Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(1),

–  având în vedere alegerea Indoneziei în Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) în mai 2011; întrucât membrii UNHRC trebuie să respecte cele mai înalte standarde de promovare și protecție a drepturilor omului;

–  având în vedere Președinția indoneziană a ASEAN în 2011, Carta ASEAN care a intrat în vigoare la 15 decembrie 2008 și crearea Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN la 23 octombrie 2009,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, pe care Indonezia l-a ratificat în 2006,

–  având în vedere capitolul 29 din Constituția Indoneziei care garantează libertatea religioasă,

–  având în vedere articolele 156 și 156a din Codul penal al Indoneziei care interzice blasfemia, erezia și defăimarea religiilor,

–  având în vedere Decretul prezidențial nr. 1/PNPS/1965 privind prevenirea blasfemiei și a abuzurilor împotriva religiilor,

–  având în vedere declarația UE din 8 februarie 2011 referitoare la recentul atac și la uciderea membrilor mișcării Ahmadiyya în provincia Banten,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare UE-Indonezia (APC) și prima rundă a dialogului privind drepturile omului care a avut loc în cadrul acestuia în iunie 2010 la Jakarta,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Indonezia este cea mai mare națiune cu majoritate musulmană din lume și întrucât tradiția Indoneziei privind pluralismul, armonia culturală, libertatea religioasă și justiția socială este consacrată în ideologia națională denumită „Pancasila”;

B.  întrucât s-a constat o creștere semnificativă a atacurilor împotriva minorităților religioase, în special împotriva membrilor comunității Ahmadiyya, care se consideră musulmani, dar și împotriva creștinilor, a budiștilor, precum și a organizațiilor progresiste ale societății civile;

C.  întrucât, după interzicerea difuzării învățăturilor comunității musulmane Ahmadiyya în 2008, Ministerul Afacerilor Religioase din Indonezia a solicitat în mod repetat impunerea unei interdicții totale a comunității musulmane Ahmadiyya, măsură care deja a fost luată de trei provincii: Java Occidentală, Sulawesi Meridională și Sumatra Occidentală; întrucât la 6 februarie 2011, o mulțime, de cel puțin 1 500 de persoane, a atacat 20 de membri ai comunității Ahmadiyya în Cikeusik, provincia Banten, ucigând trei dintre aceștia și rănind grav alții, fapte condamnate de către președintele Indoneziei, care a solicitat o investigație;

D.  întrucât, în urma acestuia atac, la 8 februarie 2011 sute de persoane au incendiat trei biserici și au atacat un preot în orașul Temanggung din regiunea Java Centrală, după ce un creștin acuzat de insultă adusă islamului a fost condamnat la cinci ani de închisoare, în loc să fie condamnat la moarte, așa cum se așteptau atacatorii și întrucât Comuniunea bisericilor din Indonezia a înregistrat 430 de atacuri împotriva bisericilor creștine în ultimii șase ani;

E.  întrucât peste 150 de persoane deja au fost arestate sau reținute în temeiul articolelor 156 și 156a din Codul penal al Indoneziei și întrucât există dovezi care arată că deciziile locale privind blasfemia, erezia și defăimarea religiilor sunt folosite de extremiști pentru a limita libertatea religioasă și pentru a crea tensiuni și violențe intercomunitare;

F.  întrucât la 19 aprilie 2010 Curtea Constituțională din Indonezia a confirmat legile privind blasfemia și erezia și a respins cererea de abrogarea a acestora care fusese prezentată de patru specialiști eminenți în islam și cel puțin șapte organizații indoneziene ale societății civile și ale drepturilor omului și susținută de cel puțin alte 40 de organizații;

G.  întrucât există informații credibile, în special din partea Comisiei naționale pentru drepturile omului, privind încălcarea drepturilor omului de către membri ai forțelor de securitate din Indonezia, inclusiv tortură și alte forme de maltratare și utilizarea inutilă și excesivă a forței, în special pe insulele Papua și Maluku; întrucât cei vinovați sunt rareori trași la răspundere în fața unei instanțe independente,

