Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, Yemen și Bahrain, în special cea din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică(3),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE (VP/ÎR) referitoare la Siria din 18, 22, 24 și 26 martie, 23 aprilie, precum și din 6 și 11 iunie 2011; la Yemen din 10, 12 și 18 martie, 27 aprilie, 11, 26 și 31 mai și 3 iunie 2011, precum și la Bahrain din 10, 12 și 18 martie, 3 mai și 1 iulie 2011,

–  având în vedere declarația efectuată de VP/ÎR în numele UE referitoare la Siria din 29 aprilie 2011,

–  având în vedere Comunicarea comună privind „O nouă reacție în contextul schimbărilor din țările vecine” din 25 mai 2011, care completează Comunicarea comună privind „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” din 8 martie 2011,

–  având în vedere declarația privind vecinătatea sudică dată la reuniunea Consiliului European din 23 și 24 iunie 2011,

–  având în vedere rezoluția privind Siria din 29 aprilie 2011 a Consiliului pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Deciziile Consiliului 2011/273/PESC din 9 mai 2011, 2011/302/PESC din 23 mai 2011 și 2011/367/PESC din 23 iunie 2011 privind Siria,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 23 mai și 20 iunie 2011,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ONU din 3 iunie 2011 privind Siria,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ONU din 23 iunie 2011 referitoare la sentințele pronunțate în cazul a 21 de activiști politici, apărători ai drepturilor omului și lideri ai opoziției din Bahrain,

–  având în vedere raportul preliminar al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului privind Siria din 14 iunie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1990,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante din 1975,

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, demonstranții pașnici din țări din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au exprimat aspirații democratice legitime și solicitări puternice de reforme politice, economice și sociale care să aibă drept scop realizarea unei democrații veritabile, combaterea corupției și a nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și reducerea inegalităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune;

B.  întrucât Comunicarea comună din 25 mai 2011 privind o nouă reacție în contextul schimbărilor din țările vecine stabilește o nouă abordare, revizuind implementarea principiilor fundamentale de acțiune externă a Uniunii, anume valorile universale ale drepturilor omului, democrației și statului de drept, care se situează în centrul politicii de vecinătate, evidențiind în același timp necesitatea ca UE să sprijine schimbările democratice din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu;

Siria

C.  întrucât, de la începutul represiunii din Siria, în martie 2011, violența este în creștere, iar forțele de securitate răspund la protestele continue prin arestări în masă și cu o brutalitate din ce în ce mai mare, ucigând peste 400 de civili numai în provincia Daraa și posibil mai mult de 1000 în total în întreaga Sirie;

D.  întrucât imagini video recent difuzate în întreaga lume arată imagini impresionante cu copii sirieni reținuți în mod arbitrar, victime ale torturii sau relelor tratamente, care în unele cazuri au condus la deces, cum a fost cazul lui Hamza al-Khateeb, un băiat de 13 ani; întrucât, în plus, folosirea de muniție adevărată împotriva demonstranților a cauzat deja moartea a cel puțin 30 de copii, după cum a raportat UNICEF, agenția ONU pentru copii, la 31 mai 2011;

E.  întrucât președintele Bashar al-Assad a declarat, în cel de al treilea discurs al său, din 20 iunie 2011, că un dialog național ar contura viitorul Siriei; întrucât, în ciuda angajamentelor repetate de a realiza reforme politice și schimbări în Siria, autoritățile nu au reușit să ia măsuri credibile pentru a le îndeplini; întrucât organizațiile pentru drepturile omului au documentat deja peste 800 de cazuri de dispariții forțate și 11 000 de cazuri de rețineri arbitrare;

F.  întrucât, la 23 iunie 2011, având în vedere gravitatea situației din țară, Consiliul a adoptat o decizie și un regulament prin care sunt impuse măsuri restrictive pentru încă șapte persoane, adăugate la lista stabilită la 9 mai 2011, prin care au fost introduse măsuri speciale, printre care interdicția de acordare a vizei și înghețarea activelor și, de asemenea, un embargo cu privire la armele și echipamentele care ar putea fi folosite la represiunea internă, împotriva unui număr de patru entități asociate cu regimul sirian;

G.  întrucât acordul de asociere între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, nu a fost semnat; întrucât semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009, iar Consiliul a decis deja să nu întreprindă alte măsuri; întrucât respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o parte esențială a acestui acord;

H.  întrucât există riscul grav al intensificării atacurilor violente din partea grupurilor extremiste, inclusiv al celor armate jihadiste; întrucât este important să se asigure protecția diferitelor comunități religioase din Siria, inclusiv a refugiaților irakieni care au sosit în număr mare în țară;

I.  întrucât, după asediul din Daraa, forțele de securitate au lansat o operațiune militară la scară largă și o campanie de arestări arbitrare în orașele învecinate; întrucât un număr estimativ de 12 000 de sirieni din Jisr al-Shughour și din zonele învecinate au trecut granița siriano-turcă de frica represaliilor forțelor de securitate și, potrivit Semilunii Roșii, alte 17 000 de persoane așteaptă să treacă frontiera;

Yemen

J.  întrucât situația din Yemen continuă să producă o profundă îngrijorare, după mai multe luni de violență și tulburări care au provocat o intensă suferință poporului yemenit, având ca rezultat răniri grave și pierderi semnificative de vieți omenești, aruncarea în închisoare a protestatarilor, precum și adâncirea crizei economice și politice din țară;

K.  întrucât Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) a inițiat un plan de transfer pașnic al puterii care nu a fost semnat de președintele Yemenului, Ali Abdullah Saleh;

L.  întrucât, în cursul unui recent atac asupra reședinței sale, care a avut loc la 3 iunie 2011, președintele Saleh a fost grav rănit, în prezent primind îngrijiri medicale în Arabia Saudită; întrucât puterea a fost transferată temporar vicepreședintelui țării, Abd Rabbuh Mansur Hadi;

M.  întrucât Yemenul este cea mai săracă țară din Orientul Mijlociu, cu o malnutriție foarte răspândită, cu rezerve de petrol din ce în ce mai reduse, cu o populație în creștere, cu un guvern central slab, cu o lipsă din ce în ce mai mare de apă și cu investiții reduse în economia țării; întrucât există temeri serioase cu privire la dezintegrarea statului yemenit, date fiind armistițiul fragil cu rebelii șiiți din nord, în vigoare din februarie, o mișcare secesionistă în sud, dar și existența multor luptători al-Qaeda care se pare că folosesc Yemenul ca sanctuar;

Bahrain

N.  întrucât starea de urgență națională din Bahrain a fost ridicată la 1 iunie 2011, iar Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa a făcut apel la dialog național, care a început la 2 iulie 2011;

O.  întrucât, la 29 iunie 2011, Regele Hamad a instituit o comisie independentă cu o componentă internațională independentă care să cerceteze încălcările drepturilor omului din cursul recentelor represalii ale guvernului împotriva protestatarilor pro-reformiști;

P.  întrucât la 22 iunie 2011, Curtea națională a siguranței din Bahrain, tribunal militar, și-a anunțat verdictul împotriva a 21 de activiști ai opoziției din Bahrain, în absența a șapte dintre aceștia; întrucât 8 activiști din opoziție au fost condamnați la închisoare pe viață, iar 13 au primit pedepse cu închisoarea de până la 15 ani, pentru „complot în vederea răsturnării guvernului”; întrucât numeroși alți activiști politici, apărători ai drepturilor omului și ziariști au fost reținuți în cursul recentelor proteste pro-reformiste; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, aceștia au fost torturați, supuși unor rele tratamente și hărțuiți;

Q.  întrucât, la 22 mai 2011, condamnarea la moarte a lui Ali Abdullah Hassan al-Sankis și a lui Abdulaziz Abdulridha Ibrahim Hussain pentru uciderea a doi polițiști în cursul protestelor antiguvernamentale din Bahrain a fost menținută de Curtea națională a siguranței; întrucât execuțiile au fost amânate până în septembrie;

R.  întrucât 47 de medici și asistenți din Bahrain au fost acuzați de „incitare la răsturnarea prin forță a regimului” și sunt judecați de un tribunal militar din Bahrain; întrucât aceste cadre medicale au tratat toți răniții în mod egal, respectând codul etic al profesiei lor;

S.  întrucât, în urma cererii guvernului din Bahrain, în țară au fost desfășurate forțe străine, sub egida Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG),

1.  condamnă ferm folosirea forței disproporționate de către regimuri împotriva demonstranților pașnici și regretă numărul mare de morți și răniți; transmite condoleanțe familiilor victimelor și răniților; cere oprirea imediată a vărsării de sânge și eliberarea celor arestați; solicită investigarea crimelor, arestărilor și presupuselor acte de tortură;

2.  își exprimă prețuirea pentru cei care au dat dovadă de curaj în lupta lor pașnică pentru schimbări democratice și, în special, pentru femeile care s-au aflat și continuă să fie în primele rânduri în cadrul protestelor;

3.  cheamă liderii politici ai țărilor arabe să-și îndeplinească angajamentele, angajându-se într-un dialog politic deschis și constructiv, cu implicarea tuturor partidelor și mișcărilor politice democratice, precum și a reprezentanților societății civile, fără amânări sau condiții preliminare, destinat să netezească calea spre o democrație veritabilă și implementarea unor reale, ambițioase și semnificative reforme politice, economice și sociale, care sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung a acestor țări și a regiunii în ansamblu;

Siria

4.  condamnă în mod ferm intensificarea violențelor în Siria și încălcările grave ale drepturilor omului care continuă, inclusiv asedierea unor orașe ca Daraa, Jish al-Shughour și Hama, arestările în masă, omorurile extrajudiciare, reținerile arbitrare, disparițiile forțate și tortura;

5.  deplânge faptul că ridicarea stării de urgență anunțată la 21 aprilie 2011 și reformele promise de președintele Assad nu au fost puse în practică și că prizonierii politici rămân în detenție în ciuda amnistierii recente anunțate de președinte; îndeamnă autoritățile siriene să ridice fără întârziere starea de asediu asupra orașelor afectate și să permită accesul imediat și nestingherit al agențiilor umanitare și al lucrătorilor acestora;

6.  îndeamnă autoritățile siriene și pe președintele Bashar al Assad să pună capăt uciderii protestatarilor neînarmați și să elibereze imediat toți demonstranții, jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului și prizonierii politici; solicită angajarea tuturor forțelor democratice și a actorilor societății civile într-un proces politic imediat și veritabil, pentru a contribui la o tranziție democratică în Siria, bazată pe o agendă concretă de reforme fundamentale și pe respectarea drepturilor omului și a statului de drept;

7.  solicită autorităților siriene să permită accesul în țară pentru presa străină, care să verifice acuzația că „grupuri armate de extremiști” deschid focul împotriva forțelor de securitate, acuzație care reprezintă justificarea regimului pentru baia de sânge inacceptabilă care are loc; invită autoritățile siriene să dea dovadă de cooperare deplină și să ofere acces nelimitat Biroului Înaltului Comisar și altor mecanisme ale ONU;

8.  îndeamnă autoritățile siriene să elibereze imediat toți copiii arestați în cursul reprimării demonstrațiilor sau în cadrul evenimentelor colaterale, să investigheze minuțios cazurile raportate de violență împotriva copiilor și să nu mai comită în viitor nicio arestare sau act de violență împotriva copiilor și nicio altă încălcare a drepturilor copiilor;

9.  salută decizia Consiliului de a impune măsuri restrictive asupra Siriei și a persoanelor responsabile pentru reprimarea violentă a populației civile, de a suspenda toate preparativele pentru noi programe de cooperare bilaterală, de a suspenda programele bilaterale în curs cu autoritățile siriene desfășurate în cadrul instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și al instrumentului MEDA, de a invita Banca Europeană de Investiții (BEI) să nu aprobe pentru moment noi operațiuni de finanțare în Siria, de a lua în calcul suspendarea asistenței comunitare acordate Siriei în lumina evenimentelor și de a nu continua acțiunile în direcția acordului de asociere cu Siria; sprijină seria de sancțiuni inteligente adoptate de Consiliu și îl invită să adopte o inițiativă diplomatică fermă pentru a îndemna și alte țări să adopte aceleași sancțiuni; consideră că Consiliul ar trebui să prelungească sancțiunile concrete îndreptate împotriva tuturor persoanelor și entităților care au legătură cu regimul, vizând slăbirea și izolarea acestora, pregătind calea pentru o tranziție democratică;

10.  sprijină cu tărie eforturile diplomatice ale UE realizate împreună cu partenerii din comunitatea internațională pentru a garanta că Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) condamnă violențele în desfășurare în Siria, respinge impunitatea și îndeamnă autoritățile siriene să vină în întâmpinarea aspirațiilor legitime ale poporului sirian; regretă faptul că aceste eforturi nu au avut succes până în prezent și că nu s-a putut prezenta o rezoluție; invită statele membre ale UE și pe VP/ÎR să-și continue activitatea desfășurată împreună cu partenerii internaționali pentru a asigura implicarea CSONU în situația din Siria și pentru traducerea în practică, de către autoritățile siriene, a responsabilității ce le revine de a proteja populația siriană;

11.  salută politica Turciei de a-și menține frontierele deschise pentru refugiații sirieni și mobilizarea rapidă a resurselor Semilunii Roșii;

12.  salută recunoașterea de către UE a eforturilor depuse de Turcia și de alți parteneri din regiune pentru a gestiona diferite aspecte ale crizei, în special pe cele umanitare, și afirmă că va conlucra cu aceste țări pentru a soluționa situația din Siria; solicită Turciei și UE să își intensifice coordonarea în materie de politică externă și încurajează puternic continuarea eforturilor concertate în sprijinul democratizării și al dezvoltării în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord;

13.  invită Consiliul și Comisia să ofere imediat ajutor și sprijin autorităților turce și libaneze în eforturile acestora de a gestiona criza umanitară de la granițele lor cu Siria, inclusiv prin înființarea unui coridor umanitar la nivel ONU;

14.  solicită ÎR/VC, Consiliului și Comisiei să încurajeze mișcările de opoziție democratică ce apar înăuntrul și în afara țării; în acest sens, solicită inițierea urgentă a unui dialog politic real, care să conducă la o tranziție democratică profundă în Siria;

Yemen

15.  condamnă cu fermitate atacurile armate recente din Yemen, inclusiv atacul din 3 iunie 2011 asupra reședinței prezidențiale; solicită tuturor părților să înceteze toate ostilitățile, să respecte drepturile omului și să respecte permanent încetarea focului;

16.  salută angajamentul vicepreședintelui Abd Rabbuh Mansur Hadi de a respecta încetarea focului, de a demilitariza orașele Yemenului și de a asigura protecția oricăror alte proteste și demonstrații pașnice;

17.  își exprimă solidaritatea cu poporul din Yemen, salută aspirațiile sale la schimbări democratice în țară și sprijină eforturile Consiliului de cooperare al Golfului în măsura în care acestea sunt îndreptate spre identificarea unei soluții negociate, care să implice demisia președintelui Saleh și a membrilor familiei sale care dețin în continuare poziții de putere, în cadrul unui sistem politic mai cuprinzător, orientat către reducerea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru majoritatea populației;

18.  regretă faptul că autoritățile yemenite nu au reușit să asigure trecerea în siguranță a diplomaților de la Ambasada Emiratelor Arabe Unite prin capitala Sana'a la 22 mai 2011, printre care Secretarul General al CCG, ambasadorii țărilor membre ale CCG, ai UE, al Regatului Unit și al Statelor Unite; solicită autorităților din Yemen să respecte pe deplin Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice;

19.  își exprimă îngrijorarea față de lipsa unor rapoarte intermediare din partea comisiei la nivel înalt numite de guvernul din Yemen pentru a investiga atacul împotriva protestatarilor de la Sana'a din 18 martie 2011, în care 54 de persoane și-au pierdut viața și peste 300 au fost rănite; reamintește apelul adresat ÎR/VP de a sprijini apelurile pentru realizarea unei anchete internaționale independente asupra incidentului;

20.  salută misiunea Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Yemen, care a evaluat situația drepturilor omului în țară și care va face recomandări guvernului din Yemen și comunității internaționale;

Bahrain

21.  condamnă represiunea din Bahrain și insistă ca toți demonstranții pașnici, printre care se numără activiști politici, ziariști și apărători ai drepturilor omului, precum și cei 47 de doctori și asistenți care își exercitau îndatoririle profesionale, să fie eliberați imediat și necondiționat; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pedepsele cu închisoarea pe viață la care au fost condamnați opt activiști din opoziție și la pedepsele cu închisoarea pentru alți 13 activiști;

22.  salută ridicarea stării de urgență națională în Bahrain, precum și apelul la dialog național lansat de Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa; consideră că dialogul național lansat de regele Hamad și menit să netezească calea către democrație autentică și reforme politice reale în țară ar fi posibil numai cu participarea tuturor forțelor politice, inclusiv opoziția și societatea civilă;

23.  cere autorităților din Bahrain să comute pedeapsa cu moartea la care au fost condamnați Ali Abdullah Hassan al-Sankis și Abdulaziz Abdulridha Ibrahim Hussain și să reintroducă de facto moratoriul asupra pedepsei capitale;

24.  ia act cu satisfacție de decizia Regelui Hamad de a institui o comisie independentă care să investigheze încălcările drepturilor omului din cursul recentelor represalii aplicate de guvern protestatarilor pro-reformiști; îndeamnă comisia să procedeze cu deplină imparțialitate și transparență și cere guvernului din Bahrain să nu intervină în activitatea acesteia;

25.  salută înființarea unui Minister pentru Drepturile Omului și Dezvoltare Socială în Bahrain și îi cere ministrului să acționeze în conformitate cu normele și obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului;

26.  își exprimă îngrijorarea cu privire la prezența în Bahrain a unor trupe străine aflate sub egida CCG; își reiterează apelul ca CCG să își folosească resursele în calitate de actor colectiv regional pentru a acționa în mod constructiv și pentru a media în interesul reformelor pașnice din Bahrain;

Lumea arabă și Africa de Nord

27.  sprijină procesul democratic de tranziție din Egipt și Tunisia, ca prime exemple ale actualului proces de democratizare și ale noului val de participare a cetățenilor, în special a tinerilor, din lumea arabă; sprijină cu tărie aspirațiile popoarelor spre libertate, drepturile omului și democrație; lansează un apel pentru un proces electoral transparent, echitabil și liber în ambele țări, care să țină seama de situațiile individuale ale acestora; solicită comunității internaționale să își continue eforturile în direcția susținerii și încurajării procesului de reformă politică din țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu;

28.  reafirmă angajamentul comunității internaționale de a proteja civilii libieni, inclusiv prin intensificarea presiunii asupra regimului libian, și de a sprijini construirea unui stat libian democratic; salută decizia UE de a-și înăspri sancțiunile împotriva regimului prin adăugarea pe lista UE privind înghețarea activelor a șase noi autorități portuare aflate sub controlul regimului; îl invită din nou pe colonelul Muammar Mohammed Abu Minyar Gaddafi să renunțe imediat la putere;

29.  își exprimă îngrijorarea față de suferințele cu care se confruntă populația din Libia din cauza penuriei de alimente, lipsei de acces la îngrijiri medicale și lipsei lichidităților pentru plata salariilor și satisfacerea diferitelor nevoi administrative; cere ÎR/VP și statelor membre ale UE să acționeze urgent pentru a pune la dispoziția Consiliului Național de Tranziție, cu autorizația și sub supravegherea Comitetului pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al ONU, o parte din activele libiene înghețate, pentru a se putea acoperi necesitățile urgente;

30.  cere Consiliului și ÎR/VP să lanseze în continuare inițiative în vederea soluționării conflictului, ținând seama de recentele mandate de arestare emise de CPI împotriva colonelului Gaddafi, a fiului acestuia, Saif al-Islam Gaddafi, și a lui Abdullah al-Sanussi;

31.  salută procesul de reforme care are loc în Maroc, în special reforma constituțională propusă, care a făcut obiectul unui referendum, drept un pas în direcția potrivită spre deschiderea sistemului de guvernare, modernizare și democrație; solicită partidelor politice din Maroc să ia parte în mod activ la acest proces de schimbare; subliniază că publicul larg, organizațiile societății civile și partidele politice ar trebui să rămână în centrul procesului continuu de punere în practică a reformelor și observă că Marocul a fost prima țară din regiune căreia i s-a acordat statut avansat în relațiile cu UE;

32.  ia act cu satisfacție de anunțul Președintelui Algeriei privind inițierea unui proces de democratizare și asigurarea unei mai bune guvernări a țării, inclusiv privind ridicarea stării de urgență și planificarea unei reforme constituționale; subliniază necesitatea accelerării acestor inițiative și cere autorităților algeriene să se angajeze ferm în acest proces de reformă, care ar trebui să fie integrator și deschis societății civile;

33.  salută angajamentul față de reforme politice din Iordania, în special revizuirea constituției iordaniene și lucrările Comitetului pentru dialog național; laudă eforturile depuse de autoritățile iordaniene și subliniază nevoia de a pune în aplicare în mod concret aceste reforme; remarcă faptul că UE a convenit să acorde Iordaniei parteneriat cu statut avansat în 2010;

34.  subliniază faptul că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului, care ar trebui garantat de autorități; solicită autorităților să asigure o protecție de încredere și eficace pentru confesiunile religioase prezente în țările lor și să garanteze siguranța personală și integritatea fizică a membrilor tuturor confesiunilor religioase;

35.  sprijină cu tărie poziția Consiliului conform căreia politica europeană de vecinătate va trebui să se ridice la înălțimea noilor provocări din vecinătatea sudică; salută angajamentul UE și al statelor membre de a însoți și susține eforturile concrete depuse de guvernele angajate cu adevărat în reforme politice și economice, precum și de societățile civile; salută înființarea de către ÎR/VP a unui grup operativ pentru zona sud-mediteraneeană;

36.  invită Comisia și Consiliul să adopte o abordare de la caz la caz, pe baza unei politici progresive („mai mult pentru mai mult”), așa cum se prevede în Comunicarea comună din 25 mai 2011, în ceea ce privește țările din sudul Mediteranei, întrucât progresele reale cu privire la democrație, la organizarea unor alegeri libere și corecte și mai ales la respectarea drepturilor omului ar trebui recompensate;

37.  solicită Uniunii Europene să continue să acorde ajutorul umanitar necesar persoanelor strămutate din regiune, dintre care mulți sunt acum refugiați la granițele țării lor;

38.  salută „parteneriatul Deauville” cu popoarele din regiune lansat de membrii G8; remarcă faptul că primele țări membre ale parteneriatului vor fi Egipt și Tunisia; solicită Consiliului și statelor membre ale UE să-și coordoneze eforturile cu membrii G8 care sunt gata să extindă acest parteneriat la toate țările din regiune care se angajează în tranziția spre o societate liberă, democratică și tolerantă;

o
o   o

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene, guvernului și parlamentului Republicii Yemen, guvernului și parlamentului Republicii Turcia, guvernului și parlamentului Regatului Bahrain, Consiliului Național de Tranziție, guvernului și parlamentului Regatului Maroc, guvernului și parlamentului Republicii Algeriene Democratice și Populare, guvernului și parlamentului Regatului Iordaniei, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Egipt, guvernului Republicii Tunisiene, Secretarului General al Consiliului de Cooperare al Golfului și Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0148. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0109. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0154.