Index 
Texte adoptate
Miercuri, 6 aprilie 2011 - Strasbourg
Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 - Secţiunea III - Comisia
 Mobilizarea Fondului de solidaritate al UE - Inundaţiile din 2010 din Polonia, Slovacia, Ungaria, Republica Cehă, Croaţia şi România
 Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului între CE și Uniunea Comorelor ***
 Mecanismul de soluționare a litigiilor din cadrul Acordului euro-mediteranean de asociere între CE şi Iordania ***
 Acordul UE - Maroc privind instituirea unui mecanism de soluţionare a litigiilor ***
 Mecanismul de soluționare a litigiilor din cadrul Acordului euro-mediteranean de asociere între CE și Egipt***
 Participarea Ucrainei la programele Uniunii ***
 Importurile provenite din Groenlanda de produse pescărești ***I
 Acordarea și retragerea protecției internaționale ***I
 Statisticile europene privind turismul ***I
 Măsurile financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și în domeniul dreptului mării ***I
 Pescuit - măsuri tehnice tranzitorii ***I
 Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2012 - Secţiunea I - Parlamentul
 Viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale
 Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene - Lupta împotriva fraudei
 Statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european
 Guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice
 Piaţa unică pentru europeni
 Piaţa unică pentru întreprinderi şi creştere economică

Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 - Secţiunea III - Comisia
PDF 200kWORD 42k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, secțiunea III – Comisia (07704/2011 – C7-0072/2011 – 2011/2022(BUD))
P7_TA(2011)0128A7-0115/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 314, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolele 37 și 38,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, adoptat definitiv la 15 decembrie 2010(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2011, prezentat de Comisie la 14 ianuarie 2011 (COM(2011)0009),

–  având în vedere poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 adoptată de Consiliu la 15 martie 2011 (07704/2011 – C7-0072/2011),

–  având în vedere articolele 75b și 75e din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0115/2011),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 la bugetul general 2011 vizează mobilizarea din Fondul de solidaritate al UE a sumei de 182,4 milioane EUR în credite de angajament și credite de plată în vederea diminuării efectelor inundațiilor cauzate de ploi torențiale în Polonia, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria, Croația și România;

B.  întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 1/2011 este de a înscrie oficial această ajustare în bugetul 2011;

C.  întrucât declarația comună privind creditele de plată anexată la bugetul pentru exercițiul financiar 2011 prevedea introducerea unui buget rectificativ „dacă creditele înscrise în bugetul 2011 sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile”;

D.  întrucât Consiliul a decis să stabilească o „rezervă negativă”, astfel cum se prevede la articolul 44 din Regulamentul financiar;

E.  întrucât această decizie a Consiliului are un caracter pur pragmatic, nu propune o soluție durabilă și rațională din punct de vedere financiar pentru posibile nevoi neprevăzute ce pot apărea în viitor și, prin urmare, nu poate fi mai mult decât o soluție de moment;

F.  întrucât Consiliul a invitat Comisia să prezinte „cât mai curând posibil” o propunere de stabilire a rezervei negative;

G.  întrucât viitorul proiect de buget rectificativ referitor la înscrierea în buget a excedentului aferent exercițiului financiar 2010 va oferi o ocazie adecvată și oportună de constituire a rezervei negative,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011;

2.  consideră că Fondul de solidaritate al UE ar trebui mobilizat cât mai rapid cu putință după o catastrofă naturală și că cererile de asistență financiară, evaluarea și redactarea propunerilor, precum și adoptarea actelor legislative și bugetare relevante ar trebui tratate într-un mod eficace și rapid;

3.  solicită Comisiei, fără a aduce atingere dreptului de inițiativă al acesteia, să recurgă la proiectul de buget rectificativ referitor la înscrierea în buget a excedentului aferent exercițiului financiar 2010, așa cum se prevede la articolul 15 din Regulamentul financiar, pentru a stabili rezerva negativă;

4.  aprobă, fără modificări, poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2011 și încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2011 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2) JO L 68, 15.3.2011.
(3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Mobilizarea Fondului de solidaritate al UE - Inundaţiile din 2010 din Polonia, Slovacia, Ungaria, Republica Cehă, Croaţia şi România
PDF 272kWORD 39k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2011)0010 – C7-0023/2011 – 2011/2021(BUD))
P7_TA(2011)0129A7-0114/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0010 – C7-0023/2011),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 26,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată în cursul reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008 privind Fondul de solidaritate,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0114/2011),

1.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.  reamintește că la punctul 26 din AII din 17 mai 2006 se prevede că, atunci când există posibilitatea de a se efectua realocări ale creditelor din capitolul care necesită cheltuieli suplimentare, Comisia le ia în considerare la elaborarea propunerii necesare;

3.  constată că, prin solicitarea de angajamente și credite suplimentare pentru acoperirea necesităților FSUE în această fază inițială a exercițiului, Comisia nu a găsit nicio posibilitate de redistribuire sau realocare în cadrul capitolelor în cauză sau între acestea;

4.  este pregătit să analizeze situația generală a plăților în contextul execuției bugetului 2010;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2011/286/UE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.


Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului între CE și Uniunea Comorelor ***
PDF 193kWORD 35k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului între Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (15572/2010 – C7-0020/2011 – 2010/0287(NLE))
P7_TA(2011)0130A7-0056/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15572/2010),

–  având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului între Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (15571/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0020/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare (A7-0056/2011),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  solicită Comisiei să transmită Parlamentului concluziile reuniunilor și lucrărilor comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului între Comunitatea Europeană și Uniunea Comorelor (1), precum și programul sectorial multianual menționat în protocol la articolul 7 alineatul (2) și rezultatele evaluărilor anuale; solicită să se acorde unor reprezentanți ai Parlamentului European posibilitatea de a participa în calitate de observatori la reuniunile și lucrările comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din acord; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, în perioada ultimului an de aplicare a protocolului și înainte de deschiderea negocierilor în vederea înnoirii acordului, un raport privind aplicarea acestuia;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Uniunii Comorelor.

(1) Aprobat prin Regulamentul (CE) nr. 1563/2006 al Consiliului din 5 octombrie 2006 (JO L 290, 20.10.2006, p. 6).


Mecanismul de soluționare a litigiilor din cadrul Acordului euro-mediteranean de asociere între CE şi Iordania ***
PDF 191kWORD 33k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de încheiere a unui Acord sub forma unui protocol între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor aplicabil litigiilor legate de dispozițiile privind schimburile comerciale din Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte (13758/2010 – C7-0057/2011 – 2010/0173(NLE))
P7_TA(2011)0131A7-0067/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13758/2010),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui protocol între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor aplicabil litigiilor legate de dispozițiile privind schimburile comerciale din Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte (13974/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0057/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0067/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Hașemit al Iordaniei.


Acordul UE - Maroc privind instituirea unui mecanism de soluţionare a litigiilor ***
PDF 189kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de încheiere a unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor (13754/2010 – C7-0431/2010 – 2010/0181(NLE))
P7_TA(2011)0132A7-0066/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13754/2010),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor (13973/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0431/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0066/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Maroc.


Mecanismul de soluționare a litigiilor din cadrul Acordului euro-mediteranean de asociere între CE și Egipt***
PDF 189kWORD 32k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de încheiere a unui Acord sub forma unui protocol între Uniunea Europeană și Republica Arabă Egipt de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor aplicabil litigiilor legate de dispozițiile privind schimburile comerciale din Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte (13762/2010 – C7-0372/2010 – 2010/0229(NLE))
P7_TA(2011)0133A7-0068/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13762/2010),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui protocol între Uniunea Europeană și Republica Arabă Egipt de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor aplicabil litigiilor legate de dispozițiile privind schimburile comerciale din Acordul euro-mediteranean de asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Arabă Egipt, pe de altă parte (13975/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0372/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0068/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Arabe Egipt.


Participarea Ucrainei la programele Uniunii ***
PDF 192kWORD 33k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea protocolului la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Ucraina privind principiile generale de participare a Ucrainei la programele Uniunii (13604/2010 – C7-0401/2010 – 2010/0218(NLE))
P7_TA(2011)0134A7-0063/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13604/2010),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, încheiat la 14 iunie 1994(1), referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Ucraina privind principiile generale de participare a Ucrainei la programele Uniunii (13962/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolele 114, 168, 169, 172, cu articolul 173 alineatul (3), cu articolele 188 și 192 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0401/2010),

–  având în vedere articolul 81, articolul 90 alineatul (8) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7–0063/2011),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Ucrainei.

(1) JO L 49, 19.2.1998, p. 3.


Importurile provenite din Groenlanda de produse pescărești ***I
PDF 403kWORD 105k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de stabilire a normelor privind importurile în Uniunea Europeană provenite din Groenlanda de produse pescărești, moluște bivalve vii, echinoderme, tunicate, gasteropode marine și subproduse ale acestora (COM(2010)0176 – C7-0136/2010 – 2010/0097(COD))
P7_TA(2011)0135A7-0057/2011

(Procedura legislativă ordinară - prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0176),

–  având în vedere articolul 203 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0136/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 43 alineatul (2) și articolul 204 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul unic al Protocolului (nr. 34) privind regimul special care se aplică Groenlandei, anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere avizul motivat prezentat, în cadrul Protocolului (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, de către senatul italian, care susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0057/2011),

1.  adoptă în primă lectură poziția prezentată mai jos;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 aprilie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind importurile în Uniunea Europeană provenite din Groenlanda de produse pescărești, moluște bivalve vii, echinoderme, tunicate, gasteropode marine și subproduse ale acestora [Am 1]

P7_TC1-COD(2010)0097


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) și articolul 204, [Am 2]

având în vedere articolul unic al Protocolului (nr. 34) privind regimul special care se aplică Groenlandei, anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,[Am 3]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2), [Am 2]

întrucât:

(1)  Groenlanda este inclusă pe lista țărilor și teritoriilor de peste mări prevăzută în anexa II la Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În conformitate cu articolul 198 din TFUE, scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice și sociale a țărilor și teritoriilor de peste mări și stabilirea unor relații economice strânse între acestea și Uniune în ansamblu.

(2)  Danemarca și Groenlanda au solicitat ca schimburile comerciale dintre Uniune și Groenlanda, constând în produse pescărești, moluște bivalve, echinoderme, tunicate, gasteropode marine și subproduse derivate din respectivele surse, originare din Groenlanda în conformitate cu prevederile anexei III la Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană(3), să fie permise în conformitate cu normele privind schimburile comerciale din cadrul Uniunii.

(3)  Astfel de schimburi comerciale ar trebui să fie realizate în conformitate cu normele Uniunii din domeniul sănătății animale și siguranței alimentare stipulate în actele juridice ale Uniunii, precum și cu normele privind organizarea comună a pieței produselor pescărești.

(4)  Prin urmare, Danemarca și Groenlanda ar trebui să se asigure că transporturile de produse expediate din Groenlanda către Uniunea Europeană respectă normele aplicabile ale Uniunii privind sănătatea animală, siguranța alimentară și organizarea comună a pieței produselor pescărești. Operatorii eligibili din sectorul alimentelor și furajelor ar trebui să fie înregistrați și incluși într-o listă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(4).

(5)  Autoritatea competentă din Groenlanda a oferit asigurări oficiale Comisiei privind respectarea normelor Uniunii și a cerințelor privind sănătatea animală pentru produsele în cauză. Aceste asigurări vizează, în special, dispozițiile în vigoare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman(5), Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală(6) și Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură(7) și includ un angajament de menținere a conformității cu normele privind schimburile comerciale din cadrul Uniunii.

(6)  Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora la animalele vii și produsele de origine animală(8) prevede obligația stabilirii unor planuri naționale de monitorizare în ceea ce privește animalele de acvacultură. În consecință, aceste dispoziții ar trebui să se aplice și Groenlandei.

(7)  Pentru a permite importul produselor din Groenlanda pe teritoriul Uniunii Europene în conformitate cu normele stabilite în actele juridice ale Uniunii privind schimburile comerciale din cadrul Uniunii, Danemarca și Groenlanda ar trebui să își asume angajamentul de a transpune și de a aplica dispozițiile relevante în Groenlanda înainte de data adoptării prezentului regulament[Am 1]. Danemarca și Groenlanda ar trebui să își asume angajamentul de a se asigura că importurile de produse în cauză în Groenlanda provenind din țări terțe respectă normele Uniunii privind sănătatea animală și siguranța alimentară. Controalele veterinare în punctele de control la frontieră din Groenlanda ar trebui efectuate în conformitate cu Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate(9). Controalele veterinare în punctele de control la frontieră sunt efectuate în strânsă cooperare cu funcționarii vamali. Pentru a simplifica această sarcină este necesară furnizarea către autoritățile competente a trimiterilor relevante la Nomenclatura Combinată (NC) prevăzute în anexa I la Decizia 2007/275/CE a Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului(10).

(8)  Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne(11) prevede introducerea unui sistem informatizat care să asigure legătura între autoritățile veterinare, având ca scop, în special, facilitarea schimbului rapid de informații cu privire la sănătatea și bunăstarea animalelor între autoritățile competente (Traces). Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului Traces(12) prevede ca statele membre să utilizeze Traces de la 1 aprilie 2004. Traces este esențial pentru monitorizarea eficientă a comerțului cu animale și produse de origine animală și, prin urmare, ar trebui utilizat pentru transmiterea datelor privind circulația și comercializarea produselor în Groenlanda.

(9)  Focarele de boli animale menționate în Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunității(13) urmează să fie raportate Comisiei prin intermediul Sistemului de notificare a bolilor animalelor (Animal Disease Notification System - ADNS), în conformitate cu Decizia 2005/176/CE a Comisiei din 1 martie 2005 de stabilire a formei codificate și a codurilor privind notificarea bolilor animalelor în aplicarea Directivei 82/894/CEE a Consiliului(14). În ceea ce privește produsele în cauză, respectivele dispoziții ar trebui să se aplice și Groenlandei.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(15) instituie un sistem rapid de alertă pentru notificarea unui risc direct sau indirect pentru sănătatea umană care derivă din alimente sau din furaje. În ceea ce privește produsele în cauză, aceste dispoziții ar trebui să se aplice și Groenlandei.

(11)  Înainte ca Groenlanda să poată efectua controale veterinare ale produselor care sunt introduse în Groenlanda din țările terțe, ar trebui să se efectueze o inspecție din partea Uniunii Europene în Groenlanda pentru a verifica dacă punctele de control la frontieră din Groenlanda respectă cerințele stabilite de Directiva 97/78/CE, Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a procedurilor controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunității la importul produselor provenind din țări terțe(16) și Decizia 2001/812/CE a Comisiei din 21 noiembrie 2001 de stabilire a cerințelor pentru aprobarea punctelor de control la frontieră responsabile cu controlul sanitar-veterinar al produselor introduse în Comunitate din țări terțe(17).

(12)  În urma concluziilor pozitive ale inspecției menționate, punctele de control la frontieră din Groenlanda ar trebui incluse în lista din Decizia 2009/821/CE a Comisiei din 28 septembrie 2009 de stabilire a unei liste de puncte de control la frontieră, de fixare a anumitor reguli privind controalele efectuate de către experții veterinari ai Comisiei și de determinare a unităților veterinare în cadrul sistemului TRACES(18). Pentru a se asigura un control eficace al produselor pescărești introduse în Groenlanda și în Uniunea Europeană, este necesar ca prezentul regulament[Am 1] să se aplice din momentul în care punctele de control la frontieră din Groenlanda sunt incluse în lista din Decizia 2009/821/CE.

(13)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament[Am 1] ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(19),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT[Am 1]:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Prezentul regulament[Am 1] se aplică produselor pescărești, moluștelor bivalve, echinodermelor, tunicatelor și gasteropodelor marine, precum și subproduselor derivate din respectivele surse („produsele”), originare din Groenlanda sau introduse în Groenlanda și apoi introduse în Uniunea Europeană.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament[Am 1] se aplică următoarele definiții:

   (a) „moluște bivalve'înseamnă moluște, astfel cum sunt definite la punctul 2.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
   (b) ”produse pescărești' înseamnă produse, astfel cum sunt definite la punctul 3.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;
   (c) „subproduse” înseamnă subproduse de origine animală astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 derivate din produse pescărești, moluște bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine;
   (d) „produse originare din Groenlanda'înseamnă produse, astfel cum sunt definite în conformitate cu dispozițiile din anexa III la Decizia 2001/822/CE.

Articolul 3

Normele generale privind schimburile comerciale între Uniunea Europeană și Groenlanda de produse pescărești, moluște bivalve vii, echinoderme, tunicate, gasteropode marine și subproduse ale acestora

(1)  Statele membre autorizează importurile pe teritoriul Uniunii Europene de produse provenind din Groenlanda în conformitate cu actele juridice ale Uniunii privind schimburile comerciale din cadrul Uniunii.

(2)  Importarea de produse în Uniune face obiectul următoarelor condiții:

   (a) transpunerea și aplicarea efectivă în Groenlanda a normelor aplicabile prevăzute de actele juridice ale Uniunii din domeniul sănătății animale, siguranței alimentare și organizării comune a pieței produselor pescărești, în ceea ce privește produsele;
   (b) întocmirea și actualizarea, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 de către autoritatea competentă din Danemarca și Groenlanda a unei liste conținând operatorii înregistrați din sectorul furajelor și alimentelor;
   (c) conformitatea transporturilor de produse expediate către Uniunea Europeană din Groenlanda cu normele aplicabile prevăzute în actele juridice ale Uniunii privind sănătatea animalelor, siguranța alimentelor și organizarea comună a pieței produselor pescărești;
   (d) aplicarea corectă a normelor stipulate în actele juridice ale Uniunii privind sănătatea animalelor, siguranța alimentelor și organizarea comună a pieței produselor pescărești în cazul introducerii produselor în Groenlanda.

Articolul 4

Planurile de monitorizare pentru animalele de acvacultură

Danemarca și Groenlanda prezintă spre aprobare de către Comisie planuri de monitorizare privind detectarea prezenței reziduurilor și substanțelor în animalele de acvacultură din Groenlanda, în conformitate cu Directiva 96/23/CE.

Articolul 5

Controalele produselor importate în Groenlanda din țări terțe

(1)  Transporturile de produse din țări terțe introduse în Groenlanda fac obiectul controalelor veterinare în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 97/78/CE.

Pentru facilitarea acestor controale veterinare, Comisia va pune la dispoziția autorităților competente din Danemarca și Groenlanda trimiteri ale produselor la codurile Nomenclaturii Combinate prevăzute în anexa I la Decizia 2007/275/CE a Comisiei.

(2)  Propunerile de puncte de control la frontieră în Groenlanda se transmit Comisiei în vederea aprobării în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva 97/78/CE.

Lista cu punctele de control la frontieră autorizate pentru Groenlanda se include în lista cu punctele de control la frontieră din statele membre, autorizate în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE.

Articolul 6

Sistemul de informații

(1)  Datele privind circulația și comercializarea produselor în Groenlanda sunt transmise în limba daneză prin Traces în conformitate cu Decizia 2004/292/CE.

(2)  Notificarea bolilor acvatice care afectează produsele din Groenlanda se va realiza prin intermediul ADNS în conformitate cu Directiva 82/894/CEE și Decizia 2005/176/CE.

(3)  Notificarea riscurilor directe sau indirecte pentru sănătatea umană care derivă din produsele provenite din Groenlanda se realizează prin intermediul Sistemului de alertă rapidă pentru alimente și furaje instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

Articolul 7

Marca de identificare

Transporturile de produse expediate către Uniunea Europeană din Groenlanda sunt marcate cu marca de identificare pentru Groenlanda, „GL”, în conformitate cu normele stipulate în secțiunea I(B) din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Articolul 8

Confirmarea respectării condițiilor prevăzute în prezentul regulament[Am 1]

Danemarca și Groenlanda trimit, înainte de data aplicării prezentului regulament[Am 1] menționate la articolul 11, o confirmare scrisă privind adoptarea măsurilor necesare pentru aplicarea prezentului regulament[Am 1] .

Articolul 9

Măsuri de punere în aplicare

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentului regulament[Am 1] se adoptă în conformitate cu procedura la care se face referire la articolul 10.

Articolul 10

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(2)  În cazurile în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 11

Intrare în vigoare și aplicabilitate

Prezentul regulament[Am 1] intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. [Am 1]

Se aplică de la data includerii în Decizia 2009/821/CE a primului punct de control la frontieră din Groenlanda.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președinte

(1) JO …
(2) Poziția Parlamentului European din 6 aprilie 2011.
(3) JO L 314, 30.11.2001, p. 1.
(4) JO L 165, 30.4.2004, p. 1.
(5) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.
(6) JO L 139, 30.4.2004, p. 55.
(7) JO L 328, 24.11.2006, p. 14.
(8) JO L 125, 23.5.1996, p. 10.
(9) JO L 24, 30.1.1998, p. 9.
(10) JO L 116, 4.5.2007, p. 9.
(11) JO L 224, 18.8.1990, p. 29.
(12) JO L 94, 31.3.2004, p. 63.
(13) JO L 378, 31.12.1982, p. 58.
(14) JO L 59, 5.3.2005, p. 40.
(15) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.
(16) JO L 21, 28.1.2004, p. 11.
(17) JO L 306, 23.11.2001, p. 28.
(18) JO L 296, 12.11.2009, p. 1.
(19) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.


Acordarea și retragerea protecției internaționale ***I
PDF 790kWORD 558k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (COM(2009)0554 – C7-0248/2009 – 2009/0165(COD))
P7_TA(2011)0136A7-0085/2011

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0554),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 primul paragraf punctul (1) litera (d) și punctul (2) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0248/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 78 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 aprilie 2010(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la viitorul sistemului european comun de azil(3),

–  având în vedere scrisoarea din 2 februarie 2010 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0085/2011),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea respectivă nu cuprinde nicio modificare substanțială în plus față de cele identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor rămase nemodificate din documentele anterioare cu modificările respective, propunerea conține o codificare simplă a textelor existente, fără nicio modificare de fond,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, ținând seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 aprilie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare)

P7_TC1-COD(2009)0165


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat(6) trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2)  O politică comună în domeniul azilului, inclusiv un sistem european comun de azil, este un element constitutiv al obiectivului Uniunii Europene de a institui în mod progresiv un spațiu de libertate, securitate și justiție deschis celor care, forțați de împrejurări, solicită în mod legitim protecție în Uniune.

(3)  Consiliul European, la întrunirea sa specială de la Tampere din 15- 16 octombrie 1999, a convenit să acționeze pentru instituirea unui sistem european comun de azil, bazat pe aplicarea deplină și globală a Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 (Convenția de la Geneva), afirmând astfel principiul nereturnării, asigurându-se că nicio persoană nu este trimisă acolo unde există riscul de a fi persecutată din nou.

(4)  Concluziile de la Tampere prevăd că sistemul european comun de azil ar trebui să includă, pe termen scurt, standarde comune pentru o procedură de azil echitabilă și eficace și, pe termen lung, norme comunitare care să conducă la o procedură de azil comună în Comunitatea Europeană.

(5)  Directiva 2005/85/CE a reprezentat o primă măsură referitoare la procedurile de azil.

(6)  Prima fază a creării sistemului european comun de azil este acum realizată. Consiliul European din 4 noiembrie 2004 a adoptat Programul de la Haga, care stabilește obiectivele care trebuie puse în aplicare în domeniul libertății, securității și justiției în perioada 2005-2010. În acest sens, Programul de la Haga a invitat Comisia Europeană să finalizeze evaluarea instrumentelor juridice aferente primei faze și să transmită Consiliului și Parlamentului European instrumentele și măsurile corespunzătoare celei de-a doua faze, în vederea adoptării acestora înainte de 2010. În conformitate cu Programul de la Haga, obiectivul care trebuie urmărit pentru crearea sistemului european comun de azil este instituirea unei proceduri comune de azil și a unui statut uniform, valabil în întreaga Uniune.

(7)  În Pactul european privind imigrația și azilul, adoptat la 16 octombrie 2008, Consiliul European a arătat că persistă disparități între un stat membru și altul în ceea ce privește acordarea protecției și a solicitat noi inițiative, inclusiv o propunere de instituire a unei proceduri unice de azi, care să includă garanții comune pentru a finaliza instituirea unui sistem european comun de azil, prevăzut de Programul de la Haga.

(8)  Este necesar ca resursele Fondului european pentru refugiați și ale Biroului European de Sprijin pentru Azil să fie mobilizate, printre altele, în vederea sprijinirii în mod adecvat a eforturilor depuse de statele membre pentru punerea în aplicare a standardelor stabilite în a doua fază a sistemului european comun de azil, în special statele membre ale căror sisteme de azil fac obiectul unor presiuni specifice și disproporționate, în principal din cauza poziției lor geografice sau a situației demografice. Este necesar ca, în statele membre care acceptă un număr disproporționat de mare de cereri de azil în comparație cu mărimea populației lor, să se mobilizeze imediat sprijin financiar, precum și sprijin administrativ/tehnic în cadrul Fondului european pentru refugiați și al Biroului European de Sprijin pentru Azil, pentru a le permite să respecte prezenta directivă.[Am 1]

(9)  Pentru a asigura o evaluare exhaustivă și eficientă a necesităților de protecție internațională ale solicitanților, în sensul Directivei […/.../UE] [privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statul de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (Directiva privind standardele minime)], cadrul Uniunii privind procedurile de acordare a protecției internaționale ar trebui să se bazeze pe conceptul procedurii unice de azil.

(10)  Obiectivul principal al prezentei directive este de a dezvolta în continuare standarde minime pentru procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale, în vederea instituirii unei proceduri comune de azil la nivelul Uniunii.

(11)  Apropierea normelor privind procedurile de acordare și retragere a protecției internaționale ar trebui să contribuie la limitarea circulației secundare a solicitanților de protecție internațională între statele membre, în cazul în care această circulație se datorează diferențelor de cadru juridic și să creeze condiții similare pentru aplicarea Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] în statele membre.

(12)  Prin însăși natura standardelor minime, statele membre ar trebui să aibă competența de a prevedea sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru resortisanții țărilor terțe sau pentru apatrizii care solicită unui stat membru protecție internațională, atunci când se consideră că o astfel de cerere se bazează pe faptul că respectiva persoană are nevoie de protecție internațională în sensul Directivei […/.../UE] [privind standardele minime].

(13)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta directivă încearcă să promoveze aplicarea articolelor 1, 4, 18, 19, 21, 24 și 47 din cartă și trebuie aplicată corespunzător. [Am 2]

(14)  Cu privire la tratamentul persoanelor care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentei directive, statele membre sunt ținute de obligațiile care decurg din instrumentele de drept internațional la care sunt parte.

(15)  Statele membre sunt obligate să respecte pe deplin principiul nereturnării și dreptul la azil, care include accesul la procedura de azil pentru orice persoană care dorește să solicite azil și care se află sub jurisdicția acestora, inclusiv cele care se află sub controlul efectiv al unui organism al Uniunii sau al unui stat membru.[Am 3]

(16)  Este esențial ca hotărârile privind toate cererile de protecție internațională să fie luate pe baza faptelor și, în primul rând, de autorități al căror personal are cunoștințe corespunzătoare și beneficiază de formarea necesară în materie de azil și refugiați. [Am 4]

(17)  Este atât în interesul statelor membre, cât și al solicitanților de protecție internațională să se ia o hotărâre cât de repede posibil cu privire la cererile de. protecție internațională, fără a aduce atingere unei examinări adecvate și complete.

(18)  Noțiunea de ordine publică poate, printre altele, acoperi o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni grave.

(19)  În interesul unei corecte recunoașteri a acelor persoane care au nevoie de protecție ca refugiați în sensul articolului 1 din Convenția de la Geneva sau ca persoane care pot beneficia de protecție subsidiară, fiecare solicitant ar trebui să aibă acces efectiv la proceduri, posibilitatea de a coopera și de a comunica în mod adecvat cu autoritățile competente astfel încât să poată prezenta faptele relevante ale cazului său, precum și garanții procedurale efective pentru a-și putea susține cazul în toate etapele procedurii. În plus, pe parcursul procedurii în cadrul căreia este examinată o cerere de protecție internațională, în mod normal, solicitantul trebuie să aibă cel puțin dreptul de a rămâne pe teritoriu până când autoritatea decizională adoptă o hotărâre definitivă, și, în cazul unei hotărâri negative, timpul necesar pentru a face apel în instanță, precum și, dacă instanța sau tribunalul competent autorizează acest lucru, accesul la serviciile unui interpret pentru a-și prezenta argumentele în cazul în care este intervievat de autorități, posibilitatea de a comunica cu un reprezentant al Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR) și cu organizațiile care oferă asistență sau consiliere solicitanților de protecție internațională, dreptul la notificarea corectă a unei hotărâri, o motivare a hotărârii respective în drept și în fapt, posibilitatea de a consulta un consilier juridic sau un alt consilier, precum și dreptul de a fi informat despre situația sa juridică în momente decisive din cursul procedurii, într-o limbă pe care o înțelege sau pe care se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, și, în cazul unei decizii negative, dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești. [Am 5]

(20)  În vederea asigurării unui acces eficace la procedura de examinare, funcționarii care vin în primul rând în contact cu persoane care solicită protecție internațională, în special acei funcționari care desfășoară activități de supraveghere a frontierei terestre sau maritime sau efectuează controale la frontieră, ar trebui să primească instrucțiunile și formarea necesară privind modul de recunoaștere, de înregistrare și de transmitere către autoritatea decizională competentă a cererilor de protecție internațională. Aceștia ar trebui să poată furniza resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor care sunt prezenți pe teritoriul acestor state membre, inclusiv la frontieră, în apele teritoriale sau în zonele de tranzit și care doresc să solicite protecție internațională, toate informațiile referitoare la locul și modalitățile de prezentare a cererilor de protecție internațională. Atunci când respectivele persoane se află în apele teritoriale ale unui stat membru, acestea ar trebui debarcate, iar cererile lor ar trebui examinate în conformitate cu prezenta directivă. [Am 6]

(21)  În plus, ar trebui stabilite garanții procedurale speciale pentru solicitanții vulnerabili precum minorii, minorii neînsoțiți, femeile însărcinate, persoanele care au fost supuse torturii, violului sau altor acte de violență gravă, cum ar fi violențele bazate pe gen sau pe practicile tradiționale vătămătoare, sau pentru persoanele cu handicap, pentru a le crea condițiile necesare pentru ca acestea să aibă un acces efectiv la proceduri și pentru a prezenta elementele necesare în sprijinul cererii de protecție internațională. [Am 7]

(22)  Măsurile naționale referitoare la identificarea și analizarea simptomelor și semnelor de tortură sau a altor acte grave de violență fizică sau psihică, inclusiv acte de violență sexuală din procedurile reglementate de prezenta directivă ar trebui să fie bazate, între altele pe Manualul privind mijloacele eficiente de anchetare și de colectare a probelor privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Protocolul de la Istanbul).

(23)  În vederea asigurării unei egalități reale între cererile depuse de femei și cele depuse de bărbați, procedurile de examinare ar trebui să țină cont de specificitatea fiecărui sex. Ar trebui organizate în special interviuri personale, de o manieră care să le permită atât solicitanților femei, cât și bărbați, să vorbească despre experiențele lor anterioare, în cazuri care implică persecuții în funcție de gen,cu un intervievator de același sex, dacă solicită acest lucru, care să aibă formare specifică pentru realizarea de interviuri referitoare la persecuțiile de gen. Complexitatea plângerilor fondate pe diferențele dintre sexe ar trebui luată în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurilor bazate pe conceptul de țară terță sigură, pe conceptul de țară de origine sigură sau pe noțiunea de cereri ulterioare. [Am 8]

(24)  „Interesul superior al copilului” ar trebui să fie considerația primordială a statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.

(25)  Procedurile de examinare a nevoilor de protecție internațională ar trebui organizate de o manieră care să facă posibilă pentru autoritățile decizionale realizarea unei analize riguroase a cererilor de protecție internațională. [Am 9]

(26)  În cazul în care solicitantul depune o cerere ulterioară fără a aduce noi probe sau argumente, ar fi disproporționat ca statele membre să fie obligate să desfășoare o nouă procedură completă de examinare. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să poată respinge o aplicație ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu principiul res judicata.

(27)  Multe cereri de protecție internațională se fac la frontieră sau într-o zonă de tranzit a unui stat membru înainte de adoptarea unei hotărâri cu privire la intrarea solicitantului. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea proceduri de examinare a admisibilității și/sau de fond care să facă posibilă o decizie în privința cererilor depuse la frontieră sau în zonele de tranzit din locațiile respective. Procedurile la frontieră ar trebui să se aplice în special solicitanților care nu îndeplinesc condițiile de intrare pe teritoriul statelor membre.

(28)  Un element esențial pentru aprecierea temeiniciei cererii de protecție internațională este siguranța solicitantului în țara sa de origine. În cazul în care o țară terță poate fi considerată drept o țară de origine sigură, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a o desemna ca atare și de a presupune că aceasta este sigură pentru un anumit solicitant, cu excepția cazului în care solicitantul prezintă elemente în sens contrar.

(29)  Dat fiind nivelul de armonizare atins privind obținerea statutului de refugiat de către resortisanții țărilor terțe sau de apatrizi, ar trebui stabilite criterii comune pentru desemnarea țărilor terțe ca țări de origine sigure.

(30)  Desemnarea unei țări terțe ca țară de origine sigură în sensul prezentei directive nu poate constitui o garanție absolută de siguranță pentru resortisanții țării respective. Prin natura sa, evaluarea pe care se bazează desemnarea poate lua în considerare numai situația civilă, juridică și politică generală din țara respectivă, precum și dacă cei care comit acte de persecuție, de tortură sau aplică tratamente ori pedepse inumane sau degradante fac efectiv obiectul sancțiunilor atunci când se stabilește că sunt responsabili de aceste fapte în țara respectivă. Din acest motiv, este important ca, atunci când un solicitant arată că există motive valide pentru ca țara să nu fie sigură în cazul său particular, desemnarea respectivei țări ca țară sigură să nu mai poată fi considerată pertinentă în ceea ce îl privește.

(31)  Statele membre ar trebui să examineze pe fond toate cererile, și anume să evalueze dacă solicitantul respectiv îndeplinește condițiile necesare pentru a obține protecție internațională în conformitate cu, Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] cu excepția cazului în care prezenta directivă cuprinde dispoziții contrare, în special atunci când se poate asigura faptul că o altă țară ar efectua examinarea sau ar asigura protecție efectivă. Statele membre ar trebui, în special, să nu aibă obligația de a evalua pe fond o cerere de protecție internațională atunci când o primă țară de azil a acordat solicitantului statutul de refugiat sau o protecție accesibilă și efectivă în alt mod și solicitantul va fi readmis în acea țară. Statele membre ar trebui să acționeze în acest mod numai atunci când solicitantul în cauză ar fi în siguranță în respectiva țară terță.[Am 10]

(32)  De asemenea, statele membre ar trebui să nu aibă obligația de a evalua pe fond o cerere de protecție internațională în cazul în care se poate presupune în mod rezonabil că solicitantul, datorită unei legături suficiente cu o țară terță astfel cum este definită de legislația internă, va cere protecție în respectiva țară terță și în cazul în care există motive să se considere că solicitantul va fi admis sau readmis în țara respectivă. Statele membre ar trebui să acționeze în acest mod numai atunci când solicitantul în cauză ar fi în siguranță în respectiva țară terță. Pentru a se evita circulația secundară a solicitanților, ar trebui stabilite principii comune pentru luarea în considerare sau desemnarea de către statele membre a țărilor terțe ca sigure.
[Am 11]

(33)  În ceea ce privește retragerea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele care beneficiază de protecție internațională sunt informate în mod corespunzător despre o posibilă reexaminare a statutului lor și au posibilitatea să își prezinte punctul de vedere înainte ca autoritățile să adopte o hotărâre motivată de a le retrage statutul de refugiat.

