limitate și structurii sale neoficiale;

7.  invită statele membre ale UE să facă schimb de analize și studii privind siguranța produselor cu alte state membre; consideră că numerele de referință ale produselor în cauză ar trebui incluse pentru a facilita identificarea produselor de către alte autorități, care ar putea beneficia de pe urma traducerii și a utilizării informațiilor furnizate în studii; invită statele membre să permită autorităților competente să ia măsuri de supraveghere a pieței pe baza rezultatelor testelor sau a studiilor, inclusiv a celor furnizate de alte state membre, în vederea evitării dublării eforturilor;

8.  propune să fie înființate birouri de educare cu privire la siguranța produselor, de exemplu incluse în punctele de informare despre produse, care pot facilita formarea și transferul de informații între industrii;

9.  îndeamnă Comisia să înființeze o bază publică de date cu informații referitoare la siguranța produselor de consum, inclusiv o platformă pentru reclamații, dacă este posibil pe baza sistemelor regionale și naționale deja existente în statele membre; consideră că în acest mod va crește gradul de sensibilizare cu privire la produsele periculoase dincolo de granițele naționale în cadrul pieței interne și se va permite consumatorilor să înștiințeze electronic autoritățile competente cu privire la produsele periculoase; consideră că baza de date ar putea fi construită prin dezvoltarea bazelor de date existente precum Sistemul european de supraveghere a pieței sau Bazei de date privind persoanele rănite (IDB); subliniază că este nevoie ca baza de date să aibă un temei juridic și ca statele membre să aibă obligația de a raporta; solicită ca pe această bază de date să se înființeze un sistem statistic privind accidentele, din cadrul căruia vor fi publicate rapoarte anuale obligatorii; solicită ca baza de date să fie accesibilă publicului, dar să se garanteze în același timp confidențialitatea necesară pentru întreprinderi;

10.  subliniază că globalizarea și creșterea externalizării serviciilor, precum și a comerțului internațional înseamnă că pe piețele din întreaga lume se comercializează mai multe produse; consideră că este esențială cooperarea mai strânsă între autoritățile de reglementare de la nivel mondial și alte părți interesate din domeniul siguranței produselor de consum în vederea abordării provocărilor pe care le prezintă lanțurile de aprovizionare complexe și volumul mai mare de schimburi comerciale;

11.  invită Comisia să intensifice cooperarea internațională în cadrul Grupului privind siguranța produselor de consum („Consumer Product Safety Caucus”), astfel încât să facă schimb de practici încercate și testate și să prevină în comun producția de substanțe periculoase în țările terțe, destinate exportului către piața unică europeană;

Reforma DSGP
Alinierea DSGP și a NCL - un nou regulament privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței

12.  sprijină revizuirea DSGP și a Regulamentului (CE) nr. 765/2008/CE în ceea ce privește definițiile și obligațiile operatorilor economici, astfel cum sunt definite în Decizia nr. 768/2008/CE, evitând în același timp crearea unor sarcini administrative inutile, în special pentru IMM-uri; consideră că existența unui singur regulament este singura modalitate de a avea un sistem unic de supraveghere a pieței pentru toate produsele; prin urmare, îndeamnă Comisia să stabilească un sistem unic de supraveghere a pieței pentru toate produsele, pe baza actului legislativ care acoperă atât DSGP, cât și Regulamentul (CE) nr. 765/2008/CE; consideră că acest nou act legislativ ar trebui creat cu scopul de a atinge un nivel ridicat de siguranță a produselor și de supraveghere a pieței, clarificând temeiul juridic și ținând seama de dispozițiile dezvoltate mai pe larg în cele două acte legislative existente;

13.  solicită alinierea între cerințele privind trasabilitatea din DSGP și din NCL, astfel încât să se garanteze un sistem coerent de trasabilitate, evitând crearea de noi proceduri birocratice;

14.  solicită Comisiei să aibă în vedere elaborarea unor criterii mai precise de evaluare a gradului de siguranță și a riscului care rezultă din neconformitatea produselor cu legislația UE;

Modificări specifice suplimentare ale DSGP

15.  consideră că este problematic faptul că produsele utilizate de furnizorii de servicii nu sunt incluse în actuala DSGP, și anume că cerințele generale în materie de siguranță se aplică atunci când produsul este manipulat de către consumator la sediul furnizorului de servicii, dar nu și în cazul în care același produs este utilizat de către furnizorul de servicii; subliniază necesitatea de a rectifica această lacună juridică;

16.  solicită simplificarea legislației europene privind siguranța produselor, în special în ceea ce privește obiectivele Comisiei referitoare la „o mai bună legiferare” și la „a gândi mai întâi la scară mică”, astfel cum se precizează în Comunicarea intitulată „Către un Act privind piața unică” și solicită includerea dispozițiilor privind produsele care imită alimentele în propunerea revizuită;

17.  în scopul de a garanta siguranța cât mai multor categorii de consumatori deosebit de vulnerabili, solicită introducerea unei referiri la „persoanele cu handicap” (alături de referirile la copii și la persoanele în vârstă, care sunt deja prezente);

18.  solicită Comisiei să includă o obligație pentru producători de a efectua o analiză a riscurilor în faza de proiectare; solicită ca, în cazul în care sunt identificate riscuri, acestea să fie menționate în documentație și să fie puse la dispoziția autorităților publice;

Măsuri comunitare de urgență

19.  subliniază necesitatea unui cadru de reglementare mai eficace, care să permită intervenții rapide și soluții fiabile pe termen lung, fără a delega organismelor de standardizare sau Comisiei competența de a lua decizii politice în lipsa unui set clar de cerințe politice, astfel cum este cazul pentru legislația armonizată;

Trasabilitate

20.  subliniază faptul că produsele care prezintă un risc grav trebuie să fie retrase definitiv sau rechemate de pe piață cât mai rapid posibil și că trebuie să se asigure trasabilitatea în cadrul întregului lanț de aprovizionare, lucru care necesită resurse suficiente pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

21.  subliniază importanța asigurării unei trasabilități fiabile pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs, asigurând, totodată, că acest lucru nu duce la creșterea sarcinilor administrative;

22.  subliniază importanța trasabilității produselor și a etichetelor de identificare pentru a stabili țara de origine a produsului și producătorul responsabil;

23.  insistă asupra aplicării eficace a procedurilor de identificare care sunt deja în vigoare; încurajează Comisia să realizeze evaluări cu privire la utilizarea noilor tehnologii, însă consideră că utilizarea noilor tehnologii ar trebui să fie proporțională și nu ar trebui să pună în pericol viața privată, securitatea și siguranța consumatorilor;

24.  subliniază, totuși, că nu ar trebui impusă o singură soluție tehnică ca sistem oficial/metodă oficială de trasabilitate în cadrul pieței UE și solicită o proporționalitate generală;

25.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți și de a consolida în continuare schimburile RAPEX de informații cu privire la produsele periculoase din țările terțe (cum ar fi China/India), precum și de a evalua ultimele studii ale acesteia;

RAPEX

26.  recunoaște că RAPEX reprezintă un instrument util și eficient de diseminare în rândul statelor membre a informațiilor referitoare la măsurile luate cu privire la produsele periculoase, însă consideră că instrumentul poate fi îmbunătățit în continuare;

27.  solicită Comisiei să permită specialiștilor în materie de siguranță a produselor, producătorilor, sindicatelor și organizațiilor de consumatori, precum și autorităților naționale să aibă acces la toate informațiile relevante, asigurând în același timp confidențialitatea necesară; solicită Comisiei să îmbunătățească gradul de informare privind sistemul RAPEX și sistemele care permit rechemarea produselor din afara UE;

28.  salută noile orientări RAPEX care contribuie la îmbunătățirea funcționării sistemului RAPEX; invită Comisia să armonizeze noua metodă de evaluare a riscurilor cu cele aflate în vigoare pentru produsele armonizate în scopul de a asista autoritățile de supraveghere a pieței în activitatea acestora;

29.  invită Comisia să ofere explicații cu privire la clasificarea produselor ca fiind un „risc serios” în notificările RAPEX;

30.  observă că produsele de consum introduse pe piața internă europeană provin din ce în ce mai mult din țările terțe; este deosebit de preocupat de faptul că în fiecare an se înregistrează o creștere a notificărilor RAPEX privind produse de origine chineză, acestea reprezentând peste jumătate din notificările RAPEX și că se pare că nu este posibilă identificarea producătorilor acestor produse în 20% cazuri; solicită, prin urmare, să se depună eforturi sporite la nivel internațional și salută cooperarea UE-China-SUA privind strategiile din domeniul trasabilității produselor; salută orice sprijin, cursuri de formare și seminare organizate de autoritățile UE și cele chineze pentru a îmbunătăți siguranța produselor; subliniază faptul că există necesitatea de adoptare a unor programe multianuale pentru a face față acestor provocări;

31.  invită Comisia să analizeze utilitatea instituirii unui sistem similar cu sistemul RAPEX – CHINA pentru alți parteneri comerciali, în special pentru cei ale căror produse au fost notificate în sistemul RAPEX;

32.  solicită Comisiei să includă în RAPEX sau în orice alt sistem adecvat de la nivelul UE sancțiuni pentru încălcarea legislației de către statele membre, în vederea garantării transparenței și stimulentelor pentru toate părțile interesate;

Vânzările online și drepturile vamale

33.  este preocupat de dificultățile întâmpinate de autoritățile de supraveghere a pieței atunci când iau măsuri împotriva produselor periculoase comercializate online;

34.  salută proiectul Comisiei C2013 din domeniul siguranței produselor, care va genera orientări pentru controalele vamale din UE; solicită Comisiei să furnizeze instrumente specifice autorităților vamale pentru a face față provocărilor reprezentate de efectuarea unor controale adecvate cu privire la produsele importate; solicită o cooperare consolidată între autoritățile cu rol de implementare;

35.  recunoaște creșterea numărului de produse cumpărate online de către consumatori și provenite din țări terțe, care nu respectă standardele europene, punând astfel în pericol siguranța și sănătatea consumatorilor; invită Comisia să intensifice și să standardizeze controalele vamale asupra produselor cumpărate pe internet și să supravegheze piața, acordând o atenție deosebită produselor care pot provoca daune directe consumatorilor, precum produsele farmaceutice și cele alimentare; îndeamnă Comisia să analizeze posibile soluții la această problemă pentru a consolida încrederea consumatorilor în comerțul electronic;

36.  solicită Comisiei și autorităților din statele membre să asigure instruirea corespunzătoare a responsabililor pentru a asigura o mai bună detectare a produselor cu risc; solicită o mai bună cooperare între autoritățile vamale și cele de supraveghere a pieței înainte de introducerea produselor pe piață, lucru care necesită, de asemenea, un program multianual;

37.  solicită Comisiei și autorităților naționale competente să dezvolte în continuare campanii de sensibilizare destinate consumatorilor, pentru a-i informa cu privire la riscul de a cumpăra produse contrafăcute, în special online;

Standardizare

38.  subliniază necesitatea ca autoritățile de supraveghere a pieței să participe sistematic la procesul de elaborare a standardelor de securitate, deoarece aceasta este o metodă adecvată de garantare a faptului că de cunoștințele lor se beneficiază în cadrul procesului de standardizare și că se ajunge la o mai bună înțelegere a standardelor, astfel garantând că aplicarea voluntară a standardelor va contribui la sporirea siguranței și a sănătății consumatorilor, precum și a securității juridice, permițând o interpretare și o aplicare corecte a standardelor europene de către autoritățile statelor membre;

39.  solicită Comisiei să mărească claritatea mandatelor privind standardele și să reflecteze asupra altor moduri evolutive de îmbunătățire și integrare a sistemelor de standardizare naționale și europene în zona nearmonizată, având în vedere în special participarea IMM-urilor, concomitent cu menținerea elementelor principale ale structurii actuale;

40.  solicită îmbunătățirea procedurilor Comisiei aplicabile în prezent pentru stabilirea mandatelor pentru dezvoltarea standardelor europene, astfel încât să se garanteze un răspuns rapid la riscurile noi sau emergente într-un mod mai eficient; subliniază, totuși, că procedurile noi sau modificate ar trebui să fie supuse, de asemenea, controlului din partea Parlamentului; subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a controla procedurile de preluare sau aplicare a standardelor internaționale, non-europene și a altor standarde;

41.  solicită organizațiilor europene de standardizare și Comisiei să investigheze toate sistemele posibile capabile să accelereze procesul de dezvoltare a standardelor, asigurând în același timp o implicare corespunzătoare a tuturor părților interesate relevante, precum introducerea unei proceduri accelerate sau posibilitatea pentru Comisie de a publica standardele de referință europene sau ISO, dezvoltate în afara unui mandat al Comisiei, în cazul în care se consideră că astfel de standarde asigură un nivel ridicat de protecție a consumatorilor sau pentru a aborda un risc specific, ca o măsură provizorie, până în momentul în care devine disponibilă o soluție permanentă;

42.  solicită ca mandatele Comisiei pentru standardizare să fie îmbunătățite pentru a permite organizațiilor europene de standardizare să dezvolte standardele europene care îndeplinesc cerințele tehnice pentru care se realizează sau se evaluează conformitatea cu o decizie politică; în acest sens, consideră că sunt necesare o implicare și o cooperare mai bune între Comisia Europeană și organizațiile de standardizare europene în activitatea de elaborare; având în vedere că aceste organizații lucrează pe baza consensului, consideră esențial pentru buna funcționare a sistemului ca abordarea chestiunilor politice să se realizeze la nivel de elaborare a politicilor și nu să fie delegate Comisiei Europene, organismelor de standardizare sau vreunei administrații de aplicare a legii;

43.  solicită introducerea unei proceduri privind obiecția oficială cu privire la un standard, cum ar fi procedura din Decizia nr. 768/2008/CE care să fie inclusă în DSGP; consideră că folosirea acestei proceduri ar să fie posibilă chiar înainte de citarea unui standard în Jurnalul Oficial al UE, dar nu ar trebui să înlocuiască implicarea din ce în ce mai mare a autorităților de supraveghere a pieței din statele membre în sistemul de standardizare;

44.  invită Comisia și toate părțile interesate să garanteze viabilitatea financiară a sistemului european de standardizare, inclusiv prin parteneriate public-private și prin planificări financiare multianuale, acest lucru fiind esențial pentru asigurarea eficacității și eficienței sistemului;

45.  solicită Comisiei să ia măsuri suplimentare în concordanță cu noul cadru legislativ, astfel încât revizuirile necesare să poată fi îmbunătățite;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 11, 15.1.2002, p. 4.
(2) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.
(3) JO L 218, 13.8.2008, p. 82.
(4) JO L 22, 26.1.2010, p. 1.


Gestionarea gripei H1N1
PDF 336kWORD 121k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE (2010/2153(INI))
P7_TA(2011)0077A7-0035/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul sanitar internațional - RSI (2005) 2005(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind pregătirea și planificarea reacției la epidemia de gripă în Comunitatea Europeană (COM(2005)0607),

–  având în vedere documentul de lucru al Consiliului din 30 noiembrie 2007 privind aspectele legate de siguranța în materie de sănătate(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 decembrie 2008 privind siguranța în materie de sănătate(3),

–  având în vedere liniile directoare intermediare ale Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor referitoare la vaccinurile specifice împotriva gripei pandemice pe perioada pandemiei de H1N1 din 2009(4),

–  având în vedere documentul orientativ al OMS din aprilie 2009, referitor la pregătirea și reacția la o gripă pandemică(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 30 aprilie 2009(6) referitoare la infecția cu gripa A/H1N1,

–  având în vedere schimbul de opinii care a avut loc la data de 4 septembrie 2009 între directorul Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor și Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din cadrul Parlamentului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2009 privind pandemia (H1N1)(7),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 septembrie 2009 privind achiziționarea comună a vaccinului împotriva gripei A (H1N1)(8),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 septembrie 2009 privind comunicarea cu publicul și cu mass-media în ceea ce privește pandemia (H1N1) 2009(9),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 septembrie 2009 privind sprijinirea țărilor din lumea a treia în combaterea gripei A (H1N1)(10),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 septembrie 2009 privind procesul de reglementare a autorizării medicamentelor și vaccinurilor antivirale în cadrul protecției împotriva gripei pandemice (H1N1) 2009(11),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 septembrie 2009 privind strategiile de vaccinare împotriva pandemiei (H1N1) 2009(12),

–  având în vedere „Strategia europeană pentru gripa A/H1N1 - monitorizarea beneficiilor și a riscurilor vaccinării” din octombrie 2009(13),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 octombrie 2009 privind pandemia (H1N1) 2009 - o abordare strategică(14),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 noiembrie 2009 privind siguranța în materie de sănătate în Uniunea Europeană și la nivel internațional(15),

–  având în vedere raportul de evaluare din 16 aprilie 2010 privind reacția în întreaga UE la pandemia (H1N1) 2009(16),

–  având în vedere raportul definitiv din ianuarie 2010 privind evaluarea Agenției Europene pentru Medicamente(17),

–  având în vedere Rezoluția 1749 (2010) „Gestionarea pandemiei H1N1: necesitatea unei mai mari transparențe”, adoptată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în iunie 2010(18),

–  având în vedere concluziile Conferinței privind învățămintele trase în urma pandemiei A (H1N1), din 1 și 2 iulie 2010(19),

–  având în vedere recomandările Ombudsmanului European din 29 aprilie și 19 mai 2010 privind Agenția Europeană pentru Medicamente(20),

–  având în vedere raportul de evaluare din 25 august 2010 privind strategiile de vaccinare în cadrul pandemiei în întreaga Uniune Europeană(21),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 septembrie 2010 referitoare la învățămintele trase în urma pandemiei A (H1N1) - siguranța în materie de sănătate în UE(22),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 noiembrie 2010 privind învățămintele trase în urma pandemiei H1N1 și asigurarea sănătății în Uniunea Europeană (SEC(2010)1440),

–  având în vedere Raportul epidemiologic anual din 2010 privind bolile transmisibile în Europa întocmit de ECDC(23),

–  având în vedere atelierul organizat la 5 octombrie 2010 de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului European pe tema „Pandemia de gripă A H1N1) – Reacția statelor membre și a Uniunii Europene”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0035/2011),

A.  întrucât autoritățile sanitare naționale și internaționale, inclusiv OMS, au declarat în mai 2009 că gripa H1N1 nu provoca în acel moment decât îmbolnăviri ușoare dar că nu există certitudinea că situația respectivă se va menține;

B.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul sanitar internațional (RSI), instrument juridic obligatoriu pentru statele semnatare, OMS are printre altele misiunea de a exercita o activitate de supraveghere în materie de sănătate publică, de a coordona măsurile internaționale în domeniu și, în cazul unui virus cu potențial pandemic, de a determina faza acestuia pe o scară de șase niveluri;

C.  întrucât declararea unei faze de pandemie mondială se face pe baza dispozițiilor RSI și în urma consultării altor organizații, instituții și state membre afectate;

D.  întrucât criteriile pentru definirea conceptului de „pandemie”, revizuite în 2009 de către OMS, iau în considerare numai propagarea virusului și fac abstracție de gravitatea bolii pe care o cauzează acesta;

E.  întrucât statele membre, Comisia Europeană și organismele externe precum OMS ar trebui să ia în considerare virulența unei posibile noi epidemii de gripă, precum și propagarea virusului în momentul luării unor decizii de sănătate publică care pot afecta sănătatea publică și politicile sociale în statele membre;

F.  având în vedere gradul ridicat de imprevizibilitate și gravitate cu care avea să se deruleze pandemia, existând posibilitatea ca pandemia să se agraveze în Europa, așa cum s-a întâmplat în 1918 și în 1968;

G.  întrucât, pe baza alertei pandemice a OMS și a recomandărilor ulterioare, statele membre au reacționat rapid, în conformitate cu principiul precauției și în măsura mijloacelor de care dispuneau pentru a implementa planuri de acțiuni sanitare; întrucât declanșarea nivelului de alertă maximă, indicând prezența unei pandemii, a condus la luarea unor decizii de sănătate publică disproporționate;

H.  întrucât OMS a declarat sfârșitul stării de alertă legate de gripa H1N1 abia în august 2010 (declarația Directorului-general al OMS din 10 august 2010(24));

I.  întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarității, pregătirile și reacția în fața riscurilor la adresa sănătății în Uniunea Europeană țin de competența statelor membre; întrucât Tratatul de la Lisabona face un apel la statele membre să consolideze cooperarea și schimbul de informații de bune practici în cadrul OMS și al structurilor existente ale UE; întrucât eficacitatea măsurilor naționale va fi sporită dacă se iau măsuri pentru o mai bună coordonare de către Comisie, cu sprijinul ECDC și EMEA în cadrul Regulamentul sanitar internațional;

J.  întrucât industria farmaceutică a trebuit să răspundă unei cereri neașteptate, presante și exponențiale de vaccinuri din partea statelor membre; întrucât industria farmaceutică a trebuit să producă în regim de maximă urgență un nou vaccin care să fie eficient împotriva virusului;

K.  întrucât costurile înregistrate în gestionarea acestei crize la nivelul statelor membre au fost considerabile și ar fi putut eventual să fie reduse printr-o mai bună cooperare între statele membre și o mai bună coordonare între statele membre și Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor;

L.  întrucât cheltuielile alocate de către anumite state membre pentru planurile de reacție la gripă pe care le-au instituit privesc, în principal, achiziționarea unor cantități vaste de vaccinuri și tratamente antivirale și întrucât în unele state membre procedurile de achiziționare au constituit un motiv grav de îngrijorare în privința transparenței și a respectării normelor privind achizițiile publice;

M.  întrucât au existat disparități semnificative de prețuri între statele membre care au avut acorduri prealabile privind achiziționarea vaccinelor bazate, pe lângă alți factori, pe condiții diferite referitoare la răspundere pentru fiecare acord;

N.  întrucât în diferite state membre au fost depuse plângeri în cazuri de corupție și coalizare a funcționarilor în ceea ce privește contractele încheiate în vara anului 2009 între ministerele sănătății publice și fabricanții de vaccinuri împotriva gripei H1N1;

O.  întrucât, potrivit Comisei, este posibil ca reticența furnizorilor de vaccinuri de a purta întreaga răspundere să fi contribuit la reducerea încrederii cetățenilor în siguranța vaccinurilor; întrucât încrederea în vaccinurile contra gripei H1N1 subminată și de comunicarea incompletă și contradictorie cu privire la beneficiile și riscurile vaccinării și la riscurile potențiale pe care le prezintă pentru public gripa H1N1;

P.  întrucât recomandările divergente făcute în interiorul UE și al statelor membre în ceea ce privește grupurile de persoane vizate de vaccinare ilustrează incertitudinile majore și opiniile diferite existente în privința răspunsului corespunzător la gripa H1N1;

Q.  întrucât planurile de preîntâmpinare a viitoarelor pandemii se bazează într-o mare măsură pe strategiile de vaccinare; întrucât, pentru a da roade, strategiile de vaccinare ar trebui să se bazeze pe trei condiții: eficacitatea vaccinului, existența unui raport pozitiv beneficii-riscuri și vizarea grupurilor de risc;

R.  întrucât este necesar ca îndeplinirea acestor condiții să fie transparentă;

S.  întrucât raportul dintre beneficii și riscuri ale vaccinului a fost în prezent demonstrat prin studii de toleranță și imunogenitate bazate pe utilizarea reală a acestuia;

T.  întrucât sunt necesare studii independente de societățile farmaceutice pe tema vaccinurilor și a medicației antivirale pentru a realiza un echilibru între studiile private și cele finanțate de entitățile publice;

U.  întrucât în eventualitatea unei noi pandemii gripale trebuie depuse mai multe eforturi pentru a îmbunătăți performanțele vaccinurilor antigripale, îndeosebi pentru grupurile de risc ridicat și împotriva tulpinilor modificate;

V.  întrucât datorită achiziționării din timp a vaccinurilor și a strategiilor de vaccinare sistematică, în special a grupurilor celor mai vulnerabile, UE a fost cea mai bine pregătită regiune din lume; întrucât, cu toate acestea, au existat diferențe considerabile între gradul de pregătire al diferitelor state membre ale UE, iar lipsa unei cooperări veritabile a slăbit gradul de pregătire global la nivel UE;

W.  întrucât cooperarea limitată între statele membre, îndeosebi lipsa achiziționării publice comune a vaccinurilor, lipsa stocurilor comune, lipsa unui mecanism de solidaritate și intermediere între statele membre, absența unor acorduri prealabile de achiziționare în mai multe state membre au fost principalii factori care au împiedicat UE să fie mai bine pregătită;

X.  întrucât, în pofida cererilor repetate adresate de către Ombudsmanul European Agenției Europene pentru Medicamente (AEM), documentele deținute de Agenție cu privire la protocoalele de cercetare, testele clinice și efectele secundare ale medicamentelor evaluate de aceasta nu sunt, în continuare, accesibile publicului;

Y.  întrucât informarea și comunicarea pe tema gripei H1N1 în 2009-2010 în UE au demonstrat rolul crucial pe care îl joacă presa în difuzarea precauțiunilor și recomandărilor de sănătate publică, dar și în evidențierea unor aspecte selectate ale epidemiei și a consecințelor acesteia, fără a le pune neapărat în context și deformând în felul acesta percepțiile opiniei publice și reacțiile autorităților publice,

Cooperare

1.  solicită ca planurile de prevenire puse în aplicare în cadrul UE și al statelor membre în perspectiva viitoarelor pandemii de gripă să fie reexaminate astfel încât să devină mai eficiente și mai consecvente, suficient de autonome și de flexibile pentru a se adapta în cel mai scurt termen și de la caz la caz riscului real existent, în special pe baza unor date științifice relevante actuale;

2.  solicită clarificarea și, dacă este necesar, revizuirea rolurilor, atribuțiilor, competențelor, limitelor, relațiilor și responsabilităților principalilor actori și structuri de gestionare a amenințărilor medicale la nivelul UE - și anume ale Comisiei, ale ECDC și AEM și ale statelor membre, dar și ale instanțelor cu caracter mai puțin oficial, precum Comitetul pentru securitate sanitară, HEOF sau Grupul „sănătate publică”, constituite din înalți funcționari cu competența de a interveni în procesul decizional din cadrul gestiunii unei crize sanitare - și solicită ca aceste informații să fie făcute publice;

3.  salută angajamentul luat de Comisie de a analiza posibilitatea revizuirii și consolidării pe termen lung a temeiului juridic al Comitetului pentru securitate sanitară;

4.  solicită acordarea unei atenții speciale pregătirii intersectoriale în contextul cooperării statelor membre în cadrul Comitetului pentru securitate sanitară;

5.  subliniază necesitatea de a întări colaborarea dintre statele membre și coordonarea statelor membre cu ECDC în așa fel încât să se asigure consecvența gestionării riscurilor în cadrul unei reacții la o pandemie în conformitate cu Regulamentul sanitar internațional;

6.  solicită continuarea și intensificarea cooperării și coordonării între statele membre, instituții și organizațiile internaționale și regionale, îndeosebi în fazele incipiente ale unei epidemii virale, pentru a defini gravitatea acesteia și a lua decizii de gestionare corespunzătoare;

7.  consideră că este recomandat să se confere mai multă greutate mandatului Comisiei pentru sănătate publică, ale cărei acțiuni și rol ar trebui îmbunătățite în așa fel încât să ofere un sprijin mai eficient statelor membre pentru ca acestea să poată adopta o abordare consecventă față de preîntâmpinarea și reacțiile la amenințările la adresa sănătății publice și la situațiile de urgență la scară internațională în sensul definiției din RSI;

8.  face un apel la OMS să revizuiască definiția pandemiei luând în considerare nu doar criteriul extinderii geografice, ci și gravitatea sa;

9.  solicită statelor membre să implice mai mult cadrele medicale în fiecare etapă a elaborării și aplicării strategiilor de prevenire și combatere a unei pandemii;

10.  solicită insistent Uniunii Europene să aloce mai multe resurse cercetării și dezvoltării privind măsurile de prevenire în domeniul îngrijirilor publice de sănătate, conformându-se, în același timp, obiectivului asumat de a aloca 3% din PIB-ul european pentru sectorul C&D; mai exact, solicită o creștere a investițiilor dedicate unei mai bune evaluări și anticipări a impactului unui virus gripal, atât în perioada dintre pandemii, cât și la începutul unei pandemii;

11.  solicită continuarea investițiilor în centrele de supraveghere naționale însărcinate cu supravegherea epidemiologică, virologică și serologică;

12.  salută stabilirea unei proceduri care permite statelor membre să achiziționeze în grup și cu titlu voluntar vaccinuri și medicamente antivirale, în scopul de a obține, pentru un produs dat, printre altele, un acces echitabil, prețuri avantajoase și flexibilitatea comenzilor;

13.  reamintește că, în conformitate cu legislația în vigoare a Uniunii privind medicamentele, responsabilitatea în ceea ce privește calitatea, siguranța și eficacitatea indicațiilor autorizate ale medicamentelor îi revine fabricantului și solicită aplicarea integrală a acestei reguli de către statele membre în toate contractele de achiziționare de vaccinuri, ca un element important pentru a menține/recâștiga încrederea cetățenilor în siguranța vaccinurilor;

14.  solicită, în cadrul gestionării comune și responsabile a furnizării de vaccinuri, să se reflecteze asupra posibilității de a facilita accesul țărilor în curs de dezvoltare la vaccinuri în cazul unei pandemii;

Independență

15.  consideră că Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) trebuie să își exercite competențele care îi revin în calitate de agenție independentă pentru a evalua și a comunica gravitatea riscului de infecții și să i se pună la dispoziție suficiente mijloace pentru îndeplinirea atribuțiilor sale;

16.  invită ECDC să contribuie, cu OMC, la revizuirea celor mai bune practici în domeniul planurilor naționale de preîntâmpinare a gripelor și să facă recomandări cu privire la cele mai bune practici în domenii precum tehnicile de gestionare a crizelor și strategiile de vaccinare și de comunicare;

17.  solicită să se asigure o mai bună vigilență și o transparență deplină cu privire la evaluarea medicamentelor recomandate în cazurile de urgență sanitară, în special în cazul unei adevărate pandemii, precum și la prezentarea de rapoarte cu privire la aceste medicamente;

18.  reamintește necesitatea de a dispune de studii independente de companiile farmaceutice cu privire la vaccinuri și medicamente antivirale, inclusiv pentru monitorizarea acoperirii vaccinării;

19.  dorește să se asigure că experții științifici nu au interese financiare sau de altă natură în cadrul industriei farmaceutice care le-ar putea afecta imparțialitatea; solicită întocmirea unui cod de conduită european privind exercitarea funcției de expert științific în cadrul oricărei autorități europene însărcinate cu siguranța și cu gestionarea și anticiparea riscurilor; solicită ca fiecare expert să subscrie la principiile etice ale acestui cod de conduită înainte de a-și prelua îndatoririle;

20.  solicită ca experții implicați în sectorul farmaceutic să poată fi consultați dar să fie excluși din procesul decizional;

21.  solicită, în special, Comisiei Europene ca, cu sprijinul AEM, să îmbunătățească procedurile de autorizare rapidă a punerii pe piață de medicamente concepute ca răspuns la o criză sanitară - printre altele prin adaptarea la diferite tulpini de viruși gripali, diferite niveluri de gravitate și diferite categorii de grupuri-țintă - astfel încât testele clinice corespunzătoare să se efectueze înainte de izbucnirea unei pandemii pentru a se asigura o evaluare corespunzătoare a raportului riscuri-beneficii asociat utilizării medicamentelor respective pentru grupurile-țintă relevante și să prezinte, dacă este necesar, propuneri legislative corespunzătoare;

Transparență

22.  solicită o evaluare a strategiilor de vaccinare antigripală recomandate în UE și aplicate în statele membre, care să se refere la eficacitatea vaccinurilor, raportul riscuri-beneficii al acestora și diferitele grupuri vizate, în vederea unei utilizări eficiente și în condiții de siguranță;

23.  invită statele membre să informeze Comisia cu privire la următoarele aspecte înainte de 8 septembrie 2011:

  (a) diferite vaccinuri și tratamente antivirale, respectiv:
   (i) numărul dozelor achiziționate;
   (ii) totalul cheltuielilor efectuate pentru achiziționare;
   (iii) numărul dozelor efectiv utilizate;
   (iv) numărul de doze stocate, returnate fabricantului și rambursate sau vândute altor state membre sau țări terțe;
  (b) situația bolii și efectele secundare ale vaccinurilor și a tratamentului antiviral, respectiv:
   (i) numărul de infecții cu virusul H1N1;
   (ii) numărul de decese cauzate de infecțiile cu virusul H1N1;
   (iii) numărul și natura efectelor negative raportate cauzate de vaccinuri și/sau de tratamentul antiviral împotriva virusul H1N1;

24.  solicită Comisiei să realizeze, cu sprijinul ECDC și AEM, un raport consolidat cu privire la informațiile menționate la punctul 23, defalcat pe state membre, până la 8 martie 2012, și să îl publice ca o contribuție importantă la revizuirea actualelor planuri de preîntâmpinare a pandemiilor;

25.  reamintește AEM obligația reglementară de a permite accesul la toate documentele privind testele clinice, protocoalele de cercetare și efectele nedorite ale medicamentelor evaluate de către experții săi, inclusiv ale vaccinurilor și a medicamentelor antivirale recomandate în cadrul combaterii gripei H1N1; salută noul regim în ceea ce privește accesul la documentele adoptate în octombrie 2010 de către AEM;

26.  recunoaște faptul că conflictele de interes în rândul experților care consiliază instituțiile europene ar putea să creeze suspiciuni de abuz de influență și să dăuneze credibilității globale a acestor autorități din domeniul sănătății publice și a recomandărilor acestora; consideră că trebuie evitat orice fel de conflict de interes;

27.  solicită adoptarea unei definiții a noțiunii de conflict de interes comune pentru toate autoritățile europene responsabile de sănătatea publică;

28.  solicită aducerea unor astfel de conflicte de interese în atenția Parlamentului prin intermediul unei investigații interne efectuate de Comisia pentru control bugetar pentru a determina dacă plățile către experții susmenționați s-au făcut în mod corect și transparent și dacă au fost urmate procedurile utilizate în mod normal de instituțiile europene pentru a împiedica asemenea conflicte de interes;

29.  solicită publicarea declarațiilor de interes ale tuturor experților care consiliază instituțiile europene, inclusiv a declarațiilor membrilor din grupurile informale;

30.  este conștient de necesitatea de a comunica publicului într-un mod mai clar și mai transparent riscurile și beneficiile; subliniază necesitatea de a se ajunge la un mesaj coerent destinat cetățenilor de îndată ce se evaluează un risc la adresa sănătății; insistă asupra importanței comunicării consecvente din partea statelor membre în legătură cu conținutul informativ al mesajului (de exemplu natura virusului, natura riscului, modul de prevenire și riscurile și beneficiile prevenirii și/sau tratamentului);

31.  solicită o abordare strategică europeană a așa-ziselor grupuri „de risc” în privința contactării și informării acestora în caz de pandemie;

32.  solicită construirea unei relații de încredere cu presa implicată în difuzarea mesajelor de sănătate publică; solicită înființarea unui grup select de experți disponibili să răspundă întrebărilor jurnaliștilor în orice moment, precum și numirea unui purtător de cuvânt;

33.  subliniază necesitatea posibilității de a trage la răspundere specialiștii în domeniul informării publice, precum și prudența necesară în prelucrarea mesajelor conținând informații sanitare, cu atât mai mult în contextul unei pandemii;

34.  speră, în acest context, că se vor colecta la o scară mai largă și vor fi transmise mai rapid date coerente din partea autorităților naționale de monitorizare a sănătății către autoritățile competente ale UE;

35.  consideră că este esențial ca Comisia și statele membre să asigure în cel mai scurt timp revizuirile necesare, inclusiv îmbunătățirea strategiilor de vaccinare și comunicare, pentru a insufla încredere în măsurile de sănătate publică care încearcă să prevină și să preîntâmpine pandemiile;

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, OMC și parlamentelor naționale.

(1) http://www.who.int/ihr/en/
(2) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/07/st15/st15789.en07.pdf
(3) http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/lsa/104770.pdf
(4) http://www.ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/0908_GUI_Pandemic_Influenza_Vaccines_during_the_H1N1_2009_Pandemic.pdf
(5) http://www.who.int/csr/disease/influenza/pipguidance2009/en/index.html
(6) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/107492.pdf
(7) http://ec.europa.eu/health/archive/ph_threats/com/influenza/docs/com481_2009_en.pdf
(8) http://ec.europa.eu/health/archive/ph_threats/com/influenza/docs/flu_staff1_en.pdf
(9) http://ec.europa.eu/health/ph_threats/com/Influenza/docs/flu_staff2_en.pdf
(10) http://ec.europa.eu/health/archive/ph_threats/com/influenza/docs/flu_staff3_en.pdf
(11) http://ec.europa.eu/health/ph_threats/com/Influenza/docs/flu_staff4_en.pdf
(12) http://ec.europa.eu/health/communicable_diseases/diseases/influenza/h1n1/index_en.htm#fragment2 şi http://ec.europa.eu/health/archive/ph_threats/com/influenza/docs/flu_staff5_en.pdf
(13) http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Report/2010/01/WC500044933.pdf
(14) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/110500.pdf,
(15) http://ec.europa.eu/health/preparedness_response/docs/commission_staff_healthsecurity_en.pdf
(16) http://ec.europa.eu/health/communicable_diseases/diseases/influenza/h1n1/index_en.htm#fragment2
(17) http://ec.europa.eu/health/files/pharmacos/news/emea_final_report_vfrev2.pdf
(18) http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta10/ERES1749.htm
(19) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/116478.pdf
(20) http://www.ombudsman.europa.eu/press/release.faces/fr/4940/html.bookmark şi http://www.ombudsman.europa.eu/press/release.faces/fr/5251/html.bookmark
(21) http://ec.europa.eu/health/communicable_diseases/diseases/influenza/h1n1/index_en.htm#fragment2
(22) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/116478.pdf
(23) http://www.ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/1011_SUR_Annual_Epidemiological_Report_on_Communicable_Diseases_in_Europe.pdf
(24) http://www.who.int/mediacentre/news/statements/2010/h1n1_vpc_20100810/en/print.html


Numirea unui membru al Curţii de Conturi Europene (dl Harald Wögerbauer - AT)
PDF 187kWORD 30k
Decizia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la propunerea de numire a lui Harald Wögerbauer ca membru al Curții de Conturi (C7-0029/2011 – 2011/0801(NLE))
P7_TA(2011)0078A7-0048/2011

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0029/2011),

–  având în vedere că, la reuniunea sa din 3 martie 2011, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul propus de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi,

–  având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0048/2011),

A.  întrucât Harald Wögerbauer îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea UE,

1.  emite un aviz favorabil privind numirea lui Harald Wögerbauer ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Zona Acordului de instituire a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană ***I
PDF 739kWORD 910k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) (COM(2009)0477 – C7-0204/2009 – 2009/0129(COD))
P7_TA(2011)0079A7-0023/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0477),

–  având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0204/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2010(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0023/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 martie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) [Amendamentul 1]

P7_TC1-COD(2009)0129


PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), [Amendamentul 2]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

▌[Amendamentul 3]

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2), [Amendamentul 4]

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3), [Amendamentul 5]

întrucât:

(1)  Acordul de instituire a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană („CGPM”), denumit în continuare „Acordul CGPM”, a fost aprobat de Consiliu prin Decizia 98/416/CE din 16 iunie 1998 privind aderarea Comunității Europene la Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană(4).

(2)  Acordul CGPM prevede un cadru adecvat pentru cooperarea multilaterală în vederea promovării dezvoltării, conservării, gestionării raționale și utilizării optime a stocurilor de resurse acvatice vii din Marea Mediterană și Marea Neagră, la niveluri considerate ca fiind durabile și având un risc scăzut de epuizare.

(3)  Uniunea Europeană, precum și Bulgaria, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Malta, România şi Slovenia sunt părți contractante la CGPM. [Amendamentul 6]

(4)  Recomandările adoptate de CGPM sunt obligatorii pentru părțile contractante. Deoarece Uniunea este parte contractantă la CGPM, aceste recomandări sunt obligatorii pentru Uniune și, prin urmare, ar trebui transpuse în dreptul Uniunii în cazul în care conținutul lor nu este deja acoperit de acesta. [Amendamentul 7]

(5)  La sesiunile sale anuale din 2005, 2006, 2007 și 2008, CGPM a adoptat o serie de recomandări și rezoluții pentru unele tipuri de pescuit în zona Acordului CGPM, care au fost transpuse cu titlu temporar în dreptul Uniunii prin regulamentele anuale privind posibilitățile de pescuit(5) sau, în cazul recomandărilor CGPM 2005/1 și 2005/2, prin articolul 4 alineatul (3) și articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 din 21 decembrie 2006 privind măsurile pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană(6). [Amendamentul 8]

(6)  Din motive de claritate, simplificare și certitudine juridică și deoarece caracterul permanent al recomandărilor necesită, de asemenea, un instrument juridic permanent pentru transpunere în dreptul Uniunii este adecvată transpunerea acestor recomandări printr-un singur act legislativ, la care recomandările ulterioare să poată fi adăugate prin modificări ale acestuia. [Amendamentul 9]

(7)  Recomandările CGPM se aplică în întreaga zonă a Acordului CGPM, în special în Marea Mediterană, Marea Neagră și apele intermediare, astfel cum se menționează în anexa II la Decizia 98/416/CE și, prin urmare, din motive de claritate a legislației Uniunii, trebuie transpuse, de preferință, printr-un singur regulament separat și nu prin amendamente la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, care se referă numai la Marea Mediterană. [Amendamentul 10]

(8)  Unele dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 ar trebui să se aplice cu privire nu numai la Marea Mediterană, ci și la întreaga zonă a acordului CGPM. Prin urmare, dispozițiile respective ar trebui eliminate din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 și incluse în prezentul regulament.

(9)  „Zona de pescuit cu acces restricționat” stabilită prin recomandările CGPM pentru măsurile de gestionare a spațiului este echivalentă ca efect cu „zona de pescuit protejată”, menționată în Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(10)  La sesiunea sa anuală din 23-27 martie 2009, CGPM a adoptat o recomandare privind stabilirea unei zone de pescuit cu acces restricționat în Golful Lion, pe baza avizului științific al Comitetului științific consultativ (CSC), cuprins în raportul celei de-a unsprezecea sesiuni a sa (raportul FAO nr. 890). Este oportună implementarea acestei măsuri prin intermediul unui sistem de gestionare a efortului.

(11)  Selectivitatea unor unelte de pescuit nu poate depăși un anumit nivel în cazul pescuitului mixt în Marea Mediterană, iar acest fapt, alături de controlul și limitarea efortului de pescuit, este fundamental pentru limitarea efortului de pescuit în zonele în care se concentrează exemplarele adulte din stocuri importante, astfel încât riscul de perturbare a reproducerii să fie scăzut, permițând în acest mod exploatarea durabilă. Prin urmare, este recomandabil mai întâi să se limiteze la nivelurile anterioare efortul de pescuit exercitat în zona examinată de CSC și apoi să nu se permită nicio creștere a nivelului respectiv.

(12)  Avizele pe care se bazează măsurile de gestionare trebuie să fie întemeiate pe utilizarea științifică a datelor relevante privind capacitatea și activitatea flotei, starea biologică a resurselor exploatate și situația socio-economică a pescuitului; aceste date trebuie să fie colectate și trimise în timp util pentru a permite organismelor subsidiare ale CGPM să își pregătească avizul.

(13)  La sesiunea sa anuală din 2008, CGPM a adoptat o recomandare privind un sistem regional de măsuri ale statului portului pentru combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) în zona acordului CGPM. Deși Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat(7) acoperă în general conținutul acestei recomandări și se aplică de la 1 ianuarie 2010, există totuși unele aspecte precum frecvența, domeniul de aplicare și procedura inspecțiilor portuare, care trebuie menționate în prezentul regulament în scopul adaptării măsurii la specificitatea zonei Acordului CGPM. [Amendamentul 11]

(14)  În vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere competenţe de executare Comisiei. Aceste competenţe, care nu ar trebui să aducă atingere prevederilor prezentului regulament referitoare la actele delegate şi care nu ar trebui să se aplice dispoziţiilor prezentului regulament privind măsurile privind statul portului şi procedurile de inspecţie de către statul portului, ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie(8). [Amendamentul 47]

(15)  Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte actele delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu privire la încorporarea în legislația Uniunii a viitoarelor amendamente la aceste măsuri CGPM de conservare, control și aplicare, deja transpuse în dreptul Uniunii, care constituie obiectul anumitor elemente neesențiale definite în mod explicit ca atare ale prezentului regulament și care devin obligatorii pentru Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia în conformitate cu termenii Acordului CGPM. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, [Amendamentul 13]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele de aplicare de către Uniune a măsurilor de conservare, gestionare, exploatare, monitorizare, comercializare și executare pentru produsele pescărești și de acvacultură, stabilite de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (denumită în continuare „CGPM”). [Amendamentul 13]

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică tuturor activităților de pescuit comercial și de acvacultură, desfășurate în zona acordului CGPM de către nave de pescuit ale UE și cetățeni ai statelor membre. [Amendamentul 15]

Se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1967/2006.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), dispozițiile prezentului regulament nu se aplică operațiunilor de pescuit desfășurate exclusiv în scopul cercetărilor științifice, care se efectuează cu permisiunea și sub autoritatea statului membru de pavilion al navei și în legătură cu care Comisia și statul membru în apele căruia se efectuează cercetările au fost informate în prealabil. Statele membre care desfășoară operațiuni de pescuit în scopul cercetărilor științifice informează Comisia, statele membre în apele cărora se efectuează cercetările și Comitetul Științific, Tehnic și Economic pentru Pescuit în legătură cu toate capturile rezultate din aceste operațiuni de pescuit.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, pe lângă definițiile stabilite la articolul 3 din Regulamentul Consiliului  (CE) nr. 2371/2002 din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (9) și la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, se aplică următoarele definiții:

   (a) „zona acordului CGPM” înseamnă Marea Mediterană, Marea Neagră și apele intermediare, astfel cum se menționează în anexa II la Decizia 98/416/CE,
   (b) „efort de pescuit” înseamnă produsul capacității unei nave de pescuit, exprimat atât în kW, cât și în GT și zile pe mare,
   (c) „zi pe mare” înseamnă orice zi calendaristică în care o navă este absentă din port, indiferent de durata de timp, din ziua respectivă, în care nava este prezentă într-o zonă.

TITLUL II

MĂSURI TEHNICE

Capitolul I

Zone de pescuit cu acces restricționat

Secțiunea I

Zonă de pescuit cu acces restricționat în Golful Lion

Articolul 4

Stabilirea unei zone de pescuit cu acces restricționat

Se stabilește o zonă de pescuit cu acces restricționat în estul Golfului Lion (delimitată de liniile care unesc următoarele coordonate geografice):

42°40„N, 4°20” E;

42°40„N, 5°00” E;

43°00„N, 4°20” E;

43°00„N, 5°00” E.

Articolul 5

Efortul de pescuit

Efortul de pescuit în cazul stocurilor demersale, exercitat de navele care utilizează plase de pescuit tractate, paragate de fund și pelagice și plase de fund în zona de pescuit cu acces restricționat menționată la articolul 4, nu depășește nivelul efortului de pescuit aplicat în 2008 de către fiecare stat membru în zona respectivă.

Articolul 6

Istoricul activității de pescuit

Statele membre transmit Comisiei în format electronic, până cel târziu ...*(10), o listă a navelor aflate sub pavilionul lor care au pescuit în cursul anului 2008 în zona menționată la articolul 4 și în subzona geografică CGPM 7, definită în anexa I. Lista conține numele navei, numărul din registrul flotei al navei, prevăzut în Anexa I la Regulamentul Comisiei (CE) nr. 26/2004 din 30 decembrie 2003 privind registrul flotei de pescuit comunitare(11), perioada pentru care nava a fost autorizată să pescuiască în zona menționată la articolul 4 și numărul de zile petrecute de fiecare navă în anul 2008 în subzona geografică 7 și, mai precis, în zona menționată la articolul 4. [Amendamentul 16]

Articolul 7

Nave autorizate

(1)  Pentru navele autorizate să pescuiască în zona menționată la articolul 4, statul membru eliberează un permis de pescuit special în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1627/94 al Consiliului din 27 iunie 1994 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind permisele de pescuit speciale(12).

(2)  Navele de pescuit care nu au pescuit înainte de 31 decembrie 2008 în zona menționată la articolul 4 nu sunt autorizate să înceapă să pescuiască în zona respectivă.

(3)  Statele membre comunică Comisiei, până cel târziu ...(13), legislația națională în vigoare la 31 decembrie 2008 cu privire la: [Amendamentul 17]

   (a) durata de timp maximă autorizată per navă pentru activitatea zilnică de pescuit;
   (b) numărul maxim de zile pe săptămână în care o navă poate să rămână pe mare și să fie absentă din port; și
   (c) calendarul obligatoriu pentru ieșire din portul de înmatriculare și întoarcere în acest port pentru navele de pescuit.

Articolul 8

Protecția habitatelor sensibile

Statele membre asigură protecția zonei menționate la articolul 4 împotriva impactului oricărei alte activități umane care pune în pericol conservarea caracteristicilor de zonă de concentrare a exemplarelor reproducătoare.

Articolul 9

Informare

În fiecare an, înainte de 31 ianuarie, statele membre transmit Comisiei în format electronic un raport privind activitățile de pescuit desfășurate în zona menționată la articolul 4.

Secțiunea II

Zone de pescuit cu acces restricționat în vederea protejării habitatelor sensibile de mare adâncime

Articolul 10

Stabilirea zonelor de pescuit cu acces restricționat

Pescuitul cu drage remorcate și traule de fund este interzis în următoarele zone:

  (a) Zona de pescuit la mare adâncime cu acces restricționat „Lophelia reef off Capo Santa Maria di Leuca” delimitată de liniile care unesc următoarele coordonate:
   39° 27,72„ N, 18° 10,74” E
   39° 27,80„ N, 18° 26,68” E
   39° 11,16„ N, 18° 32,58” E
   39° 11,16„ N, 18° 04,28” E;
  (b) Zona de pescuit la mare adâncime cu acces restricționat „The Nile delta area cold hydrocarbon seeps” delimitată de liniile care unesc următoarele coordonate:
   31° 30,00„ N, 33° 10,00” E
   31° 30,00„ N, 34° 00,00” E
   32° 00,00„ N, 34° 00,00” E
   32° 00,00„ N, 33° 10,00” E;
  (c) Zona de pescuit la mare adâncime cu acces restricționat „The Eratosthenes Seamount” delimitată de liniile care unesc următoarele coordonate:
   33° 00,00„ N, 32° 00,00” E
   33° 00,00„ N, 33° 00,00” E
   34° 00,00„ N, 33° 00,00” E
   34° 00,00„ N, 32° 00,00” E.

Articolul 11

Protecția habitatelor sensibile

Statele membre asigură că autoritățile lor au în sarcina lor protecția habitatelor sensibile de mare adâncime din zonele menționate la articolul 10, în special ▌împotriva impactului oricărei alte activități ▌care pune în pericol conservarea caracteristicilor habitatelor respective. [Amendamentul 18]

Capitolul II

instituirea unui sezon închis pentru pescuitul de corifenă utilizând dispozitive de concentrare a peștilor (FAD-uri)

Articolul 12

Sezonul închis

(1)  Se interzice în fiecare an, între 1 ianuarie și 14 august, pescuitul de corifenă (Coryphaena hippurus) utilizând dispozitive de concentrare a peștilor (FAD).

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), dacă un stat membru poate demonstra că, din cauza vremii nefavorabile, navele de pescuit aflate sub pavilionul său nu au putut utiliza zilele de pescuit normale, statul membru respectiv poate reporta zilele de pescuit cu FAD pierdute de către navele sale până la 31 ianuarie anul următor. În acest caz, înainte de sfârșitul anului, statele membre transmit Comisiei o cerere pentru numărul de zile care urmează să fie reportate.

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, la zona de gestionare menționată la articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(4)  Cererea menționată la alineatul (2) cuprinde următoarele informații:

   (a) un raport care conține detalii cu privire la încetarea activităților de pescuit în cauză, inclusiv informații meteorologice justificative adecvate;
   (b) numele navei și numărul acesteia din registrul flotei UE. [Amendamentul 19]

(5)  Comisia ia o decizie cu privire la cererile menționate la alineatul (2) în termen de 6 săptămâni de la data primirii cererii și informează în scris statul membru.

(6)  Comisia îl informează pe Secretarul executiv al CGPM în legătură cu deciziile luate în conformitate cu alineatul (5). În fiecare an, înainte de 1 noiembrie, statele membre trimit Comisiei un raport privind reportarea zilelor pierdute din anul precedent, menționate la alineatul (2).

Articolul 13

Permisul de pescuit special

Navelor de pescuit autorizate să participe la pescuitul de corifenă li se acordă un permis de pescuit special, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1627/94, și sunt incluse într-o listă conținând numele navei și numărul acesteia din registrul flotei UE, care trebuie transmisă Comisiei de către statul membru în cauză. Prin derogare de la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1627/94, navele cu o lungime totală mai mică de 10 m au obligația de a deține un permis de pescuit special. [Amendamentul 20]

Această cerință se aplică, de asemenea, la zona de gestionare menționată la articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

Articolul 14

Colectarea datelor

Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 199/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului(14), statele membre stabilesc un sistem adecvat de colectare și prelucrare a datelor privind capturile și efortul de pescuit.

În fiecare an, până la 15 ianuarie, statele membre comunică Comisiei numărul de nave care au participat la pescuit, debarcările și transbordările totale de corifenă efectuate în anul precedent de către navele de pescuit aflate sub pavilionul lor în fiecare dintre subzonele geografice ale zonei Acordului CGPM, stabilite în anexa I.

Comisia transmite Secretarului executiv al CGPM informațiile primite de la statele membre.

Capitolul III

Unelte de pescuit

[Amendamentele 21, 22, 23, 24 şi 25]

Articolul 15

Dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă pentru plasele folosite în Marea Neagră

(1)  Dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă pentru plasele folosite la activitățile de pescuit cu traule, care exploatează stocuri demersale în Marea Neagră, este de 40 mm; nu se utilizează și nici nu se păstrează la bord panouri de plasă cu dimensiunea ochiurilor mai mică de 40 mm.

(2)  Până la 31 ianuarie 2012, plasa menționată la alineatul (1) se înlocuiește cu o plasă cu ochiuri pătrate de 40 mm la nivelul sacului sau, la cererea justificată corespunzător a proprietarului navei, cu o plasă cu ochiuri în formă de romb de 50 mm, care trebuie să aibă o selectivitate recunoscută a dimensiunii echivalentă sau mai mare decât a plaselor cu ochiuri pătrate de 40 mm la nivelul sacului.

(3)  Statele membre ale căror nave de pescuit desfășoară activități de pescuit cu traule, care exploatează stocuri demersale în Marea Neagră, transmit Comisiei, pentru prima dată până la 1 octombrie 2011 și ulterior la fiecare 6 luni, lista navelor de pescuit împreună cu procentajul acestora raportat la întreaga flotă națională de nave cu traule de fund, echipate cu plase cu ochiuri pătrate de cel puțin 40 mm la nivelul sacului sau cu plase cu ochiuri în formă de romb de cel puțin 50 mm. [Amendamentul 26]

(4)  Comisia transmite Secretarului executiv al CGPM informațiile menționate la alineatul (2).

Articolul 16

Utilizarea dragelor remorcate și a traulelor

Este interzisă utilizarea de drage remorcate și de traule la adâncimi de peste 1 000 de m.

TITLUL III

MĂSURI DE CONTROL

CAPITOLUL I

REGISTRUL NAVELOR

Articolul 17

Registrul navelor autorizate

(1)  Înainte de 1 decembrie a fiecărui an, fiecare stat membru transmite Comisiei, prin sistemul obișnuit de prelucrare a datelor, o listă actualizată a navelor cu o lungime totală mai mare de 15 m aflate sub pavilionul său și înmatriculate pe teritoriul său, pe care le autorizează să pescuiască în zona acordului CGPM prin emiterea unei autorizații de pescuit. [Amendamentul 27]

(2)  Lista indicată la alineatul (1) cuprinde următoarele informații:

   (a) numărul din registrul flotei UE al navei și marcajul exterior al acesteia, definite în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 26/2004; [Amendamentul 28]
   (b) perioada autorizată pentru pescuit și/sau transbordare;
   (c) uneltele de pescuit utilizate.

(3)  Comisia trimite lista actualizată Secretarului Executiv al CGPM înainte de 1 ianuarie a fiecărui an, astfel încât aceste nave să poată fi introduse în registrul CGPM al navelor cu o lungime totală mai mare de 15 m, autorizate să pescuiască în zona Acordului CGPM (denumit în continuare „registrul CGPM”). [Amendamentul 29]

(4)  Orice modificare care trebuie adusă listei indicate la alineatul (1) se notifică Comisiei pentru a fi transmisă Secretarului Executiv al CGPM, aceeași procedură aplicându-se cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte ca nava să înceapă activitatea de pescuit în zona Acordului CGPM.

(5)  Navele de pescuit ale UE cu o lungime totală mai mare de 15 m, care nu sunt incluse în lista indicată la alineatul (1), nu pescuiesc, nu păstrează la bord, nu transbordează și nu debarcă niciun tip de pește sau de crustaceu sau de moluscă în zona Acordului CGPM. [Amendamentul 30]

(6)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:

   (a) numai navele aflate sub pavilionul lor, care sunt incluse în lista indicată la alineatul (1) și dețin la bord o autorizație de pescuit emisă de statele membre, sunt autorizate, în condițiile autorizației, să desfășoare activități de pescuit în zona Acordului CGPM; [Amendamentul 31]
   (b) nu este emisă nicio autorizație de pescuit navelor care au practicat pescuitul INN în zona Acordului CGPM sau în altă zonă, cu excepția cazului în care noii proprietari dovedesc cu documente corespunzătoare că foștii proprietari și operatori nu mai au niciun interes juridic, material sau financiar privind navele lor și nu mai exercită niciun control asupra acestora, sau că navele lor nu participă la pescuitul INN și nici nu sunt asociate la acesta; [Amendamentul 32]
   (c) în măsura în care este posibil, legislația lor națională interzice proprietarilor și operatorilor navelor aflate sub pavilionul lor, care sunt incluse în lista indicată la alineatul (1), să participe la activități de pescuit desfășurate în zona Acordului CGPM de nave care nu sunt înscrise în registrul CGPM, sau să fie asociați la aceste activități de pescuit;
   (d) în măsura în care este posibil, legislația lor națională solicită proprietarilor navelor aflate sub pavilionul lor, care sunt incluse în lista indicată la alineatul (1), să fie cetățeni sau entități juridice ale statului membru de pavilion;
   (e) navele lor respectă toate măsurile CGPM relevante de conservare și de gestionare.

(7)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice pescuitul, păstrarea la bord, transbordarea și debarcarea peștelui, crustaceelor și moluștelor, capturate în zona Acordului CGPM de către nave cu o lungime totală mai mare de 15 m, care nu sunt înscrise în registrul CGPM.

(8)  Statele membre transmit fără întârziere Comisiei orice informații care arată că există motive serioase de a suspecta că nave cu o lungime totală mai mare de 15 m, care nu sunt înscrise în registrul CGPM, pescuiesc sau transbordează pește, crustacee și moluște în zona Acordului CGPM.

CAPITOLUL II

MĂSURI ALE STATULUI PORTULUI

Articolul 18

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol se aplică navelor de pescuit din țările terțe.

Articolul 19

Notificare prealabilă

Prin derogare de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 ▌, perioada pentru notificare prealabilă este de cel puțin 72 de ore înainte de ora estimată de sosire în port.[Amendamentul 33]

Articolul 20

Inspecții în port

(1)  Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, statele membre efectuează anual inspecții în porturile lor desemnate în cazul a cel puțin 15 % din operațiunile de debarcare și de transbordare.

(2)  Prin derogare de la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, navele de pescuit care intră fără autorizare prealabilă într-un port al unui stat membru sunt inspectate în toate cazurile.

Articolul 21

Procedura de inspecție

În plus față de cerințele prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, inspecțiile în port respectă cerințele stabilite în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 22

Refuzul permisiunii de a utiliza portul

(1)  Statele membre nu permit unei nave dintr-o țară terță să utilizeze porturile lor pentru debarcarea, transbordarea sau prelucrarea produselor pescărești capturate în zona Acordului CGPM și refuză accesul acesteia la serviciile portuare, care includ, între altele, servicii de realimentare cu combustibil și de reaprovizionare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau de avarie în sensul articolului 18 din Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării, în care se permite accesul la servicii strict necesare remedierii acestor situații, dacă:

   (a) nava nu îndeplinește cerințele impuse de prezentul regulament; sau [Amendamentul 35]
   (b) nava este inclusă într-o listă a navelor care au practicat sau au sprijinit pescuitul INN, adoptată de o organizație regională de gestionare a pescuitului; sau
   (c) nava nu deține o autorizație valabilă pentru a desfășura activități de pescuit sau asociate pescuitului în zona Acordului CGPM.

(2)  Alineatul (1) se aplică în completarea dispozițiilor privind refuzul permisiunii de a utiliza portul, prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 37 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(3)  În cazul în care un stat membru a refuzat permisiunea de a utiliza porturile sale în conformitate cu alineatele (1) sau (2), acesta notifică prompt măsura respectivă comandantului navei, statului de pavilion, Comisiei și Secretarului executiv al CGPM.

(4)  Dacă motivele refuzului, menționate la alineatele (1) sau (2), nu mai sunt valabile, statul membru anulează refuzul și notifică în acest sens destinatarii notificării emise în conformitate cu alineatul (3).

TITLUL IV

COOPERARE, INFORMARE ȘI TRANSMITEREA DATELOR

Articolul 23

Cooperare și informare

(1)  Comisia și statele membre cooperează și fac schimb de informații cu Secretarul executiv al CGPM, în special sub următoarele forme:

   (a) solicită informații din bazele de date relevante și furnizează informații pentru aceste baze de date;
   (b) solicită și oferă cooperare pentru promovarea implementării eficiente a prezentului regulament.

(2)  Statele membre se asigură că sistemele lor naționale de informații legate de pescuit permit schimbul electronic direct de informații privind inspecțiile efectuate de statul portului, menționate în titlul III, atât între ele, cât și cu secretariatul CGPM, ținând seama în mod corespunzător de cerințele de confidențialitate adecvate.

(3)  Statele membre iau măsuri în vederea efectuării schimbului electronic de informații între agențiile naționale de resort și a coordonării activității acestor agenții în scopul implementării măsurilor prevăzute în Capitolul II de la Titlul III. [Amendamentul 36]

(4)  Statele membre întocmesc, în scopul prezentului regulament, o listă cu puncte de contact, care se transmite electronic fără întârziere Comisiei, Secretarului executiv al CGPM și părților contractante la CGPM.

Articolul 24

Transmiterea matricelor statistice

(1)  În fiecare an, înainte de 1 mai, statele membre transmit Secretarului executiv al CGPM datele corespunzătoare sarcinilor 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 și 1.5 din matricea statistică CGPM, stabilită în anexa III.

▌[Amendamentul 37]

(2)  Prima transmitere a datelor corespunzătoare sarcinilor 1.3, și 1.5 se efectuează înainte de 1 februarie 2011.

(3)  Pentru transmiterea datelor menționate la alineatul (1), statele membre utilizează sistemul de introducere a datelor al CGPM, sau orice alt sistem standard și protocol de transmitere a datelor adecvat, stabilit de către Secretariatul CGPM și disponibil pe următorul site internet: http://www.gfcm.org/gfcm/topic/16164.

(4)  Statele membre informează Comisia în legătură cu datele transmise în temeiul prezentului articol.

TITLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Acte de punere în aplicare[Amendamentul 48]

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea asigurării unor condiţii uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Aceste acte de punere în aplicare, care nu aduc atingere dispoziţiilor articolului 27 din prezentul regulament şi care nu se aplică prevederilor acestuia referitoare la măsurile privind statul portului prevăzute la capitolul II şi procedurilor de inspecţie de către statul portului prevăzute la anexa II, se adoptă în conformitate cu procedura de examinare la care se face trimitere în articolul 26 alineatul (2). [Amendamentul 49]

Articolul 26

Procedura comitetelor [Amendamentul 50]

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit şi acvacultură înfiinţat în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului. [Amendamentul 51]

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul 182/2011/UE. ▌ [Amendamentul 52]

▌[Amendamentul 40]

Articolul 27

Delegarea de competențe

[Amendamentul 41]

După caz, pentru a transpune în dreptul Uniunii modificările aduse dispozițiilor existente ale sistemului, care devin obligatorii pentru Uniune, Comisia poate aduce modificări dispozițiilor prezentului Regulament, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 28 și sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 29 și 30 referitoare la:

   zona restricționată pentru pescuit din Golful Lion, după cum este stipulat la articolele 4, 5, 6, 7, 8 și 9;
   zona restricționată pentru pescuit pentru a proteja habitatele vulnerabile aflate la mare adâncime, după cum este stipulat la titlul II, capitolul I, secțiunea II, articolele 10 și 11;
   stabilirea unui sezon închis pentru pescuitul de corifenă, utilizând FAD, după cum este stipulat la titlul II, capitolul II, articolele 12, 13 și 14;
   furnizarea de informații secretarului executiv al CGPM, după cum este stipulat la articolul 15 alineatul (4);
   registrul navelor autorizate, după cum este stipulat la articolul 17;
   cooperarea, informarea și transmiterea datelor, după cum este stipulat la articolele 23 și 24;
   tabelul, harta și coordonatele geografice ale subzonelor geografice CGPM, după cum este prevăzut la anexa I;
   matricele statistice CGPM, prevăzute la anexa III.

Articolul 28

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 27 este conferită Comisiei pentru o perioadă de trei ani de la ...(15). Comisia prezintă un raport privind competența delegată respectivă cel târziu cu șase luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea competențelor se extinde automat pentru perioade cu durată identică, cu excepția cazurilor în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 29.

(2)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică acest lucru simultan Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Competența de a adopta acte delegate conferită Comisiei este supusă condițiilor prevăzute la articolele 29 și 30.

[Amendamentul 42]

Articolul 29

Revocarea delegării

(1)  Delegarea competențelor menționată la articolul 27 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu.

(2)  Instituția care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă intenționează să revoce delegarea de competențe face eforturi să informeze cealaltă instituție și Comisia în timp util înainte de luarea deciziei finale, precizând competențele delegate care ar putea face obiectul unei revocări, precum și posibilele motive ale acesteia.

(3)  Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare imediat sau la o dată ulterioară, menționată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

[Amendamentul 43]

Articolul 30

Obiecțiuni la actele delegate

(1)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni la un act delegat în termen de două luni de la data notificării.

La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două luni.

(2)  În cazul în care, la expirarea termenului menționat la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în dispozițiile sale.

Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv în cazul în care atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la intenția lor de a nu ridica obiecțiuni.

(3)  În cazul în care Parlamentul European sau Consiliul formulează obiecțiuni la actul delegat în termenul prevăzut la alineatul (1), acesta nu intră în vigoare. Instituția care formulează obiecțiuni la un act delegat prezintă motivele care au stat la baza acestora.

[Amendamentul 44]

Articolul 31

Modificări la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006

[Amendamentul 45]

▌[Amendamentul 46]

Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 se modifică după cum urmează:

   (a) la articolul 4, alineatul (3) se elimină;
   (b) La articolul 9, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
(3)  În cazul plaselor de pescuit tractate diferite de cele menționate la alineatul (4), dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă este de cel puțin:
   (a) în cazul plaselor cu ochiuri pătrate, 40 mm la nivelul sacului sau
   (b) la cererea justificată corespunzător a proprietarului navei, în cazul plaselor cu ochiuri în formă de romb, 50 mm, cu o selectivitate recunoscută a dimensiunii echivalentă sau mai mare decât a plaselor menționate la litera (a).

Navele de pescuit sunt autorizate să utilizeze și să rețină la bord numai unul dintre cele două tipuri de plasă.
Comisia înaintează un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentului alineat către Parlamentul European și Consiliu până la 30 iunie 2012, pe baza căruia, precum și pe baza informațiilor furnizate de statele membre înainte de 31 decembrie 2011, propune modificări adecvate, după caz."
   (c) articolul 24 se elimină;
   (d) la articolul 27, alineatele (1) și (4) se elimină.

Articolul 32

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

A)  Tabelul subzonelor geografice CGPM (SZG)

SUBZONA FAO

DIVIZIUNI STATISTICE FAO

SZG

VESTICĂ

1.1

BALEARE

1

Marea Alboran de Nord

2

Insula Alboran

3

Marea Alboran de Sud

4

Algeria

5

Insulele Baleare

6

Nordul Spaniei

11.1

Sardinia (vest)

1.2

GOLFUL LION

7

Golful Lion

1.3

SARDINIA

8

Insula Corsica

9

Marea Ligurică și Marea Tireniană de Nord

10

Marea Tireniană de Sud

11.2

Sardinia (est)

12

Tunisia de Nord

CENTRALĂ

2.1

MAREA ADRIATICĂ

17

Marea Adriatică de Nord

18

Marea Adriatică de Sud (parțial)

2.2

MAREA IONICĂ

13

Golful Hammamet

14

Golful Gabes

15

Insula Malta

16

Sudul Siciliei

18

Marea Adriatică de Sud (parțial)

19

Marea Ionică de Vest

20

Marea Ionică de Est

21

Marea Ionică de Sud

ESTICĂ

3.1

MAREA EGEE

22

Marea Egee

23

Insula Creta

3.2

LEVANT

24

Levantul de Nord

25

Insula Cipru

26

Levantul de Sud

27

Levant

MAREA NEAGRĂ

4.1

MAREA MARMARA

28

Marea Marmara

4.2

MAREA NEAGRĂ

29

Marea Neagră

4.3

MAREA AZOV

30

Marea Azov

B)  Harta subzonelor geografice CGPM (CGPM, 2009)

20110308-P7_TA(2011)0079_RO-p0000001.jpg

─ Diviziunile statistice FAO (roșu) ─ Subzonele geografice CGPM (negru)

01 - Marea Alboran de Nord

07 - Golful Lion

13 - Golful Hammamet

19 - Marea Ionică de Vest

25 - Insula Cipru

02 - Insula Alboran

08 - Insula Corsica

14 - Golful Gabes

20 - Marea Ionică de Est

26 - Levantul de Sud

03 - Marea Alboran de Sud

09 - Marea Ligurică și Marea Tireniană de Nord

15 - Insula Malta

21 - Marea Ionică de Sud

27 - Levant

04 – Algeria

10 - Marea Tireniană Centrală și de Sud

16 - Sudul Siciliei

22 - Marea Egee

28 - Marea Marmara

05 - Insulele Baleare

11.1 - Sardinia (vest) 11.2 - Sardinia (est)

17 - Marea Adriatică de Nord

23 - Insula Creta

29 - Marea Neagră

06 - Nordul Spaniei

12 - Nordul Tunisiei

18 - Marea Adriatică de Sud

24 - Levantul de Nord

30 - Marea Azov

C)Coordonatele geografice ale subzonelor geografice CGPM (CGPM, 2009)

SZG

LIMITE

SZG

LIMITE

SZG

LIMITE

SZG

LIMITE

1

Linia de coastă

36º N 5º 36„ W

36º N 3º 20„ W

36º 05„ N 3º 20” W

36º 05„ N 2º 40” W

36º N 2º 40„ W

36º N 1º 30„ W

36º 30„ N 1º 30” W

36º 30„ N 1º W

37º 36„ N 1º W

4

Linia de coastă

36º N 2º 13„ W

36º N 1º 30„ W

36º 30„ N 1º 30” W

36º 30„ N 1º W

37º N 1º W

37º N 0º 30„ E

38º N 0º 30„ E

38º N 8º 35„ E

Frontiera Algeria-Tunisia

Frontiera Maroc-Algeria

7

Linia de coastă

42º 26„ N 3º 09” E

41º 20„ N 8º E

Frontiera Franța-Italia

10

Linia de coastă (inclusiv nordul Siciliei)

41º 18„ N 13º E

41º 18„ N 11º E

38º N 11º E

38º N 12º 30„ E

2

36º 05„ N 3º 20” W

36º 05„ N 2º 40” W

35º 45„ N 3º 20” W

35º 45„ N 2º 40” W

5

38º N 0º 30„ E

39º 30„ N 0º 30” E

39º 30„ N 1º 30” W

40º N 1º 30„ E

40º N 2º E

40º 30„ N 2º E

40º 30„ N 6º E

38º N 6º E

8

43º 15„ N 7º 38” E

43º 15„ N 9º 45” E

41º 18„ N 9º 45” E

41º 20„ N 8º E

41° 18„ N 8° E

11

41º 47„ N 6º E

41° 18„ N 6° E

41º 18„ N 11º E

38º 30„ N 11º E

38º 30„ N 8º 30” E

38º N 8º 30„ E

38º N 6º E

3

Linia de coastă

36º N 5º 36„ W

35º 49„ N 5º 36” W

36º N 3º 20„ W

35º 45„ N 3º 20” W

35º 45„ N 2º 40” W

36º N 2º 40„ W

36º N 1º 13„ W

Frontiera Maroc-Algeria

6

Linia de coastă

37º 36„ N 1º W

37º N 1º W

37º N 0º 30„ E

39º 30„ N 0º 30” E

39º 30„ N 1º 30” W

40º N 1º 30„ E

40º N 2º E

40º 30„ N 2º E

40º 30„ N 6º E

41º 47„ N 6º E

42º 26„ N 3º 09” E

9

Linia de coastă

Frontiera Franța-Italia

43º 15„ N 7º 38” E

43º 15„ N 9º 45” E

41º 18„ N 9º 45” E

41º 18„ N 13º E

12

Linia de coastă

Frontiera Algeria-Tunisia

38º N 8º 30„ E

38º 30„ N 8º 30” E

38º 30„ N 11º E

38º N 11º E

37º N 12º E

37º N 11º 04„E

SZG

LIMITE

SZG

LIMITE

SZG

LIMITE

13

Linia de coastă

37º N 11º 04„E

37º N 12º E

35º N 13º 30„ E

35º N 11º E

19

Linia de coastă (inclusiv estul Siciliei)

40º 04„ N 18º 29” E

37º N 15º 18„ E

35º N 15º 18„ E

35º N 19º 10„ E

39º 58„ N 19º 10” E

25

35º 47„ N 32º E

34º N 32º E

34º N 35º E

35º 47„ N 35º E

14

Linia de coastă

35º N 11º E

35º N 15º 18„ E

Frontiera Tunisia-Libia

20

Linia de coastă

Frontiera Albania-Grecia

39º 58„ N 19º 10” E

35º N 19º 10„ E

35º N 23º E

36º 30„ N 23º E

26

Linia de coastă

Frontiera Libia-Egipt

34º N 25º 09„ E

34º N 34º 13„ E

Frontiera Egipt-Fâșia Gaza

15

36º 30„ N 13º 30” E

35º N 13º 30„E

35º N 15º 18„ E

36º 30„ N 15º 18” E

21

Linia de coastă

Frontiera Tunisia-Libia

35º N 15º 18„ E

35º N 23º E

34º N 23º E

34º N 25º 09„ E

Frontiera Libia-Egipt

27

Linia de coastă

Frontiera Egipt-Fâșia Gaza

34º N 34º 13„ E

34º N 35º E

35º 47„ N 35º E

Frontiera Turcia-Siria

16

Linia de coastă

38º N 12º 30„ E

38º N 11º E

37º N 12º E

35º N 13º 30„ E

36º 30„ N 13º 30” E

36º 30„ N 15º 18” E

37º N 15º 18„ E

22

Linia de coastă

36º 30„ N 23º E

36º N 23º E

36º N 26º 30„ E

34º N 26º 30„ E

34º N 29º E

36º 43„ N 29º E

28

17

Linia de coastă

41º 55„ N 15º 08” E

Frontiera Croația-Muntenegru

23

36º N 23º E

36º N 26º 30„ E

34º N 26º 30„ E

34º N 23º E

29

18

Liniile de coastă (ambele laturi)

41º 55„ N 15º 08” E

40º 04„ N 18º 29” E

Frontiera Croația-Muntenegru

Frontiera Albania-Grecia

24

Linia de coastă

36º 43„ N 29º E

34º N 29º E

34º N 32º E

35º 47„ N 32º E

35º 47„ N 35º E

Frontiera Turcia-Siria

30

ANEXA II

Procedurile de inspecție a navelor de către statul portului

(1)  Identificarea navelor

Inspectorul sau inspectorii portului:

   a) verifică valabilitatea documentelor oficiale aflate la bord, dacă este necesar, prin contactarea statului de pavilion sau prin consultarea registrelor internaționale ale navelor;
   b) dacă este necesar, dispun efectuarea unei traduceri oficiale a documentelor;
   c) se asigură că numele navei, pavilionul, orice numere și marcaje de identificare externă (și numărul IMO de identificare a navei, dacă există), precum și indicativul de apel radio internațional al acesteia sunt corecte;
   d) în măsura în care este posibil, verifică dacă nava și-a schimbat numele și/sau pavilionul, iar în caz afirmativ notează numele și pavilionul sau pavilioanele anterioare ale acesteia;
   e) notează portul de înmatriculare, numele și adresa proprietarului (și ale operatorului și proprietarului efectiv, dacă sunt diferiți de proprietar), ale agentului și ale comandantului navei, inclusiv numărul unic de identificare al societății și al proprietarului înregistrat, dacă există; și
   f) notează numele și adresa sau adresele proprietarului sau proprietarilor anteriori, dacă există, din ultimii cinci ani.

(2)  Autorizație (autorizații)

Inspectorul sau inspectorii portului verifică compatibilitatea autorizației sau a autorizațiilor de pescuit sau de transport al peștelui și al produselor pescărești cu informațiile obținute în temeiul alineatului (1), precum și durata autorizației sau a autorizațiilor și aplicabilitatea acestora la zone, specii și unelte de pescuit.

(3)  Alte documente

Inspectorul sau inspectorii portului examinează toate documentele relevante, inclusiv documentele în format electronic. Documentele relevante pot include jurnale de bord, în special jurnalul de pescuit, precum și lista echipajului, planurile de arimare și schițe sau descrieri ale calelor de pește, dacă sunt disponibile. Aceste cale sau zone pot fi inspectate pentru a se verifica dacă dimensiunile și structura lor corespund respectivelor schițe sau descrieri și dacă arimarea este conformă cu planurile de arimare. Dacă este cazul, această documentație include și documentele de captură sau documentele comerciale emise de o organizație regională de gestionare a pescuitului.

(4)  Unelte de pescuit

a)  Inspectorul sau inspectorii portului verifică dacă uneltele de pescuit aflate la bord respectă condițiile autorizației sau ale autorizațiilor. Uneltele pot fi, de asemenea, inspectate pentru a se verifica dacă anumite caracteristici precum, între altele, dimensiunea sau dimensiunile ochiurilor de plasă (și ale eventualelor dispozitive), lungimea plaselor sau dimensiunile cârligelor sunt conforme cu reglementările aplicabile și dacă mărcile de identificare ale uneltelor corespund celor autorizate pentru nava respectivă.

b)  Inspectorul sau inspectorii portului pot, de asemenea, să percheziționeze nava pentru a căuta eventuale unelte de pescuit care nu sunt păstrate la vedere și unelte de pescuit ilegale.

(5)  Pește și produse pescărești

(a)  Inspectorul sau inspectorii portului verifică, atât cât este posibil, dacă peștele și produsele pescărești aflate la bord au fost recoltate conform condițiilor stabilite în autorizația sau autorizațiile aplicabile. În acest scop, inspectorul sau inspectorii portului examinează jurnalul de pescuit și rapoartele prezentate, inclusiv cele transmise printr-un sistem de monitorizare a navelor (VMS), după caz.

(b)  Pentru a determina cantitățile și speciile aflate la bord, inspectorul sau inspectorii portului pot examina peștele în cală sau în timpul debarcării. În acest scop, inspectorul sau inspectorii portului pot deschide cutiile în care a fost preambalat peștele și pot deplasa peștele sau cutiile pentru a verifica integritatea calelor de pește.

(c)  Dacă nava este în curs de descărcare, inspectorul sau inspectorii portului pot verifica speciile și cantitățile debarcate. Această verificare poate include tipul produsului, greutatea în viu (cantități determinate pe baza jurnalului de bord) și factorul de conversie utilizat pentru convertirea greutății de produs prelucrat în greutate în viu. Inspectorul sau inspectorii portului pot examina, de asemenea, orice eventuale cantități reținute la bord.

(d)  Inspectorul sau inspectorii portului pot examina cantitatea și compoziția tuturor capturilor aflate la bord, inclusiv prin eșantionare.

(6)  Verificări privind pescuitul INN

Se aplică articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

(7)  Raport

La încheierea inspecției, inspectorul redactează și semnează un raport, iar o copie a acestuia i se comunică comandantului navei.

(8)  Rezultatele inspecțiilor efectuate de statul portului

Rezultatele inspecțiilor efectuate de statul portului cuprind cel puțin următoarele informații:

1.  Referințele inspecției

–  autoritatea de inspecție (numele autorității de inspecție sau al organismului supleant desemnat de aceasta);

   numele inspectorului;
   data și ora inspecției;
   portul de inspecție (locul în care se desfășoară inspecția navei); și
   data (data la care este finalizat raportul).

2.  Identificarea navei

–  numele navei;

   tipul navei;
   tipul uneltelor;
   numărul de identificare externă (numărul care figurează pe flancul navei) și numărul IMO (dacă este disponibil) sau alt număr, după caz;
   indicativul de apel radio internațional;
   numărul MMSI (numărul de identificare al serviciului mobil maritim), dacă este disponibil;

–  statul de pavilion (statul în care nava este înmatriculată);

   numele și pavilionul sau pavilioanele anterioare, dacă există;
   portul de origine (portul de înmatriculare al navei) și porturile de origine anterioare;
   proprietarul navei (numele, adresa, datele de contact ale proprietarului);
   proprietarul efectiv al navei, dacă este diferit de proprietarul navei (numele, adresa, – datele de contact);
   operatorul navei, responsabil de utilizarea acesteia, dacă este diferit de proprietarul navei (numele, adresa, datele de contact);
   agentul navei (numele, adresa, datele de contact);
   numele și adresa sau adresele proprietarului sau proprietarilor anteriori, dacă există;
   numele, naționalitatea și calificările maritime ale comandantului și maistrului pescar;
   lista membrilor echipajului.

3.  Autorizația de pescuit (licențe/permise)

–  autorizația sau autorizațiile navei pentru pescuit sau pentru transportul peștelui și al produselor pescărești;

–  statul emitent al autorizației sau statele emitente ale autorizațiilor;

   condițiile autorizației sau autorizațiilor, inclusiv zonele și durata;
   organizația regională de gestionare a pescuitului competentă;
   zonele, domeniul de aplicare și durata autorizației sau autorizațiilor;
   detalii privind alocarea autorizată – cota, efortul sau altele;
   speciile, capturile secundare și uneltele de pescuit autorizate; și
   registrele și documentele de transbordare (dacă este cazul).

4.  Informații referitoare la ieșirea la pescuit

–  data, ora, zona și locul unde a început ieșirea la pescuit respectivă;

   zonele vizitate (intrarea și ieșirea din diferite zone);
   activitățile de transbordare pe mare (data, specia, locul, cantitatea de pește transbordată);
   ultimul port vizitat; și
   data și ora la care s-a încheiat ieșirea la pescuit respectivă;
   următorul port de escală prevăzut, dacă este cazul.

5.  Rezultatul inspecției capturilor

–  începutul și încheierea descărcării (data și ora);

   speciile de pește;
   tipul de produs;
   greutatea în viu (cantități determinate pe baza jurnalului de bord);
   factorul de conversie aplicat;
   greutatea produsului prelucrat (cantități debarcate per specie și prezentare);
   greutatea în viu echivalentă (cantități debarcate, exprimate în greutatea în viu echivalentă, considerată ca fiind „greutatea produsului înmulțită cu factorul de conversie”); și
   destinația prevăzută a peștelui și a produselor pescărești inspectate;
   cantitățile și speciile de pește reținute la bord, dacă există.

6.  Rezultatele inspecției uneltelor

–  detaliile tipurilor de unelte.

7.  Concluzii

–  Concluziile inspecției, inclusiv identificarea încălcărilor presupuse a fi fost comise și trimiterea la normele și măsurile relevante. Probele respective se atașează la raportul de inspecție.

ANEXA III

A)Segmentarea flotei CGPM/CSC

Grupe

<6 metri

6-12 metri

12-24 metri

Peste 24 metri

1. Nave polivalente mici fără motor

A

2. Nave polivalente mici cu motor

B

C

3. Nave cu traule

D

E

F

4. Nave cu plase-pungă

G

H

5. Nave cu paragate

I

6. Nave cu traule pelagice

J

7. Nave cu plase pungă pentru ton

K

8. Drage

L

9. Nave polivalente

M

Descrierea segmentelor

A Nave polivalente mici fără motor – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mică de 12 m, fără motor (cu pânze sau cu propulsie).

B Nave polivalente mici cu motor, cu lungimea mai mică de 6 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mică de 6 m, cu motor.

C Nave polivalente mici cu motor, cu lungimea cuprinsă între 6 m și 12 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) cuprinsă între 6 m și 12 m, cu motor, care utilizează în cursul anului diferite unelte, fără predominanța clară a uneia dintre ele, sau care utilizează o unealtă neinclusă în prezenta clasificare.

D Nave cu traule, cu lungimea mai mică de 12 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mică de 12 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu un traul de fund.

E Nave cu traule, cu lungimea cuprinsă între 12 m și 24 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) cuprinsă între 12 m și 24 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu un traul de fund.

F Nave cu traule, cu lungimea mai mare de 24 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 24 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu un traul de fund.

G Nave cu plase-pungă, cu lungimea cuprinsă între 6 m și 12 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) cuprinsă între 6 m și 12 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu o plasă-pungă.

H Nave cu plase-pungă, cu lungimea mai mare de 12 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 12 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu o plasă-pungă, cu excepția navelor care utilizează o plasă-pungă pentru ton în orice perioadă a anului.

I Nave cu paragate, cu lungimea mai mare de 6 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 6 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu o paragată.

J Nave cu traule pelagice, cu lungimea mai mare de 6 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 6 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu un traul pelagic.

K Nave cu plase pungă pentru ton – Toate navele care operează o plasă-pungă pentru ton în orice perioadă a anului.

L Drage, cu lungimea mai mare de 6 m – Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 6 m, care alocă peste 50 % din efortul de pescuit operării cu o dragă.

M Nave polivalente cu lungimea mai mare de 12 m - Toate navele cu o lungime totală (LOA) mai mare de 12 m, care utilizează în cursul anului diferite unelte, fără predominanța clară a uneia dintre ele, sau care utilizează o unealtă neinclusă în prezenta clasificare.

Notă: Toate celulele sunt accesibile pentru a permite colectarea informațiilor. S-a considerat că este puțin probabil ca celulele necompletate din tabelul de mai sus să corespundă unor populații semnificative. Cu toate acestea, dacă este necesar, se recomandă fuzionarea informației dintr-o „celulă necompletată” cu informația din „celula albastră” vecină, care se potrivește cel mai bine.

B)Tabel privind măsurarea efortului de pescuit(16)

Unelte

Număr și dimensiuni

Capacitate

Activitate

Efort nominal(17)

Drage (pentru moluște)

Deschidere, lărgimea deschiderii

GT

Durata pescuitului

Suprafața dragată pe fund(18)

Traul (inclusiv drage pentru pești plați)

Tipul traulului (pelagic, de fund)

GT și/sau GRT

Puterea motorului

Dimensiunea ochiurilor de plasă

Dimensiunea plasei (lărgimea deschiderii)

Viteza

GT

Durata

pescuitului

GT*zile

GT*ore

KW*zile

Plasă pungă

Lungimea și adâncimea plasei

GT

Puterea de iluminare

Numărul de ambarcațiuni mici

GT

Lungimea și adâncimea plasei

Durata căutării

Lansarea la apă

GT * Număr de lansări la apă2

Lungimea plasei*

Numărul de lansări la apă

Plase

Tipul plasei (de ex. setcă cu sirec,

setcă fixă etc.)

Lungimea plasei (utilizată în regulamente)

GT

Suprafața plasei

Dimensiunea ochiurilor de plasă

Lungimea și adâncimea plasei

Durata pescuitului

Lungimea plasei* zile

Suprafața*zile

Paragate

Numărul de cârlige

GT

Numărul de paragate

Caracteristicile cârligelor

Momeala

Numărul de

cârlige

Numărul de

paragate

Durata pescuitului

Numărul de cârlige*

ore

Numărul de cârlige*zile

Numărul de paragate

* zile/ore

Capcane

GT

Numărul de

capcane

Durata

pescuitului

Numărul de capcane*zile

Plase

pungă/(FAD)

Numărul de FAD-uri

Numărul de FAD

Numărul de

ieșiri la pescuit

Numărul de FAD-uri*

numărul de ieșiri la pescuit

C)  Sarcina 1 CGPM – Unități operaționale

20110308-P7_TA(2011)0079_RO-p0000003.jpg

(1) JO C 354, 28.12.2010, p. 71.
(2) JO C 354, 28.12.2010, p. 71.
(3) Poziţia Parlamentului European din 8 martie 2011.
(4) JO L 190, 4.7.1998, p. 34.
(5) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 43/2009 articolele 28-31, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 40/2008 articolele 29-31, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 41/2007 articolele 26-27, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 51/2006, Anexa III.
(6) JO L 409, 30.12.2006, p. 11.
(7) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
(8) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(9) JO L 358 , 31.12.2002, p. 59.
(10)* 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(11) JO L 5, 9.1.2004, p. 25.
(12) JO L 171, 6.7.1994, p. 7.
(13)* 20 de zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(14) JO L 60, 5.3.2008, p. 1.
(15)* Data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(16) Este vorba despre efortul nominal.
(17) Trebuie să se refere la o zonă determinată (cu suprafața indicată) pentru a permite estimarea intensității pescuitului (efort • km2) și pentru a corela efortul cu populațiile exploatate.
(18) Măsurătorile de efort care nu corespund unei activități cu durata de timp determinată, trebuie raportate la o perioadă de timp (de ex., un an).


Metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial
PDF 349kWORD 136k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial (2010/2105(INI))
P7_TA(2011)0080A7-0036/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 și ale Consiliului European din 11 decembrie 2009,

–  având în vedere procesul-verbal al reuniunii ECOFIN din 19 octombrie 2010 și raportul adresat Consiliului European citat în acesta,

–  având în vedere programul Președinției belgiene, în special propunerile privind metodele inovatoare de finanțare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la impozitarea operațiunilor financiare: aplicarea eficientă a acesteia(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 cu privire la competențele Autorităților europene de supraveghere(3) și, în special, Rezoluția din 22 septembrie 2010 referitoare la înființarea Autorității europene pentru asigurări și pensii ocupaționale(4), Rezoluția din 22 septembrie 2010 referitoare la înființarea Autorității Bancare Europene(5), Rezoluția din 22 septembrie 2010 referitoare la înființarea Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe(6) și Rezoluția din 22 septembrie 2010 referitoare la supravegherea macroprudențială a sistemului financiar și înființarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice(7),

–  având în vedere Documentul de lucru al Comisiei privind metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial (SEC(2010)0409) și Comunicarea Comisiei privind impozitarea sectorului financiar (COM(2010)0549), precum și documentul de lucru de însoțire (SEC(2010)1166),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții (COM(2010)0484),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind fondurile de soluționare a situației băncilor neviabile (COM(2010)0254),

–  având în vedere Declarația G20 făcută la 15 noiembrie 2008 la Washington, Declarația G20 făcută la 2 aprilie 2009 la Londra și Declarația șefilor de stat din cadrul summitului G20 din 25 septembrie 2009 de la Pittsburgh,

–  având în vedere Raportul FMI din 2010 privind impozitarea sectorului financiar adresat G20,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei sindicale consultative a OCDE, intitulată „Parametrii unei taxe pe tranzacțiile financiare și deficitul de finanțare în cadrul OCDE pentru bunurile publice la nivel mondial, 2010-2020” din 15 februarie 2010,

–  având în vedere raportul OCDE din 2010, intitulat „The elephant in the room: the need to deal with what banks do”,

–  având în vedere studiul realizat de Institutul Austriac de Cercetare Economică (WIFO), intitulat „Impozitarea generală a tranzacțiilor financiare: motive, venituri, fezabilitate și efecte” din martie 2008,

–  având în vedere lucrarea Fundației pentru Studii Europene Progresiste, intitulată „Taxele pe tranzacțiile financiare: necesare, fezabile și de dorit” din martie 2010,

–  având în vedere studiul Centrului de Cercetare a Politicii Economice, intitulat „Avantajele impozitării tranzacțiilor financiare” din decembrie 2008,

–  având în vedere Raportul Comisiei, intitulat „Tablou de bord privind ajutoarele de stat - Raport privind evoluțiile recente în materie de ajutoare acordate în contextul crizei din sectorul financiar” (COM(2010)0255),

–  având în vedere studiul Notre Europe, intitulat „O Uniune care produce de din ce în ce mai puțin carbon? Către o impozitare europeană mai eficientă pentru combaterea schimbărilor climatice”,

–  având în vedere documentul rezultat în urma Reuniunii plenare la nivel înalt a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Respectarea promisiunii: uniți pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”, din septembrie 2010,

–  având în vedere Declarația celei de-a 7-a reuniuni plenare a Grupului de inițiativă privind metodele inovatoare de finanțare pentru dezvoltare, care a avut loc la Santiago, în ianuarie 2010,

–  având în vedere Raportul din 2010 al Comitetului de experți către Grupul de lucru privind tranzacțiile financiare internaționale pentru dezvoltare, intitulat „Globalizarea solidarității: cazul taxelor financiare”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7–0036/2011),

A.  întrucât criza mondială financiară și economică fără precedent din 2007 a pus în evidență o serie de disfuncționalități importante ale cadrului de reglementare și supraveghere al sistemului financiar mondial, care poate fi descris ca o combinație de piețe financiare nereglementate, produse extrem de complexe și jurisdicții netransparente; întrucât Europa are nevoie de piețe financiare mai transparente și mai eficiente;

B.  întrucât piețele libere stau la baza creării bunăstării în întreaga lume și întrucât economiile de piață și comerțul liber creează bunăstare și scot oamenii din sărăcie;

C.  întrucât creșterea spectaculoasă a volumului de tranzacții financiare la nivelul economiei mondiale din ultimul deceniu - un volum care a atins în 2007 un nivel de 73,5 ori mai mare decât PIB-ul mondial nominal, în principal ca urmare a boomului de pe piața instrumentelor financiare derivate - ilustrează un decalaj din ce în ce mai mare între tranzacțiile financiare și necesitățile economiei reale;

D.  întrucât sectorul financiar depinde într-o mare măsură de modele tranzacționale, precum HFT (tranzacționarea de înaltă frecvență), care urmăresc în special câștigurile pe termen scurt și sunt expuse unor grade ridicate de îndatorare, ceea ce a reprezentat una dintre principalele cauze ale crizei financiare; întrucât acest lucru a cauzat o volatilitate excesivă a prețurilor și deviații persistente ale prețurilor la acțiuni și bunurile de larg consum față de nivelurile de bază ale acestora;

E.  întrucât capacitatea întreprinderilor, guvernelor și persoanelor fizice de a împrumuta și a se împrumuta reciproc este un factor esențial pentru economia mondială; întrucât criza financiară a oferit exemple de caracteristici negative ale pieței internaționale de capital; întrucât, pentru acest motiv, este necesar să se găsească un echilibru între nevoia de a lua măsuri care să ajute la menținerea stabilității financiare și nevoia menținerii capacității băncilor de a oferi credite economiei;

F.  întrucât, în cadrul summiturilor G20 de la Washington, 2008 și Pittsburgh, 2009, s-a convenit să se implementeze reformele de consolidare a regimurilor de reglementare și de supraveghere a piețelor financiare și ca instituțiile financiare să fie obligate să își asume partea lor echitabilă de responsabilitate pentru dezechilibrele existente;

G.  întrucât principalele costuri ale crizei au fost suportate până acum de contribuabili, ai căror bani au fost utilizați de guvernele multor țări pentru a salva băncile private și alte instituții financiare; întrucât se solicită din ce în ce mai mult ca instituțiile financiare și părțile interesate, care au beneficiat ani de-a rândul de rentabilități ale capitalului și de bonusuri anuale excesive, obținând cea mai mare parte a profiturilor corporatiste la nivel mondial, să contribuie în mod echitabil la suportarea costurilor;

H.  întrucât, în special în UE, costurile acțiunilor de salvare a sectorului financiar au agravat și au accelerat instalarea unei crize fiscale și a datoriei publice, care a plasat o povară neașteptată asupra bugetelor publice și a pus în pericol în mod grav crearea de locuri de muncă, funcționarea sistemelor sociale și îndeplinirea obiectivelor climatice și de mediu;

I.  întrucât urmărirea câștigurilor pe termen scurt și speculațiile de pe piața obligațiunilor guvernamentale europene au reprezentat factori agravanți importanți ai crizei datoriei publice naționale din zona euro în perioada 2009-2010 și au dezvăluit legături strânse între neajunsurile sectorului financiar și problemele de garantare a unor finanțe publice sustenabile în perioade de deficite bugetare excesive și de creștere a datoriei publice și private;

J.  întrucât ineficiența Pactului de stabilitate și creștere în forma sa actuală și divergențele dintre statele membre în ceea ce privește competitivitatea au declanșat dezbaterea actuală privind guvernanța economică europeană, ale cărei componente-cheie ar trebui să fie măsurile de consolidare a Pactului de stabilitate și creștere, în special a componentei sale preventive, de lansare fără amânare a reformelor structurale inevitabile, precum și de coordonare politicilor fiscale și a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, pentru a garanta o fiscalitate echitabilă, deplasând progresiv sarcina fiscală de la sectorul muncii către cel de capital și către activitățile cu externalități negative semnificative;

K.  întrucât criza a subliniat necesitatea de a crea surse de venituri noi, cu o bază amplă, echitabile și durabile și de a asigura respectarea legislației privind evaziunea fiscală în vigoare și de a ameliora eficiența acesteia, pentru a asigura că consolidarea fiscalității este efectiv combinată cu redresarea economică pe termen lung și sustenabilitatea finanțelor publice, crearea de locuri de muncă și incluziunea socială, care sunt priorități-cheie ale Agendei UE 2020;

L.  întrucât constrângerile bugetare severe cauzate de criza recentă se produc în momentul în care UE și-a asumat angajamente extrem de importante la nivel mondial, în special legate de obiectivele în domeniul schimbărilor climatice, Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și ajutorul pentru dezvoltare, mai ales pentru adaptarea la schimbările climatice și reducerea acestora în țările în curs de dezvoltare;

M.  întrucât, la 17 iunie 2010, Consiliul European a afirmat că UE ar trebui să coordoneze eforturile de stabilire a unei strategii mondiale pentru introducerea sistemelor de taxe și impozite asupra instituțiilor financiare și a solicitat analizarea și dezvoltarea în continuare a unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF) la nivel mondial;

N.  întrucât Parlamentul a solicitat deja Comisiei să realizeze o evaluare de impact și să ofere o analiză a aspectelor pozitive ale unei TTF; prin urmare, Parlamentul intenționează să aștepte această analiză înainte de a acționa în continuare,

1.  ia act de eforturile depuse până în acest moment de către Comisie pentru a răspunde la apelul adresat de Parlament în Rezoluția sa din 10 martie 2010 de a realiza un studiu de fezabilitate privind impozitarea tranzacțiilor financiare la nivel mondial și la nivelul UE; subliniază necesitatea unei ample evaluări de impact și solicită ca rezultatul evaluării de impact și posibilele propuneri concrete să fie făcute publice până în vara lui 2011, potrivit anunțului din Comunicarea Comisiei privind impozitarea sectorului financiar; subliniază faptul că un studiu de fezabilitate echilibrat și atent privind o TTF la nivelul UE ar trebui să constituie fundamentul pe baza căruia se aplică procedura de introducere a respectivei taxe;

2.  subliniază că o creștere a ratelor și o extindere a domeniului de aplicare a instrumentelor fiscale existente, precum și reducerile suplimentare ale cheltuielilor publice nu pot fi nici suficiente și nici nu reprezintă o soluție sustenabilă pentru a face față principalelor provocări viitoare la nivel european și mondial; evidențiază faptul că, în momentul abordării acestor provocări și al discutării unor noi sisteme de finanțare, una dintre prioritățile de prim rang ar trebui să fie crearea unor mijloace de consolidare a competitivității și creșterii economice europene;

3.  subliniază faptul că o piață unică care funcționează adecvat constituie cel mai valoros instrument al UE într-o lume competitivă globalizată, reprezentând principalul motor de creștere europeană; evidențiază faptul că accentul principal ar trebui pus pe consolidarea pieței interne și pe găsirea de soluții pentru o utilizare mai inteligentă a resurselor naționale și europene prin adoptarea unei viziuni holistice asupra reformei bugetare, care să acopere atât cheltuielile, cât și veniturile bugetare; subliniază că modalitatea de prezentare a cheltuielilor trebuie concepută în așa fel încât să ofere rezultate și că noile instrumente financiare de proiectare bugetară trebuie să fie inteligente, integrate și flexibile;

4.  subliniază faptul că eliminarea obstacolelor care au mai rămas de pe piața internă reprezintă cea mai bună modalitate de promovare a politicilor eficiente de creștere reală; constată faptul că, potrivit studiilor, s-ar putea face economii anuale în valoare de 200 până la 300 de miliarde EUR, dacă s-ar elimina toate obstacolele din calea celor patru libertăți;

5.  subliniază importanța relansării pieței unice și faptul că UE trebuie să întocmească și să pună în aplicare într-un mod eficace normele comune pentru a permite pieței interne să servească la realizarea creșterii structurale; evidențiază faptul că eforturile trebuie să se concentreze asupra forței motrice a economiei europene: cele 20 de milioane de întreprinderi europene, în speciale cele mici și mijlocii, conduse de întreprinzători și alte persoane cu spirit creativ;

6.  subliniază faptul că unul dintre cele mai importante avantaje ale Uniunii Europene este dimensiunea sa, iar acest avantaj trebuie utilizat la maximum prin exploatarea potențialului pieței unice și prin utilizarea fondurilor din bugetul UE, pentru a aduce o valoare adăugată modalității în care sectorul public stimulează motoarele de creștere;

7.  subliniază faptul că ar trebui adoptat un cadru strategic comun de către Comisie, prin conturarea unei strategii ample de investiții, care să transpună țintele și obiectivele strategiei Europa 2020 în priorități de investiții și care să identifice nevoile de investiții care corespund principalelor ținte și proiectelor-pilot, precum și reformelor necesare în vederea maximizării impactului investiției susținute de politica de coeziune;

8.  subliniază că unul dintre principalele merite ale instrumentelor de finanțare inovatoare este acela că pot crea un avantaj dublu, având în vedere că pot contribui la realizarea unor obiective politice importante, precum stabilitatea și transparența pieței financiare, și oferi în același timp un potențial semnificativ de realizare a veniturilor; subliniază, în acest context, că ar trebui să se țină seama și de efectele acestor instrumente asupra externalităților negative generate de sectorul financiar;

Impozitarea sectorului financiar

9.  reamintește că pierderile financiare cauzate de evaziunea și frauda fiscală în Europa se situează între 200 și 250 de miliarde EUR anual; consideră, așadar, că reducerea nivelului fraudei fiscale ar contribui la reducerea deficitelor publice, fără a crește nivelul taxelor; subliniază, în acest context, că finanțarea inovatoare ar trebui să revigoreze eforturile statelor membre, ale UE și ale comunității internaționale de combatere a evaziunii și fraudei fiscale, precum și a altor forme ilicite de scurgere a capitalului, care au un impact bugetar semnificativ;

10.  subliniază faptul că, după criză, UE trebuie să-și convingă cetățenii că are voința și instrumentele necesare pentru a aplica în continuare o combinație echilibrată formată dintr-o strategie de consolidare fiscală și politici de stimulare care să garanteze redresarea economică pe termen lung;

11.  consideră că, în timp ce recent s-au înregistrat progrese majore atât în zona de reglementare, cât și în cea de supraveghere, abordării UE a sectorului financiar îi lipsește dimensiunea reprezentată de politica fiscală;

12.  salută recunoașterea de către Comisie a faptului că sectorul financiar este impozitat în mod insuficient, în special datorită faptului că, în cazul majorității serviciilor financiare, nu se aplică TVA, și solicită măsuri financiare inovatoare pentru a obține venituri mai mari din acest sector și a contribui la îndepărtarea poverii fiscale de pe umerii lucrătorilor;

13.  consideră că introducerea unei TTF ar putea contribui la abordarea problemei privind tendințele de tranzacționare cu efecte extrem de negative de pe piețele financiare, precum anumite tipuri de tranzacționare de înaltă frecvență pe termen scurt și automată, și ar putea diminua activitățile speculative; subliniază că o TTF ar avea astfel potențialul de îmbunătățire a eficienței pieței, de creștere a transparenței, de reducere a volatilității excesive a prețurilor și de creare a unor stimulente pentru sectorul financiar pentru a face investiții pe termen lung, cu valoare adăugată pentru economia reală;

14.  subliniază actualele estimări privind venitul generat de o TTF cu rată scăzută, care ar putea, datorită bazei ample de impozitare, genera venituri de aproape 200 de miliarde EUR pe an la nivelul UE și 650 de miliarde USD la nivel mondial; consideră că aceasta ar putea constitui o contribuție substanțială a sectorului financiar la acoperirea costurilor crizei și la realizarea sustenabilității finanțelor publice;

15.  ia act de evoluția dezbaterii privind TTF și de opiniile diferite privind fezabilitatea, eficiența și eficacitatea unei astfel de taxe, precum și dezbaterea apărută privind aplicarea unei taxe pe activitățile financiare (TAF), dar constată că G20 nu a fost până în prezent în măsură să promoveze inițiative comune semnificative în acest domeniu; solicită liderilor G20 să accelereze negocierile pentru încheierea unui acord referitor la elementele minime comune ale unei TTF mondiale și să ofere orientări privind modul în care se dorește ca aceste diferite modalități de impozitare să evolueze în viitor;

16.  sprijină introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare, care ar îmbunătăţi funcţionarea pieţei prin reducerea speculaţiei, care ar contribui la finanţarea bunurilor publice mondiale şi ar reduce deficitul public; consideră că introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare ar trebui să se sprijine pe o bază de impozitare cât mai largă posibil şi că UE ar trebui să promoveze introducerea unei TTF la nivel mondial; în caz contrar, UE ar trebui să aplice, ca un prim pas, o TTF la nivel european; invită Comisia să realizeze în scurt timp un studiu de fezabilitate, luând în considerare necesitatea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivel mondial şi să prezinte propuneri legislative concrete;

17.  subliniază că, atunci când se examinează opțiunile referitoare la impozitarea sectorului financiar la nivel mondial și la nivelul UE, ar trebui să se țină seama de învățămintele trase din introducerea de taxe pe tranzacțiile sectoriale la nivelul statelor membre;

18.  subliniază în plus că fluxul tranzacțiilor pur speculative către alte jurisdicții nu ar avea efecte negative foarte numeroase, ci ar putea, de asemenea, să contribuie la creșterea eficienței pieței; subliniază, de asemenea, că nu toate acțiunile considerate a fi speculative trebuie condamnate, întrucât anumite forme de asumare a riscurilor pot consolida stabilitatea piețelor financiare ale UE;

19.  subliniază că în cadrul unui piețe europene centralizate serviciile de compensare și decontare ar putea facilita introducerea unei TTF la nivelul UE, creând condițiile necesare pentru ca aceasta să fie ieftină din punct de vedere administrativ și simplă de implementat; reamintește, totodată, că trebuie să se țină seama de faptul că industria financiară are un caracter mondial și interconectat atunci când sunt elaborate aspectele tehnice ale TTF;

20.  ia act de recenta comunicare a Comisiei, care reprezintă un prim pas în calea abordării acestei probleme; consideră că sarcina probei privind posibilele avantaje și/sau dezavantaje ale introducerii unei TTF la nivelul UE revine Comisiei și evaluării sale de impact;

21.  constată că recenta comunicare a Comisiei a anunțat o evaluare de impact a diverselor opțiuni pentru impozitarea sectorului financiar și invită, de asemenea, Comisia să abordeze în studiul său de fezabilitate problema asimetriei geografice a tranzacțiilor și veniturilor și posibilitatea unei rate cotate sau diferențiate în funcție de categoria activelor, incidența taxei, natura actorului implicat sau natura pe termen scurt sau speculativă a anumitor tipuri de tranzacții; invită Comisia să se folosească de toate studiile disponibile în acest domeniu;

22.  invită Comisia să analizeze în studiul său de fezabilitate diferitele opțiuni posibile pentru o TTF la nivelul UE și efectele acestora, inclusiv beneficiile pentru economie și societate ale reducerii frecvenței tranzacțiilor financiare speculative, care în prezent cauzează perturbări grave ale pieței;

23.  subliniază că o TTF ar trebui să aibă cea mai extinsă bază de impozitare posibilă, astfel încât să garanteze o concurență în condiții echitabile pe piețele financiare și să nu direcționeze tranzacțiile spre mijloace mai puțin transparente; consideră astfel că studiul de fezabilitate al Comisiei ar trebui să analizeze toate tranzacțiile cu active financiare, cum ar fi tranzacțiile cu produse financiare derivate și tranzacțiile cu lichidare imediată de pe piețele bursiere, precum și produsele financiare derivate extrabursiere; subliniază faptul că cotația unei TTF cu rate diferențiate în locurile de tranzacționare ar putea crește în continuare stabilitatea pieței, prin crearea de stimulente pozitive, pentru ca actorii din sectorul financiar să îndepărteze tranzacțiile de produsele financiare extrabursiere, asigurând astfel locuri de tranzacționare mai transparente și mai bine reglementate;

24.  salută, în acest context, propunerile recente ale Comisiei privind produsele financiare derivate extrabursiere și vânzările în lipsă, care impun obligații privind înregistrarea centralizată a serviciilor de compensare și a tranzacțiilor în cazul tuturor tranzacțiilor cu produsele financiare derivate extrabursiere, făcând astfel posibilă din punct de vedere tehnic introducerea acestei TTF la nivelul UE cu o bază amplă de impozitare;

25.  insistă să se stabilească cine va plăti în final taxa, întrucât taxele sunt de obicei transferate în sarcina consumatorilor, în acest caz, în sarcina investitorilor cu amănuntul și a persoanelor fizice; subliniază necesitatea unor norme extinse privind scutirile și pragurile, pentru a preveni această situație;

26.  salută recentele propuneri ale FMI, sprijinite de Comisie, pentru introducerea unui taxe pe activele băncilor care să permită fiecărei țări să aloce între 2 și 4% din PIB finanțării unor mecanisme pentru combaterea crizelor viitoare; consideră că impozitele bancare ar trebui să fie proporționale cu importanța sistemică a instituției de credit în cauză și cu nivelul de risc pe care îl implică activitatea acesteia;

27.  constată că taxele bancare, TAF și TTF servesc unor obiective economice diferite și prezintă un potențial diferit de realizare a veniturilor; subliniază că, având în vedere că se bazează pe poziții din bilanț, taxele bancare nu pot contribui la diminuarea speculațiilor financiare și la reglementarea activităților bancare subterane; în acest context, subliniază, în plus, importanța mecanismelor de supraveghere financiară și a transparenței acestora pentru sporirea capacității de redresare și stabilității sistemului financiar;

28.  ia act de propunerea FMI privind o TAF și de angajamentul recent al Comisiei de a realiza o evaluare de impact amplă referitoare la potențialul acesteia; subliniază că TAF este, în primul rând, un instrument fiscal orientat spre obținerea de venituri care vizează sectorul financiar, permițând impozitarea rentelor economice și a profiturilor obținute din asumarea excesivă de riscuri și că, astfel, ar putea oferi o soluție pentru actuala scutire de TVA a sectorului financiar;

29.  este conștient de diferitele opțiuni pentru gestionarea veniturilor suplimentare generate de impozitarea sectorului financiar atât la nivel național, cât și la nivel european; subliniază faptul că trebuie soluționată problema privind scopul utilizării veniturilor obținute din impunerea unei TTF și că, pentru a oferi contribuabililor o imagine corespunzătoare asupra rațiunilor care stau la baza impozitării suplimentare a sectorului financiar, evaluarea diferitelor opțiuni și stabilirea de priorități în rândul acestora ar trebui considerate ca fiind un element esențial în dezbaterea generală asupra finanțării inovatoare; evidențiază faptul că, datorită naturii lor globale, veniturile obținute din impunerea la nivel mondial a TTF ar trebui utilizate pentru a finanța obiectivele de politică mondială, cum ar fi dezvoltarea și reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare și combaterea schimbărilor climatice; ia act de intenția Comisiei de a crește volumul bugetului UE prin utilizarea de instrumente financiare inovatoare; își exprimă convingerea că pentru a proteja valoarea adăugată la nivel european a instrumentelor de finanțare inovatoare menționate anterior, o parte a veniturilor generate de acestea ar putea fi alocată pentru finanțarea proiectelor și politicilor UE; reamintește că recenta comunicare a Comisiei referitoare la o revizuire a bugetului UE tratează impozitarea sectorului financiar la nivelul UE drept o posibilă sursă de resurse proprii; face apel la o dezbatere amplă care să implice instituțiile UE, parlamentele naționale, părțile interesate din cadrul UE și reprezentanții societății civile referitoare la opțiunile disponibile privind politicile respective, determinarea părții de venit care va fi alocată la nivelul UE și la nivel național și diversele modalități de realizare a acesteia; remarcă, în ceea ce privește gestionarea părții de venit alocate la nivel național, că toate opțiunile posibile ar trebui evaluate, inclusiv alocarea de venituri pentru a consolida finanțele publice;

30.  subliniază faptul că posibila introducere a acestor noi instrumente de impozitare în sectorul financiar ar trebui analizată în contextul mediului fiscal deja existent al respectivului sector, ținând seama de efectele secundare și menținând un accent deosebit pe găsirea sinergiilor dintre vechile și noile taxe;

31.  ia act de intenția Comisiei de a crește volumul bugetului UE prin utilizarea unor instrumente financiare inovatoare și recunoaște beneficiile potențiale care decurg din stimularea finanțării sectorului privat din bani publici; totuși, este conștient că folosirea de fonduri de investiții speciale pentru finanțarea proiectelor poate genera datorii contingente crescute; consideră, prin urmare, că astfel de măsuri ar trebui însoțite de comunicarea pe deplin transparentă a informațiilor și de orientări adecvate referitoare la investiții, de gestionarea riscurilor, limitele de expunere și proceduri de control și supraveghere, toate aceste proceduri trebuind să fie stabilite în mod responsabil din punct de vedere democratic;

Euroobligațiunile și obligațiunile europene pentru proiecte

32.  ia act de faptul că euroobligațiunile sunt considerate într-o măsură tot mai mare drept un instrument comun de gestionare a datoriei; ia act de toate propunerile și inițiativele recente în acest sens; invită Consiliul European și Comisia să ofere un răspuns imediat la apelul adresat de Parlament în Rezoluția sa din 16 decembrie 2010(8) referitoare la crearea unui mecanism permanent de criză, cu scopul de a lansa semnalul politic necesar pentru demararea unei investigații a Comisiei în ceea ce privește un viitor sistem de euroobligațiuni, în vederea stabilirii condițiilor în care un astfel de sistem ar fi în beneficiul tuturor statelor membre participante și al zonei euro în ansamblul ei;

33.  sprijină ideea emisiunii de obligațiuni europene comune pentru proiecte pentru finanțarea nevoilor importante de infrastructură și a proiectelor structurale ale Europei în cadrul Agendei UE 2020, a noilor strategii anticipate ale UE, cum ar fi noua Strategie de dezvoltare a infrastructurii energetice și a altor proiecte la scară largă; consideră că obligațiunile UE pentru proiecte vor asigura investiția necesară și vor furniza suficientă încredere pentru ca proiecte majore de investiții să atragă suportul necesar și vor deveni astfel un mecanism important de stimulare maximă a ajutorului public; reamintește că, pentru a garanta dezvoltarea sustenabilă a Europei, aceste proiecte trebuie să contribuie și la transformarea ecologică a economiilor noastre, punând bazele unei economii fără carbon;

34.  subliniază faptul că bugetul UE ar trebui utilizat într-o mai mare măsură pentru stimularea investițiilor; evidențiază faptul că, pentru proiectele cu potențial economic pe termen lung, ar trebui să se recurgă în mod sistematic la utilizarea fondurilor UE în parteneriat cu sectorul bancar privat, în special prin intermediul Băncii Europene de Investiții (BEI) și al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD);

35.  solicită Comisiei și Băncii Centrale Europene să analizeze aspectele legate de pericolul moral care sunt asociate, pentru statele membre, cu finanțarea unor proiecte de infrastructură esențiale prin intermediul obligațiunilor UE pentru proiecte sau al euroobligațiunilor, în special în cazurile în care aceste proiecte de infrastructură sunt transnaționale;

Taxa pe carbon

36.  subliniază că actualul model fiscal ar trebui să integreze pe deplin principiul „poluatorul plătește” utilizând instrumente inovatoare de finanțare adecvate, pentru a deplasa treptat sarcina fiscală către activitățile care poluează mediul, creează emisii semnificative de gaze cu efect de seră sau utilizează un volum considerabil de resurse;

37.  sprijină, prin urmare, consolidarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii și o revizuire cuprinzătoare a Directivei privind impozitarea energiei pentru a face din emisiile de CO2 și din conținutul energetic criterii de bază pentru impozitarea produselor energetice;

38.  subliniază că ambele instrumente prezintă un dublu avantaj net, furnizând stimulente majore în vederea orientării către surse de energie regenerabile, sustenabile și fără emisii de carbon, pe de o parte, și venituri suplimentare semnificative, pe de altă parte; reamintește totuși că principalul motiv al introducerii taxei pe carbon este acela de a schimba comportamentul și structurile de producție, deoarece veniturile prognozate vor scădea atunci când modelele de producție se vor orienta către surse de energie sustenabilă și regenerabilă;

39.  consideră că o taxă pe carbon și revizuirea Directivei privind impozitarea energiei ar trebui să stabilească cerințele minime obligatorii pentru toate statele membre, lăsând acestora libertatea de decizie în ceea ce privește suplimentarea acestora;

40.  subliniază faptul că trebuie prevăzute perioade de tranziție adecvate pentru a evita scurgerile de carbon și pentru a împiedica plasarea unor poveri copleșitoare pe umerii consumatorilor cu venituri reduse; consideră, în plus, că este util să se prevadă măsuri specifice în favoarea gospodăriilor cu venituri reduse și să se crească volumul investițiilor în infrastructura sectorului public și în eficiența energetică a gospodăriilor;

41.  consideră totuși că ar trebui să se analizeze sub toate aspectele posibilitatea unui acord mondial la nivelul G20 sau în interiorul OMC înainte de punerea în aplicare a unei astfel de taxe asupra importurilor din țările terțe în UE pentru a evita, pe de o parte, ca acest instrument de ajustare a taxelor vamale să genereze o criză a materiilor prime și, pe de altă parte, pentru a evita să se ajungă la măsuri de represalii din partea țărilor terțe împotriva exporturilor UE;

42.  având în vedere creșterea cererii de energie în țările emergente, atrage atenția asupra necesității imperioase ca UE să realizeze investiții adecvate în domeniul furnizării de energie și în eficiența energetică, prin consolidarea infrastructurii sale energetice și prin reducerea, în măsura posibilităților, a vulnerabilității sale în fața fluctuațiilor pieței, care ar putea avea consecințe negative asupra economiei UE și asupra obiectivelor Europa 2020;

43.  invită statele membre să aibă în vedere alocarea de venituri din impozitarea în materie de schimbări climatice pentru finanțarea cercetării și dezvoltării și pentru măsuri care să vizeze reducerea emisiilor de carbon și combaterea încălzirii globale, stimularea eficienței energetice, combaterea penuriei energetice și îmbunătățirea infrastructurii energetice în UE și în țările în curs de dezvoltare; reamintește, în acest context, că, în conformitate cu Directiva ETS, cel puțin 50% din veniturile obținute din licitarea cotelor de emisii de dioxid de carbon în cadrul sistemului UE ETS ar trebui alocate acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice, inclusiv în țările în curs de dezvoltare;

44.  ia act de faptul că instrumentele financiare de tip revolving destinate măsurilor care vizează eficiența energetică reprezintă o modalitate inovatoare de finanțare a proiectelor ecologice; salută crearea unui instrument financiar special, care ar putea atrage și investitori privați [în cadrul parteneriatelor de tip public-privat (PPP)], care ar utiliza fonduri neangajate disponibile în cadrul Regulamentului privind programul energetic european pentru redresare (PEER), pentru a sprijini inițiativele în materie de eficiență energetică și de energie din surse regenerabile; solicită Comisiei să evalueze îndeaproape eficacitatea acestui instrument și să analizeze potențialul de utilizare în viitor a unei abordări similare, inclusiv inițiative privind energia, eficiența energetică și materiile prime, în cazul altor fonduri necheltuite din bugetul UE;

45.  ia act de importanța eficienței energetice și solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre utilizarea eficientă a fondurilor structurale pentru creșterea eficienței energetice a clădirilor, în special a locuințelor; solicită utilizarea eficientă a fondurilor din partea BEI și a altor instituții financiare publice, precum și coordonarea dintre fondurile UE și cele naționale și alte forme de sprijin care pot acționa ca o pârghie în vederea stimulării investițiilor în eficiența energetică în scopul realizării obiectivelor UE;

46.  reamintește statelor membre că pot utiliza un TVA redus pentru serviciile destinate renovării locuințelor și creșterii eficienței energetice;

47.  consideră, de asemenea, că utilizarea profitabilă a resurselor și inovarea în tehnologiile ecologice sunt factori de o importanță majoră pentru competitivitate;

48.  subliniază nevoia, pe parcursul dezvoltării și până la punerea în aplicare a unui nou model de impozitare inovator, a unei evaluări transfrontaliere și transsectoriale generale a diferitelor tipuri existente și planificate de finanțare, impozitare și subvenționare a activităților ecologice și climatice, care poate fi desemnată drept „un proces de Larosière în domeniul finanțării mediului”, pentru a asigura o urmărire mai eficace a acestor noi instrumente și pentru a elimina posibilele suprapuneri și/sau conflicte între politici;

49.  admite faptul că o taxă pe carbon ar reprezenta mai degrabă un instrument de reducere a emisiilor decât o sursă de venituri pe termen lung, întrucât, în cele din urmă, această sursă s-ar epuiza dacă acest instrument ar fi eficient;

Finanțarea pentru dezvoltare

50.  solicită o reafirmare, de către statele membre, a angajamentului acestora privind alocarea a 0,7 % din VNB-ul lor pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD); regretă faptul că, în timp ce toate statele membre ale UE au acceptat această țintă de 0,7 % din VNB pentru cheltuieli, numai Suedia, Luxemburg, Danemarca și Olanda au atins sau au depășit acest obiectiv în 2008;

51.  reamintește că, în ciuda crizei mondiale, Uniunea Europeană în ansamblu, incluzând statele sale membre, rămâne principalul donator de asistență pentru dezvoltare, alocând 56 % din totalul mondial, adică 49 de miliarde EUR în 2009, fapt confirmat de angajamentele colective ale guvernelor UE de a aloca 0,56 % și 0,70 % din VNB pentru AOD până în 2010 și, respectiv, 2015;

52.  subliniază importanța covârșitoare a unei gestionări financiare sănătoase în ceea ce privește toate ajutoarele umanitare și de dezvoltare ale UE, mai ales datorită faptului că instituțiile europene implicate în luarea deciziilor și punerea în aplicare a acestor ajutoare trebuie să fie pe deplin responsabile față de cetățenii și contribuabilii europeni;

53.  subliniază că finanțarea inovatoare pentru dezvoltare poate completa mecanismele tradiționale de acordare a asistenței pentru dezvoltare, sprijinindu-le astfel în atingerea la timp a obiectivelor; reamintește că instrumentele inovatoare de finanțare ar trebui să se adauge la obiectivul ONU de 0,7 % din PIB alocat cooperării pentru dezvoltare; subliniază că finanțarea inovatoare pentru dezvoltare ar trebui să dispună de surse diverse pentru a se realiza potențialul maxim în materie de venituri, dar să fie și adaptată pe deplin la prioritățile fiecărei țări, cu o implicare națională puternică; subliniază, în același timp, necesitatea ca țările în curs de dezvoltare să accelereze propriile eforturi în domeniul fiscal, în special în ceea ce privește colectarea taxelor și lupta împotriva evaziunii fiscale, care sunt cruciale pentru realizarea unei politici fiscale sănătoase;

54.  subliniază faptul că nevoile de asigurare a unei asistențe pentru dezvoltare eficiente, de înaltă calitate, necesită un efort deosebit în ceea ce privește coordonarea donatorilor și măsurile de guvernanță; consideră că abordarea problemei fragmentării asistenței europene pentru dezvoltare, care generează ineficiențe cu consecințe atât financiare, cât și politice, ar asigura un plus de eficiență de până la 6 miliarde EUR anual pentru statele membre și, pe lângă aceasta, ar facilita munca autorităților administrative ale țărilor partenere;

55.  reamintește că vor fi necesare 300 de miliarde USD pentru a atinge Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) până în 2015; regretă faptul că, în pofida declarațiilor lor recente din cadrul Summitului ONU cu privire la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului din septembrie 2010, majoritatea națiunilor dezvoltate nu și-au onorat încă angajamentul din 2005 de a crește asistența pentru dezvoltare și subliniază că este necesar un efort mult mai concertat; subliniază că nu este acceptabil ca unele țări să perceapă metodele inovatoare de finanțare (MIF) drept un stimulent pentru a renunța la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD); subliniază că angajamentele privind AOD și metodele inovatoare de finanțare trebuie considerate de importanță esențială și complementare în combaterea sărăciei;

56.  subliniază că supravegherea publică și transparența sistemelor inovatoare de finanțare sunt condiții indispensabile pentru introducerea acestora, având în vedere învățămintele trase în urma recentei crize financiare și alimentare;

57.  subliniază necesitatea stringentă de a îmbunătăți coordonarea la nivelul UE a măsurilor de generare a bogăției pe piețele locale și faptul că promovarea finanțării inovatoare pentru dezvoltare nu ar trebui să se limiteze la creșterea fiscalității, ci ar trebui examinate și alte posibilități, cum ar fi consolidarea capitalului intern, obiectiv ce poate fi realizat cel mai bine prin recunoașterea și protejarea drepturilor de proprietate, cartografierea terenurilor și ameliorarea mediului de afaceri și de investiții în țările în curs de dezvoltare;

58.  reamintește că boli pandemice grave, cum ar fi SIDA, tuberculoza și malaria, care afectează țările în curs de dezvoltare, în special Africa Subsahariană, reprezintă un obstacol major pentru realizarea ODM; reamintește în acest context că o contribuție de solidaritate, inclusă în prețul biletelor de avion, reprezintă un instrument financiar important pentru soluționarea problemelor de sănătate, fiind necesară dezvoltarea în continuare a acestui instrument; invită, mai ales, Comisia să examineze și alte mecanisme de finanțare pentru a aborda probleme de ordin sanitar la nivel mondial și pentru a facilita accesul la medicamente în țările sărace;

59.  atrage atenția că schimbările climatice vor afecta în special țările în curs de dezvoltare și consideră că finanțarea măsurilor ce vizează reducerea efectelor schimbărilor climatice și reducerea penuriei energetice vor contribui la realizarea ODM;

60.  salută faptul că Declarația finală a Summitului ONU cu privire la ODM, adoptată la 22 septembrie 2010, menționează pentru prima dată în mod expres rolul finanțării inovatoare în realizarea ODM;

61.  subliniază succesul metodelor inovatoare de finanțare aplicate până acum, în special mecanismul internațional al UNITAID destinat achiziției de medicamente, mecanismul internațional de finanțare a vaccinărilor (IFFIm) și angajamentul anticipat de piață („advance market commitment” – AMC) pentru vaccinarea împotriva bolii pneumococice, care au generat până în prezent peste 2 miliarde USD; constată că și alte metode inovatoare de finanțare s-au dovedit eficace, de exemplu schimburile de tipul datorie externă contra investiții în protecția mediului sau contra investiții în domeniul sănătății ori taxele pe carburanții navelor;

62.  reamintește sprijinul ferm acordat de mai mulți șefi de stat sau de guvern din UE cu ocazia Summitului ONU cu privire la ODM din septembrie 2010 inițiativei de a se aplica o taxă pe tranzacțiile financiare și așteaptă din partea acestora acțiuni hotărâte prin care să dea curs acestui angajament;

63.  invită statele membre care nu au aderat încă la grupul-pilot pentru metodele inovatoare de finanțare înființat în 2006 să facă acest lucru și să participe la toate mecanismele existente, inclusiv la contribuția de solidaritate inclusă în prețul biletelor de avion;

64.  îndeamnă Comisia să propună implementarea la nivelul UE a unor metode inovatoare de finanțare a dezvoltării;

65.  invită instituțiile și guvernele din UE să examineze cu atenție posibilitatea înființării unei loterii mondiale prin care să se finanțeze măsurile de combatere a foametei, conform propunerii Programului alimentar mondial, după modelul proiectului alimentar;

66.  consideră că AOD nu va duce la eradicarea sărăciei dacă G20, UE și instituțiile financiare nu adoptă o poziție fermă împotriva administrațiilor corupte din țările beneficiare; subliniază, prin urmare, necesitatea modernizării metodelor de asistență ale UE în domeniul consolidării autorităților fiscale, a agențiilor judiciare și a celor de combatere a corupției din țările în curs de dezvoltare; îndeamnă statele membre ale UE să combată practicile de mituire utilizate de întreprinderile cu sediul în jurisdicțiile lor și cu activități în țările în curs de dezvoltare;

67.  reamintește că aproximativ 800 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă valoarea înzecită a AOD, se pierd anual în țările în curs de dezvoltare datorită practicilor ilegale, cum ar fi fluxurile ilegale de capital și evaziunea fiscală, iar prevenirea și reducerea acestor pierderi ar putea avea un rol determinant în realizarea ODM; îndeamnă UE și statele membre să introducă lupta împotriva paradisurilor fiscale, a corupției și a structurilor fiscale dăunătoare printre prioritățile tuturor forurilor internaționale, pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să își majoreze resursele financiare interne;

68.  reamintește responsabilitatea comună a G20 în ceea ce privește atenuarea impactului produs de criză în țările în curs de dezvoltare, acestea fiind puternic afectate de efectele sale indirecte;

69.  insistă că, pentru a asigura transparența AOD, trebuie promovată răspunderea prin consolidarea mecanismelor naționale de control și a monitorizării parlamentare a ajutoarelor; invită UE și G20 să își urmărească programul de luptă împotriva paradisurilor fiscale și a secretului fiscal, promovând raportarea pentru fiecare țară în parte;

70.  invită Consiliul și Comisia să promoveze și să depună eforturi pentru implementarea instrumentelor inovatoare de finanțare pentru dezvoltare, cum ar fi o taxă internațională pe tranzacțiile financiare, taxe pe transport, măsuri de combatere a fluxurilor ilicite de capital și reducerea costurilor aferente transferurilor de bani;

71.  constată că prezenta criză economică și financiară va provoca o nouă criză a datoriilor în multe țări în curs de dezvoltare și invită Comisia și statele membre să își reînnoiască eforturile pentru reducerea datoriei țărilor în curs de dezvoltare;

72.  reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt cel mai puțin pregătite pentru combaterea schimbărilor climatice, dar riscă să fie în mare măsură principalele victime ale acestui fenomen; solicită să fie pus în aplicare angajamentul financiar asumat de UE în cadrul Acordului de la Copenhaga și în contextul Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice; insistă ca UE să își asume un rol central în cadrul inițiativelor comune ale țărilor industrializate de a contribui mai mult și mai concret la susținerea procesului de dezvoltare în lumea a treia, față de care aceste țări au o răspundere istorică;

o
o   o

73.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei privind provocările politice a Parlamentului European, Comisiei, Consiliului European, BEI, BCE, FMI, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 40.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0376.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0336.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0334.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0337.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0339.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0335.
(8) P7_TA(2010)0491.


Reducerea inegalităților în materie de sănătate
PDF 275kWORD 143k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE (2010/2089(INI))
P7_TA(2011)0081A7-0032/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 și articolul 184 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la egalitatea dintre bărbați și femei în toate domeniile,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013)(1),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2010/48/CE din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(2),

–  având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială referitor la „Solidaritatea în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2010 referitoare la „Echitate și sănătate în toate politicile: solidaritate în domeniul sănătății”,

–  având în vedere raportul referitor la cea de-a doua evaluare comună a Comitetului pentru protecție socială și a Comisiei privind impactul social al crizei economice și reacțiile politice,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind „Valorile și principiile comune în sistemele de sănătate ale Uniunii Europene”(3),

–  având în vedere rezoluția Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind sănătatea și bunăstarea tinerilor,

–  având în vedere Raportul final al Comisiei privind factorii sociali legați de sănătate (OMS, 2008),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind „Solidaritatea în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 februarie 2007 privind „Promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice: o dimensiune europeană pentru prevenirea excesului de greutate, a obezității și a bolilor cronice(5), precum și rezoluția sa din 25 septembrie 2008 referitoare la Cartea albă privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate(6),

–  având în rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la Cartea albă intitulată „Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013”(7),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0032/2011),

A.  întrucât universalitatea, accesul la îngrijire de înaltă calitate, echitatea și solidaritatea reprezintă valori și principii comune care stau la baza sistemelor de sănătate din cadrul statelor membre ale UE;

B.  întrucât, pe de-o parte, cetățenii duc, în medie, o viață mai îndelungată și mai sănătoasă decât generațiile anterioare, iar, pe de altă parte, UE se confruntă, în contextul îmbătrânirii populației, cu o provocare importantă, și anume cu inegalitățile mari în materie de sănătate fizică și psihică existente și care devin din ce în ce mai pronunțate între statele membre ale UE și în cadrul acestora;

C.  întrucât diferența privind speranța de viață la naștere dintre grupurile socioeconomice cele mai defavorizate și grupurile socioeconomice cele mai favorizate este de 10 ani la bărbați și de 6 ani la femei;

D.  întrucât dimensiunea de gen în materie de speranță de viață constituie, de asemenea, o chestiune foarte importantă care trebuie abordată în contextul inegalităților în materie de sănătate;

E.  întrucât, în afară de factorii genetici, starea sănătății este influențată, înainte de toate, de stilurile de viață ale oamenilor, de accesul acestora la servicii medicale, inclusiv la informații și la educație cu privire la sănătate, la tratament preventiv al bolilor și la tratament în cazul bolilor care durează puțin și al celor care durează mult; întrucât grupurile socioeconomice defavorizate sunt mai predispuse la o alimentație precară și la dependența de tutun și alcool, toți aceștia constituind factori care contribuie într-o mare măsură la apariția multor boli și afecțiuni, inclusiv a unor boli cardiovasculare și a cancerului;

F.  întrucât în toate statele membre au fost descoperite inegalități în materie de sănătate între persoane aparținând unor grupuri educaționale, ocupaționale și de venit superioare și, respectiv, inferioare;

G.  întrucât există dovezi că există o dimensiune de gen în ceea ce privește ratele de malnutriție care sugerează faptul că femeile sunt afectate într-o mai mare măsură de malnutriție și că această inegalitate crește pe măsură ce coborâm pe scara socioeconomică;

H.  întrucât inegalitățile de gen și de vârstă din domeniul cercetării biomedicale și insuficienta reprezentare a femeilor în studiile clinice afectează îngrijirile acordate pacienților;

I.  întrucât evaluarea comparativă a inegalităților în materie de sănătate reprezintă un prim pas fundamental în direcția luării unor măsuri eficiente;

J.  întrucât rata mortalității este, de obicei, mai ridicată în grupurile educaționale, ocupaționale și de venit inferioare și întrucât se pot observa inegalități semnificative și în prevalența formelor specifice de dizabilități, a bolilor specifice cronice netransmisibile, a afecțiunilor cavității bucale și a formelor de boli psihice;

K.  întrucât fenomenul fumatului cunoaște o răspândire rapidă în rândul femeilor, în special al tinerelor, cu consecințe devastatoare pentru starea lor de sănătate viitoare; întrucât, în cazul femeilor, fumatul este agravat de numeroase dezavantaje;

L.  întrucât Comisia a constatat existența unei variații sociale în privința stării de sănătate în cadrul tuturor statelor membre ale UE (Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2010 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”); întrucât Organizația Mondială a Sănătății definește această variație socială ca fiind legătura dintre inegalitățile socioeconomice și inegalitățile în materie de sănătate și de acces la servicii medicale;

M.  întrucât numeroase proiecte și studii au confirmat că începutul excesului în greutate și al obezității este caracterizat prin disparități precoce legate de mediul socioeconomic și că cel mai mare număr de cazuri de exces în greutate și de obezitate apar în grupurile socioeconomice mai defavorizate; întrucât această situație ar putea duce la inegalități și mai mari în materie de sănătate și socioeconomice din cauza riscului crescut de apariție a unor boli legate de obezitate;

N.  întrucât, în ciuda progreselor înregistrate pe plan socioeconomic și în ceea ce privește mediul, care au dus, pe durate lungi de timp, la o ameliorare generală a stării de sănătate a populației, există încă diverși factori, precum condițiile de igienă, de trai și de muncă, malnutriția, educația, venitul, consumul de alcool și fumatul, care continuă să aibă un impact direct asupra inegalităților în materie de sănătate;

O.  întrucât se preconizează că schimbările climatice vor genera o serie de consecințe potențiale asupra sănătății din cauza frecvenței sporite a evenimentelor meteorologice extreme, precum valuri de căldură și inundații, a evoluției bolilor infecțioase și a expunerii crescute la radiații ultraviolete; întrucât nu toate statele UE sunt pregătite în aceeași măsură să facă față acestor provocări;

P.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate nu reprezintă numai o consecință a multiplilor factori economici, de mediu sau referitori la modul de viață, ci și o consecință a dificultăților privind accesul la servicii medicale;

Q.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate sunt legate, de asemenea, și de dificultățile privind accesul la servicii medicale, atât din motive economice (nu atât în cazul serviciilor medicale costisitoare, care, în statele membre, sunt acoperite în mod adecvat, cât mai degrabă în cazul asistenței medicale de rutină, precum servicii medicale stomatologice și oftalmologice), cât și din motive privind distribuirea precară a resurselor medicale în anumite regiuni ale UE;

R.  întrucât lipsa de specialiști în domeniul medical în anumite zone ale UE, precum și posibilitatea acestora de a se muta în alte zone ale UE reprezintă o reală problemă și întrucât această situație generează inegalități majore în ceea ce privește accesul pacienților la servicii medicale și siguranța acestora;

S.  întrucât persoanele care locuiesc în zone ultraperiferice și insulare au în continuare un acces limitat la servicii medicale prompte și de înaltă calitate;

T.  întrucât pacienții care suferă de boli sau afecțiuni cronice formează un grup specific afectat de inegalități legate de accesul la diagnosticare și la asistență medicală, la servicii sociale și de asistență de altă natură și dezavantajat, confruntându-se inclusiv cu dificultăți financiare, cu un acces precar la locuri de muncă, cu discriminare din punct de vedere social și cu stigmatizare;

U.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă un fenomen foarte răspândit în toate țările și la nivelul tuturor claselor sociale și are un efect dramatic asupra sănătății fizice și emoționale a femeilor și a copiilor;

V.  întrucât infertilitatea este o afecțiune medicală recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății cu un impact deosebit asupra stării de sănătate a femeilor și întrucât, din studiul național privind sensibilizarea realizat în Regatul Unit, reiese că peste 94% din femeile care suferă de infertilitate suferă și de diverse forme de depresie;

W.  întrucât există mari inegalități între statele membre în ceea ce privește accesul la tratamente de fertilizare;

X.  întrucât Eurostat, Oficiul de Statistică al UE, a precizat că rata șomajului în cele 27 de state membre ale UE a crescut la 9,6 % în septembrie 2010, iar Comitetul pentru protecție socială al Consiliului Uniunii Europene și-a exprimat, în cadrul avizului său din 20 mai 2010, preocuparea cu privire la faptul că actuala criză economică și financiară va avea consecințe negative asupra accesului cetățenilor la serviciile medicale și asupra bugetelor sectoarelor sanitare din cadrul statelor membre;

Y.  întrucât actuala criză economică și financiară poate afecta grav sectorul serviciilor medicale din mai multe state membre ale UE în ceea ce privește atât oferta, cât și cererea;

Z.  întrucât restricțiile cauzate de actuala criză economică și financiară, împreună cu consecințele viitoarei provocări demografice cu care Uniunea va trebui să se confrunte, ar putea submina în mod grav sustenabilitatea financiară și organizațională a sistemelor de sănătate din statele membre, împiedicând astfel accesul egal la servicii medicale pe teritoriile acestora;

AA.  întrucât combinarea sărăciei cu alte forme de vulnerabilitate, precum vârsta fragedă sau vârsta înaintată, dizabilitatea sau apartenența la o minoritate, crește și mai mult riscurile apariției inegalităților în materie de sănătate și întrucât o stare de sănătate precară poate duce, la rândul ei, la sărăcie și/sau la excludere socială;

AB.  întrucât primii ani de viață au efecte pe termen lung cu privire la multe aspecte referitoare la sănătate și la bunăstare – de la obezitate, boli cardiace și sănătate psihică, până la educație, realizări profesionale, statut economic și calitatea vieții;

AC.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate pot avea implicații economice semnificative pentru UE și pentru statele membre; întrucât se estimează că pierderile legate de inegalitățile în materie de sănătate se ridică la aproximativ 1,4% din PIB;

AD.  întrucât, în multe state ale UE, accesul echitabil la servicii medicale pentru migranții fără acte nu este asigurat nici în practică, nici în temeiul legislației;

AE.  întrucât în statele membre încă se mai ivesc situații în care membrii unor diverse grupuri sociale (de exemplu, persoane cu dizabilități) se confruntă cu obstacole privind acceptarea în condiții de egalitate în unități sanitare, fapt care limitează accesul acestora la serviciile medicale;

AF.  întrucât, în contextul îmbătrânirii populației, statele membre se confruntă cu probleme privind dependența și creșterea nevoilor în materie de servicii și tratamente în domeniul geriatriei; întrucât, prin urmare, este necesară o schimbare a abordării legate de organizarea serviciilor medicale; și întrucât inegalitățile legate de accesul persoanelor în vârstă la serviciile medicale cresc din ce în ce mai mult,

1.  salută sugestiile-cheie făcute de Comisie în comunicarea sa intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”: (1) o distribuție mai echitabilă a sănătății ca parte a obiectivelor generale privind dezvoltarea economică și socială; (2) îmbunătățirea bazei de date și de cunoștințe (inclusiv măsurarea, monitorizarea, evaluarea și raportarea); (3) obținerea angajamentului din partea întregii societăți privind reducerea inegalităților în materie de sănătate; (4) satisfacerea necesităților grupurilor vulnerabile; și (5) sporirea contribuției politicilor UE la reducerea inegalităților în materie de sănătate;

2.  subliniază importanța acordării serviciilor medicale într-un mod care respectă drepturile fundamentale; subliniază nevoia de menținere și de îmbunătățire a accesului universal la sisteme de sănătate și la servicii medicale accesibile;

3.  subliniază importanța îmbunătățirii accesului la servicii de prevenire a bolilor, de promovare a sănătății, precum și la servicii medicale primare și de specialitate și a reducerii inegalităților dintre diferitele grupuri sociale și de vârstă și subliniază că aceste obiective ar putea fi realizate prin optimizarea cheltuielilor publice în domeniul serviciilor medicale de prevenire și de recuperare și prin programe destinate grupurilor vulnerabile;

4.  invită Comisia și statele membre să depună în continuare eforturi în vederea combaterii inegalităților socioeconomice, fapt ce va permite, în cele din urmă, reducerea unor inegalități în materie de sănătate; de asemenea, pe baza valorilor universale privind demnitatea umană, libertatea, egalitatea și solidaritatea, invită Comisia și statele membre să se concentreze asupra nevoilor grupurilor vulnerabile, inclusiv a grupurilor defavorizate de migranți și a persoanelor care aparțin minorităților etnice, a copiilor și a adolescenților, a persoanelor cu dizabilități, acordând o atenție deosebită bolilor psihice, pacienților diagnosticați cu boli sau afecțiuni cronice, persoanelor în vârstă, celor care trăiesc în sărăcie și persoanelor dependente de alcool și de droguri;

5.  invită statele membre să se asigure că cele mai vulnerabile grupuri, inclusiv grupurile migranților fără acte, au dreptul la un acces echitabil la servicii medicale și că îl și primesc; invită statele membre să verifice cât este de fezabilă acordarea de asistență medicală pentru migranții clandestini, furnizând o definiție bazată pe principii comune pentru elementele de bază legate de serviciile medicale astfel cum sunt definite în legislația lor națională;

6.  invită statele membre să țină seama de nevoile specifice ale femeilor migrante în materie de protecție a sănătății, mai ales în ceea ce privește garantarea acordării de către sistemele de sănătate a unor servicii corespunzătoare de mediere lingvistică; consideră că sistemele respective ar trebui să dezvolte inițiative de formare care să le permită medicilor și altor categorii de personal din domeniu să adopte o abordare interculturală bazată pe recunoașterea și respectarea diversității și a sensibilităților persoanelor din diferite regiuni geografice; consideră, de asemenea, că trebuie acordată prioritate măsurilor și campaniilor de informare care vizează combaterea mutilării genitale a femeilor și care să includă stabilirea unor pedepse severe pentru cei care o practică;

7.  invită UE și statele membre să găsească rapid soluții pentru combaterea discriminării bazate pe originea etnică, în special în anumite state membre în care Directiva 2000/43/CE a Consiliului nu a fost pusă în aplicare și în care femeile care aparțin minorităților etnice nu beneficiază sau dispun doar de o protecție socială limitată și nu au sau dispun doar de un acces limitat la serviciile de medicale;

8.  invită statele membre să promoveze accesul la consiliere și la informare juridică de bună calitate în coordonare cu organizațiile societății civile pentru a sprijini cetățenii de rând, inclusiv migranții fără acte, astfel încât aceștia să afle cât mai multe informații cu privire la drepturile lor individuale;

9.  subliniază că criza economică și financiară și măsurile de austeritate adoptate de statele membre, în special în ceea ce privește oferta, pot duce la o scădere a nivelului de fonduri alocate sănătății publice și promovării sănătății, prevenirii bolilor și serviciilor medicale pe termen lung ca urmare a reducerilor de buget și a veniturilor mai scăzute provenite din încasarea de impozite, în timp ce cererea de servicii medicale și pe termen lung poate crește ca urmare a unei combinații de factori care contribuie la deteriorarea stării de sănătate a populației în general;

10.  accentuează faptul că inegalitățile în materie sănătate din UE reprezintă o povară importantă pentru statele membre și pentru sistemele lor de sănătate și că funcționarea eficientă a pieței interne, precum și politicile publice solide și, dacă este posibil, coordonate în materie de acțiuni preventive pot aduce îmbunătățiri în acest domeniu;

11.  accentuează faptul că contracararea unor factori socioeconomici precum obezitatea, fumatul etc., accesibilitatea sistemelor de sănătate (periclitată de nerambursarea costurilor serviciilor medicale și ale medicamentelor, de acțiunile preventive necorespunzătoare și de repartizarea inegală a personalului medical) și diagnosticarea eficace ar trebui considerate aspecte-cheie ale măsurilor de combatere a inegalităților în materie de sănătate și că accesibilitatea și costurile rezonabile ale tratamentelor farmaceutice ar trebui considerate, de asemenea, aspecte-cheie ale sănătății fiecărei persoane; invită, prin urmare, statele membre să se asigure că Directiva privind transparența (89/105/CEE) este pusă în aplicare în mod corespunzător și că concluziile Comunicării din 2008 a Comisiei privind ancheta din sectorul farmaceutic sunt abordate în mod adecvat;

12.  subliniază faptul că serviciile medicale nu sunt și nu ar trebui considerate un bun sau un serviciu general;

13.  invită Consiliul și statele membre să evalueze și să aplice noi măsuri de creștere a eficienței cheltuielilor acestora în domeniul sănătății, în special investind în asistența medicală preventivă pentru a reduce viitoarele cheltuieli pe termen lung și povara socială, și să restructureze sistemele de sănătate pentru a oferi acces echitabil la servicii medicale de foarte bună calitate (în special la servicii medicale de bază) fără nicio discriminare peste tot în UE și încurajează Comisia să analizeze modul în care sunt utilizate fondurile europene actuale pentru a promova și mai mult investițiile în infrastructura, cercetarea și formarea în domeniul sănătății și să promoveze și să intensifice prevenirea bolilor;

14.  invită Comisia și statele membre să se asigure de faptul că accesul echitabil al pacienților mai în vârstă la servicii medicale și la tratamente este inclus în politicile și programele acestora din domeniul sănătății și să transforme accesul adecvat al persoanelor mai în vârstă la servicii medicale și la tratamente într-o prioritate a anului 2012, „Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații”; invită statele membre să promoveze inițiative de abordare a izolării sociale a pacienților mai în vârstă deoarece aceasta are un impact semnificativ asupra stării de sănătate pe termen lung a pacienților; subliniază că este necesar ca Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia să anticipeze, prin intermediul unei strategii adecvate pe termen lung, efectele sociale și economice ale îmbătrânirii populației europene pentru a garanta sustenabilitatea financiară și organizațională a sistemelor de sănătate, precum și pentru a furniza pacienților servicii medicale în mod egal și continuu;

15.  invită statele membre să își îmbunătățească capacitatea de monitorizare atentă, la nivel național, regional și local, a impactului social și a celui în materie de sănătate ale crizei;

16.  invită Comisia să promoveze acumularea de experiență privind educația în materie de sănătate, promovarea unui stil de viață sănătos, prevenirea, diagnosticarea timpurie și tratamentele adecvate, în special cu privire la consumul de băuturi alcoolice, la fumat, la regimul alimentar și la obezitate, precum și la droguri; invită statele membre să promoveze activitatea fizică, alimentația corectă și programele „Școli sănătoase” destinate copiilor, în special în regiunile mai dezavantajate, și să crească nivelul de educație personală, socială și în materie de sănătate, în vederea promovării unui comportament mai sănătos și a încurajării unui comportament pozitiv legat de stilul de viață;

17.  încurajează toate statele membre să investească în infrastructura socială, educațională, de mediu și în domeniul sănătății în conformitate cu principiul „sănătate în toate politicile” și să coordoneze măsuri privind calificarea, formarea și mobilitatea personalului medical, garantând astfel capacitatea și durabilitatea infrastructurii și a forței de muncă în domeniul medical, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

18.  subliniază că inegalitățile în materie de sănătate din Uniune nu vor fi depășite fără o strategie comună și generală pentru forța de muncă europeană din domeniul sănătății, care să includă politici coordonate de gestionare a resurselor, de educație și de formare, standarde minime de calitate și de siguranță și înregistrarea personalului medical;

19.  solicită statelor membre să asigure faptul că informațiile cu privire la sănătate, la stilurile de viață sănătoase, la serviciile medicale, la metodele de prevenire, la diagnosticarea timpurie a bolilor și la tratamente adecvate sunt disponibile într-o formă și în limbi pe care toți cetățenii să le poată înțelege, prin intermediul unor tehnologii noi de informare și de comunicare, în special în ceea ce privește serviciile medicale disponibile online;

20.  invită statele membre să promoveze introducerea tehnologiilor telemedicinii, care pot reduce în mod semnificativ disparitățile geografice privind accesul la anumite tipuri de servicii medicale, în special în ceea ce privește serviciile acordate de specialiști, mai ales în regiunile de frontieră;

21.  invită statele membre să promoveze politici publice destinate asigurării unor condiții de trai sănătoase pentru toți nou-născuții, copiii și adolescenții, inclusiv servicii medicale acordate înainte de concepere, servicii de îngrijire a mamei și măsuri de susținere a părinților și, mai ales, de susținere a femeilor însărcinate și a celor care alăptează, pentru a asigura tuturor nou-născuților un start sănătos în viață și pentru a evita apariția altor inegalități în materie de sănătate, recunoscând astfel că este important să se investească în dezvoltarea timpurie a copilului și în abordările care țin seama de toate etapele vieții;

22.  invită statele membre să se asigure că toate femeile însărcinate și toți copiii, indiferent de statutul acestora, au dreptul la protecție socială astfel cum este definit în cadrul legislației naționale și că aceștia beneficiază cu adevărat de această protecție;

23.  amintește de obligația care îi revine UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de a garanta dreptul persoanelor cu dizabilități la cel mai înalt standard posibil de sănătate fără ca acestea să fie discriminate pe bază de handicap; insistă asupra faptului că includerea dizabilităților în toți indicatorii de evaluare a stării de sănătate relevanți reprezintă un pas esențial înspre îndeplinirea acestei obligații;

24.  invită UE și statele membre să integreze starea de sănătate a femeilor și problematica îmbătrânirii (femeile în vârstă) cu titlu de factori în integrarea dimensiunii egalității între femei și bărbați și să introducă dimensiunea de gen în bugetul alocat politicilor, programelor și cercetării în materie de sănătate, de la dezvoltarea și conceperea acestora, până la studiul de impact; solicită ca programele-cadru de cercetare finanțate de UE și agențiile publice de finanțare să includă un studiu de impact asupra dimensiunii de gen în politicile lor și să prevadă colectarea și analizarea datelor legate de gen și vârstă cu scopul de a identifica diferențele esențiale dintre femei și bărbați în materie de sănătate, pentru a sprijini modificarea politicilor, și să introducă și să centralizeze instrumente epidemiologice pentru a analiza cauzele discrepanței dintre speranța de viață a femeilor și cea a bărbaților;

25.  consideră că UE și statele membre ar trebui să le garanteze femeilor un acces facil la mijloacele de contracepție și dreptul la avort în condiții de siguranță;

26.  invită Comisia să ofere statelor membre exemple de bune și de cele mai bune practici pentru a încuraja o mai mare uniformitate în ceea ce privește accesul la tratamente de fertilizare;

27.  îndeamnă UE și statele membre să pună accentul pe drepturile omului în cazul femeilor, în special în ceea ce privește prevenirea și interzicerea sterilizării forțate a femeilor și a mutilării genitale a acestora și pedepsirea celor care săvârșesc aceste fapte;

28.  invită UE și statele membre să recunoască violența bărbaților împotriva femeilor ca o problemă de sănătate publică, indiferent de forma pe care o ia aceasta;

29.  invită UE și statele membre să ia măsurile necesare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor în ceea ce privește accesul la tehnicile de reproducere asistată (TRA) din motive de stare civilă, orientare sexuală, origini etnice sau culturale;

30.  invită statele membre să urmeze exemplul Organizației Mondiale a Sănătății privind recunoașterea obezității ca boală cronică și să ofere, prin urmare, acces la programele de prevenire a obezității și să garanteze accesul la tratamente în cazul cărora s-a dovedit că au rezultate medicale pozitive pentru persoanele care suferă de obezitate și care au nevoie de un tratament medical, și în vederea prevenirii apariției altor boli;

31.  invită UE și statele membre să integreze dimensiunea de gen în controlul tutunului, astfel cum se recomandă în Convenția-cadru a OMS pentru controlul tutunului, și să introducă companii antifumat care să vizeze tinerele fete și femeile;

32.  invită statele membre să încurajeze și să sprijine cercetarea medicală și farmaceutică în domeniul bolilor care afectează în special femeile, în ceea ce privește toate etapele vieții lor, nu doar vârsta reproductivă;

33.  invită statele membre să soluționeze problemele de inegalitate legate de accesul la servicii medicale care afectează viața de zi cu zi, de exemplu în domeniul stomatologiei și în cel al oftalmologiei;

34.  sugerează UE și statelor membre să instituie politici coerente și măsuri de susținere destinate femeilor care nu lucrează sau care ocupă locuri de muncă în sectoare în care acestea nu beneficiază de o asigurare de sănătate personală și să caute soluții pentru a oferi acestor femei asigurare;

35.  îndeamnă Comisia, în contextul colaborării sale cu autoritățile competente din statele membre, să promoveze cele mai bune practici privind stabilirea prețurilor medicamentelor și rambursarea costurilor acestora, inclusiv modele funcționale pentru diferențierea prețurilor produselor farmaceutice, astfel încât să se optimizeze accesibilitatea costurilor și să se reducă inegalitățile în materie de acces la medicamente;

36.  reamintește că adoptarea unui brevet european, cu un regim lingvistic adecvat și un sistem unificat de rezolvare a litigiilor, este esențială pentru revitalizarea economiei europene;

37.  ia act de faptul că activitatea deja efectuată în cadrul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor cu privire la siguranța produselor și la publicitate, printre altele, a contribuit la abordarea anumitor aspecte privind inegalitățile în materie de sănătate existente în UE și subliniază, în acest sens, importanța monitorizării atente a informațiilor pe care societățile farmaceutice le comunică pacienților, în special grupurilor celor mai vulnerabile și mai puțin informate, precum și necesitatea creării unui sistem eficient și independent de farmacovigilență;

38.  invită statele membre să își adapteze sistemele de sănătate la nevoile grupurilor celor mai defavorizate, prin dezvoltarea unor metode de stabilire a onorariilor încasate de personalul medical care să garanteze accesul la îngrijiri medicale pentru toți pacienții;

39.  îndeamnă Comisia să depună toate eforturile posibile pentru a încuraja statele membre să ofere rambursări pacienților și să facă urgent tot ce este necesar pentru a reduce inegalitățile în materie de acces la medicamente pentru tratarea acelor probleme de sănătate sau boli precum osteoporoza postmenopauză și boala Alzheimer, care nu sunt rambursabile în anumite state membre;

40.  subliniază că, în numeroase țări, în afara guvernelor naționale, autoritățile regionale au un rol important în ceea ce privește sănătatea publică, promovarea sănătății, prevenirea bolilor și furnizarea de servicii medicale și că acestea trebuie, prin urmare, să fie implicate în mod activ; subliniază că administrațiile regionale și locale și alte părți interesate au, de asemenea, o contribuție vitală, inclusiv la locurile de muncă și în școli, în special în ceea ce privește educația în materie de sănătate, promovarea unor stiluri sănătoase de viață, prevenirea eficientă a bolilor, precum și screeningul timpuriu și diagnosticarea timpurie a bolilor;

41.  invită statele membre să sprijine o „abordare la nivel local privind îngrijirea medicală” și să ofere servicii medicale integrate, accesibile la nivel local sau regional, care să permită pacienților să fie mai bine susținuți în propriul lor mediu local și social;

42.  încurajează toate statele membre să își reevalueze politicile privind chestiuni care au un impact semnificativ asupra inegalităților în materie de sănătate, cum ar fi cele referitoare la tutun, alcool, alimente, produse farmaceutice, precum și la sănătatea publică și la furnizarea de servicii medicale;

43.  încurajează statele membre să dezvolte parteneriate în regiunile frontaliere în vederea împărțirii costurilor cu infrastructura și cu personalul și a reducerii inegalităților în materie de sănătate, în special în ceea ce privește accesul la aparatura de ultimă generație;

44.  solicită Comisiei să studieze efectele deciziilor bazate pe evaluări la nivel național și regional ale eficacității medicamentelor și aparaturii medicale pe piața internă, inclusiv în ceea ce privește accesul pacienților și inovarea de noi produse și practici medicale, care constituie unele dintre elementele principale care afectează egalitatea în materie de sănătate;

45.  consideră că aplicarea Directivei 2011/24/UE privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere ar trebui urmată de studii de impact pentru a evalua cât mai eficient posibil eficiența acesteia în combaterea inegalităților în materie de sănătate și pentru a garanta că directiva menține un nivel corespunzător de protecție publică și garantează siguranța pacienților, în special în ceea ce privește repartizarea geografică a resurselor medicale, atât umane, cât și materiale;

46.  constată că o asistență medicală transfrontalieră de înaltă calitate și eficientă necesită o transparență sporită a informațiilor destinate publicului, pacienților, autorităților de reglementare și furnizorilor de servicii medicale cu privire la o gamă largă de chestiuni, inclusiv drepturile pacienților, accesul la căi de atac și reglementările aplicabile în cazul personalului medical;

47.  regretă că Directiva privind asistența medicală transfrontalieră nu a fost însoțită de o propunere legislativă privind mobilitatea personalului medical care să ia în considerare riscul legat de „exportul de inteligență” în cadrul UE, care ar spori în mod periculos inegalitățile geografice în anumite state membre, și invită Comisia să remedieze această situație, eventual în contextul viitoarei revizuiri a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale (2005/36/CE);

48.  îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare actuala Directivă privind recunoașterea calificărilor profesionale (2005/36/CE); în ceea ce privește complexitatea calificărilor medicale, încurajează Comisia să abordeze în evaluarea sa și în cadrul revizuirii directivei unele dintre lacunele în materie de reglementare care au potențialul de a face pacienții vulnerabili în fața riscurilor și de a le compromite acestora dreptul la un tratament în condiții de siguranță; invită, de asemenea, Comisia să analizeze posibilitatea de a introduce obligația înregistrării cu ajutorul sistemului IMI pentru autoritățile competente și de a crește măsura în care autoritățile competente pot schimba în mod proactiv informații disciplinare legate de personalul medical, prin crearea unui mecanism de alertă adecvat;

49.  îndeamnă Comisia să realizeze, în cadrul viitoarei sale propuneri legislative privind calificările profesionale, progrese în vederea creării unui mecanism consolidat de recunoaștere a calificărilor în statele membre;

50.  subliniază că o inovare sporită duce adesea la o accesibilitate crescută a tratamentelor, fapt deosebit de important pentru comunitățile izolate sau rurale;

51.  invită Comisia să promoveze, în colaborare cu statele membre, dezvoltarea serviciilor de telemedicină ca o modalitate de reducere a disparităților geografice privind furnizarea de servicii medicale atât la nivel regional, cât și la nivel local;

52.  invită Consiliul și Comisia să recunoască într-o mai mare măsură, în cadrul strategiei Europa 2020, faptul că sănătatea fizică și psihică și bunăstarea sunt esențiale pentru combaterea excluderii, să includă în procedurile de monitorizare a strategiei Europa 2020 indicatori comparativi stratificați în funcție de statutul socioeconomic și de sănătatea publică și să țină seama de discriminarea bazată pe criterii de vârstă, în special cu privire la studiile clinice privind tratamente care să corespundă într-o mai mare măsură nevoilor persoanelor în vârstă;

53.  consideră că UE și statele membre trebuie să sprijine societatea civilă și organizațiile de femei care promovează drepturile femeilor, inclusiv drepturile sexuale și reproductive ale acestora, dreptul la un stil de viață sănătos și dreptul la muncă, pentru a se asigura că femeile își fac auzită vocea cu privire la chestiunile legate de politica din domeniul sănătății de la nivel european și național;

54.  încurajează toate statele membre să susțină și să dezvolte capacitatea și schimburile și cooperarea la nivel internațional între toate părțile interesate relevante din cadrul mai multor sectoare în vederea dezvoltării și punerii în aplicare a politicilor prin care sunt reduse inegalitățile în materie de sănătate;

55.  invită statele membre să sprijine și să pună în aplicare o abordare comună în vederea elaborării de politici la nivel local, regional și național, depunând astfel eforturi în vederea adoptării unei abordări privind integrarea sănătății în toate politicile (HiAP);

56.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un set comun de indicatori de monitorizare a inegalităților în materie de sănătate în funcție de vârstă, sex, statut socioeconomic și așezare geografică, precum și a riscurilor care rezultă în urma alcoolismului și a dependenței de droguri și să stabilească o metodologie de auditare a situației sănătății în statele membre care să aibă ca scop identificarea și prioritizarea domeniilor în care trebuie realizate îmbunătățiri și stabilite cele mai bune practici;

57.  subliniază faptul că inegalitățile în materie de sănătate au la bază inegalități sociale în ceea ce privește condițiile de trai și modelele de comportament social legate de gen, de rasă, de standardele de educație, de ocuparea forței de muncă și de distribuția inegală nu numai a veniturilor, ci și a serviciilor medicale, a prevenirii bolilor și a serviciilor de promovare a sănătății;

58.  subliniază faptul că riscurile privind sănătatea la care sunt expuși cei care fac parte din grupurile sociale defavorizate (mai sărace) sunt cele care stau la baza inegalităților în materie de sănătate, ținând cont că aceste riscuri sunt accentuate prin combinarea sărăciei cu alte vulnerabilități;

59.  invită Comisia să se asigure că misiunile de reducere a inegalităților în materie de sănătate și de îmbunătățire a accesului la servicii de sănătate fizică și psihică sunt abordate și integrate pe deplin în cadrul inițiativelor sale actuale precum Parteneriatul privind îmbătrânirea sănătoasă și activă și Platforma UE de combatere a sărăciei și a excluderii sociale și în cadrul viitoarelor inițiative privind dezvoltarea copilului în primele stadii de viață și politicile privind tineretul axate pe educație, formare și ocuparea forței de muncă;

60.  solicită o coordonare mai bună între agențiile UE care joacă un rol important în combaterea inegalităților în materie de sănătate, în special între Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă;

61.  invită Comisia să sprijine statele membre în vederea unei mai bune utilizări a metodei deschise de coordonare pentru a susține proiectele care abordează factorii care stau la baza inegalităților în materie de sănătate;

62.  invită Comisia să dezvolte modalități de angajare și de implicare a tuturor părților interesate relevante la nivel european în promovarea reținerii și a diseminării bunelor practici în domeniul sănătății publice;

63.  atrage atenția asupra importanței deosebite, dintre diferiții factori legați de sănătate, a unui regim variat, de înaltă calitate și îndeamnă Comisia, în acest sens, să crească gradul de utilizare a programelor eficiente stabilite în cadrul PAC (distribuirea gratuită de lapte și fructe în școli și de alimente în cadrul grupurilor defavorizate);

64.  invită statele membre să creeze o rețea de servicii sociale, medicale și de consiliere specifice, cu linii de asistență prin telefon dedicate femeilor, cuplurilor și familiilor, în scopul prevenirii violenței în familie și al oferirii de ajutor și de sprijin profesional calificat celor care au nevoie, în cooperare cu celelalte organisme din domeniu;

65.  invită Comisia să sprijine statele membre în vederea unei mai bune utilizări a politicii de coeziune și a fondurilor structurale ale UE pentru a susține proiectele care contribuie la abordarea factorilor sociali legați de sănătate și la reducerea inegalităților în materie de sănătate; invită, de asemenea, Comisia să sprijine statele membre să utilizeze mai bine programul PROGRESS;

66.  îndeamnă statele membre să pună capăt reducerilor actuale ale cheltuielilor publice destinate serviciilor medicale, care joacă un rol central în oferirea unui nivel ridicat de protecție a sănătății pentru femei și bărbați.

67.  invită Comisia să introducă o abordare bazată pe factorii economici și de mediu legați de sănătate și pe „echitate și sănătate în toate politicile” în elaborarea tuturor politicilor interne și externe ale UE, în special în vederea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, și, îndeosebi, a unei stări bune de sănătate a mamelor;

68.  îndeamnă toate statele membre să recunoască importanța sănătății pentru societate și să privească dincolo de o abordare bazată pe PIB când evaluează dezvoltarea societății, a comunității și dezvoltarea individuală;

69.  invită Consiliul să promoveze eforturile de abordare a inegalităților în materie de sănătate ca o prioritate politică în toate statele membre, ținând seama de factorii sociali legați de sănătate și de factorii de risc privind stilul de viață, precum alcoolul, tutunul și alimentația, prin măsuri în domenii politice precum protecția consumatorilor, ocuparea forței de muncă, locuințele, politica socială, mediul, agricultura și industria alimentară, educația, condițiile de trai și de muncă și cercetarea, respectând principiul „sănătate în toate politicile”;

70.  invită Comisia să sprijine acțiunile finanțate în cadrul planurilor de acțiune în domeniul sănătății publice actuale și viitoare în vederea abordării factorilor sociali legați de sănătate;

71.  invită Comisia să elaboreze orientări de îmbunătățire a mecanismelor de monitorizare a inegalităților în materie de sănătate peste tot în UE (între statele membre și în cadrul acestora) prin îmbunătățirea procesului de colectare a datelor prin compilarea unor informații mai sistematice și comparabile, care să vină în completarea datelor existente cu privire la inegalitățile în materie de sănătate, și printr-o monitorizare și o analizare regulate;

72.  solicită Comisiei să aibă în vedere elaborarea unei propuneri de recomandare a Consiliului, sau a oricărei alte inițiative comunitare adecvate, în vederea încurajării și sprijinirii dezvoltării de către statele membre a unor strategii naționale sau regionale integrate de reducere a inegalităților în materie de sănătate;

73.  invită Comisia să evalueze, în cadrul rapoartelor sale intermediare, eficiența măsurilor de reducere a inegalităților în materie de sănătate și îmbunătățirea stării de sănătate care decurg din politicile privind factorii sociali, economici și de mediu legați de sănătate;

74.  invită Comisia să aplice abordarea HiAP în ceea ce privește elaborarea politicilor la nivelul UE și să realizeze evaluări eficiente ale impactului care să țină seama de rezultatele privind echitatea în materie de sănătate;

75.  consideră că piețele deschise și competitive și buna lor funcționare pot stimula inovarea, investițiile și cercetarea în sectorul sănătății și recunoaște că acest lucru trebuie să fie însoțit de un sprijin financiar puternic destinat sectorului cercetării publice pentru a dezvolta în continuare modele durabile și eficiente de asistență medicală și pentru a promova dezvoltarea unor noi tehnologii și a aplicațiilor lor în acest sector (de exemplu, telemedicina), precum și de o metodologie comună de evaluare a tehnologiei din domeniul sănătății, toate în beneficiul fiecărei persoane, inclusiv al celor din grupurile socioeconomice mai defavorizate, ținându-se, totodată, seama de îmbătrânirea populației;

76.  invită Comisia și statele membre să sprijine programele de informare și de sensibilizare ale cetățenilor și să intensifice dialogul cu societatea civilă, partenerii sociali și ONG-urile în ceea ce privește sănătatea și servicii medicale;

77.  consideră că este esențial ca numărul femeilor care participă la elaborarea politicilor în materie de sănătate, la planificarea programelor și la furnizarea de servicii medicale să crească;

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 301, 20.11.2007, p. 3.
(2) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.
(3) JO C 146, 22.6.2006, p. 1.
(4) JO C 232, 27.8.2010, p. 1.
(5) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 93.
(6) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 97.
(7) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 56.


Cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale
PDF 440kWORD 136k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (2010/2102(INI))
P7_TA(2011)0082A7-0027/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (COM(2010)0163),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare(2), precum și Declarația de la Monterrey (2002), Conferința privind finanțarea pentru dezvoltare de la Doha (2008), Declarația de la Paris (2005) și Agenda pentru acțiune de la Accra (2008), prin care scurgerile de capital și fluxurile financiare ilicite au fost identificate în mod explicit ca un obstacol major în calea mobilizării veniturilor interne pentru dezvoltare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la progresele realizate în vederea atingerii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: revizuire intermediară în vederea pregătirii pentru reuniunea la nivel înalt a ONU din septembrie 2010(3),

–  având în vedere Summitul G20 organizat la Seoul la 11-12 noiembrie 2010 și inițiativa de consolidare a cooperării internaționale cu țările în curs de dezvoltare în vederea combaterii evaziunii și a fraudei fiscale, lansată de Ministerul German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, cunoscută sub denumirea de „Pactul fiscal internațional” (PFI),

–  având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind fiscalitatea de la Pretoria din 29 august 2008,

–  având în vedere concluziile Summitului G20 de la Londra din 2 și 3 aprilie 2009,

–  având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G20 de la Pittsburgh din 24 și 25 septembrie 2009 și Rezoluția sa din 8 octombrie 2009 cu privire la această temă(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 privind Summitul G20 de la Londra din 2 aprilie 2009(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2007 privind propunerea de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardul internațional de raportare financiară IFRS 8 privind prezentarea segmentelor operaționale(6),

–  având în vedere Raportul comisiei guvernamentale norvegiene din iunie 2009, intitulat „Paradisurile fiscale și dezvoltarea”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și cel al Comisiei pentru comerț internațional (A7-0027/2011),

A.  întrucât consolidarea sistemului fiscal este una dintre provocările principale cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare pentru îndeplinirea ODM;

B.  întrucât impozitele pot reprezenta o sursă fiabilă și durabilă pentru finanțarea dezvoltării dacă există un regim de impozitare progresivă, o administrație eficace și eficientă care să promoveze îndeplinirea obligațiilor fiscale, iar veniturile publice sunt utilizate în mod transparent și responsabil;

C.  întrucât țările în curs de dezvoltare se confruntă cu mari provocări în privința colectării veniturilor fiscale din cauza resurselor umane și financiare insuficiente pentru colectarea impozitelor, a slabei capacități administrative, a corupției, a lipsei de legitimitate a sistemului politic, a distribuției inegale a veniturilor și a guvernanței fiscale defectuoase;

D.  întrucât formele principale de fluxuri financiare ilicite și de scurgeri de capital includ evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale dintre țări pentru a atrage ISD, contracte de vânzare-răscumpărare de active încheiate între întreprinderi („round-tripping”), obținerea de fonduri din mai multe surse simultan, transportul unor volume mari de numerar, acordurile de investiții netransparente și dezavantajoase și contrabanda;

E.  întrucât centrele off-shore și paradisurile fiscale favorizează o scurgere ilicită de capital în valoare de o mie de miliarde USD anual; întrucât aceste scurgeri monetare ilicite reprezintă o sumă de aproximativ zece ori mai mare decât fondurile pentru asistență destinate țărilor în curs de dezvoltare pentru reducerea sărăciei și dezvoltarea economică;

F.  întrucât paradisurile fiscale, care oferă regimuri bazate pe secretul informației și domiciliu fictiv, combinate cu regimuri fiscale „la cota zero” pentru a atrage capital și venituri ce ar fi trebuit impozitate în alte țări, generează o concurență fiscală dăunătoare;

G.  întrucât concurența din domeniul fiscal a dus la transferul sarcinii fiscale pe umerii lucrătorilor și ai gospodăriilor cu venituri mici și a impus reduceri bugetare cu efecte negative în serviciile publice din țările sărace;

H.  întrucât frauda fiscală din țările în curs de dezvoltare conduce la o pierdere anuală de venituri fiscale în valoare de zece ori mai mare decât cuantumul asistenței pentru dezvoltare acordate de țările dezvoltate;

I.  întrucât posibilitatea de a întări mobilizarea resurselor interne este afectată și de contextul mondial al liberalizării piețelor internaționale, ceea ce presupune înlocuirea veniturilor vamale cu alte resurse interne; întrucât studiile efectuate de FMI demonstrează că în timp ce țările bogate au reușit să compenseze reducerea taxelor comerciale ca principală sursă de venit cu alte surse de venituri, în special TVA, țările cele mai sărace au reușit să înlocuiască, în cel mai bun caz, 30 % din taxele comerciale pierdute(7);

J.  întrucât studiul comparativ realizat de ITC (Mapping Survey) demonstrează necesitatea unei coordonări mai intense între donatori în domeniul fiscalității și dezvoltării,

K.  întrucât existența unui important sector informal în cadrul unei economii împiedică mobilizarea resurselor interne;

L.  întrucât multe dintre țările în curs de dezvoltare nu profită de avântul produselor de consum, deoarece nu primesc o cotă decentă din redevențele pentru zăcămintele minerale care li s-ar cuveni;

M.  întrucât multe dintre țările în curs de dezvoltare nici măcar nu ajung la un nivel minim de impozitare care ar fi necesar pentru finanțarea serviciilor publice și a angajamentelor internaționale, cum ar fi reducerea sărăciei;

N.  întrucât fiscalitatea reprezintă o sursă de venit care este potențial mai stabilă și mai durabilă decât fluxurile provenite din asistență și stimulează mai puternic devotamentul față de țările respective;

O.  întrucât raportarea consolidată face deseori dificilă identificarea companiilor care trebuie impozitate și determinarea cotei de impozit corespunzătoare din cauza structurii corporative complexe a acestor companii și a repartizării activității economice între ele;

P.  întrucât așa-numitele „fonduri-oportuniste”, care de multe ori își au sediul într-un paradis fiscal, practică tot mai mult cumpărarea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare la prețuri foarte reduse, iar apoi le acționează în judecată reclamând cuantumul inițial al datoriei (deseori cu dobândă și penalități), ceea ce limitează semnificativ capacitatea de acțiune a țărilor în curs de dezvoltare pe baza veniturilor fiscale suplimentare;

Q.  întrucât nu există legi care ar limita profiturile pe care le poate realiza un fond oportunist prin acționarea în judecată a țărilor în curs de dezvoltare pentru a încasa datoriile cu termenul de scadență expirat și întrucât nu există organisme de reglementare care să dezvăluie identitatea fondurilor oportuniste și suma pe care au plătit-o pentru datoria respectivă, considerată anterior fără valoare;

R.  întrucât în multe țări în curs de dezvoltare există mai multe cote de impozitare a venitului întreprinderilor, nu numai în funcție de veniturile și dividendele întreprinderii, ci și de sectorul de afaceri, ceea ce înseamnă că alocarea resurselor pe sectoare este denaturată din cauza existenței unor cote de impozitare diferite;

S.  întrucât îndeplinirea obligațiilor fiscale trebuie definită ca plata impozitelor la locul potrivit și în momentul potrivit, „potrivit” însemnând că substanța economică a tranzacțiilor efectuate coincide cu locul și forma în care acestea sunt raportate în scopuri fiscale;

Importanța impozitării pentru îndeplinirea ODM

1.  este de acord cu poziția Comisiei conform căreia sistemele fiscale eficiente și echitabile sunt esențiale pentru reducerea sărăciei, buna guvernanță și dezvoltarea statului;

2.  salută inițiativa Comisiei de a consolida capacitățile de bună guvernanță în domeniul fiscal pentru dezvoltare și observă că este necesar să se elaboreze un cadru de reglementare menit să sprijine cooperarea internațională în materie fiscală, transparența, dezvoltarea sectorului privat și a sectorului public, precum și creșterea economică;

3.  subliniază că raportul dintre impozite și PIB variază între 10 % și 20 % în țările în curs de dezvoltare față de 25 % până la 40 % în țările dezvoltate; regretă că până în prezent donatorii au acordat un sprijin prea puțin semnificativ asistenței în materie de fiscalitate; în acest context, salută propunerea Comisiei de a consolida sprijinul acordat pentru furnizarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește reformele fiscale și pentru consolidarea administrațiilor fiscale care se ocupă de FED pentru statele ACP, a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și a Instrumentului european de vecinătate și de parteneriat, precum și de a consolida sprijinul acordat organismelor naționale de supraveghere, parlamentelor și actorilor nestatali;

4.  subliniază că ar trebui accentuate mai puternic eforturile depuse în vederea dezvoltării de capacități în țările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să valorifice schimburile de informații și să combată în mod eficace evaziunea fiscală prin intermediul propriilor legislații interne;

Dificultăți întâmpinate de țările în curs de dezvoltare în privința colectării veniturilor fiscale

5.  constată cu îngrijorare faptul că sistemele fiscale din multe țări sărace rămân caracterizate de baze de impozitare extrem de reduse, scutiri fiscale pentru elite, scutiri fiscale provizorii pentru întreprinderi, ceea ce creează un stimulent puternic pentru evaziunea fiscală, deoarece întreprinderile supuse impozitării pot iniția relații economice cu cele care beneficiază de scutire fiscală pentru a-și deplasa profiturile, precum și venituri extrem de mari din resurse naturale nedeclarate și fluxuri ilicite mari de capital legate de o evaziune fiscală la scară mare;

6.  subliniază că veniturile fiscale nu trebuie considerate o alternativă la asistența externă, ci mai curând o parte integrantă a veniturilor publice care le permite acestor țări să se dezvolte;

7.  subliniază faptul că sistemele fiscale eficiente, progresive și echitabile sunt cruciale pentru dezvoltare, întrucât acestea contribuie la finanțarea furnizării de bunuri de interes public, la consolidarea statului și la o bună guvernanță, precum și faptul că obiectivul țărilor sărace trebuie să fie acela de a înlocui dependența de ajutoarele străine cu autonomia fiscală, dar că evaziunea și frauda fiscală împiedică, totuși, realizarea acestor obiective privind dezvoltarea;

8.  deplânge faptul că paradisurile fiscale slăbesc guvernanța democratică, fac infracțiunile economice mai profitabile, încurajează eforturile pentru obținerea de rente și sporesc distribuirea inechitabilă a veniturilor fiscale; îndeamnă UE să considere lupta împotriva paradisurilor fiscale și împotriva corupției o prioritate maximă a agendei finanțelor internaționale și a instituțiilor pentru dezvoltare;

9.  subliniază că evaziunea fiscală reprezintă o pierdere financiară considerabilă pentru țările în curs de dezvoltare și că măsurile pentru combaterea paradisurilor fiscale și a evaziunii fiscale reprezintă una dintre prioritățile UE pentru a ajuta în mod eficace țările în curs de dezvoltare să dispună de propriile venituri fiscale; reamintește necesitatea unor măsuri adecvate în acest sens la nivel european și internațional, în conformitate cu angajamentele asumate, în special de G20;

10.  reamintește că, în timp ce efectele pozitive ale APE nu se vor face simțite decât pe termen mediu și lung, scăderea veniturilor va surveni ca o consecință imediată a reducerii tarifelor vamale;

11.  subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție mai mare dificultăților cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește generarea de venituri interne în contextul globalizării, fiind acordate scutiri multiple marilor întreprinderi naționale și străine pentru a atrage investiții; solicită UE să ajute țările în curs de dezvoltare să-și dezvolte sisteme fiscale care să le permită să beneficieze de procesul de globalizare;

12.  subliniază că țările cele mai sărace se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește înlocuirea, prin alte tipuri de resurse interne, a taxelor comerciale aflate în scădere ca urmare a contextului mondial actual caracterizat de liberalizarea comerțului, reușind să înlocuiască, în cele mai fericite cazuri, aproximativ 30 % din taxele comerciale pierdute;

13.  subliniază că paradisurile fiscale erodează, prin sporirea concurenței pentru capitalul mobil, capacitatea suverană a țărilor în curs de dezvoltare de a impozita veniturile provenite din capital ca mijloc de extindere a bazei de impozitare, aceste țări având deja o bază de impozitare mai mică decât țările bogate;

14.  reamintește că asimetria informațiilor generată de normele de confidențialitate practicate de paradisurile fiscale reduce eficiența piețelor financiare internaționale, deoarece această situație are ca rezultat majorarea primelor de risc și, prin urmare, majorarea costului împrumuturilor atât pentru țările bogate, cât și pentru cele sărace;

15.  este conștient de faptul că ameliorarea calitativă și cantitativă a procesului de mobilizare a resurselor financiare interne ale țărilor în curs de dezvoltare va produce rezultate pe termen lung; invită Uniunea Europeană să își mențină oferta de asistență sub toate formele atât timp cât țările în curs de dezvoltare consideră că aceasta este necesară pentru finanțarea dezvoltării lor;

Sprijinirea unor sisteme fiscale eficace, eficiente, echitabile și durabile

16.  reamintește că buna guvernanță și calitatea instituțiilor reprezintă cea mai importantă forță motrice pentru prosperitatea economică; așadar, îndeamnă Comisia să acorde asistență autorităților fiscale și agențiilor judiciare și anticorupție din țările în curs de dezvoltare în efortul acestora de a dezvolta un sistem fiscal progresiv și durabil care să aducă în viitor un „dividend de guvernanță” prin intermediul unui grad sporit de legitimitate și răspundere, precum și să integreze în mod eficace principiile bunei guvernanțe în chestiunile fiscale în programarea, implementarea și monitorizarea documentelor de strategie națională și regională; îndeamnă statele membre să își îndeplinească angajamentele privind ajutorul acordat de acestea în domeniul fiscal și să combată mituirea practicată de întreprinderile care își au sediul în jurisdicțiile lor și desfășoară activități în țările în curs de dezvoltare; recomandă Comisiei să includă parlamentele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare în procesul bugetar, promovând astfel o relație armonioasă și un grad sporit de transparență a acestui proces;

17.  reamintește că buna guvernanță în domeniul fiscal nu poate fi exportată sau impusă din exterior și că fiecare stat are responsabilitatea de a decide asupra politicii fiscale proprii; în acest context, invită Comisia și guvernele statelor membre să nu impună obstacole și să colaboreze cu orice țară care va decide o creștere consecventă și echitabilă a fiscalității impuse întreprinderilor străine prezente pe teritoriul său, în special întreprinderilor din domeniul extracției de materii prime, care constituie o bogăție importantă a țărilor în curs de dezvoltare;

18.  invită Comisia să includă o clauză privind guvernanța fiscală, inclusiv monitorizarea implementării acesteia, în acordurile relevante încheiate de UE cu țările terțe;

19.  reamintește că reducerea resurselor vamale determinată în special de acordurile de parteneriat economic cu Uniunea Europeană afectează negativ resursele financiare disponibile imediat în țările în curs de dezvoltare; în acest context și pentru a compensa aceste pierderi, invită Comisia să încurajeze țările în curs de dezvoltare, în cadrul oricărei măsuri de asistență acordate pentru ameliorarea sistemelor fiscale naționale, să privilegieze impozitele directe progresive în locul impozitelor indirecte, în special cele pe consum, care, prin natura lor, afectează în mai mare măsură populația cu venituri scăzute;

20.  solicită punerea în aplicare sistematică, în cadrul Acordurilor de parteneriat economic (APE), a unor măsuri de sprijin pentru reformele fiscale sub formă de sprijin material (sisteme informatice) și organizațional (formare în domeniul juridic și fiscal a personalului din administrația fiscală), dacă acest lucru este solicitat de o țară în curs de dezvoltare; subliniază necesitatea de a depune un efort deosebit în ceea ce privește țările din Africa care nu beneficiază încă de ajutor pe termen lung în materie de fiscalitate;

21.  reafirmă necesitatea de a consolida gradul de coerență dintre politica de dezvoltare și politica comercială a Uniunii Europene; reamintește faptul că, deși, drept urmare posibilă a crizei, a fost accentuată volatilitatea prețurilor la mărfuri și a fost provocată o reducere a fluxurilor de capitaluri către țările în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană în ansamblu, inclusiv statele sale membre, este în continuare cel mai mare donator de ajutor pentru dezvoltare, reprezentând 56 % din totalul ajutorului acordat la nivel mondial, suma alocată în 2009 fiind de 49 de miliarde EUR; subliniază faptul că, în acest context, punerea în aplicare a unui sistem de impozitare eficient ar trebui să reprezinte o prioritate pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a-și reduce dependența de ajutorul extern și de alte fluxuri financiare externe imprevizibile;

22.  solicită să se asigure coerența între sprijinul financiar al UE și acordarea accesului la piețele UE de care beneficiază anumite țări și să se consolideze nivelul de cooperare al respectivelor țări în ceea ce privește principiile bunei guvernanțe în domeniul fiscal;

23.  salută inițiativa regională în materie de cooperare fiscală destinată să permită țărilor în curs de dezvoltare să dezbată rolul impozitării în procesul de construcție statală și de dezvoltare a capacităților și să facă schimb de bune practici cu privire la administrarea fiscală;

24.  reamintește că principala provocare pentru țările sărace este extinderea bazei de impozitare; subliniază faptul că, alături de alți factori, diminuarea taxelor comerciale a condus la introducerea impozitelor pe consum (TVA sau impozite pe energie); consideră că, deși TVA poate contribui la extinderea bazei de impozitare în economiile cu sectoare informale de mari dimensiuni, caracterul universal al TVA afectează cel mai grav persoanele sărace; consideră că asistența pentru dezvoltare a UE ar trebui să acorde prioritate inițiativelor care au ca obiectiv îmbunătățirea eficacității și transparenței sistemelor fiscale, de exemplu prin identificarea de mijloace prin care țările în curs de dezvoltare își pot extinde baza de impozitare sau fluxul de venituri fiscale prin intermediul impozitelor directe și indirecte;

25.  reamintește că extinderea schimburilor comerciale cu țările în curs de dezvoltare trebuie să aibă ca obiectiv favorizarea creșterii economice durabile și dezvoltarea acestor țări; constată că eliminarea taxelor vamale conduce inevitabil la o pierdere de venituri vamale și trebuie deci să fie mai strict supravegheată, mai treptată și să se desfășoare în paralel cu punerea în aplicare a reformelor fiscale care să mobilizeze forme alternative de venituri în vederea compensării pierderii (TVA, impozitul pe proprietate, impozitul pe venit);

26.  constată cu îngrijorare că în perioada 1991-2004 de pe continentul african s-au scurs miliarde de dolari în fiecare an; în special, subliniază că, potrivit estimărilor, aceste scurgeri reprezintă 7,6 % din PIB-ul anual al regiunii, fapt care conferă țărilor africane o poziție de creditor net în raport cu țările donatoare; consideră că AOD și ajutorul pentru reducerea datoriei acordate de țările dezvoltate vor produce efecte numai dacă și G20, OCDE și UE întreprind măsuri concrete pentru a se asigura că baza de impozitare potențială a țărilor în curs de dezvoltare nu este subminată de evaziunea fiscală; încurajează în acest sens ONU și OCDE să își continue activitatea în acest domeniu în strânsă colaborare cu Forumul african pentru administrarea fiscală;

27.  insistă asupra faptului că mijloacele adecvate de identificare a unor surse alternative de venituri ar trebui să susțină, și nu să descurajeze inovarea, spiritul antreprenorial și crearea de IMM-uri, consolidând sentimentul de apartenență și dezvoltarea locală;

28.  subliniază că costurile administrative, în special cele aferente unui sistem de TVA organizat pe mai multe cote, ar putea fi prea mari pentru țările în curs de dezvoltare ale căror autorități fiscale nu au resursele financiare și umane necesare, impunându-se deci o supraveghere strictă a acestora; consideră că în astfel de cazuri accizele trebuie să fie extrem de selective, focalizate numai pe câteva produse selectate, în special, în baza faptului că, atunci când sunt consumate, produc efecte negative asupra societății și au, de obicei, o cerere neelastică (produse din tutun, alcool etc.); invită, de asemenea, în caz de limitare, să fie identificate și supuse impozitării și companiile care ar putea determina o creștere a veniturilor fiscale (de exemplu, companiile care extrag materii prime);

29.  subliniază că o cerință importantă pentru majorarea impozitării directe ar trebui să fie includerea sectorului informal în economia formală și îmbunătățirea climatului de afaceri;

30.  subliniază faptul că, în contextul concurenței din domeniul fiscal la nivel mondial, țările în curs de dezvoltare obțin cea mai mare parte a veniturilor fiscale din capital și au posibilități reduse de a colecta impozite alternative; observă că reducerea veniturilor fiscale din cauza acestei concurențe ar trebui compensată prin extinderea bazei de impozitare sau prin evitarea acestei concurențe în general, în cazul în care acest lucru este posibil și sunt puși în pericol, în concurența pentru IDS, alți factori, cum ar fi buna guvernanță, securitatea juridică și evitarea naționalizărilor; subliniază că țările cu venituri scăzute au nevoie de o capacitate de a negocia în mod eficace cu întreprinderile multinaționale pentru a-și asigura o cotă echitabilă din profiturile corporațiilor și reamintește că aceste țări ar trebui să aibă o capacitate adecvată de a dezvolta politici prin care să impună controlul asupra capitalului, deoarece dreptul de a colecta și de a redistribui veniturile fiscale este un criteriu esențial pentru suveranitatea și legitimitatea statelor și, prin urmare, o cerință prealabilă pentru buna guvernanță;

31.  subliniază că guvernul francez a comandat efectuarea unor cercetări privind stimulentele politice pentru fiscalitate, dar sunt necesare și alte măsuri; prin urmare, invită Comisia să studieze dacă diferite metode de transfer al asistenței, de exemplu subvențiile în comparație cu împrumuturile, ar putea contribui la limitarea sau la neutralizarea efectelor potențial negative pe care asistența le poate avea asupra veniturilor și dacă sprijinul bugetar și îmbunătățirea conexă a transparenței și eficacității gestiunii cheltuielilor publice contribuie pe termen lung la sporirea gradului de disponibilitate a cetățenilor de a plăti impozite;

32.  constată că se acordă prea puțină atenție modului în care guvernele pot folosi politicile fiscale pentru a reduce inegalitățile de venituri și de bunăstare prin minimizarea diferențelor existente între sexe în ceea ce privește obligațiile fiscale;

33.  solicită ca sistemele fiscale din țările în curs de dezvoltare să se axeze pe principiile neutralității, egalității și simplității, care ar trebui realizate prin următoarele măsuri:

   (a) un impozit care să nu reprezinte o proporție mai mare din venitul persoanelor sărace, ci o proporție mai mare din venitul sau bogăția contribuabilului pe măsură ce aceasta crește;
   (b) un impozit care să nu discrimineze în funcție de sex, orientare sexuală, tip de gospodărie, cetățenie sau stare civilă;
   (c) un sistem fiscal clar, simplu și transparent care să excludă diverse modalități de interpretare nedorită a legislației fiscale în scopul obținerii de reduceri fiscale considerabile în detrimentul cheltuielilor sociale;
   (d) un tratament egal, din punct de vedere fiscal, al câștigurilor și pierderilor veritabile în raport cu orice sursă de venit, ceea ce înseamnă că câștigurile sunt impozabile, iar pierderile deductibile;
   (e) un nivel al impozitării care să fie strâns legat de diferite etape de dezvoltare economică;
   (f) unificarea multiplelor cote ale impozitului pe venitul întreprinderilor prin calcularea cotelor impozitului pe venit pe baza volumului de afaceri și nu pe baza sectorului de afaceri;

34.  consideră că este necesar ca OCDE să elaboreze noi orientări privind taxele pentru transferuri, care reprezintă un mijloc indispensabil de a împiedica anumite întreprinderi multinaționale să își transfere beneficiile către țări cu regimuri fiscale mai favorabile, asigurând faptul că aceste întreprinderi își plătesc impozitele în țările în care își realizează efectiv beneficiile, inclusiv în țările în curs de dezvoltare;

35.  consideră că un sistem de impozitare la cote scăzute pentru veniturile mici și mijlocii, întemeiat pe o bază impozabilă extinsă și excluzând toate exonerările și preferințele fiscale discreționare, în special pentru industria extractivă, este indispensabil; subliniază necesitatea investițiilor publice în proiecte ce au un impact local pozitiv pe plan economic, social și de mediu, având grijă totodată să nu fie create condiții favorabile pentru apariția unor forme de dumping fiscal;

Măsuri pentru dezvoltarea unui mediu fiscal internațional transparent, echitabil și bazat pe cooperare
Evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale

36.  subliniază că evaluarea incorectă a valorii schimburilor comerciale este unul dintre cei mai importanți factori care determină scurgerile ilicite de capital; solicită Comisiei să contribuie la sporirea cunoștințelor de specialitate în acest domeniu în sectorul public din țările în curs de dezvoltare și să facă eforturi pentru a prezenta propuneri concrete prin care să garanteze faptul că G20, OCDE, ONU și OMC iau în considerare un set mai amplu de indicatori și metode pentru rezolvarea fenomenului de evaluare incorectă a valorii schimburilor comerciale, printre care „metodele profiturilor comparabile” utilizate în SUA, care s-au dovedit promițătoare în determinarea evaluării incorecte a tranzacțiilor;

37.  solicită să fie combătută manipularea ilegală a prețurilor de transfer (transfer price manipulation, TPM) și să fie revizuite normele fiscale globale care trec dincolo de metoda profiturilor comparabile, în cazul în care ar putea exista alternative mai promițătoare care să abordeze mai adecvat problema evaluării incorecte a valorii schimburilor comerciale; subliniază că UE, G20 și OMC ar trebui să-și concentreze, în general, eforturile asupra unor abordări care se bazează pe așa-numitul principiu al independenței părților (arms length principle, ALP), potrivit căruia tranzacțiile cu implicații fiscale trebuie să aibă loc în aceleași condiții în care au loc tranzacțiile dintre întreprinderi independente;

38.  îndeamnă UE să susțină în cadrul G20 și al OCDE principiul schimbului automat de informații privind chestiunile fiscale, în conformitate cu Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, ca modalitate de a reduce fluxurile financiare ilicite în jurisdicțiile opace;

39.  solicită introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare, urmând ca veniturile astfel obținute să fie folosite pentru a ameliora funcționarea pieței prin reducerea speculațiilor și prin contribuția la finanțarea obiectivelor de interes public de la nivel mondial, cum ar fi dezvoltarea și lupta împotriva schimbărilor climatice, precum și pentru a reduce deficitele publice; invită Comisia să realizeze în scurt timp un studiu de fezabilitate care să ia în considerare condițiile de concurență echitabilă la nivel mondial și, dacă este necesar, să prezinte propuneri legislative concrete;

40.  propune includerea unei dispoziții specifice privind buna guvernanță în domeniul fiscal cu ocazia revizuirii Acordului de la Cotonou;

41.  solicită statelor membre ale UE să ia măsuri similare în cadrul programelor lor de asistență bilaterală;

Industriile extractive

42.  solicită insistent elaborarea unor inițiative pentru promovarea unei mai bune transparențe în rentele legate de resursele naturale, printre altele prin intermediul Convenției OCDE privind combaterea mitei și al Inițiativei pentru transparență în industria extractivă; salută legea adoptată de Congo privind „minereurile din conflicte” și amendamentele cu privire la transparență la proiectul de lege privind reforma sistemului de reglementare a sectorului financiar și solicită Comisiei să propună o inițiativă legislativă în acest sens, însă fără a diminua responsabilitatea guvernelor din țările în curs de dezvoltare și fără a împovăra întreprinderile cu o sarcină administrativă nejustificată, deoarece acest lucru a fost deja criticat de părțile interesate din țările în curs de dezvoltare și ar putea fi contraproductiv;

43.  subliniază că exploatarea resurselor naturale ar trebui să reprezinte un mijloc prin care o țară să-și poată îndeplini obiectivele sociale și economice generale, ceea ce înseamnă, în cazul guvernelor din țările în curs de dezvoltare, elaborarea, eventual cu participarea părților interesate de la nivel internațional și cu aplicarea cunoștințelor specializate existente la nivel internațional, a unei viziuni privind rolul pe care sectorul resurselor naturale îl poate avea în viitorul economic al țării; consideră că, pentru unele țări, modul cel mai potrivit de a utiliza resursele naturale ar putea fi să nu le exploateze pentru a fi utilizate în viitor, iar pentru alte țări modul cel mai potrivit ar putea fi extragerea rapidă a resurselor ca sursă intermediară de venit intern, pentru a genera venituri în vederea realizării investițiilor necesare pentru creșterea economică și pentru satisfacerea nevoilor umane stringente;

44.  subliniază că țările în curs de dezvoltare ar trebui să fie parteneri egali în procesul de dezbatere și adoptare a noilor inițiative din sectorul extragerii resurselor; subliniază că noile mecanisme din acest domeniu ar trebui să îmbrace forma unor standarde internaționale generalizate pentru a evita crearea unui alt corp de reglementări fragmentare care ar fi contraproductive din punctul de vedere al guvernelor, al administrațiilor fiscale și al întreprinderilor internaționale;

45.  subliniază că propunerile Comisiei și inițiativele neguvernamentale privind transparența în industriile extractive, cum ar fi Carta privind resursele naturale, principiile Equator și orientările elaborate de Critical Resource și destinate investitorilor și întreprinderilor, sunt de fapt în favoarea întreprinderilor; aceste propuneri creează securitate juridică și parteneriate durabile pe termen lung și servesc drept garanții împotriva renaționalizării, redeschiderii negocierilor sau expulzării; constată că există și probleme care trebuie soluționate, de exemplu faptul că întreprinderile ar putea fi nevoite să dezvăluie informații sensibile din punct de vedere comercial, ceea ce le va plasa într-o poziție de dezavantaj competitiv, sau că unele acorduri încheiate cu guvernele se bazează pe informații secrete;

46.  observă că rentele legate de resursele naturale ar trebui considerate în toate cazurile ca mijloc intermediar de majorare a veniturilor interne; subliniază că succesele realizate în ceea ce privește impozitarea resurselor duc deseori la progrese în impozitarea directă, cum ar fi impozitul pe venitul întreprinderilor, precum și în realizarea de venituri nefiscale, cum ar fi redevențele;

47.  subliniază că un număr mare de state rentiere care beneficiază de rente considerabile legate de resursele naturale, în special de petrol și minereuri, sunt slab motivate să fie responsabile, receptive sau eficiente; reamintește că pentru combaterea criminalității economice sunt necesare mecanisme puternice de control instituțional și democratic; în special, invită Comisia să își consolideze asistența pentru dezvoltare acordată pentru redactarea de contracte între întreprinderile multinaționale și țările în curs de dezvoltare privind aspecte legate de exploatarea resurselor;

48.  solicită Comisiei și Consiliului să se implice mai mult în activitatea Inițiativei pentru transparență în industria extractivă prin acordarea de finanțare și participarea în structura de administrare a acesteia;

49.  reamintește faptul că calitatea raportării financiare este esențială pentru combaterea eficace a evaziunii fiscale; consideră că raportarea defalcată pe țări este de o extremă importanță pentru industriile extractive, dar reamintește totodată că aceasta ar aduce beneficii și investitorilor din toate sectoarele, contribuind astfel la buna guvernanță în general; invită deci Comisia să promoveze includerea în standardul internațional de raportare financiară al IASB a unei cerințe ca toate întreprinderile multinaționale să-și declare veniturile și impozitele plătite, pentru fiecare țară în parte; reamintește că această solicitare este conformă cu necesitatea de a îmbunătăți responsabilitatea socială a întreprinderilor multinaționale; invită Comisia să integreze raportarea defalcată pe țări în reforma directivelor privind contabilitatea;

50.  solicită introducerea unor obligații de raportare financiară defalcată pe țări pentru întreprinderile multinaționale, care să includă profiturile înainte și după impozitare pentru a spori transparența și a îmbunătăți accesul administrațiilor fiscale la datele relevante; este de părere că, pentru a se garanta că toate sectoarele și toate întreprinderile sunt acoperite uniform, UE ar trebui să introducă acest principiu cu ocazia apropiatei revizuiri a Directivei privind transparența și a directivelor UE în materie de contabilitate, iar la nivel internațional, Comisia ar trebui să facă presiuni asupra IASB să elaboreze rapid standardul cuprinzător corespondent; invită din nou Comisia să prezinte Parlamentului, în următoarele șase luni, un raport privind rezultatul consultării sale publice și discuțiile avute cu IASB;

51.  subliniază importanța raportării defalcate pe țări și solicită intensificarea negocierilor în acest domeniu:

   (a) guvernele și grupurile internaționale (inclusiv G20 și Organizația Națiunilor Unite) ar trebui să susțină un standard de raportare financiară defalcată pe țări și să solicite oficial Comitetului pentru standarde internaționale de contabilitate să îl adopte;
   (b) OCDE ar trebui să își continue studiul de fezabilitate privind raportarea defalcată pe țări și să informeze G20 și ONU cu privire la rezultate în 2011;
   (c) Comitetul pentru standarde internaționale de contabilitate ar trebui să adopte un nou standard care să includă raportarea defalcată pe țări;
   (d) societatea civilă și mass-media ar trebui să folosească în viitor informațiile publicate în temeiul raportării defalcate pe țări pentru a cere socoteală guvernelor și întreprinderilor multinaționale;

Mai bună coordonare între donatori

52.  ia act de concluziile studiului „Mapping Survey” realizat de ITC, conform cărora este necesară o mai bună coordonare între donatori în domeniul fiscalității și al dezvoltării; încurajează Comisia să dezvolte inițiative în acest sens și să consolideze sprijinul acordat inițiativelor multilaterale și regionale, precum Forumul african privind administrarea fiscală și Centrul interamerican al administrațiilor fiscale;

Îmbunătățirea arhitecturii internaționale pentru combaterea paradisurilor fiscale

53.  subliniază faptul că asistența oficială pentru dezvoltare în forma ei convențională nu va reuși eradicarea sărăciei la nivel mondial dacă nu se iau măsuri ambițioase în cadrul G20, al OCDE și al UE pentru a desființa paradisurile fiscale și structurile fiscale dăunătoare;

54.  observă că, în urma Summitului G20 din 2 aprilie 2009, centrele financiare offshore s-au angajat să respecte standardele OCDE privind transparența și schimbul de informații; observă, totuși, că structurile dăunătoare ale paradisurilor fiscale încă funcționează; își reiterează solicitarea de a depăși cadrul OCDE pentru a combate paradisurile fiscale, date fiind diversele lor deficiențe; în acest sens, își reiterează preocuparea cu privire la faptul că standardele internaționale ale OCDE impun schimbul de informații la cerere și că nu au loc schimburi automate de informații în sensul dispozițiilor din Directiva privind impozitarea veniturilor din economii; critică, de asemenea, faptul că OCDE permite guvernelor să evite includerea pe lista sa neagră doar pe baza unei simple promisiuni de a respecta principiile privind schimbul de informații, fără a garanta punerea efectivă în aplicare a principiilor respective; consideră, de asemenea, că obligația de încheia acorduri cu 12 țări pentru a nu mai figura pe lista neagră este arbitrară, deoarece nu se referă la indicatori calitativi care să permită o evaluare obiectivă cu privire la respectarea practicilor de bună guvernanță;

55.  subliniază că țările în curs de dezvoltare pierd în fiecare an până la 800 de miliarde EUR din cauza paradisurilor fiscale și a fluxurilor financiare ilicite; constată că sporirea transparenței în procesul financiar ar putea fi un pas decisiv către reducerea sărăciei și crearea de bogăție în proporții semnificative;

56.  consideră că ar trebui să aibă loc schimburi automate de informații în toate circumstanțele; salută în această privință propunerea Comisiei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal în vederea extinderii cooperării dintre statele membre pentru a acoperi orice tip de impozite, pentru a elimina secretul bancar și pentru a institui schimbul automat de informații ca normă generală;

57.  salută faptul că unele state membre sunt semnatare ale Convenției Consiliului Europei și OCDE privind asistența administrativă reciprocă în domeniul fiscal și îndeamnă cele 17 state membre care nu au aderat încă la convenție să facă acest lucru;

58.  invită UE să își intensifice acțiunile și să ia măsuri concrete, cum ar fi aplicarea de sancțiuni, împotriva paradisurilor fiscale și a scurgerii ilicite de capital; solicită Consiliului să examineze, în strânsă colaborare cu Comitetul de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal, posibilitatea unui mecanism multilateral pentru schimbul automat de informații fiscale;

59.  invită Comisia să adopte criterii mai stricte de identificare a paradisurilor fiscale și să depună eforturi în vederea realizării unui acord multilateral de schimb automat de informații fiscale, obligatoriu și aplicabil la nivel internațional, care să includă trusturile și fundațiile și care să prevadă sancțiuni în caz de încălcare a acestuia; solicită Comisiei să sprijine țările în curs de dezvoltare în lupta lor împotriva fluxurilor ilegale și a scurgerilor de capital, acestea fiind identificate ca un obstacol major în mobilizarea veniturilor interne pentru dezvoltare; atrage atenția Comisiei asupra Poziţiei Parlamentului European din 24 aprilie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi(8) și asupra măsurilor recomandate pentru lupta împotriva paradisurilor fiscale;

60.  își exprimă îngrijorarea privind efectul nefericit al tratatelor fiscale asupra distribuirii veniturilor fiscale; constată că metoda de acordare a dreptului de impozitare bazat pe principiul domiciliului, și nu în funcție de țara sursă, transformă paradisurile fiscale în locuri și mai favorabile; consideră că tratatele fiscale ar trebui revizuite în ceea ce privește echitatea, ceea ce presupune posibilitatea de a acorda dreptul primar de impozitare în țara sursă, acolo unde se desfășoară efectiv activitățile comerciale;

61.  regretă că G20 nu a elaborat încă un calendar clar și un mecanism concret de sancționare pentru a materializa combaterea paradisurilor fiscale; solicită adoptarea unei convenții internaționale cu scopul de a elimina structurile fiscale dăunătoare, care ar include sancțiuni atât pentru jurisdicțiile necooperante, cât și pentru instituțiile financiare care își desfășoară activitatea prin intermediul paradisurilor fiscale; îndeamnă UE să adopte măsuri similare cu Legea din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale (Stop Tax Havens Abuse Act) și să examineze posibilitatea de a retrage licențele de activitate bancară ale instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în paradisuri fiscale;

62.  consideră că UE ar trebui, de asemenea, să garanteze consecvența punerii în aplicare la nivelul UE și pe plan internațional a unor standarde în domeniile supravegherii prudențiale, impozitării și spălării de bani;

63.  solicită să fie făcute publice la nivel internațional structurile fondurilor oportuniste, pentru a putea fi identificate și pentru a interzice activitatea acestora;

64.  solicită crearea, în cadrul APE, a unui mecanism de control independent care să evalueze, țară cu țară, impactul fiscal net al eliminării taxelor vamale și progresul realizat în materie de reforme fiscale; solicită introducerea unei clauze care să prevadă revizuirea globală obligatorie a tuturor APE într-un termen cuprins între trei și cinci ani și care să permită modificarea dispozițiilor fiecărui acord astfel încât acestea să contribuie mai mult la eradicarea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la integrarea regională; solicită, de asemenea, efectuarea unei analize obligatorii a progreselor înregistrate de fiecare țară în ceea ce privește implementarea reformelor fiscale sau colectarea eficace a impozitelor, în conformitate cu ultimele versiuni ale modelului de convenție fiscală a OCDE privind venitul și capitalul;

65.  subliniază că administrațiile fiscale din țările în curs de dezvoltare trebuie să coopereze în cazul în care nu fac parte din ministerele de finanțe respective, în special în domeniul politicii bugetare și fiscale, prin metode care nu dau naștere la rivalitate și la gelozii, ci stimulează bunele relații și buna guvernanță în domeniul fiscal;

66.  solicită înființarea sau (în cazul în care există deja) consolidarea instituțională a așa-numitelor autorități fiscale (semi)autonome [(semi-) autonomous revenue authorities, ARA] prin intermediul unor sisteme adecvate de control și echilibrare, pentru a evita ca autoritățile fiscale să fie victime ale unor abuzuri;

67.  subliniază în acest sens că înaltul statut și autonomia administrativă ale ARA ar trebui echilibrate printr-un mecanism de guvernanță pluralistă care să asigure următoarele:

   (a) că o autoritate ARA are un buget garantat care nu poate fi modificat de guvern;
   (b) că statutul, responsabilitățile și competențele sale sunt consacrate prin lege și pot fi protejate de poliție și de instanțe;
   (c) că membrii consiliului de administrație (care urmează să fie înființat) sunt numiți de mai multe organisme publice (diferite ministere, asociații de oameni de afaceri și de juriști);
   (d) că funcțiile din consiliul de administrație sunt ocupate pe termen lung și au o durată determinată;
   (e) că personalul administrativ și operațional răspunde numai în fața consiliului de administrație;

68.  consideră că dezvoltarea unui sistem fiscal eficient în țările în curs de dezvoltare trebuie să devină piatra de temelie a finanțelor lor publice; consideră că noua politică de investiții a UE în țările în curs de dezvoltare ar trebui să contribuie la crearea unui mediu propice investițiilor private străine și naționale, precum și la crearea condițiilor necesare unui ajutor internațional mai eficace; reamintește faptul că politica de investiții a UE trebuie să se axeze pe dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv prin furnizarea de microcredite, și să încurajeze inovarea, eficiența serviciilor publice, parteneriatele de tip public-privat și transferul de cunoștințe pentru a favoriza creșterea;

o
o   o

69.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 29.
(2) JO C 4 E, 7.1.2011, p. 34.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0210.
(4) JO C 230 E, 26.8.2010, p. 1.
(5) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 94.
(6) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 323.
(7) De exemplu, a se vedea studiul semnat de Baunsgaard & Keen (2005), la care se face trimitere în raportul FMI din 15 februarie 2005 intitulat „Dealing with the Revenue Consequences of Trade Reform” (Abordarea consecințelor produse de reforma comerțului asupra veniturilor), în care FMI ajunge la concluzia că multe dintre țările cu venituri scăzute și unele dintre țările cu venituri medii se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește înlocuirea veniturilor generate de taxele comerciale.
(8) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 488.


Agricultura și comerțul internațional
PDF 426kWORD 122k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la agricultura UE și comerțul internațional (2010/2110(INI))
P7_TA(2011)0083A7-0030/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere partea a treia titlul III și partea a cincea titlurile II și V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere principiile referitoare la cerințele de bunăstare a animalelor prevăzute la articolul 13 din TFUE,

–  având în vedere acordurile OMC, în special Acordul privind agricultura, care a fost negociat în timpul Rundei Uruguay și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995,

–  având în vedere Declarația adoptată la cea de-a patra Conferință Ministerială care a avut loc la Doha în perioada 9-14 noiembrie 2001, Declarația adoptată de Consiliul General OMC la 1 august 2004 și Declarația adoptată la cea de-a șasea Conferință Ministerială care a avut loc la Hong Kong în perioada 13-18 decembrie 2005,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2006 privind evaluarea Rundei Doha în urma Conferinței Ministeriale a OMC din Hong Kong(1),

–  având în vedere proiectele de modalități revizuite pentru agricultură care au fost puse la dispoziția publicului la 6 decembrie 2008 de către președintele OMC al negocierilor în materie de agricultură,

–  având în vedere Memorandumul de Înțelegere de la 15 mai 2009 dintre Statele Unite ale Americii și Comisia Europeană privind importurile de carne de vită provenită de la animale care nu au fost tratate cu anumiți hormoni de creștere, precum și taxele crescute aplicate de Statele Unite anumitor produse provenite din Comunitățile Europene,

–  având în vedere soluția adoptată de comun acord la 15 iulie 2009 de Canada și Uniunea Europeană în disputa intitulată „Comunitățile Europene – măsuri care influențează aprobarea și comercializarea produselor biotehnice”,

–  având în vedere acordul semnat la 15 decembrie 2009 între UE și țările Americii Latine de stabilire a condițiilor pentru soluționarea definitivă a disputelor privind regimul importurilor de banane în UE (Acordul de la Geneva),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 16 decembrie 2009 referitoare la perspectivele Agendei de Dezvoltare de la Doha (ADD) în urma celei de-a 7-a Conferințe Ministeriale a OMC(2),

–  având în vedere încheierea la 17 decembrie 2009 a negocierilor dintre UE și Maroc referitoare la acordul privind măsurile de liberalizare în cazul produselor agricole și pescărești,

–  având în vedere încheierea la 1 martie 2010 a negocierilor dintre UE, Peru și Columbia referitoare la semnarea unui acord pluripartit,

–  având în vedere soluția adoptată de comun acord la 18 martie 2010 de Republica Argentina și Uniunea Europeană în disputa intitulată „Comunitățile Europene – măsuri care influențează aprobarea și comercializarea produselor biotehnice”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2010 privind politica în domeniul calității produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată?(3),

–  având în vedere încheierea la 19 mai 2010 a negocierilor dintre UE și America Centrală referitoare la pilonul privind comerțul al acordului de asociere,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 privind viitorul politicii agricole comune după 2013(4),

–  având în vedere acordul de liber schimb dintre UE și Coreea de Sud semnat la 6 octombrie 2010,

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare dintre UE și Mercosur în vederea semnării unui acord de asociere,

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare dintre UE și Canada în vederea semnării unui acord economic și comercial cuprinzător,

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare dintre UE și India în vederea semnării unui acord de liber schimb,

–  având în vedere negocierile în curs de desfășurare dintre UE și Ucraina în vederea semnării unui acord de asociere,

–  având în vedere studiul său din iunie 2009 intitulat „Bilanțul negocierilor OMC în domeniul agriculturii după eșecul negocierilor din 2008”,

–  având în vedere ghidul comandat de Comisie intitulat „Indicațiile geografice și TRIPs: 10 ani mai târziu. Foaie de parcurs pentru titularii de indicații geografice din UE pentru a obține protecție în alte state membre ale OMC”,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 15 septembrie 2010 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții (reformare) (COM(2010)0484),

–  având în vedere tema liberalizării taxelor pentru Pakistan, prevăzută la articolul 1 din propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de introducere a unor preferințe comerciale autonome de urgență pentru Pakistan (COM(2010)0552),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare ale mileniului adoptate de către ONU;

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizele Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru dezvoltare (A7-0030/2011),

A.  întrucât UE rămâne de departe cel mai mare importator de bunuri agricole din lume, valoarea importurilor aproape dublându-se în ultimii zece ani și reprezentând acum aproape 20 % din importurile mondiale;

B.  întrucât cota deținută de UE în exporturile agricole mondiale este în declin, din cauza creșterii mai rapide a altor parteneri comerciali cheie din domeniul agriculturii; întrucât produsele finale au reprezentat 68 % din valoarea exporturilor UE în 2007-2009, în timp ce produsele intermediare și produsele de bază au reprezentat 23 % și, respectiv, 9 %; întrucât, în plus, prețurile de pe piața mondială constituie un factor care contribuie la dificultățile cu care se confruntă UE la exportarea produselor sale, dat fiind faptul că, în general, prețurile sunt mici, iar Uniunea are costuri de producție mai ridicate;

C.  întrucât deficitul comerțului cu produse agricole al UE a atins un nivel maxim record de 7 miliarde EUR în 2008; întrucât deficitul comercial al UE cu Mercosur, de exemplu, a crescut de peste două ori din 2000, iar importurile UE de produse agricole din Mercosur valorează în prezent 19 milioane de euro, comparativ cu exporturile, în valoare de 1 miliard de euro;

D.  întrucât UE este cel mai mare importator de bunuri agricole din țările în curs de dezvoltare, importând mai mult decât SUA, Japonia, Canada, Australia și Noua Zeelandă la un loc; întrucât aproximativ 71 % din importurile agricole totale ale UE provin din țările în curs de dezvoltare, ca urmare a inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA) pentru țările slab dezvoltate (LDC), a sistemului generalizat de preferințe (SGP) și a acordurilor de parteneriat economic (APE);

E.  întrucât proiectele de modalități ale OMC privind agricultura prevăd concesii și mai mari din partea UE decât cele incluse în oferta deja substanțială făcută de UE în octombrie 2005;

F.  subliniază faptul că aplicarea coerenței politicilor pentru dezvoltare (CPD) în cazul agriculturii și comerțului va avea impact și asupra îndeplinii Obiectivului de dezvoltare al mileniului 1 (eradicarea sărăciei extreme și a foametei) și asupra obiectivului 8 (parteneriatul global pentru dezvoltare), inclusiv prin intermediul unor dispoziții privind norme comerciale mai echitabile și un acces pe piață mai corect;

G.  întrucât UE a redus deja drastic sprijinul intern care denatura comerțul, spre deosebire de partenerii comerciali esențiali, în special SUA, care au menținut și, în unele cazuri, și-au consolidat instrumentele în cadrul Actului privind agricultura din 2008;

H.  întrucât UE a redus unilateral și în mod substanțial restituirile sale la export, cota lor din bugetul PAC scăzând de la 29,5 % în 1993 la numai 1,2 % în 2009, iar proporția pentru valoarea exporturilor agricole care beneficiază de restituiri la export scăzând de la 25 % în 1992 la numai 0,9 % în 2009; întrucât unii dintre principalii parteneri comerciali continuă să utilizeze la scară largă alte forme de stimulente la export;

I.  întrucât, în cadrul diferendul privind hormonii din carnea de vită, SUA continuă să impună UE sancțiuni și chiar au anunțat că vor fi aplicate după un sistem de rotație pentru a acoperi și alte produse agricole din UE, pentru a le mări efectul (legislația „carusel”); întrucât, în temeiul Memorandumului de Înțelegere, UE acordă o cotă de 20 000 de tone de carne de vită cu taxe zero la import;

J.  întrucât SUA a contestat, în cadrul OMC, normele UE care reglementează igiena și comercializarea cărnii de pasăre;

K.  întrucât în disputa privind OMG-urile s-a ajuns la o soluție adoptată de comun acord între Canada și Argentina și întrucât SUA a făcut o cerere generală de măsuri comerciale de represalii;

L.  întrucât hotărârea grupului de experți OMC privind zahărul a fost unul din principalii factori ai reformei întreprinse de UE în 2006 în sectorul zahărului și încă are un impact considerabil asupra comerțului cu zahăr; întrucât organizarea comună a pieței în sectorul zahărului respectă toate angajamentele comerciale ale UE; întrucât, într-un interval de trei ani, UE a devenit din al doilea mare exportator de zahăr al doilea mare importator net, ceea ce a avantajat în special țările în curs de dezvoltare (țările slab dezvoltate și țările din ACP);

M.  întrucât reforma zahărului din 2006 a îndeplinit obiectivele creșterii competitivității, al reducerii prețurilor la zahăr și al scăderii cotei producției de zahăr cu aproximativ 30 %; întrucât, cu toate acestea, s-a ajuns la închiderea a 83 de fabrici dintr-un total de 189 în UE-27, la pierderea a peste 16 500 locuri de muncă directe în zonele rurale și la încetarea cultivării de sfeclă de zahăr pentru circa 140 000 de agricultori;

N.  întrucât, la nivel mondial, piața zahărului este una dintre cele mai volatile piețe ale produselor de bază și este dominată de o singură țară (Brazilia); întrucât producția de zahăr a UE constituie o sursă sigură de aprovizionare pe piața mondială care asigură aprovizionarea internă regulată a consumatorilor europeni cu produse durabile de înaltă calitate;

O.  întrucât UE promovează producția durabilă de energie regenerabilă, prin cerințe care urmează să devină aplicabile înainte de sfârșitul anului 2010; întrucât UE importă deja peste 25 % din consumul său de bioetanol carburant, cifră ce nu include bioetanolul importat sub formă de amestecuri în scopul eludării taxelor de import; întrucât Comisia trebuie să se asigure că există un echilibru între producția internă și importurile de bioetanol, în conformitate cu articolul 23 alineatul (5) litera (a) din Directiva privind energia regenerabilă (Directiva 2009/28/CE(5));

P.  întrucât în noiembrie 2010 va avea loc a patra sesiune a Conferinței părților la Convenția-cadru a OMS privind controlul tutunului; întrucât a fost lansată o consultare publică cu privire la posibila revizuire a Directivei privind produsele din tutun (Directiva 2001/37/CE(6)); întrucât mai mulți membri ai OMC au ridicat problema conformității cu Acordul BTC a proiectului canadian de lege C-32, care, în esență, duce la interzicerea tuturor produselor tradiționale din tutun amestecat, cu excepția celor care folosesc numai tutun Virginia, singurul soi de tutun produs în Canada și utilizat în procesul de fabricare a produselor din tutun canadiene;

Q.  întrucât UE trebuie să asigure, în acordurile comerciale internaționale, un echilibru între liberalizarea pieței și protecția sectoarelor economice și a drepturilor lucrătorilor și ale consumatorilor;

R.  întrucât acordurile comerciale încheiate de UE cu țările terțe trebuie să protejeze sectoarele UE care se confruntă cu dificultăți – în special sectorul fructelor și al legumelor, sectorul zootehnic și sectorul cerealelor, în care veniturile au scăzut substanțial – și, în același timp, să le ofere oportunități reale de export;

S.  întrucât întreprinzătorii agricoli mici, care aduc o contribuție semnificativă la securitatea alimentară în regiunile lor, nu trebuie să fie afectați în mod negativ de încheierea de către UE a diferitor acorduri comerciale internaționale;

T.  întrucât UE trebuie să își propună să asigure o mai bună monitorizare a drepturilor omului și a standardelor sociale și de mediu atunci când încheie acorduri comerciale internaționale;

U.  întrucât, pentru încheierea acordurilor comerciale negociate de Comisie, este necesară aprobarea Parlamentului,

Consecvența dintre politicile agricole și comerciale comune ale UE

1.  consideră că sectorul agricol al UE aduce un plus de valoare clar pentru economia europeană și joacă un rol strategic în strategia UE 2020 în sensul abordării provocărilor economice, sociale și de mediu cu care se confruntă UE; subliniază că este necesar să se asigure coerența între politicile UE în domeniile agricol, comercial și al dezvoltării;

2.  subliniază faptul că politica comercială externă nu trebuie să pună în pericol capacitatea UE de a menține vigoarea sectorului agricol și de a asigura securitatea alimentară pe fondul creșterii volatilității pieței; invită Comisia să apere, în toate forurile, și în special în cadrul OMC, rolul multifuncțional al agriculturii UE, inclusiv rolul vital pe care aceasta îl joacă în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și menținerea vitalității în zonele rurale, și modelul agricol și alimentar european, care reprezintă o componentă strategică a economiei europene;

3.  condamnă abordarea Comisiei, care face mult prea des concesii în domeniul agriculturii pentru a obține un acces mai mare pe piețele din țările terțe pentru produsele și serviciile industriale; invită Comisia să nu mai pună interesele agricole în urma intereselor sectorului industrial și a sectorului serviciilor;

4.  invită Comisia să propună o abordare care să asigure un compromis între producția internă și importuri, ținând cont, pentru fiecare sector agricol, de evoluția negocierilor comerciale multilaterale și bilaterale, precum și de standardele UE sociale și în materie de mediu, standardele referitoare la calitatea vieții animalelor și siguranță, precum și cele privind respectarea drepturilor omului;

5.  subliniază faptul că, în ceea ce privește sectorul agricol, Comisia trebuie să desfășoare evaluări de impact care să fie făcute publice înainte de începerea negocierilor și să propună actualizări pentru a ține cont de noile poziții apărute în timpul negocierilor; subliniază că este necesar un proces adecvat și transparent pentru consultarea tuturor părților interesate, mai ales în Parlament și Comisie; reamintește că acordul de liber schimb dintre UE și Coreea de Sud prevede un consiliu consultativ intern și atrage atenția asupra faptului că acesta ar putea constitui un precedent pentru implicarea parților interesate și a altor actori interesați în viitoarele acorduri comerciale;

6.  subliniază faptul că în evaluările de impact trebuie să se analizeze specificul fiecărui produs de bază, de exemplu specificul pieței cărnii de vită, luând în considerare segmentarea pieței; subliniază că evaluările de impact anterioare au furnizat doar cifrele globale; îndeamnă Comisia, prin urmare, să furnizeze evaluări detaliate ale impactului, luând în considerare efectele pe care le are asupra unor segmente specifice ale pieței deschiderea piețelor agricole UE spre blocul comercial Mercosur;

7.  consideră că nu ar trebui luate decizii cu privire la o deschidere și mai mare a pieței UE la importurile de produse agricole fără a se asigura că agricultorii UE pot fi compensați pentru pierderile suferite;

8.  subliniază faptul că compensarea financiară nu poate reduce impacturile negative ale întreruperii producției agricole europene, care garantează siguranța alimentară și calitatea și este esențială pentru prosperitatea zonelor rurale din UE și protejarea peisajelor rurale de amenințarea abandonării terenurilor și a depopulării zonelor rurale; prin urmare, subliniază necesitatea menținerii condițiilor necesare pentru ca fermierii UE să rămână viabili și să primească un venit echitabil în toate statele membre, permițând astfel revitalizarea agriculturii în Europa, în lumina rolului hotărâtor pe care l-a avut PAC în crearea UE;

9.  reamintește faptul că producătorii din UE au obligația de a respecta cele mai înalte standarde în materie de calitate, igienă a produsului, metode de producție durabile, sănătate a plantelor, sănătate și calitate a vieții animalelor, trasabilitate, control al reziduurilor de pesticide, medicină veterinară și aditivi;

10.  este ferm convins că metodele de producție pentru exportul către UE din țările terțe trebuie să ofere consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de sănătate, siguranță alimentară, calitate a vieții animalelor, dezvoltare durabilă și standarde sociale minime ca cele impuse producătorilor europeni; subliniază necesitatea unor controale mai stricte ale importurilor la frontiere și a întăririi controalelor cu privire la condițiile de producție și comercializare realizate de către Oficiului Veterinar și Alimentar în țările care exportă în UE, pentru a respecta respectarea normelor europene;

11.  în ceea ce privește importurile, subliniază necesitatea unei conformări mai stricte cu normele privind originea și mecanismele de prevenire a comerțului triunghiular;

12.  îndeamnă Comisia să promoveze în mod proactiv interesele agricole ofensive ale UE și să faciliteze accesul produselor UE pe piețele țărilor terțe, având în vedere vastul potențial de export și de stabilizare a pieței mondiale al produselor agricole și alimentare de înaltă calitate ale UE; subliniază, printre altele, necesitatea accelerării programelor de promovare; notează că aceste măsuri sunt compatibile cu OMC, încadrându-se în „cutia verde”;

13.  constată că regiunile ultraperiferice (RUP) fac parte integrantă din UE și că acordurile de comerț se aplică în totalitate acestor regiuni; subliniază că tarifele vamale scăzute reprezintă o amenințare la adresa economiilor fragile ale RUP, care depind în special de agricultură, iar produsele acestora sunt similare, printre altele, produselor țărilor partenere latino-americane; subliniază că, în conformitate cu articolul 349 din TFUE, politicile UE pot fi ajustate în funcție de circumstanțele geografice și economice specifice ale acestor regiuni; invită Comisia, prin urmare, ca în cadrul negocierilor să ia în considerare situația specifică a RUP, în așa fel încât să se asigure că dezvoltarea lor nu este subminată;

Agricultura în sistemul comercial multilateral
Agenda de Dezvoltare de la Doha (ADD)

14.  consideră că, în încercarea de a asigura succesul ADD, UE a făcut o ofertă extrem de generoasă în materie de agricultură, care nu poate fi extinsă dar, până în prezent, acest lucru nu a fost însoțit de un nivel echivalent de ambiție din partea altor țări dezvoltate și avansate în curs de dezvoltare;

15.  reamintește faptul că reforma PAC din 2003 și „bilanțul de sănătate” din 2008 au demonstrat seriozitatea angajamentelor UE privind reforma, anticipând rezultatele posibile ale Rundei de la Doha, în timp ce concesiile echivalente nu au fost încă oferite de către partenerii comerciali ai UE;

16.  invită Comisia să respecte cu strictețe mandatul său de negociere pe care i l-a încredințat Consiliul, care stabilește cea mai recentă reformă a PAC ca limită a acțiunii sale, cu condiția obținerii unor concesii echivalente din partea partenerilor săi comerciali; îi solicită să se abțină de la a face vreo propunere care ar duce la luarea unor decizii premature cu privire la viitorul PAC dincolo de 2013;

17.  subliniază rolul preocupărilor necomerciale (PNC) în cadrul Agendei de Dezvoltare Doha; consideră că, în cadrul negocierilor din sectorul agricol, trebuie găsit echilibrul între dimensiunea economică a comerțului și valorile neeconomice, cum ar fi valorile sociale, preocupările legate de mediu, sănătatea umană și sănătatea și calitatea vieții animalelor;

18.  regretă faptul că nu s-au înregistrat progrese în privința stabilirii unui registru multilateral pentru vinuri și băuturi spirtoase, precum și a extinderii protecției indicațiilor geografice la toate produsele agricole; reamintește faptul că aceste elemente sunt indispensabile pentru obținerea unui rezultat echilibrat al negocierilor în domeniul agricol; subliniază că este necesar ca principiile care stau la baza politicii Uniunii Europene în materie de calitate a produselor agricole să fie promovate pe scară largă la nivel multilateral și bilateral;

19.  reamintește faptul că UE a redus deja în mod semnificativ sprijinul său intern care denatura schimburile și solicită angajamente ferme și din partea altor parteneri comerciali;

20.  reamintește angajamentul luat de membrii OMC la Conferința Ministerială de la Hong Kong din 2005 de a elimina toate formele de subvenții la export în paralel cu impunerea disciplinelor la toate măsurile de export cu un efect echivalent, și anume credite pentru export, întreprinderi comerciale de stat în domeniul agricol și reglementarea ajutorului alimentar;

21.  consideră că reducerea generală a tarifelor vamale ar trebui evaluate în lumina ofertei UE privind sprijinul intern și pilonii concurenței la export și ar trebui să depindă de posibilitatea menținerii clauzei speciale de salvgardare, de o exceptare specifică de la disciplinele de simplificare a tarifelor și de o flexibilitate adecvată în stabilirea formulei pentru reducerea tarifelor, precum și în desemnarea produselor sensibile; este de părere că mecanismele propuse pentru desemnarea produselor sensibile este subminată în mod fatal de obligația obținerii unei extinderi semnificative a cotei tarifelor;

22.  subliniază necesitatea respectării principiului „angajamentului unic” în cadrul negocierilor ADD ale OMC; subliniază faptul că, de ceva timp, există tendința ca negocierile să se concentreze asupra unui număr limitat de domenii de negociere, printre care și agricultura, în care UE are importante interese defensive, în timp ce în alte domenii negocierile înregistrează relativ puține progrese, ceea ce amenință să submineze poziția de negociere a UE; subliniază, în plus, că acest lucru îngreunează realizarea unui bilanț general al rundei;

23.  reafirmă faptul că țările în curs de dezvoltare ar trebui să aibă dreptul legitim de a adopta politici care creează o valoare adăugată la nivel intern;

24.  subliniază că volatilitatea prețurilor a condus la o agravare a problemelor de malnutriție la scară mondială, potrivit datelor FAO, și că o mai mare liberalizare a comerțului mondial de produse agricole, încurajată de acordurile OMC, nu a permis până acum reducerea amenințării foametei la nivel mondial; subliniază că Uniunea Europeană are, de altfel, datoria de a contribui la securitatea alimentară mondială;

Soluționarea disputelor cu OMC

25.  constată faptul că acordul privind comerțul cu banane pune capăt la douăzeci de ani din cea mai complexă din punct de vedere tehnic, sensibilă din punct de vedere politic și semnificativă dispută din cadrul OMC, care constituie un pas important către consolidarea unui sistem comercial multilateral reglementat și poate totodată contribui în mod decisiv la rezolvarea problemelor legate de produsele tropicale și preferințele din cadrul negocierilor OMC;

26.  invită Comisia să asigure faptul că soluționarea disputei pe tema hormonilor pentru carnea de vită va permite suspendarea sancțiunilor impuse produselor din UE, garantând totodată faptul că importurile de carne de vită către UE vor fi conforme cu cerințele UE;

27.  consideră că, în ceea ce privește diferendul cărnii de pasăre clorinate, importarea acestor produse în UE ar fi contrară cererii publice din UE de produse sigure și principiile pe care se întemeiază modelul alimentar european;

28.  solicită Comisiei să apere cu putere regimul UE de autorizare și comercializare a OMG-urilor de contestațiile din cadrul OMC;

Agricultura în relațiile comerciale plurilaterale, inter-regionale și bilaterale

29.  consideră că încheierea negocierilor multilaterale reprezintă o prioritate a UE; consideră că acordurile comerciale bilaterale trebuie să completeze în mod util procesele multilaterale prin respectarea condițiilor echitabile de muncă, a normelor comune de mediu și a standardelor de siguranță alimentară aflate deja în vigoare în Uniunea Europeană și să evite favorizarea în exclusivitate a programelor de dezvoltare sustenabilă; reamintește că UE are interese ofensive substanțiale în agricultură, în special în privința produselor procesate de înaltă calitate; consideră că acordurile comerciale bilaterale cu partenerii comerciali importanți pot promova cu succes interesele la export ale industriei agro-alimentare a UE, oferind beneficii economice substanțiale;

30.  solicită că importurile agricole în UE să ofere consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de protecție a consumatorilor, calitate a vieții animalelor, protecție a mediului și standarde sociale minime ca cele oferite de metodele europene de producție și atrage atenția asupra poziției ferme a Parlamentului în acest aspect; invită Comisia să includă în acordurile comerciale bilaterale clauze care să oblige țările terțe să respecte aceleași condiții sanitare și fitosanitare care le sunt impuse producătorilor europeni; consideră că astfel de acorduri trebuie să prevadă cel puțin respectarea obligațiilor și standardelor internaționale;

31.  subliniază faptul că, pentru a evita „plățile duble”, mai întâi la nivel bilateral, și apoi la nivel multilateral, trebuie sprijinit conceptul de „acord pentru un singur buzunar”, în cadrul căruia concesiile din acordurile bilaterale vor fi legate de rezultatul final al negocierilor de la Doha;

32.  subliniază importanța unei implementări stricte a normelor preferențiale de origine; solicită o revizuire a tuturor preferințelor comerciale acordate de către Uniunea Europeană țărilor emergente care sunt membre G-20;

33.  este de părere că ar trebui limitate practicile necorespunzătoare în comerțul cu produse agro-alimentare, cum ar fi practica SWAP, atunci când o țară își exportă producția în UE beneficiind de accesul preferențial la piața UE, iar apoi importă produse din străinătate pentru a-și satisface propriile necesități; consideră că, pentru a împiedica astfel de nereguli, concesiile oferite de UE pentru accesul pe piața sa în cadrul acordurilor comerciale încheiate cu țări terțe nu ar trebui să depășească producția efectivă și capacitatea de export a țărilor în cauză;

34.  invită Comisia să apere cu putere includerea indicațiilor geografice ca parte esențială a Acordului comercial împotriva contrafacerii (ACTA); regretă faptul că, în cadrul negocierilor comerciale recent încheiate sau aflate în curs de desfășurare, numai câteva denumiri geografice urmează a fi protejate de către partenerii noștri comerciali; subliniază că, în conformitate cu strategia Europa globală, acordurile bilaterale trebuie să asigure un nivel sporit de protecție internațională pentru indicațiile geografice prin intermediul dispozițiilor OMC; subliniază că este necesar un proces adecvat și transparent pentru consultarea tuturor părților interesate, mai ales în Parlament și Comisie;

35.  reamintește că Acordul de liber schimb cu Coreea de Sud a făcut posibilă recunoașterea unui număr semnificativ de indicatori geografici (IG); solicită să se depună mai multe eforturi pentru ca viitoarele acorduri comerciale să prevadă această recunoaștere; ia act de faptul că protecția și recunoașterea indicatorilor geografici din țări terțe au un potențial foarte valoros pentru sectorul agro-alimentar european;

36.  observă faptul că, în conformitate cu Comisia, Acordul de liber schimb (ALS) UE-Coreea de Sud ia de pe umerii exportatorilor UE povara unor taxe în valoare de 380 de milioane EUR pe an prin eliminarea taxelor la 99 % din exporturile agricole la UE;

37.  solicită Comisiei să asigure faptul că acordurile comerciale nu compromit sistemul UE de prețuri de intrare pentru fructe și legume, menținând totodată programele actuale de importuri; cu toate acestea, solicită insistent Comisiei să facă modificările necesare pentru îmbunătățirea funcționării sistemului cât mai curând posibil;

38.  subliniază, în special, faptul că sistemul complex al prețurilor de intrare care se aplică importurilor de tomate din Maroc cauzează probleme; invită, prin urmare, Comisia să procedeze fără întârziere la schimbările necesare;

39.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acordul UE-Maroc; subliniază că, în timp ce piețele europene sunt acum aproape complet deschise importurilor din Maroc, unele produse agricole, printre care se numără și unele produse importante precum fructele pomacee, încă sunt supuse contingentelor pentru exporturi din UE;

40.  regretă că, în cadrul negocierilor pe marginea capitolului referitor la agricultură din acordul de asociere cu Marocul nu s-au oferit garanții cu privire la respectarea contingentelor preferențiale de import sau a prețurilor de intrare aplicabile exporturilor din Maroc;

41.  invită Comisia să își respecte angajamentele în ceea ce privește sectorul zahărului din UE și să pună capăt concesiilor sistematice acordate zahărului în negocierile comerciale bilaterale și multilaterale; constată, în acest context, inițiativele din sectorul zahărului, care și-a mărit competitivitatea, îmbunătățindu-și totodată sustenabilitatea în materie de mediu și contribuind la agenda pentru dezvoltare a UE prin preferințele acordate țărilor ACP și țărilor slab dezvoltate;

42.  subliniază faptul că orice concesii bilaterale suplimentare referitoare la accesul pe piața zahărului din UE (de exemplu țărilor din America Latină și Ucrainei) vor destabiliza piața zaharului din UE și vor cauza o eroziune a preferințelor acordate țărilor slab dezvoltate și țărilor ACP; este cu atât mai preocupat de faptul că aceste concesii, atunci când sunt făcute țărilor importatoare nete, încurajează mecanismele de swap; invită Comisia să continue să excludă produsele de zahăr și derivate din zahăr, inclusiv etanolul, din domeniul de acoperire al negocierilor bilaterale;

43.  invită Comisia să fie atentă la ocolirea plății drepturilor la import pentru etanol, deoarece în prezent în UE intră cantități tot mai mari de etanol sub formă de amestecuri la care drepturile de import sunt foarte scăzute;

44.  solicită Comisiei să asigure simetria concesiilor tarifare în acordurile de liber schimb semnate de UE cu țări care au o producție agricolă și capacități de export însemnate, ca de exemplu Mercosur;

45.  ia act de reluarea negocierilor privind Acordul de asociere UE-Mercosur - un acord de maximă importanță, care ar afecta 700 de milioane de persoane și ar constitui cel mai ambițios acord biregional din lume - și subliniază, prin urmare, faptul că Parlamentul European ar trebui să fie implicat îndeaproape în toate etapele negocierilor;

46.  consideră inacceptabil faptul că Comisia a reluat negocierile cu Mercosur fără să publice o evaluare de impact detaliată și fără să se angajeze într-o dezbatere politică adecvată cu Consiliul și Parlamentul; solicită ca înainte ca UE și Mercosur să schimbe propuneri tarifare, să se realizeze și să se dezbată studiul privind impactul acestor negocieri asupra sectoarelor și regiunilor agricole europene; subliniază că, date fiind implicațiile de natură agricolă ale negocierilor, trebuie stabilită în mod necesar o legătură cu runda Doha; invită Comisia, prin urmare, să nu încheie negocierile cu Mercosur înainte de finalizarea rundei OMC, astfel cum se stipulează în mandatul său; invită Comisia să informeze în permanență Consiliul și Parlamentul, în mod corespunzător, cu privire la evoluția negocierilor cu Mercosur, iar în viitor să informeze Consiliul și Parlamentul înainte de a începe astfel de negocieri comerciale;

47.  este profund preocupat de impactul pe care l-ar putea avea asupra sectorului agricol din UE în ansamblu său un posibil acord de asociere cu Mercosur, având în vedere cererea adresată de Mercosur în martie 2006 de a obține accesul la piața agricolă a UE, fapt care a depășit cu mult oferta deja substanțială făcută de UE în 2004; consideră, prin urmare, că este necesară revizuirea concesiunilor în așa fel încât interesele agricultorilor noștri să fie protejate;

48.  consideră că la negocierile dintre UE și Mercosur, convenite prin mandatul Consiliului în 1999, nu s-a ținut seama de poziția noilor state membre;

49.  observă faptul că întreprinderile agricole din țările Mercosur suportă costuri de producție mult mai mici, cum ar fi costurile terenurilor, ale forței de muncă și alte costuri de capital, precum și faptul că producătorii Mercosur nu sunt obligați să respecte aceleași standarde ca producătorii din UE în ceea ce privește mediul, calitatea vieții animalelor, siguranța alimentară și măsurile fitosanitare; subliniază că trebuie să se obțină un rezultat echilibrat pentru ambele părți prin garantarea faptului că negocierile țin pe deplin seama de consecințele și impactul acordului, în special în ceea ce privește provocările sociale și de mediu; solicită Comisiei să realizeze o evaluare de impact privind consecințele unui astfel de acord asupra sectorului agricol;

50.  este de părere că nivelul integrării pieței în uniunea vamală Mercosur este în prezent insuficientă pentru a garanta în regiune o circulație adecvată a bunurilor importate; consideră că un acord nu ar aduce beneficii reale în absența unor dispoziții care să garanteze circulația deplină și efectivă a mărfurilor pe teritoriul Mercosur;

51.  regretă concesiile tarifare pe care Comisia le-a acordat recent țărilor exportatoare de banane în UE; solicită o reexaminare a ajutoarelor acordate producătorilor europeni în cadrul programelor de ajutoare pentru regiunile ultraperiferice (POSEI) în vederea compensării acestor producători pentru efectele pe care le vor avea aceste reduceri tarifare asupra prețurilor de pe piața UE; consideră că interesele producătorilor comunitari și ale celor din țările ACP trebuie luate în considerare în cadrul unor negocieri viitoare similare, astfel încât aceste sectoare, care oferă numeroase locuri de muncă, să nu fie afectate;

52.  subliniază că mai multe rapoarte ale Oficiului Veterinar și Alimentar indică faptul că, în continuare, carnea de vită braziliană nu respectă standardele UE pentru producători și consumatori în materie de siguranță alimentară, identificare și trasabilitate a animalelor, sănătatea animalelor și controlarea bolilor;

53.  invită insistent Comisia să studieze diferitele rapoarte publicate de Agenția națională de supraveghere a sănătății din Brazilia (Anvisa) cu privire la utilizarea răspândită în Brazilia a unor pesticide interzise în UE și în multe alte părți ale lumii, care atrag atenția asupra riscurilor grave pe care le prezintă această practică pentru sănătate;

54.  își exprimă puternica preocupare față de politica pe care Argentina o practică, cu încălcarea obligațiilor OMC, în vederea limitării importurilor de produse alimentare care concurează cu producția internă; subliniază faptul că aceste măsuri se adaugă sistemului argentinian de acordare neautomată a licențelor de import, care are deja un efect negativ asupra exporturilor UE; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că se pune capăt în mod real acelor măsuri care sunt împotriva spiritului negocierii unui acord UE-Mercosur;

55.  este preocupat de concesiile făcute în cadrul acordurilor euro-mediteraneene la fructe și legume; consideră, în acest context, că complementaritatea dintre campaniile din țările mediteraneene din sud și din nord ar trebui să rămână un factor director în liberalizarea comerțului agricol în interiorul Uniunii pentru Mediterană;

56.  subliniază faptul că, în timp ce produsele din tutun trebuie să fie reglementate de un cadru normativ strict, reglementarea ingredientelor din produsele din tutun la nivelul UE și la nivel internațional trebuie să urmeze o abordare proporțională, bazată pe riscuri, care să se reflecte dovezile științifice; avertizează împotriva oricărei interziceri a tuturor ingredientelor care nu se bazează pe criterii științifice, întrucât aceasta ar conduce, în realitate, la interzicerea produselor tradiționale europene din tutun amestecat, ceea ce ar avea repercusiuni socio-economice grave pentru cultivatorii de tutun din UE (de soiuri orientale și Burley), fără niciun beneficiu pentru sănătatea publică;

57.  invită Comisia ca, la negocierea acordurilor comerciale ale UE, inclusiv a celor cu Canada și Ucraina, să țină seama de interesele cetățenilor UE, să asigure transparența și să informeze Parlamentul cu privire la evoluția negocierilor; regretă faptul că, până în prezent, Comisia nu a informat Parlamentul cu privire la negocierile purtate între UE și Canada în vederea încheierii unui acord de liber schimb, deși acestea au început în octombrie 2009; invită Comisia să furnizeze Parlamentului și comisiilor responsabile informații detaliate cu privire la fiecare din viitoarele runde de negociere; este preocupat, de asemenea, de posibilele concesii din partea Comisiei în cadrul negocierilor, mai ales în ceea ce privește deschiderea piețelor, OMG, sectorul laptelui, protecția drepturilor de proprietate intelectual și etichetarea originii, și invită Comisia să nu facă concesii care ar putea avea un impact negativ asupra agriculturii europene;

58.  își exprimă îngrijorarea cu privire la concesiile acordate pentru cereale în negocierile cu Ucraina, având în vedere faptul că producția Ucrainei este foarte competitivă și că Ucraina este deja utilizatorul principal al cotelor de cereale cu taxe vamale reduse (grâu și orz) oferite țărilor terțe; solicită, astfel, Comisiei să limiteze oferta în acest sector;

59.  reafirmă importanța comerțului agricol pentru dezvoltarea economică și eradicarea sărăciei în țările în curs de dezvoltare; invită UE să sprijine țările ACP să se adapteze la concurența din ce în ce mai mare pe plan mondial;

60.  invită Comisia ca la elaborarea și punerea în aplicare a viitoarei sale strategii în domeniul comerțului să țină seama în modul corespunzător de prezenta rezoluție;

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 293E, 2.12.2006, p. 155.
(2) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 1.
(3) JO C 4 E, 7.1.2011, p. 25.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0286.
(5) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(6) JO L 194, 18.7.2001, p. 26.


Deficitul de proteaginoase în UE
PDF 332kWORD 96k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă? (2010/2111(INI))
P7_TA(2011)0084A7-0026/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010, intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” (COM(2010)0672),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2010 intitulată „Foaie de drum nr. 2 pentru EST: Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015” (COM(2010)0384),

–  având în vedere Decizia 93/355/CEE(1) a Consiliului din 8 iunie 1993 referitoare la Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind plantele oleaginoase în cadrul Acordului GATT, prin care s-a adoptat acordul Blair House care limitează producția de plante oleaginoase și proteaginoase din Uniunea Europeană și stabilește tarife specifice pentru asemenea culturi,

–  având în vedere raportul din noiembrie 2009 prezentat Comisiei de către LMC International intitulat „Evaluarea măsurilor aplicate sectorului culturilor de plante proteaginoase în cadrul politicii agricole comune”(2),

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1431/82(3) al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 1251/1999(4) al Consiliului care au stabilit dispoziții speciale în sectorului culturilor de plante proteaginoase și au introdus suprafața maximă garantată, Regulamentul (CE) nr. 1782/2003(5) al Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 73/2009(6) al Consiliului articolele 76-78, care stabileau eliminarea treptată a ajutoarelor specifice pentru culturile de plante proteaginoase, precum și Regulamentul (CE) nr. 1121/2009(7) al Comisiei, care a stabilit norme detaliate referitoare la prima pentru culturile de plantele proteaginoase;

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2009(8) privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului articolul 68, care permite statelor membre să acorde ajutoare pentru culturile de plante proteaginoase pe teritoriul acestora și care a fost folosit, în mod specific, de către Franța, Spania, Polonia și Finlanda,

–  având în vedere studiul din 2007 al Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene privind „Impactul economic al OMG-urilor neautorizate asupra importurilor de furaje și asupra producției de animale ale UE”;

–  având în vedere recomandările referitoare la rolul cercetării și al cunoștințelor acumulate pe plan local, inclusiv rolul plantelor leguminoase proteaginoase, făcute în raportul intitulat International Assessment of Agricultural Knowledge, Science and Technology (Evaluarea Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare - IAASTD) referitor la aprovizionarea cu alimente la nivel mondial, realizată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Banca Mondială,

–  având în vedere studiile solicitate de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală din cadrul Parlamentului și prezentate la atelierul care a avut loc la 11 octombrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2008 privind agricultura durabilă și biogazul: necesitatea revizuirii legislației europene„(9),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0026/2011),

Informații fundamentale privind deficitul de proteaginoase: ofertă, cerere și comerț internațional

A.  întrucât toate culturile de plante proteaginoase ocupă în prezent numai 3 % din suprafața arabilă a Uniunii și furnizează doar 30 % din proteaginoasele consumate ca furaje, iar tendința în ultimul deceniu a fost de creștere a acestui deficit;

B.  întrucât în anumite state membre există suprafețe agricole importante care rămân necultivate în fiecare an, potențialul productiv al acestora fiind irosit;

C.  întrucât, de-a lungul timpului, acest deficit semnificativ privind producția de proteaginoase a fost parțial consecința acordurilor comerciale internaționale încheiate anterior, în special cu Statele Unite, care au permis UE să-și protejeze producția de cereale, dar au permis, în schimb, importuri în UE de proteaginoase și oleaginoase scutite de taxe vamale (GATT și acordul Blair House); întrucât acest lucru este legat de progresele semnificative realizate în eficientizarea producției de proteaginoase și utilizarea noilor tehnologii în afara UE, care creează un dezavantaj concurențial pentru agricultorii din UE care consideră că producția de proteaginoase este neatractivă din punct de vedere economic;

D.  întrucât 70 % (42 de milioane de tone în 2009) din materiile prime bogate în proteine vegetale consumate în UE în prezent, în special făina de soia, sunt importate, în special din Brazilia, Argentina și SUA, și aproximativ 60 % dintre aceste importuri (26 de milioane de tone) sunt produse derivate rezultate în cadrul procesului de producție a uleiului vegetal rafinat și sunt utilizate ca făină pentru furaje (în special ca făină de soia);

E.  întrucât volumul produs este atât de redus, industria europeană de hrană combinată consumă numai 2 milioane de tone de proteaginoase pe an, dar aceasta estimează că ar fi capabilă să consume aproape 20 de milioane de tone pe an;

F.  întrucât aceste importuri reprezintă echivalentul a 20 de milioane de hectare cultivate în afara UE, adică mai mult de 10 % din suprafața arabilă a UE, iar aceste culturi nu sunt supuse acelorași exigențe de mediu, sanitare și de reglementare privind OMG-urile ca cele europene;

G.  întrucât apariția de noi clienți pentru furnizorii sud-americani, în special China, care nu sunt atât de exigenți ca Uniunea Europeană în privința condițiilor de producție și au o strategie de aprovizionare destul de opacă, poate slăbi pe termen lung stabilitatea lanțurilor de aprovizionare ale Uniunii;

H.  întrucât întregul sector de creștere a animalelor din UE este vulnerabil la volatilitatea prețurilor și la denaturarea comerțului și depinde de importurile de plante proteaginoase de înaltă calitate și la prețuri accesibile; întrucât competitivitatea sectorului este periclitată de costurile suplimentare ale importurilor de plante proteaginoase folosite în furaje, rezultate ca urmare a lipsei unor soluții tehnice în cadrul politicii de toleranță zero privind prezența în plante a unor cantități infime de OMG-uri neaprobate;

I.  întrucât lacunele înregistrate în privința importurilor de soia și porumb reprezintă o povară financiară suplimentară pentru sectoarele de creștere a animalelor și producție de furaje din UE și periclitează viabilitatea economică a producției interne de carne;

J.  întrucât, ca urmare a procentajului redus de culturi de plante leguminoase furajere (lucernă, trifoi, sparcetă etc.) și de semințe (mazăre, soia, lupin, bob, măzăriche etc.) produse în UE, numărul programelor de cercetare privind proteinele vegetale a scăzut de la 50 în 1980 la 15 în 2010 și formarea și dobândirea experienței practice în cadrul producției interne de proteaginoase au fost neglijate, conducând la scăderea nivelului de inovare și de producție de semințe adaptate la condițiile regionale în UE;

K.  întrucât UE este foarte dependentă de importurile de semințe de soia și porumb din țări terțe și orice întrerupere a aprovizionării cu aceste produse, ca urmare unei prezențe neglijabile de OMG-uri neautorizate, are un impact foarte costisitor pentru industria europeană de furaje;

L.  întrucât o politică în domeniul cercetării are șanse de reușită numai dacă își propune angajamente pe termen mediu și lung, ceea ce nu este cazul în prezent pentru proteaginoase;

M.  întrucât s-ar putea pierde cunoștințele agricultorilor referitoare la practicile durabile care creează legături între culturi și creșterea animalelor, printr-o rotație echilibrată a culturilor și o utilizare adecvată a zonelor de pășune și întrucât, de asemenea, producția internă de proteaginoase nu oferă calitatea furajelor combinate necesară în diferitele sectoare ale creșterii animalelor;

N.  întrucât, veniturile realizate din producția de proteaginoase trebuie să fie ameliorate pe termen scurt, în special printr-un sprijin specific în cadrul PAC, pentru ca acestea să devină un element durabil în sistemul de culturi;

Afirmații fundamentale privind avantajele reducerii deficitului de proteaginoase

O.  întrucât reechilibrarea ofertei și a consumului de cereale, proteaginoase și semințe oleaginoase în UE ar putea avea beneficii economice majore pentru agricultori și industria alimentară și a furajelor, precum și pentru îmbunătățirea varietății alimentelor sănătoase și de înaltă calitate pentru consumatori, în cazul în care cadrul politic pentru viitoarea reformă a PAC ar aborda pe deplin noile provocări subliniate în comunicarea Comisiei;

P.  întrucât toate oportunitățile oferite de diversele măsuri de promovare ar trebui utilizate pentru a promova consumul uman de cereale, proteaginoase și oleaginoase, care ar trebui protejate într-o măsură și mai mare în cadrul unui sistem de calitate a produselor agricole destinat protecției produselor geografice sau tradiționale, contribuind astfel la conservarea alimentelor locale și regionale produse din aceste materii prime;

Q.  întrucât, în contextul schimbărilor climatice, culturile de plante proteaginoase pot contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin asimilarea și stocarea azotului în sol (până la 100kg N/ha pe lună) și, prin urmare, au ca efect reducerea utilizării de îngrășământ azotat de sinteză, care conține protoxid de azot al cărui potențial de încălzire este de 310 mai mare decât al dioxidului de carbon;

R.  întrucât programul UE „GL-pro” a demonstrat că introducerea plantelor proteaginoase în rotația culturilor o dată la patru a determinat o scădere semnificativă între 10 și 15 % a emisiilor de CO2, precum și o reducere a producerii de ozon;

S.  întrucât, în materie de fertilitate a solului, un procentaj mai mare de plante proteaginoase cultivate pe suprafețele arabile, în cadrul sistemelor de creștere a rotației culturilor și în asolamente, contribuie la o mai bună conservare a substanțelor nutritive, la reducerea acidifierii solului, la consolidarea rezistenței la boli, la îmbunătățirea structurii solului (inclusiv la creșterea eficienței energetice în tratarea solului), reducerea utilizării erbicidelor și mărirea biodiversității prielnice polenizării;

T.  întrucât numărul culturilor într-o rotație este un factor de reducere a apariției bolilor și a înmulțirii buruienilor și, prin urmare, reduce necesitatea tratamentelor fitosanitare și întrucât un procentaj mai mare de proteaginoase cultivate pe terenurile arabile, în cadrul unei rotații extinse a culturilor, poate contribui la reducerea cu 10 % a consumului de energie;

U.  întrucât, în privința gestionării apei și în privința acoperirii permanente a solului, utilizarea culturilor de plante leguminoase pentru producția de furaje, cum ar fi combinațiile permanente de iarbă și trifoi și combinațiile de cereale și proteaginoase, poate reduce substanțial scurgerea substanțelor nutritive, în special nitrați și fosfați, în pânza freatică;

V.  întrucât, în materie de biodiversitate agricolă, utilizarea extinsă a culturilor de plante proteaginoase adaptate la condițiile climatice europene, cum ar fi fasolea, soia, mazărea, lintea, lupinul, năutul, lucerna/alfalfa, trifoiul, Phacelia spp, Lotus corniculatus și sparceta, va stabiliza și va consolida în mod substanțial diversitatea în cadrul sistemului de producție;

W.  întrucât, în materie de producție de proteaginoase și securitate alimentară la nivel mondial, trebuie să fie ameliorat echilibrul dintre producția de proteine vegetale și animale, în special cu privire la cantitatea de energie, apă și inputuri externe consumate în prezent pentru producția intensivă de proteine animale, față de producția de proteaginoase pentru consumul uman, echilibrul alimentar mondial trebuind să rămână principalul obiectiv al acestei analize;

X.  întrucât mai multe politici ale UE au un impact asupra deficitului de proteaginoase și întrucât Comisia trebuie să analizeze, de asemenea, problemele producției de OMG-uri în cadrul și în afara teritoriului UE, dezvoltarea biocombustibililor și reevaluarea interdicției totale a proteinelor animale în alimentația animală;

Y.  întrucât, pe lângă folosirea culturilor de proteaginoase autohtone, calitatea furajelor combinate neimportate poate fi ameliorată prin utilizarea produselor derivate din semințele oleaginoase, cum ar fi soia și uleiul de floarea soarelui și de rapiță;

Z.  întrucât introducerea leguminoaselor furajere sau cu semințe în locul proteaginoaselor importate, formate în special din turta de soia, poate crea schimbări importante ale metodelor de selecționare și astfel poate contribui la îmbunătățirea calității produselor agricole (trecerea de la produse standard la produse certificate cu modificarea caietelor de sarcini) și a veniturilor producătorilor;

AA.  întrucât interdicția de utilizare a proteinelor animale în hrana pentru animale a fost introdusă ca urmare a crizei ESB pentru a preveni orice contaminare cu EST; întrucât această interdicție ar trebui eliminată doar pe baza unor date științifice și în urma luării unor măsuri suficiente de precauție și de control; întrucât, pornind de la aceste condiții, ar trebui să se analizeze utilizarea proteinelor animale procesate obținute din deșeurile de la sacrificarea animalelor pentru producția de furaje destinate animalelor monogastrice (porcine și păsări), cu condiția ca ingredientele să provină din carne care a fost aprobată pentru consumul uman și ca interdicția privind reciclarea intra-specii și canibalismul forțat să fie deplin implementată și controlată;

Afirmații fundamentale ca răspuns la comunicarea Comisiei: pregătirea terenului pentru recomandări și cereri

AB.  întrucât comunicarea Comisiei, astfel cum a fost publicată la 17 noiembrie 2010, subliniază clar necesitatea consolidării producției de proteaginoase într-un sistem mai integrat de rotație a culturilor;

AC.  întrucât mai multe studii realizate de FAO, Comisie și autorități competente din statele membre au arătat că o mai bună utilizare a culturilor de proteaginoase în UE are potențialul de a face aprovizionarea cu furaje mai sigură prin utilizarea măsurilor agricole și de mediu;

AD.  întrucât cultivarea de plante proteaginoase prezintă avantaje pentru agricultori în mai multe sectoare: producția de furaje în exploatațiile agricole utilizând culturi mixte cum ar fi cerealele și fasolea, producția de proteaginoase pentru consumul uman și toate tipurile de agricultură durabilă;

AE.  întrucât în prezent statele membre pot furniza ajutoare specifice pentru producția de proteaginoase în cadrul programelor agricole și de mediu și al măsurilor de ameliorare a calității sistemelor de producție și a alimentelor prevăzute în articolul 68;

AF.  întrucât, alături de cultivarea cerealelor și a porumbului pentru producția de furaje și de energie, folosirea sistemelor extinse de rotație a culturilor, combinarea culturilor pe exploatațiile agricole și combinațiile de iarbă și trifoi, care pot avea beneficii de mediu și agronomice, ar trebui încurajate, deoarece cultivarea plantelor leguminoase în cadrul sistemului de rotație poate preveni bolile, poate regenera solul, poate avea un efect benefic asupra populației de polenizatori și poate proteja clima;

AG.  întrucât creșterea randamentului culturilor de cereale în Europa centrală va elibera terenuri arabile în toată Europa și va oferi șansa relocalizării culturilor și în special a culturilor de proteaginoase în toată Europa;

AH.  întrucât creșterea recentă a volatilității prețurilor la produsele agricole de bază a dat naștere unor preocupări serioase cu privire la competitivitatea sectorului zootehnic european și a dependenței ridicate a acestuia de importurile de proteine vegetale; întrucât UE are nevoie de un veritabil plan strategic de dezvoltare privind proteinele vegetale și rolul lor specific în a răspunde la noile provocări ale PAC (schimbările climatice, o mai bună gestionare a resurselor naturale); întrucât reducerea deficitului de proteine necesită, de asemenea, eforturi majore de îmbunătățire a cercetării și a creșterii animalelor, precum și măsuri de ameliorare a unei infrastructuri adecvate pentru producția, depozitarea și prelucrarea culturilor proteaginoase; întrucât, de asemenea, ar putea fi luată în considerare și posibilitatea utilizării în furaje a unor produse derivate din producția de culturi oleaginoase și agrocombustibili, cu condiția să fie îndeplinite unele reguli stricte pentru a se asigura că principiul precauției este pe deplin aplicat și că nu există riscuri pentru sănătatea animală și umană;

AI.  întrucât problema toleranței zero pentru importurile de furaje trebuie dezbătută în continuare și întrucât trebuie găsite abordări care să ducă la soluții practice;

AJ.  întrucât există parcursurile urmate de produsele agricole și cele industriale sunt conectate în multe privințe și anumite produse derivate ale producției de biocombustibili pot fi folosite ca furaje;

1.  invită Comisia să înscrie revizuirea politicii sale privind plantele proteaginoase într-o viziune pe termen lung sau mediu, asigurând că propunerile sale legislative pentru reforma PAC includ noi măsuri și instrumente adecvate și fiabile care sprijină agricultorii în procesul de îmbunătățire a rotației culturilor, în vederea reducerii semnificative a actualului deficit de proteaginoase și a volatilității prețurilor;

2.  invită Comisia să prezinte rapid Parlamentului și Consiliului un raport privind posibilitățile și opțiunile de creștere a producției interne de proteaginoase în UE prin intermediul unor noi instrumente politice (ținând seama și de utilizarea culturilor oleaginoase și a produselor derivate ale acestora, precum și de măsura în care pot fi substituite importurile), potențialul efect asupra veniturilor agricultorilor, contribuția la atenuarea schimbărilor climatice, efectul asupra biodiversității și fertilității solului precum și potențialul de reducere a inputului necesar extern de îngrășăminte și pesticide;

3.  invită Comisia să informeze cu privire la impactul regulii toleranței zero pentru prezența de OMG-uri neautorizate în Europa în furajele importate, analizând în special posibilitatea introducerii valorilor limită și aplicarea practică a acestora;

4.  invită Comisia să mențină organizarea comună a piețelor în sectorul furajelor uscate până în anul 2013, astfel încât să se asigure supraviețuirea în continuare a acestui sector-cheie, care este extrem de important în domeniul producției de proteine pentru furaje folosite în sectorul creșterii animalelor;

5.  invită Comisia să sprijine cercetarea în domeniul selecționării și furnizării de semințe pentru culturile de proteaginoase în UE, inclusiv în privința contribuției acestora la combaterea bolilor, și să înainteze propuneri de cercetare și dezvoltare referitoare la îmbunătățirea serviciilor de informare, precum și, în cadrul rubricii de dezvoltare rurală, la serviciile de formare pentru agricultori în legătură cu folosirea rotației culturilor, a culturilor combinate și a echipamentelor tehnice pentru producția de furaje în exploatațiile agricole;

6.  invită Comisia ca, în cadrul acțiunilor de promovare a dezvoltării rurale, să propună măsuri pentru încurajarea sporirii efectivelor de animale cu material biologic cu valoare ridicată și potențial mare de producție, precum și răspândirea bunelor practici cu privire la introducerea de rații furajere optime, în vederea asigurării unui randament adecvat al proteaginoaselor utilizate pentru hrana animalelor;

7.  invită Comisia să propună un cadru pentru măsuri de dezvoltare rurală care să introducă facilități descentralizate pentru producția de furaje, pe baza soiurilor de culturi locale și regionale, depozitarea acestor soiuri și selectarea și dezvoltarea semințelor;

8.  solicită Comisiei să realizeze o evaluare a efectelor accizelor la import și ale acordurilor comerciale în vigoare asupra diferitelor culturi de oleaginoase și proteaginoase și să prezinte Parlamentului și Consiliului un studiu juridic detaliat privind actualul domeniu de aplicare al acordurilor Blair House privind producția de proteaginoase în Europa;

9.  invită Comisia să asigure o aprovizionare nestânjenită cu soia pe piața UE prin furnizarea unei soluții tehnice privind prezența la un nivel redus a OMG-urilor în plantele proteaginoase importate în UE pentru alimente și furaje; reamintește că lacunele înregistrate în privința importurilor de soia reprezintă o povară financiară suplimentară pentru sectoarele de creștere a animalelor și producție de furaje din UE și periclitează viabilitatea economică a producției interne de carne;

10.  invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să ia în considerare includerea în propunerile sale legislative pentru reforma PAC și dincolo de acestea promovarea rotației culturilor cu introducerea de culturi de proteaginoase, ca măsură de precauție împotriva bolilor culturilor și ca o contribuție la practici agricole îmbunătățite și noi provocări, cum ar fi securitatea alimentară, schimbările climatice, gestionarea resurselor etc.;

11.  solicită Comisiei să adopte măsuri adecvate pentru crearea condițiilor de piață care să favorizeze producția locală față produsele importate și care corespunde cerințelor industriei de furaje, inclusiv introducerea de modele de lanțuri aprovizionare scurte cu produse fără OMG-uri și de producții certificate; recunoaște faptul că agricultura locală și de proximitate aduce beneficii de mediu mai mari;

12.  invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului o propunere legislativă care să autorizeze utilizarea proteinelor animale procesate obținute din deșeurile de la sacrificarea animalelor pentru producția de furaje destinate animalelor monogastrice (porcine și păsări), cu condiția ca ingredientele să provină din carne care a fost aprobată pentru consumul uman și ca interdicția privind reciclarea intra-specii și canibalismul forțat să fie deplin implementată și controlată;

13.  invită Comisia să introducă un program-cadru specific pentru cercetarea descentralizată în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale și să îmbunătățească cooperarea la nivel european și internațional, inclusiv programele de formare la exploatațiile agricole în vederea ameliorării culturilor de plante proteaginoase adaptate la condițiile locale pentru a transforma acest domeniu într-unul inovator în diferitele state membre;

14.  solicită Comisiei să propună o strategie politică globală și coerentă de aplicare a normelor agroecologice produselor alimentare comercializate pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește importul de proteaginoase modificate genetic;

15.  solicită Comisiei Europene să instituie un mecanism de monitorizare a originii culturilor proteaginoase importate în Uniunea Europeană, care să evidențieze sustenabilitatea practicilor agricole utilizate în țara de origine, cum ar fi schimbarea utilizării terenurilor și sustenabilitatea utilizării apei, și utilizarea tehnologiilor agricole; subliniază că în acest scop sunt necesare, de asemenea, controale periodice la fața locului;

16.  invită Comisia să ia în considerare includerea în propunerea sa legislativă privind reforma PAC a unor dispoziții pentru sprijinirea agricultorilor care cultivă plante oleaginoase în sisteme de rotație a culturilor ce contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a deficitului de proteine din culturi, precum și la îmbunătățirea combaterii bolilor și a fertilității solului;

17.  invită Comisia să propună soluții, bazate pe stimulente, pentru a favoriza intrarea în producție a terenurilor necultivate, acestea putând contribui semnificativ la reducerea deficitului de proteaginoase în UE;

o
o   o

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 147, 18.6.1993, p. 25.
(2) http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/protein_crops/index_en.htm)
(3) JO L 162, 12.6.1982, p. 28.
(4) JO L 160, 26.6.1999, p. 1.
(5) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(6) JO L 30, 31.1.2009, p. 16.
(7) JO L 316, 2.12.2009, p. 27.
(8) JO L 229, 1.9.2009, p. 1.
(9) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 29.


Egalitatea dintre femei și bărbați - 2010
PDF 281kWORD 148k
Rezoluția Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010 (2010/2138(INI))
P7_TA(2011)0085A7-0029/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere programul de la Stockholm(1),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(2), Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(3) și Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(4),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană 2000, 2001, 2002, 2004, 2005, 2006, 2007 și 2008 [respectiv COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071, COM(2007)0049 și COM(2008)0010],

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2009 privind egalitatea între femei și bărbați – 2010 (COM(2009)0694),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare)(5),

–  având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului(6),

–  având în vedere Directiva Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008, intitulată „O mai bună echilibrare a vieții profesionale cu cea privată: mai mult sprijin pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată și cu viața de familie” (COM(2008)0635),

–  având în vedere Directiva 89/552/CEE privind televiziunea fără frontiere,

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Platforma de acțiune a ONU de la Beijing,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European la 23 și 24 martie 2006,

–  având în vedere avizul Comitetului consultativ pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați din cadrul Comisiei Europene, privind diferențele de remunerare dintre femei și bărbați, adoptat la 22 martie 2007,

–  având în vedere documentul tematic din 2009 al Comisarului pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei privind drepturile omului și identitatea de gen,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind homofobia, transfobia și discriminarea din motive de orientare sexuală și identitate de gen (2010),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 februarie 2010 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2009(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la evaluarea rezultatelor foii de parcurs privind egalitatea dintre femei și bărbați (2006 - 2010) și recomandările pentru viitor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind referitoare la femeile cu locuri de muncă precare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2007 referitoare la o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei și bărbați – 2008(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor(15),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0029/2011),

A.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene, recunoscut în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât persistă încă numeroase inegalități între femei și bărbați;

B.  întrucât Uniunea Europeană nu a fost cruțată de criza economică și financiară, care s-a dovedit a fi devastatoare pentru rata de ocupare a locurilor de muncă atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților, în special în ceea ce privește poziția economică a femeilor, și care, pe termen lung, riscă să afecteze și mai mult femeile;

C.  întrucât egalitatea între femei și bărbați are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice și contribuie la creșterea ratei de participare a femeilor pe piața muncii, care are, la rândul său, numeroase beneficii sociale și economice;

D.  întrucât sunt necesare date statistice defalcate pe gen pentru a compara impactul crizei asupra femeilor și bărbaților; ntrucât Institutul European pentru Egalitatea de Gen dispune de capacități importante în acest sens și întrucât sunt necesare date pentru a evalua impactul sărăciei asupra sănătății femeilor, în special asupra sănătății femeilor în vârstă, deoarece este important să se garanteze protecția sănătății femeilor;

E.  întrucât rata șomajului în rândul femeilor este adesea subestimată din cauza procentelor ridicate de femei care fie sunt inactive economic (două treimi din cele 63 de milioane de persoane inactive cu vârsta între 25 și 64 de ani), fie sunt șomere cu fracțiune de normă;

F.  întrucât ratele de ocupare a forței de muncă sunt mai scăzute în zonele rurale; întrucât, în plus, un număr mare de femei nu sunt înregistrate pe piața oficială a muncii și, prin urmare, nu figurează ca șomere și nici nu sunt incluse în statisticile privind șomajul, ceea ce generează probleme financiare și juridice deosebite în ceea ce privește drepturile legate de maternitate și concediul de boală, dobândirea drepturilor de pensie și accesul la securitate socială, precum și probleme în caz de divorț; întrucât zonele rurale sunt dezavantajate din cauza lipsei unor locuri de muncă de calitate;

G.  întrucât femeile sunt dezavantajate pe piața muncii din cauza contractelor cu fracțiune de normă și a contractelor cu durată determinată involuntare, precum și în special din cauza unor niveluri de remunerare mai mici decât cele ale bărbaților; întrucât această disparitate se reflectă la nivelul pensiilor, determinând un risc de sărăcie mai ridicat pentru femei decât pentru bărbați;

H.  întrucât disparitățile dintre salariile femeilor și bărbaților se situează în continuare în jurul procentului de 18 % în Uniunea Europeană, depășind 25 % în unele țări și chiar 30 % în altele, și întrucât, în pofida eforturilor și progreselor înregistrate, diferența de salarizare se reduce într-un ritm foarte lent;

I.  întrucât maternitatea nu ar trebui să reprezinte o piedică în calea carierei femeilor, însă statisticile demonstrează clar că femeile care au copii consacră mai puține ore de lucru decât cele care nu au, contrar taților, care lucrează mai mult decât bărbații fără copii;

J.  întrucât în cadrul Consiliului European de la Barcelona din martie 2002, statelor membre li s-a cerut să creeze până în 2010 structuri de îngrijire pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârsta între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani, însă numărul acestor structuri, finanțate din fonduri publice, rămâne insuficient în multe țări, ceea ce are un impact deosebit de negativ asupra familiilor dezavantajate;

K.  întrucât există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și responsabilitățile lor familiale; întrucât peste 20 de milioane de europeni (dintre care două treimi sunt femei) își asumă îngrijirea persoanelor dependente adulte, ceea ce le împiedică să exercite o activitate profesională cu normă întreagă; întrucât acest fapt ar putea agrava consecințele îmbătrânirii populației;

L.  întrucât accesul la servicii de îngrijire a copilului și la asistență pentru persoanele în vârstă și alte persoane dependente este vital pentru a garanta participarea egală a femeilor și bărbaților la piața muncii, educație și formare;

M.  întrucât sarcina responsabilității pentru întreținerea gospodăriei este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbați și nu este evaluată în termeni financiari, de exemplu prin recunoașterea valorii sale, iar munca desfășurată acasă pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor bolnave sau în vârstă este dificilă și neremunerată;

N.  întrucât este necesară combaterea stereotipurilor de gen în cadrul educației, care au adesea ca efect orientarea copiilor către domenii școlare și universitare recunoscute în mod tradițional fie feminine fie masculine; întrucât este important să se asigure diversificarea opțiunilor școlare și profesionale;

O.  întrucât numărul femeilor și fetelor care se îndreaptă către sectoare științifice - mai ales matematică și sectorul IT- este în continuare foarte scăzut, ceea ce are ca efect o puternică segregare sectorială de gen;

P.  întrucât criza poate exacerba segregarea sectorială și profesională a femeilor și bărbaților, care nu doar că nu s-a redus, ci a crescut chiar în unele țări;

Q.  întrucât Strategia UE 2020 a pus accentul pe transformarea ecologică, pe sectorul energiilor regenerabile, pe locurile de muncă „verzi” din domeniile științei și tehnologiei pentru o nouă economie sustenabilă; întrucât incluziunea activă și reintegrarea femeilor pe piața muncii este esențială pentru atingerea obiectivului de ocupare a forței de muncă de 75 % pentru femei și bărbați;

R.  întrucât, în general, numărul femeilor absolvente de universitate este mai mare decât cel al bărbaților (58,9 % din diplome sunt acordate femeilor), însă salariile femeilor sunt, în medie, cu 18 % mai scăzute decât cele ale bărbaților, iar femeile sunt mai puțin reprezentate în posturile de conducere din companii, din administrația publică și din organizații politice;

S.  întrucât Rețeaua europeană a femeilor care ocupă poziții decizionale în economie și politică, creată în 2008, poate contribui la îmbunătățirea echilibrului femei-bărbați în posturi de conducere;

T.  întrucât o egalitate de gen efectivă în societățile noastre depinde și de o mai bună reprezentare politică a femeilor atât la nivel european, cât și național, regional și local; întrucât, în anumite state membre, procentajul femeilor din parlamentele naționale nu depășește 15 %;

U.  întrucât acțiunile pozitive în sprijinul femeilor s-au dovedit a fi vitale pentru asigurarea integrării lor depline pe piața muncii și în societate, în general;

V.  întrucât femeile sunt mai amenințate de sărăcie decât bărbații din cauza unor parcursuri profesionale discontinue, a unor niveluri de remunerare și de pensie mai scăzute; întrucât, în contextul Anului european al luptei împotriva sărăciei și a excluderii sociale, nu ne-am aplecat suficient de mult asupra cauzelor profunde ale sărăciei în rândul femeilor;

W.  întrucât anul 2011 va fi consacrat voluntariatului și trebuie subliniat rolul pozitiv pe care l-ar putea avea promovarea principiului egalității de gen în cadrul programele de voluntariat;

X.  întrucât femeile aparținând minorităților, și în special femeile de etnie romă, sunt în mod regulat victimele discriminării multiple și intersectoriale și sunt dezavantajate nu doar în comparație cu majoritatea femeilor, ci și în comparație cu bărbații care aparțin minorităților etnice, iar riscul excluziunii sociale este deosebit de ridicat pentru acestea;

Y.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor lor fundamentale, nu are limite geografice, economice, culturale sau sociale și reprezintă un obstacol fundamental în calea egalității; întrucât se estimează că între 20 %-25 % dintre femeile din Europa sunt supuse violențelor fizice de-a lungul vieții; întrucât violențele psihologice pot fi la fel de devastatoare ca și violențele fizice;

Z.  întrucât Parlamentul European a solicitat, în numeroase rânduri, instituirea Anului european pentru combaterea violenței împotriva femeilor;

AA.  întrucât femeile se confruntă multiple forme de discriminare și sunt mult mai vulnerabile în fața excluziunii sociale, sărăciei și încălcărilor grave ale drepturilor omului, cum ar fi traficul de ființe umane, în special dacă acestea nu aparțin societății majoritare,

1.  reamintește că sectoarele afectate de criză au fost mai întâi cele majoritar masculine, cum ar fi sectorul construcției și industriei, însă criza s-a extins și la alte sectoare, în care sunt reprezentate ambele genuri, crescând astfel rata șomajului în rândul femeilor; subliniază că salariile au scăzut cel mai mult în sectoarele de servicii cu dominantă feminină și în sectoarele finanțate din bugetele de stat în care majoritatea angajaților sunt femei și, prin urmare, femeile primesc pensii mai mici, ceea ce are drept consecință un nivel mai ridicat al sărăciei în rândul femeilor în vârstă;

2.  subliniază că, în statele în care bărbații și femeile beneficiază de tratament egal pe piața forței de muncă, acest lucru a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării social-economice a statelor membre în cauză și, prin urmare, politicile privind egalitatea nu trebuie abandonată nici în perioade de criză; subliniază de asemenea că, în pofida dorinței declarate a statelor membre și a Comisiei în acest sens, nu au fost încă create în mod coerent condiții egale; evidențiază faptul că recesiunea a accentuat o tendință constantă în ultimul deceniu, femeile fiind grav afectate de sărăcie, de pierderea locurilor de muncă și de munca în condiții precare în număr mult mai mare decât bărbații, accentuându-se astfel, feminizarea sărăciei în UE;

3.  subliniază faptul că Strategia de la Lisabona vizează integrarea pe piața muncii a 60 % din femeile apte de muncă, în timp ce măsurile de la nivel demografic ar trebui să aibă drept obiectiv creșterea ratei natalității pentru a face față provocărilor viitorului;

4.  subliniază faptul că participarea femeilor pe piața muncii reprezintă un element pozitiv din punctul de vedere al creșterii economice; atrage atenția asupra faptului că, potrivit OCDE, aportul femeilor la creșterea anuală a fost de o pătrime în perioada cuprinsă între 1995 și 2008;

5.  subliniază faptul că, în cazul pierderii locului de muncă, riscul de a nu fi reangajat este mai mare pentru femei;

6.  solicită stabilirea de obiective pentru participarea femeilor la activități și în sectoare sau la niveluri care, anterior, au fost excluse și în care sunt în continuare subreprezentate, prin măsuri de informare și motivare a angajatorilor să recruteze și să promoveze femei, în special în sectoarele și categoriile menționate;

7.  subliniază că trebuie să se acorde mult mai multă atenție armonizării pensiilor femeilor, deoarece femeile care lucrează își întrerup carierele mai adesea decât bărbații pentru a se ocupa de copii și de persoanele bolnave sau în vârstă din familie și, din cauza angajamentelor familiale, tind într-o mai mare măsură decât bărbații să lucreze cu fracțiune de normă sau să accepte locuri de muncă precare;

8.  solicită ca impactul crizei asupra femeilor să fie cuantificat prin elaborarea unor statistici precise, ale căror indicatori, defalcați pe genuri, să fie actualizați și reevaluați în mod regulat; adaugă faptul că aceste statistici ar trebui să permită o mai bună identificare a problemelor conjuncturale, dar și structurale, pentru a facilita ieșirea din criză și pentru a promova difuzarea de bune practici;

9.  critică faptul că planurile de redresare economică se axează pe sectoarele de activitate cu dominantă masculină; subliniază că sprijinul preferențial acordat viitorului locurilor de muncă ale bărbaților, în detrimentul celui acordat femeilor, mărește inegalitatea de gen, în loc să o reducă; subliniază necesitatea de a integra politicile privind egalitatea de gen în planurile de redresare naționale, europene și internaționale de combatere a crizei;

10.  atrage atenția că ratele de ocupare a forței de muncă este mai mică în zonele rurale atât pentru bărbați, cât și pentru femei și că, din acest motiv, persoanele care locuiesc la țară sunt dezavantajate de lipsa unor locuri de muncă de calitate; în plus, multe femei nu fac parte oficial din forța de muncă și, prin urmare, nu sunt înregistrate ca șomeri, fiind astfel confruntate cu probleme financiare și juridice în ceea ce privește drepturile legate de maternitate, concediile de boală și acumularea de drepturi de pensie;

11.  subliniază faptul că actuala criză economică a avut un impact negativ asupra lucrătorilor; subliniază faptul că, în pofida creșterii semnificative din ultimii ani a nivelului de educație a femeilor și a faptului că numărul de absolvente ale instituțiilor de învățământ superior este mai mare decât cel al absolvenților, femeile sunt în continuare deseori constrânse să accepte locuri de muncă de nivel inferior și mai slab plătite;

12.  subliniază faptul că femeile sunt suprareprezentate în rândul persoanelor care muncesc în condiții precare, care desfășoară o activitate cu normă redusă acceptată în lipsa unei alternative sau sunt afectate de sărăcie; prin urmare, solicită statelor membre să asigure că politicile de îndeplinire a obiectivului Strategiei UE-2020 în domeniul sărăciei și al incluziunii sociale sunt centrate pe femei într-o măsură direct proporțională cu ponderea femeilor în rândul persoanelor afectate de sărăcie;

13.  reamintește că inegalitățile de gen persistă, în pofida participării crescute a femeilor la piața muncii; subliniază că criza economică și financiară trebuie considerată ca o ocazie de a face noi propuneri inovatoare în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, nivelurile de remunerație, programul de lucru, precum și de ocuparea posturilor de conducere;

14.  subliniază efectul pozitiv pe care îl are egalitatea între femei și bărbați asupra creșterii economice; evidențiază că o serie de studii au calculat că, dacă rata de ocupare a forței de muncă, a locurilor de muncă cu fracțiune de normă și a productivității în rândul femeilor ar fi similară cu cea a bărbaților, PIB-ul ar crește cu 30 %;

15.  reamintește că în elaborarea politicilor din domeniul ocupării forței de muncă trebuie ținut cont de emergența unor noi sectoare, cu mare potențial pentru crearea de locuri de muncă, cum ar fi ecologia, mediul sau noile tehnologii; subliniază în acest sens că femeile au un rol important de jucat în aceste sectoare; invită statele membre să încurajeze tinerele fete să nu neglijeze aceste tipuri de sectoare; încurajează Comisia Europeană să garanteze o comunicare continuă cu privire la aceste noi perspective;

16.  invită statele membre ca, împreună cu Comisia, să încurajeze femeile, prin consolidarea acțiunilor în curs, să participe într-o mai mare măsură la activități de formare profesională în contextul învățării pe tot parcursul vieții, ca răspuns la tendința actuală către o economie sustenabilă, cu accent pe IMM-uri, crescând astfel gardul de angajarea a lucrătoarelor;

17.  solicită promovarea accesului femeilor la mai multe oportunități în domeniul educației, al formării profesionale și al ocupării de locuri de muncă în sectoare netradiționale și la niveluri de responsabilitate mai ridicate;

18.  solicită Comisiei să încurajeze dialogul cu partenerii sociali în vederea analizării unor aspecte precum transparența salarială, condițiile contractelor de muncă cu fracțiune de normă sau a celor pe durată determinată pentru femei și încurajarea participării femeilor în sectoarele „verzi” și în cele inovatoare;

19.  reamintește că organizațiile active în economia socială (fundații, asociații mutuale, cooperative) pot juca un rol central în relansarea economică și că salariații lor sunt în majoritate femei; invită statele membre să aibă în vedere în mod serios acest tip de activitate în elaborarea politicilor de relansare;

20.  subliniază importanța dezvoltării conceptului juridic de „coproprietate” pentru a garanta recunoașterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protecția corespunzătoare în ceea ce privește securitatea socială și recunoașterea muncii lor, precum și necesitatea de a modifica Regulamentul privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel încât, împreună cu Fondul social european (FSE), să poată fi întreprinse acțiuni pozitive pentru femei în viitoarea perioadă de programare 2014-2020, acțiuni care au fost posibile în perioadele anterioare, dar nu în cea actuală, deoarece aceste măsuri vor fi deosebit de benefice pentru ocuparea locurilor de muncă din mediul rural de către femei;

21.  subliniază că eliminarea diferențelor de salarizare reprezintă o prioritate și regretă că Comisia nu a depus suficiente eforturi pentru a relansa această dezbatere la nivel european, în special printr-o revizuire a legislației existente privind aplicarea principiului egalității de remunerare între femei și bărbați, așa cum a solicitat Parlamentul European în rezoluția sa din 18 noiembrie 2009;

22.  invită statele membre să își intensifice eforturile astfel încât să împiedice segregarea piețelor muncii în funcție de gen și să combată fenomenul des întâlnit al angajării femeilor în profesii mai slab plătite, stimulând interesul tinerilor și al tinerelor, încă de la vârsta școlară, față de întregul spectru de activități profesionale și extinzând posibilitățile de formare a femeilor, astfel încât acestea să se poată adapta, pe parcursul vieții lor profesionale, la modificările de pe piața muncii; își exprimă profunda îngrijorare față de faptul că, în mod injust, după mai mult de jumătate de secol de la includerea în tratatele comunitare a principiului remunerației egale pentru muncă egală, o femeie cetățean al UE trebuie să muncească, în medie, 418 zile calendaristice pentru a câștiga cât un bărbat într-un an calendaristic;

23.  insistă asupra necesității de a se lua măsuri urgente de combatere a discriminării salariale prin modificarea directivei în vigoare, prin întocmirea de planuri pe etape, la nivel de sector economic cu obiective clare, cum ar fi reducerea diferențelor salariale cu 0,5 % până în 2020, cu scopul de a elimina discriminarea directă și indirectă sau prin încurajarea negocierilor colective, prin formarea de consilieri în materie de egalitate, prin abordarea problemei inegalităților dintre femei și bărbați în ceea ce privește munca neremunerată și prin elaborarea de planuri privind egalitatea de gen în cadrul întreprinderilor și la alte locuri de muncă; consideră că stabilirea transparentă a salariilor ar trebui să fie o practică curentă, care ar consolida poziția de negociere a lucrătoarelor;

24.  invită Comisia Europeană și statele membre să introducă măsuri menite să rezolve paradoxul din prezent prin care femeile, în pofida faptului că sunt mai bine instruite, sunt în continuare mai prost plătite decât bărbații; subliniază că, pentru o creștere economică optimă și o dezvoltare cu adevărat sustenabilă, potențialul profesional al femeilor trebuie exploatat pe deplin;

25.  subliniază că venitul separat al femeilor și munca remunerată de bună calitate constituie elemente cheie pentru independența lor economică și pentru un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați în întreaga societate;

26.  invită statele membre să aplice principiul egalității de gen în sistemele naționale de pensii, atât în ceea ce privește vârsta cât și remunerarea;

27.  invită statele membre UE să implementeze în mod corespunzător legislația privind remunerarea egală pentru munca egală; invită Comisia să aplice sancțiuni statelor membre care nu fac acest lucru;

28.  subliniază faptul că egalitatea de gen nu reprezintă doar o chestiune legată de diversitate și de echitate socială, ci și o condiție preliminară pentru atingerea obiectivelor de creștere sustenabilă, de ocupare a forței de muncă, de competitivitate și de coeziune socială, prevăzute în Strategia UE 2020; solicită așadar, Comisiei să consolideze integrarea dimensiunii de gen în toate aspectele Strategiei UE -2020, ținând seama în mod deosebit de particularitățile de gen, și să elaboreze acțiuni și obiective specifice privind egalitatea de gen în cadrul tuturor măsurilor de îmbunătățire a Strategiei europene de ocupare a forței de muncă;

29.  invită Comisia, Consiliul și statele membre ca în domeniul egalității de gen să acorde prioritate propunerilor care vizează măsuri obligatorii, în locul strategiilor și documentelor cu caracter neobligatoriu;

30.  consideră că statele membre și Comisia trebuie să elaboreze instrumente de formare și de punere în aplicare pentru a permite tuturor părților interesate să țină seama în mod corespunzător în domeniile lor de competență respective o perspectivă bazată pe egalitatea de șanse între femei și bărbați și care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor și bărbaților;

31.  subliniază importanța dezvoltării unor indicatori cantitativi și calitativi și a unor statistici bazate pe gen fiabile, comparabile și disponibile atunci când este nevoie, care să fie utilizate pentru monitorizarea integrării principiului egalității de gen în toate politicile;

32.  consideră că una dintre priorități ar trebui să fie lupta pentru eradicarea sărăciei, prin revizuirea politicilor macroeconomice, monetare, sociale și din domeniul muncii care se află la originea sa, pentru a garanta justiție economică și socială pentru femei; consideră că metodele utilizate pentru stabilirea nivelului sărăciei ar trebui revizuite și ar trebui dezvoltate strategii pentru a promova distribuirea echitabilă a venitului, pentru a garanta venitul minim, salariile și pensii decente, pentru a crea locuri de muncă de mai bună calitate pentru femei, pentru a garanta accesul la servicii publice de calitate pentru toate femeile și tinerele fete și pentru a îmbunătăți bunăstarea socială și serviciile locale respective, în special creșele, grădinițele, centrele de zi, centrele comunitare și de agrement, precum și serviciile de sprijinire a familiei;

33.  salută lansarea de către Comisie a unei campanii la nivelul întregii Europe dedicată abordării diferențelor de salarizare între femei și bărbați; ia act totuși, de faptul că diferențele de salarizare dintre femei și bărbați persistă și, prin urmare, solicită lansarea unei dezbateri la scară europeană în vederea combaterii stereotipurilor legate de rolul bărbaților și cel al femeilor; subliniază, prin urmare, importanța organizării de campanii de sensibilizare în școli, la locul de muncă și în mass-media pentru a combate stereotipurile de gen persistente și, în special, imaginile degradante; subliniază că campaniile ar trebui să pună accentul pe rolul bărbaților în garantarea unei distribuții echitabile a responsabilităților familiale și a reconcilierii între activitatea profesională și viața personală;

34.  consideră că, având în vedere schimbările demografice, este necesar să se valorifice potențialul femeilor și să mărească gradul de ocupare a unui loc de muncă în rândul acestora pentru a se atinge obiectivul preconizat în Strategia UE-2020 de ocupare a forței de muncă în proporție de 75 % pentru femeile și bărbații între 20 și 64 de ani; consideră, în același timp, că oamenii ar trebui să fie liberi să aleagă să aibă copii și că un echilibru just între viața profesională și viața de familie este o condiție esențială pentru a crește participarea femeilor pe piața muncii;

35.  solicită formularea de propuneri concrete în vederea realizării unui echilibru mai bun între viața profesională și familie, în special în domeniul asistenței acordate persoanelor dependente și al îngrijirii copilului;

36.  subliniază faptul că statele membre și Comisia Europeană ar trebui să valorizeze, să sprijine și să consolideze rolul femeilor în economia socială, ținând seama de nivelul ridicat al efectivului feminin din acest sector și de importanța serviciilor pe care acesta le oferă pentru promovarea concilierii vieții profesionale cu viața de familie;

37.  solicită Comisiei Europene să se asigure că diferitele legislații europene privind concilierea vieții profesionale și a vieții de familie sunt transpuse corect de statele membre prin adaptarea condițiilor de muncă între bărbați și femei;

38.  constată că încadrarea cu fracțiune de normă poate avea efecte negative asupra persoanelor, cum ar fi limitarea posibilității de a-și dezvolta o carieră și ceea ce conduce la sărăcie la vârsta a treia sau, dimpotrivă, din cauza veniturilor reduse, acest tip de încadrare poate conduce la necesitatea de a se acorda ajutoare sociale de stat pentru subzistență sau în caz de boală ori de șomaj;

39.  subliniază importanța campaniilor de comunicare pentru a garanta neutralitatea de gen a profesiilor sau activităților în mod tradițional masculine sau feminine; în același sens, invită statele membre să inițieze o dezbatere privind rolul limbii în persistența stereotipurilor, în special din cauza feminizării sau masculinizării anumitor denumiri de profesii;

40.  invită organismele publice și private să introducă planuri vizând egalitatea în normele și regulamentele lor interne, alături de obiective stricte pe termen scurt, mediu și lung, și să evalueze anual realizarea acestor obiective;

41.  solicită formularea de propuneri concrete în vederea reconcilierii vieții profesionale, a vieții private și vieții de familie, prin încurajarea împărțirii în mai mare măsură a responsabilităților ocupaționale, familiale și sociale între bărbați și femei, în special în domeniul asistenței acordate persoanelor dependente și al îngrijirii copilului;

42.  solicită statelor membre să sprijine încadrarea în muncă a grupului defavorizat reprezentat de „femeile însărcinate sau de mamele care se ocupă singure de sarcinile familiale” și să favorizeze angajarea acestora în locuri de muncă decente și stabile care să le permită să concilieze viața de familie cu viața profesională;

43.  consideră că pentru a armoniza mai bine activitatea profesională și cea de îngrijire este necesară îmbunătățirea concediului pentru îngrijirea copilului; invită, prin urmare, Consiliul să adopte rapid o poziție comună privind poziţia din 20 octombrie 2010 a Parlamentului(16) referitoare la revizuirea Directivei 92/85/CEE a Consiliului;

44.  invită statele membre să încurajeze crearea sau consolidarea structurilor de îngrijire a copiilor, cum ar fi creșele, și a structurilor pentru persoanele în vârstă și alte persoane dependente, pentru a oferi servicii de bună calitate și la prețuri accesibile, compatibile cu programul de lucru cu normă întreagă, pentru un număr cât mai mare de persoane; consideră că aceste structuri reprezintă un sprijin imens pentru părinți și le-ar favoriza accesul pe piața muncii;

45.  subliniază că familia este temelia societății noastre și este indisolubil legată de transmiterea valorilor și de cooperarea în spiritul solidarității; subliniază că introducerea unor orare de lucru flexibile și asigurarea posibilităților de muncă la distanță, precum și extinderea structurilor de îngrijire a copiilor și profesionalizarea îngrijirii persoanelor în vârstă la domiciliu constituie un pas important pentru concilierea vieții profesionale cu viața de familie și pentru a asigura participarea echilibrată a femeilor și bărbaților pe piața muncii, precum și la educație și formare; regretă faptul că absența unor sisteme adecvate de concedii de odihnă și de concedii parentale și a unor modalități flexibile de organizare a muncii pentru ambii părinți împiedică adeseori femeile să participe activ pe piața muncii sau să lucreze cu normă întreagă; consideră că acest lucru necesită, de asemenea, modificări în cultura întreprinderilor în ceea ce privește angajarea și încadrarea în muncă a femeilor; prin urmare, solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să prevină reducerile din cauza crizei economice și financiare a beneficiilor și a serviciilor sociale pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și pentru persoanele vulnerabile;

46.  atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că trebuie puse în aplicare măsuri pozitive atât în favoarea femeilor, cât și a bărbaților, în special cu scopul de a facilita revenirea lor la locul de muncă după o perioadă dedicată familiei (creșterea copilului și/sau îngrijirea unui membru al familiei bolnav sau cu dizabilități), susținând politici de (re)integrare pe piața muncii pentru a permite astfel, persoanelor în cauză să redevină independente financiar;

47.  subliniază importanța și rolul central pe care îl joacă educația pentru a le inculca copiilor, încă de la o vârstă fragedă, noțiunea de egalitate de gen și pentru acceptarea diferitelor culturi și înțelegerea impactului discriminării și al prejudecăților; invită statele membre să elaboreze programe educaționale, dar și programe de informare și de sensibilizare pentru elevi pe parcursul întregii școlarități, pentru a promova valorile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 23;

48.  subliniază necesitatea de a lăsa tinerilor libertatea de a-și alege profesia; reamintește, în acest sens, că este important ca profesorii să nu îi dirijeze în mod automat pe elevi către filiere profesionale în funcție de stereotipurile sexiste și că ar trebui prezentată întreaga gamă de posibilități de carieră;

49.  invită statele membre să garanteze, prin programe de sensibilizare în cadrul sistemului educativ, că fetele nu sunt îdreptate în mod automat către sectoare și cariere în mod tradițional feminizate;

50.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor depuse la nivel european în vederea creșterii reprezentării femeilor în politică; încurajează, în acest sens, participarea femeilor în toate instituțiile europene, în special în posturi de conducere; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare la nivel național, regional și municipal; solicită stabilirea unor obiective obligatorii care să asigure reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor asupra reprezentării femeilor; evidențiază, prin urmare, că utilizarea cotelor electorale are un efect pozitiv asupra reprezentării femeilor;

51.  reamintește că doar 3 % din marile întreprinderi sunt conduse de către femei; subliniază, prin urmare, exemplul Norvegiei, care a aplicat cu succes din 2003 o politică de cote pentru a garanta paritatea în consiliile de administrație ale întreprinderilor, acest exemplu fiind urmat acum de Spania și Franța; invită statele membre să ia măsuri efective, cum ar fi cotele, care să garanteze o mai bună reprezentativitate a femeilor în marile societăți cotate la bursă și în consiliile de administrație ale companiilor, în general, în special cele cu participare publică;

52.  subliniază faptul că, pentru a combate nedreptățile din motive de gen la locul de muncă în statele membre, ar trebui create la nivel legislativ planuri vizând egalitatea la nivel de profesie și de sector economic, care să fie inițiate și monitorizate de către partenerii sociali;

53.  subliniază necesitatea ca statele membre să ia măsuri, în special prin intermediul legislației, pentru a stabili obiective obligatorii care să garanteze paritatea între bărbați și femei în posturile de conducere din întreprinderi, administrația publică și organismele politice;

54.  invită statele membre să identifice întreprinderile care promovează egalitatea de gen și un bun echilibru între activitatea profesională, familie și viața personală și să difuzeze la scară largă cele mai bune practici, în special prin intermediul camerelor de comerț și industrie;

55.  salută dezbaterea generală cu privire la intensificarea prezenței feminine în posturi de conducere în sectorul economic și încurajează întreprinderile să introducă o cotă bazată pe reprezentarea genurilor în rândul personalului lor;

56.  solicită luarea de măsuri la nivel național și european pentru a promova antreprenoriatul în rândul femeilor prin crearea de structuri de formare și de consiliere profesională și juridică, precum și prin facilitarea accesului la finanțarea publică și privată;

57.  încurajează schimbul regulat de informații și de experiențe între părțile implicate în promovarea egalității de gen, pentru a reuși implementarea bunelor practici în întreaga societate, la nivel european, național, regional și local, în sectorul privat și în sectorul public;

58.  invită statele membre și Comisia Europeană să acorde o atenție deosebită grupurilor de femei vulnerabile: femeile cu dizabilități, imigrantele, lesbienele, femeile bisexuale și transgender, precum și cele aparținând minorităților, femeilor slab instruite sau neinstruite și care au în grijă persoane dependente, toate acestea reprezintă grupuri specifice care necesită adoptarea unor măsuri adaptate condițiilor lor; invită Comisia să lărgească aria de activități dedicate Anului european 2011 consacrat voluntariatului astfel încât să includă promovarea egalității de gen;

59.  invită Comisia să acorde sprijin statelor membre în îmbunătățirea perspectivelor profesionale ale femeilor defavorizate, cum ar fi femeile imigrante, femeile care aparțin minorităților etnice, femeile cu dizabilități și mamele singure, ameliorându-le astfel șansele de a duce o viață independentă din punct de vedere economic, prin facilitarea accesului acestei categorii de femei la educație și la formare profesională; atrage atenția asupra discriminării multiple la care sunt supuse femeile imigrante din cauza apartenenței de gen, etnice sau rasiale și, adeseori, a vârstei;

60.  invită organismele naționale, regionale și locale responsabile de egalitate să adopte abordări integrate în vederea îmbunătățirii reacției la cazurile de discriminare multiplă și a modului de soluționare a acestora; subliniază, de asemenea, că aceste organisme ar trebui să ofere formare judecătorilor, juriilor și personalului general pentru ca aceștia să fie în măsură să identifice, să anticipeze și să trateze situațiile de discriminare multiplă;

61.  reamintește că femeile cu dizabilități sunt adesea discriminate în domeniile vieții sociale, culturale, politice și profesionale; invită Comisia și statele membre să facă propuneri concrete în vederea îmbunătățirii situației lor;

62.  invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită femeilor de etnie romă în aplicarea strategiei europene pentru integrarea romilor;

63.  ia act că persoanele transgender rămân în continuare un grup foarte marginalizat și persecutat, care se confruntă în mare măsură cu stigmatizarea, excluderea și violența, după reiese din raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale; încurajează ferm Comisia și statele membre să urmeze recomandările agenției pentru o protecție mai bună și mai clară împotriva discriminării din motive de identitate de gen;

64.  pledează în favoarea accesului femeilor și al bărbaților la informații privind sănătatea reproductivă și subliniază că femeile ar trebui să dispună de aceleași drepturi și oportunități ca bărbații în ceea ce privește serviciile în acest domeniu; subliniază că femeile trebuie să dețină controlul asupra drepturilor lor sexuale și reproductive, în special printr-un acces facil la contracepție și avort; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri și acțiuni prin care să sensibilizeze bărbații cu privire la responsabilitățile lor în chestiunile sexuale și reproductive;

65.  reamintește că violența împotriva femeilor reprezintă un obstacol major în calea realizării egalității între femei și bărbați; invită Comisia să înceapă elaborarea unei propuneri de directivă globale privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, fie acestea fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv a traficului de femei;

66.  salută eforturile depuse la nivel comunitar și național pentru combaterea violenței la adresa femeilor, însă subliniază că acest fenomen rămâne o problemă majoră nesoluționată și îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a garanta accesul la servicii de sprijin menite să prevină violența din motive de gen și să protejeze femeile împotriva acestei violențe, indiferent de statutul lor juridic, rasă, vârstă, orientare sexuală, origine etnică sau religie; salută relansarea dezbaterii cu privire la acest tip de violențe, în special prin crearea Ordinului european de protecție și Directiva privind traficul de persoane; invită președințiile succesive ale Uniunii să continue pe această cale; subliniază necesitatea ca Consiliul și Comisia să accepte acordul la care s-a ajuns în cadrul Parlamentului European cu privire la Ordinul european de protecție, pentru ca directiva să poată intra în vigoare cât mai curând posibil;

67.  invită din nou Comisia să instituie, în următorii patru ani, un An european pentru combaterea violenței împotriva femeilor; subliniază în acest sens că acest lucru va contribui la sensibilizarea cetățenilor europeni și va mobiliza guvernele să combată violența împotriva femeilor;

68.  subliniază necesitatea de a realiza un studiu la scară largă, în toate țările UE, care să utilizeze o metodologie comună pentru a determina amploarea reală a acestei probleme; evidențiază activitatea importantă care va fi desfășurată în acest domeniu de Observatorul european pentru violența împotriva femeilor, care va oferi statistici de calitate pentru a sprijini măsurile politice de combatere a acestei calamități sociale;

69.  invită statele membre să asigure o mai bună pregătire și o mai bună cooperare cu personalul din domeniul sănătății, al serviciilor sociale, din poliție și sectorul judiciar și crearea de structuri adaptate pentru toate formele de violență la adresa femeilor, inclusiv formele rare de violență gravă fizică și psihologică, cum ar fi atacurile cu acid;

70.  subliniază importanța adoptării de măsuri de către statele membre și autoritățile locale, pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a femeilor care au fost supuse violenței de gen, prin utilizarea unor instrumente precum FSE sau programul Progress;

71.  subliniază că programele care sprijină organizațiile de femei și societatea civilă, în general, să colaboreze și să participe la procese pentru integrarea perspectivei de gen trebuie îmbunătățite;

72.  subliniază necesitatea de a integra perspectiva de gen și lupta împotriva violenței de gen în politicile externe și de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii Europene;

73.  invită Comisia Europeană să încurajeze statele membre să promoveze, în mass-media, în general, și în materialele publicitare și promoționale, în special, o reprezentare a imaginii femeii care să respecte demnitatea, diversitatea rolurilor și identitatea femeilor;

74.  invită Comisia și autoritatea bugetară să respecte principiul integrării dimensiunii de gen în elaborarea bugetelor și a noului cadru financiar multianual al UE; îndeamnă statele membre să urmeze acest exemplu în momentul întocmirii bugetelor naționale publice.

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) Consiliul Uniunii Europene – Documentul 5731/10 din 3 martie 2010.
(2) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(4) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(5) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(6) JO L 180, 15.7.2010, p. 1.
(7) JO L 68, 18.3.2010, p. 13.
(8) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.
(9) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2010)0231.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2010)0232.
(12) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.
(13) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 35.
(14) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 21.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2010)0484.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2010)0373.


Sărăcia în rândul femeilor
PDF 356kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană (2010/2162(INI))
P7_TA(2011)0086A7-0031/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3), al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8, 151, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE, în special prevederile referitoare la drepturile sociale și la egalitatea dintre bărbați și femei,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite din 1996 privind drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Declarația și Programul de acțiune al Conferinței mondiale privind femeile, adoptate la Beijing la 15 septembrie 1995,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului definite de Organizația Națiunilor Unite în 2000, în special Obiectivul 1 (reducerea sărăciei extreme și a foametei) și Obiectivul 3 (promovarea egalității de gen),

–  având în vedere Rezoluția 1558(2007) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la feminizarea sărăciei,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare)(1),

–  având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010)(2),

–  având în vedere Decizia nr. 283/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 martie 2010 de stabilire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială(3),

–  având în vedere proiectul de concluzii al Consiliului din 30 octombrie 2007, referitor la Revizuirea punerii în aplicare de către statele membre și instituțiile europene a Platformei de acțiune de la Beijing - Indicatori referitori la femei și sărăcie (13947/07),

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere raportul Comisiei privind egalitatea între femei și bărbați – 2010 (COM(2009)0694),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Raportul Comisiei privind egalitatea dintre bărbați și femei 2010 (SEC(2009)1706),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (COM(2010)0491),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește Raportul Comisiei privind Strategia pentru egalitatea dintre bărbați și femei 2010 (SEC(2010)1079) și (SEC(2010)1080),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul Eurofound din 24 martie 2010 referitor la „Cel de al doilea studiu european privind calitatea vieții: viața de familie și activitatea profesională”,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2009(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la evaluarea rezultatelor foii de parcurs privind egalitatea dintre femei și bărbați (2006-2010) și recomandările pentru viitor(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind femeile aflate în condiții precare de muncă(11),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0031/2011),

A.  întrucât, în conformitate cu Decizia 1098/2008/CE menționată anterior, activitățile din cadrul Anului european de combatere a sărăciei și a excluderii sociale ar fi trebuit să țină seama de diferitele riscuri și dimensiuni ale sărăciei și excluderii sociale care afectează femeile și bărbații; întrucât 85 de milioane de europeni trăiesc sub pragul sărăciei, iar 17 % din populația feminină totală a celor 27 de state este clasificată ca săracă; întrucât, în plus, numărul femeilor care trăiesc în sărăcie a crescut, în ultimii zece ani, în mod disproporționat față de cel al bărbaților; întrucât sărăcia părinților conduce adesea la sărăcia copiilor și afectează semnificativ viața ulterioară a acestora;

B.  întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu o criză economică, financiară și socială majoră care afectează în mod special femeile de pe piața muncii și în cadrul vieții lor private, deoarece există o mai mare probabilitate ca acestea să aibă locuri de muncă nesigure, să fie expuse șomajului și să nu beneficieze de asigurări sociale; întrucât, în plus, în perioadele de recesiune economică, persoanele amenințate deja de sărăcie, în majoritate femei, devin și mai vulnerabile, în special grupurile care se confruntă deja cu numeroase dezavantaje;

C.  întrucât măsurile de austeritate aflate în curs de implementare la nivelul UE vor afecta în mod special femeile, care domină sectorul public atât în calitate de angajate, cât și în cea de beneficiare ale serviciilor;

D.  întrucât combaterea sărăciei constituie unul din cele cinci obiective măsurabile propuse pentru EU 2020; întrucât Orientarea integrată nr. 10 din cadrul Strategiei Europa 2020 (Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei) încurajează adoptarea de politici naționale de protejare a femeilor, în special, față de riscul sărăciei, asigurând siguranța venitului pentru familiile monoparentale și femeile în vârstă;

E.  întrucât egalitatea de gen reprezintă un instrument de combatere a sărăciei în rândul femeilor, deoarece are un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice și determină o participare sporită a femeilor pe piața muncii, care, la rândul ei, produce multe beneficii sociale și economice;

F.  întrucât rata de angajare a femeilor pe piața muncii este în medie de 59,1 %; întrucât, începând cu 2000, s-au menținut diferențe medii de salarizare între femei și bărbați semnificative, atingând 18 % în cadrul UE în ansamblul său și până la peste 30 % în unele state membre, în 2010 și întrucât principiul egalității de remunerare a femeilor și bărbaților este unul dintre principiile fundamentale consacrate în tratatele europene; întrucât segregarea de gen de pe piața muncii are consecințe directe asupra femeilor;

G.  întrucât în 16 state membre riscul sărăciei extreme în rândul femeilor depășește cu mult riscul sărăciei extreme în rândul bărbaților;

H.  întrucât ocuparea forței de muncă nu constituie în sine o protecție adecvată împotriva sărăciei extreme; întrucât, în principal datorită segregării ocupaționale, numărul femeilor care ocupă locuri de muncă slab remunerate este mai mare decât cel al bărbaților, în vreme ce, de multe ori, ajutoarele sociale nu oferă nici ele o protecție împotriva sărăciei extreme;

I.  întrucât, cu cât este mai lungă perioada trăită în sărăcie cu un salariu deosebit de mic, cu atât este mai mare riscul de a ajunge într-o situație caracterizată de privațiuni economice permanente și de excluziune socială; întrucât, așadar, măsurile de combatere a sărăciei nu ar trebui să aibă drept unic obiectiv sprijinirea celor care se află deja într-o stare de sărăcie economică extremă, ci ar trebui, de asemenea, să încerce să prevină în mod rapid și să elimine factorii care sunt la originea stării de sărăcie economică și socială extremă în care au ajuns unii cetățeni și, în special, unele femei;

J.  întrucât există diferențe considerabile de vârstă și de gen la nivelul perioadelor de timp afectate muncii neplătite și al implicării zilnice în activitățile de îngrijire; întrucât mai ales femeile sunt cele care prestează cele mai multe activități neremunerate;

K.  întrucât accesul universal la serviciile de sprijin de înaltă calitate și la prețuri rezonabile, cum ar fi facilitățile de îngrijire a copiilor, cele pentru îngrijirea persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, este important din perspectiva participării egale la piața muncii a femeilor și bărbaților, fiind un mijloc de prevenire și reducere a sărăciei;

L.  întrucât persoanele în vârstă se confruntă în mai mare măsură cu riscul sărăciei decât populația în ansamblul său, ajungând la o rată de aproximativ 19 % din persoanele de 65 de ani și peste, în 2008, în UE 27; întrucât femeile în vârstă se află într-o poziție extrem de precară atunci când dreptul lor de pensie decurge din statutul marital (pensie de soție sau de urmaș), acestea beneficiind rareori de propriile drepturi adecvate de pensie datorită întreruperilor din carieră, diferențelor de salarizare și altor factori și întrucât, ca urmare, femeile sunt mult mai afectate decât bărbații de sărăcia persistentă și extremă (22 % dintre femeile de 65 de ani și peste sunt expuse riscului sărăciei, comparat cu 16 % dintre bărbați);

M.  întrucât femeile, mai ales cele din zonele rurale, participă mai des la economia informală decât bărbații, nefiind înregistrate pe piața oficială a muncii sau având contracte de muncă pe termen scurt, fapt care generează probleme specifice în ceea ce privește drepturile sociale ale femeilor, inclusiv dreptul pe perioada sarcinii, concediului de maternitate și a alăptării, dobândirea de drepturi de pensie și accesul la asigurările sociale;

N.  întrucât sărăcia este un factor asociat cu un risc sporit de violență de gen, care constituie un obstacol major în calea egalității de gen; întrucât, dat fiind faptul că violența domestică are deseori drept consecință pierderea locului de muncă, o sănătate precară și lipsa de adăpost, aceasta poate, de asemenea, să determine intrarea femeilor într-un ciclu al sărăciei; întrucât, în plus, traficul de ființe umane reprezintă o formă modernă de sclavie care afectează într-o mare măsură femeile și fetele și constituie un factor major care este determinat de sărăcie și contribuie la aceasta;

O.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă, în toate formele sale, una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, care nu cunoaște limite geografice, economice sau sociale; întrucât aceasta reprezintă o problemă gravă în Uniune, unde aproximativ 20-25 % dintre femei, în cursul vieții lor de adult, sunt supuse violențelor fizice, iar peste 10 % sunt victime ale violențelor sexuale;

P.  întrucât femeile cu dizabilități sunt victime ale discriminării în mediul familial și în sistemele de învățământ, șansele lor de angajare sunt limitate, iar prestațiile sociale de care beneficiază nu reușesc, în cele mai multe cazuri, să le ridice deasupra pragului de sărăcie; întrucât, în consecință, statele membre ar trebui să asigure femeilor cu dizabilități îngrijirea specializată de care acestea au nevoie pentru a se putea bucura de drepturile lor și ar trebui să propună măsuri de facilitare a integrării acestor femei prin programe suplimentare de sprijin;

Q.  întrucât femeile sunt din ce în ce mai afectate sau amenințate de sărăcie, în special categoriile de femei cu nevoi speciale, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile în vârstă și familiile monoparentale (în special mamele singure și văduvele cu copii în întreținere), precum și grupurile cele mai vulnerabile la excludere, cum ar fi femeile rome, care, conform tradițiilor, au responsabilitatea exclusivă a activităților domestice și de îngrijire, fapt care le îndepărtează prematur din sistemul de învățământ și de pe piața muncii, și femeile imigrante; întrucât este nevoie de condiții de lucru adecvate, care să includă protejarea drepturilor, de exemplu dreptul la un salariu decent, la concediu de maternitate și la un mediu de lucru lipsit de discriminare, acestea fiind esențiale pentru categoriile de femei menționate anterior;

R.  întrucât programul Progress este destinat să sprijine implementarea efectivă a principiului egalității de gen și să promoveze integrarea perspectivei de gen în politicile UE; întrucât acest program reprezintă un instrument de importanță capitală în combaterea feminizării sărăciei;

S.  întrucât speranța de viață pentru femei este cu aproximativ șase ani mai mare decât cea pentru bărbați, statisticile din 2007 pentru UE-27 arătând că bărbații trăiesc până la 76 de ani, iar femeile până la 82 de ani; întrucât acest lucru are implicații importante asupra sărăciei în rândul femeilor, în special datorită faptului că femeile întâmpină dificultăți mai mari decât bărbații în accesarea sistemelor de asigurări sociale și de pensii,

Feminizarea sărăciei

1.  consideră că prevenirea și reducerea sărăciei în rândul femeilor reprezintă o componentă importantă a principiului fundamental de solidaritate socială la care s-a angajat Uniunea Europeană, prevăzut la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, unde sunt menționate egalitatea între femei și bărbați, justiția și protecția socială și combaterea excluziunii sociale și a discriminărilor;

2.  recunoaște faptul că „feminizarea sărăciei” înseamnă că există o incidență mai mare a sărăciei în rândul femeilor decât în cel al bărbaților, că sărăcia în rândul femeilor este mai acută decât în rândul bărbaților și că acest fenomen este în creștere;

3.  subliniază că, potrivit „indicatorului de risc de sărăcie” al Eurostat, aproximativ 85 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene erau expuși riscului de sărăcie în 2008, iar potrivit indicatorului „starea de sărăcie”, se estimează că această cifră va crește la 120 de milioane de persoane; consideră că decizia Consiliului privind indicatorii de sărăcie poate da naștere la ambiguități cu privire la obiectivul global de reducere cu 20 de milioane de persoane a numărului celor care trăiesc sub pragul de sărăcie și care sunt victime ale excluderii sociale până în 2020 (reducere cu 23,5 % conform indicatorului Eurostat de risc de sărăcie, dar cu numai 16,7 % potrivit indicatorului „starea de sărăcie”); subliniază faptul că majoritatea celor care trăiesc în sărăcie sunt femei, această situație datorându-se șomajului, muncii ocazionale, salariilor mici, pensiilor aflate sub nivelul minim de subzistență și dificultății larg răspândite de a obține servicii publice de calitate;

4.  subliniază că inegalitatea de gen împiedică reducerea sărăciei și pune în pericol perspectivele dezvoltării economice și umane;

5.  solicită statelor membre să integreze conceptul egalității între sexe în toate politicile de ocupare a forței de muncă și în toate măsurile speciale pentru a îmbunătăți accesul la locuri de muncă, pentru a evita suprareprezentarea femeilor care ocupă locuri de muncă precare, pentru a crește participarea durabilă și a promova progresul femeilor în ceea ce privește angajarea, precum și pentru a reduce segregarea între sexe de pe piața muncii abordând cauzele directe și indirecte ale acesteia;

6.  arată că sărăcia în rândul femeilor nu este numai rezultatul recentei crize economice, ci și o consecință a diverși factori, incluzând stereotipuri, diferențe de salarizare între femei și bărbați, obstacole din cauza imposibilității de a reconcilia viața de familie cu cea profesională, speranța de viață mai mare a femeilor și, în general, diferite tipuri de discriminare între sexe, care afectează în special femeile;

7.  reamintește că anul 2010 a fost desemnat de Comisie ca fiind Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale pentru a reafirma și consolida angajamentul politic al Uniunii de a realiza un pas decisiv în combaterea sărăciei, precum și pentru a recunoaște dreptul fundamental al celor care trăiesc în sărăcie și excludere socială de a avea o viață decentă și de a participa pe deplin la societate;

8.  reamintește că Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010) trebuia să fie nu numai o campanie de media, ci și o inițiativă care să stimuleze în și mai mare măsură elaborarea de politici pluridimensionale de combatere a sărăciei și stabilirea de indicatori mai avansați ai sărăciei; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o concluzie critică asupra noilor măsuri luate de statele membre pentru a eradica sărăcia și excluderea socială în acest context;

9.  recomandă menținerea atât la nivel european, cât și la nivel național, a unui angajament ferm de a face progrese suplimentare în vederea asigurării egalității între femei și bărbați prin intermediul unor strategii de promovare a orientărilor Comisiei cu privire la paritatea dintre bărbați și femei, a Pactului european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați adoptat de Consiliul Europei și a cadrului de acțiune cu privire la egalitatea de șanse încheiat de partenerii sociali europeni;

10.  subliniază că egalitatea între sexe este una dintre condițiile prealabile ale unei creșteri economice durabile, ale ocupării forței de muncă, ale competitivității și ale coeziunii sociale;

11.  invită Comisia și Consiliul să țină seama în mod corespunzător de cererile exprimate de Parlament în Rezoluția din 15 noiembrie 2007 privind bilanțul realității sociale(12), în Rezoluția din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(13), în Rezoluția din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piața muncii și în Rezoluția din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(14), atunci când elaborează politici și măsuri pentru următoarea rundă a metodei deschise de coordonare privind integrarea socială și protecția socială și pentru inițiativa emblematică din cadrul Strategiei Europa 2020 referitoare la combaterea sărăciei și a excluderii sociale, implicând toate părțile interesate într-un proces participativ;

12.  ia act de Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015; invită Comisia Europeană și statele membre să adopte o perspectivă specifică de gen ca o componentă esențială a tuturor politicilor comune și a programelor naționale destinate eliminării sărăciei și combaterii excluderii sociale;

13.  salută inițiativa Comisiei intitulată „Platforma europeană împotriva sărăciei; invită Comisia și statele membre să promoveze dimensiunea de gen în cadrul acestei platforme;

14.  solicită Comisiei să consolideze strategia europeană privind integrarea și protecția socială, în conformitate cu inițiativa menționată mai sus, a Platformei europene de combatere a sărăciei, și să intensifice eforturile de îmbunătățire a situației părinților singuri, pentru ca aceștia să poată duce o viață demnă;

15.  subliniază că șomajul și problemele sociale continuă să crească în unele state membre și să afecteze tineri și bătrâni ca o consecință a crizei economice și solicită, prin urmare, Uniunii Europene și statelor membre să-și consolideze angajamentul și să adopte măsuri specifice pentru eradicarea sărăciei și combaterea excluziunii sociale, în special a sărăciei femeilor și a impactului său direct asupra vieții de familie, întrucât sărăcia și excluziunea socială constituie o încălcare a drepturilor omului și afectează cel puțin unul din șase cetățeni europeni; invită Comisia și statele membre să se concentreze pe grupurile cele mai vulnerabile (familii monoparentale, familii cu trei sau mai mulți copii, persoane cu handicap, minorități etnice, în special romii, persoane din microregiunile cele mai defavorizate, persoane cu o capacitate de muncă redusă și tinerii fără experiență profesională); consideră că accesul la educație și la piața muncii și participarea în cadrul societății sunt necesare pentru o viață decentă; invită Uniunea Europeană și statele membre să se asigure că sunt adoptate măsuri pentru eradicarea sărăciei copiilor și că toți copii au șanse egale în viață;

16.  subliniază faptul că integrarea femeilor pe piața muncii în ultimele decenii evidențiază un impact direct mai puternic al recesiunii nu doar asupra femeilor, ci și asupra gospodăriilor, întrucât veniturile vor fi afectate în mod semnificativ de pierderile locurilor de muncă de către femei; accentuează faptul că se poate anticipa ca șomajul în rândul femeilor să crească în mod disproporționat pe măsură ce se anunță reduceri ale bugetului sectorului public, întrucât femeile sunt angajate în mod disproporționat în domeniul educației, al sănătății și al serviciilor sociale;

17.  încurajează Comisia și statele membre să implementeze indicatori referitori la sărăcia în rândul femeilor, elaborați în legătură cu Platforma de acțiune de la Beijing, acești indicatori constituind un instrument de monitorizare a impactului pe care îl au politicile mai ample sociale, economice și de angajare a forței de muncă asupra reducerii sărăciei; solicită statelor membre să identifice mijloace mai adecvate de măsurare a sărăciei în rândul femeilor;

18.  solicită Comisiei și statelor membre să prezinte informații și date sistematice defalcate pe genuri în cadrul rapoartelor naționale și al raportului comun privind protecția socială și incluziunea socială;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă noi indicatori individuali referitori la sărăcia în rândul femeilor, ca instrument de monitorizare a impactului pe care îl au politicile mai ample sociale, economice și de angajare a forței de muncă asupra sărăciei în rândul femeilor;

20.  subliniază necesitatea unui acord cu privire la viitorul Cartei femeilor, consultând pe larg Parlamentul European, precum și a luării în considerare a opiniilor partenerilor sociali și ale societății civile, pentru a promova mecanisme de realizare a egalității de gen în toate aspectele vieții sociale, economice și politice;

21.  atrage atenția în mod deosebit asupra necesității de a continua studiile și analizele dedicate fenomenului de „feminizare a sărăciei”; solicită Comisiei și Eurofound să coopereze cu Institutul European pentru Egalitatea de Gen și să inițieze cercetări bine orientate, pentru a evalua, inter alia, efectele crizei globale asupra femeilor;

22.  solicită statelor membre să garanteze că toate persoanele, în special tinerii și persoanele în vârstă, au acces la îngrijiri de bază;

23.  solicită statelor membre să garanteze că femeile în vârstă care suferă de boli tipice vârstei beneficiază de acces la medicina diagnostică și cea preventivă, ca instrument de combatere a excluziunii sociale și a sărăciei;

24.  solicită statelor membre să faciliteze accesul la îngrijire medicală pentru femeile imigrante care suferă de boli survenite în urma diferitelor obiceiuri alimentare și practici rituale; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să elaboreze politici în domeniul sănătății vizând combaterea și prevenirea practicilor care dăunează sănătății femeilor și care reprezintă, de asemenea, o cauză a excluziunii sociale și a sărăciei;

25.  solicită statelor membre să garanteze că politicile de gen și principiile UE sunt aplicate la toate nivelurile, pe plan local și național;

26.  reamintește faptul că lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale trebuie desfășurată atât în interiorul Uniunii Europene, cât și pe plan extern, pentru a concretiza angajamentul Uniunii European și al statelor membre de a îndeplini obiectivele ONU de dezvoltare ale mileniului până în 2015;

Combaterea sărăciei în rândul femeilor prin politici ale forței de muncă și protecție socială

27.  invită statele membre să elaboreze programe specifice de promovare a incluziunii active sau de reintegrare a femeilor pe piața muncii, precum și programe de formare continuă specifice, dedicate dezvoltării aptitudinilor și calificărilor necesare din perspectiva Strategiei 2020, precum emanciparea, creșterea încrederii și consolidarea capacităților, strategie care pune accent pe proiectele și programele ce vizează transformarea ecologică, care să includă sectorul energiilor regenerabile, locuri de muncă ecologice în domeniile care utilizează intens știința și tehnologia, în vederea unei economii sustenabile; solicită, pentru a nu spori insecuritatea cu care se confruntă femeile pe piața muncii, ca responsabilitățile familiale să fie luate în calcul atunci când se decide concedierea unor angajați, ținând seama de faptul că, în numeroase cazuri, femeile sunt cele care exercită autoritatea părintească;

28.  subliniază diferențele considerabile dintre persoanele care locuiesc în zonele rurale și cele din zonele urbane în ceea ce privește accesul la formare profesională, la locuri de muncă și la calitatea muncii; consideră că este foarte important ca toate aceste persoane, în special cele mai tinere și cele mai vulnerabile, să aibă dreptul la o educație corespunzătoare, incluzând o formare profesională și studii universitare, și, prin urmare, invită statele membre și Comisia să sprijine aceste grupuri printr-un sistem eficace de politici active și măsuri adecvate de formare, astfel încât să le permită adaptarea rapidă la cerințele pieței muncii;

29.  subliniază faptul că protecția socială, politicile privind piața muncii și politica socială aduc contribuții importante la atenuarea severității și duratei recesiunii prin stabilizarea pieței muncii și a consumului, precum și faptul că sistemul de protecție socială reprezintă un factor stabilizator atât pentru venituri, cât și pentru cheltuieli;

30.  consideră că o politică activă de ocupare a forței de muncă (de exemplu: formarea la locul de muncă, educația și formarea profesională) este foarte importantă pentru a preveni sărăcia și că partenerii sociali joacă un rol esențial în acest proces; consideră, pe lângă aceasta, că o politică proactivă de ocupare a forței de muncă (de exemplu: practica profesională pentru tineri, ateliere și locuri de muncă protejate) reprezintă, de asemenea, un element esențial în asigurarea unui echilibru al pieței muncii și mărirea accesibilității la piața muncii, precum și în menținerea locurilor de muncă pentru grupurile defavorizate;

31.  subliniază necesitatea stabilirii unui cadru de reglementare transparent pentru formele atipice de locuri de muncă, pentru a asigura condiții adecvate de muncă și o salarizare decentă, având în vedere faptul că găsirea unui loc de muncă este un factor esențial în combaterea sărăciei;

32.  consideră că integrarea femeilor pe piața muncii reprezintă elementul esențial în combaterea sărăciei și a excluderii sociale; subliniază importanța sprijinirii creării unor noi locuri de muncă, a facilitării unor programe suplimentare de educație și de formare pentru femeile amenințate de sărăcie și consolidarea integrării profesionale;

33.  recunoaște legătura directă dintre inegalitatea economică și dependența femeilor, precum și inegalitățile ce continuă să existe între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la educație, responsabilitățile familiale și întreținerea generală a unei familii și își exprimă regretul că diferențele de salarizare între femei și bărbați continuă să existe și să producă efecte negative;

34.  subliniază că, în ceea ce privește șomajul, riscul de a nu fi reangajat este mai mare în rândul femeilor și că este probabil ca acestea să fie dezavantajate în cazul unei recrutări, întrucât este mai probabil ca femeile să fie angajate cu contracte nesigure sau cu normă parțială fără ca ele să își dorească acest lucru sau pentru că diferențele de salarizare continuă să dezavantajeze femeile;

35.  subliniază că, potrivit sondajului special Eurobarometru intitulat „Egalitatea între sexe în UE în anul 2009”, necesitatea de a reduce diferențele de salarizare dintre femei și bărbați este recunoscută la scară largă în Europa;

36.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare de eliminare a inegalităților de gen la angajarea pe piața muncii, ca parte a Strategiei UE 2020; încurajează puternic stabilirea unui obiectiv de reducere a diferențelor de salarizare dintre femei și bărbați cu 1 % în fiecare an, astfel încât să se ajungă la o reducere de 10 % până în 2020, și asigurarea remunerației integrale pentru femei în timpul concediului de maternitate, conform recomandărilor din poziţia sa din 20 octombrie 2010(15) privind această chestiune, întrucât acest lucru va contribui la eliminarea inegalităților de gen în materie de angajare; subliniază, în plus, necesitatea unei acțiuni pozitive, pentru a mări gradul de reprezentare al femeilor în organismele politice, economice și în cele aferente procesului decizional din întreprinderi;

37.  observă că accesul antreprenorilor femei la credite este limitat, acest lucru fiind un obstacol major în raport cu dezvoltarea lor profesională și cu independența lor economică, în contradicție cu principiul egalității de tratament;

38.  solicită responsabililor politici de la nivelul UE și de la cel național să își stabilească reacțiile politice menite să limiteze repercusiunile negative ale crizei economice politice pe baza unei analize a diferențelor de gen existente pe piața muncii, precum și pe baza unor evaluări și aprecieri sistematice ale impactului asupra genurilor;

39.  solicită Comisiei să continue inițiativele ce au în vedere recunoașterea economiei informale și cuantificarea „economiei vieții”, utilizând abordări specifice de gen, în conformitate cu proiectul „Dincolo de PIB” lansat de Comisie; solicită statelor membre să prevadă prestații sociale adecvate pentru femeile și bărbații care au în îngrijire rude în vârstă, bolnave sau cu dizabilități și pentru femeile în vârstă care primesc pensii deosebit de mici;

40.  solicită Comisiei să revizuiască actuala legislație privind aplicarea principiului egalității de remunerare pentru bărbați și femei, așa cum a solicitat Parlamentul în rezoluția sa din 18 noiembrie 2008(16) (inițiativa legislativă prin care îi este solicitată Comisiei prezentarea unei propuneri adecvate până la sfârșitul anului 2009);

41.  subliniază importanța crucială a reformării politicilor macroeconomice, sociale și a celor privind piața muncii, pentru a garanta justiția economică și socială pentru femei, a reconsidera metodele utilizate pentru determinarea ratei sărăciei și a dezvolta strategii de promovare a distribuirii echitabile a bogăției, a garanta un venit minim, precum și pensii și salarii decente, a crea mai multe locuri de muncă de înaltă calitate, alături de drepturile aferente, pentru femei, a permite femeilor și fetelor să beneficieze de servicii publice aflate la un standard ridicat și pentru a îmbunătăți protecția socială și serviciile de proximitate, inclusiv creșe, grădinițe și alte forme de educație preșcolară, centre de zi, centre locale de activități recreative și de asistență pentru familii și centre intergeneraționale, care ar trebui să fie rezonabile ca preț și accesibile în mod egal tuturor femeilor, bărbaților, tinerilor și persoanelor în vârstă și ar trebui să fie compatibile cu programele de lucru cu normă întreagă;

42.  solicită statelor membre să instituie centre de consiliere pentru a identifica și combate exploatarea lucrătoarelor, fapt ce reprezintă una dintre principalele cauze ale sărăciei și excluziunii sociale;

43.  invită statele membre să aibă în vedere revizuirea sistemelor și de protecție socială, în vederea individualizării drepturilor în sistemele de pensii și de securitate socială pentru a elimina avantajul celor care „câștigă existența”, garantând drepturi egale de pensie

44.  subliniază efectul pozitiv pe care egalitatea dintre bărbați și femei îl are asupra creșterii economice; atrage atenția că, potrivit mai multor studii, în condițiile în care ratele de angajare, de angajare cu normă parțială și de productivitate ar fi aceleași la bărbați și la femei, PNB ar crește cu 30 %, fapt ce nu numai că ar aduce beneficii economiei în ansamblul său, dar ar reduce și riscul sărăciei pentru multe femei;

45.  invită Comisia și Consiliul să dezvolte și să pună urgent în aplicare o strategie pentru reducerea la jumătate a sărăciei copiilor până în 2012 și pentru întreruperea spiralei sărăciei în general, dat fiind riscul mare ca sărăcia persistentă să fie transmisă de la părinți la copii, ceea ce ar conduce la un dezavantaj considerabil în ceea ce privește șansele copiilor la o viață mai bună; subliniază, astfel, atât necesitatea includerii drepturilor individuale ale copilului în toate politicile și măsurile UE de monitorizare și evaluare a pașilor realizați în vederea eradicării sărăciei infantile, cât și necesitatea identificării și dezvoltării de acțiuni prioritare, a îmbunătățirii colectării datelor și a dezvoltării în continuare a unor indicatori comuni la nivelul UE; consideră esențiale în acest context facilitarea intrării și revenirii părinților singuri pe piața forței de muncă, protecția socială acordată familiilor monoparentale, având în vedere dificultățile sporite cu care se confruntă acestea, precum și asigurarea unui sprijin concret pentru familiile cu mai mulți copii; consideră că copiii proveniți din familii sărace în care niciun adult nu lucrează trebuie să beneficieze de un sprijin și de o atenție speciale pentru a preveni sărăcia în viitor;

46.  solicită autorităților naționale din domeniu să-și revadă politicile privind imigrația pentru a înlătura impedimentele structurale pentru integrarea deplină pe piața muncii a imigranților, să compileze date cu privire la progresele obținute în legătură cu discriminarea grupurilor vulnerabile și să evalueze impactul reducerii cheltuielilor legate de accesul la sănătate, educație și protecție socială;

47.  ia act de decizia Consiliului din 17 iunie 2010 de a lăsa la latitudinea statelor membre stabilirea, împreună cu regiunile, a obiectivelor naționale de reducere a numărului persoanelor supuse riscului sărăciei și a riscului de excluziune, pe baza unuia sau mai multor dintre cei trei indicatori stabiliți de către Consiliu; consideră că este posibil ca statele membre care folosesc doar indicatorul „gospodărie fără persoane ocupate” să neglijeze în mod sistematic probleme precum sărăcia persoanelor încadrate în muncă, sărăcia energetică, sărăcia părinților singuri, sărăcia infantilă și excluziunea socială; îndeamnă statele membre să nu abuzeze de libertatea de a-și alege indicatorul pentru a atinge obiective de combatere a sărăciei mai puțin ambițioase; atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă milioane de pensionari europeni, care nu beneficiază de pensii decente, în a-și asigura traiul zilnic și a-și acoperi nevoile specifice vârstei, în special costurile mari ale medicamentelor și ale tratamentului medical; subliniază faptul că educația școlară și universitară pentru grupurile cele mai vulnerabile trebuie să fie un obiectiv prioritar în legătură cu care fiecare stat membru trebuie să stabilească ținte de atins;

48.  subliniază faptul că, întrucât participarea egală și deplină la viața economică, politică și socială ar trebui considerată un drept individual, politicile active de integrare socială ar trebui să utilizeze o abordare holistică pentru a eradica sărăcia și excluderea socială, în special prin asigurarea accesului fără obstacole la servicii sociale de calitate și la servicii de interes general (economic) pentru toți;

49.  subliniază necesitatea elaborării la nivel național a unor politici adecvate de ocupare a forței de muncă și de formare, precum și nevoia de mecanisme fiscale speciale pentru familiile monoparentale ca parte a efortului de combatere a sărăciei, a sărăciei infantile și a excluderii sociale;

50.  subliniază necesitatea luării de măsuri la nivel național și european pentru combaterea discriminării în ceea ce privește posibilitățile oferite de piața muncii și politicile de salarizare;

51.  solicită Comisiei să examineze îndeaproape obstacolele din calea participării sociale, cum ar fi sărăcia energetică, excluderea financiară și obstacolele care afectează accesul la tehnologiile informației și comunicării (TIC);

52.  subliniază importanța coordonării politicilor de luptă împotriva șomajului și a excluderii sociale la toate nivelurile administrative în vederea combaterii cu eficacitate a sărăciei;

53.  invită statele membre să faciliteze accesul la programe de educație și de formare pentru imigranți și minoritățile etnice, care vor facilita participarea acestora pe piața muncii;

Reconcilierea vieții de familie și a profesiei în cazul femeilor sărace sau a femeilor care sunt expuse riscului de sărăcire

54.  invită Comisia Europeană și statele membre să adopte măsurile necesare în vederea promovării reconcilierii profesiei cu viața privată, astfel încât femeile care sunt expuse riscului de a deveni sărace să își poată urma cariera cu normă întreagă, sau să le ofere acces la program de lucru cu normă parțială și alte acorduri de muncă flexibile, inclusiv prin utilizarea unor aranjamente de angajare cu normă parțială reversibile pentru perioadele în care au avut pe cineva în îngrijire;

55.  subliniază că o treime din familiile monoparentale din Europa trăiesc în sărăcie;

56.  solicită statelor membre, în contextul procedurii amintite mai sus de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului, să ia măsurile necesare pentru a preveni concedierea lucrătoarelor în timpul sarcinii și maternității; invită statele membre să ia măsuri active pentru a preveni discriminarea pe piața muncii a femeilor gravide, precum și măsuri pentru a garanta că maternitatea nu afectează dreptul la pensie al lucrătoarelor și că valoarea pensiilor respective nu este afectată de faptul că au beneficiat de concediu de maternitate;

57.  reamintește statelor membre că asigurarea de servicii adecvate de îngrijire a copilului reprezintă un element fundamental al egalității între sexe pe piața muncii; regretă că nu s-au îndeplinit nici pe departe obiectivele stabilite pentru 2010 de Consiliul European de la Barcelona din 2002 de oferire a unor servicii de îngrijire a copiilor preșcolari pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârsta între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru 33 % dintre copiii sub 3 ani; invită Consiliul și statele membre să își reînnoiască și să își îndeplinească angajamentele legate de obiectivele de la Barcelona privind asigurarea unor servicii accesibile, rezonabile ca preț și de înaltă calitate de îngrijire a copilului, și să elaboreze noi obiective privind îngrijirea persoanelor dependente; solicită, prin urmare, statelor membre, să facă mai accesibile serviciile de îngrijire a copiilor, în special prin finanțare, să îmbunătățească serviciile publice de îngrijire a copilului și să ofere întreprinderilor stimulente pentru a oferi astfel de servicii la locul de muncă;

58.  solicită statelor membre să adopte măsuri specifice, pentru a garanta faptul că femeile care trăiesc într-un mediu defavorizat beneficiază de un acces echitabil la sistemele de sănătate publică, în special la asistența medicală primară (inclusiv protecția mamelor și a copiilor), așa cum este definită de Organizația Mondială a Sănătății, precum și la asistența medicală în specialitatea obstetrică-ginecologie, locuințe decente, justiție, educație, formare profesională, formare pe parcursul întregii vieți, sport și cultură, pentru a preveni abandonul prematur al școlii și a facilita o tranziție fără dificultăți de la perioada școlară la viața profesională;

59.  solicită statelor membre să elaboreze măsuri adecvate, menite să sprijine mamele adolescente, care întâmpină deseori dificultăți în găsirea unui loc de muncă și trăiesc în sărăcie datorită nivelului lor de educație deseori scăzut și datorită prejudecăților sociale;

Combaterea sărăciei în rândul femeilor în vârstă

60.  consideră că riscul sărăcirii este mai ridicat în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, mai ales la bătrânețe, sistemele de asigurări sociale bazându-se pe principiul angajării remunerate fără întrerupere; subliniază că, în unele cazuri, femeile nu îndeplinesc această cerință datorită întreruperilor activității profesionale și că sunt discriminate pe piața muncii, mai ales datorită diferențelor de salarizare, concediului de maternitate și angajării cu fracțiune de normă sau datorită faptului că au întrerupt sau au încetat activitatea profesională pentru a-și asuma responsabilități de familie sau au muncit în întreprinderea soțului, în special în sectorul comercial și în cel agricol, fără remunerare și fără afiliere la sistemul de securitate socială; invită guvernele statelor membre să recunoască activitatea de creștere a copiilor și să se asigure că perioadele consacrate acesteia sunt luate în calcul la stabilirea pensiei, permițând astfel femeilor să beneficieze de pensii la o rată integrală; recomandă statelor membre să se asigure că femeile beneficiază de pensii adecvate;

61.  invită statele membre să acționeze în sensul facilitării unui acces corect al femeilor la sistemele de asigurări sociale și la cele de pensii, luând în considerare speranța de viață mai mare a femeilor, și să se asigure că principiul tratamentului egal între bărbați și femei se aplică sistematic în sistemele de asigurări de pensii, pentru a reduce diferențele de pensii între bărbați și femei;

62.  solicită statelor membre să garanteze asigurări sociale adecvate pentru femeile care sunt responsabile de îngrijirea membrilor de familie bolnavi, în vârstă sau cu dizabilități, precum și pentru femeile care primesc o pensie foarte mică;

Influența violenței de gen asupra riscului de sărăcie

63.  subliniază că violența împotriva femeilor, care afectează victimele și făptașii indiferent de vârstă, educație, venit sau poziție socială, încă mai reprezintă o problemă majoră la nivelul Uniunii Europene și are un impact din ce în ce mai mare asupra riscului de marginalizare, sărăcie și excluziune socială, putând constitui un impediment pentru independența financiară, pentru sănătatea și pentru accesul femeilor la un loc de muncă și la educație; solicită din nou Comisiei să instituie un an european dedicat violenței împotriva femeilor;

64.  solicită statelor membre să adopte măsurile necesare, pentru a asigura înregistrarea, analizarea și studierea adecvate ale factorilor care determină violența domestică, astfel încât să poată fi dezvoltate imediat politici de prevenire și de abordare a consecințelor acestui tip de violență, cum ar fi adăpostirea femeilor fără adăpost care sunt victimele violenței domestice;

65.  subliniază necesitatea intensificării eforturilor la nivel european, în vederea eradicării traficului de ființe umane și a exploatării sexuale, prin intermediul unei cooperări judiciare și polițienești mai strânse; solicită insistent statelor membre adoptarea măsurilor necesare pentru eliminarea atitudinilor și practicilor uzuale sau tradiționale negative, printre care mutilarea genitală a femeii, căsătoriile precoce și forțate și crimele din motive de onoare;

66.  invită statele membre să instituie planuri naționale, în cazul în care acestea nu există deja, pentru a combate toate formele de violență împotriva femeilor, a asigura monitorizarea continuă și sistematică a progreselor realizate, a asigura o legislație la standardele cele mai înalte privind combaterea violenței bărbaților împotriva femeilor, și le solicită să aloce fonduri adecvate pentru protecția victimelor violenței, ca mijloc de prevenire și de reducere a sărăciei;

67.  recunoaște, în plus, faptul că găsirea unor soluții adecvate la problema sărăciei în rândul femeilor poate reprezenta o modalitate de reducere a violenței de gen, deoarece femeile sărace sunt confruntate cu un risc sporit de abuz;

68.  subliniază importanța adoptării de măsuri de către statele membre și autoritățile locale, care au luat măsuri pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a femeilor care au fost supuse violenței de gen, prin utilizarea unor instrumente precum Fondul social european (FSE) sau programul Progress;

69.  solicită statelor membre să adopte măsuri specifice de gen, pentru a aborda probleme care nu sunt legate doar de sărăcia în termeni de venituri, ci și de cultură, participarea la viața socială și politică și rețelele sociale;

Rolul dialogului social și al societății civile în combaterea sărăciei în rândul femeilor

70.  subliniază importanța unui dialog social structurat în combaterea sărăciei în rândul femeilor; subliniază, în acest sens, necesitatea îmbunătățirii sistemelor care prevăd participarea și colaborarea cu organizațiile femeilor, cu alte ONG-uri și cu actorii relevanți din societatea civilă în general;

71.  consideră că un dialog social veritabil ar trebui să permită membrilor grupurilor celor mai dezavantajate și administrațiilor naționale și administrației UE să-și împărtășească punctele de vedere și să contribuie la eliminarea sărăciei extreme, oferind un exemplu concret al celor mai bune practici în domeniu, la nivel european;

72.  invită Comisia să mențină alocările financiare care pot fi folosite de către organizațiile din societatea civilă pentru combaterea și reducerea efectelor sărăciei în rândul femeilor;

Asigurarea de fonduri ca mijloc de combatere a sărăciei

73.  subliniază importanța fondurilor structurale, mai ales a Fondului Social European, ca instrument esențial în sprijinirea statelor membre în eforturile lor de combatere a sărăciei și a excluderii sociale; invită statele membre să întreprindă mai multe acțiuni cofinanțate în sprijinul unor servicii, cum ar fi facilitățile de îngrijire pentru copii și persoanele în vârstă și cele dependente, inclusiv prin testarea unor noi forme de cooperare la nivel organizațional și financiar între sectorul public și cel privat și a unor noi aranjamente pentru o astfel de cooperare; solicită statelor membre să garanteze că resursele alocate sunt utilizate în mod echitabil și adecvat;

74.  subliniază importanța pe care o are dezvoltarea conceptului juridic de proprietate în comun, astfel încât să se garanteze respectarea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, să li se asigure o protecție adecvată prin securitatea socială și să li se garanteze recunoașterea muncii; subliniază, în plus, necesitatea revizuirii Regulamentului privind Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FEARD)(17), astfel încât să permită, la fel ca și în cazul Fondului Social European (FSE), adoptarea de măsuri proactive în sprijinul femeilor în perioada de programare 2014-2020, acest lucru fiind fezabil în perioadele anterioare dar nu și în cea curentă, și având potențialul de a avea consecințe benefice asupra angajării forței feminine de muncă în zonele rurale;

75.  salută instituirea unei facilități de microfinanțare europeană pentru angajare și incluziune socială; solicită în acest cadru desfășurarea de acțiuni specific concepute, în special asistență tehnică și măsuri de sprijin, pentru a asigura un acces și o disponibilitate mai mare a microfinanțării în cazul femeilor care au dificultăți la intrarea pe piața muncii sau care doresc să desfășoare activități independente sau să își lanseze propriile microîntreprinderi;

o
o   o

76.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(2) JO L 298, 7.11.2008, p. 20.
(3) JO L 87, 7.4.2010, p. 1.
(4) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 130.
(5) JO C 16E, 22.1.2010, p. 21.
(6) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23.
(7) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0231.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0232.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2010)0306.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2010)0365.
(12) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 463
(13) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 11.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2010)0375.
(15) Poziţia Parlamentului European din 20 octombrie 2010 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (P7_TA(2010)0373).
(16) JO C 16E, 22.1.2010, p. 21.
(17) Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).


Reintroducerea principiului reciprocității în regimul vizelor – solidaritate cu statutul inegal al cetățenilor cehi după introducerea unilaterală a vizelor de către Canada
PDF 67kWORD 33k
Declaraţia Parlamentului European din 8 martie 2011 referitoare la reintroducerea principiului reciprocității în regimul vizelor – solidaritate cu statutul inegal al cetățenilor cehi după introducerea unilaterală a vizelor de către Canada
P7_TA(2011)0087P7_DCL(2010)0089

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în iulie 2009 Canada a impus unilateral obligativitatea vizelor pentru cetățenii Republicii Cehe, al căror statut a devenit, prin urmare, inegal față de cel al altor cetățeni ai UE; întrucât Canada, în ciuda faptului că a fost solicitată în repetate rânduri să precizeze o dată de abolire a obligativității vizelor, a refuzat să facă acest lucru;

B.  întrucât înregistrarea de noi întârzieri referitoare la statutul inegal al cetățenilor cehi ar putea amenința viitoarea ratificare a Acordului economic și comercial cuprinzător dintre UE și Canada;

C.  întrucât Republica Cehă nu poate introduce în mod autonom obligativitatea vizelor pentru cetățenii canadieni;

D.  întrucât Comisia Europeană și Consiliul nu acționează cu suficient de multă fermitate în domeniu,

1.  solicită Comisiei și Consiliului să mărească presiunea politică asupra Canadei pentru a stabili cea mai apropiată dată posibilă pentru abolirea regimului vizelor pentru cetățenii cehi, precum și pentru eliminarea altor încălcări ale principiului reciprocității vizelor cu privire la cetățenii bulgari și români;

2.  subliniază că, dacă această nerespectare a principiului reciprocității nu este soluționată curând, este probabil că UE va introduce acțiuni drastice echivalente;

3.  solicită Comisiei să instituie, în loc de acorduri bilaterale, un nou mecanism care să garanteze respectarea deplină a principiului reciprocității în domeniul vizelor pentru toate statele membre, garantând, în același timp, că, în cazul în care o țară terță încalcă acest principiu al reciprocității în domeniul vizelor, toate statele membre vor reintroduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii țării terțe în cauză;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 8 martie 2011 (P7_PV(2011)03-08(ANN2)).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate