Rezoluția Parlamentului European din 7 iulie 2011 referitoare la India, în special la pedeapsa cu moartea împotriva lui Davender Pal Singh
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluția 63/168 a Adunării Generale a ONU prin care se cere punerea în aplicare a Rezoluției 62/149 a Adunării Generale a ONU adoptate la 18 decembrie 2007, 106 țări votând în favoarea unei rezoluții pentru un moratoriu internațional asupra pedepsei cu moartea și a executării unor astfel de pedepse, în timp ce 34 de țări s-au abținut, iar 46 de țări au votat împotrivă,
– având în vedere Rezoluția 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea,
– având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,
– având în vedere rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(1),
– având în vedere Acordul de cooperare din 1994 dintre Comunitatea Europeană și Republica India,
– având în vedere dialogul tematic UE-India cu privire la drepturile omului,
– având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2010 privind Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(2),
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât în 2011, până în luna mai, au avut loc execuții capitale în numai nouă țări, lucru care demonstrează clar recunoașterea globală crescândă a naturii crude și inumane a pedepsei capitale;
B. întrucât în India nu au fost executat sentințe la moarte din 2004 până în prezent;
C. întrucât a fost autorizată execuția a doi deținuți;
D. întrucât, în urma recomandării ministrului afacerilor interne, președintele Indiei, Pratibha Patil, a respins petițiile de reconsiderare a cazului adresate în temeiul articolul 72 din Constituția Indiei în numele lui Davinder Pal Singh Bhullar din Punjab și al lui Mahendra Nath Das din Assam;
E. întrucât Mahendra Nath Das a fost condamnat la moarte în 1997, fiind acuzat de crimă, iar toate căile de recurs juridic au fost epuizate; întrucât executarea sa a fost suspendată până la 21 iulie 2011 de către Tribunalul Gauhati din Assam (nord-estul Indiei), deoarece Guvernul a cerut o perioadă de timp pentru a putea răspunde tribunalului;
F. întrucât Davinder Pal Singh Bhullar a fost condamnat la moarte la 29 august 2001, după ce a fost găsit vinovat de implicare în atentatul cu bombă din 1993 asupra Biroului Congresului Tineretului de la New Delhi;
G. întrucât circumstanțele întoarcerii din Germania în India a dlui Davinder Pal Singh Bhullar și așteptarea prelungită a executării sentinței cu moartea în cazul lui Mahendra Nath Das ridică o serie de întrebări;
H. întrucât India s-a angajat, cu ocazia prezentării candidaturii sale pentru Consiliul Drepturilor Omului, înainte de alegerile din 20 mai 2011, să respecte cele mai înalte standarde de promovare și de protecție a drepturilor omului,
1. își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că guvernul indian ar putea recurge din nou la executarea pedepsei cu moartea, după un moratoriu de facto de șapte ani, orientându-se astfel împotriva tendinței mondiale de abolire a pedepsei capitale;
2. își reiterează sprijinul ferm pentru apelul lansat de Adunarea Generală a ONU de a stabili un moratoriu privind execuțiile în vederea abolirii pedepsei cu moartea;
3. face de urgență apel la guvernul indian să nu îi execute pe Davinder Pal Singh Bhullar și pe Mahendra Nath Das și să le comute sentințele la moarte;
4. invită autoritățile indiene să trateze cazul dlui Davinder Pal Singh Bhullar și pe cel al dlui Mahendra Nath Das într-un mod deosebit de transparent;
5. invită Guvernul și Parlamentul din India să adopte o legislație de introducere a unui moratoriu permanent privind execuțiile în vederea abolirii pedepsei cu moartea în viitorul apropiat;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui, Guvernului și Parlamentului Indiei, ministrului indian pentru lege și justiție, ministrului indian pentru afaceri interne, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.