(34)  În conformitate cu un principiu fundamental al dreptului Uniunii, hotărârile adoptate cu privire la o cerere de protecție internațională și la retragerea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare sunt supuse unei căi de atac efective în fața unei instanțe judecătorești.

(35)  În conformitate cu articolul 72 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezenta directivă nu afectează exercitarea responsabilităților care le revin statelor membre cu privire la menținerea ordinii publice și la apărarea securității interne.

(36)  Prezenta directivă nu se aplică procedurilor dintre statele membre reglementate de Regulamentul (UE) nr. […/… ] de stabilire a criteriilor și a mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid (Regulamentul Dublin)].

(37)  Solicitanții care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. […/…] [Regulamentul Dublin] ar trebui să beneficieze de principiile și garanțiile de bază prevăzute de prezenta directivă și de garanțiile speciale prevăzute de regulamentul respectiv.

(38)  Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie evaluată la intervale regulate.

(39)  Înțelegând că obiectivul prezentei directive, anume acela de a stabili standarde minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, datorită amplorii și efectelor acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

(40)  În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(41)  Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directiva 2005/85/CE. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din Directiva 2005/85/CE.

(42)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei menționate în anexa II, partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Scop

Scopul prezentei directive este de a stabili standarde minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale în temeiul Directivei …/…/UE [Directiva privind standardele minime].

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

   (a) „Convenția de la Geneva” înseamnă Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967;
   (b) „cerere” sau „cerere de protecție internațională” înseamnă cererea depusă de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid în scopul obținerii protecției din partea unui stat membru, care poate fi înțeleasă ca solicitarea de statut de refugiat sau de protecție subsidiară, și prin care nu se solicită în mod expres alt tip de protecție care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei [.../.../UE] [Directiva privind standardele minime] și care poate fi introdusă separat;
   (c) „solicitant” sau „solicitant de protecție internațională” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a depus o cerere de protecție internațională cu privire la care nu a fost adoptată încă o hotărâre definitivă;
   (d) „solicitant cu nevoi speciale” înseamnă un solicitant care din cauza vârstei, a genului, a orientării sexuale, a identității sale de gen, a unei dizabilități, a unor boli fizice sau psihice sau urmare a torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală au nevoie de garanții speciale pentru a beneficia de drepturi și a-și îndeplini obligațiile în conformitate cu prezenta directivă; [Am 13]
   (e) „hotărâre definitivă” înseamnă o hotărâre de acordare sau nu a statutului de refugiat sau de protecție internațională resortisantului unei țări terțe sau apatridului în temeiul Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] și care nu mai este susceptibilă de a fi supusă niciunei căi de atac în cadrul capitolului V din prezenta directivă, indiferent dacă respectiva cale de atac are sau nu ca efect de a permite solicitanților să rămână pe teritoriul statelor membre în cauză până la soluționarea acestuia;
   (f) „autoritatea decizională” înseamnă orice organism cvasi-judiciar sau administrativ dintr-un stat membru responsabil de soluționarea cererilor de protecție internațională și având competența de a hotărî în primă instanță în astfel de cazuri, sub rezerva anexei I;
   (g) „refugiat” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care îndeplinește cerințele menționate la articolul 2 litera (d) din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime];
   (h) „persoană eligibilă pentru acordarea protecției subsidiare” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care îndeplinește cerințele menționate la articolul 2 litera (f) din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime];
   (i) „protecție internațională” înseamnă recunoașterea ca refugiat sau ca persoană eligibilă pentru acordarea protecției subsidiare, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid;
   (j) „statut de refugiat” înseamnă recunoașterea ca refugiat, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid;
   (k) „statut de protecție subsidiară” înseamnă recunoașterea ca refugiat sau ca persoană eligibilă pentru acordarea protecției subsidiare, de către un stat membru, a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid;
   (l) „minor” înseamnă orice resortisant al unei țări terțe sau orice apatrid care nu a împlinit vârsta de 18 ani;
   (m) „minor neînsoțit” înseamnă un minor astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime]; 
   (n) „reprezentant” înseamnă o persoană numită de autoritățile competente să acționeze în calitate de tutore legal pentru a asista și a reprezenta un minor neînsoțit în scopul de a asigura interesul superior al minorului și de a exercita, dacă este cazul, capacitatea juridică a acestuia; 
   (o) „retragerea protecției internaționale” înseamnă hotărârea prin care o autoritate competentă revocă, încetează sau refuză să reînnoiască statutul de refugiat sau protecție subsidiară al unei persoane în conformitate cu Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime];
   (p) „a rămâne în statul membru” înseamnă a rămâne pe teritoriul statului membru în care a fost depusă sau este examinată cererea de protecție internațională, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit ale statelor membre,
   (q) „noi fapte și circumstanțe” înseamnă fapte care susțin fondul cererii, care ar putea contribui la o revizuire a unei decizii anterioare.[Am 15]

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică tuturor cererilor de protecție internațională depuse pe teritoriul statelor membre, inclusiv la frontieră, în apele teritoriale sau în zonele de tranzit ale statelor membre, precum și retragerii protecției internaționale.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică în cazul cererilor privind azilul diplomatic sau teritorial depuse la reprezentanțele statelor membre.

(3)  Statele membre pot hotărî să aplice prezenta directivă procedurilor prin care se examinează orice formă de protecție internațională care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime].

Articolul 4

Autorități responsabile

(1)  Statele membre desemnează pentru toate procedurile o autoritate decizională care răspunde de examinarea corespunzătoare a cererilor în conformitate cu prezenta directivă. Statele membre se asigură că această autoritate are la dispoziție un număr suficient de angajați competenți și specializați pentru a-și îndeplini sarcinile în termenele prevăzute În acest sens, statele membre oferă programe de formare inițială și continuă personalului care examinează cererile și ia deciziile în materie de protecție internațională. 

(2)  Formarea prevăzută la alineatul (1) include, în special:

   (a) norme materiale și de procedură privind protecția internațională și drepturile omului prevăzute de instrumentele internaționale și ale Uniunii relevante, inclusiv principiile nereturnării și nediscriminării;
   (b) solicitanți cu nevoi speciale, astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (d); [Am 16]
   (c) campanii de sensibilizare privind genul, orientarea sexuală, traumele sau vârsta, acordându-se o atenție deosebită minorilor neînsoțiți; [Am 17]
   (d) folosirea informațiilor privind țara de origine;
   (e) tehnici de interviu, inclusiv comunicare interculturală;
   (f) identificarea și documentarea semnelor și simptomelor de tortură;
   (g) evaluarea probelor, inclusiv principiul conform căruia îndoiala profită solicitantului;
   (h) aspecte legate de jurisprudență care au relevanță în examinarea cererilor de protecție internațională.

(3)  Cu toate acestea, statele membre pot prevedea că o altă autoritate este responsabilă pentru prelucrarea cazurilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. .../… [Regulamentul Dublin]. 

(4)  În cazul în care o autoritate este desemnată în conformitate cu alineatul (3), statele membre se asigură că personalul autorității respective are cunoștințele corespunzătoare și beneficiază de formarea necesară pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în aplicarea prezentei directive. [Am 18]

(5)  Cererile de protecție internațională depuse într-un stat membru și adresate autorităților altui stat membru care exercită controlul frontierelor sau controlul cu privire la imigrare se soluționează de statul membru pe teritoriul căruia este depusă cererea.

Articolul 5

Dispoziții mai favorabile

Statele membre pot institui sau menține standarde mai favorabile privind procedurile de acordare și retragere a, protecției internaționale în măsura în care standardele în cauză sunt compatibile cu prezenta directivă.

CAPITOLUL II

PRINCIPII FUNDAMENTALE ȘI GARANȚII

Articolul 6

Accesul la procedură

(1)  Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile de primirea și înregistrarea cererilor de protecție internațională. Fără a aduce atingere alineatelor (5), (6), (7) și (8), statele membre pot solicita ca cererile de protecție internațională să fie depuse personal și/sau într-un loc desemnat.

(2)  Statele membre se asigură că persoana care dorește să depună o cerere de protecție internațională are posibilitatea efectivă de a introduce cererea la autoritatea competentă în cel mai scurt timp. În cazul în care solicitanții nu pot depune cererea în persoană, statele membre se asigură că cererea poate fi depusă în numele lor de către un reprezentat legal.[Am 19]

(3)  Statele membre iau măsuri pentru ca fiecare persoană majoră având capacitate juridică are dreptul de a depune o cerere de protecție internațională în nume propriu.

(4)  Statele membre pot prevedea că o cerere se poate depune de un solicitant în numele persoanelor aflate în întreținerea sa. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că persoanele majore aflate în întreținerea solicitantului își dau consimțământul ca cererea să fie depusă în numele lor, în caz contrar, aceste persoane având posibilitatea de a depune o cerere în nume propriu.

Consimțământul trebuie să fie dat la momentul depunerii cererii sau cel târziu la momentul intervievării persoanei majore aflate în întreținerea solicitantului. Înainte de solicitarea consimțământului, fiecare persoană majoră este informată în mod individual în legătură cu consecințele procedurale relevante și cu dreptul acesteia de a introduce o cerere separată de protecție internațională. 

(5)  Statele membre se asigură că orice minor are dreptul să introducă o cerere de protecție internațională fie în nume propriu, în cazul în care acesta are dreptul, conform legislației naționale, să declanșeze procedura, fie prin intermediul reprezentanților săi legali sau al împuterniciților acestora. În restul situațiilor, se aplică dispozițiile alineatului (6).[Am 20]

(6)  Statele membre se asigură că organismele adecvate menționate la articolul 10 din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală(7) au dreptul să introducă o cerere de protecție internațională în numele unui minor neînsoțit dacă, pe baza unei evaluări individuale a situației personale a acestuia, aceste organisme sunt de părere că minorul ar putea avea nevoie de protecție în temeiul Directivei […./../UE] [Directiva privind standardele minime].

(7)  Statele membre pot stabili în cadrul legislației interne:

   (a) cazurile în care un minor poate depune o cerere în nume propriu;
   (b) cazurile în care cererea unui minor neînsoțit trebuie depusă de un reprezentant desemnat în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (a);
  

[Am 21]

(8)  Statele membre se asigură că polițiștii de frontieră, autoritățile de poliție și cele competente în materie de imigrație, precum și personalul din locurile de reținere primesc instrucțiuni și formarea necesară pentru a recunoaște, înregistra și transmite cereri de protecție internațională. Dacă aceste autorități sunt desemnate autorități competente în sensul alineatului (1), instrucțiunile includ obligația de a înregistra cererea. În alte cazuri, instrucțiunile impun trimiterea cererii și a tuturor informațiilor relevante către autoritatea competentă pentru înregistrare. [Am 22]

Statele membre se asigură că toate autoritățile cărora este posibil să li se adreseze o persoană care dorește să depună o cerere de protecție internațională sunt în măsură să consilieze persoana în cauză cu privire la locul și la modul în care trebuie să facă cererea și/sau poate cere acestor autorități să transmită cererea autorității competente.

(9)  Autoritățile competente înregistrează cererea de protecție internațională în termen de 72 de ore de la momentul în care persoana și-a exprimat dorința de a cere protecție internațională în temeiul alineatului (8) primul paragraf.

Articolul 7

Informarea și consilierea în punctele de trecere a frontierelor și în locurile de reținere

(1)  Statele membre se asigură că informațiile privind procedurile de urmat pentru introducerea unei cereri de protecție internațională sunt disponibile în:

   (a) punctele de trecere a frontierelor, inclusiv în zonele de tranzit și la frontierele externe; și
   (b) locurile de reținere.

(2)  Statele membre pun la dispoziție mijloace de interpretare pentru a asigura comunicarea dintre persoanele care doresc să introducă o cerere de protecție internațională și polițiștii de frontieră sau personalul din locurile de reținere.

(3)  Statele membre se asigură că organizațiile care oferă asistență și/sau reprezentare juridică solicitanților de protecție internațională au acces rapid în punctele de trecere a frontierelor, inclusiv în zonele de tranzit, și în locurile de reținere ▌. [Am 23]

Statele membre pot prevedea norme care să reglementeze prezența unor astfel de organizații în zonele menționate în prezentul articol, în măsura în care acestea nu limitează accesul solicitanților la consultanță și consiliere. [Am 24]

Articolul 8

Dreptul de a rămâne în statul membru în timpul examinării cererii

(1)  Solicitanților li se permite să rămână în statul membru, numai în scopul procedurii, până la adoptarea unei hotărâri finale de către autoritatea decizională, inclusiv în cazurile în care solicitantul face apel și pe întreaga perioadă autorizată de către o instanță competentă. Prezentul drept de a rămâne în statul membru nu constituie un drept de a primi permis de ședere.

(2)  Statele membre pot prevedea excepții de la această normă numai în cazul în care o persoană introduce o cerere ulterioară după cum se prevede la articolul 34 alineatul (7) sau în cazul în care vor preda sau, după caz, extrăda o persoană fie către un alt stat membru, în temeiul obligațiilor care decurg din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre(8) sau din alte considerente, fie către o țară terță, cu excepția țării de origine a solicitantului vizat, fie către o instanță penală internațională.

(3)  Un stat membru poate extrăda un solicitant către o țară terță în temeiul alineatului (2) numai în cazul în care ▌o decizie de extrădare nu reprezintă o returnare directă sau indirectă, încălcându-se obligațiile internaționale ale statului membru și nu expune solicitantul unui tratament inuman sau degradant la sosirea în țara terță. [Am 26]

Articolul 9

Cerințe privind examinarea cererilor

(1)  Statele membre se asigură ca cererile de protecție internațională să nu fie respinse sau excluse de la examinare pe unicul motiv că nu au fost depuse în cel mai scurt termen.

(2)  Cererile de protecție internațională sunt examinate mai întâi pentru a stabili dacă solicitanții îndeplinesc condițiile pentru a obține statutul de refugiat. În caz negativ, cererile se examinează pentru a stabili dacă solicitanții sunt eligibili pentru a beneficia de protecție subsidiară.

(3)  Statele membre se asigură că autoritatea decizională hotărăște în legătură cu cererile de protecție internațională după o examinare corespunzătoare. În acest scop, statele membre se asigură că:

   (a) cererile sunt examinate și hotărârile sunt adoptate în mod individual, obiectiv și imparțial;
   (b) se obțin informații precise și actualizate din surse diferite, cum ar fi Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICONUR), Biroul European de Sprijin pentru Azil și organizațiile internaționale pentru protejarea drepturilor omului, cu privire la situația generală existentă în țările de origine ale solicitanților și, acolo unde este necesar, în țările pe care aceștia le-au tranzitat, iar aceste informații sunt puse la dispoziția personalului care examinează cererile și adoptă hotărârile și, atunci când autoritatea decizională le ia în considerare în luarea deciziilor, la dispoziția solicitantului și a consilierului său juridic; [Am 27]
   (c) personalul care examinează cererile și adoptă hotărârile cunoaște standardele relevante aplicabile în domeniul legislației privind azilul și refugiații, precum și privind drepturile omului și au participat la programele de formare inițială și continuă menționate la articolul 4 alineatul (1); [Am. 28]
   (d) personalul care examinează cererile și adoptă deciziile este format și are posibilitatea, de fiecare dată când consideră necesar, de a consulta experți în legătură cu anumite aspecte, precum cele medicale, culturale, legate de minori, ▌de gen, religie sau de orientare sexuală;[Am 29]
   (e) solicitantul și consilierul său juridic au acces la informațiile oferite de experți menționate la litera (d).[Am 30]

(4)  Autoritățile menționate la capitolul V au acces, prin autoritatea decizională, prin solicitant sau în alt mod, la informațiile generale menționate la alineatul (3) litera (b), care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin.

(5)  Statele membre adoptă norme privind traducerea documentelor relevante pentru examinarea cererilor.

Articolul 10

Cerințe cu privire la hotărârea autorității decizionale

(1)  Statele membre se asigură că hotărârile privind cererile de protecție internațională se comunică în scris.

(2)  De asemenea, statele membre se asigură că, în cazul respingerii sau acordării unei cereri în ceea ce privește acordarea statutului de refugiat și/sau de beneficiar de protecție subsidiară, hotărârea este motivată clar în fapt și în drept și se comunică în scris informații despre posibilitățile de a ataca o hotărâre negativă în același timp cu emiterea hotărârii, predându-se destinatarului pe semnătură. [Am 31]

[Am. 32]

(3)  În sensul articolului 6 alineatul (4) și atunci când cererea se întemeiază pe aceleași motive, statele membre pot adopta o singură hotărâre privind toate persoanele aflate în întreținere.

(4)  Alineatul (3) nu se aplică acelor cazuri în care divulgarea circumstanțelor speciale ale unei persoane către membrii familiei acesteia poate pune în pericol interesele persoanei în cauză, inclusiv cazurilor de persecuție pe motive legate de sex sau de orientare sexuală, de identitate de gen și/sau de vârstă. În astfel de cazuri se emite o decizie separată pentru persoana în cauză. [Am. 33]

Articolul 11

Garanțiile acordate solicitanților de protecție internațională

(1)  Cu privire la procedurile prevăzute la capitolul III, statele membre se asigură că toți solicitanții de protecție internațională beneficiază de următoarele garanții:

   (a) sunt informați, într-o limbă pe care o înțeleg sau se poate presupune în mod rezonabil că o înțeleg, despre procedura de urmat și despre drepturile și obligațiile lor în cursul procedurii, precum și despre posibilele consecințe ale nerespectării acestor obligații și ale lipsei de cooperare cu autoritățile. Sunt informați despre termene, precum și despre mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a-și îndeplini obligația de a prezenta elementele menționate la articolul 4 din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime]. Respectivele informații li se comunică în timp util pentru a le permite să își exercite drepturile garantate de prezenta directivă și să se conformeze obligațiilor prezentate la articolul 12; [Am 34]
   (b) beneficiază, atunci când este necesar, de serviciile unui interpret pentru a prezenta autorităților competente argumentele lor. Statele membre consideră că este necesar să se furnizeze serviciile unui interpret cel puțin atunci când autoritatea decizională îl cheamă pe solicitant la interviu, astfel cum se menționează la articolele 13, 14, 15, 16 și 31 și, în lipsa unor astfel de servicii, comunicarea nu poate fi asigurată. În acest caz și în alte cazuri în care autoritățile competente doresc să îl intervieveze pe solicitant, serviciile respective se plătesc din fonduri publice;
   (c) nu li se refuză posibilitatea de a comunica cu ICONUR sau cu orice altă organizație care oferă consultanță juridică sau consiliere solicitanților de azil în conformitate cu legislația statului membru respectiv;
   (d) li se comunică într-un termen rezonabil hotărârea adoptată de autoritatea decizională cu privire la cererea de protecție internațională pe care au depus-o. În cazul în care un consilier juridic sau un alt consilier îl reprezintă în mod legal pe solicitant, statele membre îi pot comunica acestuia hotărârea, în locul solicitantului de protecție internațională;
   (e) sunt informați despre rezultatul hotărârii adoptate de autoritatea decizională într-o limbă pe care o înțeleg sau se poate presupune în mod rezonabil că o înțeleg în cazul în care nu sunt asistați sau reprezentați de un consilier juridic sau alt consilier. Informațiile comunicate includ date despre modul cum pot contesta o hotărâre negativă în conformitate cu dispozițiile articolului 10 alineatul (2). [Am 35]

(2)  Cu privire la procedurile prevăzute la capitolul V, statele membre se asigură că toți solicitanții beneficiază de garanții echivalente cu cele menționate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din prezentul articol.

Articolul 12

Obligațiile solicitanților de protecție internațională 

(1)  Solicitanții de protecție internațională au obligația de a coopera cu autoritățile competente, în măsura în care starea lor fizică și psihică le permite acest lucru, la clarificarea situației și la revelarea identității și naționalității lor, precum și a altor elemente menționate în articolul 4 alineatul (2) din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime]. În cazul în care nu dețin un pașaport de călătorie valabil sau un document care înlocuiește pașaportul, solicitanții sunt obligați să coopereze la întocmirea unui act de identitate. Pe perioada verificării cererii de protecție internațională, în care solicitanții pot rămâne în statul membru, aceștia nu sunt obligați să intre în contact cu autoritățile din statul de origine în situația în care există riscul unor acte de persecuție din partea statului respectiv. Statele membre pot impune solicitanților alte obligații de a coopera cu autoritățile competente în măsura în care acestea sunt necesare pentru prelucrarea cererii. [Am 36]

(2)  În special, statele membre pot prevedea că:

   (a) solicitanții trebuie să informeze autoritățile competente despre prezența lor sau să se prezinte în fața acestora în persoană, fie imediat, fie la o dată precizată;
   (b) solicitanții trebuie să predea documentele aflate în posesia lor care au relevanță pentru examinarea cererii, cum ar fi, de exemplu, pașaportul;
   (c) solicitanții trebuie să informeze autoritățile competente despre reședința sau adresa lor actuală, precum și despre orice modificare a acestora, în cel mai scurt termen posibil. Statele membre pot adopta dispoziții conform cărora solicitantul trebuie să accepte primirea oricărei comunicări la cea mai recentă reședință sau adresă pe care a indicat-o în mod corespunzător;
   (d) autoritățile competente pot efectua o percheziție a solicitantului și a obiectelor pe care le are asupra sa, cu condiția ca percheziția să fie efectuată de o persoană de același sex, care acordă atenția cuvenită vârstei și culturii solicitantului și respectă pe deplin principiul demnității umane și integritatea fizică și mentală; [Am 37]
   (e) autoritățile competente pot fotografia solicitantul și
   (f) autoritățile competente pot înregistra declarațiile orale ale solicitantului, cu condiția ca acesta să fi fost informat în prealabil.

Articolul 13

Interviul personal

(1)  Înainte de adoptarea unei hotărâri de către autoritatea decizională, solicitantului i se dă posibilitatea de a avea un interviu personal cu privire la cererea sa de protecție internațională într-o limbă pe care acesta o înțelege, cu o persoană competentă, în temeiul legislației interne, să efectueze acest interviu. Interviurile care privesc admisibilitatea unei cereri de protecție internațională și cele care privesc fondul cererii de protecție internațională sunt efectuate întotdeauna de către personalul autorității decizionale. [Am 38]

Atunci când o persoană a introdus o cerere de protecție internațională în numele persoanelor aflate în întreținerea sa, trebuie ca fiecărei persoane majore la care face referire solicitantul să i se dea posibilitatea să își exprime părerea în mod individual și sa fie intervievată în legătură cu cererea sa.

Statele membre determină în legislația internă cazurile în care unui minor i se oferă posibilitatea unui interviu personal, ținând seama în modul cuvenit de interesul superior al copilului și de nevoile speciale ale acestuia. [Am 39]

(2)  Interviul personal privind fondul cererii poate fi omis în cazul în care:

   (a) autoritatea decizională este în măsură să adopte o hotărâre pozitivă în ceea ce privește statutul de refugiat pe baza probelor disponibile sau sau
   (b) autoritatea decizională consideră că solicitantul nu poate sau nu este în măsură să fie intervievat din cauza unor circumstanțe durabile independente de voința sa. Atunci când există îndoieli, autoritatea decizională consultă un expert în domeniul medical pentru a stabili dacă această stare este temporară sau permanentă. [Am 40]

În cazul în care autoritatea decizională nu oferă solicitantului sau, după caz, persoanei aflate în întreținere, posibilitatea unui interviu personal în temeiul punctului (b), autoritatea decizională permite solicitantului sau persoanei aflate în întreținere să reprogrameze interviul personal și să prezinte noi informații. [Am 41]

[Am 42]

(3)  Lipsa unui interviu personal în temeiul alineatului (2) litera (b) nu trebuie să afecteze în mod negativ hotărârea autorității decizionale.

(4)  Independent de articolul 25 alineatul (1), statele membre, atunci când hotărăsc cu privire la o cerere de protecție internațională, pot ține seama de faptul că solicitantul nu s-a prezentat la interviul personal, cu excepția cazului în care a avut motive întemeiate de a nu se prezenta.

Articolul 14

Cerințe cu privire la interviul personal

(1)  Interviul personal are loc în mod normal fără prezența membrilor de familie, cu excepția cazului în care autoritatea decizională consideră necesară prezența altor membri de familie, în scopul unei examinări corespunzătoare.

(2)  Interviul personal are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare.

(3)  Statele membre iau măsuri corespunzătoare pentru a garanta că interviul personal are loc în condiții care îi permit solicitantului să prezinte toate motivele cererii sale. În acest scop, statele membre:

   (a) se asigură că persoana care conduce interviul este calificată, instruită și competentă pentru a ține seama de situația personală și generală în care se înscrie cererea, inclusiv de originea culturală, genul, orientarea sexualăși gradul de vulnerabilitate a solicitantului; [Am 43]
   (b) în măsura posibilului, organizează efectuarea interviului cu solicitantul de către o persoană de același sex, dacă solicitantul cere acest lucru;
   (c) aleg un interpret competent, capabil să asigure o comunicare corespunzătoare între solicitant și persoana care conduce interviul, și care are obligația de a respecta un cod de conduită care definește drepturile și obligațiile interpretului. Comunicarea nu trebuie să aibă loc neapărat în limba pe care o preferă solicitantul atunci când există o altă limbă pe care o înțelege și în care poate comunica în mod clar . În măsura posibilului, statele membre pun la dispoziție un interpret de același sex, dacă solicitantul cere acest lucru; [Am 44]
   (d) se asigură că persoana care conduce interviul privind fondul unei cereri de protecție internațională nu poartă uniformă;
   (e) se asigură că interviurile cu minori se efectuează într-o formă adaptată acestora și de către o persoană care are cunoștințele necesare cu privire la nevoile speciale și la drepturile minorilor. [Am 45]

(4)  Statele membre pot adopta norme privind prezența unor părți terțe la interviul personal.

Articolul 15

Conținutul interviului personal

Atunci când efectuează interviul personal privind fondul unei cereri de protecție internațională, autoritatea decizională se asigură că solicitantul are în mod corespunzător posibilitatea de a prezenta elementele necesare pentru a-și susține cererea de protecție internațională în conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva [.../.../UE] [Directiva privind standardele minime]. În acest scop, statele membre se asigură că:

   (a) întrebările adresate solicitantului sunt relevante pentru a evalua dacă acesta are nevoie de protecție internațională în conformitate cu Directiva [.../.../UE] [Directiva privind standardele minime];
   (b) solicitantul are în mod corespunzător posibilitatea de a oferi o explicație privind elementele necesare pentru a-și susține cererea care pot lipsi și/sau în legătură cu incoerențele sau contradicțiile din declarațiile sale.

Articolul 16

Transcrierea interviului personal și întocmirea raportului privind interviul personal

(1)  Statele membre se asigură de efectuarea unei transcrieri a fiecărui interviu personal.

(2)  Statele membre cer solicitantului să aprobe conținutul transcrierii la sfârșitul interviului personal. În acest scop, statele membre se asigură că solicitantul are posibilitatea să formuleze observații și/sau să ofere lămuriri în legătură cu posibilele erori de traducere sau de interpretare care apar în transcriere.

(3)  În cazul în care solicitantul refuză să aprobe conținutul transcrierii, motivele refuzului se consemnează la dosarul solicitantului.

Refuzul solicitantului de a aproba conținutul transcrierii nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea acestuia.

(4)  Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), statele membre se pot asigura că se întocmește un raport scris al interviului personal, care să conțină cel puțin elementele esențiale privind cererea, astfel cum au fost prezentate de solicitant. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că transcrierea interviului personal este anexată la raport.

(5)  Statele membre se asigură că solicitanții au acces în timp util la transcriere și, dacă este cazul, la raportul privind interviul personal, înainte ca autoritatea decizională să ia o decizie.

Articolul 17

Rapoartele medico-legale

(1)  Statele membre permit solicitanților, la cerere, să fie supuși unui examen medical efectuat în sprijinul declarațiilor date în legătură cu persecuția sau vătămarea gravă suferite în trecut. În acest scop, statele membre oferă solicitanților o perioadă rezonabilă de timp pentru depunerea certificatului medical la autoritatea decizională.

(2)  Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazurile în care există motive întemeiate să se creadă că solicitantul suferă de stres posttraumatic, autoritatea decizională, cu consimțământul solicitantului, se asigură de efectuarea examenului medical.

(3)  Statele membre asigură condițiile adecvate pentru garanta că se pune la dispoziție o expertiză medicală imparțială și calificată în scopul examenului medical menționat la alineatul (2) și că se alege cel mai puțin invaziv examen medical în cazul în care solicitantul este minor. [Am 46]

(4)  Statele membre prevăd norme și condiții suplimentare pentru identificarea și documentarea simptomelor legate de tortură și a altor forme de violență fizică, sexuală sau psihologică, relevante pentru punerea în aplicare a prezentului articol.

(5)  Statele membre se asigură că persoanele care intervievează solicitanții în conformitate cu prezenta directivă beneficiază de formare în ceea ce privește identificarea simptomelor legate de tortură.

(6)  Rezultatele examenelor medicale menționate în alineatele (1) și (2) sunt evaluate de autoritatea decizională, în coroborare cu alte elemente ale cererii. Acestea sunt luate în considerare, în special, când se stabilește dacă declarațiile solicitantului sunt credibile și suficiente.

Articolul 18

Dreptul la consiliere pentru aspectele procedurale și juridice, la asistență judiciară și la reprezentare[Am 47]

(1)  Solicitanților de protecție internațională li se oferă posibilitatea de a consulta un consilier juridic sau alt consilier, recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop în conformitate cu legislația internă, în chestiuni referitoare la cererile lor de protecție internațională, în toate etapele procedurii, inclusiv după o decizie negativă. 

(2)  Statele membre se asigură că asistența judiciară gratuită se acordă la cerere, sub rezerva dispozițiilor alineatului (3). În acest sens, statele membre: 

   (a) acordă consiliere gratuită în privința aspectelor procedurale și juridice pe parcursul procedurii, în conformitate cu capitolul III. Aceasta include cel puțin oferirea de informații privind procedura de urmat de către solicitant în funcție de circumstanțele sale particulare, pregătirea documentelor de procedură necesare, inclusiv în timpul interviului personal, și furnizarea de explicații privind motivele de fapt și de drept în cazul unei decizii negative; Consultanța poate fi acordată de un organism neguvernamental sau de personal calificat; [Am 48]
   (b) acordă asistență judiciară gratuită și reprezentare pe parcursul procedurii în conformitate cu capitolul V. Aceasta include cel puțin pregătirea documentelor procedurale necesare și participarea la ședința de judecată în fața unei instanțe de fond în numele solicitantului. [Am care nu privește toate limbile]

(3)  Statele membre pot să prevadă în legislația lor internă că asistența judiciară gratuită se acordă:

   (a) numai persoanelor care nu dispun de resurse suficiente; și/sau
   (b) numai pentru serviciile oferite de consilieri juridici sau alți consilieri special desemnați de legislația internă pentru a asista și/sau reprezenta solicitanții de protecție internațională. [Am 50]

În ceea ce privește procedurile prevăzute în capitolul V, statele membre pot alege ca solicitanții să beneficieze de asistență juridică gratuită și/sau de reprezentare în măsura în care o astfel de asistență este necesară pentru a le asigura accesul efectiv la justiție. Statele membre se asigură că asistența judiciară și/sau reprezentarea acordată în temeiul prezentului alineat nu este limitată în mod arbitrar. Statele membre pot opta să acorde asistență judiciară și/sau reprezentare de acest tip numai dacă instanța de judecată evaluează pozitiv șansele de succes.[Am 51]

(4)  Statele membre pot prevedea norme privind modalitățile de depunere și soluționare a cererilor de asistență judiciară și/sau reprezentare.

(5)  Statele membre permit și facilitează organizațiilor neguvernamentale acordarea de asistență judiciară gratuită și/sau reprezentare solicitanților de protecție internațională în cadrul procedurilor prevăzute în capitolul III și/sau capitolul V. [Am 52]

(6)  De asemenea, statele membre pot:

   (a) să impună limite financiare și/sau termene pentru acordarea asistenței judiciare gratuite și/sau a reprezentării gratuite, cu condiția ca limitele respective să nu restrângă în mod arbitrar accesul la asistență judiciară și/sau reprezentare;
   (b) să prevadă, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, ca solicitanții de azil să nu beneficieze de un tratament mai favorabil decât tratamentul acordat în general resortisanților proprii în chestiuni referitoare la asistența judiciară.

(7)  Statele membre pot cere rambursarea integrală sau parțială a cheltuielilor efectuate în cazul și în momentul în care situația financiară a solicitantului se îmbunătățește considerabil sau în cazul în care hotărârea de acordare a acestor prestații a fost luată pe baza unor informații false furnizate de solicitant.

Articolul 19

Domeniul de aplicare a asistenței judiciare și a reprezentării

(1)  Statele membre se asigură că un consilier juridic sau alt consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop de legislația internă și care asistă sau reprezintă un solicitant de protecție internațională în temeiul legislației interne are acces la informațiile din dosarul solicitantului pe baza cărora este sau va fi luată o decizie.

Statele membre pot face o excepție în cazul în care divulgarea informațiilor sau a surselor ar periclita securitatea națională, securitatea organizațiilor sau a persoanei (persoanelor) care furnizează informațiile sau securitatea persoanei (persoanelor) la care se referă informațiile sau în cazul în care s-ar prejudicia ancheta aferentă examinării cererilor de protecție internațională de către autoritățile competente ale statelor membre sau relațiile internaționale ale statelor membre. În astfel de cazuri, statele membre: 

   (a) permit accesul la informațiile sau sursele în cauză cel puțin consilierului juridic sau consilierului care a fost supus unui control de securitate, în măsura în care informațiile sunt relevante pentru examinarea cererii sau pentru luarea unei decizii de retragere a protecției internaționale;
   (b) permit accesul la informațiile sau sursele în cauză autorităților menționate la capitolul V.

(2)  Statele membre se asigură că un consilier juridic sau alt consilier care asistă sau reprezintă un solicitant de protecție internațională are acces la zone restricționate, precum locurile de reținere și zonele de tranzit, în scopul consultării cu solicitantul.

Statele membre nu pot limita posibilitatea de vizitare a solicitanților care se află în zonele restricționate decât în cazul în care, în temeiul legislației interne, limitarea este necesară în mod obiectiv pentru asigurarea securității, a ordinii publice sau a gestionării administrative a zonei sau pentru asigurarea unei examinări eficiente a cererii de azil, cu condiția ca aceasta să nu restrângă drastic sau să nu facă imposibil accesul consilierului juridic sau al altui consilier.

(3)  Statele membre permit solicitantului să se prezinte la interviul personal însoțit de un consilier juridic sau alt consilier recunoscut ca atare sau autorizat în acest scop de legislația internă, ori de o persoană calificată. [Am 53]

(4)  Statele membre pot prevedea norme care să reglementeze prezența consilierilor juridici sau a altor consilieri la toate interviurile din cadrul procedurii, fără a aduce atingere prezentului articol sau articolului 21 alineatul (1) litera (b).

Statele membre pot cere ca solicitantul să fie prezent la interviul personal chiar și atunci când acesta este reprezentat în conformitate cu legislația internă de astfel de consilier juridic sau alt consilier și pot cere solicitantului să răspundă personal la întrebările adresate.

Absența consilierului juridic sau a altui consilier nu împiedică autoritatea decizională să realizeze interviul personal cu solicitantul, fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1) litera (b).

Articolul 20

Solicitanți cu nevoi speciale

(1)  În conformitate cu articolul 21 din Directiva […/…/UE] [de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil] (Directiva privind condițiile de primire, statele membre prevăd în legislația lor națională proceduri care permit să se verifice, încă de la depunerea unei cereri de protecție internațională, dacă solicitantul are nevoi speciale, precum și să se indice natura acestor nevoi.[Am 54]

(2)  Statele membre iau măsurile adecvate pentru a se asigura că solicitanții cu nevoi speciale au posibilitatea să prezinte elementele cererii pe cât de complet posibil și aducând toate elementele de probă disponibile. Dacă este cazul, acestora li se acordă prelungiri ale termenelor pentru a le permite să prezinte probele sau să efectueze toate celelalte etape necesare procedurii.

(3)  În cazurile în care autoritatea decizională consideră că un solicitant a făcut obiectul torturii, violului sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, astfel cum se prevede în articolul 21 din Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire], solicitantul beneficiază de timp suficient și de sprijin corespunzător pentru pregătirea unui interviu personal privind fondul cererii sale. Se acordă o atenție deosebită solicitanților care nu au menționat direct orientarea lor sexuală.[Am 55]

(4)  Articolul 28 alineatele (6) și (7) nu se aplică solicitanților la care se face referire în alineatul (3) din prezentul articol.

(5)  În conformitate cu condițiile stabilite la articolul 18, solicitanții cu nevoi speciale beneficiază de asistență judiciară gratuită în toate procedurile prevăzute în prezenta directivă.[Am 56]

Articolul 21

Garanții pentru minorii neînsoțiți

(1)  Cu privire la toate procedurile prevăzute de prezenta directivă și fără a aduce atingere articolelor 13, 14 și 15, statele membre:

   (a) iau imediat măsuri pentru a asigura reprezentarea și asistarea minorului neînsoțit de către un reprezentant cu privire la introducerea și examinarea cererii. Reprezentantul trebuie să fie imparțial și să aibă expertiza necesară în domeniul îngrijirii copilului. Reprezentantul respectiv poate fi și reprezentantul menționat în Directiva […/.../UE] [Directiva privind condițiile de primire]; [Am care nu privește toate limbile]
   (b) se asigură că reprezentantului i se dă posibilitatea de a-l informa pe minorul neînsoțit despre semnificația și posibilele consecințe ale interviului personal și, după caz, despre modul în care trebuie să se pregătească pentru interviul personal. Statele membre se asigură că un reprezentant și/sau un consilier juridic sau un alt consilier autorizat în acest scop ori de o persoană calificată în conformitate cu legislația internă asistă la interviu și are posibilitatea să adreseze întrebări sau să formuleze observații, în cadrul stabilit de persoana care conduce interviul. [Am 58]

Statele membre pot cere ca minorul neînsoțit să fie prezent la interviul personal chiar dacă reprezentantul este prezent.

[Am 59]

(2)  Statele membre se asigură că:

   (a) în cazul în care un minor neînsoțit participă la un interviu personal referitor la cererea sa de protecție internațională în conformitate cu articolele 13, 14 și 15 interviul respectiv este condus de o persoană care are cunoștințele necesare privind nevoile speciale și drepturile minorilor; [Am 60]
   (b) un funcționar care are cunoștințele necesare privind nevoile speciale și drepturile minorilor redactează hotărârea autorității decizionale cu privire la cererea de azil a unui minor neînsoțit. [Am 61]

(3)  Sub rezerva condițiilor menționate la articolul 18, minorii neînsoțiți și reprezentanții numiți ai acestora beneficiază, cu respectarea tuturor procedurilor prevăzute în prezenta directivă, de consiliere judiciară gratuită în privința aspectelor procedurale și juridice, precum și de reprezentare gratuită. [Am 62]

(4)  Statele membre pot recurge la examene medicale pentru a determina vârsta minorilor neînsoțiți în cadrul examinării unei cereri de protecție internațională în cazul în care, ca urmare a declarațiilor lor generale sau a altor circumstanțe relevante, statele membre au încă îndoieli în legătură cu vârsta acestora. Dacă rămân îndoieli după examenul medical, hotărârea se ia întotdeauna în beneficiul minorului neînsoțit.[Am 63]

Orice consultație medicală se efectuează cu respectarea deplină a demnității individuale, alegându-se examenele cele mai fiabile și mai puțin invazive, și este realizată de experți calificați și imparțiali din domeniul medical. [Am 65]

În cazurile în care se recurge la examene medicale, statele membre se asigură că:

   (a) minorii neînsoțiți sunt informați, înainte de examinarea cererii lor de protecție internațională, într-o limbă pe care se poate presupune în mod rezonabil că o înțeleg, despre posibilitatea determinării vârstei lor printr-un examen medical. Aceasta trebuie să cuprindă informații despre metoda de examinare și posibilele consecințe ale rezultatului examenului medical pentru examinarea cererii de protecție internațională, precum și despre consecințele refuzului minorului neînsoțit de a se supune examenului medical; [Am 66]
   (b) minorii neînsoțiți și/sau reprezentanții lor sunt de acord cu efectuarea unui examen în vederea determinării vârstei minorilor în cauză și
   (c) hotărârea de respingere a cererii de protecție internațională a unui minor neînsoțit care a refuzat să se supună examenului medical nu se întemeiază ▌pe acest refuz. [Am 67]

Faptul că un minor neînsoțit a refuzat să se supună unui astfel de examen medical nu împiedică autoritatea decizională să adopte o hotărâre cu privire la cererea de protecție internațională.

(5)  Articolul 28 alineatele (6) și (7), articolul 30 alineatul (2) litera (c)și articolul 36 nu se aplică în cazul minorilor neînsoțiți.

(6)  Statele membre țin seama în primul rând de interesul superior al copilului atunci când pun în aplicare prezentul articol.

Articolul 22

Reținerea

(1)  Statele membre nu pot reține o persoană exclusiv pe motiv că aceasta solicită de protecție internațională. Motivele și condițiile reținerii, precum și garanțiile aflate la dispoziția solicitanților de protecție internațională aflați în detenție sunt conforme cu Directiva [.../.../UE] [Directiva privind condițiile de primire]. 

(2)  În cazul în care un solicitant de protecție internațională este reținut, statele membre se asigură că există posibilitatea unui control judiciar rapid în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind condițiile de primire].

Articolul 23

Reținerea minorilor

Reținerea minorilor este strict interzisă în orice circumstanță.[Am 68]

Articolul 24

Procedura în caz de retragere a cererii

(1)  În măsura în care statele membre prevăd posibilitatea retragerii explicite a cererii în conformitate cu legislația internă, atunci când un solicitant își retrage în mod explicit cererea de protecție internațională , statele membre se asigură că autoritatea responsabilă cu determinarea adoptă o hotărâre ▌în sensul încetării examinării cererii, și explică solicitantului consecințele retragerii cererii. [Am 69]

(2)  De asemenea, statele membre pot prevedea că autoritatea decizională poate decide încetarea examinării fără a adopta o hotărâre. În acest caz, statele membre trebuie să se asigure că autoritatea decizională consemnează această informație la dosarul solicitantului.

Articolul 25

Procedura în cazul retragerii implicite a cererii sau al renunțării implicite la aceasta

(1)  În cazul în care există motive serioase să se considere că un solicitant de protecție internațională și-a retras implicit cererea de azil sau că a renunțat implicit la aceasta fără un motiv întemeiat, statele membre iau măsuri pentru ca autoritatea decizională să adopte o hotărâre fie în sensul încetării examinării, fie al respingerii cererii în temeiul faptului că solicitantul nu și-a demonstrat dreptul la statutul de refugiat în conformitate cu Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime], dacă, pe lângă motivele menționate anterior, acesta:

   a refuzat să coopereze; sau
   a fugit; sau
   în mod foarte probabil, nu are dreptul la protecție internațională; sau
   este originar dintr-o țară terță sigură în conformitate cu articolul 37 sau a tranzitat printr-o astfel de țară.[Am 103]

   (a) solicitantul nu a dat curs cererilor de a furniza informații esențiale pentru cererea sa de azil în conformitate cu articolul 4 din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] sau nu s-a prezentat la interviul personal prevăzut la articolele 13, 14, 15 și 16, cu excepția cazului în care solicitantul demonstrează într-un termen rezonabil că aceste situații se datorează unor circumstanțe independente de voința sa;
   (b) solicitantul a fugit sau a părăsit fără permisiune locul în care locuia sau era reținut, fără a contacta autoritatea competentă într-un termen rezonabil, sau nu s-a conformat într-un termen rezonabil obligației de a se prezenta la autorități în mod regulat și altor obligații de comunicare.

În scopul punerii în aplicare a prezentelor dispoziții, statele membre pot stabili termene sau orientări.

(2)  Statele membre se asigură că solicitantul care se prezintă din nou la autoritatea competentă după adoptarea hotărârii de încetare menționate la alineatul (1) are dreptul să solicite redeschiderea cazului său. În cadrul procedurii de azil nu se poate solicita decât o singură dată redeschiderea procedurii.[Am 70]

Statele membre se asigură că o astfel de persoană nu este expulzată contrar principiului nereturnării.

Statele membre pot permite autorității decizionale să reia examinarea din stadiul în care a fost întreruptă.

(3)  Prezentul articol nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. [.../…] [Regulamentul Dublin].

Articolul 26

Rolul ICONUR

(1)  Statele membre autorizează ICONUR:

   (a) să aibă acces la solicitanții de protecție internațională, inclusiv la cei reținuți, precum și în zone de tranzit aeroportuar sau portuar;
   (b) să aibă acces la informații privind cererile individuale de protecție internațională, la desfășurarea procedurii și la hotărârile adoptate, cu condiția ca solicitantul să fie de acord cu acest lucru;
   (c) să își prezinte opiniile, în îndeplinirea misiunii sale de supraveghere pe care i-o conferă articolul 35 din Convenția de la Geneva, în fața oricăror autorități competente, cu privire la cererile individuale de protecție internațională, în orice etapă a procedurii.

(2)  De asemenea, alineatul (1) se aplică unei organizații care activează în numele ICONUR pe teritoriul respectivului stat membru în temeiul unui acord cu acesta.

Articolul 27

Colectarea informațiilor cu privire la cazuri individuale

În scopul examinării cazurilor individuale, statele membre:

   (a) nu divulgă informațiile cu privire la cererile individuale de protecție internațională sau faptul că a fost depusă o cerere, autorului (sau autorilor) presupus (presupuși) al (ai) persecuției sau vătămării grave
   (b) nu obțin informații de la autorul (sau autorii) presupus (presupuși) al (ai) persecuției sau vătămării grave într-un mod care ar putea duce la informarea ▌ acestuia (acestora) despre faptul că solicitantul în cauză a depus o cerere și care ar periclita integritatea fizică a solicitantului și a persoanelor aflate în întreținerea acestuia sau libertatea și siguranța membrilor familiei sale care se află încă în țara de origine. [Am 71]

CAPITOLUL III

PROCEDURI ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

SECȚIUNEA I

Articolul 28

Procedura de examinare

(1)  Statele membre soluționează cererile de protecție internațională în cadrul unei proceduri de examinare în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II.

(2)  Statele membre se asigură că procedura în cauză se încheie cât mai repede, fără a aduce atingere unei examinări corespunzătoare și complete.

(3)  Statele membre se asigură că o procedură se încheie în cel mult 6 luni după depunerea cererii.

Statele membre pot prelungi acele termene cu o perioadă care nu depășește 6 luni în cazuri individuale ce implică elementele complexe de fapt și de drept complexe.

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care nu se poate lua o hotărâre în termenul menționat la alineatul (3) primul paragraf, solicitantul respectiv fie:

   (a) este informat despre întârziere; și
   (b) primește, la cerere, informații privind motivele întârzierii și termenul în care se preconizează adoptarea unei decizii cu privire la cererea sa.

Consecințele neadoptării unei decizii în termenul menționat la alineatul (3) se definesc în conformitate cu legislația internă.

(5)  Autoritățile decizionale pot acorda prioritate oricărei examinări a unei cereri de protecție internațională în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II: [Am 73]

   (a) atunci când este probabil ca cererea să fie întemeiată;
   (b) atunci când solicitantul are nevoi speciale, în special în cazul minorilor neînsoțiți; [Am 74]
   (c) în alte cazuri cu excepția cererilor menționate la alineatul (6).

(6)  Statele membre pot prevedea accelerarea unei proceduri de examinare în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II în cazul în care:

   (a) solicitantul, la depunerea cererii și prezentarea faptelor, a invocat doar aspecte care nu sunt relevante pentru a se examina dacă îndeplinește sau nu condițiile necesare pentru a obține statutul de refugiat sau de persoană eligibilă pentru protecție subsidiară în temeiul Directivei […/.../UE] [Directiva cu privire la standardele minime]; sau
   (ab) în mod evident, solicitantul nu poate fi considerat refugiat sau nu îndeplinește condițiile pentru acordarea statutului de refugiat într-un stat membru în conformitate cu Directiva […/…/UE] [Directiva privind standardele minime]; sau[Am 105]
   (c) solicitantul provine dintr-o țară de origine sigură în sensul prezentei directive, sau
   (d) solicitantul a indus în eroare autoritățile în ceea ce privește identitatea și/sau cetățenia sa și/sau autenticitatea documentelor sale, prezentând informații sau documente false ori ascunzând informații și documente relevante care ar fi putut avea o influență nefavorabilă asupra hotărârii, fie
   (e) există probabilitatea să fi distrus sau îndepărtat, cu rea-credință, acte de identitate sau documente de călătorie care ar fi contribuit la stabilirea identității sau a cetățeniei sale, sau
   (f) solicitantul a furnizat date în mod evident incoerente, contradictorii, neverosimile, incomplete sau false care în mod evident nu constituie o argumentație convingătoare a afirmației sale de a fi o persoană persecutată în sensul Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime]; sau [Am 75]
   (g) solicitantul a depus o cerere ulterioară care, în mod evident, nu aduce niciun element relevant nou în legătură cu situația sa personală sau cu situația din țara sa de origine; sau[Am 107]
   (h) fără un motiv valabil, solicitantul nu și-a depus cererea mai devreme, deși a avut posibilitatea să facă acest lucru; sau[Am 108]
  

[Am 76]

   (i) solicitantul depune o cerere numai pentru a întârzia sau a împiedica punerea în executare a unei hotărâri anterioare sau iminente care ar duce la expulzarea sa;
   (j) fără un motiv întemeiat, solicitantul nu și-a respectat obligațiile privind cooperarea pentru stabilirea situației și a identității sale în conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] sau în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2) literele (a) –(c) și cu articolul 25 alineatul (1) din prezenta directivă; sau[Am 109]
   (k) solicitantul a intrat ilegal pe teritoriul statului membru sau și-a prelungit în mod ilegal sejurul și, fără a avea un motiv întemeiat, nu s-a prezentat în fața autorităților și/sau nu a depus în cel mai scurt timp o cerere de azil, având în vedere circumstanțele intrării sale pe teritoriul statului membru; sau[Am 110]
   (l) solicitantul reprezintă un pericol grav pentru securitatea statului membru sau din motive serioase de securitate națională și de menținere a ordinii publice a fost expulzat din țară în conformitate cu legislația națională.[Am 77]

(7)  În cazul cererilor neîntemeiate menționate la articolul 29 în care se aplică oricare dintre situațiile enumerate la alineatul (6) din prezentul articol, statele membre pot respinge o cerere ca vădit neîntemeiată ca urmare a unei examinări corespunzătoare și complete.

(8)  Statele membre prevăd termene rezonabile pentru luarea unei hotărâri privind procedurile în primă instanță prevăzute la alineatul (6).

(9)  Faptul că o cerere de protecție internațională a fost prezentată în urma unei intrări ilegale pe teritoriu sau la graniță, inclusiv zonele de tranzit, precum și lipsa documentelor la intrarea în țară sau utilizarea unor documente false, nu provoacă per se adoptarea automată a unei proceduri accelerate de examinare. [Am 78]

Articolul 29

Cereri neîntemeiate

▌Statele membre pot considera o cerere de protecție internațională ca neîntemeiată numai în cazul în care autoritatea decizională a stabilit că solicitantul nu îndeplinește condițiile necesare pentru obținerea protecției internaționale în temeiul Directivei […/.../UE] [Directiva cu privire la standardele minime]. [Am 79]

SECȚIUNEA II

Articolul 30

Cereri inadmisibile

(1)  În afara cazurilor în care o cerere nu este examinată în conformitate cu Regulamentul (UE) [nr. …/…] [Regulamentul Dublin], statele membre nu au obligația de a verifica dacă solicitantul îndeplinește condițiile cerute pentru a obține protecție internațională în conformitate cu Directiva …/…/UE [Directiva cu privire la standardele minime], în cazul în care cererea se consideră inadmisibilă în temeiul prezentului articol.

(2)  Statele membre pot considera o cerere de protecție internațională ca inadmisibilă numai în cazul în care:

   (a) un alt stat membru a acordat statutul de refugiat;
   (b) o țară care nu este stat membru este considerată ca prima țară de azil a solicitantului, în temeiul articolului 32;
   (c) o țară care nu este stat membru este considerată ca țară terță sigură pentru solicitant, în temeiul articolului 37;
   (d) solicitantul a depus o cerere identică după adoptarea unei hotărâri finale;
   (e) o persoană aflată în întreținerea solicitantului depune o cerere, după ce, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), și-a dat consimțământul astfel încât cazul său să fie tratat în cadrul unei cereri făcute în numele său și nu există fapte referitoare la situația persoanei aflate în întreținere care să justifice o cerere separată.

Articolul 31

Norme speciale referitoare la interviul privind admisibilitatea

(1)  Statele membre permit solicitanților să-și prezinte opiniile cu privire la cerere pe baza motivelor menționate la articolul 30 în situațiile lor speciale, înaintea luării deciziei de a considera cererea ca inadmisibilă. În acest scop, autoritatea decizională organizează interviuri personale privind admisibilitatea cererii. Statele membre pot face excepții numai în cazul cererilor ulterioare în conformitate cu articolul 35. [Am 80]

(2)  Alineatul (1) nu aduce atingere articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. …/… [Regulamentul Dublin].

(3)  Statele membre se asigură că membrii personalului autorității decizionale care conduc interviul privind admisibilitatea cererii nu poartă uniformă.[Am 81]

Articolul 32

Conceptul de primă țară de azil

O țară poate fi considerată ca primă țară de azil pentru un anumit solicitant de protecție internațională în cazul în care solicitantul:

   (a) a fost recunoscut ca refugiat în țara respectivă și încă se poate prevala de protecția respectivă sau
   (b) beneficiază, cu alt titlu, de o protecție efectivă în țara respectivă, inclusiv de principiul nereturnării, [Am 82]
  

cu condiția să fie readmis în țara respectivă.

La aplicarea conceptului de primă țară de azil la situația personală a unui solicitant de protecție internațională, statele membre iau în considerare articolul 37 alineatul (1).

Solicitantului i se permite să atace aplicarea conceptului de primă țară de azil pe motiv că prima țară nu este sigură în situația sa personală.[Am 83]

[Am 84]

SECȚIUNEA III

[Am. 85]

Articolul 33

Conceptul de țară de origine sigură

(1)  O țară terță desemnată ca țară de origine sigură în conformitate cu prezenta directivă poate fi considerată țară de origine sigură pentru un anumit solicitant, după o examinare individuală a solicitării, numai în cazul în care:

   (a) acesta este resortisant al țării respective sau
   (b) acesta este un apatrid și anterior a avut reședința stabilă în țara respectivă;
   (c) și nu a prezentat motive serioase pentru ca țara să nu fie considerată țară de origine sigură în situația sa personală, ținând cont de condițiile pe care trebuie să la îndeplinească pentru a obține statutul de refugiat sau statutul unei persoane eligibile pentru protecție subsidiară în conformitate cu [Directiva …/.../UE] [Directiva privind standardele minime].

(2)  Statele membre prevăd în legislația internă noi norme și modalități de aplicare a conceptului de țară de origine sigură.

SECȚIUNEA IV

Articolul 34

Cereri ulterioare

(1)  În cazul în care o persoană care a depus o cerere de protecție internațională într-un stat membru face declarații noi sau depune o cerere ulterioară în același stat membru, statul membru respectiv examinează aceste noi declarații sau elementele cererii ulterioare în cadrul examinării cererii anterioare sau în cadrul examinării deciziei care face obiectul unei căi de atac judiciare sau administrative, în măsura în care, în acest cadru, autoritatea decizională poate lua în considerare și ține seama de toate elementele care stau la baza noilor declarații sau cererii ulterioare. [Am 87]

(2)  În scopul luării unei decizii cu privire la admisibilitatea unei cereri de protecție internațională în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) litera (d), statele membre pot aplica o procedură specială prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol, în cazul în care o persoană depune o cerere de protecție internațională ulterioară:

   (a) după retragerea cererii sale anterioare în conformitate cu dispozițiile articolului 24;
   (b) după adoptarea unei hotărâri finale privind cererea anterioară.

(3)  O cerere de protecție internațională ulterioară este supusă mai întâi unei examinări preliminare pentru a se stabili dacă, după retragerea cererii anterioare sau după adoptarea hotărârii menționate la alineatul (2) litera (b) cu privire la această cerere, au apărut sau au fost prezentate de către solicitant elemente sau date noi referitoare la examinarea menită să stabilească dacă persoana îndeplinește condițiile pentru a obține statutul de refugiat sau de persoană care poate beneficia de protecție subsidiară în temeiul Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime].

(4)  În cazul în care, în urma examinării preliminare menționate la alineatul (3), apar sau sunt prezentate de solicitant elemente sau date noi care sporesc semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a obține statutul de refugiat sau de persoană care poate beneficia de protecție subsidiară în temeiul Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime], cererea este examinată în continuare în conformitate cu capitolul II.

(5)  În conformitate cu legislația internă, statele membre pot examina în continuare o cerere ulterioară în cazul în care există alte motive pentru redeschiderea unei proceduri.

[Am 88]

(6)  Procedura menționată la prezentul articol poate fi aplicată și în cazul unei persoane aflate în întreținere care depune o cerere după ce, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), a consimțit la soluționarea cazului său în cadrul unei cereri făcute în numele său. În această situație, examinarea preliminară menționată la alineatul (3) din prezentul articol constă în a stabili dacă există fapte referitoare la situația persoanei aflate în întreținere care să justifice o cerere separată.

(7)  În cazul în care, după finalizarea procedurii aferente primei cereri în conformitate cu alineatul (2), persoana în cauză prezintă o nouă cerere de protecție internațională care nu implică efectuarea de verificări suplimentare în conformitate cu prezentul articol în același stat membru înainte de punerea în aplicare a deciziei de returnare, acel stat membru poate: [Am 113]

   (a) face o excepție de la dreptul de a rămâne pe teritoriul statului membru cu condiția ca autoritatea decizională să se asigure că decizia de returnare nu va conduce la retunarea directă sau indirectă prin încălcarea obligațiilor internaționale și comunitare ale acelui stat membru; și/sau
   (b) prevedea ca cererea să fie supusă procedurii de admisibilitate în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 30; și/sau
   (c) prevedea accelerarea procedurii de examinare în conformitate cu articolul 28 alineatul (6) litera (i).

În cazurile menționate la primul paragraf literele (b) și (c), statele membre pot face o derogare de la termenele aplicabile în mod normal în cazul procedurilor de admisibilitate și/sau accelerate, în conformitate cu legislația internă.

(8)  În cazul în care o persoana cu privire la care trebuie aplicată o decizie de transfer în sensul Regulamentului (UE) [nr. …/…] [Regulamentul Dublin] face declarații noi sau depune o cerere ulterioară în statul membru care efectuează transferul, aceste declarații sau cereri ulterioare se analizează de către statul membru responsabil, astfel cum se prevede în regulamentul respectiv, în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 35

Norme de procedură

(1)  Statele membre se asigură că solicitanții de protecție internațională a căror cerere este supusă unei examinări preliminare în temeiul articolului 34 beneficiază de garanțiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1).

(2)  Statele membre pot adopta în legislația internă norme privind examinarea preliminară în temeiul articolului 34. Aceste norme pot, inter alia:

   (a) să îl oblige pe solicitantul respectiv să indice fapte și să aducă probe care să justifice o nouă procedură;
   (b) să permită efectuarea examinării preliminare numai pe baza datelor prezentate în scris, fără un interviu personal cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 34 alineatul (6).

Aceste norme nu trebuie să facă imposibil accesul solicitantului la o nouă procedură sau să ducă la anularea efectivă ori restrângerea drastică a accesului.

(3)  Statele membre se asigură că:

   (a) solicitantul este informat în mod corespunzător despre rezultatul examinării preliminare și, în cazul în care cererea sa nu este examinată în continuare, despre motivele acestui fapt și posibilitățile de a intenta o cale de atac împotriva hotărârii sau de a cere revizuirea acesteia;
   (b) în cazul în care se aplică una dintre situațiile menționate la articolul 34 alineatul (3), autoritatea decizională examinează în continuare cererea ulterioară în conformitate cu dispozițiile din capitolul II cât mai curând posibil.

SECȚIUNEA V

Articolul 36

Proceduri la frontieră

(1)  Statele membre pot prevedea proceduri, în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II, în vederea adoptării unei hotărâri la frontieră sau în zonele de tranzit ale statelor membre cu privire la:

   (a) admisibilitatea unei cereri, în sensul articolului 30, în aceste locuri; și/sau [Am 89]
   (b) fondul unei cereri privind o procedură accelerată în sensul articolului 28 alineatul (6).

(2)  Statele membre se asigură că, în cadrul procedurilor prevăzute la alineatul (1), se ia o hotărâre într-un termen rezonabil. În cazul în care nu a fost luată o hotărâre în termen de patru săptămâni, solicitantului îi este permisă intrarea pe teritoriul statelor membre pentru ca cererea sa de azil să fie soluționată în conformitate cu celelalte dispoziții ale prezentei directive. Menținerea solicitanților la frontiera statelor membre sau în zonele lor de tranzit este echivalentă unei rețineri, astfel cum este menționată la articolul 22.[Am 90]

(3)  În cazul unor sosiri implicând un număr mare de resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi care depun cereri de protecție internațională la frontieră sau într-o zonă de tranzit, care fac practic imposibilă aplicarea la fața locului a dispozițiilor de la alineatul (1), procedurile respective pot fi aplicate pe perioada în care acești resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi sunt cazați în mod normal în locurile din apropierea frontierei sau a zonei de tranzit.

SECȚIUNEA VI

Articolul 37

Conceptul de țară terță ▌sigură

(1)  O țară terță poate fi considerată ca țară terță sigură numai în cazul în care o persoană care solicită protecție internațională este tratată în țara respectivă în conformitate cu următoarele principii și condiții:

   (a) viața și libertatea solicitanților de azil nu sunt amenințate din motive de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un grup social sau opinii politice;
   (b) nu există niciun risc de vătămări grave astfel cum se menționează în [Directiva …/.../UE] [Directiva privind standardele minime];
   (c) principiul nereturnării este respectat în conformitate cu Convenția de la Geneva;
   (d) interdicția expulzării, prevăzută de dreptul internațional, cu încălcarea dreptului de a nu fi torturat și supus unor tratamente crude, inumane sau degradante, este respectată și
   (e) există posibilitatea de a solicita recunoașterea statutului de refugiat sau a unei alte forme de protecție complementară, comparabilă cu cea acordată în sensul Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] și, în cazul în care unul dintre aceste statute este acordat, de a beneficia de protecție comparabilă cu cea acordată în sensul directivei respective;
   (f) a ratificat și respectă dispozițiile Convenției de la Geneva fără nici un fel de limitări geografice;
   (g) dispune de o procedură de azil prevăzută prin lege; și
   (h) a fost desemnată ca atare de către Parlamentul European și Consiliu, în conformitate cu alineatul (2).

(2)  Parlamentul European și Consiliul, acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă sau modifică o listă comună a țărilor terțe considerate țări terțe sigure în sensul alineatului (1).

(3)  Statele membre interesate prevăd în legislația internă normele de punere în aplicare a dispozițiilor de la alineatul (1) și norme care prevăd:

   (a) necesitatea existenței unei legături între solicitantul de protecție internațională și țara terță în cauză, în baza căreia ar fi rezonabil ca persoana respectivă să se ducă în țara respectivă;
   (b) metodele prin care autoritățile competente se asigură că unei anumite țări sau unui anumit solicitant i se poate aplica conceptul de țară terță sigură. Aceste metode includ examinarea în fiecare caz a siguranței țării pentru un solicitant anume;
   (c) norme conforme cu dreptul internațional, care permit o examinare individuală pentru a stabili dacă respectiva țară terță este sigură pentru un anumit solicitant, ceea ce, cel puțin, permite solicitantului să atace aplicarea conceptului de țară terță sigură pe motivul că țara terță nu este sigură în situația sa personală. De asemenea, i se permite solicitantului să pună în cauză existența unei legături între acesta și țara terță în conformitate cu punctul (a).

(4)  Atunci când pun în aplicare o hotărâre ▌în temeiul prezentului articol, respectivele state membre ▌îl informează pe solicitant în mod corespunzător.▌

(5)  În cazul în care o țară terță sigură nu îl readmite pe solicitantul de azil, statele membre se asigură că i se dă acces la o procedură în conformitate cu principiile și garanțiile fundamentale din capitolul II.

(6)  Statele membre nu fixează liste naționale ale țărilor de origine sigure sau liste naționale ale țărilor terțe sigure.[Am 91]

CAPITOLUL IV

PROCEDURI DE RETRAGERE A PROTECȚIEI INTERNAȚIONALE 

Articolul 38

Retragerea protecției internaționale

Statele membre se asigură că examinarea în vederea retragerii protecției internaționale a unei anumite persoane poate începe atunci când apar elemente sau date noi care indică existența unor motive pentru reexaminarea validității protecției internaționale.

Articolul 39

Norme de procedură

(1)  Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritatea competentă examinează retragerea protecției internaționale a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid în conformitate cu articolul 14 sau articolul 19 din Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime, persoana în cauză beneficiază de următoarele garanții:

   (a) este informată în scris că autoritatea competentă reexaminează îndeplinirea de către aceasta a condițiilor pentru obținerea protecției internaționale și despre motivele reexaminării și
   (b) i se dă posibilitatea de a prezenta, în cadrul unui interviu personal în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (b) și cu articolele, 13, 14 și 15 sau printr-o declarație scrisă, motivele pentru care protecția internațională nu ar trebui să fie retrasă.

   (a) autoritatea competentă poate obține informații precise și actualizate cu privire la situația generală predominantă din țările de origine ale persoanelor în cauză din diverse surse, precum, după caz, ICONUR și Birou European de Sprijin pentru Azil și
   (b) în cazul în care informațiile despre un anumit caz sunt obținute în scopul reexaminării protecției internaționale, acestea nu sunt obținute de la autorul (sau autorii) persecuției într-un mod care ar putea duce la informarea directă a acestuia (acestora) despre faptul că respectiva persoană este beneficiară de protecție internațională al cărui statut este în curs de reexaminare și nici nu periclitează integritatea fizică a acestuia și a persoanelor aflate în întreținerea sa sau libertatea și siguranța membrilor familiei sale care se află încă în țara de origine.

(2)  Statele membre se asigură că hotărârea autorității competente de a retrage protecția internațională este notificată în scris. Motivele în fapt și în drept trebuie să fie specificate în hotărâre, iar informațiile despre modul în care hotărârea poate fi contestată se comunică în scris.

(3)  Odată ce autoritatea competentă a luat hotărârea de retragere a protecției internaționale, articolul 18 alineatul (2), articolul 19 alineatul (1) și articolul 26 se aplică deopotrivă.

(4)  Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3) ale prezentului articol, statele membre pot hotărî ca protecția internațională să devină caducă din punct de vedere juridic în cazul în care beneficiarul de protecție internațională a renunțat în mod neechivoc la recunoașterea sa ca beneficiar de protecție internațională.

CAPITOLUL V

PROCEDURI PRIVIND CĂILE DE ATAC

Articolul 40

Dreptul la o cale de atac efectivă

(1)  Statele membre se asigură că solicitanții de protecție internațională au dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești, împotriva:

  (a) unei hotărâri luate cu privire la cererea lor de protecție internațională, inclusiv o hotărâre:
   (i) de a considera neîntemeiată o cerere cu privire la statutul de refugiat și/sau de protecție subsidiară;
   (ii) de a considera inadmisibilă o cerere în temeiul articolului 30;
   (iii) luată la frontieră sau în zonele de tranzit ale unui stat membru în conformitate cu articolul 36 alineatul (1);
   (iv) de a nu efectua o examinare în temeiul articolului 37;
   (b) refuzului de a redeschide examinarea unei cereri după încheierea sa în conformitate cu articolele 24 și 25;
   (c) unei hotărâri de retragere a protecției internaționale în conformitate cu articolul 39.

(2)  Statele membre se asigură că persoanele recunoscute de către autoritatea decizională ca fiind eligibile pentru protecția subsidiară au dreptul la o cale de atac efectivă astfel cum se menționează la alineatul (1), împotriva unei decizii de a considera o cerere neîntemeiată în ceea ce privește statutul de refugiat.

Persoanei în cauză i se cuvin drepturile și beneficiile garantate beneficiarilor de protecție subsidiară în sensul Directivei […/…/UE] [Directiva privind standardele minime] în așteptarea rezultatului procedurilor de apel.

(3)  Statele membre se asigură că această cale de atac efectivă menționată la alineatul (1) prevede examinarea în totalitate atât a faptelor cât și a punctelor legii, inclusiv o revizuire ex nunc a necesităților de protecție internațională în sensul Directivei […/.../UE] [Directiva privind standardele minime], cel puțin în cazul procedurilor de apel în fața unei instanțe de fond.