1.  salută declarația comună emisă la 24 mai 2011 de către președintele țării, președintele Camerei Reprezentanților, președintele Consiliului Reprezentanților Regionali, președintele Adunării Consultative a Poporului, președinții Curții Supreme și Curții Constituționale și alți demnitari, prin care solicitau susținerea ideologiei „Pancasila” și protejarea pluralismului;

2.  subliniază progresele făcute de Indonezia în domeniul punerii în aplicare a democrației și a statului de drept în ultimii ani și acordă o mare importanță menținerii și consolidării relațiilor armonioase dintre Uniunea Europeană și Indonezia în multe domenii, astfel cum prevede APC UE-Indonezia;

3.  salută promisiunile făcute de Indonezia înaintea alegerii sale în UNHCR la 20 mai 2011, inclusiv angajamentul de a ratifica toate instrumentele importante pentru protecția drepturilor omului, în special Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate;

4.  își exprimă profunda preocupare cu privire la recrudescența violențelor împotriva minorităților religioase, în special împotriva membrilor comunității musulmane Ahmadiyya, a creștinilor, a membrilor mișcării Baha'í și a budiștilor; este preocupat de faptul că încălcarea libertății religioase subminează drepturile omului garantate prin Constituția Indoneziei, inclusiv interzicerea discriminării și libertatea de exprimare, opinie și întrunire pașnică;

5.  îndeamnă guvernul Indoneziei, în special Ministerul Afacerilor Religioase și justiția indoneziană, să garanteze punerea în aplicare și susținerea statului de drept și trimiterea în instanță a celor care comit acte de violență și ură religioasă;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deciziile locale privind blasfemia, erezia și defăimarea religiilor, care pot fi utilizate necorespunzător, și cu privire la Decretul ministerial comun care interzice difuzarea învățăturilor comunității musulmane Ahmadiyya și invită autoritățile indoneziene să-l abroge sau să-l revizuiască;

7.  salută activitatea societății civile indoneziene, inclusiv grupurile de reflecție musulmane, creștine și laice, organizațiile pentru protecția drepturilor omului și organizațiile împotriva extremismului, în vederea promovării pluralismului, a libertății religioase, a armoniei religioase și a drepturilor omului;

8.  îndeamnă guvernul Indoneziei să dea curs recomandărilor Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și, în special, să invite raportorul special al ONU pentru libertatea religioasă și confesională să viziteze această țară;

9.  salută investigația realizată în legătură cu atacurile ucigașe din februarie 2011 asupra comunității musulmane Ahmadiyya din Java Occidentală, care a dus la înlocuirea șefilor poliției la nivel regional și provincial, la trimiterea în judecată a nouă ofițeri de poliție pentru neglijență în serviciu și a altor 14 persoane pentru crimele comise și solicită o monitorizare independentă a proceselor celor învinuiți pentru a garanta că se va face dreptate pentru toate părțile implicate;

10.  invită autoritățile indoneziene să investigheze acuzațiile de încălcare a drepturilor omului de către membri ai forțelor de securitate și să-i trimită în judecată pe cei responsabili, inclusiv oficialii cu funcții de conducere;

11.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici care au fost arestați sau trimiși în judecată pentru simpla participare la proteste politice pașnice, fapt ce încalcă spiritul Legii speciale privind autonomia care acorda locuitorilor din Papua, Maluku și altor minorități etnice și religioase dreptul de a-și exprima identitatea culturală;

12.  invită Delegația UE și misiunile diplomatice ale statelor membre să monitorizeze în continuare atent situația drepturilor omului, în special în regiunile sensibile, cum ar fi Papua, Moluccas și Aceh;

13.  subliniază importanța includerii unei dimensiuni a drepturilor omului, cu un accent special pe libertatea religioasă și respectarea minorităților, în dialogul politic din cadrul APC UE-Indonezia;

14.  invită statele membre și Comisia să sprijine societatea civilă și organizațiile pentru protecția drepturilor omului din Indonezia care promovează în mod activ democrația, toleranța și conviețuirea pașnică a grupurilor etnice și religioase diferite;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Indoneziei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN și Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.