Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 referitoare la orientările pentru procedura bugetară 2012, secțiunea I - Parlamentul European, secțiunea II - Consiliul, secțiunea IV - Curtea de Justiție, secțiunea V - Curtea de Conturi, secțiunea VI - Comitetul Economic și Social European, secțiunea VII - Comitetul Regiunilor, secțiunea VIII - Ombudsmanul European, secțiunea IX - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, secțiunea X – Serviciul European de Acțiune Externă (2011/2017(BUD))

P7_TA(2011)0088 A7-0049/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1),

–  având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(3),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi privind execuția bugetului aferent exercițiului financiar 2009, însoțit de răspunsurile instituțiilor(4),

–  având în vedere articolul 23 alineatul (7) și articolul 79 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0049/2011),

A.  întrucât situația financiară, economică și socială actuală din UE obligă instituțiile să acționeze la un nivel de calitate și eficiență adecvat și să aplice proceduri de gestiune stricte care să permită realizarea de economii;

B.  întrucât instituțiilor ar trebui să li se pună la dispoziție resurse suficiente, deși în actualul context economic resursele ar trebui gestionate cu strictețe și eficiență;

C.  întrucât, în această etapă a procedurii anuale, Parlamentul European așteaptă estimările celorlalte instituții, precum și propunerile Biroului său pentru bugetul 2012;

D.  întrucât este de dorit ca, în 2012, Comisia pentru bugete și Biroul să continue procesul de cooperare consolidată între cele două organe pe tot parcursul procedurii bugetare pentru al patrulea exercițiu consecutiv;

E.  întrucât, în temeiul articolului 23 din Regulamentul de procedură, Biroul este responsabil pentru deciziile financiare, organizatorice și administrative referitoare la organizarea internă a Parlamentului, iar Comisia pentru bugete este responsabilă pentru elaborarea proiectului de estimare a bugetului Parlamentului în contextul procedurii anuale;

F.  întrucât impactul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra rubricii 5 ar trebui să se stabilizeze în 2012, deși, de exemplu, efectul SEAE este încă dificil de cuantificat;

G.  întrucât, având în vedere că aderarea Croației este programată pentru 2013, extinderea va avea un impact asupra bugetului pentru 2012, în special în ceea ce privește resursele pentru noii deputați și recrutarea personalului;

H.  întrucât în exercițiile anterioare autoritatea bugetară a fost de acord să adopte o abordare prudentă în legătură cu cheltuielile administrative, lăsând astfel marje semnificative sub plafonul de la rubrica 5;

I.  întrucât plafonul pentru rubrica 5 din cadrul financiar multianual (CFM) pentru bugetul UE aferent exercițiului 2012 este de 8 754 milioane EUR (ceea ce reprezintă o creștere de 340 milioane EUR, echivalentul a 4%, față de 2011, inclusiv 2% pentru inflație);

J.  întrucât, în calitatea sa de colegiuitor, Parlamentul a decis să găsească un echilibru rezonabil între resursele sale umane și noile competențe ce îi revin odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (19,67% din totalul aferent rubricii 5 în 2009, 19,99% în 2010 și 20,03% în 2011);

K.  întrucât este esențial ca evoluția cheltuielilor din cadrul rubricii 5 să fie monitorizată pe tot parcursul exercițiului 2011, pentru a realiza previziuni adecvate pentru bugetele viitoare;

L.  întrucât, prin decizia sa din 24 martie 2010, Biroul a adoptat strategia imobiliară a Parlamentului pe termen mediu, care stabilește o serie de parametri-cheie pentru viitorul politicii sale imobiliare; întrucât în cadrul strategiei respective Parlamentul a decis să acorde în continuare prioritate achiziționării de imobile (atunci când acest lucru este rezonabil), axându-se pe concentrarea geografică în locurile în care își desfășoară activitatea; întrucât plățile anticipate, realizate în vederea reducerii costurilor de finanțare, se numără în continuare printre prioritățile-cheie pentru viitor,

Cadrul general și prioritățile pentru bugetul 2012

1.  subliniază situația dificilă în ceea ce privește plafonul cheltuielilor de la rubrica 5 pentru 2012 și este conștient de faptul că instituțiile pot întâmpina probleme în acoperirea tuturor necesităților financiare, menținând, în același timp, disciplina bugetară și dând dovadă de austeritate pentru a se conforma cadrului financiar multianual;

2.  include printre priorități principiul excelenței legislative pentru a asigura o reacție adecvată la actualele provocări politice, ceea ce impune consolidarea resurselor necesare pentru abordarea noului cadru instituțional creat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; consideră că bugetul Parlamentului și al celorlalte instituții pentru 2012 ar trebui să fie un buget de consolidare, nu în ultimul rând pentru că ar putea servi, de asemenea, ca model pentru următorul cadru financiar multianual;

3.  subliniază că acest efort de consolidare nu ar trebui să creeze obstacole în calea investițiilor (de exemplu în tehnologie) care ar putea genera în viitor economii pe termen lung;

4.  consideră că principiile de bună gestiune (articolul 27 din Regulamentul financiar), și anume principiul economiei, al eficienței și al eficacității, constituie o altă prioritate; este de părere că aceste principii ar trebui să fie reflectate în mod clar, în spiritul responsabilității, în bugetele Parlamentului și ale celorlalte instituții, precum și în culturile lor organizaționale; consideră, prin urmare, că la punerea în aplicare a diverselor politici ar trebui luate în considerare rezultatele obținute, iar cheltuielile variabile ar trebui să fie supuse unor evaluări periodice ale raportului costuri-beneficii, ori de câte ori este posibil sau volumul lor impune acest lucru;

5.  consideră că, aplicând aceste principii, instituțiile ar trebui să prezinte planuri de reducere a costurilor; consideră, în acest sens, că ar trebui să se acorde atenție avantajelor centralizării, pentru realizarea de economii de scară (de exemplu, achiziții publice centralizate, servicii comune mai multor instituții), precum și activităților care ar trebui să rămână sau să devină descentralizate;

6.  consideră că aplicarea principiilor de bună gestiune ar trebui să conducă la acuratețe, simplitate, claritate și transparență; solicită, în acest sens, ca fiecare instituție să își prezinte organigrama, precum și costurile aferente fiecărei unități constitutive; solicită, de asemenea, ca fiecare element de cheltuieli să fie specificat și justificat în mod clar, făcându-se o distincție netă între cheltuielile fixe și cele variabile pentru a asigura respectarea principiilor unui buget cu punct de plecare zero;

7.  consideră că, cel mai târziu începând cu următorul cadru financiar multianual, bugetele Parlamentului și ale celorlalte instituții ar trebui să fie elaborate în contextul unei planificări multianuale cu aceeași durată ca și cadrul financiar;

8.  subliniază că ar trebui să se facă pregătirile necesare la nivel interinstituțional pentru a putea primi personalul din Croația în vederea unei posibile extinderi a UE;

9.  consideră că Parlamentul și celelalte instituții ar trebui să prezinte, de două ori pe an, rapoarte privind execuția bugetelor lor, prezentând detalii privind execuția fiecărei linii bugetare;

10.  consideră că politica de mediu și EMAS(5) ar trebui să facă parte din cultura Parlamentului și a celorlalte instituții și că, în acest sens, ar trebui prezentate măsuri de reducere a consumului de hârtie, energie și apă, precum și a emisiilor;

11.  reiterează faptul că, ori de câte ori este posibilă și oportună, cooperarea interinstituțională este esențială pentru a face schimb de bune practici care promovează eficacitatea și permit realizarea de economii; consideră că cooperarea interinstituțională ar trebui îmbunătățită în domeniul traducerii, al interpretării, al recrutării (EPSO) și al EMAS și ar trebui extinsă la alte domenii; solicită să se efectueze o analiză detaliată a practicii de externalizare a traducerilor și a rolului centrului de traduceri;

12.  reamintește necesitatea unui sistem de gestionare a cunoștințelor pe deplin integrat; salută informațiile puse la dispoziție de administrație referitoare la sistemul de gestionare a cunoștințelor; solicită un raport cu privire la gama de surse/sisteme de informații pe care deputații le au la dispoziție; solicită să fie stabilit un calendar clar pentru elaborarea unui prototip; subliniază necesitatea unei implementări rapide a unei politici de clasificare și indexare; solicită informații cu privire la modul în care acest sistem ar putea deveni ușor accesibil cetățenilor europeni;

13.  subliniază că este important ca Parlamentul European și celelalte instituții să adopte o strategie ambițioasă și amplă în domeniul digital în ceea ce privește instrumentele Web 2.0, în special rețelele de socializare, pentru a consolida legătura dintre Europa și cetățenii săi; consideră, de asemenea, că Parlamentul și celelalte instituții ar trebui să elaboreze o strategie de guvernanță electronică; solicită utilizarea muncii la distanță dacă este cazul; invită Biroul să analizeze posibilitatea introducerii unui sistem informatic „dematerializat” („cloud computing”) care ar permite reducerea costurilor de funcționare a sistemului informatic, îmbunătățirea performanțelor echipamentelor și o mai mare mobilitate a activității Parlamentului;

14.  subliniază faptul că fișele financiare și alte tipuri similare de analize ale costurilor prezintă o importanță deosebită pentru procesul decizional din cadrul instituției; insistă asupra faptului că acestea ar trebui să fie utilizate sistematic și ar trebui să identifice costurile recurente și nerecurente (fixe și variabile) legate direct de o anumită măsură;

15.  solicită să se apeleze la redistribuirea și recalificarea profesională a personalului pentru a spori mobilitatea; recomandă să se recruteze personal nou numai dacă procedurile interne de redistribuire și formare profesională nu sunt fructuoase și dacă nu este posibilă achiziționarea de servicii externe;

16.  consideră că instituțiile care sunt afectate de aderarea Croației ar trebui să convină asupra unei strategii comune coordonate pentru execuția bugetului; solicită o estimare a implicațiilor pentru rubrica 5;

17.  consideră că toate instituțiile ar trebui să aplice în mod activ politici de nediscriminare și ar trebui să își adapteze clădirile și politicile privind resursele umane pentru a asigura un acces mai facil pentru persoanele cu handicap;

18.  subliniază că într-o perioadă caracterizată de o criză economică, dificultăți majore în materie de datorii publice și austeritate în vederea consolidării continue a bugetelor naționale, Parlamentul European și celelalte instituții ar trebui să dea dovadă de responsabilitate și austeritate bugetară;

Parlamentul

19.  consideră că Parlamentul ar trebui să aibă ca obiectiv dezvoltarea excelenței legislative și că, în acest scop, ar trebui asigurate toate resursele necesare, ținând seama totodată de constrângerile bugetare;

20.  consideră că Parlamentul ar trebui să dea dovadă de responsabilitate bugetară și austeritate rămânând în jurul ratei inflației; consideră că, conform procedurii interinstituționale, necesitățile legate de extindere ar trebui integrate fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar; remarcă faptul că necesitățile legate de cei 18 deputați noi prevăzuți în Tratatul de la Lisabona vor fi integrate, de asemenea, fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar;

21.  consideră că resursele umane suplimentare alocate administrației Parlamentului pentru a face față provocărilor generate de Tratatul de la Lisabona ar trebui să intre acum într-o fază de consolidare; insistă asupra faptului că structurile organizaționale ar trebui să fie de natură să stimuleze dezvoltarea de sinergii prin valorificarea competențelor specifice existente în cadrul unităților specializate;

22.  atrage atenția asupra faptului că bugetul Parlamentului pentru 2011 se ridică la 1 685 milioane EUR, reprezentând 20,03% din rubrica 5;

23.  invită Biroul să prezinte în cadrul estimărilor solicitări realiste; este pregătit să examineze propunerile Biroului exclusiv pe baza necesităților și dând dovadă de prudență, pentru a asigura o funcționare adecvată și eficientă a instituției; subliniază că obiectivul scrisorii rectificative prezentate Comisiei pentru bugete de către Birou în septembrie este de a ține seama de nevoile neprevăzute în momentul în care au fost întocmite estimările și subliniază că scrisoarea menționată nu ar trebui privită ca o posibilitate de revizuire a estimărilor convenite anterior; consideră că, conform procedurii interinstituționale, necesitățile legate de extindere ar trebui integrate fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar; remarcă faptul că necesitățile legate de cei 18 deputați noi prevăzuți în Tratatul de la Lisabona vor fi integrate, de asemenea, fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un amendament bugetar;

24.  solicită o prezentare detaliată și clară a liniilor bugetare care nu au fost executate integral în 2010 și așteaptă cu nerăbdare să analizeze motivele acestei execuții insuficiente; dorește, de asemenea, să primească situația tuturor reportărilor și a utilizării acestora în 2010, precum și situația actualizată a veniturilor alocate finale față de sumele care au fost înscrise în buget;

25.  consideră că deputaților trebuie să li se asigure accesul la servicii de calitate pentru a putea fi în măsură să își îndeplinească funcțiile în aceleași condiții; subliniază, prin urmare, faptul că este important ca deputații să fie tratați în mod egal, indiferent de naționalitate și de limba vorbită, pentru a le permite să își îndeplinească sarcinile și să își desfășoare activitatea politică în limba lor maternă, în cazul în care optează pentru acest lucru; consideră, de exemplu, că indisponibilitatea serviciilor de interpretare în comisii este inacceptabilă; consideră că principiul bunei gestiuni financiare trebuie să se aplice și interpretării și traducerii;

26.  consideră, de asemenea, că trebuie căutate toate mijloacele prin care să se sporească flexibilitatea serviciilor de interpretare, măsură crucială pentru a asigura bune practici de lucru și constată că, în numeroase cazuri, s-ar putea evita problemele și risipa de fonduri dacă s-ar reuși schimbul de limbi într-un timp foarte scurt, nu în funcție de persoanele care ar trebui să fie prezente la reuniuni, ci în funcție de cele efectiv prezente la reuniuni;

27.  solicită cu insistență să se efectueze o analiză detaliată pentru a se găsi un echilibru mai adecvat între dreptul de acces al cetățenilor europeni pentru a se întâlni cu reprezentanții lor la nivel european și nevoia urgentă de a asigura securitatea persoanelor care lucrează în cadrul instituțiilor; solicită Secretarului General să prezinte un raport în acest sens până la 30 iunie 2011;

28.  consideră că, așa cum s-a decis deja, trebuie creat un sistem wifi complet funcțional, pentru a permite atingerea obiectivului de a reduce utilizarea hârtiei; consideră că ar trebui încurajată utilizarea sistemelor de videoconferințe pentru reuniuni, precum și utilizarea noilor tehnologii nedăunătoare mediului; solicită efectuarea unei analize a raportului dintre costurile și beneficiile acestor măsuri;

29.  atrage atenția, în ceea ce privește politica imobiliară, că Parlamentul face eforturi pentru a raționaliza alocarea spațiului existent, a reduce costurile și a realiza economii de scară; atrage atenția că proiectul de extindere a clădirii KAD, în curs de realizare, ale cărui costuri sunt estimate la 549,6 de milioane EUR (prețuri 2016), va permite concentrarea geografică a administrației Parlamentului de la Luxembourg și că toate celelalte clădiri pe care Parlamentul le închiriază în prezent în Luxembourg vor fi eliberate treptat, ceea ce va permite realizarea de economii substanțiale după finalizarea proiectului; atrage atenția asupra faptului că finanțarea acestui proiect imobiliar ar putea impune înființarea unor structuri juridice specializate (o societate vehicul investițional), deoarece Regulamentul financiar interzice împrumuturile directe; remarcă faptul că, dacă acest proiect ar fi finanțat direct de la buget sau prin intermediul unui împrumut direct, costurile ar putea fi reduse, ceea ce demonstrează în mod clar necesitatea de a modifica Regulamentul financiar astfel încât să se asigure realizarea mai transparentă și mai directă a proiectelor imobiliare pe viitor;

30.  salută deciziile adoptate de Birou la 24 martie 2010; își reiterează apelul de a se elabora o strategie pe termen mediu și lung pentru politica imobiliară; consideră că strategia respectivă ar trebui să urmărească găsirea celei mai bune soluții, ținând seama de principiile de bună gestiune și de nevoia de a evalua diverse opțiuni și posibilități de finanțare alternative; atrage atenția asupra propunerii din decizia menționată anterior de a utiliza veniturile alocate din partea guvernului belgian pentru a investi în infrastructură pentru noi spații de birouri destinate asistenților deputaților; solicită informații suplimentare referitoare la utilizarea respectivelor venituri alocate în acest scop, precum și informații detaliate privind opțiunile alternative, care să îi fie furnizate înainte de luarea vreunei decizii;

31.  subliniază că sunt necesare informații suplimentare privind Casa istoriei europene; solicită, în special, să se prezinte Comisiei pentru bugete un plan de afaceri detaliat; își reiterează solicitarea de a primi informații privind costul global al acestui proiect, precum și viitoarele implicații financiare și juridice pentru PE și solicită informații suplimentare privind concursul de design arhitectural demarat în 2009; subliniază că toate deciziile privind acest proiect fac obiectul procedurii parlamentare obișnuite;

32.  consideră că, așa cum se întâmplă în toate organizațiile mari, o opinie independentă din exterior asupra modului în care sunt utilizate resursele și a modului în care este organizată munca este uneori necesară și nu poate fi decât benefică dacă este utilizată corect; subliniază că o instituție politică europeană cum este Parlamentul este unică, dar consideră că, pe termen lung, ar trebui să se ia în considerare posibilitatea efectuării unei astfel de analize externe a organizării și a gestiunii sale; consideră că în 2012 câteva sectoare specifice ar putea fi selectate și supuse unei astfel de analize;

33.  subliniază faptul că politica de informare și de comunicare a Parlamentului este importantă și ar trebui să aibă un impact asupra tuturor cetățenilor europeni și să îmbunătățească capacitatea acestora de a interacționa direct cu Parlamentul și, prin urmare, solicită o evaluare a rezultatelor obținute cu această politică;

34.  sprijină toate eforturile de a moderniza sistemele informatice din domeniul financiar ale Parlamentului;

35.  sprijină pe deplin toate eforturile depuse pentru aplicarea unei politici de personal mai eficace și mai profesionale, inclusiv redistribuirea personalului în cadrul direcțiilor generale și între acestea;

36.  consideră că este important să se ia măsuri suplimentare în cadrul unor politici cu implicații financiare, cum ar fi EMAS, achizițiile publice și acțiunile întreprinse pentru a da curs recomandărilor din procedura de descărcare de gestiune; subliniază necesitatea monitorizării și analizei continue a execuției bugetare a Parlamentului în general;

37.  își exprimă preocuparea cu privire la propunerea de a se institui o unitate de evaluare a valorii adăugate europene care să calculeze costul „non-Europei”; pune sub semnul întrebării necesitatea unui astfel de oficiu; solicită informații mai detaliate privind crearea acestui oficiu;

Alte instituții

38.  solicită celorlalte instituții să prezinte solicitări bugetare realiste și bazate pe costuri, care să țină seama pe deplin de necesitatea de a gestiona resursele limitate în mod optim; salută crearea noii secțiuni X în bugetul UE corespunzătoare Serviciului European de Acțiune Externă, căruia i-au fost alocate 464 de milioane EUR; este pregătit să examineze nevoile SEAE atât în materie de spații, cât și de personal, și este hotărât să monitorizeze atent impactul său asupra rubricii 5, având în vedere că înființarea acestui serviciu se voia a fi neutră din punct de vedere bugetar; nu este dispus să pericliteze acoperirea nevoilor instituțiilor existente;

39.  este de părere că crearea noii secțiuni X în bugetul UE corespunzătoare Serviciului European de Acțiune Externă răspunde nevoii de a dota Uniunea Europeană cu un cadru instituțional care să poată sprijini, împreună cu noile dispoziții privind PESC/PESAC, ambițiile UE din domeniul politicii externe;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și SEAE.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 163, 23.6.2007, p. 17. (3) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (4) JO C 303, 9.11.2010, p. 1. (5) Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (JO L 114, 24.4.2001, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 referitoare la strategia europeană pentru regiunea atlantică

P7_TA(2011)0089 B7-0165/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 14 iunie 2010 prin care acesta invita Comisia să elaboreze, până în iunie 2011, o strategie europeană pentru regiunea atlantică,

–  având în vedere consultarea publică lansată de Comisie în vederea publicării unei comunicări privind o strategie europeană pentru regiunea atlantică,

–  având în vedere strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și strategia UE pentru regiunea Dunării,

–  având în vedere concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât potrivit articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și titlului XVIII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene coeziunea teritorială este un obiectiv al Uniunii Europene;

B.  întrucât cinci state membre ale UE au coastă la Atlantic: Franța, Irlanda, Portugalia, Spania și Regatul Unit;

C.  întrucât regiunea atlantică are propriile caracteristici specifice, cum ar fi:

D.  întrucât aceste caracteristici specifice provin din problematici care transcend frontierele naționale și pentru care trebuie găsite răspunsuri politice la nivel european;

E.  întrucât, în iunie 2010, Consiliul a solicitat Comisiei să elaboreze o strategie pentru regiunea atlantică până în iunie 2011 și întrucât publicarea unei comunicări a Comisiei este programată pentru 2011,

1.  solicită Comisiei să elaboreze cât mai curând posibil strategia UE pentru regiunea atlantică ca strategie integrată care tratează aspecte maritime și teritoriale;

2.  consideră că această strategie ar trebui să fie integrată în de obiectivul privind cooperarea teritorială al politicii de coeziune (obiectivul 3) și să se bazeze pe o abordare integrată, intersectorială și teritorială, care să urmărească o mai bună coordonare a politicilor între diferitele niveluri de guvernanță ale unui anumit teritoriu, accentul punându-se pe problemele relevante; este convins că cooperarea teritorială europeană poate contribui în mare măsură la intensificarea procesului de integrare în cadrul regiunii atlantice printr-o participare mai activă a societății civile la procesul decizional și la punerea în aplicare a acțiunilor concrete;

3.  subliniază că principala valoare adăugată a strategiilor macroregionale ale UE se regăsește în cooperarea și coordonarea la mai multe niveluri, în investiții strategice mai bune folosind fondurile disponibile, nu în alocarea de resurse suplimentare; subliniază concluziile Președinției suedeze cu privire la principiul „fără instituții noi, fără legi noi, fără bugete noi”;

4.  cere ca această strategie să fie deschisă tuturor regiunilor UE de pe coasta Atlanticului, inclusiv regiunilor ultraperiferice care alcătuiesc Macaronezia;

5.  consideră că dimensiunea externă a acestei strategii poate fi consolidată datorită poziției geostrategice a regiunilor atlantice, în special în domeniile siguranței și supravegherii maritime și în sfera relațiilor comerciale internaționale; consideră că ar trebui abordate și inițiativele în domeniul cooperării internaționale și al cooperării tripartite;

6.  consideră că această strategie ar trebui să permită o mai bună coordonare a obiectivelor și a mijloacelor, grație unor legături puternice cu Strategia UE 2020 și cu politicile UE pentru perioada de după 2013; reamintește în această privință că această strategie vizează o mai bună utilizare a banilor UE fără majorarea cheltuielilor;

7.  cere ca această strategie să fie bine conectată cu politica regională a UE și cu politica maritimă integrată și consideră că ea ar trebui, de asemenea, să faciliteze sinergiile cu alte politici ale UE, cum ar fi rețelele transeuropene de transport, politica comună în domeniul pescuitului, acțiunile în domeniul climei și al mediului, programul-cadru de cercetare și dezvoltare, politica energetică etc.;

8.  consideră că dimensiunea teritorială a acestei strategii este esențială și va contribui la coeziunea teritorială în UE; este de părere că această dimensiune teritorială va trebui să abordeze în mod special aspectul deschiderii, interconectarea rețelelor de transport și de energie, precum și dezvoltarea energiei marine, dezvoltarea zonelor urbane și rurale și intensificarea legăturilor dintre pământ și mare și dintre mare și apele interioare;

9.  reafirmă importanța îmbunătățirii accesului la regiunile maritime atlantice și a intensificării circulației persoanelor, a bunurilor și a serviciilor în aceste regiuni pentru a realiza obiectivele pieței interne și obiectivul politicii de coeziune, în special prin dezvoltarea transportului maritim pe distanță scurtă și a autostrăzilor maritime;

10.  reamintește că dimensiunea maritimă constituie o prioritate a acestei strategii, în special printr-o abordare a bazinelor maritime;

11.  recomandă intens Comisiei Europene să promoveze și să sprijine planificarea și crearea de rute maritime în regiunea atlantică, cum ar fi legătura maritimă Gijon-Nantes, ca modalitate inovatoare de a îmbunătăți și diversifica rețelele transeuropene de transport, de a influența relațiile comerciale internaționale, de a stimula activitatea economică a porturilor și de a consolida turismul, precum și de a contribui la reducerea emisiilor de CO2;

12.  este de părere că această strategie ar trebui să abordeze următoarele aspecte de interes comun: energia marină, mediul și schimbările climatice, inclusiv prevenirea și combaterea poluării marine de către nave, transportul și accesibilitatea, siguranța, securitatea și supravegherea, cercetarea, inovarea, industriile creative, cultura, divertismentul și turismul, serviciile și formarea în domeniul maritim, pescuitul și produsele pescărești;

13.  consideră că această strategie trebuie să dezvolte sinergii între politicile relevante de la nivel național, regional, local și de la nivelul UE și, prin urmare, este de părere că este necesară o guvernanță reînnoită, pluristratificată, bazată pe o implicare mai directă a autorităților de la nivel național, regional, local și de la nivelul UE;

14.  dorește ca această strategie să funcționeze urmând o abordare ascendentă, începând de la nivelul autorităților locale și implicând toate părțile interesate; insistă asupra necesității de a implica autoritățile publice regionale și locale, statele membre, Uniunea Europeană, părțile interesate din sectorul privat și organizațiile societății civile (inclusiv organizațiile și rețelele interregionale implicate) în conceperea și implementarea acestei strategii;

15.  insistă ca cooperarea în cadrul acestei strategii să se bazeze în primul și în primul rând pe nevoile părților interesate implicate și, prin urmare, este de părere că prioritățile politice alese trebuie decise prin consens;

16.  este de părere că Gruparea europeană de cooperare teritorială ar putea fi un instrument interesant pentru a facilita cooperarea în cadrul unei strategii a UE pentru regiunea atlantică;

17.  este de părere că această strategie ar trebui implementată începând din 2014 și coordonată cu următorul cadru financiar multianual și că ar trebui să fie combinată cu un plan de acțiune definit la nivel european, care să includă o listă a proiectelor de structurare;

18.  este de părere că dimensiunile interne și externe ale acestei strategii vor presupune o alocare în regiunea atlantică a fondurilor comunitare existente, având la bază priorități comune;

19.  invită Comisia și statele membre să instituie norme simplificate pentru a facilita implementarea acestei strategii și a reduce sarcina administrativă inerentă;

20.  solicită Comisiei să colaboreze strâns cu Parlamentul European pentru definirea priorităților de dezvoltare a strategiei UE pentru regiunea atlantică, precum și să-l informeze și să-l consulte cu regularitate în privința stadiului de implementare a acestei strategii;

21.  anunță că își va exprima opinia cu privire la viitoarea comunicare a Comisiei într-un raport din proprie inițiativă;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 martie 2011 referitoare la raportul din 2010 cu privire la progresele înregistrate de Turcia

P7_TA(2011)0090 B7-0156/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul din 2010 realizat de Comisie cu privire la progresele înregistrate de Turcia (SEC(2010)1327),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 27 septembrie 2006 privind progresele înregistrate de Turcia în vederea aderării(1), din 24 octombrie 2007 privind relațiile UE-Turcia(2), din 21 mai 2008 privind raportul din 2007 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(3), din 12 martie 2009 privind raportul din 2008 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(4) și din 10 februarie 2010 privind raportul din 2009 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la relațiile comerciale și economice cu Turcia(6),

–  având în vedere Cadrul de negociere cu Turcia din 3 octombrie 2005,

–  având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(7) („Parteneriatul pentru aderare”) și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost demarate la 3 octombrie 2005, după ce Consiliul aprobase cadrul de negociere, și întrucât începerea acestor negocieri a reprezentat punctul de plecare al unui proces de lungă durată și deschis;

B.  întrucât Turcia s-a angajat să realizeze reforme, să mențină bune relații de vecinătate și să se alinieze treptat la UE și întrucât aceste eforturi ar trebui considerate o șansă pentru Turcia de a se moderniza;

C.  întrucât respectarea deplină a tuturor criteriilor de la Copenhaga, precum și capacitatea de integrare în UE rămân, potrivit concluziilor reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, baza aderării la UE, care este o comunitate bazată pe valori comune;

D.  întrucât Comisia a concluzionat că, în 2010, Turcia și-a continuat procesul de reforme politice, dar că lipsa dialogului și a spiritului de compromis dintre principalele partide politice are un impact negativ asupra relațiilor dintre instituțiile politice cheie și încetinește realizarea reformelor politice;

E.  întrucât Turcia nu a aplicat încă, pentru al cincilea an consecutiv, dispozițiile acordului de asociere CE-Turcia și ale protocolului adițional la acesta,

1.  felicită cetățenii turci și societatea civilă turcă pentru sprijinul acordat continuării democratizării Turciei și pentru angajamentul lor în favoarea unei societăți deschise și pluraliste și solicită instituțiilor UE și statelor membre să utilizeze pe deplin, în acest sens, toate instrumentele politicii de extindere a UE pentru țările candidate;

2.  ia act de progresul greoi înregistrat de Turcia cu privire la reforme și amintește faptul că guvernul turc și-a luat angajamentul de a realiza reforme cuprinzătoare pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga, precum și pentru a realiza propria modernizare a Turciei; invită guvernul să își intensifice eforturile în această privință;

3.  este îngrijorat de actualele confruntări dintre partidele politice și de faptul că guvernul și opoziția nu sunt pregătite să conlucreze pentru a ajunge la un consens cu privire la reforme-cheie; îndeamnă toți actorii politici, guvernul și opoziția să conlucreze pentru a consolida pluralitatea politică în cadrul instituțiilor de stat și să promoveze modernizarea și democratizarea statului și ale societății; invită toate forțele de opoziție să se implice în mod constructiv în procesul de reformă;

4.  relevă rolul esențial al unui sistem de control și de echilibrare în cadrul guvernanței unui stat democratic modern, care trebuie să se bazeze pe principiul separării puterilor cu păstrarea echilibrului între funcția executivă, cea legislativă și cea judiciară, pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare și a libertății presei, precum și pe o cultură politică a participării care să reflecte cu adevărat pluralitatea unei societăți democratice;

5.  subliniază rolul Marii Adunări Naționale a Turciei ca instituție care ar trebui să contribuie în mod esențial la consolidarea unui sistem de control și de echilibrare și să sprijine reformele vizând modernizarea, activ și constructiv, pe baza unui angajament pluripartit, asigurându-se, totodată, de faptul că politicile guvernamentale fac obiectul controlului democratic;

6.  salută adoptarea amendamentelor constituționale, ceea ce reprezintă un pas în direcția cea bună, și îndeamnă la implementarea corespunzătoare a acestora, cu deplina respectare a normelor din Convenția europeană a drepturilor omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului; subliniază însă, totodată, necesitatea presantă a realizării unei reforme constituționale globale, care să transforme Turcia într-o democrație pluralistă pe deplin dezvoltată, în centrul căreia să se afle protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; salută faptul că atât guvernul, cât și opoziția s-au declarat gata să realizeze o astfel de reformă și invită guvernul să asigure profunda implicare a tuturor partidelor politice și a societății civile în întregul proces constituțional; solicită punerea în aplicare a pachetului de amendamente constituționale; recomandă să fie invitată să participe și Comisia de la Veneția;

7.  salută o serie de gesturi simbolice și de bună-voință ale guvernului și anumite măsuri concrete luate în domeniul libertăților de gândire, de conștiință și de religie, precum și în cel al protejării minorităților și al drepturilor culturale; insistă însă asupra necesității realizării unor îmbunătățiri sistematice pentru ca drepturile minorităților să fie pe deplin recunoscute; încurajează, în special, guvernul să imprime un nou impuls procesului de deschidere democratică și invită opoziția să sprijine și să se implice în mod constructiv în acest proces;

Îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga

8.  este îngrijorat de înrăutățirea situației privind libertatea presei, de anumite cenzurări și de accentuarea autocenzurii în cadrul mijloacelor de informare în masă din Turcia, inclusiv în ceea ce privește internetul; invită guvernul turc să respecte principiile libertății presei; subliniază că o presă independentă este esențială pentru o societate democratică și relevă, în acest context, rolul primordial al puterii judecătorești în ceea ce privește protejarea și consolidarea libertății presei, garantând în acest fel spațiul public destinat dezbaterilor libere și contribuind la funcționarea corespunzătoare a sistemului de control și de echilibrare; subliniază necesitatea adoptării unei noi legi privind mijloacele de informare în masă, care să soluționeze, inter alia, problema independenței, a proprietății și a controlului administrativ; decide să urmărească îndeaproape cazurile lui Nedim Șener, Ahmet Șık și ale altor jurnaliști care sunt hărțuiți de către poliție sau autoritățile judiciare;

9.  salută unele legi noi privind radioul și televiziunea care prevăd mai multe evoluții pozitive, precum o creștere a procentajului pe care entitățile străine îl pot deține în mod legal în cadrul societăților de presă din Turcia (până la 50%, de la 25%), dar își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că difuzarea de programe poate fi oprită din motive de securitate națională, fără a se folosi un ordin sau o hotărâre judecătorească; ia cu îngrijorare act de practica de urmărire penală a jurnaliștilor care comunică dovezi ale încălcărilor drepturilor omului sau ridică alte probleme de interes public, în special în conformitate cu articolul 285 din Codul penal referitor la „încălcarea confidențialității unei anchete penale” și cu articolul 288 referitor la „încercarea de a influența sistemul judiciar”; consideră că faptul că exprimarea opiniilor este considerată infracțiune reprezintă un obstacol esențial în calea protejării drepturilor omului în Turcia și deplânge îngrădirea disproporționată a libertății de exprimare, de asociere și de întrunire; îndeamnă Turcia să își respecte cu strictețe obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului în acest sens prin modificarea legislației relevante și prin formarea forțelor de poliție și a magistraților;

10.  regretă faptul că mai multe legi, precum articolul 301, articolul 318, articolul 220 alineatul (6), împreună cu articolul 314 alineatul (2) din Codul penal, articolul 7 alineatul (2) din legea privind combaterea terorismului, Legea nr. 5816 din 25 iulie 1951, precum și anumite declarații ale guvernului și acțiuni ale unor procurori continuă să îngrădească libertatea de exprimare; își reiterează solicitarea adresată guvernului de a finaliza revizuirea cadrului juridic al libertății de exprimare și alinierea fără întârziere a acestuia la Convenția europeană a drepturilor omului și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; afirmă din nou, în acest context, că este necesar ca guvernul turc să elaboreze orientări clare destinate procurorilor cu privire la legile utilizate frecvent pentru a îngrădi libertatea de exprimare; regretă faptul că se recurge în mod repetat și disproporționat la închiderea unor site-uri internet și cere guvernului să pregătească modificări ale legii privind internetul (Legea nr. 5651) astfel încât să se asigure că aceasta nu va mai îngrădi libertatea de exprimare sau dreptul cetățenilor de a avea acces la informație;

11.  îndeamnă guvernul să respecte drepturile la libertatea de întrunire și la libertatea de asociere consacrate la articolul 33 și la articolul 34 din Constituția Turciei; regretă și condamnă, în acest context, intervenția violentă a poliției în timpul demonstrațiilor studențești de la Universitatea din Ankara din decembrie 2010;

12.  admite faptul că chestiunea legată de drepturile romilor din Turcia se bucură în prezent de multă atenție și de angajament politic atât din partea guvernului, cât și a partidelor de opoziție; recomandă ca implementarea planului guvernamental privind locuințele pentru romi să fie atent monitorizată și revizuită, în special cu privire la sustenabilitatea și la metodologia planului în sine; încurajează guvernul să procedeze la includerea activă și la consultarea credibilă ale comunităților de romi în cadrul tuturor proceselor de incluziune legate de romi din țară;

13.  apreciază progresele înregistrate în ceea ce privește reformarea sistemului judiciar și își reiterează opinia potrivit căreia independența și imparțialitatea sistemului judiciar constituie unele dintre elementele-cheie ale funcționării unei societăți democratice pluraliste; este îngrijorat de faptul că sistemul judiciar turc încă nu a fost îmbunătățit astfel încât să asigure dreptul la un proces echitabil și desfășurat în timp util; solicită guvernului să implementeze amendamentele constituționale adoptate în acest domeniu cu deplina respectare a separării puterilor între ramura executivă și cea judiciară, precum și a independenței și a imparțialității sistemului judiciar, în conformitate cu normele europene;

14.  este însă îngrijorat de modul în care interpretează Curtea Supremă din Turcia Codul de Procedură Penală, extinzând perioada de detenție premergătoare unui proces la 10 ani, încălcând astfel în mod evident normele europene în această privință; invită Marea Adunare Națională a Turciei să modifice legea respectivă în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; atrage, de asemenea, atenția asupra obligației Turciei de a-și respecta cu strictețe angajamentul luat în temeiul articolului 6 din Convenția europeană a drepturilor omului cu privire la asigurarea unui proces echitabil desfășurat într-un timp rezonabil, în special prin înființarea unor curți de apel în cadrul sistemului său juridic și prin consolidarea capacității curților sale supreme;

15.  salută decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 septembrie 2010 cu privire la cauza Dink/Turcia; invită, prin urmare, autoritățile turce să susțină pe deplin efectele deciziei, aplicând măsurile potrivite pentru a proteja exercitarea libertății de exprimare; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că administrația de stat turcă a creat obstacole artificiale care împiedică demascarea adevăraților instigatori la uciderea jurnalistului armean Hrant Dink;

16.  salută faptul că amendamentele constituționale adoptate oferă, în sfârșit, o bază pentru înființarea instituției avocatului poporului și îndeamnă guvernul să pregătească, iar parlamentul să adopte, legislația care prevede o procedură democratică de numire pentru a pune în această nouă funcție o personalitate respectată la scară largă; salută propunerea de înființare a unei instituții naționale pentru drepturile omului și solicită Marii Adunări Naționale a Turciei să consulte societatea civilă și să dea suficiente garanții privind independența acestei noi instituții, în conformitate cu „principiile de la Paris”;

17.  apreciază progresele înregistrate în ceea ce privește relațiile dintre civili și militari, în special intensificarea controlului civil realizată prin limitarea jurisdicției tribunalelor militare, faptul că deciziile Consiliului Militar Suprem pot fi supuse unui control judiciar și faptul că s-au luat măsuri pentru ca ofițerii superiori să fie judecați de instanțe civile; observă că aceste progrese ar trebui continuate pentru a asigura controlul civil deplin și invită parlamentul turc să se implice activ în legătură cu asigurarea supravegherii parlamentare a forțelor de securitate, inclusiv a supravegherii integrale a bugetului apărării;

18.  subliniază că cercetările desfășurate în cazurile de presupuse planuri de lovitură de stat, precum „Ergenekon” și „Sledgehammer”, trebuie să demonstreze forța și funcționarea adecvată, independentă și transparentă a instituțiilor democratice turce și ale sistemului judiciar; este îngrijorat din cauza perioadelor premergătoare proceselor mult prea lungi și subliniază că este necesar să se ofere garanții judiciare efective pentru toți suspecții; în ceea ce priveşte faptul că nu se înregistrează progrese în cercetările respective şi observă că recenta reţinere a unor jurnalişti cunoscuţi precum Nedim Şener şi Ahmet Șık poate conduce la pierderea credibilităţii acestor procese care ar trebui, dimpotrivă, să conducă la consolidarea democraţiei;

19.  consideră regretabil faptul că modificările privind desființarea partidelor politice, propuse în cadrul recentei reforme constituționale, nu au fost adoptate de majoritatea din Marea Adunare Națională a Turciei și îndeamnă toate partidele politice să alinieze legislația relevantă la avizul Comisiei de la Veneția;

20.  își reiterează solicitarea exprimată în rezoluțiile sale anterioare referitoare la necesitatea reformării sistemului electoral prin reducerea pragului de 10 %, ceea ce ar consolida pluripartitismul și ar reflecta mai bine pluralitatea societății turce; deplânge în special faptul că în 2010 nu s-a realizat nicio reformă în acest domeniu; solicită realizarea unei revizuiri cuprinzătoare a regulilor privind finanțarea partidelor și cheltuielile electorale pentru a consolida democrația din cadrul partidelor și pentru a promova un sistem politic mai deschis; încurajează partidele politice să consolideze democrația din cadrul acestora și să responsabilizeze mai mult reprezentanții aleși față de circumscripțiile lor;

21.  consideră regretabil faptul că nu s-au făcut progrese în ceea ce privește restrângerea imunităților membrilor parlamentului cu privire la infracțiuni ce țin de corupție și ia, totodată, act de îngrijorarea legată de protejarea corespunzătoare a exprimării unor opinii pașnice în cadrul parlamentului; invită, prin urmare, guvernul și parlamentul să cadă de acord în legătură cu o reformă adecvată a sistemului de imunități parlamentare;

22.  ia act de actuala președinție turcă a Comitetul miniștrilor al Consiliului Europei și încurajează Turcia să dea o dovadă a angajamentului său în ceea ce privește valorile Consiliului Europei prin semnarea și ratificarea Convenției-cadru pentru protejarea minorităților naționale și prin ratificarea tuturor protocoalelor adiționale la Convenția europeană a drepturilor omului;

23.  salută ratificarea de către Marea Adunare Națională a Turciei a Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii și invită Turcia să pună în aplicare dispozițiile acesteia fără întârziere și în strânsă cooperare cu Subcomisia pentru prevenirea torturii și a altor tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante;

24.  susține dialogul ce are loc între guvern și comunitățile religioase, inclusiv comunitatea alevi, precum și cea elenă, cea armeană, cea aramiană și alte comunități creștine; este, cu toate acestea, dezamăgit de faptul că s-au realizat doar mici progrese în ceea ce privește cadrul juridic de funcționare al acestor comunități, în special cu privire la posibilitățile acestora de a obține personalitate juridică, de a deschide și de a face să funcționeze lăcașuri de cult, de a pregăti clerici și de a soluționa aspectele legate de proprietate care nu au fost rezolvate prin legea privind fundațiile; solicită, observând întârzierile și problemele procedurale existente, să se depună în mod efectiv și permanent eforturi în legătură cu aplicarea legii privind fundațiile, care trebuie să permită comunităților religioase menționate anterior să funcționeze fără constrângeri nejustificate, în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; îndeamnă guvernul să își intensifice și mai mult susținerea pentru libertatea de conștiință și pluralitatea religioasă în societatea turcă;

25.  invită, prin urmare, guvernul să soluționeze în mod sistematic aceste aspecte, prin modificarea legislației și prin asigurarea aplicării corespunzătoare a acesteia la toate nivelurile de guvernare, inclusiv al municipalităților; subliniază, în acest context, și recomandările adoptate de Comisia de la Veneția în primăvara anului 2010 cu privire la personalitatea juridică a comunităților religioase și la titulatura ecleziastică de „ecumenic” a Patriarhatului Ortodox; salută decizia recentă luată de „Adunarea fundațiilor” de a transfera orfelinatul grec de băieți din Büyükada către Patriarhatul Ecumenic, în conformitate cu hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului și faptul că mai multor clerici greco-ortodocși le-a fost acordată cetățenia turcă pentru a ajuta Patriarhatul și Sfântul Sinod; salută slujba religioasă din Muzeul Mănăstirii Sümela din Trabzon și slujba din biserica de pe Insula Akdamar din provincia Van; consideră regretabilă decizia Curții Supreme din Turcia împotriva Mănăstirii Mor Gabriel cu privire la litigiul funciar cu satele și cu Trezoreria Turciei; afirmă din nou că se așteaptă ca anunțurile guvernului privind redeschiderea seminarului greco-ortodox de pe insula Halki să fie urmate, în curând, de acțiuni și măsuri care să asigure formarea nestingherită a clericilor comunităților creștine; îndeamnă guvernul să acorde o atenție deosebită materialelor didactice folosite în școli, care ar trebui să reflecte pluralitatea religioasă a societății turce, și necesității elaborării unor materiale didactice obiective;

26.  condamnă ferm actele teroriste de violență comise în continuare de PKK, partid aflat deja pe lista organizațiilor teroriste a UE, și de alte grupări teroriste pe teritoriul turc; încurajează Turcia, UE și statele sale membre să-și intensifice cooperarea în lupta împotriva terorismului, în strânsă colaborare cu coordonatorul luptei împotriva terorismului și cu Europol și respectând cu strictețe dreptul internațional privind drepturile omului;

27.  invită guvernul să-și revitalizeze eforturile, ca parte a procesului de deschidere democratică, în vederea soluționării globale a problemei legate de kurzi pentru a găsi o soluție pașnică, în special prin asigurarea unei interpretări consecvente a legislației care permite utilizarea limbii kurde în viața politică și publică și în sistemul de învățământ, prin modificarea legislației în materie de combatere a terorismului spre a se evita abuzurile sau interpretările exagerate, prin soluționarea eficientă a problemelor persoanelor strămutate din regiunile lor de baștină din cauza, inter alia, a conflictului de lungă durată și prin ameliorarea în continuare a situației socioeconomice din sud-estul țării; își exprimă, în acest context, îngrijorarea cu privire la procesele care au loc în Diyarbakir împotriva a 151 de activiști politici kurzi, inclusiv împotriva a opt primari locali aleși în funcție, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitățile politice legale;

28.  salută consolidarea cadrului juridic care garantează drepturile femeilor și egalitatea de gen prin pachetul constituțional; este îngrijorat de faptul că rata participării la forța de muncă este în scădere chiar și în rândul femeilor cu o calificare înaltă; îndeamnă guvernul, mediul de afaceri și societatea civilă să ia măsuri ample în vederea combaterii pauperității femeilor și a creșterii integrării sociale și a participării femeilor la piața muncii, măsuri precum combaterea analfabetismului în rândul femeilor, sprijinirea activă a fetelor în ceea ce privește accesul la învățământul secundar și furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor; de asemenea, încurajează introducerea unui sistem de cote rezervate pentru a asigura o prezență rezonabilă a femeilor la toate nivelurile în afaceri, în sectorul public și în politică; invită în special partidele politice să profite de șansa oferită de viitoarele alegeri pentru a consolida implicarea activă a femeilor în politică;

29.  deplânge puternic nivelurile ridicate de violență domestică, inclusiv așa-numitele „crime de onoare” existente în continuare și fenomenul privind căsătoriile forțate; salută, în acest context, inițiativele mișcărilor de femei care conferă vizibilitate acestei probleme și îndeamnă guvernul să-și intensifice eforturile de prevenire la toate nivelurile, în special prin aplicarea Legii nr. 4320 privind protecția familiei și prin monitorizarea aplicării acesteia de către poliție și de către puterea judecătorească, prin obligarea municipalităților cu peste 50 000 de locuitori să ofere suficiente adăposturi pentru femeile și minorii aflați în pericol, prin monitorizarea eficientă a respectării depline a acestei obligații și prin înființarea unui sistem de asistență ulterioară acordată femeilor și minorilor care părăsesc adăposturile pentru a le acorda acestora asistența psihologică și juridică și îngrijirile medicale necesare și pentru a-i ajuta pe aceștia să se reintegreze în societate; invită guvernul să instituie un sistem adecvat și eficient de supraveghere a modului în care municipalitățile își respectă această obligație; îndeamnă puterea judecătorească să asigure pedepsirea de o manieră consecventă și adecvată a violenței îndreptate asupra femeilor și a minorilor, precum și asupra persoanelor care luptă împotriva așa-numitelor „crime de onoare”;

30.  îndeamnă guvernul să se asigure că egalitatea indiferent de sex, gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală este garantată prin lege și pusă efectiv în aplicare; regretă procesele recente împotriva asociațiilor LGBT, dar salută faptul că respectivele cauze au fost respinse de instanțe; observă, cu toate acestea, că este nevoie și de alte măsuri împotriva homofobiei și a discriminării pe motive de orientare sexuală, cum ar fi cele prevăzute în Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării din motive de orientare sexuală sau identitate de gen; invită guvernul turc să solicite forțelor armate turce să nu mai considere homosexualitatea o boală „psihosexuală”; solicită ca proiectul de lege privind combaterea discriminării și Comitetul pentru egalitatea de gen să fie aliniat la standardele UE, inclusiv în ceea ce privește egalitatea de gen și orientarea sexuală; îndeamnă autoritățile naționale și locale să pună capăt uciderii persoanelor transsexuale, inclusiv a lucrătorilor transsexuali;

31.  consideră că Turcia ar trebui, în conformitate cu obligațiile sale în temeiul dreptului internațional, să adopte o legislație prin care să introducă, ca alternativă la stagiul militar, serviciul civil sau social care să nu fie punitiv din punctul de vedere al duratei sale și care să fie bazat pe libertatea de a alege; solicită guvernului să asigure respectarea pe deplin a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ülke/Turcia, prin modificarea legislației, pentru a pune capăt urmăririi penale a celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conștiință pentru acest refuz; solicită guvernului să verifice acuzațiile de rele tratamente în cazul persoanelor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conștiință aflate în custodie militară și să ia măsuri pentru a împiedica astfel de abuzuri în viitor;

32.  subliniază că este important ca apărătorilor drepturilor omului să li se ofere o protecție efectivă; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că au loc în continuare procese și urmăriri penale împotriva apărătorilor drepturilor omului și atrage atenția în mod deosebit asupra procesului intentat lui Pinar Selek, proces care a durat doisprezece ani în ciuda faptului că au fost date trei sentințe de achitare; invită Comisia să urmărească îndeaproape cazul acesteia, precum și toate celelalte cazuri similare, și să asiste în mod sistematic la astfel de procese;

33.  îndeamnă principalele partide politice să găsească o soluție referitoare la interdicția de purtare a vălului în universități pentru a contracara efectele polarizante ale acestei chestiuni asupra societății turce; recomandă ca această soluție să aibă la bază respectarea libertății de a alege a femeilor;

34.  solicită din nou cu fermitate guvernului turc ca, având în vedere faptul că, până în prezent, nu s-au înregistrat progrese ca urmare a Rezoluției nr. 1625 a APCE, să aplice politici de păstrare a caracterului bicultural al insulelor turcești Gokceada (Imvros) și Bozcaada (Tenedos) și, mai ales, să rezolve problemele cu care se confruntă membrii minorității elene în ceea ce privește drepturile referitoare la educație și la proprietate ale acestora;

Creșterea coeziunii sociale și a prosperității

35.  își exprimă aprecierea cu privire la modul în care a rezistat economia turcă la criza economică mondială; subliniază că această revigorare economică constituie o ocazie unică de creștere a ratelor de participare la forța de muncă și de ocupare a forței de muncă, acestea fiind încă foarte scăzute, abia ajungând la 50 %, și de lansare a unui proces de integrare socială treptată; scoate în evidență responsabilitatea comună a guvernului și a partenerilor sociali și încurajează aceste entități să-și intensifice cooperarea pentru a consolida fundamentele unei economii de piață cu orientare socială;

36.  îndeamnă guvernul turc și guvernele statelor membre să analizeze și să prezinte situația integrării cetățenilor UE de origine turcă în societățile din noile țări de rezidență nu ca o amenințare, ci ca o oportunitate pentru viitorul societăților noastre;

37.  ia act de interdependența economiilor UE și a Turciei și relevă potențialul acesteia în ceea ce privește creșterea prosperității atât în UE, cât și în Turcia, pe măsură ce Turcia avansează pe calea integrării în piața UE;

38.  salută îmbunătățirile introduse de amendamentele constituționale în domeniul dialogului social și al drepturilor sindicatelor; insistă însă asupra faptului că, pe lângă acestea, cadrul juridic, inclusiv legislația în curs de elaborare privind sindicatele, trebuie aliniat la normele UE și la cele ale OIM; încurajează toate părțile participante la Consiliul Economic și Social să-și intensifice angajamentul și cooperarea pentru a progresa către realizarea acestui obiectiv;

39.  reiterează necesitatea consolidării coeziunii dintre regiunile din Turcia și dintre zonele rurale și cele urbane; evidențiază, în acest context, rolul deosebit al educației și necesitatea eliminării marilor disparități regionale care persistă în ceea ce privește calitatea educației și procentul înscrierilor;

40.  invită guvernul turc să țină pe deplin seama de consecințele asupra sustenabilității și a mediului ce decurg din planurile sale privind o nouă infrastructură în domeniul apei și al energiei din cadrul proiectului din Anatolia de Sud-Est (GAP), care riscă să distrugă mediul și peisajul unic al multor regiuni și, în special, de impactul pe care acest proiect îl are asupra țării învecinate Irak; subliniază, în special, faptul că este necesar să se asigure modificarea proiectului de lege privind protecția naturii și biodiversitatea astfel încât să se conserve patrimoniul cultural și arheologic, în conformitate deplină cu normele europene, și să se împartă în mod clar în cadrul executivului responsabilitățile în ceea ce privește protejarea naturii; invită guvernul să adopte un cadru politic mai ambițios, susținut de planuri de acțiune specifice, pentru a combate creșterea emisiilor de carbon;

Stabilirea unor relații de bună vecinătate

41.  invită guvernul turc și toate părțile implicate să sprijine în mod activ negocierile în curs de desfășurare cu privire la chestiunea legată de Cipru și să contribuie în mod concret la o soluționare globală și invită guvernul să faciliteze crearea unui climat adecvat pentru negocieri, începând imediat retragerea forțelor sale din Cipru; recomandă cu fermitate celor două comunități din Cipru să conlucreze intens, după cum a solicitat Secretarul General al ONU, pe baza progreselor deja înregistrate în cadrul negocierilor, pentru a ajunge la o soluție sustenabilă, în concordanță cu rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU, promovând în special Rezoluția nr. 550 (1984), în conformitate cu principiile pe care se bazează UE, în beneficiul cetățenilor ciprioți, al UE și al Turciei;

42.  încurajează Turcia să-și intensifice sprijinul acordat Comisiei pentru persoanele dispărute în Cipru, în special prin facilitarea accesului acesteia în zonele militare și la arhive, și să ia toate măsurile corespunzătoare, conform constatărilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește aspectul umanitar legat de persoanele dispărute;

43.  invită Turcia și autoritățile turco-cipriote să nu mai permită stabilirea altor cetățeni turci pe insulă întrucât aceasta ar continua să modifice echilibrul demografic și să reducă loialitatea cetățenilor săi față de un viitor stat comun bazat pe un trecut comun; invită Turcia să abordeze chestiunea legată de stabilirea cetățenilor turci pe insulă, în conformitate cu Convenția de la Geneva și cu principiile de drept internațional;

44.  îndeamnă ambele părți, Turcia și Armenia, să ratifice, fără condiții prealabile, protocoalele și să deschidă frontiera și invită Turcia să facă uz de rolul important pe care îl are în regiune în scopul intensificării măsurilor de edificare a încrederii;

45.  ia act de eforturile mai intense depuse de Turcia și de Grecia în vederea îmbunătățirii relațiilor lor bilaterale; consideră însă regretabil faptul că amenințarea de casus belli declarată de Marea Adunare Națională a Turciei la adresa Greciei nu a fost încă retrasă; se așteaptă de la guvernul turc să pună capăt încălcărilor continue ale spațiului aerian grec și zborurilor efectuate de aeronavele militare turcești deasupra insulelor grecești;

46.  subliniază că Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării a fost semnată de UE, de cele 27 de state membre și de toate celelalte țări candidate și că aceasta face parte din acquis-ul comunitar; invită, prin urmare, guvernul turc să semneze și să ratifice fără întârziere această convenție;

47.  apreciază adâncirea relațiilor dintre Turcia și Irak, inclusiv cu guvernul regional kurd al acestuia, și evidențiază mai ales contribuția Turciei la stabilizarea Irakului; îndeamnă Turcia să definească împreună cu guvernul irakian, și cu ceilalți vecini, măsuri de combatere a impactului negativ al proiectului de baraj hidroelectric anunțat de guvernul turc;

Progrese înregistrate în cooperarea UE-Turcia

48.  deplânge faptul că Turcia nu a implementat protocolul adițional la acordul de asociere CE-Turcia, ceea ce continuă să afecteze procesul de negociere și invită guvernul turc să aplice în totalitate acest protocol;

49.  ia act de progresele înregistrate de Turcia cu privire la capitolul privind energia și îndeamnă încă o dată Consiliul să deschidă fără întârziere negocierile pe acest capitol; invită guvernul turc să-și intensifice eforturile în cadrul negocierilor de aderare la Tratatul de instituire a Comunității Energiei; salută ratificarea Acordului interguvernamental Nabucco și semnarea memorandumului de înțelegere privind exploatarea conductei de gaze naturale de interconectare Turcia-Grecia-Italia (ITGI), ambele fiind proiecte importante pentru securitatea energetică a UE;

50.  salută negocierile în curs de desfășurare cu privire la capitolul referitor la politica în domeniul siguranței alimentelor, veterinară și fitosanitară, care a fost deschis la 30 iunie 2010; încurajează Turcia să realizeze pașii necesari pentru a închide anumite capitole precum politica privind întreprinderile și industria și rețelele transeuropene;

51.  salută finalizarea negocierilor privind acordul de readmisie UE-Turcia și invită guvernul turc ca, până la intrarea în vigoare a acestui acord, să asigure implementarea integrală a acordurilor bilaterale existente; subliniază importanța intensificării cooperării dintre UE și Turcia în domeniul gestionării migrației și al controlului la frontieră, inclusiv având în vedere procentul însemnat de imigranți ilegali care intră pe teritoriul UE prin Turcia; salută realizarea de consultări cu societatea civilă pe marginea a trei proiecte de lege în domeniul azilului și îndeamnă guvernul să prezinte fără întârziere Parlamentului aceste legi; consideră că, odată cu intrarea în vigoare a acordului de readmisie, Consiliul ar trebui să confere un mandat Comisiei pentru a lansa un dialog privind vizele, în cadrul căruia să se acorde o atenție specială condițiilor de intrare a oamenilor de afaceri și a studenților care călătoresc în UE, un pas necesar către realizarea mobilității persoanelor;

52.  ia act de politica externă din ce în ce mai activă a Turciei, prin care se dorește consolidarea rolului de actor regional al acesteia; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să țină pe deplin seama de această dimensiune și să conlucreze cu Turcia în vederea coordonării obiectivelor și a promovării adecvate a intereselor UE; invită guvernul turc să își intensifice coordonarea cu UE în domeniul politicii externe; salută, în principiu, politica recent anunțată de „zero probleme” în ceea ce privește vecinii Turciei, dar subliniază necesitatea de a menține angajamentul lipsit de ambiguitate al Turciei față de valorile și de interesele noastre europene comune; invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să intensifice dialogul existent cu Turcia în ceea ce privește chestiunile de politică externă de interes reciproc; în lumina faptului că Turcia, care este o democrație seculară cu o majoritate a populației musulmană, reprezintă pentru mulți din lumea arabă o sursă de inspirație, încurajează în mod energic continuarea eforturilor concertate în favoarea democratizării și dezvoltării din Orientul Mijlociu și Africa de nord;

53.  subliniază importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru UE; consideră că Turcia este un partener important al UE în această regiune și o invită pe aceasta să sprijine și să contribuie activ la punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor UE în această regiune, inclusiv a unei eventuale strategii a UE pentru Marea Neagră;

54.  îndeamnă guvernul turc să sprijine în totalitate eforturile comunității internaționale de a împiedica Iranul să obțină arme nucleare și deplânge votul dat de Turcia împotriva rezoluției pertinente a Consiliului de Securitate al ONU; consideră că Turcia ar putea contribui la democratizarea și la consolidarea drepturilor omului în Iran, coordonându-și, în același timp, eforturile cu UE;

55.  consideră că Turcia are un rol important în promovarea dialogului din cadrul procesului de pace din Orientul Mijlociu și în ceea ce privește contribuția sa la stabilizarea situației din Liban și invită Turcia să își reînnoiască relațiile strânse cu Israelul, să-și reia medierea constructivă și, în special, să contribuie la consolidarea Autorității Palestiniene;

56.  apreciază angajamentul constructiv al Turciei în sprijinirea eforturilor partenerilor transatlantici în Afganistan și în Balcani; consideră însă regretabil faptul că obiecțiunile Turciei blochează cooperarea strategică NATO-UE dincolo de acordurile „Berlin plus”;

57.  invită guvernul turc să semneze și să supună ratificării Statutul Curții Penale Internaționale, sporind astfel și mai mult contribuția și implicarea Turciei în cadrul sistemului multilateral global;

58.  ia act de concluziile și de îmbunătățirile propuse de Comisie în raportul anual pe 2009 privind punerea în aplicare a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA) pentru a stabili prioritățile legate de obiective și de proiecte, în conformitate cu criteriile de aderare, astfel cum s-a propus în Raportul special nr. 16/2009 al Curții de Conturi; subliniază importanța unei monitorizări cuprinzătoare a punerii în aplicare a IPA pe măsură ce sunt lansate mai multe proiecte;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.

(1) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 284. (2) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 452. (3) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 57. (4) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 139. (5) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 59. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0324. (7) JO L 51, 26.2.2008, p. 4.

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 referitoare la procesul de integrare europeană a Republicii Muntenegru

P7_TA(2011)0091 B7-0157/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Consiliului European din 17 decembrie 2010, de a acorda Muntenegrului statutul de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind opinia Comisiei asupra cererii Muntenegru de a deveni membră a Uniunii Europene (COM(2010)0670),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind strategia de extindere și principalele provocări 2010-2011 (COM(2010)0660),

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere, încheiat la 29 martie 2010, între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Muntenegru, pe de altă parte(1),

–  având în vedere Acordul de readmisie UE-Muntenegru din 8 noiembrie 2007(2) și Regulamentul (CE) nr. 1244/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009, adoptat la 1 decembrie 2009, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație(3),

–  având în vedere recomandările din 27-28 septembrie 2010 ale Comisiei parlamentare UE - Muntenegru de stabilizare și asociere,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Consiliul European din 19-20 iunie 2003 a reafirmat că viitorul Balcanilor de Vest este legat de Uniunea Europeană; întrucât acest lucru a fost confirmat de Consiliul European de la Bruxelles din 15-16 iunie 2006 și de cele ulterioare,

1.  salută consensul general și prioritatea majoră acordată integrării europene de către guvernul și partidele de opoziție din Muntenegru, care au făcut posibile progrese importante în procesul de reformă de la independența țării; salută noua conducere politică de la Podgorica și încurajează noul guvern să continue procesul de integrare europeană al Muntenegrului și să accelereze reformele în vederea îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga;

2.  salută decizia Consiliului European din 17 decembrie 2010, de a acorda Muntenegrului statutul de țară candidată în vederea aderării la Uniunea Europeană; regretă, cu toate acestea, faptul că statutul de țară candidată nu este însoțit de dreptul de a deschide negocierile și subliniază că decizia de inițiere a negocierilor nu ar trebui amânată inutil și nerezonabil; se așteaptă ca negocierile să înceapă cel târziu după publicarea raportului Comisiei privind progresele realizate, cu condiția ca Muntenegru să avanseze semnificativ în direcția îndeplinirii criteriilor stabilite de Comisie;

3.  salută decizia Consiliului de a acorda cetățenilor muntenegreni posibilitatea de a călători fără vize (liberalizarea totală a vizelor) în spațiul Schengen UE începând cu 19 decembrie 2009; subliniază importanța acestui pas pentru dezvoltarea contactelor interpersonale, în special în domeniul educației, cercetării și turismului, precum și a contactelor de afaceri și a cooperării sindicale internaționale; solicită statelor membre UE din afara spațiului Schengen să ia în considerare posibilitatea adoptării unui regim liberalizat al vizelor similar pentru cetățenii muntenegreni, având în atenție în special implementarea fluidă a sistemului de liberalizare a vizelor cu țările UE Schengen;

4.  salută faptul că procesul de stabilire a unui cadru juridic și constituțional al țării este în curs de finalizare; atrage atenția, cu toate acestea, asupra faptului că termenul pentru armonizarea sistemului juridic actual cu noua constituție a fost extins de patru ori și solicită autorităților să adopte rapid legislația importantă, în special amendamentele la cadrul juridic electoral; solicită tuturor partidelor politice să ajungă fără întârziere la un consens asupra proiectelor de lege conforme recomandărilor OSCE - ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, și să amelioreze mecanismul de verificare a plângerilor legate de alegeri, depuse la comisia electorală sau înaintate instanțelor; solicită Parlamentului Muntenegrului să-și consolideze urgent și semnificativ capacitatea de evaluare a conformității legilor propuse de guvern cu acquis-ul și solicită Comisiei să ofere asistența tehnică necesară în această privință, în cadrul Instrumentului de preaderare; solicită insistent guvernului să confere procesului de elaborare a legilor mai multă transparență și accesibilitate pentru cetățeni;

5.  constată cu satisfacție că IPA funcționează bine în Muntenegru; încurajează atât guvernul muntenegrean, cât și Comisia, să simplifice procedura administrativă pentru finanțările IPA, pentru a le face mai accesibile organizațiilor mai mici și necentralizate, sindicatelor și altor beneficiari;

6.  reiterează importanța capitală a statului de drept pentru dezvoltarea țării și pentru credibilitatea instituțiilor statului în ochii cetățenilor; salută, în acest sens, activitatea tot mai intensă a guvernului și parlamentului de pregătire și adoptare a legilor necesare; subliniază, cu toate acestea, importanța participării opiniei publice la elaborarea noii legislații și a implementării sale efective pentru ca progresele să fie perceptibile pentru cetățeni;

7.  salută inițiativa Parlamentului Muntenegrului de a profesionaliza funcția președintelui comisiei electorale centrale, însă solicită și profesionalizarea celorlalți membri ai acestui organism și ameliorarea competențelor sale, pentru a asigura o administrare transparentă, democratică și eficientă a procesului electoral;

8.  constată că s-au realizat progrese semnificative în adoptarea legilor importante în domeniul luptei împotriva corupției și salută adoptarea unei noi strategii și a unui nou plan de acțiune, precum și crearea unei comisii naționale responsabile cu implementarea acestora; subliniază, cu toate acestea, că în multe domenii corupția este încă prevalentă, în special în construcții, privatizare și sectorul achizițiilor publice, și reprezintă o problemă gravă; constată, de asemenea, că rezultatele în privința anchetelor, urmăririlor și condamnărilor definitive rămân slabe; subliniază importanța stabilirii unui cadru global, declarat explicit, de combatere a corupției, care să includă o mai bună aplicare a legii accesului la informații și o mai bună coordonare între autoritățile de aplicare a legii, precum și o autoritate unică, care să monitorizeze și să instituie obligații pentru organismele guvernamentale și să trateze plângerile din partea populației (Ombudsman); atrage atenția asupra necesității de a aplica efectiv legile adoptate în acest domeniu, pentru a oferi autorităților de aplicare a legii noi instrumente de luptă împotriva corupției; solicită modificarea cadrului legislativ referitor la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, în vederea asigurării unui control independent și a transparenței mecanismelor și finanțare;

9.  solicită luarea unor măsuri energice pentru a elimina cazurile de conflicte de interese în administrația publică, consolidând comisia pentru conflictele de interese și conferindu-i competențele necesare pentru a verifica declarațiile de avere ale funcționarilor publici și a sancționa neregulile; solicită, de asemenea, modificarea legii privind prevenirea conflictelor de interese în exercitarea funcțiilor publice, care permite membrilor parlamentului și altor reprezentanți aleși să ocupe funcții ca membri ai organelor de administrație sau de supraveghere; în unele cazuri, acest conflict se poate rezolva printr-o transparență totală și prin declararea intereselor reprezentanților aleși;

10.  subliniază că legislația privind libertatea de informare este implementată cu dificultate, în special în ceea ce privește furnizarea documentelor care pot revela acte corupție în domeniul privatizării și licitațiilor publice; solicită insistent guvernului să faciliteze accesul la datele relevante; solicită insistent autorităților de stat să nu facă presiuni asupra organizațiilor neguvernamentale și non-profit și, în general, a actorilor societății civile care investighează cazuri de corupție și crimă organizată și care au un rol de control;

11.  ia act de progresele reformei sistemului judiciar, demonstrate prin adoptarea unor modificări majore ale procedurilor penale și ale altor legi substanțiale, crescând efectivele de resurse umane și reducând întârzierile cauzelor în instanțe; subliniază, cu toate acestea, necesitatea asigurării fiabilității și eficienței sistemului judiciar și a procurorilor, precum și a independenței lor față de interferențele politice; subliniază necesitatea implementării complete a Codului etic; solicită de urgență modificarea sistemului de numire a judecătorilor și a procurorilor și eliminarea practicii de numire a procurorilor și a membrilor consiliilor magistraților și procurorilor doar de către parlament, cu majoritate simplă, și de către guvern; este îngrijorat, de asemenea, de posibilitatea unei acumulări excesive de puteri în persoana președintelui Curții Supreme și a Procurorului General; solicită adoptarea legii privind reglementarea accesului la asistență juridică gratuită; solicită unificarea jurisprudenței pentru a se asigura caracterul previzibil al sistemului judiciar și încrederea opiniei publice; subliniază importanța consolidării cooperării internaționale, în special cu țările vecine;

12.  solicită Muntenegrului să amelioreze criteriile comune pentru formarea în domeniul judiciar, care să fie aplicate de Centrul pentru formare judiciară, și să aloce resursele financiare necesare pentru realizarea acestui obiectiv;

13.  solicită Comisiei să includă în următorul său Raport privind progresele acestei țări o evaluare a impactului și rezultatelor realizate în urma alocării fondurile UE, în reforma sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției;

14.  subliniază faptul că criminalitatea organizată, și, în primul rând, spălarea de bani și contrabanda, rămâne o problemă în ciuda îmbunătățirilor cadrului juridic și a implementării sale; solicită autorităților să ia măsuri pentru a crește capacitățile de aplicare a legii, în special a capacităților dinamice de anchetă, și pentru a îmbunătăți coordonarea dintre diferitele organisme și agenții, precum și cooperarea cu autoritățile respective ale țărilor vecine și cu cele internaționale, pentru a obține rezultate solide în combaterea criminalității organizate; salută adoptarea Codului de procedură penală și solicită implementarea rapidă și corespunzătoare a cestuia;

15.  salută îmbunătățirea lucrărilor parlamentului, dar recomandă eforturi suplimentare pentru a asigura calitatea bună a legislației adoptate și conformitatea sa cu acquis-ul; solicită alocarea mai multor resurse bugetare și umane, precum și acordarea unui volum mai mare de asistență parlamentului Muntenegrului de către UE, care să includă înfrățiri cu parlamentele statelor membre sau cu Parlamentul European, precum și creșterea capacităților deputaților și secretariatului parlamentului de a superviza și controla guvernul, așa cum se prevede în avizul Comisiei;

16.  solicită continuarea reformelor din administrația publică, care încă nu dispun de suficiente resurse și sunt fățiș politizate, și, în mod deosebit, revizuirea legii funcționarilor publici și angajaților statului, pentru a crea un sistem de angajare cuprinzător și bazat pe merite, care să includă norme transparente de angajare și să stabilească proceduri pentru evoluția în carieră; subliniază, de asemenea, necesitatea consolidării resurselor umane la nivelul administrației locale și a furnizării unei finanțări suficiente pentru funcționarea acesteia, pentru a-i garanta eficiența și transparența, deosebit de importante în perspectiva descentralizării în curs; atrage atenția asupra necesității de a respecta deciziile cu caracter obligatoriu ale Autorității de administrare a resurselor umane; subliniază necesitatea de a îmbunătăți cadrul juridic și instituțional, pentru a crește gradul de responsabilitate și de respectare a satului de drept în rândul administrației publice, în special în domenii precum administrația fiscală, licitațiile publice, planificarea urbană și acordarea de autorizații în administrațiile locale și vămi; salută deschiderea Școlii regionale de administrație publică (SReAP) în Danilovgrad;

17.  salută adoptarea legii generale privind interzicerea discriminării la angajare și în furnizarea serviciilor publice, care împiedică orice formă de discriminare în afară de cea bazată pe merit, ca un pas important în crearea unui cadru juridic favorabil combaterii discriminării; ia act, cu toate acestea, de eventualele deficiențe rămase în legislație și solicită rectificarea lor; subliniază că grupurile vulnerabile, precum romii, populația ashkali și egiptenii sau persoanele cu dizabilități încă suferă probabil discriminări, iar discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen persistă la scară largă, inclusiv din partea autorităților statului; solicită insistent autorităților muntenegrene să consolideze mecanismele de implementare pentru prevenirea, monitorizarea, sancționarea și urmărirea penală în cazuri de discriminare; este preocupat de faptul că dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilități nu este pe deplin respectat și, în acest sens, salută Memorandumul privind situația persoanelor cu dizabilități pe piața muncii, semnat de Confederația Sindicatelor din Muntenegru (CTUM) și ONG-uri;

18.  este preocupat de faptul că femeile continuă să fie subreprezentate în procesele decizionale și în pozițiile de conducere atât în administrația publică - parlament, ministere, posturile majore în guvern - cât și în societățile publice; solicită luarea rapidă a unor măsuri pentru a introduce rapid o politică privind integrarea egalității de gen, implementând planul de acțiune pentru egalitatea de gen și introducând principiul egalității de remunerare;

19.  salută adoptarea legii privind protecția împotriva violenței în familie și solicită guvernului să o aplice rapid și să acorde sprijin financiar organizațiilor care oferă servicii victimelor; cere autorităților să promoveze o campanie de conștientizare, pentru a informa femeile cu privire la drepturile lor, precum și o politică a toleranței zero față de violența domestică;

20.  îndeamnă autoritățile muntenegrene să asigure implementarea integrală a dispozițiilor legale pertinente, inclusiv a legii privind drepturile și libertățile minorităților; reamintește că toate minoritățile trebuie să fie protejate prin implementarea strictă a legii împotriva discriminării; încurajează Muntenegrul să depună în continuare eforturi pentru ridicarea gradului de conștientizare a tuturor tipurilor de discriminare; încurajează autoritățile muntenegrene să sprijine în continuare pe deplin implementarea planului său de acțiune în vederea soluționării statutului persoanelor strămutate;

21.  salută relațiile inter-etnice în general bune și protecția satisfăcătoare, în linii mari, a drepturilor minorităților din țară și reafirmă că aceasta este o bază pozitivă de inițiere a procesului de edificare a păcii într-o regiune care, la un moment dat, s-a caracterizat prin violență interetnică și strămutări masive de populație, însă solicită consultarea în continuare a opiniilor grupurilor minoritare de către autorități și în structurile administrative, pentru a contribui la reconciliere în regiune; atrage atenția, în acest scop, asupra necesității de a clarifica prevederea constituțională referitoare la reprezentarea corectă a minorităților și salută măsurile luate pentru a efectua statistici exacte în domeniu; solicită alinierea legii privind cetățenia și a legii privind străinii la standardele europene; încurajează liderii politici și religioși de ambele părți ale frontierei serbo-muntenegrene să contribuie la un climat interetnic pozitiv, prin găsirea unor soluții de compromis la chestiunile controversate, printre care și locurile de cult contestate;

22.  ia act de faptul că comunitățile rome, ashkade și egiptene se confruntă cu discriminări frecvente; solicită autorităților să amelioreze condițiile de viață ale acestor comunități, precum și accesul lor la securitatea socială, servicii medicale, educație și locuri de muncă, și să le ofere documente de identitate, acestea constituind o condiție indispensabilă pentru accesul la orice serviciu public; subliniază urgența îmbunătățirii condițiilor de viață în tabăra Konik și a adoptării și implementării unei strategii sustenabile pentru îmbunătățirea condițiilor și, în cele din urmă, închiderea taberei;

23.  reiterează importanța pentru democrație a unor organizații ale societății civile active și independente; salută îmbunătățirea cooperării guvernului cu ONG-urile, în special în lupta împotriva corupției; solicită consolidarea acestor relații și o mai largă consultare a ONG-urilor în elaborarea politicilor, inclusiv în formularea politicilor și a legilor și în ceea ce privește monitorizarea activităților autorităților; subliniază rolul esențial al actorilor societății civile în consolidarea cooperării regionale în domeniul social și în cel politic; salută lucrările Consiliului național pentru integrarea europeană, care include reprezentanți ai societății civile, guvernului, sistemului judiciar și opoziției, dar solicită consolidarea rolului său în procesul de integrare în UE;

24.  încurajează guvernul muntenegrean să colaboreze îndeaproape și să poarte un dialog regulat cu ONG-urile, sindicatele și alte organizații ale societății civile; salută, în acest sens, numirea Consiliului de Cooperare dintre guvernul muntegrean și ONG-uri; subliniază importanța consolidării cadrului instituțional de cooperare dintre guvern și ONG-uri, sindicate și alte organizații ale societății civile;

25.  salută progresele realizate în implementarea procesului de reformă de la Bologna și solicită intensificarea eforturilor pentru a îmbunătăți calitatea atât a educației generale, cât și a formării profesionale, astfel încât să ofere tinerilor aptitudinile necesare pentru a concura cu succes pe piața muncii; îndeamnă la o implementare mai eficientă a Strategiei de educație incluzivă, care să integreze copiii din grupurile vulnerabile;

26.  admite faptul că, prin adoptarea legii privind mijloacele de informare în masă electronice și modificarea codului penal, guvernul muntenegrean a progresat pe calea asigurării libertății de exprimare în mijloacele de informare în masă, însă solicită luarea unor măsuri suplimentare pentru a asigura independența și profesionalismul concernelor media, printre care consolidarea independenței radiodifuziunii publice; cere autorităților muntenegrene să-și demonstreze angajamentul în ceea ce privește funcționarea fără interferențe politice a sectorului media și garantarea independenței corpurilor legislative; atrage atenția asupra amenzilor disproporționate pentru calomnie, care continuă să constituie un obstacol în munca în condiții de libertate și independență a jurnaliștilor și solicită alinierea legislației și a practicilor în materie de calomnie cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; subliniază că cazurile semnalate de intimidare și violență fizică împotriva jurnaliștilor și a activiștilor din cadrul societății civile trebuie anchetate complet și trebuie începută urmărirea atunci când aceasta se impune; subliniază importanța aplicării de către jurnaliști a unor standarde profesionale înalte și a unui cod etic profesional;

27.  salută rezultatele bune obținute de această țară în implementarea reformelor economice, dar subliniază faptul că criza financiară a pus în evidență potențialele slăbiciuni ale modelului economic și subliniază urgența continuării schimbărilor structurale; solicită, în special, măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți monitorizarea și punerea în execuție a contractelor de privatizare, pentru a asigura transparența în ceea ce privește subsidiile de la stat și pentru a adopta reglementări mai bune și mai simple privind mediul de afaceri și, mai ales, pentru a facilita funcționarea întreprinderilor mici și mijlocii;

28.  ia act de ameliorarea funcționării pieței muncii, dar este preocupat de nivelul semnificativ al angajărilor informale; consideră că economia informală reprezintă o problemă adânc înrădăcinată, a cărei rezolvare reclamă strategii de adâncime, care să includă toate aspectele societății; atrage atenția asupra faptului că piața muncii este în continuare caracterizată prin șomaj structural și, în același timp, posturile vacante care cer calificare înaltă rămân neocupate, ceea ce demonstrează o neconcordanță între competențele solicitate și cele oferite; salută adoptarea Cadrului național al calificărilor, care include toate condițiile prealabile pentru eliminarea acestei nepotriviri, încurajează guvernul muntenegrean să-l implementeze fără întârziere;

29.  subliniază importanța, pentru dezvoltarea Muntenegrului, a ameliorării infrastructurii de transport și a asigurării conectivității sistemului de transport cu cel al țărilor vecine; solicită continuarea dezvoltării rețelei feroviare și modernizarea celei existente, care reprezintă o alternativă viabilă și ecologică la transportul rutier și ar putea prelua o parte substanțială a transportului de mărfuri de pasageri;

30.  subliniază faptul că Muntenegrul a ratificat principalele opt convenții cu privire la dreptul muncii ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Carta Socială Europeană revizuită; subliniază că, deși în codul muncii sunt prevăzute drepturile fundamentale legate de muncă și de sindicate, mai există încă unele restricții; încurajează Muntenegrul să consolideze în continuare drepturile în domeniul muncii și al sindicatelor; scoate în evidență rolul important al dialogului social și încurajează guvernul muntenegrean să se manifeste cu mai multă ambiție și să consolideze în continuare Consiliul Social; subliniază importanța îmbunătățirii transparenței și eficacității Consiliului Social;

31.  salută definirea prin Constituție a Muntenegrului ca stat ecologic; constată rolul semnificativ jucat în economie de turism și potențialul acestuia de a contribui la dezvoltarea țării; ia act, cu toate acestea, de riscul de deteriorare a mediului din cauza turismului și solicită guvernului să ia mai multe măsuri pentru a proteja natura, cum ar fi implementarea rapidă a legii mediului și a legilor derivate importante, și să facă eforturile necesare pentru a preveni posibila devastare a coastei Mării Adriatice; atrage atenția în mod special asupra necesității unei gestionări eficiente a deșeurilor, mai ales la nivel local, pentru a asigura depozitarea acestora în condiții de siguranță; salută măsurile de creare a unei economii cu mai puține emisii de dioxid de carbon, prin dezvoltarea potențialului enorm al țării în materie de hidroenergie și alte tipuri de energii regenerabile, care va contribui la satisfacerea nevoilor interne și va fi chiar o resursă semnificativă la export și o modalitate de a atrage valută străină în țară; avertizează însă că barajele de mari dimensiuni au adesea importante efecte negative asupra mediului și solicită efectuarea unor evaluări ecologice corespunzătoare și transparente, inclusiv cu privire la „opțiunile mai bune din punct de vedere ecologic”, precum și participarea publicului și implicarea societății civile înainte de aprobarea sau autorizarea acestora, în conformitate cu acquis-ul UE;

32.  îndeamnă autoritățile muntenegrene, în special Ministerul Economiei, să posteze public pe site-ul său toate documentele și anexele legate de recentul acord privind instalarea unui cablu submarin de transport de energie între Muntenegru și Italia; solicită publicarea tuturor consecințelor acordului, inclusiv a impactului său asupra mediului;

33.  ia act cu satisfacție de faptul că Muntenegrul s-a angajat ferm în cooperarea regională și este un partener regional constructiv; felicită Muntenegru pentru relațiile bune cu țările vecine și pentru rolul său general stabilizator în regiune; constată că această țară este un membru activ al majorității organizațiilor regionale și a încheiat o serie de acorduri cu țările vecine în domeniul judiciar și al poliției; salută acordul de readmisie, ratificat recent, cu Croația și Serbia, precum și acordul de extrădare încheiat de curând cu Serbia și Croația; solicită acestei țări să-și rezolve rapid diferendele frontaliere cu Croația, prin intermediul Curții Internaționale de Justiție;

34.  subliniază că parlamentul Muntenegrului a fost primul din regiune care a adoptat rezoluția privind genocidul de la Srebrenica și salută acest pas ca o contribuție importantă la reconcilierea regională;

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Republicii Muntenegru.

(1) JO L 108, 29.4.2010, p. 1. (2) JO L 334, 19.12.2007, p. 25. (3) JO L 336, 18.12.2009, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor (2010/2276(INI))

P7_TA(2011)0092 A7-0043/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 8, 19, 20, 21, 24, 25, 35 și 45,

–  având în vedere normele internaționale în materie de drepturi ale omului, în special Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Declarația din 1992 a ONU privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere convențiile europene privind apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în special Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Carta socială europeană și recomandările aferente ale Comitetului european pentru drepturile sociale, precum și Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în care sunt prevăzute drepturile fundamentale și principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană, inclusiv principiile nediscriminării și liberei circulații,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care conferă temeiul juridic pentru acțiuni la nivelul Uniunii dacă obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate în suficientă măsură de statele membre, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii,

–  având în vedere articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană care se referă la drepturile omului,

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede sancțiuni și suspendarea drepturilor în cazul unor încălcări grave ale dreptului Uniunii,

–  având în vedere articolele 9 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care obligă statele membre să țină seama - ca cerință orizontală - de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale adecvate, de combaterea excluderii sociale, precum și de niveluri ridicate de educație, pregătire profesională și protecție a sănătății umane și de combaterea discriminării pe criterii de rasă sau origine etnică,

–  având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care Consiliul este abilitat să adopte măsurile corespunzătoare în vederea combaterii discriminării pe criterii de rasă sau origine etnică,

–  având în vedere articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care definește promovarea ocupării forței de muncă, a unor condiții mai bune de viață și de muncă și a unei protecții sociale adecvate drept obiective ale Uniunii și ale statelor membre;

–  având în vedere articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care definește domeniile în care Uniunea trebuie să sprijine și să completeze activitățile statelor membre, și, în mod deosebit, articolul 153 alineatul (1) litera (h) referitor la integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii și articolul 153 alineatul (1) litera (j) referitor la combaterea excluderii sociale,

–  având în vedere Titlul XVIII din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care se referă la coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, („clauza de flexibilitate”) care prevede adoptarea unor măsuri adecvate în vederea realizării unuia dintre obiectivele stabilite în tratate,

–  având în vedere articolele 3, 8, 16, 18, 20, 21 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere recomandarea 1355 (1998) a Consiliului Europei referitoare la combaterea excluderii sociale și consolidarea coeziunii sociale în Europa,

–  având în vedere Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare a Consiliului Europei, referitoare la recunoașterea limbilor regionale și minoritare ca parte integrantă a patrimoniului cultural european, precum și Convenția-cadru a Consiliului Europei privind protecția minorităților naționale,

–  având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2005 privind situația romilor în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind situația femeilor de etnie romă în Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 referitoare la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 31 ianuarie 2008 referitoare la o Strategie europeană privind romii(4),

–  - având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la recensământul persoanelor de etnie romă din Italia pe criteriul apartenenței etnice(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2009 referitoare la situația socială a romilor și la îmbunătățirea accesului lor pe piața muncii din UE(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la cel de-al doilea summit european privind romii(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2010 privind situația romilor și libera circulație în Uniunea Europeană(8),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(9),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică(10),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(11),

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(12),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(13),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește eligibilitatea intervențiilor în domeniul locuințelor în favoarea comunităților marginalizate(14),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din decembrie 2007 și iunie 2008, concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului pentru ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori referitoare la incluziunea romilor, adoptate la Luxemburg la 8 iunie 2009, în special cele zece principii de bază comune privind incluziunea romilor anexate la concluzii,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la integrarea socială și economică a romilor în Europa (COM(2010)0133), crearea unui grup operativ(15) (la 7 septembrie 2010), primele rezultate ale grupului operativ(16) și rapoartele Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Romii din Europa: Punerea în aplicare a instrumentelor și politicilor Uniunii Europene privind incluziunea romilor – Raport de progres 2008-2010” SEC(2010)0400,

–  având în vedere primul summit european privind romii, organizat la Bruxelles, la 16 septembrie 2008, și cel de-al doilea summit european privind romii, organizat la Cordoba la 8 aprilie 2010,

–  având în vedere rapoartele privind romii, rasismul și xenofobia în statele membre ale UE în 2009, publicate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale(17), precum și rapoartele Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas Hammarberg,

–  - având în vedere recomandările, opiniile și declarațiile Consiliului Europei referitoare la această problemă, cum ar fi Concluziile întâlnirii la nivel înalt a Consiliului Europei privind situația romilor (Strasbourg, 20 octombrie 2010)(18);

–  având în vedere proclamarea în 2005 a Deceniului pentru integrarea romilor și crearea Fondului de educație pentru romi de către mai multe state membre ale UE, țări candidate și alte țări care beneficiază de o prezență importantă a instituțiilor Uniunii Europene,

–  având în vedere recomandările Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale cu ocazia celei de-a 77-a sesiuni (2-27 august 2010),

–  având în vedere raportul Consiliului Europei intitulat „Al patrulea Raport ECRI privind Franța”, publicat la 15 iunie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, cel al Comisiei pentru dezvoltare regională și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A7-0043/2011),

A.  întrucât o mare parte din cei 10-12 milioane de romi, dintre care cei mai mulți sunt cetățeni europeni, au avut de suferit de pe urma unor discriminări sistematice și, prin urmare, se confruntă cu un grad intolerabil de mare de excludere socială și economică și încălcări ale drepturilor omului și sunt supuși unei grave stigmatizări și discriminări în viața publică și privată;

B.  întrucât există încă disparități economice și sociale între diferitele regiuni ale Uniunii Europene și întrucât o proporție semnificativă a comunității rome trăiește în regiuni care sunt printre cele mai puțin avansate din punct de vedere economic și social din Uniune,

C.  întrucât Uniunea Europeană se bazează pe principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE și în tratatele UE, printre care se numără principiul nediscriminării, drepturile specifice pe care le implică cetățenia europeană, libera circulație și egalitatea;

D.  întrucât, în cadrul unei declarații comune cu ocazia celui de-al doilea summit privind romii, care a avut loc la Cordoba în perioada 8-9 aprilie 2010, trei state membre ale UE s-au angajat să continue integrarea problematicii romilor în politicile europene și naționale referitoare la drepturile fundamentale și protecția împotriva rasismului, sărăciei și excluderii sociale; să îmbunătățească foaia de parcurs a platformei integrate pentru includerea romilor, în care să fie stabilite obiective și rezultate-cheie prioritare, și să se asigure că instrumentele financiare existente ale Uniunii Europene, în special fondurile structurale, sunt puse la dispoziția romilor;

E.  întrucât excluderea copiilor romi din sistemul de învățământ are consecințe negative asupra drepturilor romilor, îndeosebi a dreptului la muncă, ceea ce accentuează marginalizarea acestora;

F.  întrucât populațiile care doresc să-și perpetueze tradiția de nomadism pe teritoriul Europei sunt cele mai afectate de analfabetism, iar în calea școlarizării copiilor acestor persoane apar, prin urmare, obstacole de ordin cultural;

G.  întrucât copiilor romi trebuie să li se garanteze condițiile materiale necesare școlarizării, în special prin numirea unor mediatori școlari;

H.  întrucât UE a elaborat o gamă de instrumente utile, mecanisme și fonduri pentru promovarea incluziunii romilor, dar aceste instrumente acționează separat la nivelul mai multor politici și nu au fost corect monitorizate, și prin urmare efectul și beneficiile lor sunt dificil de măsurat; întrucât, în pofida existenței a numeroase mecanisme și instituții destinate cooperării, problemele și provocările privind incluziunea romilor nu au fost rezolvate în mod eficient până acum și, deci, menținerea politicilor actuale fără nicio modificare nu este sustenabilă,

I.  întrucât „Deceniul de integrare a romilor” a fost lansat în 2005 pentru a combate discriminarea și pentru a îmbunătăți situația economică și socială a romilor și întrucât semnatarii Declarației Deceniului – Bulgaria, Croația, Ungaria, Muntenegru, Republica Cehă, România, Serbia, Slovacia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – și-au luat angajamentul de a face eforturi pentru eliminarea discriminării și pentru eradicarea diferențelor inacceptabile dintre romi și restul societății;

J.  întrucât integrarea reală a romilor este posibilă doar prin recunoașterea reciprocă a drepturilor și îndatoririlor comunităților interesate;

K.  întrucât în unele state membre au avut loc repatrieri și returnări ale romilor, fiind adesea însoțite de stigmatizarea acestora și de un discurs politic general ostil romilor;

L.  întrucât nediscriminarea, deși indispensabilă, este încă un răspuns inadecvat la o întreagă istorie de discriminări la adresa romilor și întrucât este prin urmare necesară completarea și consolidarea legislației privind egalitatea de tratament și politicile de nevoi specifice ale populației roma, cu privire la respectarea deplină, la protecția și promovarea drepturilor fundamentale, egalitate și nediscriminare, la aplicarea integrală și nediscriminatorie a legislației, a politicilor și mecanismelor de monitorizare și sancționare a încălcărilor drepturilor romilor, precum și îndeplinirea și accesul egal la drepturile omului în domeniile angajării, locuințelor, culturii, sănătății, participării la viața publică, formării, educației și libertății de circulație prin intermediul unei strategii la nivelul UE;

M.  întrucât abordarea politică mai puțin constrângătoare din cadrul metodei deschise de coordonare, care se bazează pe participarea voluntară a statelor membre și fără să conțină niciun stimulent puternic care să producă rezultate eficiente, s-a dovedit insuficientă pentru promovarea incluziunii romilor, iar această limitare poate fi depășită parțial prin corelarea mai strânsă a mecanismelor de finanțare ale UE de procesele de revizuire colegială;

N.  întrucât femeile din minoritățile etnice, și mai ales femeile rome, se confruntă cu o discriminare mult mai accentuată decât cea suferită de bărbații din același grup etnic sau femeile din populația majoritară și întrucât rata de angajare a femeilor rome este mai mică chiar decât cea a bărbaților romi și, pe de altă parte, datorită rolului lor în familie, femeile pot constitui elementele principale ale incluziunii comunităților marginalizate;

O.  întrucât este necesar să se acorde o atenție deosebită minorilor și copiilor în elaborarea unei strategii europene pentru integrarea romilor;

P.  întrucât Strategia UE privind incluziunea romilor abordează toate formele de încălcare a drepturilor fundamentale ale romilor - inclusiv discriminarea, segregarea, discursurile care incită la ură, stereotipurile etnice, amprentarea ilegală, precum și evacuarea și expulzarea ilegală – asigurând transpunerea completă și implementarea consolidată a tuturor directivelor și a legislației UE în materie;

Q.  întrucât stigmatizarea din ce în ce mai pronunțată a populației rome, precum și atitudinile împotriva romilor exprimate în discursurile politice sau de public constituie cauze de îngrijorare, întrucât repatrierile discutabile și returnările romilor care s-au petrecut în câteva state membre au creat teamă și anxietate în rândul populației rome, precum și niveluri îngrijorătoare de rasism și discriminare;

R.  întrucât șansele romilor de a avea aceleași drepturi și obligații ca cetățenii unui stat membru depind în cea mai mare parte de deținerea unor documente legale de cetățenie;

S.  întrucât accesul populației rome la o educație și o formare profesională de calitate, partajarea și înțelegerea culturii, valorilor și patrimoniului ei cultural, participarea la viața asociativă și o mai bună reprezentare sunt aspecte absolut necesare unei abordări holistice a implementării strategiilor naționale și europene vizând incluziunea și participare lor la viața civică;

T.  întrucât o educație și o formare de calitate influențează viitorul fiecărui individ, atât pe plan personal, cât și profesional, precum și în ceea ce privește participarea sa la viața civică, fiind, în consecință, esențial să se asigure condiții de acces la educație și formare egale pentru toți, fără niciun fel de discriminare, și întrucât integrarea în programele școlare, încă de la o vârstă fragedă, a diversității culturale și a luptei împotriva stereotipurilor constituie un mijloc important de incluziune a romilor și o cale spre înțelegerea reciprocă;

U.  întrucât, la 19 octombrie 2010, Comisia a anunțat prezentarea unui cadru UE referitor la strategiile naționale privind romii în aprilie 2011(19),

1.  invită Comisia să propună iar Consiliul să adopte o Strategie a UE pentru integrarea romilor (denumită în continuare – „Strategia”) ca plan de acțiune la nivel UE, indicativ, cuprinzător și pe mai multe niveluri, ce va fi pregătit și implementat la toate nivelurile politice și administrative, și care să poată evolua în funcție de necesități, bazat pe valorile fundamentale ale egalității, ale respectării drepturilor, ale nediscriminării și egalității de gen, care să aibă la bază sarcinile, obiectivele, principiile și instrumentele definite în tratate și în Carta Drepturilor Fundamentale, după cum s-a menționat mai sus, precum și în legislația UE relevantă, și care, de asemenea, să se bazeze pe competențele partajate ale Uniunii, precum și pe acțiunile complementare, de sprijin, și de coordonare ale acesteia;

2.  recunoaște că în diverse state membre comunitățile rome se confruntă cu discriminare și/sau adesea cu prejudecăți, iar această situație este exacerbată de criza economică și financiară actuală, ducând la pierderea de locuri de muncă; subliniază faptul că incluziunea populației rome este responsabilitatea atât a tuturor statelor membre, cât și a instituțiilor UE; solicită statelor membre să coopereze pe deplin cu UE și cu reprezentanții populației rome pentru elaborarea unor politici integrate, care să utilizeze toate resursele financiare ale UE disponibile în cadrul fondurilor UE, în special în cadrul FEDER, ESF și FEADR, precum și să promoveze incluziunea romilor la nivel național, regional și local; invită Comisia să acorde o atenție specială cererilor de asistență tehnică pentru a putea îmbunătăți eficiența tuturor instrumentelor disponibile pentru integrarea comunităților rome;

3.  reamintește disponibilitatea programelor și fondurilor europene și faptul că acestea pot fi folosite pentru integrarea socială și economică a romilor, dar și faptul că este necesară o mai bună comunicare la toate nivelurile între autoritățile locale, societatea civilă și grupurile-țintă potențiale, astfel încât romii să fie informați cu privire la aceste programele și fonduri; în plus, încurajează folosirea fondurilor UE existente pentru construirea de noi case sau pentru renovarea caselor existente sau pentru îmbunătățirea infrastructurii energetice, a utilităților locale, a sistemelor de comunicare sau educație, a măsurilor luate pentru îmbunătățirea accesului la piața muncii etc.;

4.  solicită, prin urmare, Comisiei:

5.  subliniază faptul că programele complexe și programele adaptate nevoilor specifice ale comunităților rome care trăiesc în condiții diferite sunt esențiale și că, în acest context, este necesară asigurarea accesului populației rome la servicii specifice la fața locului;

6.  reamintește că un sprijin adecvat în completarea veniturilor, piețe ale muncii care favorizează integrarea și accesul la servicii de calitate sunt piloni de bază ai strategiei de integrare activă prezentate în Recomandarea 2008/867/CE;

7.  subliniază că asistența socială, condiții decente de locuit și îmbrăcăminte adecvată, programele de dezvoltare timpurie de înaltă calitate accesibile tuturor și o educație nesegregată de calitate, desfășurată într-un climat de integrare, în care există disponibilitatea de a implica părinții, sunt elemente esențiale pentru asigurarea egalității de șanse și a posibilității de a participa pe deplin în societate și pentru eliminarea discriminării viitoare; subliniază necesitatea de a combate absenteismul și abandonul școlar timpuriu și de a oferi subvenții și sprijin financiar; susține că educația, oportunitățile de formare și asistența în căutarea unui loc de muncă oferite adulților sunt esențiale pentru a sprijini ocuparea forței de muncă și continuarea activității profesionale în rândul romilor cu scopul de a se evita reproducerea excluderii sociale;

8.  sugerează ca prevenirea marginalizării să înceapă din copilărie, prin înregistrarea copiilor în registrul populației imediat după naștere, astfel încât să li se recunoască naționalitatea și să poată avea acces la toate serviciile sociale; consideră în special că pentru copiii romi ar trebui să se asigure servicii de educație primară de înaltă calitate și că ar trebui luate măsuri speciale pentru sprijinirea școlarizării lor;

9.  reamintește provocările cu care romii, în special femeile și fetele, se confruntă în ceea ce privește sărăcia extremă, discriminarea și excluderea, fenomene din cauza cărora nu au acces la niveluri superioare de educație, la locuri de muncă și la servicii sociale; solicită Comisiei și statelor membre să abordeze nevoile specifice ale femeilor și fetelor rome prin aplicarea unei perspective de gen în toate politicile pentru integrarea romilor, precum și să ofere protecție subgrupurilor celor mai vulnerabile;

10.  invită statele membre să ia măsuri concrete pentru a informa cetățenii cu privire la situația istorică și actuală a romilor folosind, printre alte materiale, rapoartele Agenției pentru Drepturile Fundamentale drept sursă în acest scop;

11.  subliniază că strategia UE pentru integrarea romilor include, de asemenea, măsuri de monitorizare a situației romilor în ceea ce privește respectarea și promovarea drepturilor lor sociale fundamentale, a egalității, a nediscriminării și a liberei circulații în UE.

12.  subliniază că accesul populațiilor de etnie romă la o educație și o formare profesională de înaltă calitate, împărtășirea și înțelegerea culturii, a valorilor și a patrimoniului lor cultural, participarea acestor persoane la viața asociativă și o mai bună reprezentare a acestor comunități constituie componente esențiale ale unei abordări holistice a aplicării strategiilor naționale și europene, în vederea integrării lor și a integrării lor în societate;

13.  subliniază că o educație și o formare de calitate influențează viața personală și profesională a oamenilor și că, prin urmare, este esențial să se asigure un acces nediferențiat la sisteme de educație și formare eficace, fără discriminări sau segregări de orice fel;

14.  subliniază importanța susținerii acestei strategii și a supravegherii implementării sale într-o manieră transparentă, responsabilitatea revenind în primul rând miniștrilor reuniți în cadrul Consiliului, care sunt răspunzători în fața cetățenilor, această strategie netrebuind în nici un caz să constituie o sursă de divizare în Uniune, să creeze rupturi între statele membre, ci dimpotrivă, să contribuie la consolidarea procesului de integrare comunitară;

15.  subliniază importanța utilizării adecvate a resurselor financiare alocate statelor membre în sectoarele prioritare ale strategiei;

16.  subliniază necesitatea verificării și măsurării gradului de îndeplinire a obiectivelor strategiei, pentru a introduce criterii de recompensare a statelor membre care îndeplinesc aceste obiective și de sancționare a celor care nu le îndeplinesc;

17.  solicită, prin urmare, Comisiei:

18.  reamintește responsabilitatea specială a Comisiei în promovarea unei strategii a UE privind integrarea romilor, precizând în același timp că această strategie trebuie să fie pusă în aplicare la nivel local;

19.  invită Comisia și statele membre să mobilizeze strategiile și instrumentele existente ale UE pentru a asigura integrarea socioeconomică a romilor și să elaboreze și să pună în aplicare toate politicile corespunzătoare, ținând seama, acolo unde este cazul, de principiile de bază comune privind integrarea romilor;

20.  consideră că o colaborare mai strânsă între liderii romilor, autoritățile locale și organismele UE este esențială pentru a stabili principalele provocări cu care se confruntă UE și statele membre și pentru a găsi soluții la aceste provocări în ceea ce privește integrarea socioeconomică a populației rome;

21.  solicită statelor membre să confere organismelor lor decizionale competențele necesare pentru a obține finanțări complexe și orientate înspre dezvoltare din partea UE, în folosul inițiativelor locale de valoare și ca răspuns la diferitele nevoi de pe plan local ale romilor; subliniază importanța identificării și a schimbului de bune practici cu privire la integrarea romilor și a îmbunătățirii vizibilității poveștilor de succes; solicită dezvoltarea capacității instituționale de a acorda asistența necesară (asistență administrativă și în privința gestionării de proiecte) la nivel local;

22.  consideră că organizațiile de romi, alte organizații implicate, autoritățile locale, regionale, naționale și instituțiile UE trebuie să desfășoare acțiuni concertate și să își asume responsabilitatea comună pe tot parcursul procesului, utilizând cele mai bune practici, bazele de cunoștințe vaste existente compilate de statele membre și experiența acumulată în prima perioadă a Deceniului de integrare a romilor; subliniază importanța organizării unor campanii de sensibilizare, în special în regiunile cu comunități mari de romi;

23.  consideră că integrarea socială a romilor nu este posibilă în lipsa creării și consolidării unor structuri de reprezentare a intereselor lor, inclusiv la nivelul luării deciziilor politice, și în lipsa activităților lor civile desfășurate prin intermediul ONG-urilor la nivel național și european;

24.  recomandă cu insistență organismelor UE să implice în mai mare măsură nivelul național în consultările și în mecanismul decizional în vederea elaborării unei strategii viitoare care să aducă beneficii tuturor părților implicate; de asemenea, atrage atenția Comisiei și statelor membre asupra faptului că este necesar ca politicile pentru integrarea romilor să fie elaborate, dezvoltate, implementate și evaluate în cooperare cu autoritățile locale și regionale, cu comunitățile de romi și cu alte etnii, cu reprezentanți și organizații ale societății civile, cu Comitetul Regiunilor și cu organizațiile internaționale pentru a îmbunătăți șansele de reușită ale politicilor;

25.  solicită Comisiei să colecteze și să difuzeze informații privind experiența acumulată și acțiunile desfășurate în diverse state membre, în special în domeniul educației și în cel al culturii;

26.  solicită să se acorde o asistență mai bună organizatorilor de proiecte de integrare a romilor eligibile pentru finanțare europeană prin crearea unor platforme de informare, prin analize și prin schimburi de bune practici;

27.  susține că o parte din soluție constă în angajarea deplină a statelor membre pentru a asigura susținerea efectivă a organizatorilor de proiecte și că statele membre, împreună cu Comisia Europeană, au un rol de jucat pentru a încuraja autoritățile locale să selecționeze proiectele pentru integrarea populației rome;

28.  solicită statelor membre să dezvolte strategii transsectoriale de reducere a sărăciei, care să țină seama de problematica adesea sensibilă a coexistenței comunității rome cu comunitatea majoritară, ambele fiind afectate de lipsa de locuri de muncă, de sărăcie și de fenomenul marginalizării; evidențiază importanța măsurilor de stimulare care, oferind beneficii vizibile, încurajează persoanele sărace să intre pe piața muncii în loc de a trăi de pe urma prestațiilor sociale sau poate de a munci în economia subterană; subliniază că programele care promovează înțelegerea și toleranța reciprocă sunt de importanță capitală;

29.  invită Comisia să includă în Strategie o perspectivă dedicată extinderii, dezvoltând proiecte în țările candidate sau candidate potențiale, care garantează dezvoltarea planurilor naționale de acțiune în conformitate cu strategia UE;

30.  solicită statelor membre să desemneze un funcționar guvernamental sau un organism administrativ cu atribuțiile unui „punct național de contact” pentru implementarea eficientă și transparentă a Strategiei, cu atribuții executive și responsabil cu implementarea, coordonarea, monitorizarea, prioritizarea și aplicarea practică a strategiei la nivel național, regional și local cu asigurarea menținerii formalităților birocratice la niveluri minime și unui management și control eficient al fondurilor;

31.  invită ministerele naționale de educație și Comisia să instituie burse de studii novatoare și flexibile pentru cultivarea talentelor și să-și mărească sprijinul în ceea ce privește bursele și programele existente;

32.  invită Comisia și Consiliul să adopte o versiune lărgită și detaliată a componentelor indicatorilor „Laeken'atunci când măsoară excluderea socială și teritorială și când evaluează evoluții înregistrate; subliniază necesitatea extinderii diviziunilor orizontale din cadrul indicatorilor ”Laeken„ și la cele mai mici unități statistic-administrative (LAU 1 și LAU 2); subliniază, în plus, că indicatorii ”Laeken„ ar putea fi adăugați viitorilor indicatori din cadrul politicii de coeziune, în special cu privire la dimensiunea socială;

33.  invită Comisia să completeze indicatorii printr-un sistem de obiective și niveluri de referință, pentru a obține un angajament politic real în direcția progresului; subliniază totodată necesitatea urgentă de progrese în colectarea datelor dezagregate care să permită măsurarea progreselor în atingerea obiectivelor/nivelurilor de referință/indicatorilor și să se dezvolte politici realiste, să crească eficiența și să se îmbunătățească evaluarea;

34.  solicită elaborarea de urgență, pe baza bunelor practici, a unor criterii de referință, indicatori și mecanisme independente de evaluare a impactului și de monitorizare pentru a sprijini și evalua eficiența și rezultatele tangibile ale programelor, față de simpla verificare a respectării formalităților procedurale în cazul proiectelor ce beneficiază de subvenții; solicită monitorizarea efectivă a utilizării fondurilor, astfel încât resursele financiare să contribuie într-adevăr la îmbunătățirea condițiilor de trai, a serviciilor de sănătate, a educației și a ocupării forței de muncă în rândul romilor;

35.  consideră că cooperarea structurată a statelor membre în cadrul metodelor deschise de coordonare existente în domeniul ocupării forței de muncă și al integrării sociale este de importanță vitală pentru a se înregistra progrese în ceea ce privește integrarea deplină a romilor și solicită Comisiei să organizeze schimburi de bune practici și de experiență între statele membre și toate părțile vizate de chestiunile referitoare la romi;

36.  solicită, pentru a se garanta că fondurile cu obiective specificate în mod clar ajung efectiv la romii aflați în nevoie și aduc progrese durabile în viața acestora, un angajament real din partea Comisiei și a statelor membre de lansare a unor programe mai bine țintite și orientate spre dezvoltare, complexe, flexibile și durabile, care să acopere perioade mai lungi și suprafețe mai semnificative; aceste programe ar trebui să pună accent pe microregiunile cele mai dezavantajate în contextul lor geografic, socioeconomic și cultural, abordând în același timp problema sărăciei rurale și suburbane și a cartierelor segregate de romi și insistând asupra îmbunătățirii condițiilor de locuit precare (de exemplu, lipsa apei potabile, a încălzirii, a electricității și a instalațiilor sanitare), precum și asupra acordării de asistență suplimentară familiilor, astfel încât acestea să își mențină condițiile de locuit îmbunătățite; solicită, de asemenea, Comisiei să monitorizeze rezultatele proiectelor după încetarea finanțării;

37.  invită statele membre să îmbunătățească oportunitățile economice ale romilor, inclusiv prin promovarea facilităților de microcreditare în rândul antreprenorilor; invită statele membre să utilizeze experiența proiectelor de succes, de exemplu proiectele prin care activități economice nedeclarate au fost transformate în activități economice legale cu sprijinul experților;

38.  invită statele membre și Comisia să stabilească politici clare pentru integrarea romilor pe piața muncii, precum și să elaboreze și să adopte măsuri pentru combaterea efectelor adverse ale dependenței prelungite de sistemul de asistență socială;

39.  recunoaște că majoritatea romilor ocupă locuri de muncă nedeclarate și, având în vedere necesitatea de a asigura durabilitatea sistemelor de securitate socială, invită statele membre să combată efectiv acest fenomen în cooperare cu partenerii sociali;

40.  solicită un angajament din partea statelor membre de a implica actori publici, precum IMM-urile sau microîntreprinderile, în aplicarea măsurilor de integrare a populației rome în ceea ce privește șansele de angajare;

41.  subliniază rolul important pe care IMM-urile și microîntreprinderile îl pot juca în privința integrării romilor și recomandă aplicarea unor măsuri de recompensare a celor care contribuie la acest obiectiv;

42.  consideră că pentru persoanele de etnie romă ar putea fi asigurate perspective mai bune, în special în ceea ce privește accesul la piața muncii, prin investiții mai mari în educație și formare efectuate de statele membre, cu precădere utilizând noile tehnologii și internetul, inclusiv măsuri aprobate de comunitatea științifică internațională, de fundațiile și ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul educației și al integrării sociale la nivel regional și local;

43.  invită Comisia să elaboreze o hartă a crizei în Europa care să identifice, să măsoare și să monitorizeze regiunile din UE ale căror locuitori sunt afectați în cea mai mare măsură de sărăcie, excludere socială și discriminare, cel puțin pe baza următorilor indicatori:

44.  invită statele membre să se implice în transmiterea de date privind situația socioeconomică a romilor (mai ales privind educația, sănătatea, condițiile de locuit și ocuparea forței de muncă) și invită organizațiile internaționale (de exemplu, OIM și OCDE) să detalieze aceste subiecte în monitorizările generale întreprinse și să contribuie la stabilirea unor obiective specifice privind, de exemplu, procentul populației rome cu studii secundare și terțiare finalizate, cu locuri de muncă în administrația publică și cu reprezentare în diferite sectoare ale vieții sociale și politice; solicită Comisiei să contribuie, pe baza acestor date, la elaborarea unei strategii a UE clare și viabile pentru integrarea romilor;

45.  solicită, prin urmare, Comisiei să ofere un sprijin specific, inclusiv financiar, acestor regiuni și să dezvolte direct proiecte-pilot care să includă participarea unor mediatori, în conformitate cu programul Consiliului Europei, precum și o monitorizare specifică a evoluției implementării strategiei;

46.  solicită Comisiei să încurajeze statele membre participante la strategie, organizațiile internaționale relevante și instituțiile europene, ONG-urile, comunitățile rome, alți actori și publicul să folosească termenii de „romi”/„romi și sinti” atunci când se referă la această minoritate;

47.  invită Comisia și Consiliul să aloce o finanțare specifică în cadrul politicii de coeziune în viitorul cadru financiar multianual, pentru a sprijini explicit strategia, creând o rezervă de performanță destinată strategiei UE pentru romi;

48.  consideră că rata actuală de absorbție a fondurilor UE este prea redusă; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze cauzele care stau la baza acestui fenomen și să elaboreze o abordare mai eficientă pentru monitorizarea absorbției fondurilor UE, în special a fondurilor destinate grupurilor marginalizate; solicită în special colectarea urgentă de date, în condițiile respectării directivelor privind protecția datelor, privitoare la eficacitatea acestor fonduri, în vederea elaborării de politici bazate pe date reale;

49.  evidențiază faptul că excluderea socială a romilor are o dimensiune teritorială foarte pronunțată, caracterizată prin sărăcie și marginalizare, concentrată în microregiunile subdezvoltate, caracterizate prin lipsa acută a resurselor financiare necesare pentru a-și aduce contribuția la finanțările comunitare pentru care sunt eligibile și care, cel mai adesea, nu dispun de capacitatea administrativă și de resursele umane pentru a folosi finanțările în mod corespunzător; subliniază nevoia de a concentra eforturi specifice în aceste microregiuni, care sunt adesea zone periferice intraregionale, precum și nevoia de a simplifica în mod substanțial birocrația pentru a putea asigura alocarea unui număr maxim de resurse sub egida politicii de coeziune;

50.  consideră, de asemenea, că sunt necesare noi reglementări cu privire la alocarea fondurilor structurale pentru a subordona această alocare eliminării segregării romilor și asigurării accesului egal al acestora la serviciile publice; consideră că ar trebui elaborate, de asemenea, planuri pentru egalitatea de șanse și planuri antisegregaționiste la nivel local, pe baza unor indicatori măsurabili și a unor acțiuni concrete;

51.  îndeamnă Comisia să pună la dispoziția statelor membre instrumente adecvate de asigurare a complementarității între FSE, FEDR și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și invită statele membre să utilizeze alte programe, cum ar fi PROGRESS, programul de învățare de-a lungul vieții, programul Cultura (2007-2013) și programul Sănătate (2008-2013) în vederea integrării romilor;

52.  solicită delegarea organismelor de sprijin pentru dezvoltarea UE sub supravegherea și controlul Grupului operativ privind romii, pentru luarea următoarelor măsuri:

53.  solicită Comisiei și statelor membre să aplice atât evaluarea prin monitorizare participativă, care implică comunitățile rome și contribuie la dezvoltarea capacităților actorilor, cât și expertiza externă, pentru a avea o viziune realistă și obiectivă asupra succesului sau eșecului de ansamblu al diferitelor măsuri și instrumente; solicită, de asemenea, Comisiei să prezinte Parlamentului o listă cu proiectele în beneficiul populației rome care au fost finanțate de către Comisie începând cu 2000, indicând rezultatele obținute;

54.  invită statele membre să implementeze prioritatea orizontală „Comunități marginalizate” în cadrul fondurilor structurale ale UE și să participe la rețeaua UE - romi, acționând în vederea bunei implementări a fondurilor structurale pentru incluziunea socială a romilor; subliniază că măsurile în vigoare, precum și mecanismele de monitorizare și evaluare, trebuie îmbunătățite semnificativ; subliniază, în plus, că agențiile și organizațiile care implementează proiectele cofinanțate de fondurile structurale și care vizează direct sau sprijină indirect romii trebuie să-și asume răspunderea și să acționeze într-o manieră transparentă; solicită, de asemenea, o analiză continuă a raportului costuri-beneficii a proporției fondurilor destinate și cheltuite pentru programele și cheltuielile de funcționare reale;

55.  solicită Comisiei și Consiliului să extindă domeniul de aplicare a finanțărilor UE, astfel încât acestea să se acorde, pe lângă obiectivelor legate de dezvoltare, și pentru asigurarea unor servicii publice de calitate; subliniază, de asemenea, că ar trebui revizuită cofinanțarea și, eventual, diferențiată, pentru a reflecta mai bine diversitatea acțiunilor și a beneficiarilor, existând astfel posibilitatea ca proiectele destinate romilor să aibă nevoie de o parte mai mică de cofinanțare din partea țării și una mai mare din partea UE;

56.  subliniază că ar trebui îmbunătățită semnificativ coordonarea dintre politicile UE, pentru a stimula sinergiile și complementaritățile; normele administrative și de punere în aplicare trebuie simplificate substanțial și trebuie eliminate toate obstacolele dintre diferitele fonduri, astfel încât să se aloce maximum de resurse prin toate instrumentele;

57.  subliniază că este necesar ca fondurile structurale să îmbine abordarea națională cu cea locală, acționând prin programe care să opereze concomitent cu strategia națională și să ofere răspunsuri locale la nevoi specifice; subliniază, de asemenea, necesitatea de a crea sinergii între implementarea fondurilor structurale și strategiile guvernamentale pentru romi, precum și între autoritățile de administrare a Fondului social european și unitățile specializate pentru romi sau structurile de coordonare care se ocupă de problemele romilor;

58.  solicită Comisiei și Consiliului să amelioreze accesul la fondurile UE al autorităților locale și al ONG-urilor care se ocupă de incluziunea romilor, prin simplificarea procedurii de solicitare și a normelor;

59.  solicită Comisiei să introducă în strategie un mecanism de promovare a angajării romilor în administrația publică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, și invită statele membre să angajeze romi în administrația publică, în special în instituțiile care participă la programarea și implementarea programelor pentru incluziunea romilor, finanțate de UE și de statele membre;

60.  subliniază importanța semnării și ratificării de către statele membre a Convenției europene privind cetățenia, care prevede clar că, în dreptul intern al statelor privind naționalitatea, nu trebuie să existe nicio discriminare pe motive de sex, religie sau origine națională sau etnică;

61.  subliniază, în acest context, necesitatea de a continua programele UE, cum ar fi programul Progress de combatere a discriminării și programul JASMINE, care promovează investițiile în consolidarea capacităților, și solicită dezvoltarea acestor programe și după 2013;

62.  salută oportunitatea creată prin intermediul prevederilor Regulamentului (UE) nr. 437/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010, și anume acordarea a până la 3% din contribuția FEDER în favoarea programelor specifice sau 2% din bugetul total alocat pentru reabilitarea locuințelor în favoarea comunităților marginalizate; regretă faptul că, până în momentul de față, niciun plan operațional nu a fost modificat pentru a acorda prioritate locuințelor pentru populația romă; invită statele membre să utilizeze cât mai rapid și la maximum această nouă oportunitate oferită în cadrul fondurilor structurale pentru a consolida perspectivele unei integrări sociale eficiente; solicită Comisiei să propună un plan specific de acțiune cu privire la acest regulament și să crească gradul de utilizare a fondurilor și recomandă pregătirea unui raport de către Comisie referitor la utilizarea acestora; solicită, în plus, statelor membre să folosească efectiv potențialul de interacțiune dintre FEDER, FSE și FEADR pentru dezvoltarea programelor de integrare a romilor;

63.  recunoaște că comunitățile rome formează grupuri extrem de eterogene și că, în consecință, nu poate exista doar o singură strategie; sugerează, în acest sens, ca autoritățile locale și regionale din statele membre să propună politici eficiente de integrare a romilor, ținând cont de specificitățile mediului din care provin (pe plan geografic, economic, social, cultural); recomandă Comisiei să se folosească de experiențele autorităților publice care au contribuit activ la integrarea comunităților de romi și încurajează folosirea celor mai bune practici și modele de succes privind incluziunea socială a romilor;

64.  reamintește faptul că premisa principală pentru a asigura succesul integrării este realizarea de eforturi comune atât de către societatea tradițională, cât și de către comunitatea romă; solicită, prin urmare, statelor membre să contribuie la îmbunătățirea situației populației rome în domeniul locuințelor și al ocupării forței de muncă și recomandă ca statele membre și autoritățile publice locale și regionale să integreze, în conformitate cu Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională, alocarea de locuințe noi comunităților marginalizate într-un cadru de politică mai complex, caracterizat prin angajamente sociale reciproce și bilaterale, cum ar fi consolidarea comunității, care să includă participarea romilor la procesul de construire a noilor instituții și eforturi reciproce în vederea îmbunătățirii participării școlare a copiilor și a reducerii substanțiale a șomajului; în acest fel, statele membre pot contribui în mod semnificativ la conceperea unei soluții concrete pentru necesarul de locuințe al grupurilor marginalizate care trăiesc în condiții locative precare; îndeamnă, de asemenea, statele membre să folosească rețeaua UE Roma pentru a încuraja schimbul de bune practici;

65.  invită Comisia și Consiliul să utilizeze la maxim programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, cum ar fi programe de cooperare transfrontalieră, programe de cooperare transnaționale și programe de cooperare interregionale, și să exploateze potențialul oferit de Gruparea europeană de cooperare teritorială;

66.  solicită Comisiei și statelor membre să analizeze și să elimine obstacolele din calea (re)integrării pe piața muncii a femeilor rome și a efectuării de către acestea de activități independente, precum și să acorde atenția cuvenită rolului femeilor în emanciparea economică a romilor marginalizați și a lansării afacerilor; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să asigure implicarea femeilor rome în pregătirea, implementarea, monitorizarea și evaluarea Strategiei UE privind incluziunea romilor;

67.  solicită Comisiei și statelor membre să includă în toate domeniile prioritare ale strategiei UE privind incluziunea romilor, ca obiectiv orizontal, consolidarea capacităților și conferirea mai multor drepturi și posibilități femeilor rome;

68.  solicită Comisiei și Consiliului să includă promovarea egalității de gen printre obiectivele strategiei, alături de combaterea discriminării multiple și intersecționale;

69.  solicită Comisiei și statelor membre să colecteze, să analizeze și să publice date statistice fiabile, defalcate pe gen, pentru a permite evaluarea și actualizarea corespunzătoare a strategiei, și să măsoare impactul proiectelor și intervențiilor din cadrul strategiei asupra femeilor rome;

70.  solicită includerea în strategie a unui mecanism de cooperare, schimb de informații și monitorizare, nu doar la nivelul UE, ci și la nivel național, în cooperare cu Agenția Europeană pentru Drepturile Fundamentale, Consiliul Europei, alte instituții internaționale și europene din domeniu, ONG-uri, comunitățile rome și alți actori, pentru a analiza problemele și a găsi soluții, precum și pentru a asigura implementarea corectă și completă a strategiei la nivel european și național, de către cei responsabili cu aceasta, asigurând astfel succesul strategiei;

71.  invită Comisia să acorde sprijinul tehnic necesar pentru îmbunătățirea capacităților administrative ale organismelor implicate în administrarea fondurilor structurale și solicită statelor membre să ofere consultanță și sprijin administrativ, de exemplu prin organizarea de formări și prin acordarea de sprijin și de explicații în ceea ce privește solicitările de subvenții, astfel încât să faciliteze romilor obținerea de informații privind programele europene și naționale de finanțare pentru sprijinirea antreprenoriatului și a ocupării forței de muncă și să îi ajute să depună cererile respective;

72.  invită statele membre să stabilească obiective concrete și specifice, precum și scopuri detaliate și măsurabile, cu privire la incluziunea socială a romilor cu ocazia transpunerii în programele naționale a obiectivelor de integrare socială și reducere a sărăciei prevăzute în Strategia UE 2020 și solicită luarea de măsuri urgente pentru asigurarea atingerii obiectivelor propuse;

73.  consideră că este posibil să se asigure un viitor mai bun romilor prin intermediul educației, investițiile în educația copiilor și a tinerilor romi fiind, în consecință, esențiale; subliniază că școlarizarea constituie nu doar un drept, dar și o datorie, și își afirmă sprijinul față de activitățile menite să crească participarea elevilor romi la viața școlară, inclusiv prin implicarea activă a familiilor acestora;

74.  consideră că promovarea cunoașterii culturii romani în Europa facilitează înțelegerea reciprocă dintre romi și persoanele de alte etnii din Europa, impulsionând totodată dialogul intercultural european;

75.  opinează că viitoarea strategie pentru minoritatea romă ar trebui să se axeze pe educație, ca principal instrument de promovare a incluziunii sociale;

76.  consideră că ar trebui instituite mecanisme de sprijin, cum ar fi bursele sau mentoratul, destinate tinerilor romi, pentru a-i încuraja nu doar să obțină diplome, ci și să se înscrie în învățământul superior și să-și amelioreze calificările;

77.  opinează că ar trebui dezvoltat un nou tip de program de burse pentru a garanta un nivel maxim de calitate a instruirii studenților romi, cu scopul de a educa o nouă generație de lideri romi;

78.  consideră că instituțiile de învățământ ai căror studenți defavorizați reușesc să ocupe locuri în instituții de nivel superior sau care prezintă un procent de absolvire superior mediei ar trebui recompensate și invită Comisia să dezvolte proiecte în acest sens;

79.  subliniază că este esențial ca statele membre să promoveze integrarea romilor în comunitatea și viața culturală din locurile și țările în care trăiesc și să asigure participarea și reprezentarea lor pe termen lung în cadrul acestora, inclusiv prin măsuri concepute să promoveze programele de învățare de-a lungul vieții și de educație și formare profesională (EFP) destinate comunității rome, ținând seama de patrimoniul cultural și modul de viață al diferitelor grupuri de romi din Europa; relevă, de exemplu, faptul că s-ar putea depune eforturi pentru a oferi o formare specială personalului didactic, pentru a promova angajarea cadrelor didactice de etnie romă, pentru a facilita cooperarea strânsă cu familiile și organizațiile romilor și pentru a oferi sprijin după orele de curs și burse; remarcă faptul că acest proces ar trebui să se desfășoare cu implicarea activă a autorităților locale din statele membre și să transmită un semnal sectorului nonprofit, în sensul că acesta ar trebui să includă, în activitățile sale, programe concepute pentru integrarea romilor în societate;

80.  invită Comisia și statele membre să combată orice formă de excluziune socială și educațională a romilor și să încurajeze toate acțiunile pedagogice care urmăresc realizarea de investiții în școlarizarea romilor;

81.  consideră că administrațiile locale trebuie să-și asume răspunderea pentru reintegrarea elevilor care abandonează sistemul de învățământ înainte de împlinirea vârstei la care educația încetează să mai fie obligatorie; remarcă faptul că, în acest scop, instituțiile de învățământ trebuie să informeze administrațiile locale în legătură cu elevii care abandonează școala;

82.  invită Comisia să sprijine noi inițiative menite să asigure posibilități de învățământ și de îngrijire preșcolare pentru copiii și tinerii romi;

83.  consideră că ar trebui înființate grădinițe și/sau forme alternative de asistență și educație preșcolară în comunitățile în care acestea sunt inexistente și, respectiv, extinse în comunitățile în care numărul de locuri este insuficient;

84.  invită Comisia să sprijine inițiativele care s-au dovedit eficace în prevenirea oricăror forme de segregare și care acordă prioritate proiectelor de integrare care au drept obiectiv reușita școlară și care implică participarea familiilor rome;

85.  își exprimă îngrijorarea față de rata ridicată a analfabetismului în rândul romilor și consideră esențiale elaborarea și dezvoltarea de programe care să asigure un învățământ primar, secundar și terțiar de calitate pentru fetele și femeile rome, inclusiv strategii menite să faciliteze trecerea lor din învățământul primar în cel secundar și să promoveze, în cursul întregului proces, o mai bună înțelegere a patrimoniului cultural, a istoriei și a valorilor rome atât în rândul romilor, cât și în rândul populației de altă etnie;

86.  relevă că indicele redus de frecventare a școlii, rata mare a absenteismului și nivelul redus al studiilor ar putea indica faptul că elevii și părinții nu sunt întotdeauna conștienți de importanța școlii; printre ceilalți factori relevanți s-ar putea număra resursele insuficiente, problemele de sănătate, lipsa educației de calitate la nivel local sau a unor mijloace accesibile de transport la școală, condițiile de locuit și îmbrăcămintea necorespunzătoare, care împiedică frecventarea școlii, un climat școlar neintegrativ și existența unor școli segregaționiste, care nu oferă o pregătire adecvată din perspectiva competitivității pe piața muncii; subliniază, în consecință, importanța acțiunilor care urmăresc să promoveze școlarizarea elevilor romi și a dialogului regulat, constant, pe teme legate de educație, cu familiile acestor elevi, cu comunitatea romă și cu toate părțile interesate;

87.  subliniază rolul esențial pe care îl poate juca sportul de masă și de performanță în procesul de integrare a populației de etnie romă;

88.  sprijină promovarea programelor de formare a cadrelor didactice care îmbunătățesc capacitatea acestora de a construi relații cu copiii și tinerii de origine romă și, de asemenea, cu părinții și persoanele care îndeplinesc rolul de mediatori romi, în special în școlile primare, ca modalitate de promovare a frecventării regulate a școlii de către romi;

89.  sugerează adaptarea unor abordări diferite ale integrării educaționale, atât pentru copiii provenind din familiile de romi care doresc să se stabilească într-un anumit loc, cât și pentru cei care provin din familii care doresc să-și continue modul de viață nomad, de exemplu prin măsuri de facilitare a frecventării școlii în interiorul taberelor romilor;

90.  subliniază importanța programelor de mobilitate, de învățare de-a lungul vieții, de formare profesională și de formare continuă pentru a asigura integrarea tinerilor și a adulților care provin din comunitățile rome și pentru a mări potențialul de care dispun pentru a pătrunde pe piața muncii;

91.  consideră că sistemul de formare la locul de muncă trebuie extins, astfel încât să permită dobândirea competențelor și abilităților necesare;

92.  consideră că este necesară armonizarea ofertei de formare profesională și a cererii de pe piața muncii și solicită, în consecință, elaborarea unor prognoze naționale și regionale privind cererea de mână de lucru anticipată pe termen mediu;

93.  invită Comisia să dezvolte și să introducă sisteme comune de monitorizare, cu implicarea instituțiilor UE, a statelor membre și a liderilor comunităților rome, în ceea ce privește programele și proiectele implementate în statele membre;

94.  consideră cultura romă drept parte integrantă a mozaicului cultural european; atrage atenția asupra faptului că unul dintre mijloacele esențiale de înțelegere a romilor și a modului lor de viață îl constituie o mai mare sensibilizare a celorlalți cetățeni europeni față de patrimoniul, tradițiile și limba romilor, precum și față de cultura contemporană romă; sprijină ferm promovarea și prezervarea activităților lor creative, ca o componentă esențială a dialogului intercultural;

95.  opinează că romii ar trebui să facă un efort educațional pentru a învăța să cunoască obiceiurile și cultura comunităților alături de care conviețuiesc, facilitând astfel o mai bună integrare a acestora în locurile în care trăiesc;

96.  consideră că promovarea activităților de voluntariat și sportive cu implicarea romilor și a celor de altă etnie este importantă pentru facilitarea unei mai largi integrări sociale;

97.  invită Comisia să promoveze cele mai bune practici, precum și modelele și experiențele pozitive legate de programele implementate și de propriile inițiative ale romilor, pentru a îmbunătăți percepția romilor și imaginea acestora în rândul celorlalte comunități, precum și pentru a impulsiona participarea activă și colaborarea creatoare a comunităților rome în cadrul programelor UE, al programelor statelor membre și al celor de la nivel local;

98.  solicită îmbunătățirea identificării și a utilizării, la toate nivelurile de guvernanță, a fondurilor UE deja existente pentru ocuparea forței de muncă, educație și promovarea culturii populațiilor rome;

99.  recomandă ca viitoarele politici ale UE pentru minoritatea romă să fie elaborate pornindu-se de la o abordare diferențiată, în funcție de caracteristicile specifice ale diverselor state membre și de particularitățile comunităților implicate;

100.  atrage atenția asupra importanței unei verificări mai riguroase a utilizării fondurilor UE destinate integrării romilor;

101.  consideră că ar fi utile schimburile de experiență și bune practici dintre statele care au obținut rezultate bune în procesul de integrare a romilor și statele care încă se confruntă cu această problemă;

102.  recunoaște că complexitatea dosarelor poate constitui un obstacol pentru organizatorii proiectelor; subliniază nevoia de a intensifica efortul depus pentru simplificarea procedurilor de subvenționare; subliniază că fondurile europene din domeniu sunt subutilizate;

103.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 45 E, 23.2.2006, p. 129. (2) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 283. (3) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 428. (4) JO C 68 E, 21.3.2009, p. 31. (5) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 54. (6) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 60. (7) JO C 4 E, 7.1.2011, p. 7. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0312. (9) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (10) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (11) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (12) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (13) JO L 328, 6.12.2008, p. 55. (14) JO L 132, 29.5.2010, p. 1. (15) IP/10/1097. (16) MEMO/10/701 din 21.12.2010. (17) Raport privind rasismul și xenofobia în statele membre ale UE în 2009; Studiu privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană, raport specific: situația romilor în 2009; Situația cetățenilor romi din UE care se deplasează și se stabilesc în alte țări din UE; Condițiile de locuit ale romilor și ale populației itinerante în Uniunea Europeană: raport comparativ. (18) CM(2010)133. (19) MEMO/10/502.

Rezoluţia Parlamentului European din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării (2010/2095(INI))

P7_TA(2011)0093 A7-0022/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul XVII articolul 173 (fostul articol 157 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind politica industrială a Uniunii, care menționează mai ales competitivitatea industriei europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată pentru era globalizării, Atribuirea celui mai important rol competitivității și viabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2009 intitulată „Pregătiri pentru viitorul nostru: dezvoltarea unei strategii comune pentru tehnologiile generice esențiale în UE” (COM(2009)0512),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la evaluarea intermediară a politicii industriale - o contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă(3),

–  având în vedere Consiliul informal Competitivitate din 14-15 iulie 2010,

–  având în vedere concluziile celei de-a 2999-a reuniune a Consiliului Competitivitate din 1-2 martie 2010,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere documentul Comisiei din 26 aprilie 2010 al DG Întreprinderi și Industrie, intitulat „Industria producătoare din UE: care sunt provocările și șansele în următorii ani?”

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Raport privind punerea în aplicare a inițiativei SBA” (COM(2009)0680),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008, intitulată „Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă” (COM(2008)0397),

–  având în vedere raportul intitulat „Promovarea modelelor de afaceri inovatoare cu avantaje pentru mediu” din noiembrie 2008, realizat în numele Comisiei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 iulie 2007 intitulată „Evaluare intermediară a politicii industriale - O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă” (COM(2007)0374),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru comerț internațional, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0022/2011),

A.  întrucât criza economică globală a afectat industria europeană, făcând și mai dificilă adaptarea la provocările pe care le reprezintă globalizarea, schimbările climatice, diminuarea resurselor, schimbările demografice și trecerea la o industrie bazată pe cunoaștere și rentabilitate, care afectează puternic dezvoltarea industrială, piața forței de muncă și perspectivele viitoare;

B.  întrucât, pentru a putea să depășească efectele crizei și să facă față acestor provocări, UE are nevoie de o abordare a politicii industriale care să combine competitivitatea, durabilitatea și munca decentă și care să poată, în același timp, să conducă la stimularea economiei și a ocupării forței de muncă, la reducerea degradării mediului și la îmbunătățirea calității vieții;

C.  întrucât succesul politicii industriale din Europa depinde de ancorarea solidă a acesteia într-o nouă arhitectură a sectorului financiar, care să promoveze investițiile și să împiedice speculația, precum și într-o politică macroeconomică în care politica fiscală, economică și bugetară a UE să fie orientate în direcția creșterii și creării de locuri de muncă durabile;

D.  întrucât anumite industrii europene se află într-o permanentă stare de criză din cauza concurenței neloiale din țările terțe, în special în domeniul relațiilor de muncă, mediului și protecției drepturilor de proprietate intelectuală și industrială;

E.  întrucât industria europeană se confruntă cu o concurență din ce în ce mai mare pe plan mondial din partea unor țări industrializate și emergente precum China, India și Brazilia, în ceea ce privește accesul la resurse, inovația tehnologică, forța de muncă calificată precum și în ceea ce privește politicile lor industriale și de inovare ambiționase și bine focalizate;

F.  întrucât numai o strategie europeană care are ca scop să promoveze:

G.  având în vedere că poziția de lider a industriei europene este din ce în ce mai amenințată ca urmare a extinderii bazei industriale în țările emergente și datorită faptului că marii concurenți, precum SUA, Japonia și China duc o politică industrială puternică și activă, care se sprijină pe investiții masive în produse și servicii de vârf; din acest motiv, susținerea și extinderea competitivității industriei europene prezintă o importanță primordială pentru menținerea rolului său de motor al creșterii economice și al creării de locuri de muncă în Europa;

H.  întrucât progresul industrial poate fi sprijinit printr-o combinare de condiții-cadru corespunzătoare, o reglementare și stimulare a pieței inteligentă și orientată spre viitor, care să fie bazată pe previziuni corecte privind evoluțiile pieței și care să sprijine tendințele globale spre forme ecologice, durabile și inovatoare de producție, distribuție și consum;

I.  întrucât prioritatea macroeconomică a UE ar trebui să fie o politică generală în favoarea investițiilor în industrie și servicii, în special în această perioadă de criză în care investițiile (mai ales cele de capacitate, mai mult decât cele de productivitate) reprezintă cheltuiala cea mai rapid sacrificată; întrucât statele membre, Uniunea și colectivitățile teritoriale ar trebui să își stabilească obiective privind investițiile publice (partea de cheltuieli de investiții din totalul cheltuielilor publice), inclusiv în cadrul planurilor de austeritate;

J.  întrucât orice politică industrială ambițioasă ar trebui să se bazeze pe o piață internă solidă, atât în interiorul frontierelor UE, cât și în exteriorul acestora; întrucât, în acest context, este esențial să se găsească răspunsuri la oportunitățile și provocările globalizării prin combinarea tuturor instrumentelor de politică industrială (ca, de exemplu, politica de cercetare și dezvoltare, politica regională, politica în domeniul concurenței, convergența în reglementare, politica comercială);

K.  întrucât deindustrializarea este o realitate în Europa, care periclitează poziția tehnologică și economică a acesteia, dat fiind procesul tot mai accentuat de globalizare, precum și concurența intensă din partea țărilor care trec printr-un proces rapid de dezvoltare;

L.  întrucât este necesar să se reducă drastic sarcinile administrative ale întreprinderilor și să se asigure simplificarea cadrului legislativ și normativ, cu respectarea principiului „o mai bună legiferare”;

M.  întrucât cererea de materii prime și resurse a crescut constant la nivel mondial, ceea ce a generat motive de îngrijorare cu privire la posibile întreruperi ale aprovizionării;

N.  întrucât, potrivit Duits Bureau voor Statistiek (Biroul olandez de statistică), 45 % din costul unei unități de producție îl reprezintă costul materialelor și întrucât utilizarea inteligentă a materiilor prime și folosirea eficientă a energiei sunt de o importanță capitală pentru industria europeană;

O.  întrucât, în pofida performanțelor anumitor state membre, UE a pierdut cote de piață; întrucât Europa nu ocupă locul pe care l-ar merita în domeniul tehnologiilor de vârf, mai ales în cazul NTIC (13 % din valoarea adăugată în SUA, 5 % în UE); întrucât în sectorul de prelucrare se constată o reducere a productivității;

P.  întrucât sectorul de prelucrare este principalul vector al câștigurilor de productivitate - în interiorul său și în restul economiei -, inovația industrială constituind unul din principalii fermenți ai creației de noi servicii și, deci, de creștere economică pe termen lung, în special având în vedere perspectivele demografice ale Uniunii;

Q.  întrucât industria este o componentă esențială a economiei europene, deoarece reprezintă 37% din produsul intern brut european dacă se iau în calcul serviciile asociate, 80 % din cheltuielile de cercetare și dezvoltare și 75 % din exporturile europene;

R.  întrucât trebuie să se țină seama de importanța industriilor tradiționale europene, ale căror cunoștințe și experiență rămân esențiale pentru economie, precum și de necesitatea valorificării acestora;

S.  întrucât trebuie să se țină seama de adoptarea de către concurenții noștri, cum ar fi Statele Unite sau zona asiatică, a unor politici industriale proactive bazate pe investiții masive în activitățile de cercetare și dezvoltare în beneficiul sectoarelor-cheie,

O abordare nouă cu privire la o politică industrială durabilă

1.  salută faptul că, prin Strategia UE 2020 și prin comunicarea privind o politică industrială integrată a UE, Comisia recunoaște, în sfârșit, importanța unei baze industriale prospere, în special, de prelucrare, pentru o creștere durabilă și pentru ocuparea forței de muncă în Europa și se angajează în favoarea unei politici industriale integrate, întemeiată pe principiul economiei sociale de piață;

2.  ia act de propunerea privind politica industrială integrată prezentată de către Comisie și observă accentul pe care îl care pune aceasta asupra restabilirii competitivității industriei UE; subliniază, în această privință, faptul că, în fața provocărilor globale, dacă industria europeană intenționează să-și mențină competitivitatea în viitor, este esențial ca eficiența energetică și eficiența resurselor să stea la baza reînnoirii industriale europene;

3.  subliniază faptul că este necesar ca diferitele măsuri propuse de Comisie să rămână accesibile pentru consumatori, mai ales într-un moment în care economia europeană, în special în noile state membre, încă se redresează după cea mai gravă criză din ultimele decenii;

4.  subliniază faptul că dezvoltarea durabilă, astfel cum a fost definită la Conferința de la Johannesburg din 2002, trebuie să se întemeieze pe trei piloni: economic, social și de protecție a mediului, și că, pentru a avea cea mai competitivă economie, politica industrială trebuie sprijinită prin găsirea unei combinații echilibrate între acești factori;

5.  invită Comisia și statele membre să elaboreze o strategie industrială a UE care să fie ambițioasă, ecoeficientă și ecologică, pentru a restabili capacitatea de prelucrare pe întreg teritoriul UE și pentru a genera locuri de muncă înalt calificate și bine plătite în UE;

6.  subliniază necesitatea unei previzibilități și stabilități normative pe termen lung, care îi sunt vitale industriei pentru planificarea investițiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze, împreună cu Parlamentul European și cu Consiliul, o viziune globală pentru industria europeană în anul 2020, care să se axeze pe competitivitatea și durabilitatea industriei și care să stabilească linii directoare, de exemplu pentru utilizarea eficientă a resurselor și a energiei, în vederea dezvoltării creșterii economice, a forței de muncă și, astfel, a prosperității în Europa; regretă, în această privință, lipsa din comunicarea Comisiei a unor propuneri concrete;

7.  solicită Comisie și statelor membre să se asigure că, în cadrul modificărilor tratatelor europene avute în vedere în prezent, crearea de locuri de muncă are aceeași importanță ca și lupta împotriva inflației la nivelul obiectivelor Băncii Centrale Europene;

8.  subliniază faptul că nu poate exista o dezvoltare în absența unei baze industriale solide și puternice; consideră că dezvoltarea poate contribui la stimularea creării de locuri de muncă și la menținerea standardelor de viață ale cetățenilor;

9.  invită autoritățile publice să reducă sarcinile administrative, să evite duplicarea formalităților și să mărească transparența cu privire la termenele de desfășurare a procedurilor;

10.  subliniază că aceasta se poate realiza doar prin intermediul unei industrii orientate spre cunoaștere, cu o bază industrială solidă;

11.  subliniază că succesul unei noi politici industriale durabile poate fi garantat doar prin inițiative integrate și transsectoriale practice, bazate pe rațiuni economice obiective, care să vizeze aspecte comune cu implicații importante pentru mai multe sectoare și care să producă rezultate tangibile atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru consumatori la nivel european, regional și local;

12.  atrage atenția asupra importanței pe care o au anumite sectoare, cum ar fi energia și transporturile, la nivelul structurii costurilor industriei europene; consideră necesară continuarea îmbunătățirii acestor sectoare prin intermediul privatizărilor; are convingerea, în acest sens, că este necesar să se limiteze prezența de capital public în întreprinderile care funcționează în pieți liberalizate și să se introducă măsuri pentru prestarea liberă de servicii în toate modurile de transport;

13.  consideră că trebuie instituite condițiile-cadru macroeconomice în care să poată prospera industria europeană, ținându-se seama de realitatea insuficienței și sărăcirii resurselor; în acest context, consideră că Europa trebuie să urmărească nu numai promovarea competitivității în prezent, ci și, mai ales, asigurarea competitivității în viitor;

14.  consideră că strategia industrială a UE ar trebui să identifice domeniile strategice în care trebuie să se investească și invită Comisia și statele membre să se asigure că aceste priorități se reflectă în viitoarele perspective financiare, în bugetele anuale și în politicile viitoare ale UE;

15.  consideră că este important să se adopte o politică industrială integrată în cadrul căreia inițiativele europene din toate domeniile să fie complementare și să nu contravină obiectivului comun de dezvoltare;

16.  invită Comisia să accelereze finalizarea pieței unice a UE, aceasta constituind o condiție preliminară pentru existența unei industrii competitive și inovatoare;

17.  subliniază faptul că o concurență loială și existența unor piețe deschise sunt cruciale pentru apariția unor sectoare industriale noi și dinamice;

18.  este convins că, nu numai sectorul public, ci și, mai ales, sectorul privat, vor juca un rol important în investițiile în restructurarea și dezvoltarea sectoarelor industriale noi, asigurând atât crearea de locuri de muncă, cât și trecerea la o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor și cu emisii scăzute de carbon; consideră, prin urmare, că este esențial să se pună în aplicare un cadru adecvat pentru stimularea acestor investiții;

19.  subliniază că noua abordare integrată necesită o cooperare foarte bună în cadrul Comisiei, precum și o coerență între diferitele politici ale Comisiei; în acest scop, invită Comisia să înființeze un grup operativ permanent privind politica industrială, care să fie responsabil de coordonarea și adaptarea orientării și măsurilor din cadrul actualei strategii integrate privind politica industrială europeană, precum și de monitorizarea punerii în aplicare a acestora;

20.  invită Comisia să se concentreze mai mult asupra aspectelor legate de competitivitate în cadrul procesului de evaluare a impactului („analiza competitivității”) și al evaluărilor ex-ante/ex-post („bilanțuri de calitate”) și să pună în aplicare această componentă esențială a reglementării inteligente în toate serviciile Comisiei în cel mai scurt timp posibil; subliniază faptul că sustenabilitatea este un factor esenţial pentru menţinerea competitivităţii şi a unei economii eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor şi cu emisii scăzute de carbon;

21.  subliniază că Uniunea Europeană ar putea crea cea mai competitivă industrie din lume, printre altele prin:

22.  sprijină inițiativa Comisiei, menționată la punctul 3 din comunicarea sa, de a analiza temeinic implicațiile legislației viitoare asupra politicii industriale și de a evalua punerea în aplicare a acestei legislații și subliniază că trebuie să se asigure implicarea partenerilor sociali și un grad cât mai înalt de transparență;

23.  subliniază că o nouă politică industrială durabilă a UE poate fi eficientă doar dacă este foarte bine armonizată cu politica industrială a statelor membre și invită, prin urmare, Comisia să ia în 2011 inițiativele posibile în temeiul Tratatului de la Lisabona [articolul 173 alineatul (2)], sub formă de linii directoare, indicatori, schimb și diseminare a celor mai bune tehnologii și practici, proceduri de monitorizare și de evaluare;

24.  invită Comisia să evalueze, împreună cu Parlamentul European și Consiliul, un nou cadru care să permită și să încurajeze întreprinderile din diferite state membre să colaboreze într-un mod mai eficient pentru stabilirea și îndeplinirea priorităților lor industriale; consideră că acest cadru va spori competitivitatea produselor fabricate în Europa și va îmbunătăți reacția la evoluțiile pieței mondiale;

25.  este convins că succesul unei noi politici industriale durabile depinde de implicarea tuturor părților interesate, inclusiv a partenerilor sociali, a reprezentanților IMM-urilor și a societății civile; invită Comisia să includă un principiu de parteneriat clar în toate domeniile și pentru toate măsurile, care să constea, în parte, în monitorizarea și evaluarea comună a măsurilor preconizate, inclusiv evaluarea strategiilor/măsurilor/programelor;

26.  consideră că „politica industrială europeană în epoca globalizării” își poate atinge obiectivele doar dacă are în vedere măsura în care politicile Uniunii sunt adaptate la provocările cu care se confruntă în prezent și cu care se vor confrunta în următorii ani regiunile europene și industriile lor locale, și numai în măsura în care politicile europene respective vor duce la o creștere a eficacității și competitivității IMM-urilor, care sunt actorii principali ai industriei europene; în această privință, subliniază faptul că impactul schimbărilor economice, climatice, demografice și energetice trebuie să fie analizat în continuare în ceea ce privește dimensiunea regională a acestora, luând în considerare disparitățile regionale potențiale pe care le vor genera aceste provocări, afectând astfel creșterea omogenă a industriilor UE; subliniază rolul determinant al regiunilor pentru impulsionarea procesului de conversie ecologică a industriei și promovarea dezvoltării energiilor regenerabile;

27.  constată că politica industrială depinde în mare măsură de protejarea industriei Uniunii împotriva concurenței neloiale din țările terțe;

28.  invită Comisia să elaboreze rapid un calendar concret pentru monitorizarea punerii în aplicare a acestei strategii și să prezinte un raport intermediar anual; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să reevalueze în fiecare an eficacitatea acestor orientări și inițiative pentru a identifica problemele survenite în aplicarea lor, precum și să stabilească obiective suplimentare, care să asigure o politică industrială europeană întotdeauna inovatoare;

29.  reamintește că internaționalizarea reprezintă un factor-cheie al competitivității întreprinderilor și solicită, prin urmare, Comisiei să își intensifice eforturile de utilizare cât mai eficientă a cunoștințelor acumulate în ceea ce privește rețelele de sprijin în favoarea întreprinderilor aflate în procesul de internaționalizare;

30.  subliniază că structurile și infrastructurile paneuropene care urmăresc reunirea surselor și a resurselor ar putea lansa un model industrial paneuropean, capabil să concureze pe piața mondială;

Finanțare

31.  solicită o finanțare ambițioasă a politicii industriale și a infrastructurilor - mai ales a infrastructurilor de cercetare, energetice, de telecomunicații și de transport (RTE) - adică ansamblul „bunurilor publice” care formează mediul antreprenorial; consideră indispensabilă, în acest scop, lansarea de obligațiuni europene - Eurobonds sau Project bonds - pentru a permite Uniunii să finanțeze inovația, infrastructurile și reindustrializarea;

Inovare

32.  subliniază că inovațiile reprezintă principala forță motrice a politicii industriale și a creșterii economice și că toate inițiativele care sprijină inovarea:

33.  subliniază necesitatea de a diferenția mai clar cercetarea și inovarea, ca activități care, deși strâns legate, au obiective, mijloace, instrumente de intervenție și metode de lucru diferite: cercetarea, realizată de întreprinderi în interesul propriei lor dezvoltări, ar trebui să creeze noi cunoștințe și ar trebui să fie, prin natura sa, exploratoare, autonomă și riscantă; în schimb, inovarea are ca obiectiv crearea de noi produse, de noi servicii și procese care au un impact direct asupra pieței, societății și a vieții întreprinderilor ca atare;

34.  consideră că, în special, stabilirea de etaloane și standarde s-a dovedit a fi o puternică forță motrice pentru promovarea inovării și a competitivității în diferite sectoare industriale; solicită o consolidare a sistemului european de standardizare prin intermediul unor măsuri care promovează simplificarea, transparența, reducerea costurilor și implicarea părților interesate;

35.  subliniază necesitatea unei mai bune coordonări între statele membre și a unei mai bune colaborări între întreprinderi, prin intermediul grupurilor de întreprinderi, al rețelelor, al clusterelor și al centrelor de excelență;

36.  subliniază faptul că, în UE, competitivitatea depinde într-o mare măsură de capacitatea de inovare, de instalațiile de cercetare și dezvoltare și de legătura dintre inovare și procesul de fabricare;

37.  solicită majorarea semnificativă a cheltuielilor în domeniul cercetării pentru următoarea perioadă de finanțare, care va demara în 2013 (PC 8) (obiectivul UE: 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, 1% din PIB pentru finanțare publică), pentru ca industria europeană să rămână lider în domeniul tehnologiilor și competitivă pe plan mondial, investițiile private devenind în acest fel mai utile și eficiente; observă că, în afara promovării cercetării în domeniul proceselor inovatoare, al managementului, al organizării și al implicării angajaților în inovare, este necesară promovarea cercetării în materie de tehnologii generice esențiale; subliniază, în plus, necesitatea simplificării procedurilor atât administrative, cât și privind accesul la finanțare;

38.  subliniază că accentuarea disparităților regionale în ceea ce privește potențialul de cercetare și dezvoltare reprezintă o provocare care trebuie abordată nu numai în cadrul politicii de coeziune, ci și prin intermediul politicii de cercetare și inovare; solicită, în această privință, realocarea finanțărilor în cadrul acelorași programe operaționale pentru a sprijini inovarea și pentru a consolida transformarea rezultatelor cercetării în produse comercializate spre binele societății;

39.  constată că o creștere semnificativă a investițiilor în cercetare și dezvoltare, atât private, cât și publice, este esențială pentru ca industria UE să rămână lider tehnologic și să își mențină competitivitatea la nivel mondial în domenii precum energia regenerabilă și eficiența energetică; ia act de faptul că, pentru a sprijini investițiile private în cercetare și dezvoltare sunt necesare piețe funcționale pentru produse inovatoare, precum și un mediu stabil de investiții; consideră că este necesară creșterea finanțării publice a cercetării și dezvoltării pentru a mobiliza investițiile private și a încuraja colaborarea și că simplificarea procedurilor de finanțare publică, mai ales în programele-cadru ale UE, constituie o condiție prealabilă esențială pentru o participare sporită a industriei;

40.  recunoaște, cu toate acestea, că pentru ca Europa să atingă nivelurile de investiții necesare pentru ca inovarea să devină forța motrice a creșterii economice, este necesar ca sectorul privat să își sporească finanțarea în domeniul cercetării și dezvoltării; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze obstacolele care împiedică întreprinderile europene să investească la niveluri echivalente cu cele ale investițiilor realizate de întreprinderile omoloage internaționale, precum cele din SUA, și să ia măsurile necesare, atât legislative, cât și nelegislative;

41.  consideră că inițiativele tehnologice comune (precum CleanSky) sunt instrumente foarte utile de mobilizare de fonduri, atât din partea statelor Uniunii, cât și a sectorului privat, în jurul unor proiecte de inovare cu un puternic efect multiplicator; solicită ca finanțarea proiectelor existente să fie asigurată pentru ca acestea să poată fi duse la bun sfârșit și consideră că este indispensabilă dezvoltarea unor noi proiecte în cadrul unor filiere promițătoare (biotehnologiile, nanotehnologiile, industria spațială, energiile regenerabile, transporturile viitorului, noile materiale etc.);

42.  solicită utilizarea și consolidarea consecventă a competențelor științifice și tehnologice existente în statele membre, în special în domeniul tehnologiilor generice esențiale;

43.  salută instituirea unui grup de experți de nivel înalt în vederea elaborării unei strategii comune pe termen lung și a unui plan de acțiune privind tehnologiile generice esențiale pentru realizarea deplină a potențialului acestora;

44.  subliniază că succesul mecanismului de finanțare cu partajarea riscului (MFPR) reprezintă o formă importantă de finanțare a cercetării și dezvoltării și a inovării pentru IMM-uri prin intermediul BEI; încurajează puternic Comisia să pună la dispoziția MFPR mult mai multe fonduri, inclusiv prin intermediul fondurilor de inovare reînnoibile ale FEDER, pentru a promova investițiile private directe și mecanismele de finanțare inovatoare în favoarea proiectelor inovative cu risc înalt și a proiectelor la care participă IMM-uri din domeniul în cauză; subliniază, de asemenea, că este important ca programele de inovare să devină mai accesibile pentru IMM-uri prin reducerea poverii birocratice;

45.  este preocupat de faptul că sunt puține cazuri în care întreprinderile utilizează fondurile structurale pentru finanțarea proiectelor inovatoare; consideră că autoritățile administrative ar trebui să se străduiască să informeze mai bine întreprinderile în legătură cu programele lor operaționale și să le acorde tot sprijinul necesar pentru lansarea proiectelor lor;

46.  invită Comisia să stabilească un inventar al celor mai bune practici privind mecanismele de finanțare, măsurile fiscale, stimulentele financiare existente și planificate pentru promovarea inovării și solicită actualizarea și revizuirea anuală a eficienței acestor măsuri;

47.  solicită examinarea punerii în aplicare a unor noi mecanisme alternative, care să permită compensarea lipsei de finanțare a întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor; consideră că aceste mecanisme ar trebui:

48.  recunoaște problema tot mai acută a UE în ceea ce privește insuficiența liderilor inovatori tineri în sectoarele de cercetare și dezvoltare de înaltă intensitate, mai ales în domeniul biotehnologiei și al internetului; subliniază, prin urmare, necesitatea promovării acestora prin abordarea obstacolelor specifice cu care aceștia se confruntă în noile sectoare și prin monitorizarea îndeaproape a piețelor inovatoare emergente, adaptând ansamblul instrumentelor de politică la nevoile lor specifice;

49.  invită Comisia să creeze un mediu favorabil întreprinderilor în fazele de început (start-up) și de sciziune (spin-off), prin intermediul unor servicii specifice care să permită tinerilor antreprenori să depășească barierele tradiționale din calea lansării de noi activități productive (bariere legate de infrastructură, accesul la informații, costul serviciilor, gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală);

50.  solicită, în sfârșit, ca Uniunea Europeană să aducă soluții la fragmentarea pieței europene a capitalului de risc propunând un regim comunitar care să garanteze constituirea de fonduri paneuropene;

51.  subliniază faptul că s-ar putea realiza investiții în cercetare și dezvoltare și în inovare prin stimulente fiscale naționale și acces la finanțări specializate, cum ar fi capitalul de risc;

52.  solicită intensificarea sprijinului în favoarea tehnologiilor pentru o dezvoltare durabilă, inițiat în cadrul planului de acțiune în favoarea ecotehnologiilor (ETAP), prin conectarea strategiilor în materie de cercetare, mediu și politică economică, și solicită crearea unui plan ambițios de monitorizare a ETAP, în cadrul căruia cercetarea, educația, formarea și industria să își unească eforturile, precum și alocarea resurselor financiare adecvate pentru punerea în aplicare a acestuia; subliniază necesitatea creșterii fondurilor pentru planul strategic european pentru tehnologii energetice (planul SET);

53.  solicită implicarea industriei în inovarea ecologică pentru a stimula potențialul acesteia de creare de locuri de muncă; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin prezentarea noilor oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul unei strategii menite să dezvolte industrii durabile și economii bazate pe utilizarea eficientă a resurselor;

54.  sugerează să se ia în considerare, de asemenea, alte forme de finanțare care să susțină dezvoltarea tehnologiilor inovatoare, prin asocierea diferiților actori, la mai multe niveluri - european, național, local - având în vedere, în același timp, utilizarea unei serii de instrumente, printre care parteneriatele de tip public-privat, capitalul de risc;

55.  insistă să se acorde atenție deosebită sprijinului acordat inovării în materie de utilizare eficientă și durabilă a materiilor prime;

56.  amintește că, deși reprezintă un procent anual de 17% din PIB-ul UE, achizițiile publice joacă un rol important pentru piața unică europeană și pentru stimularea inovării; subliniază că unii concurenți, precum China și SUA, și-au stabilit obiective ambițioase privind achiziționarea unor produse inovatoare și ecologice; solicită Comisiei și statelor membre să simplifice și să îmbunătățească, atunci când este cazul, normele naționale și ale UE în materie de achiziții publice pentru a asigura transparența, echitatea și nediscriminarea; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire la posibilitățile existente în cadrul normelor existente ale UE în materie de achiziții publice pentru includerea în licitații a criteriilor privind durabilitatea și inovarea, în conformitate cu Strategia Europa 2020, precum și să promoveze utilizarea acestor posibilități; subliniază că este esențial să se asigure reciprocitatea în ceea ce privește accesul la piețele de achiziții publice externe pentru ca întreprinderile europene să beneficieze de condiții echitabile în contextul concurenței internaționale;

57.  constată că achizițiile publice înainte de comercializare pot oferi un impuls inițial decisiv noilor piețe de tehnologii inovatoare și ecologice, îmbunătățind în același timp calitatea și eficacitatea serviciilor publice; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească comunicarea cu autoritățile publice cu privire la posibilitățile existente în domeniul achizițiilor publice înainte de comercializare;

58.  consideră că nu ar trebui subestimată importanța achizițiilor publice pentru stimularea unei baze industriale inovatoare; invită, în acest sens, statele membre ale UE să exploateze întregul potențial al achizițiilor publice înainte de comercializare ca mijloc de promovare a inovării și ca instrument de îmbunătățire a participării IMM-urilor la procedurile de achiziții publice cu scopul de a identifica și de a stimula în mod eficace piețele cele mai promițătoare pentru mediul european de afaceri;

59.  invită Comisia să ia măsuri mai stricte împotriva transferului de cunoștințe din UE spre restul lumii, mai ales spre China, deoarece, adesea, acesta nu este reciproc;

Resurse

60.  consideră că creșterea economică ar putea și ar trebui să fie decuplată de creșterea utilizării resurselor;

61.  are convingerea că creșterea semnificativă a eficienței utilizării resurselor în ceea ce privește materiile prime și auxiliare și materialele consolidează poziția competitivă a industriei europene pe scena mondială și invită, prin urmare, Comisia să propună, pe baza Comunicării sale privind o strategie referitoare la resurse (COM(2005)0670) și cu titlu de prioritate, o politică ambițioasă a UE privind eficiența utilizării resurselor, prin intermediul unui plan de acțiune sau, dacă este necesar, în cadrul unei directive privind eficiența resurselor; consideră că aceasta presupune:

62.  subliniază că disponibilitatea materiilor prime, în special a resurselor strategice și a pământurilor rare, este de o importanță capitală pentru posibilitățile de dezvoltare a industriei europene; invită, prin urmare, Comisia să prezinte, în prima jumătate a anului 2011, o strategie cuprinzătoare și ambițioasă privind materiile prime, care nu ar trebui să se limiteze la „materiile prime esențiale”, astfel cum acestea au fost definite de către Comisia Europeană, și care să cuprindă următoarele:

63.  consideră că o politică industrială trebuie, înainte de toate, să reechilibreze măsurile din domeniul energetic în favoarea unei politici ghidate de cerere, acordând consumatorilor mai multă putere și decuplând creșterea economică de folosirea energiei; consideră, în special, că industria transporturilor și cea a construcțiilor trebuie să urmeze o politică de economisire activă a energiei și să se diversifice înspre surse energetice durabile, nepoluante și sigure, precum și că politica industrială ar trebui să ajute la crearea unor condiții de piață care să stimuleze economiile de energie și investițiile în domeniul eficienței energetice, în vederea exploatării unei game largi de energii regenerabile, precum și a unor tehnologii-cheie pentru mobilitatea opțiunilor de stocare a energiei (în special în domeniul transportului public);

64.  este convins că, pentru a garanta securitatea investițiilor, industria are nevoie de o politică energetică pe termen lung ambițioasă, însă realistă, care: să garanteze prețuri competitive la energie și securitatea aprovizionării Uniunii Europene, să reducă dependența de combustibili fosili, să încurajeze eficiența și economiile la nivelul producției și al consumului, să permită o producție cu cât mau puține emisii de gaze dăunătoare și să împiedice sărăcia energetică și emisia de gaze cu efect de seră; subliniază că siguranța juridică, condițiile-cadru stabile, investițiile adecvate și continuarea armonizării pieței interne a energiei sunt fundamentale pentru trecerea la o producție și o aprovizionare cu emisii reduse de dioxid de carbon și pentru reducerea costurilor industriale; subliniază că infrastructura pentru o rețea transeuropeană de energie, care să includă încălzirea și să profite de pe urma infrastructurilor digitale și ale rețelelor de transport, trebuie reînnoită și dezvoltată în timp util și în mod rentabil, și că trebuie promovate rețelele și contoarele inteligente, în special cu sprijinul fondurilor Băncii Europene de Investiți;

65.  subliniază că este important ca sectorul european al automobilelor să ia inițiativa de a avansa în dezvoltarea și producția de autoturisme electrice; în acest sens, invită Comisia Europeană să asigure, până la jumătatea anului 2011, cel târziu, condiții-cadru pentru dezvoltarea vehiculelor electrice, în special cu privire la standardizarea infrastructurilor și a tehnologiilor de reîncărcare care vor garanta interoperabilitatea și siguranța infrastructurilor; în plus, invită Comisia să stabilească cerințe armonizate de aprobare a vehiculelor electrice, luând în considerare îndeosebi sănătatea și siguranța atât a lucrătorilor, cât și a utilizatorilor finali;

66.  reamintește imensul potențial de creare de locuri de muncă și de reducere a costurilor legate de îmbunătățirea eficienței energetice; consideră că adoptarea unor măsuri care să includă obiective, standarde și mecanisme de referință care să garanteze îmbunătățirea eficienței energetice trebuie să stea la baza inițiativelor din toate sectoarele;

67.  solicită inovații în sectorul social și cel medical, astfel încât industriile să nu se confrunte cu penurie a forței de muncă sau cu costuri ridicate ale forței de muncă în următoarele decenii;

68.  atrage atenția asupra potențialului de economie de energie al tehnologiilor „inteligente”;

69.  consideră că este nevoie de o politică de îmbunătățire a sustenabilității sistemelor de transport și a infrastructurii prin măsuri cum ar fi tehnologii mai eficiente, interoperabilitate și soluții inovatoare în materie de mobilitate, dar și politici de utilizare a forței de muncă locale, astfel încât să se garanteze că lanțurile de producție pot funcționa cu sisteme logistice mai durabile și cu costuri de operare reduse;

70.  consideră că tehnologiile TIC moderne prezintă un mare potențial pentru inovațiile care sprijină durabilitatea și ecoeficiența, de exemplu prin integrarea tehnologiilor prin adăugarea unor niveluri suplimentare de inteligență peste nivelurile fizice pentru a crește eficiența gestionării sistemelor (cum ar fi furnizarea de apă, sistemele de transport); subliniază necesitatea de a dispune de standarde TIC deschise pentru aceste soluții; prin urmare, solicită Comisiei să prevadă astfel de standarde și părților interesate să promoveze dezvoltarea acestora în vederea sprijinirii eficienței resurselor;

71.  atrage atenția asupra necesității existenței unui de personal tehnic și calificat suficient; prin urmare, consideră că sunt necesare investiții mai mari în domeniul educației și formarii; solicită să se depună toate eforturile pentru a se elimina lacunele în materie de competențe la toate nivelurile pentru a promova calificarea forței de muncă și pentru a spori interesul pentru industrie al tinerilor absolvenți, printre altele prin intermediul:

72.  subliniază necesitatea încurajării accesului tinerilor la piața muncii prin intermediul stagiilor plătite corect și al unor programe de ucenicie de calitate;

73.  consideră că, pentru viitorul economic, social și ecologic al Uniunii, este esențial ca tinerii să fie informați cu privire la nivelul ridicat de studii specializate și generale necesar în vederea angajării lor ulterioare în industrie,

74.  subliniază faptul că relativa reticență de a întreprinde activități profesionale independente poate fi depășită prin crearea unui mediu mai atractiv pentru cei care încep activități independente, prin sisteme de sprijin mai integrate, cum ar fi ENTRE:DI și programe specifice precum „Erasmus pentru tinerii antreprenori”;

75.  salută propunerea Comisiei de a explora noi căi de finanțare a marilor proiecte europene din domeniul infrastructurii și sprijină crearea unui proiect de obligațiuni ale UE, realizat în colaborare cu Banca Europeană de Investiții;

Concurența loială

76.  este convins de necesitatea punerii instrumentelor pieței interne în slujba politicii industriale europene pentru a promova apariția unor mari „campioni europeni”, care să reprezinte puncte de referință la nivel mondial în domeniul lor de activitate, precum Galileo sau SESAR; solicită UE să nu impună întreprinderilor sale constrângeri prea asimetrice față de cele impuse în țările terțe;

77.  subliniază necesitatea ca UE să garanteze întreprinderilor sale deschiderea reciprocă a achizițiilor publice în cadrul negocierii acordurilor bilaterale și multilaterale cu țările terțe, mărind, în același timp, eficacitatea utilizării de către IMM-uri a instrumentelor de protecție comercială pentru combaterea măsurilor de dumping monetar, social și ecologic, a pirateriei, a contrafacerilor și a copierilor ilegale;

78.  solicită ca UE să impună, la fel ca SUA, Canada, China sau Japonia, indicația țării de origine pentru anumite produse importate din țări terțe pentru ca exigențele în materie de trasabilitate să le fie aplicate în același mod ca produselor fabricate în UE;

79.  consideră că, pentru a consolida industria europeană și, în special, pentru a crește competitivitatea întreprinderilor în cadrul economiei mondiale, este necesar să se introducă dispoziții europene privind marcarea originii („fabricat în”); consideră că acest lucru ar permite publicului și consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză și ar încuraja producția din cadrul Uniunii Europene, care, adeseori, este asociată cu o calitate și standarde de producție ridicate;

80.  consideră că un acord multilateral privind clima ar fi cel mai bun instrument pentru a reduce efectele negative ale emisiilor de CO2 asupra mediului, dar că este probabil ca un astfel de acord să nu poată fi încheiat în viitorul apropiat; consideră, prin urmare, că UE ar trebui să analizeze în continuare posibilitatea creării, pentru sectoarele care generează emisii de dioxid de carbon, a unor instrumente ecologice adecvate, în plus față de licitarea cotelor de CO2 în cadrul sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră, în special a unui „mecanism de includere a dioxidului de carbon”, care să îndeplinească normele OMC, un astfel de mecanism contribuind la eliminarea riscului de transfer al emisiilor de CO2 în țări terțe;

81.  insistă ca UE să examineze practicile economice ale țărilor terțe înainte de a-și elabora propriile politici și solicită Comisiei să evalueze, ca criteriu, situația concurențială a întreprinderilor europene pe plan internațional atunci când monitorizează ajutoarele de stat;

O cultură industrială durabilă

82.  subliniază importanța creării unui cadru adecvat pentru ca întreprinderile să rămână în Europa și pentru a îmbunătăți competitivitatea Europei în lume; consideră, astfel, că politicile UE ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact aprofundate, care să analizeze sub toate aspectele beneficiile economice, societale și de mediu ale politicilor UE;

83.  solicită luarea de către UE a unor inițiative care să identifice factorii care impulsionează creșterea economică, inovația și competitivitatea în diverse sectoare și care să genereze ulterior, în toate sectoarele respective, instrumente și politici ale UE mai puternice, coordonate, neutre din punct de vedere tehnologic și bazate pe piață, care ar trebui utilizate la maxim; consideră, în acest sens, că ar trebui continuată elaborarea, în mod rentabil, de norme specifice produselor, precum Directiva privind proiectarea ecologică, că Directiva privind etichetarea în domeniul eficienței energetice ar trebui pusă pe deplin în aplicare și că ar trebui introduse inițiative de stimulare a industriei, precum „inițiativa privind automobilele ecologice” ; în acest context, solicită o campanie pe termen lung privind consumul durabil pentru a sensibiliza și a schimba comportamentul și pentru a sprijini astfel noile produse și modele inovatoare;

84.  crede că este necesar să se mențină și să se consolideze poziția Europei pe harta industrială mondială, având în vedere mai ales apariția unor noi perspective favorabile în acest domeniu ca urmare a angajamentelor UE de a investi în sectoare precum combaterea schimbărilor climatice și energia, care vor crea locuri de muncă în domenii de înaltă calificare;

85.  solicită Comisiei să integreze în mod clar această politică industrială în Foaia de parcurs pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, în inițiativele în domeniul industrial din programul SET și în viziunea pentru 2050 din Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă în materie de resurse;

86.  solicită menținerea și prelungirea fondurilor pentru inovări bazate pe evoluția pieței, precum actualul „Program-cadru pentru competitivitate și inovare – CIP”;

87.  subliniază necesitatea de a exista o verificare sistematică a calității fiecărui nou act legislativ, care să utilizeze următoarele criterii:

88.  reamintește că Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a devenit un instrument vital pentru a ajuta comunitățile să transforme industriile necompetitive în industrii durabile; subliniază că FEG ar trebui să continue să funcționeze și ar trebui să fie extins în cazul în care se dovedește necesar;

89.  solicită să se depună eforturi mai mari pentru a se depăși dificultățile actuale și pentru a se crea rapid un brevet comunitar unic, care va oferi o protecție juridică reală și de înaltă calitate, la un cost redus, precum și un sistem european armonizat de soluționare a litigiilor în materie de brevete, în vederea îmbunătățirii condițiilor-cadru pentru drepturile de proprietate intelectuală și industrială, a consolidării certitudinii juridice și a combaterii contrafacerii și a îmbunătățirii condițiilor-cadru pentru drepturile de proprietate industrială și intelectuală, reducând în același timp cât se poate de mult costurile birocratice, în special pentru IMM-uri; salută sprijinul larg din cadrul Consiliului pentru decizia Comisiei de a demara în 2011 procedura de cooperare consolidată cu privire la un singur brevet în UE; solicită, în plus, o reformă a metodelor de standardizare (în special, în sectorul TIC), care ar trebui să fie deschise, transparente și bazate pe principiul interoperabilității și să asigure competitivitatea industriei europene; consideră că promovarea standardizării internaționale va asigura Europei poziția de lider în domeniul tehnologic;

90.  indică faptul că realizarea pieței interne este esențială pentru competitivitatea și creșterea industriei europene; subliniază că industriile europene au nevoie de un cadru adecvat pentru crearea și dezvoltarea de bunuri și servicii la nivel european și salută, în acest context, propunerile incluse în Actul privind piața unică; invită Comisia să identifice posibilitățile de realizare a unei armonizări care să aibă drept scop creșterea eficienței și ameliorarea guvernanței în cadrul Actului privind piața unică, în special în ceea ce privește TVA, drepturile de proprietate individuală și brevetele la nivelul UE, standardizarea globală, etichetarea și standardele sectoriale specifice;

91.  încurajează statele membre să își asume un rol mai activ în gestionarea pieței interne, ameliorând cooperarea dintre autoritățile naționale și consolidând transpunerea, aplicarea și asigurarea respectării normelor pieței interne pe teren; solicită statelor membre să reducă costurile tranzacțiilor prin intermediul unor măsuri suplimentare, cum ar fi o guvernare electronică mai eficace;

92.  subliniază că este necesar ca autoritățile publice să sprijine dezvoltarea unor tehnologii-cheie și subliniază că elaborarea de standarde trebuie accelerată întrucât are un rol crucial pentru menținerea competitivității industriale a UE și pentru stimularea creșterii economice viitoare, un loc primordial ocupând elaborarea standardelor care stimulează inovarea în perspectiva noilor provocări de natură ecologică și socială;

93.  subliniază necesitatea de a se ține seama de particularitățile IMM-urilor și ale întreprinderilor meșteșugărești în cadrul sistemului european de standardizare, în special în ceea ce privește reducerea costului de acces la standarde, difuzarea standardelor (prin publicarea de rezumate) sau sprijinul financiar; insistă asupra rolului-cheie pe care trebuie să îl joace organismele naționale de standardizare în promovarea și stimularea participării IMM-urilor și a întreprinderilor meșteșugărești la procesul de standardizare, cu respectarea principiului „delegării naționale”;

94.  subliniază că este important să se țină seama de aspectele care, în prezent, nu fac obiectul legislației europene privind brevetele, cum ar fi „secretul de afaceri”, pentru a permite industriei europene să beneficieze de o protecție reală a drepturilor de proprietate intelectuală referitoare la produse și proceduri, luând ca exemplu SUA și Japonia;

95.  reamintește că, pentru a consolida competitivitatea și poziția de lider tehnologic a industriei europene, este oportun:

96.  subliniază că există încă un mare potențial de performanță la nivelul industriei europene care poate fi eliberat prin finalizarea pe deplin a pieței interne și solicită Comisiei și statelor membre să elimine rapid obstacolele și barierele rămase în calea pieței interne;

97.  îndeamnă statele membre, indicând în același timp că restructurarea este responsabilitatea principală a întreprinderilor și a partenerilor sociali, să instituie grupuri operative care să supravegheze procesele de restructurare și să asigure o tranziție economică lină, de exemplu prin îmbunătățirea mobilității pe piața muncii, reciclare și alte măsuri care pot oferi alternative inovatoare și durabile atât pentru angajați, cât și pentru întreprinderi; solicită ca rolul fondurilor structurale europene și al fondurilor pentru cercetare și dezvoltare destinate promovării proceselor de conversie profesională să fie intensificat;

98.  solicită să se investească din nou în forța de muncă din sectorul industriei europene, punând accentul în mod deosebit pe dialogul social sectorial, pentru a gestiona schimbările structurale cauzate de globalizare, și să se promoveze o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al consumului de energie; încurajează partenerii sociali din sectoarele în care ocuparea forței de muncă este în scădere să rezolve problemele în fază incipientă și să sprijine atât lucrătorii, cât și sectoarele în perioada de tranziție; subliniază importanța asigurării securității pe durata tranziției prin intermediul unor sisteme de asigurări sociale funcționale, întrucât aceasta poate ajuta lucrătorii să se orienteze spre sectoare în care se creează locuri de muncă;

99.  invită Comisia să ia inițiativa de a propune sprijinirea tranziției profesionale, de a reduce inegalitățile sociale, de a promova Agenda OIM privind munca decentă și de a folosi orientările UE privind ocuparea forței de muncă pentru a specifica garanțiile care urmează să fie oferite pe durata de desfășurare a fiecărui tip de tranziție profesională;

100.  solicită un rol mai activ al Comisiei Europene în restructurarea companiilor dotate cu un comitet de întreprindere european; consideră că toate informațiile relevante ar trebui transmise Comisiei Europene cât mai curând posibil atunci când se realizează astfel de restructurări pentru ca aceasta să-și poată realiza pe deplin rolul de interlocutor și coordonator european pentru statele membre; consideră că aceasta va permite Comisiei să monitorizeze și să evalueze mai bine utilizarea ajutoarelor de stat pentru asistență în vederea restructurării;

101.  solicită evaluarea și reformarea profundă a Fondului european de ajustare la globalizare pentru a fi mai repede accesibil; solicită majorarea bugetului său în următoarele perspective financiare; de asemenea, sugerează crearea unui Fond european de ajustare la mediu;

102.  subliniază faptul că criza economică globală afectează rata de ocupare a forței de muncă în toată Europa, agravând astfel perspectivele socio-economice ale UE și crescând numărul disparităților regionale; în acest sens, subliniază că existența unui sector industrial competitiv, diversificat, echitabil și durabil, care să se bazeze înainte de toate pe IMM-uri dinamice și competitive, este esențial pentru viitorul tuturor lucrătorilor europeni; recomandă exploatarea experienței și competențelor persoanelor cu vechime în muncă pentru a asigura predarea ștafetei către generațiile tinere;

103.  admite că există diferențe regionale în dezvoltarea industrială, în special în ceea ce privește procesele de dezindustrializare în noile state membre și solicită ca acestea să fie luate în considerare în cadrul noii politici industriale durabile și al alocării resurselor din fondurile structurale în vederea consolidării coeziunii teritoriale;

104.  subliniază importanța IMM-urilor în peisajul industrial, în special în ceea ce privește furnizarea de locuri de muncă pe termen lung la nivel regional și menținerea vitalității economice și creatoare și a unui nivel înalt de creștere, și invită Comisia:

105.  consideră că directiva europeană privind ofertele publice de cumpărare trebuie revizuită pentru a oferi UE mijloacele de a se opune unor proiecte care se pot dovedi a fi dezavantajoase din punct de vedere industrial, economic și social, pentru coeziunea socială și pentru stabilitatea pieței interne; este de părere că Uniunea trebuie să poată să se opună ofertelor de cumpărare provenind de la societăți care nu dau dovadă de responsabilitate socială și/sau care nu respectă cerințele privind buna guvernanță, precum și ofertelor de cumpărare preconizate în sectoare pe care statele membre le consideră strategice, în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii Europene;

106.  solicită îmbunătățirea dezvoltării de parteneriate între sectorul public și cel privat;

107.  consideră că, pentru a realiza, până în 2020, obiectivele strategiei Europa 2020, precum și pe cele legate de schimbările climatice și de energie, politica privind acordarea de ajutoare sectoriale nu trebuie privită doar în contextul dreptului concurenței, ci trebuie folosită în mod proactiv, transparent și cu aplicarea unor reguli clare în interesul european în vederea consolidării inovării, a competitivității și a introducerii pe piață a unor produse durabile, și aceasta în acord cu operațiunile de restructurările din industrie; se opune mecanismelor naționale specifice de acordare a ajutoarelor de stat care nu respectă normele și, astfel, creează condiții de concurență inegale;

108.  consideră că politica în domeniul concurenței trebuie să răspundă necesităților unei politici industriale ambițioase, cu respectarea normelor pieței interne;

109.  subliniază faptul că statele membre pot asigura mai ușor o dezvoltare durabilă și echitabilă a sectorului industrial prin aplicarea principiului reciprocității politicilor comerciale; consideră că rețelele regionale și grupurile de întreprinderi competitive nu ar trebui să fie afectate în mod nefavorabil de norme și prevederi comerciale diferite, care afectează cu precădere IMM-urile;

110.  subliniază, astfel cum se evidențiază în multe studii recente, că ajutoarele sectoriale stimulează creșterea în cazurile în care sunt compatibile cu menținerea concurenței în sectoarele respective și în care acestea sunt prevăzute în combinație cu mecanisme menite să garanteze faptul că proiectele care se dovedesc ineficiente nu mai beneficiază de finanțare; recomandă ca acordarea acestor ajutoare să fie condiționată în mod sistematic de respectarea unei cerințe conform căreia activitățile sprijinite să rămână în cadrul UE pentru o perioadă de cel puțin cinci ani și de zece ani în cazul activităților din domeniul cercetării și dezvoltării;

111.  observă, în această privință, că centrele de afaceri europene trebuie să fie competitive la nivel internațional, în special în domeniul tehnologiilor generice esențiale;

112.  consideră că liberul schimb reprezintă, în continuare, o piatră de temelie a creșterii economice a Europei și, prin urmare, solicită elaborarea viitoarelor acorduri de comerț bilaterale și multilaterale în așa fel încât acestea să fie parte integrantă a unei strategii industriale bazate pe o concurență mondială loială și pe reciprocitate la nivelul partenerilor comerciali; este de părere că, pentru a ține seama de principiul dezvoltării durabile, acordurile comerciale ar trebui să reflecte preocupările sociale și pe cele legate de mediu și să includă standardele relevante; consideră că trebuie luate măsuri pentru ca industriile europene să nu fie amenințate de practici neloiale, așa cum se întâmplă în prezent în sectorul energiei solare; amintește că trebuie intensificate dialogurile în materie de reglementare cu partenerii comerciali esențiali pentru a preveni și a elimina barierele din calea comerțului; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape legislația în domeniul protecției mediului, politicile privind cursul de schimb, precum și normele de acordare a ajutoarelor de stat și alte programe de asistență adoptate de țările terțe care concurează cu UE; solicită analizarea oportunității de elaborare a unei strategii a UE în domeniul investițiilor străine directe în țările emergente pentru a facilita accesul pe piețele noi și consolidarea producției locale;

113.  consideră că, în cadrul multilateral al OMC și al unei piețe transparente și efectiv reglementate, politica comercială a UE are nevoie de o bază productivă eficace, sprijinită de politici sectoriale adecvate și orientată spre creștere și dezvoltare durabilă;

114.  consideră că relansarea economică, încurajată de deciziile adoptate de UE în coordonare cu statele membre, va favoriza apariția unor noi oportunități pentru întreprinderile europene, nevoite într-o măsură din ce în ce mai mare să facă față concurenței pe piețe mondiale deschise și transparente;

115.  consideră, de asemenea, că orientările privind politica industrială a UE ar trebui să acorde o atenție adecvată omogeneității controalelor vamale, ca mijloc important de combatere a contrafacerii și de protecție a consumatorilor europeni; consideră că politica industrială ar trebui să garanteze, de asemenea, că sistemele de colectare a taxelor vamale din țările aflate la frontiera UE sunt armonizate pentru a nu genera inegalități și a nu dăuna intereselor importatorilor și dezvoltării rețelei industriale a UE;

116.  subliniază importanța hotărâtoare pe care o are liberul schimb în dezvoltarea industriei europene;

117.  solicită Comisiei ca, pe baza liniilor directoare ale politicii industriale europene, să elaboreze instrumente legislative concrete pentru promovarea comerțului UE;

118.  invită Comisia nu numai să îmbunătățească performanțele de mediu ale industriei din UE în cadrul propunerilor sale legislative, ci să se asigure, totodată, că aceleași standarde de mediu se aplică și produselor fabricate în Uniunea Europeană și produselor importate pe piața unică a UE, concentrându-se nu numai pe stabilirea acestor norme, ci și pe menținerea lor;

119.  invită Comisia să îndeplinească obiectivele stabilite în comunicarea privind Europa globală și în comunicarea ulterioară privind politica comercială, în special printr-un acces ambițios la noile piețe în cadrul Rundei de la Doha, inclusiv prin încheierea unor acorduri sectoriale, de exemplu în industria chimică și a utilajelor;

120.  solicită menținerea instrumentelor de protecție comercială eficiente, destinate combaterii practicilor comerciale neloiale, precum practica prețului dublu în cadrul aprovizionării cu materii prime sau subvenționarea industriei naționale;

121.  subliniază că ideile și competențele angajaților trebuie folosite în vederea restructurării industriale și că ar trebui să aibă loc o implicare cât mai largă a acestora;

122.  invită Comisia să elaboreze un cadru juridic pentru negocierile colective transfrontaliere, cu scopul de a contribui la asigurarea caracterului executoriu al acordurilor transfrontaliere și de a aborda provocările referitoare la organizarea muncii și la condițiile de formare, de muncă și de angajare;

123.  subliniază necesitatea de a asigura, în momentul formulării și punerii în aplicare a politicii industriale în UE, examinarea condițiilor de eliminare a deșeurilor industriale, în special a deșeurilor toxice, precum și a destinației acestora, pentru a se garanta că deșeurile industriale nu devin o povară ecologică, economică sau socială pentru comunitățile din UE și din țările terțe;

124.  consideră că, în cadrul pieței interne, o supraveghere eficace a pieței este crucială pentru a proteja industria europeană de concurența neloială; încurajează Comisia să prezinte propuneri ambițioase pentru a reforma actualul sistem de supraveghere a pieței, întărind rolul UE în coordonarea supravegherii piețelor naționale și a autorităților vamale și garantând că în toate statele membre se pun la dispoziție resurse adecvate;

125.  invită Comisia să continue strategia pentru o mai bună legiferare și să amelioreze guvernanța pieței unice, în special prin crearea dispozitivelor de „ghișeu unic” și prin promovarea soluțiilor transfrontaliere de administrare online, ținând cont de nevoile speciale ale IMM-urilor;

126.  semnalează faptul că extinderea în perioadă de criză a economiei subterane și a activităților nedeclarate este un element important de denaturare a concurenței; solicită autorităților competente ale statelor membre să ia măsurile necesare pentru a lupta împotriva acestui fenomen;

127.  subliniază importanța contribuțiilor din partea lucrătorilor pentru creșterea economică și pentru progres;

Sectoarele industriale

128.  are convingerea că trebuie lansate, în paralel cu o abordare orizontală, inițiative sectoriale menite să promoveze și mai mult modernizarea, să sporească competitivitatea și durabilitatea sectoarelor industriale individuale, a lanțurilor lor de aprovizionare și a serviciilor conexe, prin intermediul diseminării celor mai bune practici, al stabilirii unor standarde, prin intermediul benchmarking-ului și al altor instrumente similare necoercitive de elaborare a politicilor; solicită, prin urmare, următoarele:

129.  consideră că politica industrială europeană ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe proiecte concrete care să aducă avantaje clare întreprinderilor și cetățenilor, cum ar fi GMES, Galileo sau ITER;

130.  constată că industria europeană este tot mai dependentă de serviciile furnizate întreprinderilor și că este necesar, prin urmare, să se acorde o atenție deosebită tuturor elementelor principale din lanțul de producție; în acest context, salută disponibilitatea Comisiei de a acorda o importanță mai mare acestor interdependențe;

131.  reafirmă necesitatea realizării de progrese rapide în domeniul interconectării întreprinderilor europene, astfel încât să se garanteze transparența și fiabilitatea informațiilor nu numai pentru producători, ci și pentru consumatori;

132.  subliniază importanța sectorului turistic în Uniunea Europeană, prima destinație turistică a lumii, și în anumite regiuni în care acesta constituie principalul pilon al activității economice; sprijină strategia Comisiei Europene de a crește competitivitatea sectorului turistic prin măsuri în domeniul calității și durabilității și prin consolidarea imaginii Europei ca destinație turistică;

133.  invită Comisia să respecte foile de parcurs și concluziile elaborate în cadrul abordărilor sectoriale; consideră că aceste foi de parcurs furnizează industriei o certitudine pe termen lung în ceea ce privește planificarea și că reprezintă un instrument valoros ce poate fi folosit pentru ca industria să rămână competitivă;

Responsabilitate

134.  este de părere că industria și toate părțile interesate europene ar trebui să își sporească investițiile și angajamentele corporative, sociale și ecologice și să coopereze strâns pentru a dezvolta condiții-cadru favorabile; consideră că sectoarele industriale ar trebui să continue să investească și să producă în Europa, să-și sprijine propriile eforturi de cercetare și să tindă spre o creștere durabilă, spre inovare și spre o remunerare justă a angajaților; consideră că industria are de jucat un rol în dezvoltarea unei noi culturi în materie de calificări, care să ofere posibilitatea de a beneficia de o formare de înaltă calitate, precum și de produse și de procese și mai durabile și inovatoare, și că aceasta ar trebui să încheie, ori de câte ori este posibil, parteneriate strategice în Europa;

135.  invită Comisia și statele membre să elaboreze noi concepte de mediere în vederea monitorizării și realizării unei noi infrastructuri și să le aplice pentru a crește gradul de implicare a cetățenilor astfel încât să poată fi realizate rapid infrastructurile necesare înnoirii sustenabile a bazei industriale (de exemplu rețelele „inteligente”, centralele eoliene, noile linii feroviare);

136.  își exprimă convingerea că criza economică mondială a demonstrat în mod clar că întreprinderile trebuie să acționeze cu grija necesară, în conformitate cu principiile legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor, atât în ceea ce privește buna guvernare corporativă, cât și respectarea mediului și a excelenței sociale;

Regiuni

137.  subliniază că structurile regionale reprezintă o contribuție importantă la consolidarea industriei; consideră că centrele de competitivitate și rețelele de inovare (întreprinderi, universități, centre de cercetare, servicii tehnologice, institute de formare etc.), precum și relațiile dintre întreprinderi (lanțuri de valori, sinergii) și cu alți actori sunt esențiale pentru deciziile privind investițiile; consideră, prin urmare, că:

138.  recunoaște contribuția industriei europene la idealul de coeziune socio-economică și teritorială și consideră că o industrie prosperă este o condiție deosebit de importantă pentru a asigura creșterea economică și stabilitatea socială a regiunilor Europei;

139.  solicită, prin urmare, depunerea de eforturi concertate pentru exploatarea și îmbogățirea competențelor științifice și tehnologice disponibile în regiuni, în special în domeniul tehnologiilor-cheie, și acordarea unei importanțe mai mari politicilor referitoare la centrele de întreprinderi (clusters);

140.  subliniază că introducerea progresivă a infrastructurilor digitale și a tehnologiilor inovatoare adecvate reprezintă un element strategic pentru creșterea competitivității regiunilor și a industriilor Uniunii; subliniază că sectorul TIC joacă un rol-cheie pentru creșterea productivității altor sectoare industriale; subliniază că ar trebui construite infrastructuri moderne de comunicare cu capacitate mare de transmisie cu precădere în regiunile slab deservite; subliniază că aceste măsuri ar putea contribui la instaurarea unui climat favorabil pentru investițiile publice și private și, fapt important, să ajute la creșterea calității competențelor digitale ale întreprinderilor;

o
o   o

141.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0223. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0209. (3) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 65.