(4)  Statele membre prevăd termene minime și alte norme necesare pentru exercitarea de către solicitant a dreptului său la o cale de atac efectivă în temeiul alineatului (1). [Am 92]

Statele membre stabilesc un termen minim de 45 de zile lucrătoare în care solicitanții își pot exercita dreptul la calea de atac efectivă. Pentru solicitanții care intră sub incidența procedurii accelerate menționate la articolul 28 alineatul (6), statele membre prevăd un termen minim de 30 de zile lucrătoare. Termenele nu împiedică sau îngreunează excesiv accesul solicitanților la o cale de atac efectivă în sensul alineatului (1). Statele membre pot, de asemenea, să prevadă o revizuire ex officio a deciziilor luate în temeiul articolului 36. [Am 93]

(5)  Fără a aduce atingere alineatului (6), calea de atac efectivă prevăzută la prezentul articol alineatul (1) are ca efect permiterea rămânerii solicitanților în statul membru în cauză până la soluționarea căii de atac.

(6)  În cazul unei decizii luate în cadrul unei proceduri accelerate în sensul articolului 28 alineatul (6) și a unei decizii de a considera o cerere inadmisibilă în sensul articolului 30 alineatul (2) litera (d) și dacă, în acest caz, dreptul de a rămâne în statul membru în cauză, în așteptarea soluționării, nu este prevăzut în legislația internă, o curte sau un tribunal are competența de a decide dacă solicitantul poate rămâne sau nu pe teritoriul statului membru, fie la cererea solicitantului în cauză, fie prin decizie proprie a acestuia. [Am 94]

Prezentul alineat nu se aplică procedurilor menționate la articolul 36.

(7)  Statele membre permit solicitantului să rămână pe teritoriul lor în așteptarea rezultatului procedurii menționate la alineatul (6). O excepție se poate face în cazul cererilor ulterioare care nu sunt supuse unei examinări suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 35, dacă se ia o decizie de returnare în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2008/115/CE, și în cazul hotărârilor în urma procedurii prevăzute la articolul 37, dacă există dispoziții legale în acest sens în statul membru în cauză.[Am 117]

(8)  Alineatele (5), (6) și (7) din prezentul articol nu aduc atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. …/… [Regulamentul Dublin].

(9)  Statele membre prevăd termene pentru examinarea de către instanța judecătorească, în temeiul alineatului (1), a hotărârii adoptate de autoritatea decizională.

(10)  În cazul în care unui solicitant i s-a acordat un statut care îi conferă aceleași drepturi și avantaje în temeiul legislației interne și a Uniunii ca statutul de refugiat, în conformitate cu Directiva […/.../UE] [Directiva privind standardele minime] se poate considera că solicitantul beneficiază de o cale de atac efectivă atunci când o instanță judecătorească hotărăște că respectiva cale de atac menționată la alineatul (1) este inadmisibilă sau nu are șanse de reușită din cauza interesului insuficient al solicitantului cu privire la continuarea procedurii.

(11)  De asemenea, statele membre pot prevedea în legislația internă condițiile în care se poate presupune că un solicitant și-a retras implicit calea de atac prevăzută la alineatul (1) sau a renunțat implicit la aceasta, împreună cu normele privind procedura care trebuie urmată.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 41

Contestarea de către autoritățile publice

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității autorităților publice de a contesta hotărârile administrative și/sau judiciare astfel cum prevede legislația internă.

Articolul 42

Confidențialitatea

Statele membre se asigură că autoritățile care pun în aplicare prezenta directivă au obligația de a respecta principiul confidențialității, astfel cum este definit de legislația internă, în legătură cu orice informații pe care le obțin în cadrul activității lor.

Articolul 43

Cooperare

Statele membre numesc fiecare un punct de contact național, ale cărui date de contact le transmit Comisiei. Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre.

Statele membre, în colaborare cu Comisia, adoptă toate dispozițiile utile pentru a stabili cooperarea directă și un schimb de informații între autoritățile competente.

Articolul 44

Raportarea

Până la […] , Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și la costurile financiare pe care le implică și propune modificările necesare. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile și datele financiare utile pentru întocmirea raportului. După prezentarea raportului, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre cel puțin o la fiecare doi ani. [Am 95]

Articolul 45

Transpunere

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor […] până la […] cel târziu. Statele membre  comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 278alineatul (3), până la …(9). Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă. [Am 96]

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune. 

Statele membre îi comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern reglementate de prezenta directivă precum și un tabel de corespondență între acele dispoziții și prezenta directivă.

Articolul 46

Dispoziții tranzitorii

Statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative prevăzute la articolul 45 primul paragraf cererilor de protecție internațională depuse după […] și procedurilor de retragere a protecției internaționale începute după […]. Cererile prezentate înainte de […] și procedurile de retragere a statutului de refugiat începute înainte de […] sunt reglementate de actele cu putere de lege, regulamentele și normele administrative în conformitate cu Directiva 2005/85/CE.

Statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative prevăzute la articolul 45 al doilea paragraf cererilor de protecție internațională depuse după […]. Cererile prezentate înainte de […] sunt reglementate de actele cu putere de lege, regulamentele și normele administrative în conformitate cu Directiva 2005/85/CE.

Articolul 47

Abrogare

Directiva 2005/85/CE se abrogă începând cu [ziua următoare datei prevăzute la articolul 45 primul paragraf din prezenta directivă], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivei menționate în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 48

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolele […] se aplică începând de la [ziua următoarea datei prevăzute la articolul 45 primul paragraf].

Articolul 49

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la […]

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Definiția „autorității decizionale”

Atunci când pune în aplicare dispozițiile prezentei directive, Irlanda poate, în măsura în care dispozițiile secțiunii 17 alineatul (1) din Refugee Act 1996 (astfel cum a fost modificat) continuă să se aplice, să considere că:

   prin „autoritatea decizională” prevăzută la articolul 2 litera (f) din prezenta directivă se înțelege, în ceea ce privește examinarea al cărei scop este de a stabili dacă un solicitant ar trebui sau, după caz, nu ar trebui să fie declarat refugiat, Office of the Refugee Applications Commissioner și
   „hotărârile în primă instanță” prevăzute la articolul 2 litera (f) din prezenta directivă includ recomandările făcute de Refugee Applications Commissioner cu privire la faptul dacă un solicitant ar trebui sau, după caz, nu ar trebui să fie declarat refugiat.

Irlanda va notifica Comisiei orice modificare adusă dispozițiilor din secțiunea 17 alineatul (1) din Refugee Act 1996 (astfel cum a fost modificată).
[Am. 85]

ANEXA II

Partea A

Directivă abrogată

(în conformitate cu articolul 47)

Directiva 2005/85/CE a Consiliului

(JO L 326, 13.12.2005, p. 13)

Partea B

Termen de transpunere în dreptul intern

(în conformitate cu articolul 47)

Directiva

Termen de transpunere în dreptul intern

2005/85/CE

Primul termen: 1 decembrie 2007

Cel de-al doilea termen: 1 decembrie 2008

ANEXA III

tabelul de corespondență(10)

Directiva 2005/85/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 litera (a)

Articolul 2 litera (b)

Articolul 2 litera (b)

Articolul 2 litera (c)

Articolul 2 litera (c)

-

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 litera (d)

Articolul 2 litera (e)

Articolul 2 litera (e)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 2 litera (f)

Articolul 2 litera (g)

-

Articolul 2 litera (h)

-

Articolul 2 litera (i)

Articolul 2 litera (g)

Articolul 2 litera (j)

-

Articolul 2 litera (k)

-

Articolul 2 litera (l)

Articolul 2 litera (h)

Articolul 2 litera (m)

Articolul 2 litera (i)

Articolul 2 litera (n)

Articolul 2 litera (j)

Articolul 2 litera (o)

Articolul 2 litera (k)

Articolul 2 litera (p)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

-

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf

-

-

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (4)

-

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6 alineatul (1)

-

-

Articolul 6 alineatul (1)

-

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (4)

-

Articolul 6 alineatul (5)

-

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 6 alineatul (5)

-

-

Articolul 6 alineatul (8)

-

Articolul 6 alineatul (9)

-

Articolul 7 alineatele (1)- (3)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2)

-

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1)

-

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2) litera (a)

Articolul 9 alineatul (3) litera (a)

Articolul 8 alineatul (2) litera (b)

Articolul 9 alineatul (3) litera (b)

Articolul 8 alineatul (2) litera (c)

Articolul 9 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 9 alineatul (3) litera (d)

Articolul 8 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 9 alineatul (5)

Articolul 9 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 10 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf

-

Articolul 9 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (3)

-

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) litera (a)

Articolul 13 alineatul (2) litera (a)

Articolul 12 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 12 alineatul (2) litera (c)

-

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (2) litera (b)

Articolul 12 alineatele (4)- (6)

Articolul 13 alineatele (3) – (5)

Articolul 13 alineatele (1) și (2)

Articolul 14 alineatele (1) și (2)

Articolul 13 alineatul (3) litera (a)

Articolul 14 alineatul (3) litera (a)

-

Articolul 14 alineatul (3) litera (b)

Articolul 13 alineatul (3) litera (b)

Articolul 14 alineatul (3) litera (c)

-

Articolul 14 alineatul (3) litera (d)

-

Articolul 14 alineatul (3) litera (e)

Articolul 13 alineatul (4)

Articolul 14 alineatul (4)

Articolul 13 alineatul (5)

-

-

Articolul 15

Articolul 14

-

-

Articolul 16

-

Articolul 17

Articolul 15 alineatele (1), (2) și (3) primul paragraf

Articolul 18 alineatele (1), (2) și (3) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (3) litera (a)

-

Articolul 15 alineatul (3) litera (b)

Articolul 18 alineatul (3) litera (a)

Articolul 15 alineatul (3) litera (c)

Articolul 18 alineatul (3) litera (b)

Articolul 15 alineatul (3) litera (d)

Articolul 15 alineatul (3) al doilea paragraf

-

-

Articolul 18 alineatul (3) al doilea paragraf

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 18 alineatul (4)

-

Articolul 18 alineatul (5)

Articolul 15 alineatul (5)

Articolul 18 alineatul (6)

Articolul 15 alineatul (6)

Articolul 18 alineatul (7)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 16 alineatul (2)

Articolul 19 alineatul (2)

-

Articolul 19 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (3)

Articolul 19 alineatul (4)

Articolul 16 alineatul (4)

Articolul 19 alineatul (4)

-

Articolul 20 alineatele (1) – (3)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (2) litera (a)

Articolul 21 alineatul (2) litera (a)

Articolul 17 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 17 alineatul (2) litera (c)

Articolul 21 alineatul (2) litera (b)

Articolul 17 alineatul (3)

-

Articolul 17 alineatul (4)

Articolul 21 alineatul (3)

-

Articolul 21 alineatul (4)

Articolul 17 alineatul (5)

Articolul 21 alineatul (5)

-

Articolul 21 alineatul (6)

Articolul 17 alineatul (6)

Articolul 21 alineatul (7)

Articolul 18

Articolul 22

Articolul 19

Articolul 23

Articolul 20

Articolul 24

Articolul 20 alineatul (1) literele (a) și (b)

Articolul 24 alineatul (1) literele (a) și (b)

Articolul 20 alineatul (2)

Articolul 24 alineatul (2)

-

Articolul 24 alineatul (3)

Articolul 21

Articolul 25

Articolul 22

Articolul 26

Articolul 23

Articolul 27

Articolul 23 alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 23 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf

-

-

Articolul 27 alineatul (3)

-

Articolul 27 alineatul (4)

Articolul 23 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (5)

Articolul 23 alineatul (4)

Articolul 27 alineatul (6)

Articolul 23 alineatul (4) litera (a)

Articolul 27 alineatul (6) litera (a)

Articolul 23 alineatul (4) litera (b)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (c) punctul (i)

Articolul 27 alineatul (6) litera (b)

Articolul 23 alineatul (4) litera (c) punctul (ii)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (d)

Articolul 27 alineatul (6) litera (c)

Articolul 23 alineatul (4) litera (e)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (f)

Articolul 27 alineatul (6) litera (d)

Articolul 23 alineatul (4) litera (g)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (h)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (i)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (j)

Articolul 27 alineatul (6) litera (f)

Articolul 23 alineatul (4) literele (k) - (n)

-

Articolul 23 alineatul (4) litera (o)

Articolul 27 alineatul (6) litera (e)

-

Articolul 27 alineatul (7)

-

Articolul 27 alineatul (8)

-

Articolul 27 alineatul (9)

-

Articolul 28

Articolul 24

-

Articolul 25

Articolul 29

Articolul 25 alineatul (1)

Articolul 29 alineatul (1)

Articolul 25 alineatul (2) literele (a) - (c)

Articolul 29 alineatul (2) literele (a) - (c)

Articolul 25 alineatul (2) literele (d) și (e)

-

Articolul 25 alineatul (2) literele (f) și (g)

Articolul 29 alineatul (2) literele (d) și (e)

-

Articolul 30

Articolul 26

Articolul 31

Articolul 27

Articolul 32

Articolul 27 alineatul (1) litera (a)

Articolul 32 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 32 alineatul (1) litera (b)

Articolul 27 alineatul (1) literele (b) și (e)

Articolul 32 alineatul (1) literele (c) și (e)

Articolul 27 alineatele (2) - (5)

Articolul 32 alineatele (2) - (5)

Articolul 28

-

Articolul 29

-

Articolul 30

Articolul 33

Articolul 30 alineatele (2) - (4)

-

-

Articolul 33 alineatul (2)

Articolul 30 alineatul (5)

Articolul 33 alineatul (3)

Articolul 30 alineatul (6)

Articolul 33 alineatul (4)

Articolul 31

Articolul 34

Articolul 31 alineatul (2)

-

Articolul 31 alineatul (3)

Articolul 34 alineatul (2)

Articolul 32 alineatele (1) - (7)

Articolul 35 alineatele (1) - (7)

-

Articolul 35 alineatele (8) și (9)

Articolul 33

-

Articolul 34

Articolul 36

Articolul 34 alineatele (1) și (2) litera (a)

Articolul 36 alineatele (1) și (2) litera (a)

Articolul 34 alineatul (2) litera (b)

-

Articolul 34 alineatul (2) litera (c)

Articolul 36 alineatul (2) litera (b)

Articolul 34 alineatul (3) literele (a) și (b)

Articolul 36 alineatul (3) literele (a) și (b)

Articolul 35 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 37 alineatul (1) litera (b)

Articolul 35 alineatele (2) și (3) literele (a) - (f)

-

Articolul 35 alineatul (4)

Articolul 37 alineatul (2)

Articolul 35 alineatul 5

Articolul 37 alineatul (3)

Articolul 36 alineatele (1)-(2) litera (c)

Articolul 38 alineatele (1)-(2) litera (c)

Articolul 36 alineatul (2) litera (d)

-

Articolul 36 alineatul (3)

-

Articolul 36 alineatul (4)

Articolul 38 alineatul (3)

Articolul 36 alineatul (5)

Articolul 38 alineatul (4)

Articolul 36 alineatul (6)

Articolul 38 alineatul (5)

Articolul 36 alineatul (7)

Articolul 37

Articolul 39

Articolul 38

Articolul 40

Articolul 39

Articolul 41

Articolul 39 alineatul (1) litera (a)

Articolul 41 alineatul (1) litera (a)

-

Articolul 41 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 39 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Articolul 41 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)

Articolul 39 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)

Articolul 41 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

Articolul 39 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

-

Articolul 39 alineatul (1) litera (b)

Articolul 41 alineatul (1) litera (b)

Articolul 39 alineatul (1) literele (c) și (d)

-

Articolul 39 alineatul (1) litera (e)

Articolul 41 alineatul (1) litera (c)

-

Articolul 41 alineatele (2) și (3)

Articolul 39 alineatul (2)

Articolul 41 alineatul (4)

Articolul 39 alineatul (3)

-

-

Articolul 41 alineatele (5) – (8)

Articolul 39 alineatul (4)

Articolul 41 alineatul (9)

Articolul 39 alineatul (5)

Articolul 41 alineatul (10)

Articolul 39 alineatul (6)

Articolul 41 alineatul (11)

Articolul 40

Articolul 42

Articolul 41

Articolul 43

-

Articolul 44

Articolul 42

Articolul 45

Articolul 43

Articolul 46

Articolul 44

Articolul 47

-

Articolul 48

Articolul 45

Articolul 49

Articolul 46

Articolul 50

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa III

-

-

Anexa III

-

Anexa IV

(1) JO C 18, 19.1.2011, p. 85.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 10.
(4) JO C 18, 19.1.2011, p. 85.
(5) Poziția Parlamentului European din 6 aprilie 2011.
(6) JO L 326, 13.12.2005, p. 13.
(7) JO L 348, 24.12.2008, p. 98.
(8) JO L 190, 18.7.2002, p. 1.
(9)* Doi ani de la data transpunerii prezentei directive.
(10) Tabelul de corespondență nu este actualizat.


Statisticile europene privind turismul ***I
PDF 275kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la statisticile europene privind turismul (COM(2010)0117 – C7-0085/2010 – 2010/0063(COD))
P7_TA(2011)0137A7-0329/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0117),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0085/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de Adunarea Republicii Portugalia și de Senatul Italiei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 22 martie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0329/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 aprilie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile europene referitoare la turism și de abrogare a Directivei 95/57/CE a Consiliului

P7_TC1-COD(2010)0063


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 692/2011)


Măsurile financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și în domeniul dreptului mării ***I
PDF 277kWORD 36k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului de stabilire a măsurilor financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și în domeniul dreptului mării (COM(2010)0145 – C7-0107/2010 – 2010/0080(COD))
P7_TA(2011)0138A7-0017/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0145),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0107/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuțiile prezentate de Adunarea Republicii Portugalia și de Senatul Italiei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iulie 2010(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 11 martie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0017/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 aprilie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului de stabilire a măsurilor financiare comunitare privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și în domeniul dreptului mării

P7_TC1-COD(2010)0080


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 693/2011)

(1) JO C 44, 11.2.2011, p. 171.


Pescuit - măsuri tehnice tranzitorii ***I
PDF 277kWORD 35k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1288/2009 al Consiliului de stabilire a unor măsuri tehnice tranzitorii pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011 (COM(2010)0488 – C7-0282/2010 – 2010/0255(COD))
P7_TA(2011)0139A7-0024/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0488),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0282/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 ianuarie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 9 martie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7–0024/2011),

1.  adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 aprilie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine și a Regulamentului (CE) nr. 1288/2009 al Consiliului de stabilire a unor măsuri tehnice tranzitorii pentru perioada 1 ianuarie 2010-30 iunie 2011

P7_TC1-COD(2010)0255


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 579/2011)

(1) JO .C 84, 17.3.2011, p. 47.


Estimarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar 2012 - Secţiunea I - Parlamentul
PDF 287kWORD 72k
Rezoluția Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la estimarea bugetului de venituri și cheltuieli al Parlamentului European pentru exercițiul financiar 2012 (2011/2018(BUD))
P7_TA(2011)0140A7-0087/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolul 31,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la orientările pentru procedura bugetară 2012 – secțiunile I, II, IV, V, VI, VII, VIII, IX și X(3),

–  având în vedere raportul prezentat Biroului de către Secretarul General privind proiectul preliminar de estimare a bugetului Parlamentului pentru exercițiul financiar 2012,

–  având în vedere proiectul preliminar de estimare a bugetului întocmit de Birou la 23 martie 2011 în conformitate cu articolul 23 alineatul (7) și articolul 79 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere proiectul de estimare a bugetului întocmit de Comisia pentru bugete în conformitate cu articolul 79 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului,

–  având în vedere articolul 79 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0087/2011),

A.  întrucât situația financiară, economică și socială actuală din Uniune obligă instituțiile să acționeze la un nivel de calitate și eficiență adecvat și să aplice proceduri de gestiune stricte prin care să se realizeze economii; consideră că ar trebui să se realizeze astfel de economii și la liniile bugetare care vizează deputații în Parlamentul European;

B.  întrucât instituțiilor ar trebui să li se pună la dispoziție resurse suficiente, deși în actualul context economic resursele ar trebui gestionate cu strictețe și eficiență;

C.  întrucât este foarte oportun ca Biroul și Comisia pentru bugete să își continue cooperarea consolidată pe întreg parcursul procedurii bugetare anuale, în temeiul articolelor 23 și 79 din Regulamentul de procedură al Parlamentului care prevede că Biroul este responsabil pentru adoptarea deciziilor de ordin financiar, organizatoric și administrativ privind organizarea internă a Parlamentului, precum și pentru elaborarea proiectului preliminar de estimare a bugetului Parlamentului, iar Comisia pentru bugete este responsabilă pentru informarea plenului cu privire la estimarea bugetului Parlamentului în cadrul procedurii anuale;

D.  întrucât prerogativele plenului de adoptare a estimării și a bugetului final vor fi menținute integral în conformitate cu Tratatul și cu Regulamentul de procedură;

E.  întrucât, în 15 și 22 martie 2011, a avut loc o reuniune de conciliere preliminară între delegațiile Biroului și Comisiei pentru bugete;

F.  întrucât, într-o scrisoare recentă, comisarul responsabil de buget a invitat toate instituțiile să depună toate eforturile posibile în vederea limitării cheltuielilor atunci când pregătesc estimarea cheltuielilor proprii pentru proiectul de buget 2012,

Cadrul general și bugetul total

1.  salută buna cooperare de până acum dintre Birou și Comisia pentru bugete din cadrul procedurii bugetare actuale și acordul la care Biroul și Comisia pentru bugete au ajuns în cursul reuniunii de conciliere preliminară din 22 martie 2011;

2.  constată că nivelul proiectului preliminar de estimare a bugetului 2012, în forma propusă Biroului de către Secretarul General, se ridică la 1.773.560.543 EUR, reprezentând 20,26% din rubrica 5 din cadrul financiar multianual (CFM); observă că majorarea propusă este de 5,20% peste bugetul 2011;

3.  salută faptul că, în ședința sa din 23 martie 2011 de după reuniunea de conciliere preliminară cu Comisia pentru bugete, Biroul a decis să adopte proiectul preliminar de estimare pentru bugetul 2012 cu reduceri față de proiectul preliminar de estimare avut inițial în vedere; confirmă propunerea Biroului și stabilește nivelul general al estimărilor preliminare pentru 2012 la 1 724 575 043 EUR, ceea ce reprezintă 19,70% din rubrica 5 din CFM; observă că majorarea propusă este de 2,30% peste bugetul 2011;

4.  solicită o revizuire pe termen lung a bugetului Parlamentului; solicită să se identifice potențiale economii ce se pot realiza în viitor pentru a reduce costurile și pentru a crea resurse pentru funcționarea pe termen lung a Parlamentului ca parte a autorității legislative;

5.  reafirmă faptul că, în contextul situației economice și bugetare dificile din statele membre, Parlamentul ar trebui să facă dovadă de responsabilitate și austeritate bugetară, rămânând sub rata actuală a inflației(4); consideră că, conform procedurii interinstituționale, necesitățile legate de extindere ar trebui integrate fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un buget rectificativ; menționează faptul că necesitățile legate de cei 18 deputați noi în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona vor fi integrate, de asemenea, fie printr-o scrisoare rectificativă, fie printr-un buget rectificativ;

6.  în plus, solicită administrației să prezinte o evaluare obiectivă a bugetului Parlamentuluipentru a identifica în întreg bugetul modalități de a realiza economii și să prezinte această evaluare Comisiei pentru bugete, în timp util, înainte de încheierea procedurii bugetare;

7.  reamintește că plafonul rubricii 5 din CFM pentru bugetul Uniunii în 2012 este de 8 754 milioane EUR;

8.  consideră că Parlamentul și celelalte instituții ar trebui să dea dovadă de responsabilitate bugetară și austeritate în contextul crizei economice și al dificultăților majore legate de datoria publică și de moderaţie într-o perioadă caracterizată de eforturi continue de consolidare a bugetelor naționale, fără a submina obiectivul de excelență legislativă;

Aspecte specifice

9.  încurajează Biroul să aplice o abordare strictă în ceea ce privește gestionarea resurselor umane înainte de înființarea de noi posturi în Parlament;

10.  consideră că eforturile continue de modernizare și raționalizare a administrației și propunerile pentru 2012 ar trebui să contribuie la reducerea cantității de servicii externe și așteaptă să se realizeze economii semnificative din acest punct de vedere, pentru a ajunge la un nivel al cheltuielilor comparabil cel puțin cu nivelul din 2010;

11.  salută propunerea Secretarului General de a continua implementarea politicii de mediu a Parlamentului, de a demara o campanie de informare, de a oferi sprijin pentru strategia multianuală în materie de TIC și de a continua modernizarea și raționalizarea administrației;

12.  consideră că eforturile de a moderniza și de a raționaliza administrația trebuie să includă și securitatea Parlamentului; solicită înscrierea în rezervă a sumei de 3 milioane EUR, care va fi eliberată la prezentarea unui concept viabil de plan de îmbunătățiri și costuri; reamintește că, așa cum se precizează în rezoluţia sa din 9 martie 2011 menţionată mai sus, ar trebui să se efectueze o analiză riguroasă pentru a se găsi stabili dacă poate fi găsit un echilibru mai adecvat între dreptul de acces al cetățenilor europeni pentru a se întâlni cu reprezentanții lor de la nivel european și nevoia urgentă de a asigura securitatea persoanelor care lucrează în cadrul instituțiilor; solicită Secretarului General să prezinte un raport în acest sens până la 30 iunie 2011;

13.  reamintește importanța tuturor aspectelor menționate în orientările pentru bugetul 2012, cum ar fi modernizarea sistemelor informatice, inclusiv a strategiei digitale privind instrumentele Web 2.0 și rețelele de socializare, sistemul informatic „dematerializat” (cloud computing) și Wifi, politica de informare și comunicare, sistemul de gestionare a cunoștințelor, traducerea și interpretarea, politica de mediu și EMAS și politicile de nediscriminare activă;

14.  consideră că în execuția bugetului 2012 ar trebui să se realizeze economii suplimentare prin reducerea consumului de apă, electricitate și hârtie și că ar trebui să se depună eforturi pentru a reduce costurile de transport aferente misiunilor și deplasărilor oficiale;

15.  subliniază că este nevoie ca cetățenii europeni să fie informați în mod constant și egal și solicită administrației sale să monitorizeze constant locațiile existente și potențiale pentru birourile sale de informare, în special acolo unde nu se plătește chirie;

16.  solicită o examinare riguroasă a legăturilor existente între Parlamentul European și parlamentele naționale pentru a se găsi modalități de îmbunătățire a contactelor sectoriale dintre comisiile parlamentare din cadrul Parlamentului European și cele din statele membre, astfel încât să se pună bazele unui dialog mai substanțial și mai satisfăcător;

Clădiri în construcție

17.  își reiterează poziția exprimată în rezoluția sa din 9 martie 2011 menţionată mai sus; consideră că plățile anticipate, realizate în vederea reducerii costurilor de finanțare, se numără în continuare printre prioritățile-cheie pentru viitor; solicită, în acest context, o utilizare optimă a resurselor bugetare și elaborarea unei strategii pe termen mediu și lung vizând găsirea unei soluții optime și ținând seama de necesitatea de a evalua diferitele opțiuni și posibilități alternative de finanțare, cu respectarea principiilor transparenței și bunei gestiuni financiare;

18.  reiterează că Parlamentul European va lua în considerare posibilitatea acordării unor fonduri suplimentare numai (1) pe baza informațiilor necesare referitoare la cuantumul și sursele mijloacelor de finanțare prevăzute, (2) pe baza informațiilor suplimentare referitoare la implicațiile juridice și (3) cu condiția ca toate deciziile privind proiectul să fie adoptate în cadrul unei proceduri corespunzătoare care să asigure o dezbatere deschisă și transparență; ia act de costul total estimat al înființării Casei istoriei europene, de costurile estimate de funcționare și de necesitățile de personal; solicită Biroului să reducă costurile estimate de funcționare; solicită, pentru a menține un dialog transparent și fructuos cu părțile implicate, să i se prezinte un plan de afaceri care să prevadă strategia de afaceri pe termen lung privind Casa istoriei europene și cere să fie informat cât mai curând posibil cu privire la proiectul de construcție în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) din Regulamentul financiar; propune constituirea unei rezerve de 2 milioane EUR până la primirea planului de afaceri menționat;

19.  nu sprijină înființarea în această etapă a unei linii bugetare noi special pentru Casa istoriei europene; prin urmare, solicită ca suma de 1 milion EUR alocată noului post 3247 – Casa istoriei europene să fie transferată la capitolul 10 1 – Rezervă pentru cheltuieli neprevăzute; consideră totuși că orice acțiune de înființare a unei astfel de linii ar trebui să treacă printr-o procedură transparentă și ar trebui aprobată de autoritatea bugetară;

Considerații finale

20.  adoptă estimarea bugetului pentru exercițiul financiar 2012 și reamintește că Parlamentul va adopta o poziție cu privire la proiectul de buget, astfel cum a fost modificat de Consiliu, în octombrie 2011 în conformitate cu procedura prevăzută în tratat;

o
o   o

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție și estimarea bugetului.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0088.
(4) Comunicatul de presă al Eurostat 41/2011, 16 martie 2011.


Viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale
PDF 298kWORD 86k
Rezoluția Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale (2010/2203(INI))
P7_TA(2011)0141A7-0070/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 7 iulie 2010, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” (COM(2010)0343), precum și propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2010 de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (COM(2010)0344),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 9 noiembrie 2010, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale – Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 25 octombrie 2010 privind o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale,

–  având în vedere Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene privind neîndeplinirea de către statele membre a obligațiilor acestora, în special Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Republicii Austria (cauza C-205/06), Hotărârea din 3 martie 2009 Comisia împotriva Regatului Suediei (cauza C-249/06) și Hotărârea din 19 noiembrie 2009 Comisia împotriva Republicii Finlanda (cauza C-118/07),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0070/2011),

A.  întrucât, conform Tratatului de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și articolele 206 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.  întrucât, începând cu anul 1959, peste 1 200 de tratate bilaterale de investiții (TBI) au fost încheiate de statele membre la nivel bilateral și aproximativ 3 000 de TBI au fost încheiate în total;

C.  întrucât este recunoscut în general faptul că investițiile străine pot avea efecte pozitive asupra competitivității țărilor gazdă, dar că este nevoie de asistență pentru ajustare pentru lucrătorii cu nivel redus de calificare în cazul investițiilor externe; întrucât responsabilitatea fiecărui guvern este de a încuraja efectele benefice ale investițiilor și împiedicând în același timp efectele negative;

D.  întrucât articolele 206 și 207 din TFUE nu definesc ISD, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene(1) a specificat interpretarea sa cu privire la termenul ISD, pe baza a trei criterii: ar trebui considerate investiții pe termen lung, reprezentând cel puțin 10 % din capitalul propriu / acțiunile întreprinderii afiliate și care oferă investitorului controlul administrativ asupra operațiunilor întreprinderii afiliate, întrucât această definiție este în concordanță cu cea a FMI și a OCDE și exclude, în special, investițiile de portofoliu și drepturile de proprietate intelectuală; întrucât este greu de făcut o deosebire clară între ISD și investițiile de portofoliu, iar aplicarea unei definiții juridice rigide în privința practicilor reale de investiții va fi dificilă;

E.  întrucât unele state membre utilizează definiții largi ale termenului „investitor străin”, permițând ca o simplă adresă poștală să servească drept element de identificare a naționalității unei întreprinderi; întrucât acest lucru a permis unor întreprinderi să intenteze acțiuni în instanță împotriva țărilor lor prin intermediul TBI încheiate de țări terțe; întrucât orice întreprindere europeană ar trebui să se poată baza pe viitoare acorduri de investiții ale UE sau pe viitoare acorduri de liber schimb care să cuprindă capitole privind investițiile;

F.  întrucât emergența unor noi țări ca puteri locale sau mondiale, cu mari capacități de investiții, a modificat percepția clasică potrivit căreia singurii investitori proveneau din țările dezvoltate;

G.  întrucât după apariția primelor cazuri de soluționare a diferendelor în anii 1990 și în pofida unor experiențe în general pozitive, o serie de aspecte problematice au devenit evidente din cauza utilizării unui limbaj vag în acorduri, care lasă loc de interpretări, îndeosebi referitoare la riscul de conflict între interesele private și competențele de reglementare ale autorităților publice, de exemplu în cazurile în care adoptarea unei legislații legitime a făcut ca un stat să fie condamnat de arbitrii internaționali pentru încălcarea principiului privind „tratamentul loial și echitabil”;

H.  întrucât Statele Unite și Canada, care se numără printre primele state ce au făcut obiectul unor astfel de hotărâri, și-au adaptat modelele de TBI pentru a limita capacitatea de interpretare prin intermediul arbitrajului și a garanta o mai bună protecție a spațiului lor de intervenție publică;

I.  întrucât Comisia a întocmit o listă a țărilor care vor deveni parteneri privilegiați pentru negocierea primelor acorduri de investiții (Canada, China, India, Mercosur, Rusia și Singapore);

J.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nou înființat trebuie de asemenea să consolideze prezența și rolul global al UE, inclusiv promovarea și protejarea obiectivelor comerciale ale UE, de asemenea, în domeniul investițiilor,

1.  recunoaște că, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ISD se află acum în sfera de competență exclusivă a UE; constată că această nouă competență a UE reprezintă o dublă provocare, pe de o parte, pentru gestionarea TBI existente și, pe de altă parte, pentru definirea unei politici europene în domeniul investițiilor care să răspundă așteptărilor investitorilor și statelor beneficiare, dar și obiectivelor politice externe și intereselor economice mai generale ale UE;

2.  salută această nouă competență a UE și invită Comisia și statele membre să profite de ocazia de a elabora, împreună cu Parlamentul, o politică de investiții coerentă și integrată care să promoveze investiții de înaltă calitate și care să aibă o contribuție pozitivă la progresele economice și dezvoltarea durabilă pe plan mondial; consideră că Parlamentul trebuie să fie implicat în mod adecvat în elaborarea viitoarei politici de investiții și că acest lucru implică o consultare corespunzătoare cu privire la mandatele pentru următoarele negocieri, precum și informări periodice reale cu privire la stadiul negocierilor;

3.  ia act de faptul că UE este un bloc economic important cu o pondere semnificativă în negocieri; consideră că o politică comună în domeniul investițiilor va răspunde atât așteptărilor investitorilor, cât și așteptărilor statelor vizate, și va contribui la creșterea competitivității UE și a întreprinderilor sale, precum și la creșterea ocupării forței de muncă;

4.  constată necesitatea unui cadru european coordonat, creat pentru a asigura certitudine și pentru a încuraja promovarea principiilor și obiectivelor UE;

5.  reamintește că actuala etapă a globalizării s-a confruntat cu o creștere extremă a ISD, înregistrată în 2007, cu un an înainte ca criza economică și financiară globală să afecteze investițiile, atingând un record de aproximativ 1 500 de miliarde de euro, UE fiind cea mai mare sursă de ISD din întreaga economie mondială; cu toate acestea, subliniază că în 2008 și 2009, investiții s-au redus din cauza crizei economice și financiare mondiale; subliniază, de asemenea, că aproximativ 80% din valoarea totală a ISD globale reprezintă fuziuni și achiziții transfrontaliere;

6.  salută Comunicarea Comisiei, intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale”, dar subliniază că aceasta ar trebui să abordeze mai curând necesitatea protejării capacității publice de reglementare și de îndeplinire a obligației UE de a asigura coerența politicilor pentru dezvoltare, concentrându-se în mare măsură asupra protecției investitorilor;

7.  consideră că investițiile pot avea un impact pozitiv asupra creșterii economice și asupra ocupării forței de muncă, nu numai în UE, ci și în țările în curs de dezvoltare, cu condiția ca investitorii să contribuie activ la obiectivele de dezvoltare ale statelor gazdă, mai precis prin sprijinirea economiei locale, grație transferului de tehnologie și prin utilizarea forței de muncă și a contribuțiilor locale;

8.  invită Comisia să țină seama de experiențele acumulate la nivel bilateral, plurilateral și multilateral, în special cu privire la eșecul negocierilor OCDE pentru un acord multilateral privind investițiile;

9.  îndeamnă Comisia să dezvolte strategia de investiții a UE într-un mod atent și coordonat pe baza celor mai bune practici ale TBI; ia act de diferențele de conținut din cadrul acordurilor statelor membre și solicită Comisiei să reconcilieze aceste diferențe pentru a furniza un model puternic al Uniunii pentru acordurile de investiții, care ar putea fi ajustat în funcție de nivelul de dezvoltare al țării partenere;

10.  solicită Comisiei să elaboreze orientări fără caracter obligatoriu, cât mai rapid posibil, de exemplu sub forma unui model pentru TBI, care să poată fi folosite de statele membre pentru a spori certitudinea și consecvența;

Definiții și domeniu de aplicare

11.  solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a investițiilor care trebuie protejate, care să includă atât ISD, cât și investițiile de portofoliu; consideră totuși că formele speculative de investiții, astfel cum sunt definite de Comisie, nu vor fi protejate; insistă asupra faptului că atunci când drepturile de proprietate intelectuală sunt incluse în domeniul de aplicare al unui acord de investiții, inclusiv în cazul acordurile de investiții pentru care s-au propus deja proiecte de mandat, dispozițiile acordurilor nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra producției de medicamente generice și trebuie să respecte excepțiile TRIPS în privința sănătății publice;

12.  constată cu îngrijorare faptul că negocierea unei varietăți largi de acorduri de investiții va conduce la o suprapunere între competențele exclusive și cele comune;

13.  solicită introducerea termenului de „investitor din cadrul UE” care, respectând spiritul articolului 207 din TFUE, ar sublinia semnificația promovării investitorilor din cadrul tuturor statelor membre în condiții egale, asigurându-le acestora aceleași condiții de funcționare și același nivel de protecție a investițiilor lor;

14.  reamintește că tratatele bilaterale standard de investiții ale statelor membre UE utilizează o definiție amplă a termenului de „investitor străin”; solicită Comisiei să evalueze dacă acest lucru a condus la practici abuzive; solicită Comisiei să elaboreze o definiție clară a termenului de „investitor străin”, pe baza acestei evaluări și a ultimei definiții de referință a investițiilor străine directe a OCDE;

Protecția investitorilor

15.  subliniază că protecția tuturor investitorilor din UE ar trebui să rămână principala prioritate a acordurilor de investiții;

16.  constată că negocierea tratatelor bilaterale de investiții este un proces îndelungat; solicită Comisiei să investească toate resursele umane și materiale în vederea negocierii și încheierii de acorduri de investiții ale UE;

17.  consideră că cerința exprimată de Consiliu în Concluziile sale cu privire la Comunicare – potrivit căreia noul cadru juridic european ar trebui să nu afecteze în mod negativ protecția și garanțiile oferite investitorilor în cadrul acordurilor existente – ar putea crea riscul de respingere a oricărui nou acord și ar putea pune în pericol echilibrul necesar dintre protecția investitorilor și protecția dreptului de reglementare, într-o perioadă de investiții străine sporite în UE; în plus, consideră că o astfel de formulare a criteriului de evaluare poate contrazice semnificația și spiritul articolului 207 din TFUE;

18.  consideră că necesitatea identificării bunelor practici, la care Concluziile Consiliului fac de asemenea referire, constituie o opțiune mai înțeleaptă și mai eficace, care permite dezvoltarea unei politici europene coerente în domeniul investițiilor;

19.  consideră că viitoarele acorduri încheiate de UE ar trebui să utilizeze bunele practici formulate pe baza experienței statelor membre și să includă următoarele norme:

   nediscriminarea (tratamentul național și clauza națiunii celei mai favorizate), cu o formulare mai exactă a definiției care să menționeze că investitorii străini și naționali trebuie să opereze în condiții similare și care să permită o oarecare flexibilitate în clauza națiunii cele mai favorizate pentru a nu obstrucționa procesele de integrare regională în țările în curs de dezvoltare;
   tratamentul just și echitabil, definit pe baza nivelului de tratament stabilit de dreptul cutumiar internațional;
   protejarea împotriva exproprierilor directe și indirecte, formulând o definiție care să stabilească un echilibru clar și just între obiectivele de bunăstare publică și interesele private și care să permită acordarea de compensații corespunzătoare pe măsura daunelor produse în caz de expropriere nelegitimă;

20.  solicită Comisiei să evalueze impactul potențial al includerii unei clauze generale în viitoarele acorduri de investiții europene și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului;

21.  invită Comisia să asigure reciprocitatea în momentul negocierii accesului pe piață cu principalii săi parteneri comerciali din țările dezvoltate și principalele economii emergente, ținând seama, în același timp, de necesitatea excluderii sectoarelor sensibile și a menținerii asimetriei în relațiile comerciale ale UE cu țările în curs de dezvoltare;

22.  constată că sporirea preconizată a certitudinii va ajuta IMM-urile să investească în străinătate și că, în această privință, trebuie să se țină seama de poziția IMM-urilor în timpul negocierilor;

Protejarea dreptului de reglementare

23.  subliniază că viitoarele acorduri de investiții încheiate de UE trebuie să respecte capacitatea de intervenție publică;

24.  își exprimă profunda îngrijorare față de nivelul de discreție a arbitrilor internaționali de a interpreta în linii mari clauzele privind protecția investitorilor, conducând astfel la excluderea unor reglementări publice legitime; invită Comisia să ofere definiții clare privind normele de protecție a investitorilor pentru a evita astfel de probleme în cadrul noilor acorduri de investiții;

25.  invită Comisia să includă în toate acordurile viitoare clauze specifice care să prevadă dreptul de reglementare al părților la acord, printre altele, în domenii precum protecția securității naționale și a mediului, sănătatea publică, drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor, politica industrială și diversitatea culturală;

26.  subliniază că Comisia trebuie să decidă de la caz la caz cu privire la sectoarele care nu sunt cuprinse în viitoarele acorduri, de exemplu, sectoarele sensibile cum ar fi cultura, educația, sănătatea publică, precum și acele sectoare care prezintă o importanță strategică pentru apărarea națională; solicită Comisiei să informeze parlamentul European cu privire la mandatul pe care l-a primit în fiecare caz; constată că UE ar trebui totodată să iasă în întâmpinarea nevoilor partenerilor săi din țările în curs dezvoltare, fără să ceară o liberalizare suplimentară atunci când aceștia consideră necesară pentru dezvoltarea lor protejarea anumitor sectoare, mai ales în domeniul serviciilor publice;

Integrarea normelor sociale și de mediu

27.  subliniază că viitoarea politică a UE trebuie să promoveze, de asemenea, investițiile durabile, care respectă mediul (îndeosebi în industriile extractive) și care încurajează condiții de muncă adecvate în întreprinderile vizate de investiții; solicită Comisiei să includă, în toate acordurile viitoare, o trimitere la Orientările actualizate ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

28.  își reiterează, referitor la capitolele privind investițiile cuprinse în ALS mai ample, apelul privind integrarea în orice ALS pe care UE îl semnează a unei clauze de responsabilitate socială a întreprinderilor și a unor clauze sociale și de mediu eficace;

29.  solicită Comisiei să evalueze modul în care au fost aceste clauze incluse în TBI ale statelor membre și modul în care ar putea fi, de asemenea, incluse în acordurile de autonome;

30.  salută faptul că mai multe TBI conțin, în prezent, o clauză care împiedică relaxarea legislației sociale și de mediu pentru a atrage investițiile și solicită Comisiei să ia în considerare includerea acestei clauze în acordurile sale viitoare;

Mecanismul de soluționare a diferendelor și responsabilitatea UE

31.  consideră că sistemul actual de soluționare a diferendelor trebuie modificat pentru a integra o mai mare transparență, posibilitatea acordată părților de a introduce recurs, obligația de a epuiza căile juridice locale acolo unde acestea sunt destul de fiabile pentru a garanta un proces corect, posibilitatea de a utiliza observații cu titlu de amicus curiae și obligația de a alege un singur loc în care se desfășoară procedura de arbitraj dintre investitori și stat;

32.  consideră că, pe lângă procedurile de soluționare a diferendelor între state, ar trebui să se aplice și procedurile de soluționare a diferendelor dintre investitori și state pentru a asigura o protecție mai largă a investițiilor;

33.  este conștient de faptul că UE nu poate utiliza mecanismele existente pentru soluționarea diferendelor ale Centrului internațional pentru soluționarea diferendelor legate de investiții (ICSID) și ale Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional (UNCITRAL) având în vedere că UE nu este membră a niciuneia dintre acestea; solicită UE să includă un capitol privind soluționarea diferendelor în fiecare nou trata de investiții al UE în conformitate cu reformele sugerate în prezenta rezoluție; solicită Comisiei și statelor membre să-și asume responsabilitatea, în calitate de actori internaționali majori, de a acționa în direcția reformelor necesare în ceea ce privește normele ICSID și UNCITRAL;

34.  solicită Comisiei să prezinte soluții care să permită IMM-urilor o mai bună finanțare a costurilor ridicate generate de procedurile de soluționare a diferendelor;

35.  invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, un regulament referitor la modalitatea prin care urmează să fie repartizate responsabilitățile între nivelul UE și cel național, în special sub aspect financiar, în eventualitatea în care UE pierde o cauză în urma unei proceduri de arbitraj internațional;

Alegerea partenerilor și competențele Parlamentului

36.  sprijină principiul potrivit căruia partenerii prioritari pentru viitoarele acorduri de investiții ale UE trebuie să fie țările care au un înalt potențial al pieței, dar în care investițiile străine necesită o protecție sporită;

37.  constată că riscul privind investițiile este în general mai mare în țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate și că o protecție puternică și eficace a investitorilor prin intermediul tratatelor de investiții reprezintă aspectul esențial în vederea protejării investitorilor europeni și poate îmbunătăți guvernanța, creând astfel un mediu stabil necesar sporirii ISD în aceste țări; constată că, pentru ca aceste țări să poate beneficia în continuare de pe urma acordurilor de investiții, acestea din urmă trebuie să fie întemeiate pe obligația investitorilor în materie de respectarea a drepturilor omului și normelor împotriva corupției ca parte a unui parteneriat mai amplu între UE și țările în curs de dezvoltare în scopul reducerii sărăciei; invită Comisia să evalueze viitori parteneri viabili, pe baza experienței statelor membre cu TBI;

38.  își exprimă îngrijorarea față de faptul că investițiile străine directe în țările cel mai puțin dezvoltate sunt extrem de limitate și tind să se concentreze pe resursele naturale;

39.  consideră că în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se acorde un sprijin mai consistent întreprinderilor locale, în special prin intermediul unor stimulente prin care să li se consolideze productivitatea și capacitatea de cooperare și prin care să se crească calitatea forței de muncă, domenii cu un potențial considerabil de stimulare a dezvoltării economice, competitivității și creșterii economice în țările în curs de dezvoltare; încurajează, de asemenea, transferul de noi tehnologii ecologice din UE în țările în curs de dezvoltare, ca fiind cel mai bun mijloc de a promova creșterea economică ecologică și durabilă;

40.  îndeamnă ca poziția Parlamentului să fie pe deplin luată în considerare de Comisie și de statele membre înaintea inițierii negocierilor în materie de investiții, precum și în timpul unor astfel de negocieri; reamintește conținutul Acordului-cadru privind relațiile între Parlamentul European și Comisie și invită Comisia să consulte Parlamentul cu privire la proiectele de mandate de negociere în timp util pentru a-i permite acestuia să-și exprime poziția care, la rândul său, trebuie luată în considerare în mod corespunzător de către Comisie și Consiliu;

41.  subliniază nevoia de a include rolul delegațiilor SEAE în cadrul strategiei viitoarei politici privind investițiile, recunoscând potențialul și cunoștințele de specialitate ale acestora ca bunuri strategice în vederea atingerii obiectivelor noii politici;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, statelor membre, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1) Hotărârea din 12 decembrie 2006 în cauza Test Claimants in the FII Group Litigation împotriva Commissioners of Inland Revenue (Cauza C-446/04).


Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene - Lupta împotriva fraudei
PDF 297kWORD 89k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2009 (2010/2247(INI))
P7_TA(2011)0142A7-0050/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul prezentat de Comisie la 14 iulie 2010 Parlamentului European și Consiliului, intitulat „Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene - Lupta împotriva fraudei - Raportul anual 2009” (COM(2010)0382), inclusiv anexele la raport (SEC(2010)0897 și SEC(2010)0898),

–  având în vedere Al zecelea raport anual al OLAF – Raportul anual 2010(1),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2009, însoțit de răspunsurile instituțiilor(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la activitățile finanțate de Al optulea, Al nouălea și Al zecelea fond european de dezvoltare (FED) privind exercițiul financiar 2009, însoțit de răspunsurile Comisiei(3),

–  având în vedere articolul 319 alineatul (3) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(4),

–  având în vedere Declarația sa din 18 mai 2010 privind eforturile Uniunii de combatere a corupției(5), pentru a garanta faptul că fondurile UE nu sunt afectate de corupție,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0050/2011),

Observații generale

1.  regretă că, în general, Raportul Comisiei referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Lupta împotriva fraudei – Raportul anual 2009 (COM(2010)0382) („Raportul PIF 2009”), prezentat în conformitate cu articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), nu oferă informații referitoare la nivelul estimat de nereguli și de fraude din statele membre individuale, întrucât se concentrează asupra nivelului de raportare și, prin urmare, raportul nu permite o privire de ansamblu asupra nivelului real de nereguli și de fraude din statele membre și face imposibilă identificarea și sancționarea statelor care prezintă nivelul cel mai ridicat de nereguli și de fraude;

2.  subliniază faptul că frauda este un exemplu de comportament contravențional voluntar care constituie o infracțiune, precum și că o neregulă reprezintă nerespectarea unei norme; regretă că raportul Comisiei nu analizează frauda în mod amănunțit și tratează neregulile în linii foarte generale; atrage atenția asupra faptului că articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se referă la fraudă, și nu la nereguli, și solicită realizarea unei distincții între fraudă și erori sau nereguli;

3.  subliniază faptul că în ultimii ani au fost dezvoltate tehnici pentru cuantificarea fenomenului fraudei ca parte a unei încercări mai extinse de a combate corupția, și îndeamnă Comisia să stimuleze aceste eforturi de cercetare și să aplice, inițial ca proiecte-pilot, în cooperare cu statele membre, metodologii noi adecvate, care sunt dezvoltate pentru a cuantifica fenomenul neregulilor și al fraudei;

4.  invită Comisia să își exercite responsabilitatea de a garanta respectarea, de către statele membre, a obligațiilor lor de raportare în vederea furnizării unor date fiabile și comparabile referitoare la nereguli și la fraude, chiar dacă acest lucru necesită modificarea de către Comisie a sistemului de sancțiuni pentru nerespectarea acestor obligații de raportare;

5.  regretă faptul că o mare parte a fondurilor UE sunt în continuare cheltuite în mod necuvenit și invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura recuperarea promptă a acestor fonduri;

6.  este preocupat de nivelul de nereguli restante care nu sunt redresate sau sunt declarate ca fiind de nerecuperat in Italia, la sfârșitul exercițiului financiar 2009;

7.  invită Comisia să responsabilizeze într-o mai mare măsură statele membre cu privire la cuantumul neregulilor care nu au fost încă redresate;

8.  subliniază că legislația Uniunii impune statelor membre să raporteze toate neregulile în termen de cel mult două luni de la sfârșitul trimestrului în care s-a realizat prima constatare administrativă sau judiciară a unei nereguli și/sau se află informații noi despre o abatere raportată; invită statele membre să facă toate eforturile necesare, inclusiv integrarea procedurilor administrative naționale, pentru a respecta termenele impuse și a reduce decalajul dintre momentul identificării unei nereguli și momentul raportării acesteia; invită statele membre ca, în eforturile lor de combatere a fraudei, să protejeze în principal banii contribuabililor;

9.  solicită informații cu privire la măsurile adoptate de Comisie pentru a combate creșterea numărului de cazuri și a sumelor în privința cărora există suspiciuni de fraudă, în raport cu numărul total de nereguli din statele membre Polonia, România și Bulgaria;

10.  este preocupat de nivelurile suspect de scăzute ale cazurilor de fraudă în Spania și Franța, în special având în vedere dimensiunea acestora și sprijinul financiar primit, astfel cum este descris de către Comisie în raportul PIF 2009 și, prin urmare, invită Comisia să includă informații detaliate cu privire la metodologia de raportate aplicată și la capacitatea de detectare a fraudei în aceste state;

11.  invită statele membre care nu au ratificat până în prezent Convenția din 26 iulie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(6) sau protocoalele acesteia(7) (instrumentele PIF), adică Republica Cehă, Malta și Estonia, să ia măsuri în vederea ratificării de urgență a acestor acte legislative; îndeamnă statele membre care au ratificat instrumentele PIF să își intensifice eforturile în vederea consolidării legislației lor penale naționale, cu scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii, în special prin abordarea deficiențelor existente care au fost relevate în Al doilea raport al Comisiei referitor la punerea în aplicare a Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene și a protocoalelor aferente (COM(2008)0077);

12.  salută introducerea, în 2009, a Sistemului de gestionare a neregulilor (IMS), o aplicație dezvoltată și administrată de OLAF, precum și evoluțiile pozitive generate de aceasta; este preocupat de faptul că Comisia explică creșterea numărului de cazuri raportate, precum și impactul financiar, prin utilizarea noului mijloc tehnologic de raportare; invită Comisia să pună la dispoziția Parlamentului o metodologie detaliată a mijlocului tehnologic de raportare pus în aplicare recent și să o includă în raportul din următorii ani; invită statele membre să pună integral în aplicare IMS și să își amelioreze în continuare nivelul de respectare a obligațiilor de raportare;

13.  solicită Comisiei să includă în raportul său din anul următor cuantumul neregulilor raportate folosind noul mijloc tehnologic de raportare în locul metodelor tradiționale de raportare; invită statele membre să îmbunătățească rapiditatea cu care sunt raportate neregulile;

14.  își reafirmă regretul – având în vedere dubiile semnificative legate de calitatea informațiilor furnizate de statele membre – cu privire la faptul că Comisia depune eforturi mai intense pentru a convinge Parlamentul European de necesitatea introducerii unui „risc admisibil de eroare” decât pentru a convinge statele membre de necesitatea unor declarații naționale de gestiune obligatorii, care să facă obiectul unui audit adecvat, efectuat de către autoritățile naționale de audit, și care să fie consolidate de către Curtea de Conturi; invită Comisia, în cooperare cu statele membre și prin elaborarea unui raport adecvat în conformitate cu tratatul, să ofere Parlamentului o garanție rezonabilă că acest obiectiv a fost atins și că activitățile pentru combaterea fraudei sunt puse în aplicare într-un mod adecvat;

Venituri: resurse proprii

15.  este preocupat de cuantumul fraudei în comparație cu neregulile din sectorul de resurse proprii pentru statele membre Austria, Spania, Italia, România și Slovacia, întrucât frauda constituie peste jumătate din cuantumul total al neregulilor în fiecare stat membru; invită statele membre să ia toate măsurile necesare, inclusiv cooperarea strânsă cu instituțiile europene, pentru a aborda toate cauzele care conduc la cazuri de fraudă cu privire la fondurile UE;

16.  regretă deficiențele evidențiate de Curtea de Conturi în ceea ce privește supravegherea vamală națională – mai ales în legătură cu efectuarea analizei riscurilor pentru selecția comercianților și a importurilor care să facă obiectul controalelor vamale –, aceste deficiențe sporind riscurile de nereguli rămase nedepistate și putând conduce la o diminuare a resurselor proprii tradiționale (RPT); invită statele membre să își consolideze sistemele de supraveghere vamală și solicită Comisiei să ofere un sprijin relevant în acest sens;

17.  subliniază că aproximativ 70 % din totalul procedurilor vamale pentru importuri sunt simplificate, ceea ce înseamnă că acestea au un impact substanțial asupra colectării RPT și asupra eficacității politicii comerciale comune; consideră inacceptabilă, în acest context, lipsa controalelor eficace asupra procedurilor simplificate pentru importuri în statele membre, fapt ce a fost evidențiat în Raportul special nr. 1/2010 al Curții de Conturi, și invită Comisia să continue examinarea eficacității controalelor asupra procedurilor simplificate în statele membre, și în special, să examineze progresul înregistrat de către statele membre în realizarea de audituri ex post și să prezinte rezultatele acestor evaluări Parlamentului până la sfârșitul anului 2011;

18.  ia act de rezultatul anchetelor desfășurate de OLAF în domeniul resurselor proprii; este profund îngrijorat de nivelul fraudelor asociate cu mărfurile importate din China și solicită statelor membre să recupereze fără întârziere sumele în cauză;

19.  salută succesul înregistrat de operațiunea vamală comună Diabolo II, în care s-au implicat reprezentanți vamali din 13 țări din Asia și 27 de state membre UE, coordonată de Comisia Europeană prin intermediul OLAF;

20.  salută acordurile pe care Uniunea Europeană și statele sale membre le-au încheiat cu fabricanții de produse din tutun pentru a combate comerțul ilicit cu tutun; este de părere că este în interesul financiar al UE să continue să depună eforturi în vederea combaterii contrabandei cu țigări, în urma căreia pierderile anuale de venituri pentru bugetul UE sunt estimate la aproximativ un miliard EUR; îndeamnă OLAF să continue să joace un rol principal în negocierile internaționale pentru un protocol privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun în conformitate cu articolul 15 din Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului, care ar contribui la combaterea comerțului ilicit în Uniune; este de părere că cele 500 de milioane EUR care urmează să fie plătite de către cele două societăți în cauză, și anume British American Tobacco și Imperial Tobacco, ar trebui să fie utilizate de Comisie și statele membre vizate și în scopul consolidării măsurilor de combatere a fraudei;

Cheltuieli: agricultură

21.  salută concluzia Comisiei, potrivit căreia, pe plan general, se constată o îmbunătățire a disciplinei în ceea ce privește raportarea în acest sector, iar nivelul de respectare a obligațiilor de raportare este în prezent de 95 %; invită statele membre în cazul cărora se constată în continuare o neîndeplinire a obligațiilor de raportare la timp (Austria, Finlanda, Țările de Jos, Slovacia și Marea Britanie) să remedieze prompt această situație;

22.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația din Spania și Italia, care au raportat cel mai mare număr de cazuri de nereguli și, respectiv, cea mai mare sumă afectată de nereguli și să raporteze Parlamentului European cu privire la măsurile specifice adoptate pentru a aborda problemele din aceste două state membre;

23.  invită Comisia să stabilească dacă diferența dintre o serie de cheltuieli mai ridicate și o rată minimă a cazurilor de nereguli raportate și variațiile considerabile ale ratelor de nereguli raportate (Estonia 88,25 %; Cipru, Ungaria, Letonia, Malta, Slovenia și Slovacia 0.00 %), au legătură cu eficiența sistemelor de control, în vederea efectuării unei revizuiri a acestor sisteme;

24.  este profund preocupat de constatarea Curții de Conturi, conform căreia plățile pentru anul 2009 în acest domeniu de politici au fost afectate de erori materiale, iar sistemele de supraveghere și de control s-au dovedit, în general, cel mult parțial eficiente în asigurarea regularității plăților; regretă constatarea Curții de Conturi conform căreia, deși Sistemul integrat de administrare și control (IACS) este, în principiu, bine configurat, eficiența acestuia este afectată în mod negativ de prezența unor date incorecte în bazele de date, de verificările încrucișate incomplete sau incorecte sau de monitorizarea incompletă a anomaliilor; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape eficiența sistemelor de supraveghere și de control care funcționează în statele membre pentru a garanta faptul că informațiile privind nivelul neregulilor din fiecare stat membru corespund unei imagini veridice și obiective a situației reale; invită Comisia să abordeze deficiențele care afectează eficiența IACS;

25.  constată că cifrele definitive pot fi determinate numai pentru exercițiile financiare care pot fi considerate încheiate și, din această perspectivă, până în prezent, ultimul exercițiu financiar care poate fi considerat încheiat este 2004;

26.  regretă situația catastrofică în ceea ce privește rata globală de recuperare în acest domeniu de politici, care în 2009 se ridica la 42 % din suma de 1 266 milioane EUR, considerată restantă la sfârșitul exercițiului financiar 2006; este preocupat mai ales de observația Curții de Conturi, conform căreia suma de 121 de milioane EUR, recuperată în anii 2007-2009 de la beneficiari, reprezintă mai puțin de 10 % din totalul recuperărilor; consideră că această situație este inacceptabilă și solicită statelor membre să o abordeze de urgență; îndeamnă Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a institui un sistem eficient de recuperare și să informeze Parlamentul European, în raportul său de anul viitor privind protecția intereselor financiare ale UE, cu privire la progresele înregistrate;

Cheltuieli: politica de coeziune

27.  regretă faptul că datele conținute în raportul PIF 2009 nu oferă o imagine fiabilă cu privire la numărul neregulilor și al fraudelor din acest domeniu de politici, întrucât un număr ridicat de nereguli și/sau fraude poate să constituie doar un indicator al unei raportări și/sau al unor sisteme eficiente de combatere a fraudei;

28.  este profund îngrijorat de constatarea Curții de Conturi privind rata ridicată de erori materiale (peste 5 %) care afectează plățile pentru anul 2009;

29.  constată că o sursă importantă a erorilor care afectează cheltuielile pentru politica de coeziune o reprezintă deficiențele grave în aplicarea normelor privind achizițiile publice; solicită, prin urmare, Comisiei să propună, fără întârziere, noi acte legislative pentru a simplifica și a moderniza aceste norme;

30.  este profund îngrijorat de constatarea Curții de Conturi, conform căreia cel puțin 30 % din erorile identificate de Curte în eșantionul 2009 ar fi putut fi depistate și corectate de către statele membre înainte de certificarea cheltuielilor în fața Comisiei, pe baza informațiilor disponibile acestora; invită statele membre să își intensifice eforturile în vederea consolidării mecanismelor lor de detectare și corectare;

31.  invită Comisia să furnizeze Parlamentului European informații referitoare la măsurile adoptate cu privire la neregulile raportate de statele membre și detectate de Comisie în acest domeniu de politici;

32.  nu este mulțumit de o rată de recuperare care depășește 50 % pentru perioada de programare 2000-2006; îndeamnă statele membre să depună eforturi suplimentare pentru recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și invită Comisia să ia măsuri pentru a asigura o rată de recuperare mai ridicată – având în vedere faptul că Comisia execută bugetul pe propria răspundere, astfel cum se prevede la articolul 317 TFUE;

Cheltuieli: fonduri de preaderare

33.  este profund îngrijorat de suspiciunile privind rata ridicată a fraudelor înregistrate în Bulgaria în 2009 în ceea ce privește Programul special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală (SAPARD), care – pentru întreaga perioadă de programare –se ridică la 20 %, reprezentând cea mai ridicată rată identificată în urma analizării tuturor fondurilor (coeziune și agricultură); constată că mai multe cazuri de fraudă suspectate au fost inițiate de intervențiile/controalele externe decât de cele interne/naționale; constată că Comisia și-a exercitat în mod corect obligațiile de suspendare a plăților de la SAPARD în 2008 și a ridicat această suspendare după controale amănunțite la 14 septembrie 2009; invită Comisia să continue să supravegheze autoritățile bulgare pentru a asigura o îmbunătățire suplimentară a acestei situații;

34.  ia act de faptul că Republica Cehă, Estonia, Letonia și Slovenia au raportat o rată a fraudelor de 0 % pentru SAPARD și pune la îndoială fiabilitatea informațiilor raportate sau capacitatea acestor state de detectare a fraudelor; subliniază faptul că rate similare de fraudă zero sau scăzute ar putea semnifica deficiențe în sistemele de control și viceversa; îndeamnă Comisia să furnizeze informații privind eficiența mecanismelor de control și să exercite, împreună cu OLAF, un control mai strict referitor la cheltuirea banilor UE;

35.  consideră inacceptabilă rata foarte scăzută de recuperare în cazurile de suspiciuni de fraudă care afectează fondurile de preaderare, aceasta fiind de numai 4,6 % pentru întreaga perioadă de programare, și invită Comisia să instituie un sistem eficient pentru a aborda această situație;

Achiziții publice, transparență sporită și combaterea fraudei

36.  invită Comisia, agențiile competente ale Uniunii și statele membre să ia măsuri și să furnizeze resursele necesare pentru a se asigura că fondurile UE nu sunt afectate de corupție, să adopte sancțiuni descurajatoare în cazuri de corupție și de fraudă, să accelereze confiscarea bunurilor implicate în cazuri de fraudă, de evaziune fiscală și în infracțiuni legate de spălarea banilor;

37.  invită Comisia și statele membre să elaboreze, să aplice și să evalueze periodic sisteme uniforme de achiziții pentru a preveni frauda și corupția, să definească și să aplice condiții clare de participare la procedurile de achiziții publice, precum și criteriile pe baza cărora se iau deciziile în acest domeniu și, de asemenea, să adopte și să aplice sisteme de control la nivel național al deciziilor privind achizițiile publice, să asigure transparența și răspunderea în sectorul finanțelor publice și să adopte și să aplice sisteme de gestionare a riscurilor și de control intern;

38.  salută Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice – „Către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă”; invită Consiliul și Comisia să finalizeze adoptarea reformei normelor de bază ale UE în materie de achiziții publice (Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE) până la sfârșitul anului 2012;

39.  în urma solicitării sale formulate în raportul de anul trecut privind protecția intereselor financiare ale Comunităților, invită OLAF să prezinte, în viitorul său raport anual, o analiză detaliată a strategiilor și măsurilor utilizate de fiecare stat membru în lupta împotriva fraudei și în scopul de a preveni și identifica neregulile în cheltuirea fondurilor europene, inclusiv atunci când sunt cauzate de corupție; consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită implementării fondurilor agricole și structurale; consideră că raportul, cu 27 de profiluri de țară, ar trebui să analizeze metoda folosită de organismele judiciare și de anchetă naționale, cantitatea și calitatea controalelor efectuate, precum și statisticile și motivele în cazurile în care autoritățile naționale nu au efectuat inculpări ca urmare a rapoartelor OLAF;

40.  în urma solicitării sale formulate în raportul de anul trecut privind protecția intereselor financiare ale Comunităților, îndeamnă Consiliul să finalizeze încheierea acordurilor de cooperare cu Liechtenstein în cel mai scurt timp posibil și solicită Consiliului să acorde Comisiei mandatul de a negocia acorduri antifraudă cu Andorra, Monaco, San Marino și Elveția;

41.  îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a asigura, prin intermediul unui punct unic de contact, transparența în ceea ce privește beneficiarii fondurilor UE; invită Comisia să elaboreze măsuri pentru a spori transparența dispozițiilor juridice și un sistem prin care toți beneficiarii fondurilor UE să fie publicați pe același site, indiferent de cine gestionează fondurile și pe baza unor categorii standard de informații care să fie furnizate de statele membre în cel puțin o limbă de lucru a Uniunii; invită statele membre să coopereze cu Comisia și să-i furnizeze informații complete și corecte referitoare la beneficiarii fondurilor UE gestionate de statele membre; invită Comisia să acționeze cu prioritate pentru a evalua sistemul „gestiunii repartizate” și pentru a prezenta Parlamentului un raport;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Comitetului de supraveghere a OLAF și OLAF.

(1) http://ec.europa.eu/anti_fraud/reports/olaf/2009/en.pdf
(2) JO C 303, 9.11.2010, p. 1.
(3) JO C 303, 9.11.2010, p. 243.
(4) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0176.
(6) JO C 316, 27.11.1995, p. 48.
(7) JO C 313, 23.10.1996, p. 1, JO C 151, 20.5.1997, p. 1 și JO C 221, 19.7.1997, p. 11.


Statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european
PDF 241kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european (2010/2201(INI))
P7_TA(2011)0143A7-0062/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 10 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 224 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 12 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european [partidele politice și fundațiile afiliate acestora, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatele (3) și (4)] și normele privind finanțarea lor(1) (Regulamentul privind finanțarea), în special articolul 12,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind partidele politice europene(2),

–  având în vedere raportul din 18 octombrie 2010 prezentat Biroului de către Secretarul General și referitor la finanțarea partidelor la nivel european, în conformitate cu articolul 15 din Decizia Biroului din 29 martie 2004(3) de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului privind finanțarea,

–  având în vedere nota Biroului din 10 ianuarie 2011, ca versiune revizuită a deciziilor Biroului din 13 decembrie 2010,

–  având în vedere articolul 210 alineatul (6) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0062/2011),

A.  întrucât articolul 10 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii”, iar Parlamentul și Consiliul, în conformitate cu articolul 224 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, stabilesc statutul partidelor politice și al fundațiilor acestora la nivel european, în special regulile legate de finanțarea lor;

B.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stipulează clar că partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii;

C.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să funcționeze pe baza principiului „democrației reprezentative”, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

D.  întrucât fundamentele partidelor politice europene au fost stabilite de tratatele de la Maastricht și Nisa, care au introdus posibilitatea finanțării acestora, oferindu-le astfel o autonomie operațională față de grupurile parlamentare;

E.  întrucât, în 2007, la solicitarea Parlamentului(4), Comisia a prezentat o propunere de introducere a finanțării fundațiilor politice la nivel european (fundațiile politice europene), care a fost adoptată în decembrie 2007, având drept obiectiv sprijinirea partidelor politice europene în dezbaterile privind chestiunile de politică publică europeană și integrarea europeană;

F.  întrucât regulamentul de modificare din 2007(5) vizează facilitarea procesului de integrare a partidelor politice europene, prin favorizarea unei structurări și organizări mai eficiente a partidelor politice în cadrul Uniunii;

G.  întrucât regulamentul de modificare din 2007 a consolidat în mod semnificativ rolul partidelor politice europene cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, stipulând posibilitatea includerii finanțării campaniilor electorale la capitolul cheltuielilor; întrucât această posibilitate a fost, totuși, restrânsă de condiția ca creditele în cauză să nu fie utilizate pentru finanțarea directă sau indirectă a partidelor politice naționale sau a candidaților;

H.  întrucât toate partidele politice europene care beneficiază de finanțare au semnat un cod de conduită, considerat de Birou ca fiind obligatoriu pentru toate părțile, care stabilește normele ce trebuie respectate în timpul campaniilor electorale;

I.  întrucât consolidarea rolului partidelor politice europene este inevitabil legată de implicarea acestora în alegerile pentru Parlamentul European;

J.  întrucât regulamentul de modificare din 2007 face apel la o recunoaștere mai formală a partidelor politice europene;

K.  întrucât regulamentul de modificare din 2007 este orientat spre crearea unor partide politice pe deplin organizate și eficiente la nivel european și la nivelul statelor membre, printr-un proces echilibrat de instituționalizare;

L.  întrucât regulamentul de modificare din 2007 are ca scop convergența organizațională a partidelor politice și a fundațiilor lor la nivel european, recunoscând în același timp sarcinile diferite urmărite de partidele politice și, respectiv, de fundațiile politice ale acestora;

M.  întrucât această convergență organizațională poate fi realizată doar prin stabilirea unui statut politic, juridic și fiscal comun al partidelor politice europene, deși acest lucru nu trebuie să implice o standardizare organizațională a partidelor politice europene și a fundațiilor acestora, pentru care partidele politice europene și fundațiile acestora dețin competență exclusivă;

N.  întrucât cerința de a adopta un statut juridic al partidelor politice europene și al fundațiilor politice ale acestora pe baza dreptului Uniunii Europene reprezintă un pas clar și semnificativ în direcția consolidării democrației în cadrul Uniunii;

O.  întrucât convergența organizațională și funcțională, precum și îmbunătățirile aduse procesului de finanțare pot fi realizate doar prin adoptarea unui statut juridic european uniform și comun pentru toate partidele politice europene și fundațiile politice ale acestora, pe baza dreptului Uniunii Europene;

P.  întrucât regulamentul privind partidele politice la nivel european nu face o diferență între recunoașterea și finanțarea partidelor politice;

Q.  întrucât nota Biroului din 10 ianuarie 2011 a recomandat înăsprirea criteriilor de finanțare a partidelor politice europene; întrucât acest lucru constituie o restricție a concurenței dintre partide la nivel european, atâta timp cât criteriile de recunoaștere legală și finanțarea partidelor politice sunt identice;

R.  întrucât regulamentul de modificare din 2007 oferă un temei juridic și financiar clar pentru crearea unor partide politice integrate la nivelul Uniunii Europene, cu scopul de a sensibiliza publicul european și pentru a exprima realmente voința cetățenilor Uniunii Europene;

S.  întrucât finanțarea partidelor politice europene face obiectul dispozițiilor Titlului VI „Subvenții” din Regulamentul financiar(6) și al normelor sale de aplicare(7);

T.  întrucât Biroul, ca organ responsabil cu punerea în aplicare a Regulamentului privind finanțarea în cadrul Parlamentului, a decis, în 2006, cu privire la o serie de îmbunătățiri semnificative ale normelor de aplicare, cum ar fi creșterea opțiunii de prefinanțare de la 50% la 80% pentru a simplifica procedura și a îmbunătăți solvența beneficiarilor, precum și relaxarea normelor privind transferurile între capitolele din bugetele beneficiarilor, cu scopul de a le permite acestora să își ajusteze bugetele în funcție de circumstanțele politice în schimbare;

U.  întrucât experiența finanțării partidelor și fundațiilor politice europene afiliate ale acestora a arătat că acestea au nevoie de mai multă flexibilitate și de condiții comparabile în ceea ce privește reportarea fondurilor pentru următorul exercițiu financiar și acumularea de rezerve din resurse proprii peste minimul stabilit pentru cheltuielile lor finanțabile din fonduri proprii;

V.  întrucât partidele politice europene cheltuiesc, în medie, aproape jumătate din bugetele lor pe administrația centrală (personal, chirii etc.) și un sfert pe reuniunile organelor (statutare și nestatutare) ale partidului, restul bugetului fiind destinat campaniilor electorale și asistenței acordate organizațiilor afiliate;

W.  întrucât fundațiile politice europene au un tipar diferit al cheltuielilor, cheltuind, în medie, 40% din bugetele lor pe administrația centralizată și reuniuni și alte 40% pe serviciile externe, cum ar fi studii, cercetări, publicații și seminare;

X.  întrucât principala componentă a resurselor proprii ale partidelor politice europene este reprezentată de cotizațiile colectate de la partidele membre și mai puțin de 5% din veniturile lor totale provin din cotizații ale membrilor și din donații;

Y.  întrucât proporția finanțării provenite din bugetul Uniunii în cadrul veniturilor totale este mai mare în cazul partidelor politice europene, comparativ cu fundațiile politice europene;

Z.  întrucât donațiile nu reprezintă încă o parte semnificativă a finanțării, doar trei partide și două fundații beneficiind de donații în mod regulat în 2009;

AA.  întrucât există un potențial conflict între, pe de-o parte, obiectivul facilitării și accelerării finanțării pentru ca aceasta să devină mai eficace și, pe de altă parte, obiectivul minimizării riscului financiar pentru bugetul Uniunii;

AB.  întrucât, în perioada acoperită de prezentul raport, și anume 2008-2011, nu a fost necesară impunerea de sancțiuni niciunui partid și niciunei fundații care a beneficiat de finanțare;

AC.  întrucât partidele și fundațiile politice europene trebuie să dobândească personalitate juridică în conformitate cu legislația statului membru în care își au sediul pentru a putea fi eligibile pentru finanțare și întrucât nu au un statut juridic comun;

AD.  întrucât finanțările acordate partidelor și fundațiilor politice europene intră sub incidența definiției „subvențiilor” de la Titlul VI din Regulamentul financiar și a normelor sale de aplicare, dar natura lor specifică înseamnă că nu sunt comparabile cu alte subvenții acordate și gestionate de Comisie; întrucât acest lucru este reflectat într-un număr semnificativ de dispoziții ale Regulamentului privind finanțarea, care stabilește anumite excepții; întrucât această soluție nu este satisfăcătoare,

Noul mediu politic

1.  remarcă faptul că partidele politice – alături de fundațiile politice conexe – sunt instrumente esențiale ale unei democrații parlamentare, trăgând la răspundere parlamentarii, contribuind la conturarea voinței politice a cetățenilor, elaborând programe politice, formând și selectând candidați, menținând dialogul cu cetățenii și permițându-le acestora să își exprime opiniile;

2.  subliniază că Tratatul de la Lisabona prevede acest rol al partidelor politice și al fundațiilor lor, vizând crearea unui polis european, a unui spațiu politic la nivelul UE și a unei democrații europene, în cadrul căreia inițiativa cetățenilor europeni reprezintă un element constitutiv central;

3.  constată faptul că partidele politice europene, în situația actuală, nu sunt în măsură să își ducă la îndeplinire acest rol, deoarece sunt doar organizații-umbrelă ale partidelor naționale și nu au un contact direct cu electoratul din statele membre;

4.  remarcă, totuși, cu satisfacție că partidele și fundațiile politice europene au devenit, cu toate acestea, actori indispensabili în viața politică a Uniunii Europene, conturând și exprimând, în special, pozițiile respective ale diferitelor „familii politice”;

5.  subliniază necesitatea ca toate partidele politice europene să respecte cele mai înalte standarde ale democrației interne de partid (în ceea ce privește alegerile democratice ale organelor partidului și în procesul decizional democratic, inclusiv în selecția candidaților);

6.  consideră că, odată ce au fost îndeplinite cerințele pentru a fi considerat un partid politic la nivelul UE, partidul în cauză poate beneficia de finanțare numai în cazul în care este reprezentat în Parlamentul European de către cel puțin unul dintre membrii săi;

7.  subliniază că partidele politice au drepturi, obligații și responsabilități, astfel că ar trebui să urmărească tipare organizaționale generale convergente; consideră că această convergență organizațională poate fi realizată doar prin stabilirea unui statut politic, juridic și fiscal comun, bazat pe legislația UE pentru partidele politice europene și fundațiile politice ale acestora;

8.  este convins că un statut juridic autentic al partidelor politice europene și o personalitate juridică proprie, bazate direct pe dreptul Uniunii Europene, le vor permite partidelor politice europene și fundațiilor politice ale acestora să acționeze ca agenți reprezentativi ai interesului public european;

9.  consideră că partidele politice europene ar trebui să interacționeze și să concureze în chestiuni ce țin de provocările europene comune și Uniunea Europeană și dezvoltarea acesteia la trei niveluri: regional, național și european; consideră că este extrem de important ca partidele politice europene să fie eficiente și productive la nivelul UE și la cel național, precum și dincolo de aceste niveluri;

10.  subliniază importantele provocări, în ceea ce privește capacitatea organizațională, cu care partidele politice europene vor trebui să se confrunte în lumina posibilei reformări a sistemului electoral european (crearea unei circumscripții electorale suplimentare, instituirea unor liste transnaționale);

11.  remarcă faptul că această idee este, în principiu, în concordanță cu ideea participării partidelor politice europene la campaniile pentru referendumuri, atunci când acestea sunt direct legate de chestiuni care privesc Uniunea Europeană;

12.  decide, prin urmare, să solicite Comisiei să propună un proiect de statut pentru partidele politice europene, în conformitate cu articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

13.  remarcă faptul că, pe un termen mai scurt, este necesară îmbunătățirea cadrului de reglementare a partidelor și fundațiilor politice europene, un prim pas fiind adoptarea statutului juridic european;

Propuneri de reforme suplimentare

14.  consideră că ar trebui să se țină cont de parlamentarii din parlamentele sau adunările regionale în legătură cu îndeplinirea condițiilor de finanțare doar dacă parlamentul sau adunarea respectivă are competențe legislative;

15.  subliniază că acordarea de finanțare și închiderea conturilor partidelor și fundațiilor politice europene sunt proceduri birocratice și greoaie; consideră că aceasta se datorează, în mare parte, faptului că finanțarea intră sub incidența regimului „subvențiilor” în sensul Regulamentului financiar, ceea ce este adecvat pentru finanțarea proiectelor sau asociațiilor, dar nu și a partidelor;

16.  consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să propună crearea unui nou titlu în Regulamentul financiar, dedicat exclusiv și adaptat finanțării partidelor și fundațiilor politice europene; consideră că Regulamentul privind finanțarea ar trebui să se refere la dispozițiile acestui nou titlu, în ceea ce privește implementarea acestuia;

17.  subliniază că autofinanțarea partidelor și a fundațiilor este un semn de vitalitate; consideră că aceasta ar trebui încurajată prin ridicarea limitei actuale a donațiilor de la 12 000 EUR anual la 25 000 EUR anual/pe donator, în combinație, totuși, cu cerința de a se preciza identitatea donatorilor în momentul obținerii donațiilor în conformitate cu legislația în vigoare și în interesul transparenței;

18.  consideră că cerința prezentării unor „programe anuale de lucru”, ca precondiție pentru obținerea finanțării, este inadecvată pentru partidele politice; subliniază, de asemenea, că o astfel de cerință nu există în niciun stat membru al UE;

19.  subliniază că, pentru ca aceasta să-și îndeplinească obiectivul, momentul finanțării este esențial; solicită, ca o excepție de la normele de aplicare a Regulamentului financiar, ca finanțarea să fie disponibilă la începutul exercițiului financiar, în proporție de 100%, și nu de 80%; consideră, având în vedere experiența pozitivă din trecut, că riscul pentru Parlament ar fi neglijabil;

20.  subliniază că Regulamentul financiar prevede că subvențiile nu pot „finanța toate cheltuielile de funcționare ale organismului beneficiar”; remarcă faptul că respectarea acestei prevederi este dificilă îndeosebi în cazul fundațiilor, ceea ce duce la practici contabile evazioniste (de exemplu, „contribuții în natură”); subliniază că aproape niciunul dintre sistemele de finanțare din statele membre nu prevede cerința autofinanțării parțiale, deoarece aceasta poate dezavantaja partidele mai mici sau nou create;

21.  subliniază că resursele independente pe care partidele politice europene trebuie să le demonstreze ar putea fi reduse la 10% din bugetul lor total, pentru a consolida și mai mult dezvoltarea acestor partide; consideră, în același timp, că resursele proprii sub forma resurselor fizice nu ar trebui să depășească 7,5% din bugetul lor total;

22.  remarcă faptul că, în cazul fundațiilor politice europene, revizuirea instrumentului juridic ar trebui să reprezinte o ocazie pentru a elimina cerința de a demonstra existența resurselor proprii;

23.  subliniază faptul că, în contextul acestei revizuiri, limitele impuse fundațiilor politice europene de a-și utiliza fondurile în cadrul Uniunii Europene ar trebui să fie eliminate, permițând astfel acestor fundații să joace un rol atât în interiorul, cât și în exteriorul UE;

24.  subliniază totuși că relaxarea regimului de finanțare ar trebui să fie contrabalansată de prevederea unor sancțiuni în Regulamentul privind finanțarea, în condițiile în care acestea nu există în prezent; astfel de sancțiuni ar putea lua forma unor penalități financiare în cazul nerespectării normelor referitoare, de exemplu, la transparența donațiilor; subliniază necesitatea de a oferi aceleași condiții pentru crearea rezervelor de resurse proprii în exces și de fonduri reportate, atât pentru partidele politice europene, cât și pentru fundațiile politice europene afiliate acestora;

25.  subliniază că, începând cu 2008, partidele politice europene au dobândit dreptul de a utiliza sumele primite ca subvenții pentru „finanțarea campaniilor desfășurate […] în contextul alegerilor pentru Parlamentul European” [articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul privind finanțarea]; subliniază, totuși, că se interzice utilizarea acestor sume pentru finanțarea „campaniilor pentru referendumuri”; consideră, cu toate acestea, că, dacă se dorește ca partidele politice europene să joace un rol politic la nivelul UE, acestea ar trebui să aibă dreptul de a participa la astfel de campanii, atât timp cât obiectul referendumului are legătură directă cu chestiuni care privesc Uniunea Europeană;

26.  invită partidele politice europene să lanseze un proces de evaluare a condițiilor care să facă posibilă apartenența individuală directă a cetățenilor la partidele politice europene, precum și a modalităților adecvate vizând participarea directă sau indirectă a persoanelor individuale la activitățile interne și procesele decizionale ale partidelor;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 297, 15.11.2003, p. 1.
(2) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 127.
(3) Modificată prin deciziile Biroului din 1 februarie 2006 și 18 februarie 2008.
(4) Rezoluția din 23 martie 2006 privind partidele politice europene, punctul 14 (JO C 292 E, 1.12.2006, p. 127).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1524/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2007, JO L 343, 27.12.2007, p. 5.
(6) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002, JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(7) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002, JO L 357, 31.12.2002, p. 1.


Guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice
PDF 396kWORD 106k
Rezoluția Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice (2010/2289(INI))
P7_TA(2011)0144A7-0083/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate: 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică: bilanț al realizărilor” (SEC(2007)1521),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice(1) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Revizuirea pieței unice: după un an” (SEC(2008)3064),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană” (COM(2010)0543),

–  având în vedere Al 27-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Situația în diverse sectoare” (SEC(2010)1143),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(2),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 referitoare la Actul privind piața unică,

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti adresat Comisiei cu privire la revitalizarea pieței unice,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la crearea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni(3),

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne nr. 21 (2010) și rezoluțiile Parlamentului din 9 martie 2010(4) și 23 septembrie 2008(5) referitoare la Tabloul de bord al pieței interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

–  având în vedere articolele 258-260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 7, 10 și 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0083/2011),

A.  întrucât relansarea pieței unice necesită sprijinul activ al tuturor cetățenilor, al instituțiilor europene, al statelor membre și al părților interesate;

B.  întrucât, pentru a beneficia de sprijinul activ al tuturor părților interesate, este esențial ca societatea civilă și IMM-urile să fie reprezentate în mod eficient în cadrul consultărilor și dialogului cu Comisia, precum și în cadrul grupurilor de experți;

C.  întrucât pentru relansarea cu succes a pieței unice sunt deosebit de importante diseminarea, relaționarea și gestionarea adecvată a consultărilor și rapoartelor diferitelor instituții ale UE (UE 2010, Raportul din anul 2010 privind cetățenia, politica industrială integrată, Agenda digitală pentru Europa, raportul Monti, Rezoluția Parlamentului referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor, rapoartele Gonzales și IMCO etc.);

D.  întrucât există în continuare o distanță semnificativă între normele pieței unice și beneficiile pe care cetățenii și întreprinderile le pot dobândi în practică de pe urma acestora;

E.  întrucât deficitul mediu de transpunere în UE se ridică la 1,7 %, dacă se iau în calcul cazurile în care transpunerea unei directive depășește termenul limită și cele în care Comisia a inițiat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pe motiv de neconformitate,

Introducere

1.  salută cu interes Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică”, în special cel de-al treilea capitol, precum și abordarea globală propusă pentru a reechilibra piața unică între întreprinderi și cetățeni și pentru a îmbunătăți caracterul democratic și transparent al procesului decizional; subliniază faptul că această abordare urmărește să garanteze echilibrul optim între propunerile cuprinse în cele trei părți ale comunicării;

2.  consideră că cele trei capitole ale comunicării sunt la fel de importante și interconectate și ar trebui să fie abordate în mod consecvent, fără a separa diferitele mize unele de celelalte;

3.  îndeamnă Comisia și Consiliul să consolideze abordarea holistică a relansării pieței unice, prin integrarea priorităților pieței unice în toate domeniile politice esențiale pentru realizarea pieței unice în beneficiul cetățenilor, al consumatorilor și al întreprinderilor din Europa;

4.  consideră că îmbunătățirea guvernanței economice europene, punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și relansarea pieței unice sunt la fel de importante pentru revitalizarea economiei europene și ar trebui luate în considerare împreună;

5.  consideră că o piață unică lipsită de obstacole și competitivă ar trebui finalizată pentru a aduce beneficii concrete lucrătorilor, studenților, pensionarilor și cetățenilor în general, precum și întreprinderilor, în special IMM-urilor, în viața lor de zi cu zi;

6.  invită Comisia să indice calendarul de punere în aplicare a Actului privind piața unică și să publice în mod regulat actualizări legate de progresele concrete, pentru a sensibiliza într-o mai mare măsură publicul european cu privire la aplicarea acestui act și pentru a pune în lumină beneficiile acestuia;

Evaluare generală
Consolidarea conducerii politice și a parteneriatului politic

7.  este convins că una dintre principalele provocări ale relansării pieței unice este asigurarea conducerii politice, a angajamentului și a coordonării la nivel politic; consideră că o orientare cuprinzătoare de la cel mai înalt nivel politic este esențială pentru relansarea pieței unice;

8.  sugerează că ar trebui să i se ofere Președintelui Comisiei mandatul de a coordona și de a superviza relansarea pieței unice, în strânsă cooperare cu Președintele Consiliului European și cu autoritățile competente ale statelor membre; îi îndeamnă pe Președinții Comisiei și Consiliului European să își coordoneze îndeaproape acțiunile specifice de stimulare a creșterii economice, a competitivității, a economiei sociale de piață și a sustenabilității Uniunii;

9.  subliniază rolul consolidat al PE și al parlamentelor naționale în temeiul Tratatului de la Lisabona; solicită consolidarea rolului Parlamentului în cadrul procesului legislativ privind piața unică; încurajează parlamentele naționale să se implice în dezbaterea normelor privind piața unică de-a lungul întregului ciclu legislativ și să participe împreună cu Parlamentul European la activități comune, care să conducă la o sinergie mai bună între cele două niveluri parlamentare;

10.  salută abordarea Comisiei care plasează dialogul și parteneriatul în centrul pieței unice reînnoite și solicită tuturor părților interesate să își intensifice eforturile pentru a asigura punerea în practică a acestei abordări, astfel încât piața unică să își poată îndeplini integral rolul de promovare a creșterii economice și a unei economii de piață extrem de competitive;

11.  invită Comisia să organizeze, în colaborare cu Președinția, un Forum anual privind piața unică care să reunească părți interesate din cadrul instituțiilor UE, al statelor membre, al societății civile și al organizațiilor patronale, în vederea evaluării progresului înregistrat în relansarea pieței unice, al schimbului de bune practici și al abordării principalelor preocupări ale cetățenilor europeni; încurajează Comisia să continue procesul de identificare a celor mai importante 20 de surse de nemulțumire și frustrare legate de piața unică cu care se confruntă cetățenii; propune utilizarea de către Comisie a Forumului privind piața unică pentru a prezenta aceste probleme și, respectiv, soluțiile acestora;

12.  îndeamnă guvernele statelor membre să se implice în relansarea pieței unice; salută inițiativele statelor membre de optimizare a modului de abordare a directivelor privind piața unică, în ceea ce privește îmbunătățirea coordonării, crearea de structuri de stimulare și creșterea importanței politice acordate transpunerii; consideră că este esențial, atunci când se discută despre prioritățile noii legislații, să se acorde mai multă atenție și să se stimuleze transpunerea corectă și la timp, aplicarea corectă și îmbunătățirea controlului aplicării legislației în domeniul pieței unice;

13.  remarcă faptul că normele pieței unice sunt deseori puse în aplicare de către autorități locale și regionale; subliniază nevoia unei implicări mai ample a autorităților locale și regionale în crearea pieței unice, în conformitate cu principiile subsidiarității și parteneriatului, precum și la toate nivelurile procesului decizional; propune ca, în vederea evidențierii acestei abordări descentralizate, să se creeze, în fiecare stat membru, un „Pact teritorial al autorităților locale și regionale cu privire la strategia Europa 2020” pentru a determina o implicare mai intensă a statelor în procesul de punere în aplicare a strategiei Europa 2020;

14.  consideră că „buna guvernanță” a pieței unice trebuie să respecte rolul celor două instituții consultative existente la nivel european - Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – precum și pe acela al partenerilor sociali;

15.  subliniază că dialogul cu partenerii sociali și societatea civilă este esențial pentru a restabili încrederea în piața unică; așteaptă din partea Comisiei idei noi și îndrăznețe cu privire la modalități de îmbunătățire efectivă a acestui dialog; solicită ca partenerii sociali să fie implicați și consultați cu privire la toate actele legislative relevante privind piața unică de natură să afecteze piața muncii;

16.  salută intenția Comisiei de a consolida dialogul deschis, transparent și periodic cu societatea civilă;

17.  invită Comisia să publice o carte verde privind orientările pentru consultările dintre instituțiile UE și asociațiile reprezentative și societatea civilă, asigurând faptul că aceste consultări au un caracter amplu, interactiv și că oferă valoare adăugată politicilor propuse;

18.  invită Comisia să adapteze în cea mai mare măsură posibilă dialogul și comunicarea la nevoile cetățenilor obișnuiți, de exemplu prin furnizarea de acces la toate consultările sale publice în toate limbile oficiale ale UE sau prin utilizarea unui limbaj pe care cetățenii obișnuiți să îl poată înțelege;

19.  îndeamnă Comisia să lanseze o campanie de educare și informare cu privire la aspectele esențiale ale pieței unice și la obiectivele stabilite cu scopul de a spori dinamismul acesteia, incluzând totodată dimensiunile coeziunii sociale și regionale; subliniază faptul că este necesar ca această campanie de comunicare să promoveze o mai bună participare – și o mai bună capacitate de a participa – a fiecărui cetățean, lucrător și consumator la realizarea unei piețe competitive, juste și echilibrate;

20.  consideră că folosirea noilor instrumente și abordări bazate pe colaborare ale Web 2.0 oferă oportunitatea de a obține o guvernanță mai deschisă, mai responsabilă, cu o capacitate sporită de răspuns și mai eficientă a pieței unice;

Reglementarea pieței unice

21.  consideră că inițiativele individuale ale statelor membre nu pot fi eficiente fără coordonarea la nivelul UE, fiind astfel de o importanță fundamentală ca UE să aibă o voce unică, fermă și să poată pune în aplicare acțiuni comune; consideră că solidaritatea, pe care se bazează modelul european de economie socială, precum și coordonarea răspunsurilor naționale au fost cruciale pentru evitarea luării de către statele membre a unor măsuri protecționiste de scurtă durată la nivel individual; își exprimă preocuparea față de faptul că reapariția protecționismului economic la nivel național ar putea cel mai probabil să ducă la fragmentarea pieței interne și la reducerea competitivității și prin urmare, trebuie evitat; este preocupat de faptul că actuala criză economică și financiară ar putea fi folosită drept justificare pentru reintroducerea unor măsuri protecționiste în diferite state membre, deși recesiunea necesită, în schimb, mecanisme de protecție comune;

22.  consideră că progresele înregistrate pe piața internă nu ar trebui să fie bazate pe cel mai mic numitor comun; încurajează, prin urmare, Comisia să își asume un rol de prim plan și să prezinte propuneri îndrăznețe; încurajează statele membre să folosească metoda cooperării consolidate în domeniile în care nu se poate ajunge la un acord între cele 27 de state membre; constată că celelalte țări ar putea să se alăture ulterior acestor inițiative de perspectivă;

23.  consideră că eficiența și legitimitatea globală a pieței unice suferă din cauza complexității guvernanței pieței unice;

24.  subliniază faptul că ar trebui să se acorde mai multă atenție calității și clarității legislației UE, pentru a facilita punerea în aplicare a normelor privind piața unică de către statele membre;

25.  consideră că utilizarea regulamentelor în locul directivelor, atunci când este cazul, ar contribui la crearea unui mediu de reglementare mai clar și ar reduce costurile operaționale legate de transpunere; solicită Comisiei să dezvolte o abordare mai bine direcționată în ceea ce privește alegerea instrumentelor legislative, în funcție de caracteristicile juridice și materiale ale dispozițiilor ce urmează să fie puse în aplicare, respectând totodată principiile subsidiarității și proporționalității;

26.  încurajează Comisia și Consiliul să își intensifice eforturile de punere în aplicare a strategiei pentru o reglementare inteligentă pentru a consolida în continuare calitatea reglementării, respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității;

27.  îndeamnă Comisia să continue evaluarea independentă ex-ante și ex-post a legislației cu participarea părților interesate, pentru a îmbunătăți eficacitatea legislației;

28.  sugerează ca, luând în considerare diversitatea situațiilor lor, Comisia să sistematizeze și să îmbunătățească testul pentru IMM-uri, pentru a evalua consecințele propunerilor legislative asupra acestor întreprinderi;

29.  consideră că tabelele de corespondență contribuie la îmbunătățirea transpunerii și facilitează în mod semnificativ controlul aplicării normelor pieței interne; îndeamnă statele membre să elaboreze și să pună la dispoziția publicului tabele de corespondență pentru toate actele legislative privind piața unică; subliniază că, în viitor, Parlamentul nu va putea include pe agenda ședinței plenare rapoarte privind textele de compromis în privința cărora s-a ajuns la un acord cu Consiliul în cazul în care tabelele de corespondență nu sunt incluse;

Coordonarea administrativă, mecanismele de soluționare a problemelor și de informare

30.  sprijină propunerile conținute în Actul privind piața unică și destinate dezvoltării în continuare a cooperării administrative între statele membre, inclusiv extinderii Sistemului de informare al pieței interne (IMI) și la alte domenii legislative relevante, ținând seama de securitatea și de accesibilitatea pentru utilizatori a sistemului; invită Comisia să sprijine statele membre oferind facilități de formare profesională și îndrumare;

31.  consideră că autoritățile locale și regionale ar putea fi implicate în dezvoltarea și extinderea Sistemului de informare al pieței interne după o evaluare temeinică a avantajelor și problemelor care ar putea rezulta ca urmare a unei astfel de extinderi a sistemului;

32.  subliniază importanța unei comunicări mai bune și a extinderii Sistemului de informare al pieței interne, întrucât este esențial să se ofere, în special IMM-urilor, informații clare referitoare la piața internă;

33.  salută intenția Comisiei de a coopera cu statele membre pentru a consolida instrumentele informale de soluționare a problemelor, cum ar fi rețeaua SOLVIT, proiectul „EU Pilot” și centrele europene ale consumatorilor; invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs referitoare la dezvoltarea și interconectarea diferitelor instrumente de soluționare a problemelor, pentru a garanta eficiența și accesul facil al utilizatorilor și pentru a evita suprapunerile inutile; invită statele membre să asigure resurse adecvate pentru aceste instrumente de soluționare a problemelor;

34.  invită Comisia să dezvolte și să promoveze în continuare site-ul de internet „Europa ta” pentru ca acesta să reprezinte un punct unic de acces la toate informațiile și la toate serviciile de asistență de care au nevoie cetățenii și întreprinderile pentru a se folosi de drepturile lor pe piața unică;

35.  încurajează statele membre să dezvolte puncte unice de contact în conformitate cu Directiva privind serviciile, care să devină centre de e-guvernanță ușor de utilizat și de accesat, unde întreprinderile să poată obține toate informațiile necesare în limbile relevante ale UE, să poată aborda toate formalitățile și să poată parcurge etapele necesare prin mijloace electronice pentru a oferi servicii în statul membru respectiv;

36.  ia act de rolul important al EURES în facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în Uniune și în asigurarea unei cooperări strânse între serviciile naționale de ocupare a forței de muncă; solicită statelor membre să facă mai bine cunoscut publicului acest serviciu util pentru a permite mai multor cetățeni ai UE să beneficieze pe deplin de posibilitățile de ocupare a unui loc de muncă oriunde în UE;

37.  solicită parlamentelor naționale, autorităților locale și regionale, precum și partenerilor sociali, să se implice activ în comunicarea avantajelor prezentate de piața unică;

Transpunerea și controlul aplicării legislației

38.  invită Comisia să utilizeze toate competențele de care dispune în temeiul tratatelor pentru a îmbunătăți transpunerea, punerea în aplicare și controlul aplicării normelor privind piața unică în beneficiul cetățenilor, al consumatorilor și al întreprinderilor din Europa; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare corect și în totalitate normele pieței unice;

39.  consideră că procedura privind încălcarea dreptului comunitar rămâne un instrument-cheie pentru asigurarea funcționării pieței interne, dar subliniază faptul că ar trebui să se aibă în vedere și alte instrumente, care sunt mai rapide și mai simple;

40.  solicită Comisiei să reziste oricăror imixtiuni politice și să lanseze imediat proceduri privind încălcarea dreptului comunitar în situațiile în care mecanismele precontencioase de soluționare a problemelor nu au succes;

41.  remarcă faptul că jurisprudența recentă a Curții de Justiție pune la dispoziția Comisiei noi scenarii pentru a urmări „încălcările generale și structurale” ale normelor pieței unice de către statele membre;

42.  solicită Comisiei să facă uz deplin de modificările introduse de articolul 260 din TFUE menite să simplifice și să accelereze impunerea de sancțiuni financiare în contextul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar;

43.  consideră că ar fi utilă o implicare mai activă a Comisiei în controlul aplicării normelor pieței unice printr-o monitorizare mai sistematică și mai independentă, pentru a accelera procedurile privind încălcarea dreptului comunitar;

44.  regretă faptul că prea multe proceduri privind încălcarea dreptului comunitar necesită mult timp până să fie închise sau aduse în fața Curții de Justiție; solicită Comisiei să stabilească un obiectiv de 12 luni ca termen maxim, în medie, pentru procedurile privind încălcarea dreptului comunitar, de la inițierea dosarului până la transmiterea acestuia Curții de Justiție; regretă profund faptul că aceste proceduri nu au un efect direct asupra cetățenilor sau rezidenților UE, care ar putea avea de suferit din cauza absenței unui control al aplicării legislației UE;

45.  solicită Comisiei să ofere informații mai fiabile, în mod transparent, cu privire la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar aflate curs de derulare;

46.  solicită Comisiei să propună un interval de timp în care statele membre trebuie să se conformeze hotărârilor Curții de Justiție;

47.  sprijină inițiativele Comisiei de a îmbunătăți în continuare utilizarea mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor (ADR), pentru a le oferi consumatorilor și întreprinderilor acces rapid și eficient la o soluționare extrajudiciară a litigiilor care să fie simplă și la prețuri scăzute, în cazul litigiilor naționale și transfrontaliere care implică atât achiziții online, cât și offline; salută consultarea lansată de Comisie; insistă asupra necesității unei mai bune informări a cetățenilor cu privire la existența ADR;

48.  invită Comisia să se concentreze și asupra prevenirii litigiilor, de exemplu prin măsuri mai ferme care împiedică practicile comerciale neloiale;

49.  salută intenția Comisiei de a iniția o consultare publică privind o abordare europeană a acțiunii colective și se opune introducerii unor mecanisme de acțiune colectivă după modelul american, care include puternice stimulente economice în direcția inițierii unor acțiuni nejustificate în justiție;

50.  constată că orice propunere privind despăgubirea colectivă pentru încălcări ale legislației privind concurența trebuie să respecte poziția Parlamentului exprimată în Rezoluția sa din 26 martie 2009 privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor UE antitrust; insistă asupra necesității participării Parlamentului la adoptarea oricărui astfel de act prin intermediul procedurii legislative ordinare și invită Comisia să analizeze situația standardelor minime în ceea ce privește dreptul de despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor UE în mod mai general;

Monitorizare, evaluare și modernizare

51.  sprijină o abordare concentrată și bazată pe date concrete în privința evaluării și a monitorizării pieței; invită Comisia să continue dezvoltarea instrumentelor sale de monitorizare a pieței, spre exemplu mecanismul de alertă din cadrul Directivei privind serviciile, prin îmbunătățirea metodologiei, a indicatorilor și a colectării datelor, în paralel cu respectarea principiului pragmatismului și al rentabilității;

52.  subliniază nevoia unei evaluări mai rapide și mai clare a stadiului de punere în aplicare de către statele membre a întregii legislații privind piața unică;

53.  subliniază evaluarea reciprocă prevăzută de Directiva privind serviciile ca fiind o modalitate inovatoare de a utiliza presiunea inter pares pentru a îmbunătăți calitatea transpunerii; sprijină utilizarea, după caz, a evaluării reciproce în alte domenii, de exemplu în domeniul liberei circulații a mărfurilor;

54.  încurajează statele membre să revizuiască în mod regulat normele și procedurile naționale care au un impact asupra liberei circulații a mărfurilor și serviciilor, pentru a simplifica și a moderniza normele naționale și pentru a elimina suprapunerile; consideră că procesul de monitorizare a legislațiilor naționale folosit pentru punerea în aplicare a Directivei privind serviciile ar putea fi un instrument eficient în alte domenii pentru a elimina suprapunerile și obstacolele naționale nejustificate din calea liberei circulații;

55.  îndeamnă Comisia să sprijine eforturile sectorului public de a adopta abordări inovatoare, de a exploata noi tehnologii și proceduri, precum și de a disemina cele mai bune practici în administrația publică, reducând astfel birocrația și promovând politicile centrate pe cetățean;

Priorități-cheie

56.  solicită ca fiecare sesiune de primăvară a Consiliului European să fie dedicată evaluării situației pieței unice, în baza unui proces de monitorizare;

57.  invită Comisia să publice o carte verde privind orientările pentru consultările dintre instituțiile UE și asociațiile reprezentative și societatea civilă, asigurând faptul că aceste consultări au un caracter amplu, interactiv, transparent și că oferă valoare adăugată politicilor propuse;

58.  îndeamnă statele membre să elaboreze și să pună la dispoziția publicului tabele de corespondență pentru toate actele legislative privind piața unică;

59.  solicită statelor membre să reducă deficitul de transpunere a directivelor privind piața unică la 0,5 % în cazul transpunerilor restante și la 0,5 % în cazul celor incorecte, până în 2012;

60.  invită Comisia să prezinte, până la sfârșitul anului 2011, o propunere legislativă privind utilizarea unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor în UE și subliniază importanța adoptării rapide a acesteia;

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80.
(2) JO L 176, 7.7.2009, p. 17.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0186.
(4) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 25.
(5) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 7.


Piaţa unică pentru europeni
PDF 345kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la o piață unică pentru europeni (2010/2278(INI))
P7_TA(2011)0145A7-0072/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din Tratatul UE,

–  având în vedere articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor”,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul UE, prin care Uniunea se angajează să acționeze pentru „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”,

–  având în vedere articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere articolul 11 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea in aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocolul 26 anexat la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „EUROPA 2020, o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un proiect pentru cetățeni – obținerea de rezultate pentru Europa” (COM(2006)0211),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică: bilanțul realizărilor” (SEC(2007)1521), Rezoluția Parlamentului din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice(1) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Reexaminarea pieței unice: după un an” (SEC(2008)3064),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului 21” (COM(2007)0726), Comunicarea Comisiei intitulată „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european” (COM(2007)0725), precum și Rezoluția Parlamentului European din 27 septembrie 2006 referitoare la Cartea albă a Comisiei privind serviciile de interes general(2),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(3) și Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor referitoare la piața internă(4),

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne din iulie 2009 (SEC(2009)1007) și rezoluțiile Parlamentului din 9 martie 2010(5) și 23 septembrie 2008(6) referitoare la Tabloul de bord al pieței interne,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 ‐ Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” și Rezoluția Parlamentului din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor aferentă perioadei 2007-2013(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieței unice: a doua ediție a tabloului de bord al piețelor de consum” (COM(2009)0025) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei intitulat „Al doilea tablou de bord al piețelor de consum” (SEC(2009)0076),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330) și raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană (COM(2009)0557),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(8),

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti adresat Comisiei cu privire la revitalizarea pieței unice,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Tineretul în mișcare” (COM(2010)0477),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind cetățenia UE în 2010: eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” (COM(2010)0603),

–  având în vedere raportul Comitetului Economic și Social European, Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, intitulat „Obstacolele în calea pieței unice europene în 2008”(12),

–  având în vedere Raportul anual pe 2008 al SOLVIT privind dezvoltarea și performanța rețelei SOLVIT (SEC(2009)0142), documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 8 mai 2008 privind un plan de acțiune referitor la o abordare integrată pentru furnizarea de servicii de asistență pe piața unică cetățenilor și întreprinderilor (SEC(2008)1882) și Rezoluția Parlamentului din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT(13),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor, care vizează crearea unui cadru general de norme și principii referitoare la acreditare și la supravegherea pieței(14),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru petiții (A7-0072/2011),

A.  întrucât o piață unică funcțională este principalul motor care va permite Uniunii Europene să își valorifice integral potențialul în materie de competitivitate, creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune, eforturile de creare a unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile de toate tipurile, stabilirea unor drepturi egale pentru toți cetățenii europeni și consolidarea unei economii de piață sociale extrem de competitive;

B.  întrucât Actul privind piața unică vizează europenii ca participanți activi în cadrul economiei europene;

C.  întrucât piața unică nu poate fi privită în termeni pur economici, ci trebuie considerată ca fiind integrată într-un cadru juridic mai larg care conferă drepturi fundamentale specifice cetățenilor, consumatorilor, lucrătorilor, antreprenorilor și întreprinderilor, în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) de toate tipurile;

D.  întrucât sunt prea numeroase obstacolele ce stau în calea cetățenilor ce doresc să studieze, să lucreze sau să se deplaseze într-un alt stat membru sau să cumpere dintr-un alt stat membru și a IMM-urilor care doresc să se stabilească într-un alt stat membru sau să desfășoare activități comerciale transfrontaliere; întrucât aceste obstacole au la origine, printre altele, o armonizare insuficientă a legislațiilor naționale, o transferabilitate scăzută a drepturilor de asigurări sociale și o birocrație excesivă, care împiedică libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor și a capitalurilor în cadrul Uniunii;

E.  întrucât realizarea pieței unice necesită o viziune cuprinzătoare pentru a consolida în continuare dezvoltarea acesteia, fapt subliniat și în Raportul Monti și în Rezoluția referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor, care să încorporeze toate politicile relevante în cadrul unui obiectiv strategic al pieței unice, cuprinzând nu numai politicile în domeniul concurenței, ci, printre altele, și politicile în domeniul industriei, al consumatorilor, al energiei, al transporturilor, digital, al mediului, al schimbărilor climatice, comercial, regional, al justiției și al cetățeniei, pentru a atinge un nivel ridicat de integrare;

F.  întrucât piața unică ar trebui să ofere consumatorilor europeni mai multe posibilități de alegere la prețuri mai mici, mai ales celor care trăiesc în zone mai puțin accesibile, precum regiuni insulare, zone de munte și zone cu densitate mică a populației, și celor cu mobilitate redusă;

G.  întrucât materialele tipărite sau disponibile pe internet ale Comisiei sunt deseori fie prea abstracte, fie prea complexe pentru a atrage cu adevărat cetățenii și pentru a atinge un public larg;

H.  întrucât este important ca Actul privind piața unică să nu fie constituit dintr-o serie de măsuri izolate și ca toate propunerile să contribuie la realizarea unui obiectiv coerent,

Introducere

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică” și îndeosebi capitolul II „Recăpătarea încrederii prin repunerea europenilor în centrul pieței unice”, care conține 19 inițiative orientate către nevoile cetățenilor europeni;

2.  consideră că propunerile cuprinse în comunicare corespund în general așteptărilor Parlamentului, dar trebuie să fie consolidate și mai mult pentru a plasa cetățenii în centrul proiectului pieței unice;

3.  regretă împărțirea comunicării în trei capitole axate pe cetățenii europeni, întreprinderi și guvernanță, și nu pe domenii tematice; subliniază faptul că competitivitatea pieței unice și acceptarea acesteia de către cetățeni nu ar trebui privite ca fiind contradictorii, ci ca obiective care se consolidează reciproc; consideră totuși că cele trei capitole ale comunicării sunt importante în egală măsură și interconectate și că ar trebui să facă obiectul unei abordări coerente, care să țină cont de propunerile formulate și preocupările exprimate de părțile interesate de la nivelul UE și din statele membre;

4.  își exprimă convingerea fermă că Actul privind piața unică trebuie să constituie un pachet de măsuri coerent și echilibrat, în concordanță cu Raportul Grech (A7-0132/2010) și cu Raportul Monti, care să pună bazele unei Europe creatoare de valoare adăugată atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi;

5.  susține că relansarea și aprofundarea pieței unice sunt esențiale în contextul politicilor UE menite să combată efectele crizei financiare și economice, ca parte integrantă a Strategiei UE 2020;

6.  consideră că cetățenii europeni nu au exploatat încă la maximum potențialul pieței unice în multe domenii, inclusiv în ceea ce privește libera circulație a persoanelor, a bunurilor și a serviciilor și că sunt necesare stimulente noi pentru a garanta mai ales o mobilitate geografică efectivă a forței de muncă în interiorul Europei;

7.  este de părere că strategia privind piața unică ar trebui să consolideze bunăstarea socială și drepturile lucrătorilor și să asigure condiții de muncă echitabile pentru toți cetățenii europeni;

8.  sprijină ideea Comisiei de a iniția, prin intermediul Actului privind piața unică, o dezbatere globală și pragmatică în întreaga Europă cu privire la beneficiile și costurile pieței interne și solicită Comisiei să asigure punerea în aplicare eficace a normelor pieței interne care reduc povara administrativă asupra cetățenilor;

9.  împărtășește convingerea că realizarea deplină a pieței unice europene ar trebui să constituie baza finalizării procesului de integrare politică și economică;

10.  subliniază în special angajamentul Comisiei, din cadrul acestei comunicări, de a promova noi abordări în vederea unei dezvoltări durabile;

11.  subliniază că statele membre pun în aplicare în mod necorespunzător nu numai legislația privind piața unică, ci și alte acte legislative cu impact asupra drepturilor cetățenilor europeni și ale altor rezidenți legali; solicită statelor membre să asigure în special o mai bună punere în aplicare a Directivei privind libera circulație (2004/38/CE);

12.  consideră că eforturile de realizare a pieței unice trebuie să se concentreze asupra preocupărilor și drepturilor cetățenilor, ale consumatorilor, ale utilizatorilor serviciilor publice și ale întreprinderilor și trebuie să le aducă acestora beneficii concrete pentru a restabili încrederea lor deplină în piața unică și a face mai bine cunoscute în rândul lor oportunitățile oferite de aceasta;

13.  îndeamnă statele membre și Comisia să colaboreze pentru a transmite cetățenilor mesajul cu privire la piața unică, pentru a asigura recunoașterea beneficiilor acesteia, precum și înțelegerea și respectarea corespunzătoare și la scară largă a drepturilor cetățenilor în calitate de consumatori; recunoaște, în acest sens, nevoia de strategii de comunicare mai bune care să stârnească în mod autentic interesul majorității cetățenilor, precum și nevoia de a utiliza tehnologiile moderne în cele mai diverse și creatoare forme;

14.  subliniază că piața unică pentru europeni vizează, în primul rând, ocuparea forței de muncă și crearea de noi locuri de muncă și că este esențial să se creeze un mediu în care întreprinderile și cetățenii să își poată exercita pe deplin drepturile;

15.  subliniază că piața unică oferă un potențial ridicat în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, creșterea economică și competitivitatea și că este necesar să se adopte politici structurale puternice pentru a exploata acest potențial la maximum;

16.  subliniază că provocările demografice necesită o strategie care să contribuie la crearea de locuri de muncă care să remedieze deficitul de pe piața forței de muncă din UE;

17.  reiterează opinia exprimată în cadrul Rezoluției din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor cu privire la faptul că Comisia ar trebui să promoveze o legislație a pieței unice favorabilă consumatorilor, astfel încât să garanteze integrarea deplină a intereselor consumatorilor în cadrul mecanismului pieței unice;

18.  subliniază că încrederea cetățenilor și a consumatorilor este esențială pentru funcționarea pieței unice și nu poate fi considerată ca fiind înțeleasă de la sine, ci trebuie întreținută; consideră, îndeosebi, că, în vederea îndeplinirii promisiunilor făcute, statele membre și instituțiile UE trebuie să garanteze funcționarea la capacitate maximă a actualului cadru privind piața unică; subliniază faptul că încrederea cetățenilor este la fel de indispensabilă în vederea realizării cu succes a pieței unice precum un mediu favorabil pentru întreprinderi; consideră că integrarea economică ar trebui însoțită de măsuri adecvate sociale, ecologice și de protecție a consumatorilor în vederea atingerii ambelor obiective;

19.  în plus, consideră că, în ceea ce privește furnizarea de valoarea adăugată cetățenilor europeni, propunerile privind piața unică trebuie să respecte principiul subsidiarității și cel al suveranității statelor membre și să promoveze schimburile de bune practici dintre statele membre;

20.  subliniază lipsa unei comunicări directe cu cetățenii și consideră că reprezentanțele UE din statele membre trebuie să fie mandatate să răspundă imediat, prin prezentarea faptelor, la relatările negative și înșelătoare din mass-media, și ar trebui să depună eforturi suplimentare pentru a oferi informații referitoare la legislația, programele și proiectele europene, promovând astfel și o dezbatere în cunoștință de cauză asupra chestiunilor europene; susține, în continuare, utilizarea tehnologiei moderne în cele mai diverse și creative forme, inclusiv a jocurilor video de roluri, pe care tinerii le pot folosi într-un mod competitiv la nivel european (de exemplu, în cadrul unui concurs UE destinat școlilor), învățând totodată despre modul în care funcționează economia și Uniunea Europeană;

21.  atrage atenția asupra faptului că eficacitatea și legitimitatea democratică ale Uniunii Europene extinse pot și ar trebui să fie îmbunătățite, în condițiile în care sprijinul cetățenilor europeni față de UE suferă o eroziune evidentă; consideră că se consacră insuficient timp și efort sau că se utilizează o metodă incorectă pentru a reuni cetățenii Europei, obiectiv care ar trebui să constituie principala sarcină a UE; solicită, în consecință, ca statele membre și instituțiile UE să depună eforturi sporite pentru a genera sprijin față de UE și a convinge cetățenii europeni de importanța valorilor UE, precum și de utilitatea și avantajele acesteia;

22.  consideră că lupta împotriva corupției și a criminalității organizate este esențială pentru buna funcționare a pieței interne și solicită Comisiei și statelor membre să continue eforturile depuse în acest domeniu, folosind toate instrumentele de care dispun, inclusiv mecanismul de cooperare și verificare;

23.  subliniază nevoia de a include obiectivele Programului de la Stockholm, în special deschiderea frontierelor și libera circulație a bunurilor, a capitalurilor, a serviciilor și a persoanelor, în procesul de elaborare a Actului privind piața unică;

24.  afirmă că statele membre au datoria de a adopta și de a pune în aplicare legislația europeană referitoare la piața internă și la drepturile aferente ale cetățenilor europeni;

25.  subliniază faptul că implementarea pieței unice trebuie să continue cu respectarea deplină a drepturilor cetățenilor și rezidenților Uniunii, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale;

26.  consideră că procesul de petiționare poate ajuta cetățenii să profite de piața internă;

27.  invită Comisia să adopte o „Cartă a cetățenilor” clară și ușor accesibilă privind dreptul de a locui și de lucra oriunde în UE și să elaboreze informații multilingve și specifice despre problemele cotidiene cu care se confruntă cetățenii atunci când se deplasează, fac cumpărături sau vând bunuri în întreaga Europă, precum și despre standardele sociale, de sănătate, de protecție a consumatorilor și de protecție a mediului pe care aceștia se pot baza;

28.  consideră că cele 19 acțiuni propuse de Comisie ar trebui clasate în ordinea priorităților în funcție de impactul lor asupra creării de locuri de muncă, de beneficiile concrete aduse și de fezabilitatea lor pentru cetățenii europeni într-un interval de timp realist;

29.  reamintește că, în Rezoluția sa referitoare la economia socială, a solicitat o mai bună recunoaștere a întreprinderilor din economia socială, inclusiv o integrare generalizată a conceptului în politicile UE, un dialog intensificat cu reprezentanții economiei sociale, un sprijin mai eficace și recunoaștere pentru întreprinderi în cadrul dialogului social; reamintește că, în aceeași rezoluție, a solicitat ca registrele naționale să țină seama de întreprinderile din economia socială și, de asemenea, a solicitat statistici specifice privind activitatea întreprinderilor din economia socială;

30.  solicită lansarea unei competiții europene televizate pentru desemnarea „întreprinderii europene transfrontaliere a anului” în vederea sensibilizării publicului cu privire la oportunitățile și beneficiile pieței unice și la potențialul tinerilor inventivi; consideră că imaginea cetățenilor din diferite părți ale Europei reuniți în vederea elaborării unui plan de afaceri, a strângerii de fonduri și a demarării unei acțiuni pozitive împreună ar sprijini promovarea noțiunilor de Europa, de piață unică și de antreprenoriat; consideră, de asemenea, că monitorizarea de-a lungul anului a întreprinderii câștigătoare – acordându-se atenție și membrilor personalului, precum și prietenilor și familiilor acestora – poate evidenția beneficiile și lacunele pieței unice, dar și soluțiile pentru lacunele respective, în vederea sensibilizării publicului cu privire la ce înseamnă cu adevărat Europa, și din perspectivă umană;

31.  reamintește nevoia de a lua în considerare, în cadrul politicilor integrate ale UE, situația regiunilor cu caracteristici teritoriale specifice, în special a regiunilor ultraperiferice astfel cum sunt definite la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a asigura integrarea deplină a acestor regiuni și a întreprinderilor, a forței de muncă și a cetățenilor de pe teritoriul lor în cadrul pieței interne a UE, permițându-le astfel să beneficieze pe deplin de avantajele acesteia; încurajează Comisia să continue aplicarea dispozițiilor specifice pentru aceste regiuni și să elaboreze în continuare astfel de dispoziții; reamintește nevoia de a institui planul de acțiune european privind vecinătatea lărgită menționat în Comunicarea Comisiei (COM(2004)0343), ca o completare la integrarea pe piața unică; solicită, în final, ca propunerile de la capitolul „Întărirea solidarității pe piața unică” să fie extinse și susținute și, în special, ca o atenție deosebită să fie acordată impactului pieței unice în regiunile cele mai dezavantajate, în vederea anticipării și sprijinirii eforturilor de ajustare depuse de regiunile respective;

Evaluare generală

32.  invită Comisia să ia urgent măsuri de favorizare a mobilității cetățenilor pentru a promova creșterea economică durabilă, ocuparea forței de muncă și incluziunea socială și solicită instituirea unui „tablou de bord al mobilității” care să măsoare mobilitatea din cadrul UE; în acest context, salută inițiativele Comisiei privind recunoașterea calificărilor profesionale, inițiativa „Tineretul în mișcare”, pașaportul european al competențelor, propunerea privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul, inițiativa privind accesul la anumite servicii bancare de bază, precum și inițiativa propusă de îmbunătățire a transparenței și comparabilității comisioanelor bancare; sugerează Comisiei ca, în evaluare sa de impact, să realizeze o analiză costuri-beneficii și să identifice sinergii între inițiativele menționate mai sus; invită Comisia să sporească numărul și să extindă sfera participanților la programele de mobilitate, în special în rândul tinerilor și să îmbunătățească vizibilitatea acestor programe;

33.  constată că aspectele privind siguranța produselor și supravegherea pieței au cea mai mare importanță pentru cetățenii europeni; salută, așadar, planul de acțiune multianual al Comisiei pentru dezvoltarea supravegherii pieței europene bazat pe orientări privind controlul vamal și siguranța produselor și îndeamnă Comisia să înființeze un sistem de supraveghere a pieței unice pentru toate produsele, în temeiul unui act legislativ care să acopere atât Directiva privind siguranța generală a produselor, cât și Regulamentul privind supravegherea pieței; invită Comisia să aibă un rol mai activ în coordonarea și împărtășirea bunelor practici între autoritățile vamale și de supraveghere a pieței de la nivel național, pentru a spori eficacitatea controalelor la frontiere asupra bunurilor importate din țări terțe; invită statele membre și Comisia să aloce resursele necesare pentru a asigura eficacitatea activităților de supraveghere a pieței;

34.  invită Comisia să solicite statelor membre care aplică în continuare restricții pe piețele lor ale muncii să își revizuiască dispozițiile tranzitorii pentru a deschide aceste piețe tuturor lucrătorilor europeni;

35.  consideră că un aflux de migranți cu înaltă calificare și de lucrători sezonieri ar fi benefic pentru economia europeană; invită, prin urmare, statele membre să accelereze eliminarea restricțiilor în vigoare pe piețele lor ale muncii pentru toți cetățenii UE; invită, de asemenea, Comisia să continue dezvoltarea politicii în domeniul imigrației privind grupurile respective, ținând cont de necesitatea menținerii resurselor umane vitale în țările de origine și îmbunătățind, în același timp, măsurile de gestionare a frontierelor externe și de prevenire a imigrației ilegale;

36.  reiterează că principiul nediscriminării în cadrul pieței interne elimină obligația impusă resortisanților unui alt stat membru de a furniza documente originale, copii legalizate, certificate de naționalitate sau traduceri oficiale ale documentelor pentru a beneficia de un serviciu sau de condiții sau prețuri mai avantajoase;

37.  este de părere că Directiva privind serviciile creează cadrul fundamental pentru a spori nivelul de liberă circulație a prestatorilor de servicii și, de asemenea, vizează consolidarea drepturilor consumatorilor în calitate de destinatari ai serviciilor și promovează disponibilitatea informațiilor, a sprijinului și a transparenței cu privire la prestatorii de servicii și la serviciile acestora;

38.  solicită Comisiei să prezinte propuneri practice pentru a extinde protecția consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale la micile întreprinderi;

39.  salută intenția Comisiei de a propune o inițiativă legislativă de reformare a sistemului de recunoaștere a calificărilor profesionale; solicită Comisiei să evalueze acquis-ul și să publice o carte verde până în septembrie 2011; atrage atenția supra necesității de a garanta transferabilitatea drepturilor de pensie; invită statele membre să își coordoneze în mod mai eficace politicile în materie de pensii și să facă schimb de bune practici la nivel european;

40.  solicită să se stabilească o legătură mai clară între programele pentru învățământul secundar și învățământul superior și nevoile pieței muncii și subliniază rolul important al uceniciilor; invită Comisia să promoveze formarea formală și informală; consideră că instituirea cardurilor profesionale ar putea constitui o măsură concretă de facilitare a mobilității profesioniștilor în cadrul pieței unice, măcar în anumite sectoare; îndeamnă Comisia ca, înainte de revizuire, să efectueze o evaluare a impactului introducerii cardurilor profesionale europene, luând în considerare beneficiile, valoarea adăugată, cerințele de protecție a datelor și costurile aferente;

41.  consideră necesară promovarea de către Comisie a unui schimb european de competențe, în cadrul căruia întreprinderile mici și mijlocii să poată beneficia de competențele disponibile în întreprinderile mai mari, promovându-se astfel sinergiile și îndrumarea;

42.  salută intenția Comisiei de a adopta o comunicare privind prioritățile energetice pentru perioada care se încheie în 2020/2030; solicită Comisiei să abordeze lacunele din infrastructură și să faciliteze integrarea energiei regenerabile în vederea dezvoltării unei piețe interne a energiei complet operaționale;

43.  salută inițiativa legislativă anunțată privind punerea în aplicare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor pentru a asigura respectarea drepturilor lucrătorilor detașați și a clarifica obligațiile autorităților naționale și ale întreprinderilor; solicită statelor membre să remedieze deficiențele apărute în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării directivei;

44.  salută anunțarea de către Comisie a unei măsuri de garantare a accesului la anumite servicii bancare de bază; constată că măsurile de control aplicate clienților care prezintă un potențial sporit de risc pentru bănci ar trebui să fie proporționate și justificate în mod obiectiv; salută inițiativa propusă de îmbunătățire a transparenței și a comparabilității comisioanelor bancare;

45.  invită Comisia să includă în programul său inițiativele privind serviciile financiare de bază [ca, de exemplu, zona unică de plăți în euro (SEPA) și o mai bună securitate juridică privind valorile mobiliare], care sunt extrem de relevante pentru piața internă; subliniază faptul că un sistem de plată fragmentat reprezintă un obstacol în calea comerțului transfrontalier; invită Comisia să continue să îmbunătățească sistemul SEPA în vederea definirii unui serviciu de plată de bază disponibil pentru toate cardurile de credit, sporind transparența cu privire la costurile tranzacțiilor și reducând comisioanele interbancare în cadrul UE;

46.  solicită elaborarea de măsuri pentru instituirea unui cadru legal adecvat pentru fundații, societăți și asociații mutuale, pentru a le oferi acestora statut european, a evita incertitudinea juridică și a promova și alte întreprinderi din sectorul economiei sociale și alte proiecte sociale; salută intenția Comisiei de a revizui Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 privind statutul societății cooperative europene și solicită să se creeze, în cadrul acestei revizuiri, un statut cu adevărat autonom; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul transfrontalier al întreprinderilor din sectorul economiei sociale și de a spori la maximum potențialul lor antreprenorial, social, cultural și inovator în cadrul pieței unice;

47.  salută intenția Comisiei de a ține seama, ori de câte ori este necesar, de impactul social al legislației propuse privind piața unică pentru ca deciziile politice adoptate să fie mai bine documentate și să se bazeze în mai mare măsură pe dovezi; încurajează Comisia să propună un set de indicatori care să poată fi utilizați pentru a evalua impactul social al legislației; consideră că această evaluare de impact ar trebui realizată în cadrul unei evaluări integrate care să ia în considerare toate impacturile relevante ale unei propuneri (și anume, impactul financiar, asupra mediului, a competitivității, a creării de locuri de muncă și a creșterii economice);

48.  invită Comisia, în contextul relansării unei piețe unice mai competitive menite să genereze creștere economică durabilă și să creeze mai multe locuri de muncă de o mai bună calitate, să se asigure că sunt respectate toate drepturile sociale; consideră că, în acest scop, Comisia ar trebui să includă o referință la politicile și drepturile sociale în legislația privind piața unică, acolo unde se justifică în virtutea concluziilor evaluării impactului social al legislației propuse; în plus, subliniază că, după caz, ar trebui să se țină seama în mod adecvat, în legislația privind piața unică, de noile dispoziții de la articolele 8 și 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și de intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care garantează europenilor o serie întreagă de drepturi civile, politice, economice și sociale, precum și dreptul de a negocia, încheia și aplica convenții colective în conformitate cu dreptul și cutumele naționale și cu respectarea cuvenită a legislației UE;

49.  salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere legislativă privind creditele ipotecare pentru a remedia lipsa actuală de protecție a consumatorilor, incertitudinea juridică în materie de credite ipotecare și comparabilitatea insuficientă a condițiilor și opțiunilor oferite de furnizorii de credite ipotecare, pentru a garanta stabilitatea sistemului economic și financiar și a reduce barierele, astfel încât furnizorii de credite ipotecare să își poată desfășura activitatea și într-un alt stat membru, iar cetățenii să poată obține un credit ipotecar într-un alt stat membru;

50.  regretă faptul că în Comunicarea Comisiei referitoare la Actul privind piața unică nu se prevede nicio acțiune în domeniul taxelor de roaming, în pofida naturii concrete a unor astfel de măsuri și a așteptărilor ridicate ale cetățenilor în această privință; îndeamnă Comisia să propună o extindere a regulamentului existent în materie de roaming atât în ceea ce privește perioada de aplicare – până în iunie 2015 – cât și domeniul de aplicare, introducând plafoane tarifare pentru comercializarea cu amănuntul a serviciilor de comunicații de date în roaming; este de părere că, în vederea atingerii obiectivelor Agendei digitale, această inițiativă ar trebui inclusă în domeniul de aplicare al Actului privind piața unică; invită sectorul telecomunicațiilor să promoveze un model comercial bazat pe tarife forfetare pentru transmiterea de date, mesajele vocale și mesajele scrise în roaming pe tot teritoriul UE;

51.  invită Comisia să ia de urgență măsuri de stabilizare a piețelor financiare, să se asigure că acestea sunt benefice economiei reale și conduc la realizarea unei piețe unice de desfacere cu amănuntul reglementată și monitorizată corespunzător, în care consumatorii să dispună de un nivel înalt de protecție și să se asigure stabilitatea financiară prin evitarea bulelor, mai ales în domeniul imobiliar;

52.  solicită Comisiei să identifice și să elimine obstacolele fiscale cu care se mai confruntă încă cetățenii europeni; solicită măsuri mai energice prin care să se evite dubla impozitare a cetățenilor europeni;

53.  salută inițiativa Comisiei de a lansa o consultare publică privind guvernanța corporativă și ameliorarea transparenței informațiilor furnizate de întreprinderi cu privire la aspectele sociale și de mediu și la respectarea drepturilor omului, dar subliniază importanța adoptării unor măsuri suplimentare specifice pentru a promova politici de remunerare solide și responsabile, participarea corespunzătoare a femeilor în consiliile de administrație și executive, valorizarea angajamentului pe termen lung al acționarilor, precum și îmbunătățirea sistemelor de consultare și de participare a angajaților, inclusiv la capitalul social; solicită, în special, promovarea participării angajaților la capitalul social, consolidarea angajamentului pe termen lung al acționarilor și promovarea drepturilor de informare și de consultare a angajaților și a reprezentanților acestora, precum și a drepturilor lor de participare la procesul decizional; subliniază că o transparență sporită, bunele relații cu personalul și procesele de producție conforme cu dezvoltarea durabilă sunt, la rândul lor, în interesul întreprinderilor, al proprietarilor lor și al celor care investesc în ele;

54.  ia act de propunerea Comisiei privind inițiativa referitoare la întreprinderile sociale și recomandă lansarea unui proces de consultare privind acest proiect pentru a evalua potențialul acestei măsuri în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

55.  consideră că Actul privind piața unică ar trebui să propună acțiuni privind modul în care sectorul public poate implica mai mult întreprinderile în vederea promovării de soluții inovatoare pentru prestarea serviciilor publice; invită Comisia și statele membre, în temeiul respectivelor lor competențe, să se asigure că serviciile de interes economic general (SIEG), inclusiv serviciile sociale de interes general (SSIG), sunt garantate într-un cadru caracterizat de aspecte precum accesul universal, înaltă calitate și accesibilitate, precum și norme clare de finanțare, prin punerea la dispoziția autorităților publice a unui set de instrumente care să servească la evaluarea calității acestor servicii; consideră că ar trebui să se adopte inițiative sectoriale specifice de către Comisie, utilizându-se toate opțiunile disponibile, în temeiul și în conformitate cu articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocolul 26 la acesta, pentru a se asigura că SIEG și SSIG pot fi furnizate într-o măsură corespunzătoare, respectându-se în același timp principiul subsidiarității;

56.  invită Comisia să faciliteze aplicarea normelor UE prin clarificarea criteriilor privind compatibilitatea cu piața internă a ajutoarelor de stat și a achizițiilor publice din domeniul serviciilor sociale de interes general (SSIG);

57.  solicită ca resursele aferente fondurilor structurale și Fondului de coeziune să fie utilizate în mod strategic și adecvat, iar rețelele transeuropene să fie extinse în vederea dezvoltării pieței unice;

58.  atrage atenția în mod deosebit asupra valorii adăugate a rețelei TEN-T, îndeosebi a proiectelor cu caracter transnațional și care elimină blocajele; subliniază că rețeaua oferă un cadru eficient pentru circulația persoanelor și a bunurilor în cadrul UE și observă că Strategia Europa 2020 recunoaște valoarea adăugată europeană a accelerării proiectelor strategice care au caracter transfrontalier, elimină blocajele și sprijină nodurile intermodale (orașe, porturi, aeroporturi, platforme logistice);

59.  sprijină conceptul unei rețele centrale constituite din proiecte prioritare care respectă aceste principii, care ar trebui, așadar, să fie principalii beneficiari ai fondurilor UE și solicită ca investițiile sprijinite de UE în domeniul transporturilor să fie armonizate cu alte proiecte conexe în materie de infrastructuri de transport care primesc fonduri UE din alte surse;

60.  salută instituirea unor drepturi reale pentru pasageri în cazul călătoriilor în cadrul UE în domeniul transportului aerian, feroviar, maritim sau al transportului cu autocarul și autobuzul și recunoaște că aceste drepturi sunt esențiale pentru a facilita libera circulație a persoanelor în cadrul pieței unice;

61.  solicită o examinare a respectării acestor drepturi în domeniul transportului aerian care să fie urmată, dacă este necesar, de propuneri legislative care să clarifice și să consolideze drepturile respective pentru a asigura aplicarea lor uniformă în ansamblul Uniunii Europene și a elimina riscul de denaturare a concurenței pe piața unică atât în cadrul modurilor de transport, cât și între acestea; solicită ca aceste propuneri să includă o protecție adecvată a consumatorilor cu privire la pachetele de servicii pentru călătorii, cazurile de faliment și taxele excesive aplicate pentru servicii;

62.  subliniază că actualul cadru legislativ care reglementează drepturile pasagerilor ce folosesc transportul aerian are nevoie de măsuri de executare mai bune, astfel încât cetățenii să poată beneficia în totalitate de drepturile pe care le au, îndeosebi persoanele cu mobilitate redusă (PMR); invită Comisia să adopte o propunere de modificare a regulamentului privind drepturile pasagerilor transportului aerian, pentru a spori protecția consumatorilor, și o comunicare privind drepturile pasagerilor tuturor modurilor de transport, care să fie urmată de propuneri legislative;

63.  invită Comisia să facă bilanțul experienței acumulate până în prezent în domeniul drepturilor pasagerilor, să identifice modele comune mai multor moduri și să elaboreze orientări politice generale pentru anii următori, axându-se îndeosebi pe mijloacele de sensibilizare sporită a pasagerilor cu privire la drepturile lor și la modul de exercitare a acestora;

64.  invită Comisia să încurajeze utilizarea noilor tehnologii în cadrul unui sistem de transporturi eficient, inteligent și durabil care să ajute pasagerii prin sprijinirea utilizării sistemelor integrate de emitere de bilete;

65.  subliniază necesitatea de a finaliza piața unică digitală și observă că beneficiile acesteia vor avea un impact direct asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni; solicită să se ia măsuri de promovare a e-sănătății și a accesului universal la servicii în bandă largă la prețuri accesibile; salută propunerea de decizie privind instituirea unui program de acțiune pentru spectrul european de frecvențe radio, în special eliberarea până în 2013 a benzii de 800 MHz provenită din dividendul digital, astfel încât piața în bandă largă wireless să poată crește și asigura accesul la internet de mare viteză pentru toți cetățenii, în special pentru cei care locuiesc în zone mai greu accesibile din Europa, precum regiunile insulare, de munte, rurale și zonele cu o densitate redusă a populației;

66.  îndeamnă statele membre să evalueze propunerea Comisiei de directivă orizontală privind combaterea discriminării (COM(2008)0426) nu numai din punctul de vedere al costurilor, ci și din perspectiva beneficiilor potențiale în cazul în care persoanele care, anterior, nu se simțeau în siguranță și securitate în anumite domenii, încep să acceseze servicii în respectivele domenii;

67.  susține cu fermitate cele „25 de acțiuni pentru îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor” din Raportul privind cetățenia UE în 2010 (COM(2010)0603), în special pe cele privind creșterea gradului de protecție a victimelor, a suspecților și a persoanelor inculpate;

68.  salută Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere și solicită statelor membre să o pună în aplicare integral;

Priorități principale

69.  solicită Comisiei să sprijine următoarea listă de propuneri ca priorități principale ale Parlamentului European:

o
o   o

   invită Comisia să ia măsuri de sporire a mobilității cetățenilor europeni, în special prin publicarea până în luna septembrie 2011 a unei cărți verzi privind recunoașterea calificărilor profesionale, inclusiv o evaluare a cadrului existent și, dacă este cazul, să propună o inițiativă legislativă de reformare a acestui cadru în 2012, evaluând totodată fezabilitatea și valoarea adăugată ale cardurilor de identitate profesională la nivelul UE și ale unui „pașaport european al competențelor” în 2011 și instituind un „tablou de bord al mobilității” care să măsoare mobilitatea în UE;
   invită Comisia să-și asume un rol mai activ în coordonarea activităților autorităților vamale și de supraveghere a pieței de la nivel național, pentru a spori eficacitatea controalelor la frontiere asupra bunurilor importate din țări terțe și să elaboreze, în 2011, un plan de acțiune multianual pentru dezvoltarea unui sistem eficace de supraveghere a pieței europene pentru toate produsele, acordând totodată statelor membre flexibilitate în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor legale;
   îndeamnă Comisia să propună o extindere a regulamentului existent în materie de roaming atât în ceea ce privește perioada de aplicare – până în iunie 2015 – cât și domeniul de aplicare, introducând plafoane tarifare pentru comercializarea cu amănuntul a serviciilor de comunicații de date în roaming pentru a reduce costurile de roaming pentru cetățeni și pentru întreprinderi;
   solicită Comisiei să prezinte, până în iunie 2011, o propunere legislativă privind garantarea accesului la anumite servicii bancare de bază și să îmbunătățească transparența și comparabilitatea comisioanelor bancare până la sfârșitul lui 2011;
   solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă prin care să se elimine obstacolele cu care se confruntă lucrătorii mobili pentru a garanta transferabilitatea integrală a drepturilor de pensie;

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80.
(2) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 277.
(3) JO L 176, 7.7.2009, p. 17.
(4) JO L 98, 16.4.2005, p. 47.
(5) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 25.
(6) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 7.
(7) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 17.
(8) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 1.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0186.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2010)0376.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2010)0320.
(12) http://www.eesc.europa.eu/smo/news/Obstacles_December-2008.pdf.
(13) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 10.
(14) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.


Piaţa unică pentru întreprinderi şi creştere economică
PDF 441kWORD 129k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la piața unică pentru întreprinderi și creștere economică (2010/2277(INI))
P7_TA(2011)0146A7-0071/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică. Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate. 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la crearea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni(1),

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti din 9 mai 2010, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană” (COM(2010)0543),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

–  având în vedere Raportul asupra evaluării accesului IMM la achizițiile publice din UE(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană” (COM(2009)0557),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Achiziții publice pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu ” (COM(2008)0400),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „'Gândiți mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri - Un „Small Business Act” pentru Europa' (COM(2008)0394),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică: bilanț al realizărilor” (SEC(2007)1521),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0726),

–  având în vedere Comunicarea interpretativă a Comisiei privind aplicarea dreptului comunitar în domeniul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor în cazul parteneriatelor public-privat instituționale (PPPI) (C(2007)6661),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „E timpul să accelerăm: Noul parteneriat pentru creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2006)0030),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Actul privind piața unică din 10 decembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la noi evoluții în achizițiile publice(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 referitoare la achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 intitulată „E timpul să accelerăm - Crearea unei Europe a spiritului antreprenorial și a creșterii”(8),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice (COM(2011)0015),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0071/2011),

A.  întrucât o piață unică bazată pe o concurență liberă și echitabilă este obiectivul esențial al reformei economice a UE și reprezintă un avantaj competitiv fundamental pentru Europa într-o economie globalizată;

B.  întrucât unul dintre avantajele importante ale pieței interne îl constituie înlăturarea barierelor din calea mobilității și armonizarea reglementărilor instituționale cu scopul de a promova înțelegerea culturală, integrarea, creșterea economică și solidaritatea europeană;

C.  întrucât este importantă sporirea încrederii în piața unică la toate nivelurile, precum și eliminarea actualelor bariere la intrarea pe piață a întreprinderilor; întrucât birocrația excesivă descurajează noii antreprenori;

D.  întrucât este important ca Actul privind piața unică să nu fie constituit dintr-o serie de măsuri izolate una de cealaltă și ca toate propunerile să contribuie împreună la atingerea unui obiectiv coerent;

E.  întrucât toate întreprinderile sunt afectate de fragmentarea pieței, IMM-urile fiind deosebit de vulnerabile la problemele provocate de această fragmentare;

F.  întrucât piața unică este adeseori percepută ca benefică până în acest moment mai ales marilor societăți, deși IMM-urile sunt motorul de creștere al UE;

G.  întrucât lipsa de inovare din UE este unul dintre factorii-cheie al ratelor scăzute de creștere din ultimii ani; întrucât inovarea în domeniul tehnologiilor ecologice oferă o oportunitate pentru reconcilierea creșterii pe termen lung și a protecției mediului;

H.  întrucât, pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, piața unică trebuie să ofere condițiile necesare unei creștere inteligente, durabile și favorabile incluziunii; întrucât piața unică ar trebui să devină un mediu mai propice inovării și cercetării de către întreprinderile din UE;

I.  întrucât politica în domeniul concurenței este un instrument esențial care permite UE să aibă o piață internă dinamică, eficientă și inovatoare și să fie competitivă la nivel mondial;

J.  întrucât capitalul de risc este o importantă sursă de finanțare pentru noile întreprinderi inovatoare; întrucât există în continuare bariere în ceea ce privește investirea de capitaluri de risc în diferite state membre ale UE;

K.  întrucât dezvoltarea și utilizarea pe scară mai largă a tehnologiilor informației și comunicațiilor de către întreprinderile europene sunt esențiale pentru creșterea viitoare;

L.  întrucât comerțul și serviciile electronice, inclusiv serviciile de e-Guvernare și e-Sănătate, sunt în continuare subdezvoltate la nivelul UE;

M.  întrucât sectorul poștal și promovarea interoperabilității și a cooperării între serviciile și sistemele poștale pot avea un impact important asupra dezvoltării comerțului electronic transfrontalier;

N.  întrucât există obstacole de natură reglementară care afectează transferul eficace al drepturilor de autor și care conduc la un nivel ridicat de fragmentare pe piața produselor audiovizuale, ceea ce dăunează mediului de afaceri din UE; întrucât atât mediul de afaceri, cât și consumatorii ar avea de câștigat din crearea unei veritabile piețe unice a produselor și serviciilor audiovizuale, care să respecte drepturile fundamentale ale utilizatorilor de internet;

O.  întrucât contrafacerile și pirateria reduc încrederea întreprinderilor în comerțul electronic și alimentează fragmentarea legislației de protejare a drepturilor de autor, ceea ce descurajează inovarea pe piața internă;

P.  întrucât diferențele dintre legislațiile fiscale pot conduce la obstacole importante în calea tranzacțiilor transfrontaliere; întrucât coordonarea politicilor fiscale naționale, așa cum a propus Mario Monti în raportul său, ar aduce o valoare adăugată importantă întreprinderilor și cetățenilor;

Q.  întrucât achizițiile publice joacă un rol important în stimularea creșterii economice, reprezentând aproximativ 17% din PIB-ul UE; întrucât achizițiile transfrontaliere reprezintă doar o cotă redusă din totalul pieței achizițiilor publice, deși sunt o șansă pentru întreprinderile europene; întrucât accesul IMM-urilor la piețele achizițiilor publice este în continuare redus;

R.  întrucât serviciile reprezintă un sector esențial pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, însă piața unică a serviciilor este încă prea puțin dezvoltată, în special date fiind lacunele și dificultățile întâmpinate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind serviciile;

Introducere

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică”; consideră că cele trei capitole ale comunicării sunt la fel de importante și interconectate și ar trebui să fie tratate printr-o abordare coerentă, fără a izola diferitele chestiuni în joc unele de celelalte;

2.  subliniază, în special, angajamentul Comisiei asumat în această comunicare de a promova noi abordări în ceea ce privește dezvoltarea durabilă;

3.  îndeamnă Comisia să efectueze un audit financiar al priorităților bugetului UE pentru următorul cadru financiar și să acorde prioritate proiectelor cu valoare adăugată europeană susceptibile să consolideze competitivitatea UE și integrarea în domeniul cercetării, al cunoașterii și inovării;

4.  subliniază, în special având în vedere criza economică și financiară, importanța pieței unice pentru competitivitatea întreprinderilor din UE și pentru creșterea și stabilitatea economiilor europene; invită Comisia și statele membre să asigure resurse suficiente pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a normelor privind piața unică și salută abordarea cuprinzătoare adoptată în comunicare; subliniază caracterul complementar al diferitelor măsuri cuprinse în raportul Monti, a cărui coerență nu este reflectată în totalitate în Actul privind piața unică;

5.  invită, prin urmare, Comisia, să prezinte un pachet ambițios de măsuri susținute de o strategie clară și coerentă pentru a promova competitivitatea pieței interne; solicită Comisiei să revină la ideea centrală a raportului Mario Monti, care susține promovarea liberalizării și a concurenței, precum și îmbunătățirea convergenței fiscale și sociale;

6.  subliniază importanța îmbunătățirii guvernanței economice a Uniunii Europene, astfel încât să se creeze condițiile economice necesare pentru ca întreprinderile să beneficieze de oportunitățile oferite de piața unică pentru a se dezvolta și a deveni mai competitive; solicită ca această corelație să fie menționată în mod explicit în Actul privind piața unică; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită impactului pe care îl au discrepanțele economice tot mai mari dintre statele membre ale UE asupra coeziunii interne a pieței unice;

7.  subliniază necesitatea de a adopta o politică industrială europeană ambițioasă cu obiectivul de a consolida economia reală și de a realiza tranziția către o economie mai inteligentă și mai durabilă;

8.  subliniază faptul că dimensiunea externă a strategiei europene, care include și comerțul internațional, dobândește o importanță tot mai mare datorită integrării piețelor și, prin urmare, consideră că o strategie externă adecvată poate fi cu adevărat utilă în ceea ce privește creșterea durabilă, ocuparea forței de muncă și o piață unică mai solidă pentru întreprinderi, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020; subliniază nevoia de a transforma politica comercială a UE într-un adevărat instrument de dezvoltare durabilă și de creare a mai multor locuri de muncă, de mai bună calitate; solicită Comisiei să formuleze o politică comercială compatibilă cu o politică industrială solidă, care generează locuri de muncă;

9.  observă faptul că politicile Uniunii Europene privind piața unică și dezvoltarea regională sunt în foarte mare măsură complementare; subliniază că progresul pieței interne și dezvoltarea continuă a regiunilor Uniunii sunt interdependente și conduc, împreună, către o Europă a coeziunii și a competitivității; salută propunerile Comisiei care vizează aprofundarea pieței unice; subliniază faptul că accesibilitatea reală și efectivă a pieței unice pentru toate regiunile UE este o condiție prealabilă pentru libera circulație a persoanelor, bunurilor, capitalurilor și serviciilor și, astfel, pentru o piață unică puternică și dinamică; subliniază, în acest context, rolul esențial pe care îl are politica regională a Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurilor și dezvoltarea coerentă și echilibrată din punct de vedere economic și social a regiunilor;

Evaluare generală
O piață unică inovatoare

10.  invită Comisia să adopte, în cooperare cu părțile interesate relevante, o strategie coerentă și echilibrată pentru a stimula inovarea și a susține întreprinderile inovatoare ca cea mai bună modalitate de recompensare a creației, precum și pentru a proteja drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată și protecția datelor cu caracter personal;

11.  sprijină ferm crearea unui brevet la nivelul UE favorabil IMM-urilor și a unui sistem unitar de soluționare a litigiilor privind brevetele pentru a face astfel din piața unică un lider al inovării, precum și pentru a stimula competitivitatea europeană; subliniază faptul că traducerea brevetelor în mai multe limbi reprezintă un cost suplimentar prea ridicat, care ar frâna inovarea pe piața unică; consideră că ar trebui să se ajungă cât mai curând posibil la un compromis asupra aspectelor lingvistice;

12.  sprijină crearea unor obligațiuni pentru finanțarea de proiecte europene care să susțină inovarea pe termen lung și crearea de locuri de muncă pe piața unică și care să finanțeze implementarea proiectelor majore de infrastructură transfrontalieră, în special în domeniul energiei, al transporturilor și al telecomunicațiilor, cu scopul de a sprijini conversia ecologică a economiilor noastre; subliniază necesitatea unor structuri adecvate de gestiune a riscurilor, precum și nevoia de a asigura o prezentare completă a tuturor riscurilor potențiale;

13.  subliniază că o piață internă a energiei pe deplin operațională este un element foarte important pentru obținerea unei autonomii crescute în ceea ce privește aprovizionarea cu energie; consideră că acest obiectiv ar putea fi realizat printr-o abordare bazată pe grupări regionale, precum și prin diversificarea rutelor și a surselor de energie; subliniază că infrastructura est-europeană ar trebui îmbunătățită și adusă la același nivel cu infrastructura statelor membre din Europa Occidentală; subliniază faptul că piața internă a energiei ar trebui să contribuie la menținerea prețurilor energiei la un nivel accesibil atât consumatorilor, cât și întreprinderilor; consideră că, pentru atingerea obiectivelor UE în domeniul climei și energiei, este necesară o nouă abordare vizând aplicarea unor niveluri minime adecvate de acciză pe emisiile de CO2 și pe conținutul de energie; insistă asupra faptului că sunt necesare noi planuri și măsuri în materie de eficiență energetică în vederea unei creșteri semnificative a economiilor de energie; subliniază că trebuie promovate rețelele energetice inteligente, precum și energiile regenerabile, iar autoritățile locale și regionale trebuie încurajate să utilizeze tehnologiile informației și comunicațiilor în planurile lor privind eficiența energetică; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a directivelor privind etichetarea energetică, proiectarea ecologică, transportul, construcțiile și infrastructura pentru a asigura și aplica o abordare bazată pe un cadru european comun;

14.  salută inițiativa privind amprenta produselor asupra mediului și îndeamnă Comisia să propună fără întârziere un adevărat sistem comun de evaluare și etichetare;

15.  solicită Comisiei să promoveze investițiile transfrontaliere și să instituie un cadru care să încurajeze investirea efectivă de capitaluri de risc pe piața unică, să protejeze investitorii și să stimuleze investirea acestor fonduri în proiecte durabile în vederea realizării obiectivelor ambițioase ale Strategiei Europa 2020; invită Comisia să analizeze posibilitățile de creare a unui fond european de capital de risc în măsură să investească în faza incipientă de „demonstrație de concept” și în dezvoltarea întreprinderilor înainte de investițiile comerciale propriu-zise; solicită Comisiei să desfășoare evaluări anuale cu privire la necesarul de investiții publice și private și la modul în care acesta este sau ar trebui să fie acoperit în propunerile sale;

16.  recunoaște importanța achizițiilor publice, mai ales a achizițiilor înainte de comercializare, și rolul pe care acestea îl joacă în stimularea inovării pe piața unică; încurajează statele membre să apeleze la achizițiile publice înainte de comercializare pentru a oferi un impuls inițial decisiv noilor piețe pentru tehnologii inovatoare și ecologice, îmbunătățind în același timp calitatea și eficacitatea serviciilor publice; invită Comisia și statele membre să informeze mai bine autoritățile publice cu privire la posibilitățile existente în domeniul achizițiilor publice înainte de comercializare; invită Comisia să analizeze modalități de facilitare a achizițiilor comune transfrontaliere;

17.  îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile de partajare a resurselor în domeniul inovării, prin crearea de centre de inovare și prin măsuri de încurajare a participării IMM-urilor la programele de cercetare ale UE; subliniază necesitatea de a disemina și de a exploata la nivel transfrontalier rezultatele cercetării științifice și ale inovării;

O piață digitală unică

18.  salută revizuirea propusă de Comisie cu privire la Directiva privind semnăturile electronice în vederea creării unui cadru juridic pentru recunoașterea și interoperabilitatea la nivel transfrontalier a sistemelor sigure de e-autentificare; subliniază necesitatea recunoașterii reciproce a identificării și autentificării electronice în UE și solicită Comisiei să abordeze, în acest sens, în special problemele legate de discriminare împotriva beneficiarilor de servicii din cauza naționalității acestora sau a locului lor de reședință;

19.  consideră că, în ceea ce privește Cartea albă privind politica în domeniul transporturilor, aceasta ar trebui să se concentreze asupra propunerilor vizând consolidarea modurilor de transport durabile, inclusiv a intermodalității; subliniază importanța pachetului de e-mobilitate propus care vizează utilizarea noilor tehnologii pentru sprijinirea unui sistem de transporturi eficient și durabil, în special prin utilizarea de sisteme integrate de eliberare a biletelor; invită statele membre să pună în aplicare rapid Directiva privind sistemele inteligente de transport;

20.  invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a consolida încrederea mediului de afaceri și a cetățenilor în comerțul electronic, îndeosebi prin garantarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor în acest domeniu; consideră că acest obiectiv poate fi atins după o evaluare riguroasă a Directivei privind drepturile consumatorilor și după o evaluare de impact aprofundată a tuturor opțiunilor de politică din Cartea verde privind dreptul european al contractelor; subliniază că simplificarea înregistrării domeniilor în afara frontierelor pentru întreprinderile online, precum și îmbunătățirea sistemelor sigure de plată online și facilitarea recuperării transfrontaliere a datoriilor ar putea fi, de asemenea, măsuri utile de promovare a comerțului electronic în UE;

21.  subliniază necesitatea stringentă de a adapta politica de standardizare în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor din UE la evoluțiile pieței și ale politicilor în vederea realizării obiectivelor politicii europene care presupun interoperabilitate;

22.  subliniază necesitatea de a depăși barierele existente în calea comerțului electronic transfrontalier în UE; subliniază necesitatea unei politici active care să permită publicului și întreprinderilor să beneficieze pe deplin de acest instrument pe care îl au la dispoziție și care le poate oferi produse și servicii de calitate la prețuri competitive; consideră că acest lucru este esențial în actualul climat de criză economică și că ar contribui în mod considerabil la finalizarea pieței unice, ca un mijloc de combatere a inegalității în creștere și de protejare a consumatorilor vulnerabili, care trăiesc în regiuni îndepărtate sau au o mobilitate redusă, precum și a grupurilor cu venituri mici și a IMM-urilor, pentru care integrarea în mediul comerțului electronic este deosebit de importantă;

23.  subliniază potențialul regiunilor UE de a juca un rol considerabil ajutând Comisia în eforturile sale de creare a unei piețe digitale unice; subliniază, în această privință, importanța care ar trebui acordată utilizării fondurilor disponibile pentru regiunile UE în vederea depășirii lipsei de dezvoltare în domeniile comerțului electronic și serviciilor electronice, care ar putea servi drept sursă fructuoasă de creștere economică viitoare în regiuni;

24.  consideră că IMM-urilor ar trebui să li se ofere mijloace pentru a utiliza pe scară largă comerțul electronic în Europa; regretă faptul că Comisia nu va prezenta o propunere de sistem european de soluționare a litigiilor online în legătură cu tranzacțiile digitale înainte de 2012, la doisprezece ani după ce Parlamentul a solicitat o astfel de inițiativă în septembrie 2000(9);

25.  îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare cea de-a treia Directivă privind serviciile poștale (2008/6/CE); subliniază necesitatea de a garanta accesul universal la servicii poștale de înaltă calitate, de a evita dumpingul social și de a promova interoperabilitatea și cooperarea între sistemele și serviciile poștale cu scopul de a asigura eficacitatea distribuirii și urmăririi achizițiilor online în vederea creșterii încrederii consumatorilor în ceea ce privește achizițiile transfrontaliere;

26.  subliniază necesitatea creării unei piețe unice pentru bunurile audiovizuale online prin promovarea standardelor deschise în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum și necesitatea de a sprijini inovarea și creativitatea printr-o administrare eficace a drepturilor de autor, inclusiv prin crearea unui sistem paneuropean de acordare a licențelor, cu scopul de a garanta un acces mai extins și mai echitabil la bunurile și serviciile culturale pentru cetățeni, garantându-se în același timp faptul că deținătorii drepturilor sunt remunerați în mod adecvat pentru operele lor și că drepturile fundamentale ale utilizatorilor de internet sunt respectate; subliniază că este necesară alinierea legislației online privind drepturile de proprietate intelectuală cu legislația offline existentă în acest domeniu, în special cu privire la mărcile comerciale, astfel încât consumatorii și întreprinderile să aibă mai multă încredere în comerțul electronic;

27.  subliniază că trebuie intensificată lupta împotriva pirateriei online pentru a proteja drepturile creatorilor, respectându-se în același timp drepturile fundamentale ale consumatorilor; arată că organizațiile și cetățenii trebuie să fie informați corespunzător cu privire la consecințele contrafacerii și ale pirateriei; salută inițiativa anunțată de Comisie care vizează combaterea pirateriei mărcilor comerciale și a produselor și, în special, propunerile legislative care trebuie depuse în 2011 și care au în vedere ajustarea cadrului juridic la noile provocări ale internetului și consolidarea măsurilor luate de către autoritățile vamale în acest domeniu; constată că, în această privință, ar putea fi realizate sinergii și cu viitorul plan de acțiune vizând consolidarea supravegherii pieței europene;

28.  subliniază, de asemenea, faptul că protecția și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui dezvoltate în cadrul unei abordări mai ample ce ia în considerare drepturile și nevoile consumatorilor și ale cetățenilor din UE, dar care nu intră în conflict cu alte politici interne și externe ale UE, precum promovarea societății informaționale, sprijinirea educației, a îngrijirilor medicale și a dezvoltării în țările terțe, precum și promovarea diversității culturale și biologice la nivel internațional;

O piață unică propice mediului de afaceri

29.  subliniază nevoia finalizării și punerii în aplicare efective a pachetului privind supravegherea financiară pentru a îndeplini obiectivul unei piețe interne sustenabile; solicită Comisiei să realizeze o evaluare pentru a asigura această punere în aplicare pe întreg teritoriul UE, precum și publicarea anuală a unui tabel de corespondență; în acest scop, consideră că cele mai bune practici ar trebui promovate în rândul autorităților de supraveghere naționale și de la nivelul UE;

30.  invită Comisia să îmbunătățească accesul IMM-urilor la piețele de capital prin integrarea informațiilor disponibile cu privire la diverse posibilități de finanțare propuse de UE, cum ar fi cele oferite de Programul pentru competitivitate și inovare, de Banca Europeană de Investiții sau de Fondul European de Investiții, și prin simplificarea și accelerarea procedurilor de finanțare, precum și prin reducerea birocrației aferente acestor proceduri; în acest scop, recomandă o abordare mult mai holistică în ceea ce privește acordarea finanțărilor, în special în vederea sprijinirii tranziției către o economie mai durabilă;

31.  consideră că structura pluralistă a pieței bancare europene răspunde cel mai bine varietății nevoilor de finanțare ale IMM-urilor și că diversitatea modelelor juridice și a obiectivelor comerciale îmbunătățește accesul la finanțare;

32.  subliniază importanța economică a IMM-urilor și a microîntreprinderilor în economia europeană; insistă, prin urmare, asupra necesității de a se garanta că principiul „gândiți mai întâi la scară mică” promovat de „Small Business Act” (Actul privind întreprinderile mici) este bine pus în aplicare și sprijină măsurile Comisiei care vizează eliminarea sarcinilor administrative nenecesare impuse IMM-urilor; sugerează că IMM-urile cu un anumit potențial de creștere, salarii ridicate și condiții de lucru bune ar trebui sprijinite și solicită introducerea unei diferențieri în inițiativa „Small Business Act” pentru armonizarea acesteia cu Strategia Europa 2020;

33.  atrage atenția asupra importanței comerțului de proximitate pentru legăturile sociale, ocuparea forței de muncă și dinamism în zonele dezavantajate, în special în cartierele urbane care se confruntă cu dificultăți sau în zonele slab populate; solicită să li se acorde acestora un sprijin adecvat în cadrul politicii regionale a Uniunii;

34.  subliniază necesitatea consolidării capacităților IMM-urilor în contextul conceperii de proiecte și a redactării propunerilor, inclusiv asistență tehnică și programe de formare adecvate;

35.  solicită adoptarea statutului întreprinderilor europene private pentru a facilita înființarea și funcționarea la nivel transfrontalier a întreprinderilor mici și mijlocii pe piața unică;

36.  consideră că investitorii de capital vor fi mai încurajați să finanțeze întreprinderile mici și micro aflate abia înființate dacă sunt oferite mai multe rute eficace de dezangajare prin intermediul piețelor naționale sau paneuropene de capital de creștere, care, în prezent, nu funcționează corespunzător;

37.  îndeamnă toate statele membre să pună pe deplin în aplicare pachetul privind bunurile;

38.  subliniază importanța interconectării registrelor comerțului și invită Comisia să dezvolte un cadru legislativ clar care să garanteze că informațiile cuprinse în aceste registre sunt complete și corecte;

39.  recunoaște contribuția importantă a sectorului comerțului cu amănuntul la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă; invită Comisia Europeană să includă în Actul privind piața unică o propunere pentru un plan european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul, care să identifice și să abordeze numeroasele provocări cu care se confruntă detailiștii și furnizorii în cadrul pieței unice; consideră că planul de acțiune ar trebui să se bazeze pe concluziile activităților în curs de desfășurare din Parlamentul European cu privire la „o piață cu amănuntul mai eficace și mai echitabilă”;

40.  subliniază importanța eliminării barierelor fiscale, administrative și juridice nenecesare din calea activităților transfrontaliere; consideră că este necesar un cadru mai clar în ceea ce privește TVA-ul și obligațiile de declarare pentru întreprinderi pentru a încuraja modele durabile de producție și de consum, pentru a limita costurile de adaptare, pentru a combate frauda în materie de TVA și pentru a crește competitivitatea întreprinderilor din UE;

41.  salută intenția Comisiei de a publica o Carte verde privind guvernanța corporativă și de a lansa o consultare publică cu privire la informații privind aspectele umane, sociale și de mediu ale investițiilor efectuate de către întreprinderi; îndeamnă Comisia să prezinte propuneri concrete privind investițiile private cu scopul de a crea stimulente eficace pentru investiții pe termen lung, durabile și etice, de a asigura o mai bună coordonare a politicilor fiscale ale întreprinderilor și de a încuraja responsabilitatea socială a acestora;

42.  salută revizuirea Directivei privind impozitarea energiei, care permite o reflecție mai aprofundată asupra obiectivelor legate de schimbările climatice, cu condiția ca sarcinile fiscale nu să revină în mod nejustificat consumatorilor vulnerabili;

43.  salută călduros inițiativa Comisiei vizând o directivă care să introducă o bază fiscală consolidată comună a societăților și subliniază că aceasta ar putea reduce frauda și evaziunea fiscală și ar îmbunătăți nivelul de transparență și comparabilitate al impozitelor aplicate la nivelul întreprinderilor, reducând astfel obstacolele pentru activitățile transfrontaliere;

44.  invită Comisia să mărească eficacitatea procedurilor de achiziții publice și să reducă birocrația aferentă acestora pentru a încuraja întreprinderile din UE să participe la achizițiile publice transfrontaliere; subliniază că este necesară simplificarea în continuare a procedurilor în special pentru autoritățile locale și regionale, astfel încât IMM-urile să dispună de un acces mai facil la achizițiile publice; îndeamnă Comisia să pună la dispoziție date privind nivelul de deschidere al procedurilor de achiziții publice și să asigure reciprocitatea cu alte țări industrializate și cu marile economii emergente; invită Comisia să examineze noi modalități de îmbunătățire a accesului întreprinderilor europene la piețele externe de achiziții publice pentru a asigura condiții de concurență echitabile atât pentru întreprinderile europene, cât și pentru cele străine care concurează la atribuirea contractelor de achiziții publice;

45.  propune, la nivel mai general, ca acordurile comerciale viitoare negociate de Uniune să conțină un capitol privind dezvoltarea durabilă, plecând de la principiile privind răspunderea socială a întreprinderilor definite în versiunea actualizată din 2010 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

46.  invită Comisia să realizeze o coordonare mai amplă între măsurile naționale și cele de la internațional privind IMM-urile, să identifice și să promoveze IMM-urile care au potențial comercial; consideră că statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de încurajare a IMM-urilor să utilizeze inițiativele și instrumentele existente, cum ar fi baza de date privind accesul pe piață și centrul de asistență pentru exportatori;

47.  consideră că ar trebui intensificate eforturile Comisiei de facilitare a serviciilor bancare transfrontaliere, prin înlăturarea tuturor obstacolelor existente în calea utilizării sistemelor concurente de compensare și de regularizare și prin aplicarea de norme comune pentru tranzacționare;

48.  consideră că Comisia ar trebui să sponsorizeze un schimb de competențe europene, prin care întreprinderile mici și mijlocii să poată beneficia de competențele disponibile în întreprinderi mai mari, promovând astfel sinergiile și mentoratul;

49.  solicită propuneri din partea Comisiei privind revizuirea directivelor referitoare la contabilitate pentru a evita o reglementare excesivă costisitoare și ineficientă, în special în cazul IMM-urilor, astfel încât competitivitatea și potențialul lor de creștere să poată fi exploatate cu mai multă eficacitate;

O piață unică a serviciilor

50.  subliniază că Directiva privind serviciile trebuie pusă în aplicare în integralitate și în mod corespunzător, inclusiv în ceea ce privește înființarea unor ghișee unice pe deplin operaționale, care să permită efectuarea procedurilor și a formalităților necesare online, reducându-se astfel în mod considerabil costurile operaționale pentru întreprinderi și stimulându-se piața unică a serviciilor; invită Comisia și statele membre să colaboreze și să ia măsuri suplimentare pentru dezvoltarea pieței unice a serviciilor, pe baza procesului de evaluare reciprocă; îndeamnă Comisia să acorde o atenție deosebită dezvoltării pieței unice a serviciilor online;

51.  invită Comisia să încurajeze dezvoltarea sectorului serviciilor pentru întreprinderi și să ia măsurile necesare de reglementare pentru a proteja întreprinderile, îndeosebi IMM-urile, de practicile comerciale neloiale utilizate de întreprinderile mai mari din lanțul de aprovizionare; invită Comisia să definească, în consultare cu părțile interesate, „practicile comerciale în mod manifest neloiale” din lanțul de aprovizionare și să propună măsuri suplimentare de prevenire a practicilor comerciale neloiale în ceea ce privește concurența și libertatea contractuală; reamintește Rezoluția sa din 16 decembrie 2008 referitoare la anuarele profesionale înșelătoare(10) și îndeamnă din nou Comisia să prezinte o propunere pentru a preveni practicile frauduloase ale anuarelor profesionale înșelătoare;

52.  consideră că orice propunere legislativă privind acordarea de concesiuni de servicii ar trebui să includă un cadru juridic care să asigure transparență și protecție judiciară efectivă atât pentru operatorii economici, cât și pentru autoritățile contractante pe întreg teritoriul UE; solicită Comisiei ca, înainte de a prezenta o propunere legislativă, să demonstreze că principiile generale prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (interzicerea discriminării, principiul tratamentului egal și al transparenței) nu sunt aplicate în mod satisfăcător în practică în cazul concesiunilor de servicii;

53.  salută intenția Comisiei de a propune o reformă legislativă a cadrului de standardizare, care să acopere și serviciile; subliniază faptul că standardizarea serviciilor ar trebui să contribuie la realizarea pieței unice, atunci când această măsură se dovedește a fi utilă, și, în special, trebuie să țină cont pe deplin de nevoile IMM-urilor; recunoaște rolul jucat de standardele pentru produse în funcționarea pieței interne europene și consideră că standardele sunt un instrument esențial pentru promovarea unor bunuri și servicii durabile și de calitate pentru consumatori și întreprinderi; solicită măsuri de promovare a transparenței și de reducere a costurilor, precum și implicarea într-o mai mare măsură a părților interesate;

54.  subliniază importanța „specializării inteligente” a regiunilor pentru a stimula competitivitatea regională; consideră că piața unică a UE se poate dezvolta ca întreg numai cu condiția implicării tuturor actorilor și a regiunilor, inclusiv a IMM-urilor din toate sectoarele, inclusiv a sectorului public, a economiei sociale și a cetățenilor înșiși; consideră că nu trebuie implicate numai câteva regiuni specializate în înalta tehnologie, ci toate regiunile Europei și toate statele membre, fiecare axându-se pe propriile puncte forte („specializare inteligentă”) în Europa;

55.  subliniază importanța dimensiunii externe a pieței interne și mai ales a cooperării în materie de reglementare cu principalii parteneri comerciali, la nivel bilateral sau multilateral, cu scopul de a promova convergența reglementărilor, echivalența regimurilor aplicate terților și adoptarea pe scară mai largă a standardelor internaționale; încurajează Comisia să examineze acordurile existente cu părțile terțe, care extind elementele pieței interne dincolo de granițele sale, și să determine măsura în care aceste acorduri reușesc să asigure certitudinea juridică necesară pentru beneficiarii potențiali;

Priorități-cheie
Crearea unui sistem european de brevetare și a unui sistem unitar de soluționare a litigiilor privind brevetele

56.  subliniază faptul că instituirea unui sistem european de brevetare și a unui sistem unitar de soluționare a litigiilor privind brevetele, precum și crearea unui sistem îmbunătățit de gestionare a drepturilor de autor sunt indispensabile pentru încurajarea inovării și a creativității în cadrul pieței unice (propunerile 1 și 2 din Actul privind piața unică);

Finanțarea inovării

57.  invită Comisia și statele membre să țină seama în mod corespunzător de importanța inovării pentru o a asigura o creștere solidă și mai durabilă și crearea de locuri de muncă, garantând finanțarea adecvată a inovării, în special prin crearea unor obligațiuni pentru finanțarea proiectelor UE, îndeosebi a celor din domeniul energiei, al transportului și al telecomunicațiilor, care sprijină conversia ecologică a economiilor noastre, și prin elaborarea unui cadru legislativ care să încurajeze investiții efective de capitaluri de risc pe întreg teritoriul UE; subliniază că ar trebui oferite stimulente pentru investițiile pe termen lung în sectoarele inovatoare și în cele care creează locuri de muncă (propunerile 15 și 16 din Actul privind piața unică);

Stimularea comerțului electronic

58.  îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a consolida încrederea întreprinderilor și a consumatorilor în comerțul electronic și pentru a stimula dezvoltarea sa în cadrul pieței unice; subliniază că Planul de acțiune al UE împotriva contra contrafacerii și pirateriei și Directiva-cadru privind gestionarea drepturilor de autor sunt elemente cruciale pentru atingerea acestui obiectiv (propunerile 2, 3 și 5 din Actul privind piața unică);

Îmbunătățirea participării IMM-urilor la piața unică

59.  subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca piața unică să devină un mediu mai propice IMM-urilor; consideră că astfel de eforturi ar trebui să includă îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de capital, eliminarea barierelor administrative și financiare din calea activităților lor transfrontaliere prin adoptarea unui regim de TVA mai clar și a unei baze fiscale consolidate comune a societăților, precum și revizuirea cadrului privind achizițiile publice, astfel încât acestea să devină mai flexibile și mai puțin birocratice (propunerile 12, 17, 19 și 20 din Actul privind piața unică);

Raționalizarea procedurilor de achiziții publice

60.  solicită Comisiei să reexamineze legislația privind achizițiile publice și parteneriatele public-privat, obiectivul fiind acela de a promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în cadrul pieței unice și de a stimula achizițiile publice transfrontaliere; subliniază necesitatea elaborării unui cadru mai clar, de natură să asigure certitudinea juridică necesară atât pentru operatorii economici, cât și pentru autoritățile contractante; încurajează cu tărie statele membre să recurgă la achizițiile publice înainte de comercializare pentru a stimula piața tehnologiilor inovatoare și ecologice; insistă asupra faptului că trebuie asigurată reciprocitatea cu țările industrializate și cu marile economii emergente în domeniul achizițiilor publice (propunerile 17 și 24 din Actul privind piața unică);

o
o   o

61.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0186.
(2) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/business-environment/files/smes_access_to_public_procurement_final_report_2010_en.pdf
(3) JO L 176, 7.7.2009, p. 17.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0320.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0173.
(6) JO C 349 E, 22.10.2010, p. 25.
(7) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 10.
(8) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 378.
(9) JO C 146, 17.5.2001, p. 101.
(10) JO C 45E, 23.2.2010, p. 17.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate