Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine (COM(2010)0666 – 05499/2011 – C7-0032/2011 – 2010/0326(COD))

P7_TA(2011)0147 A7-0121/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0666),

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 26 ianuarie 2011, prin care Consiliul a declarat că ar trebui modificat temeiul juridic și a solicitat Parlamentului European să adopte o poziție privind propunerea Comisiei în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (05499/2011 - C7-0032/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011(1),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind cererea de modificarea a temeiului juridic,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0121/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 7 aprilie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, în special, articolul 43 alineatul (2),

▌

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine(4) prevede norme de control și măsuri de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine, inclusiv norme referitoare la instituirea zonelor de protecție și supraveghere și la utilizarea vaccinurilor împotriva febrei catarale ovine.

(2)  În trecut, în Uniune s-au înregistrat numai focare sporadice de anumite serotipuri ale virusului febrei catarale ovine. Focarele au apărut, în principal, în părți din sudul Uniunii. Cu toate acestea, după adoptarea Directivei 2000/75/CE, și, în special, după introducerea în Uniune a serotipurilor virusului febrei catarale ovine 1 și 8 în anii 2006 și 2007, virusul febrei catarale ovine s-a răspândit pe o scară mai largă în Uniune, existând posibilitatea de a deveni endemic în anumite zone. Prin urmare, controlul răspândirii acestui virus a devenit dificil.

(3)  Normele de vaccinare împotriva febrei catarale ovine prevăzute în Directiva 2000/75/CE se bazează pe experiența utilizării așa-numitelor „vaccinuri vii modificate” sau „vaccinuri vii atenuate” care erau unicele vaccinuri disponibile în momentul adoptării directivei menționate anterior. Utilizarea acestor vaccinuri poate duce la o circulație locală nedorită a virusului vaccinal și la animalele nevaccinate.

(4)  În ultimii ani, ca rezultat al noilor tehnologii, au devenit disponibile „vaccinurile inactivate” împotriva febrei catarale ovine, care nu prezintă acest risc pentru animalele nevaccinate. Utilizarea extensivă a acestor vaccinuri pe parcursul campaniei de vaccinare din anii 2008 și 2009 a dus la o îmbunătățire semnificativă a situației sanitare. În momentul de față, este în general acceptat faptul că vaccinarea cu vaccinuri inactivate este instrumentul preferat pentru controlul febrei catarale ovine și pentru prevenirea bolii clinice în Uniune.

(5)  În vederea asigurării unui mai bun control al răspândirii virusului febrei catarale ovine și a reducerii impactului negativ pe care această boală îl are asupra sectorului agricol, este necesar să se modifice normele actuale de vaccinare prevăzute de Directiva 2000/75/CE, pentru a ține cont de evoluțiile tehnologice recente în materie de producere a vaccinurilor.

(6)  Pentru ca noile norme să se poată aplica sezonului de vaccinare 2011, directiva ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(7)  Modificările prevăzute de prezenta directivă ar trebui să mărească gradul de flexibilitate al normelor privind vaccinarea și ar trebui totodată să țină cont că, în momentul de față, sunt disponibile vaccinurile inactivate, care pot fi deopotrivă folosite cu succes în afara zonelor care fac obiectul restricțiilor referitoare la circulația animalelor.

(8)  În plus, nu ar trebui exclusă utilizarea vaccinurilor vii atenuate cu condiția luării de măsuri de precauție adecvate, întrucât folosirea acestora ar putea fi în continuare necesară în anumite circumstanțe, cum ar fi după introducerea unui nou serotip de virus al febrei catarale ovine împotriva căruia nu pot fi disponibile vaccinuri inactivate.

(9)  Prin urmare, Directiva 2000/75/CE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2000/75/CE se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 2, se adaugă următoarea literă:"

2.  Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 5

(1)  Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate decide să autorizeze utilizarea de vaccinuri împotriva febrei catarale ovine cu condiția ca:

(2)  Atunci când se utilizează vaccinuri vii atenuate, statele membre se asigură că autoritatea competentă stabilește:

3.  La articolul 6 alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:"

4.  La articolul 8 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:"

(b)  zona de supraveghere se compune dintr-o parte din teritoriul Uniunii care se întinde cel puțin 50 kilometri dincolo de limitele zonei de protecție și în care nu s-a efectuat nicio vaccinare împotriva febrei catarale ovine cu vaccinuri vii atenuate, în cursul ultimelor 12 luni.

5.  La articolul 10, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 2

(1)  Statele membre adoptă şi publică până cel târziu la 30 iunie 2011 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre transmit de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii, precum şi un tabel de corespondenţă între acestea şi prezenta directivă..

Statele membre aplică aceste acte de la 1 iulie 2011 cel târziu.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial. (2) Avizul din 15.3.2011 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). (3) Poziţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011. (4) JO L 327, 22.12.2000, p. 74.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen

P7_TA(2011)0148 RC-B7-0249/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria și Yemen,

–  având în vedere rezoluţia sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(1),

–  având în vedere rezoluția sa care conține recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului privind încheierea unui acord de asociere euro-mediteranean între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, adoptată la 26 octombrie 2006(2),

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, privind atacul criminal împotriva protestatarilor din Siria de la 23 martie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Bahrainul, Siria și Yemenul sunt părți,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante din 1975, la care Bahrainul, Siria și Yemenul sunt părți,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24 și 25 martie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Bahrain și la Yemen din 21 martie 2011,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei referitoare la Bahrain din 10, 15 și 17 martie 2011, pe cele referitoare la Siria din 18 martie, 22 martie, 24 martie și 26 martie 2011 și pe cele referitoare la Yemen din 10, 12 și 18 martie 2011 şi din 5 aprilie 2011,

–  având în vedere Comunicarea comună din 8 martie 2011 a Înaltului Reprezentant și a Comisiei privind „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”,

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în urma unor evenimente similare în alte țări arabe, demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime și o puternică cerere populară cu privire la realizarea unor reforme politice, economice și sociale care să aibă drept scop realizarea unei democrații veritabile, combaterea corupției și a nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și reducerea inegalităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune;

B.  întrucât guvernele respective au reacționat cu o intensificare a represiunilor violente, declarând starea de urgență și aplicând legi de combatere a terorismului pentru a justifica infracțiuni grave, inclusiv execuții extrajudiciare, răpiri și dispariții, arestări arbitrare, tortură și procese inechitabile;

C.  întrucât folosirea excesivă a forței împotriva protestatarilor de către forțele de securitate din Bahrain, Siria și Yemen a dus la multe pierderi de vieți, la rănirea și la încarcerarea unor persoane și încalcă Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care aceste țări sunt părți;

D.  întrucât demonstrațiile din Siria au început în orașul Daraa, aflat în sudul țării, iar apoi s-au extins în toată țara; întrucât autoritățile siriene au reprimat demonstrațiile folosind gloanțe adevărate pentru a dispersa adunările pașnice, au arestat sute de civili și au mobilizat demonstranți care să susțină regimul în Damasc și în alte orașe; întrucât guvernul sirian a demisionat la 29 martie 2011, iar Adel Safar a fost numit să formeze un nou guvern; întrucât discursul Președintelui Bashar al-Assad în fața parlamentului sirian din 30 martie 2011 nu a satisfăcut așteptările și speranțele cu privire la realizarea unor reforme semnificative;

E.  întrucât în Siria se aplică legea privind starea de urgență din 1963; întrucât legea privind starea de urgență limitează efectiv exercitarea de către cetățeni a drepturilor lor civile și politice și oferă, totodată, autorităților siriene un control continuu asupra sistemului judiciar;

F.  întrucât guvernul Siriei a făcut o serie de declarații publice și s-a angajat că respecte libertatea de exprimare și participarea politică (abolirea legii privind starea de urgență, abrogarea articolului 8 din Constituția Siriei, care afirmă că partidul Ba'ath conduce statul și societatea, soluția la problemele cauzate de recensământul din 1962 din provincia al-Hasaka, care a dus la confiscarea pașapoartelor a sute de mii de kurzi și la înregistrarea acestora ca străini), dar nu a realizat progrese concrete cu privire la aceste aspecte; întrucât cunoscutul activist sirian pentru drepturile omului și critic al guvernului, Haitham al-Maleh, a fost eliberat din închisoare în martie 2011 și a solicitat comunității internaționale să exercite presiuni asupra regimului sirian pentru ca acesta să își respecte obligațiile internaționale cu privire la drepturile omului;

G.  întrucât acordul de asociere între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Arabă Siriană, pe de altă parte, nu a fost încă semnat; întrucât semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009; întrucât respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o parte esențială a acestui acord;

H.  întrucât demonstrațiile din Bahrain au început la 14 februarie 2011, demonstranții cerând reforme politice, cum ar fi o monarhie constituțională și un guvern ales, precum și eliminarea corupției și încetarea marginalizării șiiților, care reprezintă peste 60% din populație; întrucât situația din Bahrain este în continuare tensionată, între 50 și 100 de persoane fiind date dispărute în ultima săptămână; întrucât, conform unor relatări, în Bahrain au fost reținuți membri ai personalului medical, apărători ai drepturilor omului și activiști politici, iar unele secții din spitale au fost preluate de forțele de securitate;

I.  întrucât, în Bahrain, au fost trimise, la solicitarea guvernului de aici, forțe de securitate aparținând Consiliului de Cooperare al Golfului și provenind din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweit;

J.  întrucât, începând cu ianuarie 2011, milioane de cetățeni au demonstrat în general în mod pașnic în Yemen și se pare că aproape 100 de persoane au fost ucise, în principal de forțele de securitate care au folosit muniție adevărată pentru a trage asupra mulțimilor, în timp ce sute de persoane au fost rănite; întrucât, în Yemen, forțele de securitate au creat dificultăți ambulanțelor care duceau la spital persoane rănite care protestaseră împotriva guvernului;

K.  întrucât președintele Ali Abdullah Saleh, care conduce țara de 32 de ani, a promis că se va retrage de la conducerea Yemenului; întrucât, cu toate acestea, președintele nu a realizat până în prezent niciun demers concret pentru a-și îndeplini promisiunile privind o tranziție democratică pașnică;

L.  întrucât membrii Consiliului de Cooperare al Golfului au decis să invite reprezentanți ai guvernului și ai opoziției din Yemen la discuții ce vor avea loc în Riyadh pentru a soluționa impasul cu privire la anumite chestiuni specifice;

M.  întrucât Yemenul este cea mai săracă țară din Orientul Mijlociu, cu o malnutriție foarte răspândită, cu rezerve de petrol din ce în ce mai reduse, cu o populație în creștere, cu un guvern central slab, cu o lipsă din ce în ce mai mare de apă și cu investiții reduse în economia țării; întrucât există temeri serioase cu privire la dezintegrarea statelor yemenite, date fiind armistițiul fragil cu rebelii șiiți din nord, în vigoare din februarie, o mișcare secesionistă în sud, dar și existența multor luptători a care se pare că folosesc Yemenul ca bază;

N.  întrucât în Bahrain și în Yemen a fost declarată de curând stare de urgență; întrucât declararea stării de urgență în orice țară nu exonerează guvernul național al națiunii respective de la îndeplinirea obligației sale esențiale cu privire la respectarea legii și a angajamentelor sale internaționale în domeniul drepturilor omului,

1.  condamnă ferm reprimarea violentă de către forțele de securitate a demonstranților pașnici din Bahrain, Siria și Yemen și transmite condoleanțe familiilor victimelor; își exprimă solidaritatea cu popoarele acestor țări, salută curajul și hotărârea acestora și sprijină cu tărie aspirațiile democratice legitime ale acestora;

2.  îndeamnă autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se abțină de la a folosi violența împotriva protestatarilor și să le respecte libertatea de întrunire și de exprimare; condamnă faptul că autoritățile din Bahrain și din Yemen s-au amestecat în acordarea îngrijirilor medicale și faptul că accesul la serviciile medicale a fost refuzat și restricționat; subliniază că cei care se fac responsabili de pierderea de vieți și de rănirea unor persoane ar trebui trași la răspundere și aduși în fața justiției; îndeamnă autoritățile să elibereze imediat toți deținuții politici, toți apărătorii drepturilor omului și toți jurnaliștii, precum și pe toți cei reținuți pe baza activităților lor pașnice din cadrul protestelor;

3.  afirmă că folosirea violenței de către un stat împotriva propriei sale populații trebuie să aibă repercusiuni directe asupra relațiilor sale bilaterale cu Uniunea Europeană; amintește Înaltului Reprezentant al UE/Vicepreședintelui Comisiei că UE poate folosi numeroase instrumente pentru a descuraja astfel de măsuri, precum înghețarea activelor, interzicerea călătoriilor etc.; amintește însă că populația în general nu ar trebui să fie niciodată afectată de o astfel de revizuire a relațiilor bilaterale;

4.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să ia pe deplin în considerare evenimentele recente și în curs de desfășurare, precum și evoluțiile viitoare din Bahrain, Siria și Yemen în cadrul relațiilor bilaterale cu aceste țări, inclusiv suspendarea altor negocieri privind semnarea acordului de asociere între UE și Siria care nu a fost încă semnat; consideră că încheierea unui astfel de acord ar trebui să depindă de capacitatea autorităților siriene de a realiza în mod concret reformele democratice așteptate;

5.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să susțină solicitările privind efectuarea unor anchete independente cu privire la atacurile împotriva protestatarilor din aceste țări, în special cu privire la efectuarea de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau de către Curtea Penală Internațională a unei anchete independente privind atacul împotriva protestatarilor din 18 martie 2011 din Sana'a, Yemen, în timpul căruia 54 de persoane au fost ucise și peste 300 au fost rănite; invită UE să preia imediat conducerea cu privire la convocarea unei sesiuni speciale a Consiliului pentru drepturile omului pentru a sancționa abuzurile comise în Bahrain, Siria și Yemen în timpul acțiunilor de înăbușire a demonstrațiilor și de reprimare a dizidenților;

6.  invită guvernele din Bahrain, Siria și Yemen să demareze, fără întârziere și fără condiții preliminare, un proces politic și un dialog politic deschise și edificatoare, la care să participe toate forțele politice democratice și societatea civilă, care să aibă drept scop deschiderea drumului spre democrația autentică, încetarea stării de urgență, precum și realizarea unor reforme politice, economice și sociale reale, ambițioase și semnificative, care sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung;

7.  invită autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să își respecte angajamentele internaționale în materie de respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; invită autoritățile din aceste țări să pună imediat capăt stării de urgență, să elibereze imediat toți deținuții politici, toți apărătorii drepturilor omului, toți jurnaliștii și toți demonstranții pașnici, să consacre libertatea de exprimare și de asociere în legislație și în practică, să intensifice măsurile de combatere a corupției, să garanteze minorităților drepturi egale, să asigure accesul la mijloacele de comunicare, precum internetul și telefonia mobilă, și să asigure accesul la mass-media independente;

8.  ia act de demisia guvernului sirian din 29 martie 2011, dar consideră că acest act nu va fi suficient pentru a combate frustrările din ce în ce mai mari ale poporului sirian; îl invită pe Președintele Bashar al-Assad să pună capăt politicii de represiune a opoziției politice și a apărătorilor drepturilor omului, să pună cu adevărat capăt stării de urgență în care se află țara încă din 1963, să promoveze procesul de tranziție democratică în Siria și să stabilească o agendă concretă privind realizarea de reforme politice, economice și sociale;

9.  invită guvernul din Bahrain și alte părți să demareze, fără întârziere și fără condiții preliminare, un dialog edificator și constructiv în vederea realizării unor reforme; salută anunțul făcut de Secretarul General al ONU potrivit căruia ONU este gata să ofere ajutor pentru eforturile realizate la nivel național, dacă i se solicită acest lucru;

10.  își exprimă îngrijorarea cu privire la prezența în Bahrain a unor trupe străine aflate sub egida CCG; invită CCG să își folosească resursele în calitate de actor colectiv regional pentru a acționa în mod constructiv și pentru a media în interesul reformelor pașnice din Bahrain;

11.  îl invită pe Președintele Saleh, președintele Yemenului, să ia măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a promisiunii sale de a transfera puterea în mod pașnic prin intermediul instituțiilor constituționale; invită toate părțile, inclusiv opoziția, să aibă un comportament responsabil, să poarte fără întârziere un dialog deschis și constructiv în vederea realizării unei tranziții politice adecvate și să includă în acest dialog toate părțile și mișcările care reprezintă populația din Yemen;

12.  își exprimă profunda preocupare cu privire la nivelul sărăciei și al șomajului și la instabilitatea politică și economică din ce în ce mai accentuată din Yemen; insistă ca livrarea în mod practic a donațiilor rezultate la conferința donatorilor din 2006 să fie accelerată; invită, de asemenea, UE și Consiliul de Cooperare al Golfului să depună eforturi deosebite pentru a acorda sprijin financiar și tehnic imediat ce Președintele Saleh este gata să lase loc unui guvern format în mod democratic;

13.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să sprijine aspirațiile democratice pașnice ale popoarelor din Bahrain, Siria și Yemen, să-și revizuiască politicile în legătură cu aceste țări, să respecte Codul de conduită al UE privind exporturile de arme și să fie gata să ajute, în cazul în care autoritățile naționale își iau un angajament ferm, la implementarea unor agende concrete privind realizarea de reforme politice, economice și sociale în aceste țări;

14.  invită Comisia să utilizeze pe deplin și în mod eficient ajutorul actual oferit prin IEVP, IEDDO și IdS și să elaboreze urgent propuneri concrete privind modul în care prin ajutorul financiar acordat în viitor de UE se pot sprijini mai bine țările și societățile civile din Orientul Mijlociu și din Golf în ceea ce privește tranziția acestora înspre democrație și respectarea drepturilor omului;

15.  subliniază angajamentele luate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și de Comisie în cadrul Comunicării comune intitulate „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, care are ca scop sprijinirea în continuare a transformării democratice și a societății civile ca reacție la evenimentele istorice actuale din această regiune; solicită ca UE să susțină procesele democratice din regiunea mediteraneană și din Golf pentru a asigura participarea deplină a tuturor cetățenilor la viața politică, în special a femeilor, care au avut un rol esențial în solicitarea schimbărilor democratice;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Regatului Bahrain, guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene, precum și guvernului și parlamentului Republicii Yemen.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0109. (2) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 436.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la cea de a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cele mai puțin dezvoltate

P7_TA(2011)0149 RC-B7-0228/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere că, în 1971, ONU a recunoscut țările cele mai puțin dezvoltate ca fiind „segmentul cel mai sărac și mai vulnerabil” al comunității internaționale,

–  având în vedere criteriile stabilite de Comisia ONU pentru politica de dezvoltare (CPD) pentru a identifica țările cele mai puțin dezvoltate,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind țările cele mai puțin dezvoltate din septembrie 1990,

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU referitor la „aplicarea Programului de acțiune pentru țările cele mai puțin dezvoltate pentru deceniul 2001-2010” (A/65/80),

–  având în vedere rezultatele reuniunii la nivel înalt a ONU dedicate obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, care a avut loc în septembrie 2010,

–  având în vedere Programul de acțiune Bruxelles pentru țările cele mai puțin dezvoltate, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate (LDC-III), care a avut loc la Bruxelles, în mai 2001,

–  având în vedere decizia adoptată de Adunarea Generală a ONU în 2008 de a convoca cea de a patra Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate (LCD-IV),

–  având în vedere că cea de a patra Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate va evalua rezultatele Programului de acțiune Bruxelles, aflat la final, și va propune noi măsuri (2011-2020) menite să încurajeze partajarea celor mai bune practici și a învățămintelor trase și identificarea politicilor și problemelor cu care se vor confrunta țările cele mai puțin dezvoltate în următorul deceniu, precum și acțiunile necesare,

–  având în vedere Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare din 1986,

–  având în vedere obiectivul de dezvoltare al mileniului de reducere a sărăciei la jumătate până în 2015,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât 48 de țări sunt în prezent clasificate ca aparținând categoriei țărilor celor mai puțin dezvoltate, dintre care 33 se află în Africa, 14 în Asia și una în America Latină; întrucât 16 din aceste țări nu au ieșire la mare, iar 12 sunt insule mici;

B.  întrucât 75 % din cei 800 de milioane de locuitori ai țărilor celor mai puțin dezvoltate trăiesc cu sub 2 USD pe zi și întrucât de la crearea acestei categorii de către ONU în 1971 numărul țărilor celor mai puțin dezvoltate a crescut de la 25 la 48 și întrucât doar Botswana, în 1994, Capul Verde, în 2007 și Maldive, în ianuarie 2011, au depășit stadiul de țară cel mai puțin dezvoltată;

C.  întrucât indicele mediu al dezvoltării umane în țările cele mai puțin dezvoltate a crescut doar de la 0,34 la 0,39 între 2000 și 2010, întrucât, în medie, țările cele mai puțin dezvoltate se încadrează în grafic doar în ceea ce privește doi dintre cei șapte indicatori ODM;

D.  întrucât, după cea de a treia Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate și de la adoptarea Programului de acțiune Bruxelles, s-au înregistrat anumite progrese, cum ar fi inițiativa „Totul, cu excepția armelor”, creșterea asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), care s-a dublat între 2000 și 2008, și a investițiilor străine directe, care au crescut de la 6 la 33 de miliarde de USD, permițând unui număr de 19 țări să beneficieze de o rată de creștere economică de 3 %;

E.  întrucât recomandarea celei de a patra Conferințe a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate poate fi pusă în aplicare doar dacă problemele de importanță majoră legate de țările cele mai puțin dezvoltate, cum ar fi coerența politicilor în domeniile comerțului și dezvoltării, agricultura, pescuitul, investițiile și schimbările climatice sunt abordate în mod corespunzător și aspecte importante, cum ar fi guvernanța și combaterea corupției, îndeosebi conceptul de „contract de administrare a fondurilor” (respectiv introducerea în acesta a unui prag social) între țările beneficiare și țările donatoare, și formarea resurselor umane sunt incluse pe ordinea de zi;

F.  întrucât cea de a patra Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate va reitera angajamentul global pentru un parteneriat care să se ocupe de necesitățile țărilor cele mai puțin dezvoltate; întrucât procesul de pregătire a celei de a patra Conferințe a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate include consultări la nivel național, întâlniri regionale și conferințe cu participarea unei spectru larg de actori interesați, cum ar fi deputați, societatea civilă și sectorul privat;

G.  întrucât sprijinirea dezvoltării durabile implică sprijin pentru sănătate, educație și formare, promovarea democrației și a statului de drept, respectarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale, care reprezintă componente esențiale ale politicii de dezvoltare a UE;

H.  întrucât, pe lângă provocările de ordin structural existente, situația din țările cele mai puțin dezvoltate a fost agravată și mai mult de recenta criză mondială în domeniile financiar, alimentar, al schimbărilor climatice și al energiei;

I.  întrucât securitatea alimentară este amenințată, în pofida faptului că agricultura stă la baza multora dintre economiile țărilor celor mai puțin dezvoltate și furnizează până la 90 % din locurile de muncă ale acestora;

J.  întrucât nu se poate înregistra o dezvoltare semnificativă fără ca statele să joace un rol important ca urmare a îmbunătățirii capacității de a realiza progrese economice, de a crea bogăție și de a o redistribui în mod echitabil pe cea existentă, de a realiza parteneriate public-private și de a planifica investițiile străine în mod corespunzător, cu respectarea standardelor fundamentale de muncă ale OIM și a principiilor privind protecția mediului; întrucât statul trebuie să-și asume responsabilitatea pentru garantarea stabilității și a unui cadru legal;

K.  întrucât fiecare țară din categoria țărilor celor mai puțin dezvoltate trebuie să identifice prioritățile și soluțiile care corespund contextului său național, pe baza participării democratice a populației la procesul decizional;

L.  întrucât succesul conferinței de la Istanbul depinde de rezultate concrete (cum ar fi contractul de administrare a fondurilor, pragul social, ușurarea datoriilor, ajutorul pentru dezvoltare, finanțarea inovativă) și calitatea contribuției participanților,

1.  consideră că cea de a patra Conferință a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate ar trebui să se orienteze spre producerea de rezultate, formulând indicatori clari și propunând drept obiectiv reducerea la jumătate a numărului țărilor celor mai puțin dezvoltate până în 2020, coroborată cu o monitorizare eficientă și transparentă și mecanisme de monitorizare a rezultatelor;

2.  subliniază că ajutorul UE acordat țărilor celor mai puțin dezvoltate ar trebui dedicat în primul rând creării bogăției și dezvoltării unei economii de piață, acestea fiind premise esențiale în vederea eradicării sărăciei;

3.  solicită să se acorde prioritate creșterii economice, un element cheie pentru dezvoltare și pentru reducerea sărăciei globale în țările cele mai puțin dezvoltate;

4.  consideră că cea de a patra Conferință a ONU ar trebui să se axeze pe coerența politicilor în favoarea dezvoltării, ca factor important al reorientării strategice la nivel național și internațional; solicită, prin urmare, elaborarea de politici în toate domenii, cum ar fi comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțele, în vederea sprijinirii nevoilor în materie de dezvoltare ale țărilor celor mai puțin dezvoltate, pentru a combate sărăcia și pentru a garanta un venit și mijloace de trai decente;

5.  îndeamnă UE să-și respecte angajamentele în materie de acces la piață și ușurare a datoriilor; reafirmă importanța realizării obiectivului de creștere a AOD de la 0,15 la 0,20 % din VNB pentru țările cele mai puțin dezvoltate, mobilizând în acest sens resurse interne și, ca măsură complementară, mecanisme inovative de finanțare;

6.  reamintește obiectivul de depășire a condiției de țară cea mai puțin dezvoltată și subliniază cadrul instituit de Summitul ODM din septembrie 2010 pentru accelerarea eradicării sărăciei, pentru crearea unei creșteri economice sustenabile în vederea îmbunătățirii standardelor de viață ale popoarelor din țările cele mai puțin dezvoltate, precum și pentru instituirea bunei guvernanțe și promovarea dezvoltării capacităților;

7.  subliniază nevoia de noi măsuri pentru a integra țările cele mai puțin dezvoltate în economia mondială și pentru a le îmbunătăți accesul la piețele UE; invită Comisia să-și sporească asistența în domeniul comerțului pentru a ajuta țările cele mai sărace să facă față concurenței rezultate în urma liberalizării pieței;

8.  reamintește că pacea și securitatea sunt vitale pentru eficacitatea politicilor de dezvoltare și că UE ar trebui să aibă o abordare mai bine coordonată pentru a trata aspectele legate de stabilitate din țările cele mai puțin dezvoltate și a susține eforturile de dobândire a capacităților de clădire a unor state pașnice, democratice și favorabile incluziunii;

9.  solicită acordarea imperativă de prioritate aspectelor referitoare la securitatea alimentară, agricultură, infrastructuri, dezvoltarea capacităților, creștere economică incluzivă, accesul la tehnologii și la dezvoltarea umană și socială pentru țările cele mai puțin dezvoltate;

10.  solicită instituirea unor norme comerciale corecte și echitabile, precum și punerea în aplicare a politicilor integrate la nivelul unei arii largi de chestiuni economice, sociale și de mediu pentru a promova dezvoltarea durabilă;

11.  reiterează necesitatea de a lua măsuri eficiente privind volatilitatea și transparența prețurilor și mai buna reglementare a piețelor financiare cu scopul de a proteja țările cele mai puțin dezvoltate și de a reduce gradul de vulnerabilitate a acestora;

12.  insistă asupra necesității contribuțiilor la sistemele fiscale în curs de dezvoltare, precum și a bunei guvernanțe în chestiunile fiscale și solicită ONU să instituie mecanisme adecvate în acest sens;

13.  îndeamnă UE și statele sale membre să abordeze, cu ocazia celei de a patra Conferințe a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate, punerea în aplicare a unor mecanisme inovatoare de finanțare pentru dezvoltare, cum ar fi impozitarea tranzacțiilor financiare; subliniază că angajamentele privind AOD și mecanismele inovatoare de finanțare trebuie considerate esențiale și complementare în combaterea sărăciei;

14.  îndeamnă ONU și UE să abordeze cu fermitate, cu ocazia celei de a patra Conferințe a ONU privind țările cele mai puțin dezvoltate, impactul negativ al achizițiilor de terenuri, cum ar fi exproprierea micilor fermieri și utilizarea nesustenabilă a terenurilor și a apei;

15.  reamintește faptul că obiectivul pe termen lung al cooperării pentru dezvoltare trebuie să fie acela de a crea condiții adecvate pentru o dezvoltare economică durabilă și pentru distribuirea echitabilă a bogăției; subliniază, prin urmare, necesitatea de identificare a nevoilor și strategiilor țărilor celor mai puțin dezvoltate, de diversificare a comerțului prin promovarea unor prețuri echitabile pentru produsele provenite din țările cele mai puțin dezvoltate și de abordare a constrângerilor legate de aprovizionare pentru a crește capacitatea de producție a țărilor celor mai puțin dezvoltate și capacitatea lor de a atrage investiții, cu respectarea standardelor fundamentale de muncă ale OIM și a principiilor privind protecția mediului;

16.  este conștient de faptul că inițiativa „Totul, cu excepția armelor” nu și-a atins pe deplin obiectivele inițiale și, prin urmare, calitatea și volumul importurilor din țările cele mai puțin dezvoltate pe piața UE a rămas sub așteptări, în special din cauza lipsei infrastructurilor comerciale și portuare adecvate; sprijină dezvoltarea unor astfel de infrastructuri, care sunt în continuare esențiale pentru creșterea capacităților comerciale;

17.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți eficiența ajutorului pentru dezvoltare, în conformitate cu declarația de la Paris și cu Agenda de la Accra;

18.  subliniază rolul Parlamentului European și importanța decisivă a acestuia în aprobarea bugetului pentru dezvoltare al UE; prin urmare, își exprimă convingerea că Parlamentul ar trebui să se implice mai îndeaproape în elaborarea strategiei de dezvoltare a UE; consideră că este esențial, de asemenea, să se instaureze un mecanism de raportare;

19.  consideră că adoptarea în SUA a noului act legislativ privind minereurile provenite din zonele de conflict reprezintă un uriaș pas înainte în combaterea exploatării și comercializării ilegale de minereuri din Africa, care alimentează conflictele și războaiele civile; consideră că ONU ar trebui să prezinte propuneri similare pentru a asigura trasabilitatea minereurilor importate pe piața mondială;

20.  solicită o evaluare a riscurilor legate de schimbările climatice în toate aspectele care vizează politica de programare și procesul decizional, inclusiv comerțul, agricultura și securitatea alimentară și solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie folosit pentru a formula orientări clare pentru politica de cooperare în domeniul dezvoltării;

21.  își exprimă preocuparea cu privire la posibilitatea crescândă a unor dezastre de mediu care ar cauza fluxuri migratorii masive și ar crea necesitatea crucială de a acorda ajutor de urgență acestei noi categorii de persoane strămutate;

22.  subliniază importanța cooperării și integrării regionale și solicită consolidarea cadrelor regionale care permit mai ales țărilor mici accesul la resurse, know-how și expertiză;

23.  subliniază faptul că lipsa unor progrese în materie de administrare a finanțelor publice descalifică în continuare cele mai multe dintre aceste țări de la primirea de sprijin bugetar, un factor esențial pentru procesul de îmbunătățire a capacităților din toate țările;

24.  subliniază importanța dezvoltării cooperării trilaterale pentru țările cele mai puțin dezvoltate, mai ales cu țările în curs de dezvoltare, pentru a stimula progresele în materie de cooperare în cât mai multe domenii, cu scopul de a obține avantaje pentru toate părțile și de a realiza o dezvoltare comună,

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la raportul de țară pentru 2010 privind Islanda

P7_TA(2011)0150 B7-0226/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2010, prin care Islanda a fost adăugată pe lista țărilor eligibile pentru asistența UE de preaderare, destinată să ajute țările candidate să se alinieze la corpusul legislației europene,

–  având în vedere avizul Comisiei din 24 februarie 2010 referitor la cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană (SEC(2010)0153),

–  având în vedere decizia Consiliului European din 17 iunie 2010 de a deschide negocierile de aderare cu Islanda,

–  având în vedere poziția generală a UE și poziția generală a guvernului Islandei, adoptată la reuniunea ministerială care a avut loc în deschiderea Conferinței interguvernamentale privind aderarea Islandei la Uniunea Europeană, la 27 iulie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2010-2011” (COM(2010)0660) și raportul de țară pentru 2010 privind Islanda, adoptat la 9 noiembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie privind extinderea, prezentat de Comisie în 2009, cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2010 referitoare la cererea Islandei de aderare la Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere recomandările formulate cu ocazia primei reuniuni a Comisiei parlamentare mixte UE-Islanda, adoptate în octombrie 2010,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Islanda îndeplinește criteriile de la Copenhaga, iar negocierile de aderare cu Islanda au fost deschise la 27 iulie 2010, în urma aprobării de către Consiliu;

B.  întrucât procesul de examinare analitică a început la 15 noiembrie 2010, fiind prevăzut să dureze până la 17 iunie 2011;

C.  întrucât, conform consensului reînnoit cu privire la extindere, înaintarea fiecărei țări pe drumul aderării la Uniunea Europeană se bazează pe merite;

D.  întrucât Islanda cooperează deja îndeaproape cu UE, în calitate de membru al Spațiului Economic European (SEE), al Acordurilor de la Schengen și al Regulamentului de la Dublin și, în consecință, a adoptat deja o parte semnificativă a acquis-ului;

E.  întrucât Islanda contribuie la coeziunea și solidaritatea europeană prin intermediul mecanismului financiar din cadrul SEE și cooperează cu UE în cadrul operațiunilor de menținere a păcii și de gestionare a crizelor,

1.  salută începerea negocierilor de aderare cu Islanda în iulie 2010; consideră că este esențial să fie create condițiile pentru a finaliza procesul de aderare a Islandei și pentru ca aderarea acesteia să fie încununată de succes,

Criteriile politice

2.  salută perspectiva de a primi, ca nou membru al UE, o țară cu o puternică tradiție democratică și cultură civică; subliniază că aderarea Islandei la UE va consolida și mai mult rolul Uniunii de promotor și apărător la scară mondială al drepturilor omului și libertăților fundamentale;

3.  felicită Islanda pentru bunele sale rezultate în protejarea drepturilor omului și asigurarea unui înalt nivel de cooperare cu mecanismele internaționale de protecție a drepturilor omului;

4.  sprijină eforturile actuale vizând consolidarea cadrului legislativ referitor la libertatea de exprimare și accesul la informație; salută, în acest sens, Inițiativa islandeză privind mijloacele moderne de informare în masă, care permite atât Islandei, cât și UE, să ocupe o poziție puternică în ce privește protecția juridică a libertăților de exprimare și de informare;

5.  salută înființarea Comisiei parlamentare mixte UE-Islanda în octombrie 2010 și este convins că acest forum va contribui la îmbunătățirea cooperării dintre parlamentul Islandei (Althingi) și Parlamentul European în timpul procesului de aderare;

6.  încurajează în mod ferm autoritățile islandeze să armonizeze drepturile cetățenilor UE referitoare la dreptul acestora de a vota la alegerile locale din Islanda;

7.  constată progresele înregistrate în întărirea independenței puterii judecătorești și salută măsurile adoptate în mai 2010 de autoritățile islandeze în vederea abordării poziției dominante a ministrului justiției în materie de numire a magistraților, precum și modificările Legii magistraturii, prin care se consolidează independența acestora, subliniind, în același timp, necesitatea implementării riguroase a acestor măsuri;

8.  salută activitatea desfășurată de Biroul procurorului special, precum și raportul Comisiei speciale de anchetă înființate în decembrie 2008 de parlamentul islandez în vederea anchetării și analizării proceselor care au dus la prăbușirea sistemului bancar și progresul înregistrat în abordarea consecințelor de natură politică, instituțională și administrativă a prăbușirii sistemului bancar islandez, subliniind, în același timp, că implementarea recomandărilor acesteia este încă în curs și trebuie continuată prin eforturi susținute;

Criteriile economice

9.  salută faptul că Islanda a obținut, în general, rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește implementarea obligațiilor SEE și capacitatea sa de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din interiorul UE;

10.  subliniază, cu toate acestea, faptul că ultimul raport al AELS privind tabloul de indicatori arăta că deficitul de transpunere al Islandei a crescut ușor și că, la valoarea de 1,3 %, a rămas deasupra țintei provizorii de 1 %, dar că întârzierea de transpunere s-a redus;

11.  salută acordul la care au ajuns reprezentanții guvernelor Islandei, Țărilor de Jos și Regatului Unit în privința chestiunii Icesave, în special cu privire la garantarea rambursării costurilor aferente plății garanțiilor minime depunătorilor de la filialele Landsbanki Islands hf. din Regatul Unit și din Țările de Jos; salută aprobarea acordului cu o majoritate de trei pătrimi de către Parlamentul Islandei la 17 februarie 2011; ia act de decizia Președintelui Islandei de a supune proiectul de lege unui referendum și speră să se încheie procedura în constatarea încălcării obligațiilor, inițiată la 26 mai 2010 de către Autoritatea de supraveghere a AELS împotriva guvernului Islandei;

12.  salută faptul că deficiențele de natură instituțională din sectorul financiar au fost soluționate și că s-au înregistrat progrese în consolidarea practicilor de reglementare și supraveghere bancară, în special în ce privește competențele Autorității de supraveghere financiară;

13.  salută prezentarea, de către Islanda, Comisiei Europene, a primului său program economic de preaderare ca un pas important în etapa de preaderare și speră că dialogul economic bilateral anual care a fost anunțat va consolida cooperarea dintre cele două părți;

14.  încurajează autoritățile islandeze să continue în direcția elaborării unei strategii vizând liberalizarea controalelor asupra capitalului, care constituie o cerință importantă pentru aderarea țării la UE;

15.  salută rezultatul pozitiv, înregistrat recent, al celei de-a patra examinări a programului stand-by cu FMI, care prezintă evoluții semnificative în direcția consolidării fiscale și economice din Islanda, precum și faptul că, după șapte trimestre consecutive de descreștere, economia Islandei a ieșit din recesiune și că produsul intern brut real a înregistrat o creștere de 1,2 % în perioada iulie-septembrie 2010 față de trimestrul precedent;

16.  salută politicile care urmăresc diversificarea în mai mare măsură a economiei islandeze ca un pas necesar pentru bunăstarea economică pe termen lung a țării; încurajează autoritățile islandeze să dezvolte în continuare turismul, considerat un sector cu perspective promițătoare de creștere pe termen lung și care, în general, a reprezentat o proporție crescândă în producție și ocuparea forței de muncă;

17.  ia act de poziția Islandei privind aderarea la zona euro, ambiție care se poate realiza după ce devine membră a UE și atunci când toate condițiile necesare vor fi fost îndeplinite;

18.  își exprimă îngrijorarea față de nivelul ridicat al șomajului din Islanda și, în special, al șomajului din rândul tinerilor, precum și de scăderea investițiilor și a consumului intern înregistrată ca urmare a crizei economice și financiare, luând, totuși, act de semnele de ameliorare din unele din aceste domenii; observă că energia ecologică ieftină și tehnologia energetică ecologică pe care le produce Islanda ar putea constitui un factor mai important în relansarea economiei;

19.  felicită Islanda pentru nivelul său ridicat de investiții în domeniile educației, cercetării și dezvoltării și pentru sprijinul acordat Strategiei de la Lisabona și participarea la aceasta, inclusiv prin adoptarea unei strategii Islanda 2020, care subliniază importanța acestor domenii și schițează obiective măsurabile;

Capacitatea de asumare a obligațiilor care decurg din calitatea de stat membru

20.  ia act de faptul că, în calitate de membră a SEE, Islanda se află într-un stadiu avansat de îndeplinire a condițiilor impuse în 10 capitole de negociere și îndeplinește parțial condițiile stipulate în 11 capitole de negociere; subliniază că îndeplinirea de către Islanda a obligațiilor care îi incumbă în conformitate cu Acordul privind SEE constituie cerințe importante în cadrul negocierilor de aderare;

21.  invită Islanda să-și intensifice pregătirile în direcția alinierii la acquis-ul UE, în special în domeniile care nu sunt incluse în SEE și să asigure implementarea și respectarea acestuia până la data aderării;

22.  invită Islanda să se pregătească pentru participarea la politica agricolă și de dezvoltare rurală a UE și, în special, să-și intensifice eforturile în direcția înființării, până la data aderării, a structurilor administrative necesare pentru implementarea acestor politici; subliniază totuși particularitatea ecosistemului Islandei și încurajează Comisia și autoritățile islandeze să ajungă la un acord satisfăcător pentru ambele părți, ținând seama de caracteristicile unice ale mediului Islandei;

23.  ținând seama de faptul că politica comună în domeniul pescuitului este, în prezent, în curs de revizuire și că acquis-ul ar putea fi modificat înainte de aderarea Islandei, invită Islanda și UE să abordeze acest capitol de negociere în mod constructiv, în scopul găsirii unei soluții reciproc satisfăcătoare pentru gestionarea și exploatarea sustenabilă a resurselor halieutice;

24.  ia act de rezultatele bune obținute de Islanda în gestionarea sustenabilă, bazată pe evaluări științifice, a resurselor sale halieutice;

25.  invită autoritățile islandeze să își adapteze legislația în conformitate cu acquis-ul din domeniul pieței interne referitor la dreptul de stabilire și libertatea de a presta servicii, precum și la libera circulație a capitalului în sectoarele de producție și transformare din domeniul pescuitului;

26.  invită Islanda să continue negocieri constructive cu UE și cu Norvegia în vederea soluționării litigiului referitor la stocurile de macrou, pe baza unor propuneri realiste care să permită prezervarea pe viitor a stocului, protejarea și menținerea locurilor de muncă din sectorul pescuitului pelagic și asigurarea unui pescuit viabil și durabil;

27.  ia act de faptul că Islanda poate aduce o contribuție valoroasă la politicile UE, având în vedere experiența sa din domeniul energiilor regenerabile, în special în ce privește utilizarea energiei geotermale, protecția mediului și măsurile de combatere a schimbărilor climatice;

28.  ia act, cu toate acestea, de faptul că există, în continuare, serioase divergențe între UE și Islanda în chestiuni legate de gestionarea vieții marine, în special cu privire la vânarea balenelor; subliniază că interzicerea vânării balenelor face parte din acquis-ul UE și solicită organizarea unor dezbateri mai largi pe tema interzicerii vânării balenelor și a comerțului cu produse derivate din acestea;

29.  ia act de faptul că Islanda este o țară lipsită de tradiții militare și nu produce armament; salută sprijinul constant acordat de Islanda operațiunilor civile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și ralierea sa la majoritatea declarațiilor și deciziilor din domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC);

30.  salută tradiția Islandei în materie de politică externă, întemeiată pe dreptul internațional, drepturile omului, egalitatea de gen, cooperarea pentru dezvoltare și un concept de politică de securitate bazat pe valori civile;

Cooperarea regională

31.  consideră că aderarea Islandei la UE ar intensifica perspectivele Uniunii de a juca un rol mai activ și mai constructiv în Europa de Nord și în zona arctică, contribuind la guvernanța multilaterală și la găsirea de soluții sustenabile în materie de politici în regiune; apreciază în mod pozitiv participarea Islandei la Consiliul Nordic, precum și la politica UE privind Dimensiunea Nordică, în Consiliul euro-arctic al Mării Barents și în Consiliul Arctic, care constituie principalul forum multilateral de cooperare în zona arctică; consideră că aderarea Islandei la UE ar consolida și mai mult prezența europeană în Consiliul Arctic;

32.  subliniază necesitatea unei politici arctice mai eficiente și mai coordonate a Uniunii Europene și consideră că aderarea Islandei la UE ar urma să consolideze dimensiunea nord-atlantică a politicilor externe ale Uniunii;

Opinia publică și sprijinul pentru extindere

33.  încurajează autoritățile islandeze să extindă dezbaterea publică cu privire la aderarea la UE, luând în considerare necesitatea unui angajament ferm în scopul desfășurării unor negocieri încununate de succes; felicită Islanda pentru crearea site-ului public eu.mfa.is și salută dezbaterile din ce în ce mai ample și mai echilibrate din mass-media islandeză cu privire la avantajele și dezavantajele aderării la UE;

34.  solicită Comisiei să acorde autorităților islandeze sprijin material și tehnic, în cazul în care acestea adresează solicitări în acest sens, pentru a le ajuta să sporească transparența și responsabilitatea în cadrul procesului de aderare și să contribuie la organizarea unei largi și cuprinzătoare campanii naționale bazate pe informații clare, precise și reale cu privire la implicațiile aderării la UE, astfel încât cetățenii țării să se poată pronunța în cunoștință de cauză la viitorul referendum privind aderarea;

35.  speră că, dincolo de diferitele puncte de vedere politice, o opinie publică în cunoștință de cauză poate, de asemenea, influența pozitiv angajamentul autorităților islandeze în direcția aderării la UE;

36.  consideră că este esențial ca cetățenii UE să dispună de informații clare, cuprinzătoare și bazate pe fapte cu privire la implicațiile aderării Islandei; solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturi în acest sens și consideră că este la fel de important ca preocupările și întrebările cetățenilor să fie luate în considerare și să primească un răspuns și să se răspundă opiniilor și intereselor acestora;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui Althingi precum și guvernului Islandei.

(1) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 47. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0278.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la Raportul privind progresele înregistrate pentru anul 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

P7_TA(2011)0151 B7-0225/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată la aderarea la UE și concluziile Președinției Consiliilor Europene din 15 și 16 iunie 2006 și din 14 și 15 decembrie 2006,

–  având în vedere Rezoluțiile CSONU nr. 845 (1993) și 817 (1993) și acordul interimar din 1995 între Republica Elenă și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei,

–  având în vedere Raportul privind progresele înregistrate pentru anul 2010 al Comisiei privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (SEC(2010)1332) și Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2010-2011” (COM(2010)0660),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la raportul privind progresele înregistrate pentru anul 2009 de Fosta Republică Iugoslavă Macedonia(1),

–  având în vedere recomandările Comisiei parlamentare mixte UE - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 30 noiembrie 2010,

–  având în vedere Decizia Consiliului nr. 2008/212/CE din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul pentru aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri generale și relații externe din 13-14 decembrie 2010,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât procesul de extindere a UE este un factor important de pace, stabilitate și reconciliere în regiune;

B.  întrucât, în 2005, Consiliul European a acordat fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată, însă nu a reușit de atunci să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale realizate de această țară în direcția integrării în UE; întrucât problemele bilaterale nu ar trebui să reprezinte sau să fie utilizate ca obstacol în calea procesului de aderare, însă ar trebui soluționate înainte de acordarea statutului de membru; întrucât continuarea procesului de aderare ar contribui la stabilitatea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și ar consolida dialogul interetnic;

C.  întrucât intensificarea dialogului economic și a cooperării cu țările candidate la aderare permite țărilor UE să se concentreze împreună asupra depășirii crizei economice și contribuie la competitivitatea Uniunii pe plan mondial;

D.  întrucât strategia pentru extindere din 2010 evidențiază ca priorități reforma administrației publice și a sistemului judiciar, combaterea corupției și a crimei organizate, precum și dialogul între actorii politici;

E.  întrucât UE aplică proceduri extinse de aprobare pentru a se asigura că noii membri sunt admiși doar în momentul în care au îndeplinit toate condițiile și doar cu aprobarea activă a instituțiilor UE și a statelor membre UE;

F.  întrucât libertatea de exprimare și independența mass-mediei rămân o preocupare în majoritatea țărilor candidate la aderare,

Evoluții politice

1.  împărtășește opinia exprimată de Comisie în cadrul Raportului privind progresele înregistrate pe 2010 de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și regretă faptul că Consiliul nu a adoptat o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare, după cum recomandă Comisia de doi ani la rând și în conformitate cu rezoluțiile Parlamentului; reamintește recomandarea anterioară a PE către Consiliu de a începe imediat negocierile de aderare;

2.  ia act de recentele evoluții politice care au condus la alegeri anticipate; solicită tuturor partidelor politice să își asume un rol activ și constructiv în procesul de pregătire a alegerilor; subliniază că desfășurarea unor alegeri libere și corecte, pe deplin transparente și în conformitate cu standardele internaționale, constituie un element important al unei democrații consolidate; solicită tuturor partidelor politice să participe în mod activ la alegeri; este preocupat de actuala situație politică și face un apel la toți liderii politici în vederea ajungerii la un consens pe baza instituțiilor democratice;

3.  subliniază faptul că părțile implicate ar trebui să rezolve problemele bilaterale într-un spirit de bună vecinătate și ținând seama de interesele generale ale UE; face apel la toți actorii importanți și la părțile implicate să-și sporească eforturile și să dea dovadă de responsabilitate și de hotărâre pentru a rezolva toate chestiunile rămase pe rol care, pe lângă faptul că împiedică procesul de aderare al țării candidate și politica UE în regiune, au repercusiuni asupra relațiilor interetnice, a stabilității regionale și a dezvoltării economice;

4.  felicită Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei cu ocazia celei de-a 10-a aniversări a Acordului-cadru de la Ohrid, care rămâne piatra de temelie a relațiilor interetnice din această țară, și solicită guvernului și tuturor instituțiilor statului să profite de această aniversare de referință pentru a promova cooperarea și încrederea interetnice; cu toate acestea, își exprimă îngrijorarea cu privire la tensiunile interetnice în creștere legate de realizarea de construcții în interiorul cetății Kale din Skopje; face apel la toți liderii politici și religioși, precum și la canalele media să acționeze responsabil și să se abțină de la orice acțiune care ar putea agrava tensiunile interetnice; constată cu îngrijorare riscul apariției unei mentalități tot mai izolaționiste, care ar putea să se transforme într-o politică de substituție în lipsa unei perspective europene tangibile;

5.  solicită guvernului să promoveze un dialog cuprinzător între comunitățile etnice, care să țină seama de sensibilitățile tuturor comunităților și minorităților înaintea luării deciziilor, de exemplu, în cazul planului urbanistic „Skopje 2014” și să evite actele și inițiativele care urmăresc consolidarea identității naționale în detrimentul altor comunități; atrage atenția asupra necesității de a asigura funcționarea efectivă a comisiei parlamentare pentru relațiile interetnice în procesul de integrare a minorităților în activitatea legislativă și subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca decentralizarea să avanseze în conformitate cu Acordul-cadru de la Ohrid;

6.  regretă că eforturile de mediere ale ONU în vederea soluționării diferendului legat de numele țării nu a produs rezultate concrete;

Democrația, statul de drept și drepturile omului

7.  reamintește că o politică culturală sănătoasă reprezintă fundamentul democrației; solicită partidelor de opoziție să pună capăt boicotării parlamentului național și să reia dialogul politic în cadrul instituțiilor; consideră că este de responsabilitatea guvernului și a opoziției să asigure un dialog imediat și deschis cu privire la toate problemele cu care se confruntă țara; subliniază că instabilitatea politică poate afecta procesul de integrare europeană, care ar trebui să constituie o prioritate comună a tuturor componentelor societății; salută adoptarea amendamentelor aduse regulamentului de procedură al parlamentului, care permit o implicare mai intensă a opoziției în lucrările acestuia; cu toate acestea, este îngrijorat de dialogul insuficient dintre guvern și partidele de opoziție și de atmosfera generală de neîncredere și confruntare; solicită ambelor părți să întrețină un climat de încredere și să-și demonstreze angajamentul ferm de a utiliza noul regulament de procedură al parlamentului pentru a consolida dialogul politic și cooperarea constructivă în cadrul procesului legislativ și al controlului parlamentar al activităților guvernului;

8.  salută voința politică de a face în fine publice numele agenților afiliați la fostele servicii secrete iugoslave, acesta fiind un pas important către desprinderea de fosta epocă comunistă; cu toate acestea, constată că progresele sunt insuficiente în ceea ce privește aplicarea legilor referitoare la această chestiune; solicită guvernului să finalizeze fără întârziere procesul de lustrație, evitând utilizarea selectivă a acestuia în scopuri politice, de exemplu pentru autolegitimarea politică sau pentru defăimarea oponenților politici;

9.  salută munca excelentă depusă de Reprezentatul Special al UE/Șeful Delegației UE, aflat la sfârșit de mandat; condamnă atacurile necuvenite din partea politicienilor din partidul de guvernământ la adresa reprezentanților UE și regretă că guvernul nu s-a disociat în mod neechivoc și public de astfel de insulte; consideră că aceste incidente fac foarte mult rău imaginii țării;

10.  atrage atenția asupra necesității de a ameliora legislația electorală, aliniind-o la recomandările OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, prezentate în raportul privind alegerile prezidențiale și locale din 2009;

11.  reiterează ideea că o presă liberă și independentă este o condiție prealabilă necesară pentru dezvoltarea unei democrații stabile; remarcă existența unei largi diversități și combinații de canale media publice și private în țară; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea cu privire la politizarea presei și la interferențele politice în activitatea acesteia; este preocupat de dependența economică și de concentrarea puterii politice din mass-media, care duce adesea la o lipsă a independenței editoriale și determină o scădere a standardelor jurnalistice; este îngrijorat de deteriorarea considerabilă a libertății presei în țară, fapt ilustrat de căderea semnificativă (de pe locul 34 pe locul 68) în clasamentul libertății presei pentru anul 2010 întocmit de Reporteri fără frontiere; ia act de faptul că Ministerul de Interne a afișat pe pagina de întâmpinare a site-ului său un apel către cetățeni în vederea denunțării relatărilor de presă „lipsite de obiectivitate” și le solicită jurnaliștilor să respecte în activitatea lor standarde înalte de profesionalism, să se distanțeze de influențele politice și să creeze asociații ale jurnaliștilor profesioniste, solicitând totodată autorităților responsabile să consolideze independența și libertatea mijloacelor de informare în masă, aplicând standarde egale tuturor și crescând transparența cu privire la proprietarii acestora;

12.  salută numeroasele legi adoptate referitoare la reforma sistemului judiciar și solicită intensificarea în continuare a eforturilor pentru a asigura profesionalismul, eficiența și independența acestuia față de presiunile politice; în acest scop, subliniază necesitatea punerii rapide și eficiente în aplicare a cadrului juridic existent; este îngrijorat de rolul continuu jucat de Ministerul Justiției în Consiliul Judiciar și de criticile la adresa Curții Constituționale lansate de guvern și de parlamentari, ceea ce generează riscul de a supune puterea judecătorească interferențelor politice; cu toate acestea, constată cu satisfacție că, în ciuda acestor dezacorduri, toate hotărârile judecătorești au fost executate; salută eforturile de a crește eficiența și transparența sistemului judecătoresc, în principal scăderea numărului de cazuri nerezolvate în cele mai multe instanțe; de asemenea, salută intrarea în vigoare a legii privind asistența juridică;

13.  salută eforturile continue depuse în lupta împotriva corupției, manifestate printre altele prin punerea în aplicare a celei de-a doua runde a recomandărilor GRECO și prin intrarea în vigoare a amendamentelor la Codul Penal; încurajează autoritățile să continue aplicarea legislației pentru a combate corupția și să crească independența, eficiența și resursele sistemului judiciar; cu toate acestea, reamintește că peisajul politic rămâne dominat de corupție și solicită să se depună în continuare eforturi susținute pentru a o eradica; subliniază necesitatea urgentă a aplicării efective și imparțiale a legislației anticorupție, în special în domeniul finanțării partidelor politice și al conflictelor de interese; atrage atenția asupra importanței garantării faptului că instanțele judiciare sunt libere de interferențe politice; salută eforturile vizând creșterea eficienței și transparenței sistemului judecătoresc; subliniază necesitatea de a întocmi o situație a urmăririlor penale și a condamnărilor în raport cu care să se poată măsura progresele înregistrate; solicită unificarea jurisprudenței pentru a se asigura caracterul previzibil al sistemului judiciar și încrederea opiniei publice;

14.  solicită Comisiei să includă în următorul său raport de țară o evaluare a impactului și a rezultatelor obținute în urma alocării de fonduri europene pentru reforma sistemului judiciar și combaterea corupției; solicită Comisiei să prezinte Consiliului și Parlamentului o evaluare mai detaliată a eficienței măsurilor anticorupție luate de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în privința licitațiilor publice și a fraudelor, și să prezinte această evaluare în următorul raport privind progresele înregistrate;

15.  recunoaște eforturile depuse în cadrul reformei administrației publice, dar solicită ca ele să continue în acest domeniu, care continuă să fie politizat și lipsit de mijloace adecvate și profesionalism; salută adoptarea de către guvern a Strategiei naționale pentru reforma administrației publice și crearea Subcomisiei pentru reforma administrației publice, în cadrul Acordului de stabilizare și asociere; este preocupat de procesul netransparent și ad-hoc de transformare a posturilor temporare în posturi permanente, ceea ce duce la o și mai mare politizare a administrației; solicită elaborarea unei strategii clare în domeniul resurselor umane, cu definirea necesităților administrației în materie de capacități și competențe și aplicarea acesteia printr-o recrutare și o dezvoltare a carierei bazate pe merite; salută recrutarea unui număr tot mai mare de membri ai comunităților minoritare, dar subliniază faptul că acest lucru ar trebui să aibă loc pe baza evaluării nevoilor din administrație, pentru a asigura că competențele noilor angajați se potrivesc cerințelor postului;

16.  salută progresele continue în materie de descentralizare, dar observă totuși, că transferul de responsabilități către autoritățile de la niveluri ierarhice inferioare ar trebui însoțit de bugete adecvate;

17.  salută progresele realizate în reforma sistemului penitenciar; cu toate acestea, rămâne îngrijorat de degradarea condițiilor din unele centre de detenție, în special de supraaglomerare și de sistemul de sănătate inadecvat; subliniază necesitatea respectării principiului conform căruia persoanele aflate în detenție trebuie să beneficieze de un tratament adecvat, conform principiilor ONU;

18.  salută adoptarea legii privind recensământul din 2011 al populației și al gospodăriilor și subliniază necesitatea unei pregătiri și a unei organizări operaționale adecvate în vederea realizării unui recensământ corect; solicită guvernului să aloce fonduri corespunzătoare pentru organizarea acestuia și subliniază importanța depolitizării procesului, pentru ca recensământul să fie nepărtinitor și să beneficieze de o participare cât mai largă;

19.  subliniază necesitatea imperioasă de a garanta că sistemul educativ sprijină integrarea etnică; în acest scop, salută strategia educației integrate și solicită punerea rapidă în practică a acesteia, printre altele prin eliminarea segregării pe criterii etnice și prin învățarea tuturor limbilor oficiale din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; solicită guvernului să îmbunătățească procesul de consultare a diferitelor comunități și să coopereze strâns cu acestea la punerea în aplicare a strategiei;

20.  remarcă o lipsă a progresului în ceea ce privește sărbătorirea împreună a evenimentelor istorice comune cu statele membre UE vecine, care să contribuie la o mai bună înțelegere a istoriei și a bunelor relații de vecinătate, după cum s-a subliniat în raportul anterior; susține introducerea unor manuale școlare care să nu dea istoriei o interpretare ideologică;

21.  este serios preocupat de situația comunității rome, care continuă să se confrunte cu condiții de viață mizere și cu discriminare în privința accesului la piața muncii, la asistența medicală și la serviciile sociale; subliniază în mod deosebit situația dificilă a fetelor și femeilor de etnie romă, care suferă în continuare de o dublă discriminare, bazată atât pe etnie, cât și pe gen; solicită guvernului să se implice mai puternic în punerea în aplicare a strategiei pentru romi și a planului de acțiune pentru Deceniul romilor; în acest sens, salută activitățile guvernamentale care urmăresc integrarea politică a romilor, inclusiv numirea unui ministru de etnie romă care să se ocupe de problemele comunității rome; felicită guvernul pentru organizarea unei reuniuni pe tema integrării romilor în perioada deținerii Președinției Consiliului Europei;

22.  salută adoptarea legii împotriva discriminării ca un pas esențial în combaterea practicilor discriminatorii, care sunt încă foarte răspândite, și solicită aplicarea efectivă și rapidă a acesteia; în același timp, regretă că, contrar legislației europene, orientarea sexuală a fost omisă ca motiv de discriminare în lege; solicită alinierea rapidă a dispozițiilor naționale în acest domeniu cu acquis-ul și consolidarea mecanismelor de monitorizare și subliniază că aceasta constituie o condiție preliminară în vederea aderării; își exprimă preocuparea cu privire la procedurile de selecție a membrilor Comisiei pentru protecția împotriva discriminării; regretă că nu a fost numit în Comisie niciun reprezentant al societății civile; solicită depunerea unor eforturi suplimentare în privința drepturilor femeilor, pentru a crește participarea acestora pe piața muncii și la procesul decizional din politică și economie, precum și pentru a proteja femeile și copiii împotriva violenței domestice;

23.  solicită depunerea unor eforturi mai mari în domeniul egalității de gen și al drepturilor femeilor; încurajează autoritățile să aplice integral Legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei și să se asigure că planul național de acțiune privind egalitatea de gen este întocmit coerent; salută adoptarea strategiei pentru combaterea violenței domestice; solicită crearea unui sistem de sprijinire a victimelor acesteia și îndeamnă guvernul și sectorul neguvernamental să promoveze mai mult conștientizarea acestor probleme;

24.  condamnă recentele intimidări și atacuri directe la adresa organizațiilor civice și defăimarea personală a principalilor activiști ai acestora; salută mecanismele de consultare a organizațiilor din societatea civilă introduse de către guvern, dar este preocupat de faptul că nu există niciun mecanism sistematic și transparent de consultare a societății civile în privința politicilor de dezvoltare națională, a legislației, a programelor sau a altor documente strategice; subliniază necesitatea implicării organizațiilor societății civile în procesul de elaborare a politicilor într-un mod neselectiv, pentru a stimula o veritabilă dezbatere publică și a include părțile interesate în procesul de aderare a țării; subliniază rolul esențial al societății civile în consolidarea cooperării regionale în domeniul social și în cel politic; salută adoptarea legii privind asociațiile cetățenești și îndeamnă autoritățile să pună în practică dispozițiile privind organizațiile de interes public prin asigurarea mecanismelor de finanțare cât mai curând posibil;

25.  constată cu satisfacție că asistența oferită prin IPA funcționează bine în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; încurajează atât guvernul acestei țări, cât și Comisia, să simplifice procedura administrativă pentru finanțările IPA, pentru a le face mai accesibile organizațiilor mai mici și necentralizate, sindicatelor și altor beneficiari;

26.  subliniază că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a ratificat cele opt convenții de bază privind drepturile lucrătorilor ale OIM; este preocupat că, în domeniul drepturilor lucrătorilor și sindicatelor, s-au înregistrat progrese modeste; invită autoritățile să consolideze în continuare drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor și încurajează, în acest sens, guvernul să asigure capacități administrative suficiente pentru aplicarea adecvată a legislației muncii; evidențiază rolul important al dialogului social și încurajează guvernul să fie mai ambițios în constituirea unui dialog social care să includă toți partenerii relevanți

27.  subliniază importanța conservării și menținerii patrimoniului cultural, care reprezintă unul din elementele fundamentale ale valorilor și principiilor europene; constată cu regret că numeroase cimitire, inscripții din fresce și artefacte care aparțin patrimoniului cultural bulgar au fost total abandonate sau ruinate;

28.  salută progresul înregistrat de această țară în tranziția către o economie funcțională de piață, precum și consensul larg în privința trăsăturilor fundamentale ale politicii economice a țării; felicită guvernul pentru menținerea stabilității macroeconomice, în pofida impactului negativ al crizei financiare globale; constată, de asemenea, perspectivele bune de creștere economică în viitorii ani;

Evoluții socioeconomice

29.  este preocupat de șomajul cronic și foarte ridicat, în special în rândul tinerilor, fenomen comun mai multor țări din regiune; solicită guvernului să aplice de urgență măsuri mai eficiente de îmbunătățire a investițiilor publice destinate politicilor de angajare și plasării forței de muncă în locuri de muncă de bună calitate, stabile și decente; solicită Comisiei să acorde asistență autorităților utilizând mai mult IPA;

30.  constată îmbunătățirea climatului de afaceri ca urmare a reformelor economice realizate în ultimii ani și subliniază necesitatea unei reforme structurale continue în țară; în același timp, observă că investițiile străine, aflate deja la un nivel scăzut, s-au diminuat și mai mult și că situația s-a înrăutățit în urma crizei financiare mondiale; solicită agențiilor de stat responsabile de atragerea investițiilor străine să-și amplifice eforturile vizând atragerea de potențiali investitori străini;

31.  felicită guvernul pentru punerea în aplicare efectivă și fără probleme a Acordului de stabilizare și asociere cu UE; în acest sens, salută decizia recentă a guvernului de a elimina taxele vamale la peste o sută de produse, ca etapă a procesului de liberalizare completă a schimburilor comerciale cu UE și își exprimă speranța că aceste schimbări vor conduce la creșterea competitivității producătorilor interni, ceea ce va stimula creșterea economică generală; consideră că această evoluție reprezintă un element important care demonstrează eforturile țării de a face față concurenței crescute din momentul când va deveni membră UE;

32.  subliniază necesitatea de a aplica principiile de bună guvernanță în domeniul cheltuielilor bugetare prin îmbunătățirea accesului liber la informațiile publice, consultarea părților interesate în cadrul procedurii bugetare, instituirea unui mecanism de raportare și asumarea, în acest mod, a răspunderii pentru banii cheltuiți; reamintește că cheltuielile bugetare netransparente duc la excludere socială și conflicte, punând sub semnul întrebării legitimitatea anumitor campanii naționale;

33.  salută adoptarea recentă a legii energiei, care are drept scop liberalizarea pieței de electricitate din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în conformitate cu directivele europene relevante;

34.  subliniază importanța dezvoltării unui sistem de transport public eficient și fiabil, atât în interiorul țării, cât și la nivel regional (inclusiv legătura feroviară Sofia-Skopje-Tirana); în acest sens, reiterează apelul adresat autorităților de a investi în întreținerea și modernizarea rețelei de căi ferate, care constituie o alternativă viabilă la sistemul rutier; regretă decizia guvernului de a scădea investițiile din cadrul programului anual pentru infrastructura feroviară și invită Comisia să furnizeze asistența tehnică și financiară necesară, în cadrul IPA;

35.  invită autoritățile din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și cele din Bulgaria să redeschidă linia transfrontalieră pentru pasageri și bicicliști dintre Staro Konjarevo și Gabrene, pentru a îmbunătăți porțiunea dintre Strumica și Petric a traseului „Cortina de fier”;

36.  salută adoptarea strategiei naționale de dezvoltare durabilă, dar solicită mai multe eforturi pentru punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului și pentru alocarea de fonduri corespunzătoare în acest scop; în special, atrage atenția asupra problemelor din domeniul calității apei, gestionării deșeurilor și protejării naturii; solicită o cooperare mai strânsă în chestiunile transfrontaliere de mediu, pe baza standardelor UE; în acest sens, își reiterează apelul pentru o monitorizare a calității și nivelului apei în lacurile de frontieră Ohrid, Prespa și Dojran, precum și în râul Vardar; salută inițiativa trilateralei euro-regiunii Lacului Prespa, la care participă Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Grecia și Albania; invită guvernul să extindă experiența reușită a sistemului de colectare a apelor menajere de la Ohrid și la alte lacuri din regiune; în plus, salută realizările înregistrate în construcția unei stații de tratare a apelor uzate în Gevgelia;

37.  își exprimă îngrijorarea profundă în legătură cu poluarea solului din orașul Veles, care a fost declarat de Organizația Mondială a Sănătății un loc periculos pentru locuitori; solicită guvernului să se ocupe de această chestiune și să ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja sănătatea publică în această zonă; invită Comisia să reflecteze asupra posibilității de a mobiliza fonduri IPA în acest caz particular;

Aspecte regionale

38.  felicită Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru rolul său de factor de stabilitate în regiune; subliniază participarea acesteia la misiunile civile și militare ale UE, însă reamintește totuși guvernului obligația sa de a adera la pozițiile comune din cadrul PESC, în special acelea care se referă la măsuri restrictive, mai ales în ceea ce privește cazul particular reprezentat de Zimbabwe;

39.  salută decizia recentă a autorităților din Serbia și din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei de a elimina necesitatea pașaportului pentru cetățenii care călătoresc între cele două state, decizie luată în scopul de a institui un control comun asupra frontierei lor comune;

40.  regretă profund faptul că disputa cu Grecia pe marginea numelui țării continuă să blocheze drumul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei către UE și reamintește recomandarea PE către Consiliu de a începe imediat negocierile de aderare; subliniază importanța unor bune relații de vecinătate, precum și a înțelegerii sensibilității celor două state vecine din perspectiva acestui proces și solicită guvernului să evite gesturile, acțiunile controversate și declarațiile care ar putea avea un impact negativ asupra acestor relații; ia ia act de dialogul intensificat dintre cei doi primi-miniștri și face apel la aceștia să dea dovadă de înțelepciune politică și de disponibilitate de a găsi rapid un compromis și o formulă satisfăcătoare pentru ambele părți;

41.  reamintește că, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Generale din 14 decembrie 2010, menținerea bunelor relații de vecinătate, inclusiv o soluție negociată și reciproc acceptabilă privind chestiunea numelui, sub auspiciile ONU, constituie un aspect esențial;

42.  invită Comisia și Consiliul să demareze elaborarea unui mecanism de arbitrare general aplicabil, menit să rezolve chestiunile bilaterale dintre țările în curs de aderare, dintre statele membre, precum și dintre statele membre și țările în curs de aderare;

43.  ia act cu îngrijorare de argumentele istorice invocate în dezbaterea actuală, inclusiv de fenomenul așa-numitei „antichizări”, care riscă să provoace creșterea tensiunilor cu țările vecine și să creeze noi diviziuni interne;

44.  invită Înaltul Reprezentant și comisarul responsabil de extindere și politica europeană de vecinătate să faciliteze un acord privind chestiunea numelui și să ofere îndrumare politică, cu respectarea negocierilor în curs și a prevederilor Cartei ONU; consideră că găsirea unei soluții reciproc acceptabile cât mai curând posibil reprezintă un test pentru politica externă comună de după Tratatul de la Lisabona, precum și pentru capacitatea Uniunii de a rezolva litigii de la frontierele sale rămase de mult timp nerezolvate;

45.  invită Consiliul și Comisia să își respecte angajamentele față de țările terțe și să răsplătească progresele și eforturile în vederea reformelor ale țărilor care îndeplinesc cerințele Uniunii; remarcă faptul că, în caz contrar, disponibilitatea față de reforme poate scădea;

46.  este de părere că o nouă prelungire a situației actuale a chestiunii numelui și a altor chestiuni nerezolvate cu țările vecine ar putea submina stabilitatea țării și a regiunii, precum și credibilitatea politicii de extindere și, prin urmare, solicită tuturor părților implicate să dea dovadă de bunăvoință, de solidaritate și de responsabilitate în rezolvarea chestiunilor nesoluționate; în acest sens, solicită autorităților din țară să propună o inițiativă privind înființarea unei comisii comune de experți în istorie și învățământ cu Bulgaria și Grecia;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

(1) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 54. (2) JO L 80, 19.3.2008, p. 32.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la situația din Côte d'Ivoire

P7_TA(2011)0152 RC-B7-0256/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Côte d'Ivoire, în special rezoluția din 16 decembrie 2010(1),

–  având în vedere Declarația de la Bamako din 3 noiembrie 2000 privind democrația, drepturile omului și libertățile în spațiul francofon,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d'Ivoire, în special Rezoluțiile 1946 și 1951 (2010), precum și Rezoluțiile 1967, 1968 și 1975 (2011),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, Baroneasa Catherine Ashton, referitoare la situația din Côte d'Ivoire, în special cele din 3, 10, 12 și 19 martie și din 1 aprilie 2011,

–  având în vedere concluziile privind Côte d'Ivoire adoptate de Consiliul Afaceri Externe în cadrul celei de-a 3065-a reuniuni desfășurate la 31 ianuarie 2011,

–  având în vedere Decizia 2011/18/PESC a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 25/2011 al Consiliului din 14 ianuarie 2011 prin care s-a dispus înghețarea de bunuri și au fost desemnate persoane și entități suplimentare din Côte d'Ivoire care vor face obiectul anumitor măsuri restrictive,

–  având în vedere decizia Consiliului pentru Pace și Securitate al Uniunii Africane (UA), adoptată la 10 martie 2011, la Addis Abeba,

–  având în vedere declarațiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Côte d'Ivoire, din 3 și din 11 martie 2011,

–  având în vedere declarația comună din 18 martie 2011 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, prin care condamnă violența și încălcările drepturilor omului din Côte d'Ivoire,

–  având în vedere declarația din 18 martie 2011 a Președintelui Jerzy Buzek, prin care cerea încetarea violențelor împotriva civililor în Côte d'Ivoire,

–  având în vedere Rezoluția privind situația din Côte d'Ivoire, adoptată la 25 martie 2011, la Abuja, de către șefii de stat și de guvern din Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite din 25 martie 2011 de instituire a unei comisii internaționale de investigare a încălcării drepturilor omului în Côte d'Ivoire după alegerile prezidențiale,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în ultimele patru luni, Côte d'Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite;

B.  întrucât toate eforturile diplomatice de a găsi o soluție pașnică la impasul politic post-electoral, inclusiv cele ale UA, CEDEAO și ale președintelui Africii de Sud, au eșuat;

C.  întrucât, începând de la jumătatea lunii februarie, s-au intensificat luptele atât în capitală, cât și în vestul țării, iar rapoarte alarmante au indicat o creștere a utilizării artileriei grele împotriva civililor;

D.  întrucât, în ultimele zile, Forțele Republicane ale președintelui Ouatttara au lansat o vastă ofensivă menită să-i restabilească autoritatea, au preluat controlul asupra mai multor zone importante, inclusiv asupra capitalei politice, Yamoussoukro, și asupra orașului San Pedro, un port-cheie pentru exporturile de cacao; întrucât forțele pro-Ouattara au pătruns acum în Abidjan, fapt care a condus la lupte intense cu forțele loiale fostului președinte;

E.  întrucât, potrivit unor surse ONU, sute de vieți au fost curmate în Côte d'Ivoire din decembrie 2010; întrucât cifra reală a victimelor este probabil mult mai mare, ținând seama de faptul că violențele din interiorul țării nu sunt întotdeauna relatate în presă;

F.  întrucât atacurile îndreptate în mod voit împotriva instituțiilor și a forțelor ONU de menținere a păcii constituie crime de război; întrucât misiunea ONU în Côte d'Ivoire (ONUCI) a făcut, în mod constant, obiectul amenințărilor și al atacurilor din partea forțelor de securitate pro-Gbagbo și fostul președinte a adoptat o retorică incendiară, incitând oamenii la violență împotriva forțelor ONU și a străinilor prezenți în Côte d'Ivoire; întrucât mai mulți membri ai forțelor ONU de menținere a păcii au fost răniți grav sau chiar uciși;

G.  întrucât în Côte d'Ivoire au fost comise atrocități, inclusiv cazuri de violență sexuală, dispariții forțate, execuții extra-judiciare și folosirea excesivă și nediscriminatorie a forței împotriva civililor, fapte care constituie crime împotriva umanității;

H.  întrucât în declarația prezentată de către guvernul său la 18 aprilie 2003 în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Statutul de la Roma, Côte d'Ivoire a acceptat jurisdicția Curții Penale Internaționale (CPI) pentru crimele comise pe teritoriul său după 19 septembrie 2002; întrucât Côte d'Ivoire este supusă în continuare unor investigații preliminare de către Biroul Procurorului CPI;

I.  întrucât respectul manifestat față de statul de drept a continuat să se deterioreze în Côte d'Ivoire, fiind impuse tot mai multe restricții asupra libertății de exprimare și a mass-media;

J.  întrucât situația economică din Côte d'Ivoire a cunoscut o deteriorare gravă în ultimele patru luni ca urmare a efectuării de către Laurent Gbagbo a unor naționalizări ilegale în sectorul bancar și cel al producției de cacao, a unor exproprieri arbitrare de bani și de proprietăți private; întrucât FMI a avertizat recent cu privire la consecințele economice negative grave ale situației actuale din Côte d'Ivoire pentru întreaga regiune a Africii de Vest;

K.  întrucât, din cauza climatului de teroare care predomină în țară, circa 1 milion de persoane au fost strămutate, atât intern, cât și în țările vecine, cum ar fi Liberia, Ghana, Togo, Mali și Guineea;

L.  întrucât, la 17 martie 2011, Comisia a crescut de cinci ori ajutorul umanitar al UE către Côte d'Ivoire;

M.  întrucât Rezoluția CSONU 1975 (2011), adoptată unanim, îi cere dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția și insistă asupra încetării imediate a violențelor împotriva civililor, impunând, în același timp, sancțiuni financiare și restricții de călătorie dlui Gbagbo, soției sale și celor trei asociați;

1.  condamnă încercările fostului președinte, dl Gbagbo, și ale susținătorilor acestuia de a uzurpa în mod violent voința poporului ivorian și își reiterează cererea ca dl Gbagbo să părăsească imediat funcția și să îi predea puterea lui Alassane Ouattara; salută, în acest context, adoptarea Rezoluției 1975 (2011), prin care Consiliul de Securitate al ONU s-a exprimat în termenii cei mai categorici de la începutul crizei post-electorale din Côte d'Ivoire, cerându-i dlui Gbagbo să părăsească imediat funcția;

2.  deplânge faptul că nu s-a ajuns la o soluție diplomatică, inclusiv cea susținută de UA, și că criza postelectorală a fost caracterizată de violențe și conflicte armate;

3.  laudă apelul lansat de femeile din Africa de Vest pentru o soluționare pe cale pașnică a conflictului politic din Côte d'Ivoire și pentru aducerea în fața justiției a persoanelor care comit acte de violență împotriva oamenilor de rând din țară; deplânge faptul că organizațiile de femei și liderii religioși și ai comunităților nu au depus eforturi suficiente pentru a exercita presiuni pe plan intern și pentru a promova medierea în cadrul procesului de găsire a unei soluții pașnice la impasul politic din țară;

4.  reamintește că singura sursă de legitimitate democratică este sufragiul universal și că alegerea lui Alassane Ouattara reflectă voința suverană a poporului ivorian; îndeamnă, prin urmare, toate instituțiile ivoriene, inclusiv forțele de apărare și securitate ale Côte d'Ivoire (FDSCI), să cedeze fără întârziere autoritatea președintelui ales în mod democratic Ouattara și guvernului său;

5.  condamnă în termenii cei mai fermi escaladarea violenței din Côte d'Ivoire, în special utilizarea artileriei grele împotriva civililor, și pierderea a numeroase vieți omenești care a urmat; își exprimă puternica solidaritate cu toate victimele nevinovate ale nedreptății și violenței din Côte d'Ivoire, precum și cu familiile acestora; subliniază că violența împotriva civililor, inclusiv a femeilor, copiilor și a persoanelor strămutate internațional, nu pot fi tolerate și trebuie să înceteze imediat;

6.  condamnă ferm încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise, după cum s-a raportat, împotriva civililor, inclusiv execuțiile extrajudiciare și actele de violență sexuală; ia act de faptul că, în conformitate cu opinia CSONU, aceste acte ar putea fi considerate crime împotriva umanității; își exprimă opoziția fermă față de orice utilizare a mijloacelor de comunicare în masă pentru a incita la ură; solicită ridicarea imediată a tuturor restricțiilor impuse în ceea ce privește exercitarea dreptului la libertatea de exprimare; condamnă răpirea a patru persoane, printre care doi cetățeni ai UE, dintr-un hotel din Abidjan situat într-o zonă controlată de forțe pro-Gbagbo și solicită eliberarea imediată a acestora;

7.  insistă că aceste fapte nu pot rămâne nepedepsite și că nu trebuie precupețit niciun efort pentru identificarea și aducerea în fața justiției, inclusiv la nivel internațional, a celor responsabili de crime împotriva populației civile; salută, în acest context, înființarea unei comisii de anchetă de către Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU; ia act de faptul că CSONU a indicat că CPI poate decide cu privire la competența sa în ceea ce privește situația din Côte d'Ivoire; invită toți factorii implicați din Côte d'Ivoire să colaboreze cu aceste organisme, ca să se poată face dreptate; invită UE să ofere tot sprijinul necesar pentru aceste investigații;

8.  condamnă cu fermitate actele de intimidare și de obstrucție îndreptate împotriva ONUCI și a UE;

9.  salută sancțiunile suplimentare specifice, printre care interdicția de acordare a vizelor și înghețarea bunurilor, adoptate de CSONU, UA și Consiliul Uniunii Europene împotriva tuturor persoanelor și entităților care se opun autorității președintelui legitim, precum și deciziile luate de Banca Mondială și de Fondul Monetar Internațional, care au refuzat să colaboreze cu guvernul nelegitim; subliniază că aceste sancțiuni vor rămâne în vigoare până la revenirea la putere a autorităților legitime;

10.  salută faptul că Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 1975 (2011) a reamintit autorizația acordată ONUCI pentru ca să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a-și duce la bun sfârșit mandatul de a proteja civilii, inclusiv pentru prevenirea utilizării în continuare a armamentului greu și a exprimat întregul sprijin al CSONU pentru o astfel de acțiune; solicită, în acest context, întărirea rapidă și semnificativă a capacității ONUCI de a asigura protejarea eficace a civililor în Côte d'Ivoire;

11.  constată că, în conformitate cu mandatul său, ONUCI a luat deja măsuri în Abidjan pentru a pune capăt utilizării armamentului greu și pentru a proteja civilii și personalul ONU, cu sprijinul forței franceze „Licorne”, la solicitarea Secretarului General al ONU;

12.  laudă și își afirmă sprijinul pentru eforturile de mediere întreprinse sub auspiciile Uniunii Africane și ECOWAS în vederea prevenirii unei confruntări și își reiterează apelurile către toate forțele politice din Côte d'Ivoire să dea dovadă de angajament față de o tranziție politică pașnică și democratică și să evite astfel noi vărsări de sânge; își manifestă sprijinul față de planul Uniunii Africane pentru o soluție pașnică cuprinzătoare la această criză și subliniază faptul că toate țările africane trebuie să dea dovadă de unitate și să acționeze în mod concertat, pentru a reinstaura pacea în Côte d'Ivoire;

13.  invită președintele Ouattara să faciliteze procesul de pace și reconcilierea națională, reamintind în același timp că nu există un termen de prescripție în cazul crimelor de război și al crimelor împotriva umanității;

14.  este profund îngrijorat de înrăutățirea situației umanitare din Côte d'Ivoire și din țările vecine, în special din Liberia; face apel la toți factorii de decizie din Côte d'Ivoire să asigure accesul nestânjenit și în condiții de siguranță al organizațiilor umanitare de pe teren în toate zonele țării; salută angajamentul asumat de UE, astfel cum a fost exprimat de comisarul Georgieva, de a contribui la soluționarea crizei umanitare;

15.  subliniază necesitatea unor acțiuni politice internaționale rapide pentru abordarea situației umanitare din Côte d'Ivoire și prevenirea unei noi crize a migrațiilor în regiune; invită Comisia și statele membre să-și coordoneze eforturile ce ceilalți donatori internaționali; invită comunitatea internațională să își onoreze promisiunile de a acorda ajutor umanitar pentru a răspunde la nevoile urgente ale populației din Côte d'Ivoire și din țările vecine;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului de Securitate al ONU și Secretarului General al ONU, ONUCI, instituțiilor Uniunii Africane, ECOWAS, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, guvernelor statelor membre și președintelui ales din Côte d'Ivoire, dl Alassane Ouattara.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0492.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică

P7_TA(2011)0153 B7-0198/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Reuniunii miniștrilor de externe ai Parteneriatului Estic din 13 decembrie 2010,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare: Rezoluția din 19 ianuarie 2006 privind politica europeană de vecinătate (PEV)(1), Rezoluția din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea PEV(2), Rezoluția din 6 iulie 2006 privind Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP)(3), Rezoluția din 5 iunie 2008 referitoare la raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale PESC(4) și Rezoluția din 19 februarie 2009 referitoare la revizuirea IEVP(5), Rezoluția din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre(6) și Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud(8),

–  având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Armenia, Azerbaidjanul, Republica Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina, precum și recomandările comisiilor parlamentare de cooperare cu aceste țări, cu excepția Republicii Belarus,

–  având în vedere punctul 41 din Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2007, care solicită înființarea unei Adunări Parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURONEST),

–  având în vedere planurile de acțiune adoptate în comun cu Armenia, Azerbaidjanul, Georgia și Moldova și programul de asociere cu Ucraina,

–  având în vedere Concluziile din 26 iulie 2010 ale Consiliului Afaceri Externe referitoare la PEV,

–  având în vedere declarația comună a Summit-ului Parteneriatului estic, organizat la Praga la 7 mai 2009,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 mai 2010 intitulată „Bilanțul politicii europene de vecinătate” COM(2010)0207,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2008 privind Parteneriatul estic COM(2008)0823,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2007 intitulată „Consolidarea politicii europene de vecinătate” COM(2007)0774, cea din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV COM(2006)0726, cea din 12 mai 2004 referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (PEV) COM(2004)0373, cea din 11 martie 2003 intitulată „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din Est și din Sud” COM(2003)0104,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui Instrument european de vecinătate și de parteneriat(9),

–  având în vedere Raportul special nr. 13/2010 al Curții de Conturi Europene intitulat „Noul Instrument european de vecinătate și parteneriat a fost lansat cu succes în Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaidjan și Georgia) și reușește să obțină rezultate în această regiune?”,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a creat condițiile necesare pentru îmbunătățirea eficienței și coerenței relațiilor UE cu toți actorii și partenerii, în special cu vecinii săi;

B.  întrucât, în temeiul articolului 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare;

C.  întrucât, de la lansarea sa, PEV a dus la consolidarea relațiilor cu țările partenere și a creat beneficii reale; întrucât există în continuare provocări și accentul ar trebui pus acum pe punerea în aplicare, prin definirea unor priorități clare de acțiune, o evaluare comparativă clară și o diferențiere bazată pe performanță;

D.  întrucât Parteneriatului estic (PEs) este un cadru politic semnificativ pentru aprofundarea relațiilor cu și între țările partenere, bazat pe principiile asumării și responsabilității comune, precum și pe condiționalitate; întrucât consolidarea relațiilor necesită un angajament comun consolidat și un progres real către buna guvernanță și standardele democratice;

E.  întrucât PEs se axează pe patru platforme tematice de cooperare, și anume: democrația, buna guvernanță și stabilitatea; integrarea economică și convergența cu politicile UE; mediul, schimbările climatice și securitatea energetică; contactele interumane;

F.  întrucât cooperarea în cadrul Adunării parlamentare EURONEST vizează obținerea de efecte pozitive prin faptul că servește drept platformă pentru schimbul de opinii, pentru ajungerea la poziții comune privind provocările globale ale epocii prezente, din punctul de vedere al democrației, politicii, economiei, securității energetice și al afacerilor sociale, precum și pentru consolidarea legăturilor dintre țările din regiune și UE, precum și între țările Parteneriatului estic;

G.  întrucât UE ar trebui să promoveze și să consolideze în mod semnificativ o abordare ascendentă, mărind sprijinul economic pe care-l acordă societăților civile și promovând libertatea presei și libertatea de întrunire pentru a susține procesele de democratizare, o condiție prealabilă pentru stabilitatea pe termen lung;

H.  întrucât conflictele regionale nesoluționate din vecinătatea UE subminează dezvoltarea economică, socială și politică sustenabilă a țărilor în cauză și prezintă un obstacol solid în calea cooperării, stabilității și securității regionale; întrucât acestea reprezintă, de asemenea, un impediment serios în calea dezvoltării depline a priorităților și potențialului PEV; întrucât aceste conflicte subminează dezvoltarea unei reale dimensiuni multilaterale eficiente a PEV; întrucât rolul pe care societatea civilă l-ar putea juca în țările vizate este în continuare subestimat;

I.  întrucât recentele demonstrații ale populațiilor din Belarus, Tunisia și Egipt împotriva regimurilor represive au exprimat în mod clar aspirațiile legitime ale acestora la democrație;

J.  întrucât politica UE și a statelor membre de susținere și cooperare cu regimurile nedemocratice din Tunisia și Egipt a eșuat și ar trebui să se dovedească a fi o lecție învățată pentru relațiile UE cu Belarus, iar întreaga politică UE-PEV ar trebui să se bazeze pe valoare;

K.  întrucât IEPV a contribuit la simplificarea finanțării PEV; întrucât procesul de elaborare a instrumentului care va înlocui IEPV ar trebui să reflecte concluziile revizuirii strategice a PEV și ar trebui să includă consultări extinse,

Revizuirea PEV – Considerații generale

1.  salută progresul înregistrat în relațiile dintre UE și țările învecinate în cadrul PEV și reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, economia de piață, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță; consideră că PEV continuă să reprezinte un cadru de importanță strategică pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu partenerii noștri cei mai apropiați în vederea susținerii reformelor politice, sociale și economice ale acestora și subliniază importanța menținerii principiului asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor și acțiunilor;

2.  salută revizuirea în curs a PEV și subliniază faptul că acest proces ar trebui să conducă la o îmbunătățire suplimentară a legăturilor UE cu țările din vecinătate și că, deși pot urmări aspirații și obiective diferite, toate aceste țări au potențialul de a fi aliații cei mai apropiați ai UE;

3.  constată că cele două dimensiuni (sud și est) ale PEV ar trebui percepute drept părți integrante ale aceleiași politici prioritare; subliniază necesitatea flexibilității și nevoia de a diferenția într-o măsură mai mare abordarea noastră față de fiecare partener și de a gestiona într-un mod mai eficient cheltuielile bugetare;

4.  subliniază că revizuirea strategică a PEV ar trebui să reflecte un angajament politic mai puternic din partea tuturor partenerilor și să consolideze diferențierea în funcție de performanță, pe baza unor criterii de evaluare comparativă clar definite;

5.  consideră deosebit de utilă evaluarea continuă nu numai a rezultatelor care au fost obținute până în prezent, prin programele puse în aplicare, ci și a gradului de adecvare a resurselor folosite în cadrul parteneriatului; consideră că această procedură va oferi o ocazie de a corecta, pe viitor, toate deficiențele și opțiunile neinspirate;

6.  subliniază necesitatea recunoașterii schimbărilor aduse de Tratatul de la Lisabona, în special rolul consolidat al Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinte al Comisiei (ÎR/VP), crearea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), numirea unui comisar pentru extindere și politica de vecinătate și acordarea de noi competențe Parlamentului European, pentru a îmbunătăți coerența politicii externe a UE și a spori eficiența și legitimitatea acțiunii și dimensiunii sale externe; se așteaptă ca statele membre să nu întreprindă inițiative bilaterale cu țările PEV de natură să submineze eficacitatea acțiunii UE;

7.  solicită SEAE și delegațiilor UE din întreaga lume să-și aducă o contribuție substanțială la asigurarea unei integrări mai solide a drepturilor omului și principiilor politice în analiza situației politice din țările terțe și la includerea acestora în posibilele politici „de transformare” prin intermediul proiectelor de ajutorare;

PEV - Est

8.  salută lansarea Parteneriatului estic drept cadru politic pentru progresul dimensiunii estice a PEV, care vizează aprofundarea și consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii săi de la est, continuând parteneriatul politic, integrarea economică și armonizarea legislativă și sprijinind în același timp reformele socioeconomice în țările partenere; invită Consiliul, Comisia și SEAE să elaboreze criterii de evaluare comparativă clare pentru monitorizarea acestor reforme, subliniind că criteriile de evaluare comparativă ar trebui să țină seama de particularitățile fiecărui partener, inclusiv obiectivele și potențialul acestora; solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să implice Parlamentul în elaborarea acestor repere; subliniază faptul că reformele economice trebuie să se alăture reformelor politice și că buna guvernanță nu poate fi obținută decât printr-un proces decizional deschis și transparent, bazat pe instituții democratice

9.  subliniază importanța promovării în continuare a consolidării stabilității și încrederii multilaterale în cadrul PEs, astfel cum s-a convenit în Declarația comună a Summitului de la Praga privind PEs;

10.  subliniază că o perspectivă europeană, inclusiv articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, constituie un motor al reformelor din aceste țări și contribuie la o mai mare consolidare a angajamentului acestor țări față de valori și principii comune, precum democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și buna guvernanță;

11.  reamintește că valorile fundamentale comune - inclusiv democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, independența justiției, combaterea corupției, respectarea libertăților mass-mediei și promovarea ONG-urilor - care constituie criteriile de bază pe care s-au clădit PEV și PEs, ar trebui să rămână principalele puncte de referință în funcție de care se evaluează performanțele țărilor noastre partenere; în acest scop, solicită tuturor partenerilor PEV să adopte măsuri concrete în această direcție; încurajează, astfel, Comisia și SEAE să adopte o abordare mai ambițioasă față de aplicarea programelor de acțiune anuale în acest domeniu;

12.  constată faptul că, de la lansarea PEV în 2004, s-au înregistrat rezultate diferite, cu evoluții pozitive referitoare la drepturile omului și democratizare în unele țări partenere și unele evoluții negative în altele, în special în Belarus;

13.  constată că Belarus rămâne singura țară parteneră din Est care nu participă decât în anumite limite la PEV și la componenta bilaterală a PEs, iar participarea în continuare a acestei țări la programele respective va depinde doar de voința sa de a adera la valorile și principiile fundamentale comune; consideră că evoluțiile recente din Belarus reprezintă un afront la adresa viziunii UE asupra respectării drepturilor omului, democrației și statului de drept; salută concluziile din 31 ianuarie 2011 ale Consiliului Afacerii Externe privind Belarusul; solicită UE să ia toate măsurile necesare pentru a aplica de deplin aceste concluzii, inclusiv prin încercarea de a determina cetățeni obișnuiți din Belarus să se angajeze în favoarea ideei reformelor prin reducerea birocrației și a costurilor legate de obținerea de vize Schengen și prin facilitarea contactelor interumane; solicită, în acest sens, statelor membre să recurgă la toată flexibilitatea de care dispun în cadrul codului UE al vizelor atunci când eliberează vize Schengen; îndeamnă Comisia Europeană și alți donatori să susțină dezvoltarea partidelor politice din Belarus orientate spre democrație și înființarea de ONG-uri și organizații ale societății civile mai vaste, precum și să susțină inițiativele civice și ale comunității din regiunile din Belarus;

14.  subliniază faptul că, într-o serie de țări, cadrul legislativ electoral și derularea alegerilor nu au fost conforme cu standardele internaționale; insistă asupra importanței alegerilor libere și echitabile, în conformitate cu standardele și angajamentele internaționale;

15.  subliniază faptul că lupta împotriva corupției, în special în justiție și poliție, ar trebuie să fie una dintre prioritățile principale pentru UE în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor sale cu partenerii din est, iar acest aspect ar trebui să se reflecte în cadrul global de consolidare a instituțiilor; subliniază, de asemenea, importanța intensificării luptei împotriva rețelelor internaționale de criminalitate organizată și solicită o cooperare polițienească și judiciară sporită cu agențiile UE;

16.  subliniază importanța completării relațiilor bilaterale ale UE cu țările PEs prin adăugarea unei dimensiuni multilaterale, mărind numărul de activități și inițiative incluse în platformele tematice, acordând o atenție deosebită consolidării proiectelor transfrontaliere, intensificând programele interumane, dezvoltând stimulente pentru cooperarea regională și intensificând în continuare dialogul activ cu societatea civilă, în vederea promovării necesității de a crea instituții neguvernamentale deschise și a consolidării coeziunii sociale; subliniază totuși faptul că dimensiunea bilaterală rămâne proeminentă și solicită o diferențiere și o condiționalitate mai clare și mai riguroase, în cadrul cărora obiectivele ambițioase și angajamentele să fie urmate de punerea lor în aplicare, iar progresele reale de pași concreți către o perspectivă europeană; este ferm convins că intensificarea legăturilor cu partenerii care înregistrează cele mai bune performanțe va avea un efect pozitiv asupra celorlalți parteneri și ar putea îmbunătăți cooperarea multilaterală;

17.  îndeamnă Consiliul European și Comisia să se asigure că, în ceea ce privește calendarul și conținutul, oferta de liberalizare a regimului de acordare a vizelor adresată țărilor din cadrul Parteneriatului Estic este cel puțin la fel de generoasă ca și propunerile adresate altor țări limitrofe mai îndepărtate, astfel încât să nu se încurajeze emiterea de pașapoarte pentru cetățeni ai țărilor din cadrul Parteneriatului estic, ceea ce - ca și în cazul Georgiei, Ucrainei și Moldovei - ar putea avea efecte destabilizatoare pentru țările în cauză, putând prejudicia, astfel, securitatea și interesele UE;

18.  subliniază importanța unei încurajări mai accentuate a cooperării regionale în zona Mării Negre și a consolidării politicilor UE adresate regiunii Mării Negre, în special prin lansarea unei strategii complete a UE pentru Marea Neagră și prin asigurarea resurselor financiare și umane adecvate pentru punerea eficientă în aplicare a acesteia; subliniază complementaritatea dinte politicile UE adresate Mării Negre și PEs și solicită Comisiei și SEAE să utilizeze în mod pozitiv diferitele abordări ale celor două inițiative, precum și să clarifice, la toate nivelurile, modalitatea în care trebuie exploatat acest grad substanțial de complementaritate;

19.  încurajează țările din regiune să coopereze mai mult între ele și să se angajeze într-un dialog consolidat și prelungit la toate nivelurile relevante, privind domenii precum libertatea, securitatea și justiția, și, în special, gestionarea frontierelor, migrația și azilul, combaterea criminalității organizate, traficului de persoane, imigrației ilegale, terorismului, spălării banilor și a traficului cu droguri, precum și cooperarea la nivel polițienesc și judiciar; reamintește că bunele relații de vecinătate constituie una dintre cele mai importante condiții prealabile care trebuie îndeplinite de țările PEV pentru a înregistra progrese în vederea aderării la UE;

20.  subliniază faptul că, în numeroase țări, persistă probleme grave în ceea ce privește libertatea de exprimare, în special în media, și libertatea de asociere și de întrunire, iar spațiul disponibil pentru actorii societății civile și pentru apărătorii drepturilor omului este, în continuare, restricționat, în mod inexplicabil;

21.  salută rolul activ al organizațiilor societății civile în promovarea valorilor pe care se întemeiază PEV, în special drepturile omului, libertatea presei și democratizarea; subliniază faptul că acest rol, alături de implicarea în implementarea și în monitorizarea proiectelor din cadrul IEPV și al planurilor de acțiune ale PEV, trebuie susținute în continuare prin alocarea de ajutor financiar și instituțional în favoarea acestora; salută implicarea activă a organizațiilor societății civile, în special a celor din țările partenere, în cadrul Forumului Societății Civile; încurajează Forumul Societății Civile să urmărească implicarea în reuniunile oficiale ale platformei și în grupurile de lucru tematice ale PEs;

22.  consideră că este necesar să se evalueze în profunzime credibilitatea tuturor organizațiilor societății civile implicate în acest proces, în vederea asigurării legitimității și eficienței acțiunilor noastre;

23.  subliniază importanța autorităților locale în dezvoltarea democratică a țărilor noastre partenere și îndeamnă Comisia să le susțină în mod activ pentru a consolida democrația și guvernanța locale; încurajează extinderea programelor de înfrățire între autoritățile locale din UE și din țările partenere, precum și înființarea Adunării Autorităților Locale și Regionale din Europa de Est și Caucazul de Sud;

24.  subliniază importanța sindicatelor și a dialogului social ca elemente componente ale dezvoltării democratice a partenerilor estici; subliniază faptul că drepturile sindicatelor sunt limitate și solicită partenerilor estici să consolideze în continuare drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor; recomandă intensificarea dialogului social și a consultării partenerilor sociali;

25.  subliniază importanța libertății de exprimare și a existenței unei mass-medii libere și independente, inclusiv pe internet, pentru dezvoltarea democrațiilor și ca mijloc de promovare a schimburilor și a comunicării dintre societățile din regiune și între acestea și UE; încurajează UE să continue să acorde finanțare pentru Belsat, Radyo Racyja și Radioul european pentru Belarus, precum și să sprijine crearea și consolidarea altor organe de presă, inclusiv prin contribuții financiare, inter alia, ca o formă de promovare a canalelor directe de comunicare între societăți; subliniază nevoia de a retrage asistența acordată mass-mediei aflate sub controlul și în proprietatea statului, precum cea din Belarus;

26.  își reiterează opinia potrivit căreia acordurile de asociere sunt un instrument important pentru stimularea reformei și ar trebui să includă condiții concrete, calendare și criterii de evaluare comparativă a performanței și să fie însoțite de un proces de monitorizare periodică pentru aprofundarea eficientă a relațiilor bilaterale cu UE în mod global și pentru îmbunătățirea coerenței între toate componentele acestor acorduri, adică cele politice, economice, sociale și culturale și obligațiile legate de drepturile omului; subliniază necesitatea unei lansări cât mai rapide a programelor cuprinzătoare de dezvoltare instituțională; subliniază faptul că, având în vedere caracterul ambițios al acordurilor de asociere și importanța lor crucială pentru viitorul PEs, UE ar trebui să sprijine aceste țări, prin asistență tehnică și financiară, pentru a le ajuta să capete capacitatea de a-și îndeplini angajamentele privind punerea lor în aplicare; reamintește Comisiei responsabilitatea sa de a asigura informarea corespunzătoare a Parlamentului și a raportorilor responsabili cu privire la mandatele de negociere a acordurilor de asociere și la negocierile în sine;

27.  salută activitatea Grupului de consultanță la nivel înalt al UE în Armenia și lansarea unui grup similar în Moldova; invită ÎR/VP și Comisia să discute posibilitatea de a oferi astfel de asistență și altor parteneri estici;

28.  consideră că o integrare economică mai strânsă poate fi un puternic agent de schimbări sociale și politice; subliniază faptul că zonele de liber schimb consolidate și globale (ZLSCG) cu UE trebuie să fie instituite numai după îndeplinirea condițiilor necesare; subliniază că acestea rămân unul dintre factorii esențiali de atracție ai PEs pentru țările partenere și un stimulent puternic pentru reforme, cu condiția ca impactul social și de mediu al acestor acorduri să fie pe deplin evaluat în timp util; recunoaște că, în schimb, conceptul de ZLSCG ar trebui adaptat la circumstanțele în schimbare ale fiecărei țări estice partenere;

29.  subliniază importanța cooperării economice sporite la nivel bilateral și multilateral în rândul țărilor partenere din cadrul PEV, deoarece aceasta ar produce avantaje reale pentru cetățeni, ar îmbunătăți climatului politic în regiune și ar contribui la dezvoltarea economică a țărilor partenere; încurajează, prin urmare, instituirea de zone de liber schimb între țările partenere;

30.  constată prezența economică în creștere a Chinei în țările vizate de Parteneriatul estic;

31.  subliniază importanța sprijinirii mobilității cetățenilor, a menținerii contactelor interpersonale și a gestionării fluxurilor migrației, în special prin acorduri de facilitare a regimului vizelor și de readmisie, în vederea unei evoluții treptate spre liberalizarea totală a vizelor, cu condiția îndeplinirii condițiilor relevante; invită UE să continue în mod activ și rapid negocieri în acest sens, asigurând, în același timp, o mai bună punere în aplicare a acordurilor de facilitare a eliberării vizelor; recomandă ca acordurile bilaterale să includă dispoziții legate de actualizarea legislațiilor naționale privind migrația în țările PEV; subliniază că punerea în aplicare a acestor acorduri și politici, în special acordarea azilului, trebuie să se facă în deplină conformitate cu obligațiile și angajamentele internaționale și cu standardele UE, în special cu cele din domeniul drepturilor omului;

32.  subliniază, în plus, faptul că liberalizarea vizelor poate fi folosită drept un stimulent puternic pentru promovarea democratizării și pentru realizarea de reforme în materie de drepturile omului în țările partenere, precum și ca un mijloc de recunoaștere a măsurilor concrete de asociere politică și integrare economică cu UE în cadrul PEV;

33.  propune publicarea, de către Comisie, a unui raport anual de evaluare privind acordurile europene de readmisie;

34.  consideră că este necesară o cooperare sporită între țările PEV și FRONTEX

35.  îndeamnă Comisia să acorde o atenție deosebită mobilității studenților, cadrelor universitare, cercetătorilor și oamenilor de afaceri, asigurându-se că se pun la dispoziție resurse suficiente, consolidând și extinzând programele existente de burse; subliniază, în această privință, importanța dezvoltării, în cadrul PEs, de noi proiecte care să se axeze pe o cooperare mai structurată în domeniul învățământului superior și al cercetării, promovând schimburile între universități și parteneriatele public-privat în domeniul cercetării; salută stabilirea de parteneriate de mobilitate cu Moldova și Georgia și încurajează încheierea de astfel de parteneriate cu alți parteneri estici în cadrul abordării globale a UE privind migrația; consideră, în această privință, că instrumentele de flexibilitate existente în cadrul Codului vizelor pentru spațiul Schengen ar trebui folosite și aplicate mai bine, în vederea facilitării mobilității acestor grupuri;

36.  își reafirmă sprijinul ferm acordat proiectului finanțat de UE care constă în acordarea de burse pentru Colegiul Europei absolvenților de studii superioare din țările PEV și UE; consideră că acest lucru va permite pregătirea de viitori parteneri de discuții în Europa și în țările vecine - altfel spus, de personal care să ocupe posturile legate de UE și PEV - familiarizați, pe deplin și în mod profesionist, cu substanța și spiritul politicilor, dreptului și instituțiilor UE;

37.  subliniază importanța cooperării sectoriale, având în vedere creșterea nivelului de interdependență, în special în domenii cum ar fi securitatea energetică, mediul și schimbările climatice, educația, tehnologia informației, cercetarea, transportul, dezvoltarea și incluziunea socială, politicile pentru crearea de locuri de muncă și cooperarea în domeniul sănătății; subliniază faptul că o cooperare sectorială consolidată ar putea promova sinergii între politicile interne ale UE și PEV; în acest context, consideră că ar trebuie încurajate mai multe țări partenere să încheie protocoale cu UE privind participarea la programe și agenții comunitare; salută, în acest sens, aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Comunitatea Energiei;

38.  consideră că este necesar să se intensifice cooperarea în domeniul energiei, al eficienței energetice și în materie de promovare a energiei regenerabile, care vor constitui obiective-cheie ale acordurilor de cooperare cu partenerii din cadrul PEV; accentuează importanța strategică a proiectului Nabucco și a implementării rapide a acestuia, precum și a transportului de gaze naturale lichefiate (GNL) în conformitate cu proiectul AGRI;

39.  subliniază necesitatea asigurării unui nivel adecvat de finanțare din partea UE pentru cooperarea cu țările vecine și reiterează valoarea IEVP ca instrument de finanțare al PEV, instrument care trebuie să evolueze într-un mod care să răspundă cu mai multă flexibilitate diferitelor nevoi ale regiunilor și țărilor din vecinătate, să garanteze asocierea directă dintre obiectivele PEV și programarea IEPV și să reflecte caracterul bazat pe performanțe al viitoarei PEV; subliniază totuși necesitatea de a asigura o mai mare flexibilitate și o mai bună capacitate de reacție la crize, precum și o asistență mai bine orientată, vizând în special nivelurile societății civile și al autorităților locale, garantând o abordare ascendentă și asigurând faptul că asistența financiară nu face obiectul unei interferențe nejustificate din partea statului; subliniază importanța monitorizării proceselor de gestionare și punere în aplicare a diferitelor programe din cadrul IEPV și subliniază că un criteriu fundamental pentru finanțarea proiectelor trebuie să fie valoarea adăugată la dezvoltarea economiilor locale, luând în considerare costul real și contribuția autentică ale fiecărui proiect; invită Comisia și SEAE să poarte din timp consultări cu Parlamentul și reprezentanții societății civile pe durata elaborării, în viitorul apropiat, a instrumentului care va înlocui IEPV;

40.  solicită creșterea și utilizarea mai eficientă a finanțării acordate în baza Instrumentului pentru democrație și drepturile omului în vederea consolidării capacității societății civile de a promova drepturile omului și reforma democratică, precum și în baza Instrumentului privind actorii nestatali, susținând punerea în aplicare a activităților de dezvoltare locală, la scară redusă, de către organizațiile societății civile;

41.  subliniază importanța menținerii unor niveluri adecvate de finanțare și este încurajat de îmbunătățirea coordonării activității instituțiilor financiare internaționale și a altor donatori în vederea îmbunătățirii eficienței și a creării de sinergii; subliniază că UE ar trebui să contribuie, de asemenea, la o mai bună utilizare a resurselor existente de către țările partenere, axându-se într-o măsură mai mare pe cooperarea practică, astfel încât să permită instituțiilor țărilor respective să devină capabile să pună în aplicare reformele și angajamentele care decurg din diferitele acorduri încheiate cu UE; atrage atenția asupra necesității de a consolida legătura directă dintre performanță și asistența financiară (de exemplu, Facilitatea pentru guvernanță în cadrul IEPV), mai ales în domeniul democrației, al drepturilor omului și al statului de drept;

42.  consideră că sprijinul bugetar ar putea fi luat în discuție cu titlu de opțiune utilă, care ar putea oferi stimulente reale în viitor; consideră totuși că acesta ar trebui să se bazeze pe principiul diferențierii și să fie acordat în anumite condiții, printre care aderarea țărilor beneficiare la principiile și valorile comune, introducerea de proceduri eficiente de gestionare bugetară și de control bugetar, scăderea nivelurilor corupției și capacitatea de a utiliza acest sprijin într-un mod transparent, eficient și responsabil;

43.  subliniază că pragul specificat la rubrica 4 din bugetul general ar trebui majorat considerabil, în special pentru IEVP, dat fiind faptul că, în ultimii ani, în pofida înregistrării unui progres în promovarea consolidării cooperării și a integrării economice treptate între Uniunea Europeană și țările partenere, trebuie intensificate acțiunile din cauza apariției de noi provocări și domenii de cooperare;

44.  solicită Comisiei Europene să crească, dar nu în detrimentul finanțării Uniunii pentru Mediterana, susținerea financiară pentru componenta estică a PEV, în vederea îndeplinirii obiectivelor și a asigurării punerii eficiente în aplicare a PEs;

45.  subliniază că, deși ajutoarele pot acționa ca o pârghie pentru țările PEV, acestea nu sunt suficiente pentru a garanta o dezvoltare sustenabilă și de durată; solicită, prin urmare, țărilor PEV să își consolideze și să își mobilizeze resursele interne, să angreneze în mod activ sectorul privat, administrația locală și societatea civilă în calendarul PEV, precum și asigure un grad sporit de responsabilizare cu privire la proiectele PEV;

46.  ia act de faptul că consolidarea dimensiunii „tineret” din cadrul Parteneriatului estic reprezintă o investiție importantă în viitorul relațiilor dintre UE și vecinătatea estică, prezentând un potențial important în anii următori, precum și în democratizarea partenerilor respectivi și în armonizarea legislațiilor acestora cu standardele europene; reiterează faptul că încă 1 000 000 EUR alocat IEVP pentru anul 2011 în cadrul bugetului UE pentru 2011 ar trebui cheltuit de Comisia Europeană pentru consolidarea dimensiunii „tineret” din cadrul Parteneriatului estic, furnizând:

47.  salută rezultatul conferinței donatorilor organizate la 2 februarie 2011 pentru Belarus, în urma căreia s-au obținut aproximativ 87 de milioane de euro care să fie cheltuiți pentru susținerea purtătorilor de cuvânt din domeniul drepturilor omului, consolidarea sindicatelor, a centrelor de cercetare și a organizațiilor studențești;

48.  ia act de angajamentul mai ferm asumat de către UE în privința securității în vecinătatea estică prin stabilirea EUBAM în Moldova și a EUMM în Georgia; invită ÎR/VP și SEAE să-și intensifice implicarea în soluționarea conflictelor prelungite din Transnistria și Caucazul de Sud, pe baza principiilor dreptului internațional - în special evitarea folosirii forței, autodeterminarea și integritatea teritorială - prin orientări politice mai active, printr-o participare mai activă și un rol mai pregnant în cadrul structurilor permanente și ad-hoc de soluționare a conflictelor, inclusiv la formele de negociere deja existente, în special cele ale OSCE;

49.  invită ÎR/VP și SEAE să elaboreze mai multe programe și măsuri de consolidare a încrederii, care să includă lansarea de noi misiuni, strategii de comunicare publică și examinarea unor inițiative pragmatice și a unor abordări novatoare, cum ar fi contactele și consultările informale cu societățile teritoriilor separatiste, menținând, în același timp, politica UE de a nu acorda recunoaștere teritoriilor în cauză, în vederea susținerii culturii civice și a dialogului la nivelul comunității; subliniază importanța consolidării principiului bunelor relații de vecinătate, precum și a dezvoltării cooperării regionale prin PEV, PEs și negocierile privind acordurilor de asociere; consideră că reprezentanții speciali ai UE (RSUE) continuă să aibă un rol important, în special în cazurile în care mandatul lor are o dimensiune regională, precum în Caucazul de Sud; consideră că ar trebui puse în aplicare măsuri mai numeroase și de o mai bună calitate în vederea soluționării conflictelor prelungite din regiune, care afectează dimensiunea multilaterală;

50.  atrage atenția, în această privință, asupra faptului că lipsa oricărui progres în încheierea conflictelor nesoluționate din Caucazul de Sud a împiedicat dezvoltarea tuturor tipurilor de cooperare în regiune, cu excepția Centrului Regional pentru Mediu, și, prin urmare, a slăbit PEV; consideră că este deosebit de important să se identifice domeniile de cooperare în care să fie angrenate cele trei țări , punându-se accentul pe dialogul dintre societățile civile, organizațiile de tineret și mass-media independentă, precum și pe interacțiunea economică, și solicită SEAE să depună toate eforturile pentru ca Federația Rusă și Turcia să participe, la rândul lor, la această inițiativă;

51.  consideră că, pentru a reduce volumul de lucru al delegațiilor UE din aceste țări și pentru a consolida implicarea UE în soluțiile negociate la nivel internațional cu privire la conflictele prelungite, numirea unor RSUE poate fi un instrument util, în special în cazul Transnistriei și al Caucazului de Sud; subliniază faptul că activitatea RSUE ar trebui să fie coordonată de ÎR/VP;

52.  se declară deosebit de îngrijorat de faptul că persoanelor strămutate cu forța (atât refugiații, cât și persoanele strămutate intern - PSI) li se neagă drepturile, inclusiv dreptul la reîntoarcere, drepturile la proprietate și dreptul la securitatea personală, ca urmare a conflictelor armate din teritoriile țărilor partenere; invită toate părțile să recunoască fără echivoc și necondiționat aceste drepturi și necesitatea de a le respecta cu promptitudine și de a soluționa neîntârziat aceste probleme, cu respectarea principiilor de drept internațional; solicită, în acest sens, Comisiei și statelor membre ale UE să continue și să intensifice asistența și sprijinul financiar acordate de UE respectivelor țări din PEs care se confruntă cu această situație, în special contribuind la renovarea și construirea clădirilor și străzilor necesare, a infrastructurii pentru alimentarea cu apă și electricitate, a spitalelor și a școlilor;

Rolul Parlamentului European

53.  subliniază importanța esențială a Parlamentului European în promovarea dezbaterilor politice și în consolidarea libertății și a democrației în țările vecine partenere, inclusiv prin misiuni de observare a alegerilor parlamentare; subliniază angajamentul său privind creșterea coerenței activității sale prin diferitele organe parlamentare, consolidarea relațiilor sale cu societatea civilă și a eficienței activității organelor sale, inclusiv printr-o mai bună folosire a delegațiilor sale la organele interparlamentare;

54.  reafirmă puternica sa susținere acordată Adunării Parlamentare EURONEST, evidențiind rolul său în dezvoltarea în profunzime a democrației și a instituțiilor democratice și de dimensiune parlamentară a Parteneriatului Estic; consideră că o astfel de Adunare va contribui în mod util la punerea în aplicare a unei PEV consolidate și va conferi valoare adăugată tuturor părților interesate de consolidarea cooperării, a solidarității și a încrederii reciproce; susține faptul că parlamentarii din Belarus sunt bineveniți în Adunarea Parlamentară EURONEST, dar numai în cazul în care Parlamentul din Belarus este ales în mod democratic și recunoscut ca atare de Uniunea Europeană;

55.  subliniază rolul Parlamentului European în toate fazele și domeniile de dezvoltare a PEV, atât în privința definirii opțiunilor strategice, cât și în privința controlului aplicării PEV și își reafirmă angajamentul de a continua exercitarea dreptului de control parlamentar asupra aplicării PEV, inclusiv prin organizarea de dezbateri periodice cu Comisia privind aplicarea IEPV; își exprimă totuși regretul cu privire la caracterul limitat al accesului la documente și al consultărilor purtate cu ocazia elaborării documentelor de programare relevante; solicită ca Parlamentul să aibă acces la mandatele de negociere pentru toate acordurile internaționale în curs de negociere cu țările partenere PEV, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că Parlamentul „este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii”;

56.  salută decizia Consiliului de a convoca un al doilea summit privind Parteneriatul estic, în a doua jumătate a anului 2011; solicită, în această privință, statelor membre ale UE să profite de această ocazie pentru a face un bilanț al progreselor înregistrate și a revizui în continuare o orientare strategică pentru PEs, astfel încât să poată obține în continuare rezultate substanțiale în viitor;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei (ÎR/VP), Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), Comitetului Regiunilor, guvernelor și parlamentelor naționale ale țărilor PEV, OSCE și Consiliului Europei.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (2) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443. (3) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 760. (4) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 11. (5) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 83. (6) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0193. (9) JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică

P7_TA(2011)0154 B7-0199/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–  având în vedere planurile de acțiune adoptate în comun cu Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Marocul, Autoritatea Palestiniană și Tunisia,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2003 privind „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din est și din sud COM(2003)0104, cea din 12 mai 2004 referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (PEV) COM(2004)0373, cea din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV COM(2010)0207, cea din 5 decembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate COM(2006)0726 și cea din 12 mai 2010 privind bilanțul politicii europene de vecinătate (PEV) COM(2007)0774,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene din 8 martie 2011 COM(2011)0200,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la PEV din 26 iulie 2010,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 19 ianuarie 2006, referitoare la Politica europeană de vecinătate (PEV)(1), din 6 iulie 2006, referitoare la Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP)(2), din 15 noiembrie 2007, referitoare la consolidarea Politicii europene de vecinătate(3), din 19 februarie 2009, referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana(4), din 19 februarie 2009, referitoare la revizuirea Instrumentului de politică europeană de vecinătate(5), din 20 mai 2010, referitoare la Uniunea pentru Mediterana(6) și din 9 septembrie 2010, referitoare la situația râului Iordan, în special a zonei Iordanului inferior(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 3 februarie 2011, referitoare la situația din Tunisia(8), din 17 februarie 2011, referitoare la situația din Egipt(9), și din 10 martie 2011, referitoare la vecinătatea sudică și, în special, la Libia, inclusiv aspectele umanitare(10);

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Maroc din 13 octombrie 2008, care au acordat Marocului un statut avansat,

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Iordania din 26 octombrie 2010, care au acordat Iordaniei un statut avansat ,

–  având în vedere aprobarea, de către Consiliul European de la Bruxelles din 13 și 14 martie 2008, a „Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 mai 2008 privind „Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (UpM)” COM(2008)0319,

–  având în vedere declarația finală făcută în cadrul reuniunii miniștrilor afacerilor externe ai Uniunii pentru Mediterana, care a avut loc la Marsilia, care a avut loc între 3 și 4 noiembrie 2008,

–  având în vedere declarația reuniunii la nivel înalt de la Paris privind Mediterana, desfășurată la Paris, la 13 iulie 2008,

–  având în vedere Declarația de la Barcelona de stabilire a unui parteneriat euro-mediteranean, adoptată în cadrul Conferinței euro-mediteraneene a miniștrilor afacerilor externe, care a avut loc între 27-28 noiembrie 1995,

–  având în vedere declarațiile biroului Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (APUpM) realizate cu ocazia reuniunilor de la Paris (12 iulie 2008), de la Cairo (20 noiembrie 2009), de la Rabat (22 ianuarie 2010), de la Palermo (18 iunie 2010) și de la Roma (12 noiembrie 2010),

–  având în vedere recomandarea APEM adoptată la Amman, la 13 octombrie 2008, și înaintată primei reuniuni a miniștrilor afacerilor externe din cadrul Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana,

–  având în vedere recomandările comisiilor APUpM, adoptate în cadrul celei de-a șasea sesiuni plenare, desfășurate la Amman în perioada 13 - 14 martie 2010,

–  având în vedere concluziile reuniunii inaugurale ale Adunării Regionale și Locale Euro-mediteraneene (ARLEM) care a avut loc la Barcelona la 21 ianuarie 2010,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui Instrument european de vecinătate și de parteneriat (IEVP)(11),

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 13 decembrie 2010, referitoare la negocierile privind Acordul-cadru UE-Libia,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului și, în mod specific, a drepturilor femeii, statul de drept, consolidarea securității, stabilitatea democratică, prosperitatea, distribuția echitabilă a venitului, bogăției și a șanselor în societate și, în consecință, lupta împotriva corupției și promovarea bunei guvernanțe reprezintă obiective și principii fundamentale ale Uniunii Europene și trebuie să constituie valori comune, împărtășite de țările partenere PEV și să devină obiective esențiale ale PEV;

B.  întrucât la revizuirea PEV ar trebi să se țină seama de demonstrațiile pentru libertate, democrație și reforme din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE, deoarece acestea au relevat o intensă dorință populară pentru o democrație reală și condiții de viață mai bune în regiune;

C.  întrucât, motivate în mare măsură de repartizarea inegală a bunăstării și a creșterii economice, precum și de lipsa libertăților, tulburările civile, izvorâte din nemulțumirea generală a populației față de regimurile aflate la putere, s-au amplificat în întreaga regiune;

D.  întrucât efectele crizei economice și financiare s-au adăugat problemelor politice, economice și sociale din țările partenere, în special în ceea ce privește șomajul și creșterea prețurilor, care au provocat proteste în regiune;

E.  întrucât evenimentele din Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Algeria, Maroc, Iordania şi alte ţări în care se solicită reforme democratice, impun UE să modifice PEV în mod corespunzător, pentru a sprijini în mod eficace procesul de reforme politice, economice şi sociale, condamnând totodată fără echivoc utilizarea forţei pentru a reprima demonstraţiile paşnice;

F.  întrucât, de la lansarea sa, în 2004, PEV s-a dovedit ineficace în ceea ce privește atingerea obiectivelor sale legate de drepturile omului și democrație și incapabilă să conducă la reformele politice, sociale și instituționale necesare; întrucât, în cadrul relațiilor sale cu regiunea, UE a neglijat dialogul cu societățile civile și forțele democratice de pe malul sudic al Mediteranei; întrucât neajunsurile și provocările persistă, iar atenția ar trebui să se concentreze acum asupra implementării, depunându-se eforturi pentru a acționa împreună cu parteneri care sunt cu adevărat reprezentativi ai societății civile și cu instituții critice, esențiale pentru edificarea democrației, cu priorități de ordin practic bine definite, cu repere clare și cu diferențieri bazate pe performanțe și realizări;

G.  întrucât există asimetrii economice, sociale și demografice semnificative între statele europene și statele din PEV - sud, care trebuie soluționate în interesul comun al tuturor părților;

H.  întrucât UE trebuie să-și definească mai exact obiectivele strategice și prioritățile în cadrul parteneriatului său cu vecinii de la est și sud și ar trebui să acorde o importanță adecvată aspectelor conexe, atât în agenda sa politică, cât și în planificarea sa bugetară;

I.  întrucât PEV ar trebui să includă instrumente mai ambițioase și mai eficiente pentru a încuraja și a sprijini reformele politice, economice și sociale în vecinătatea UE;

J.  întrucât Tratatul de la Lisabona a creat condițiile ca UE să îmbunătățească eficiența și coerența politicilor sale, precum și propriul său mod de funcționare, în special în domeniul relațiilor externe, prin crearea funcției de Înaltă Reprezentantă/Vicepreședintă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VC) și a Serviciului european pentru acțiune externă (SEAE) și întrucât Înalta Reprezentantă/Vicepreședinta Comisiei ar trebui să fie garanția faptului că glasul UE se face auzit pe scena internațională;

K.  întrucât articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană dezvoltă în mai mare măsură obiectivele politicii externe a Uniunii și așează promovarea drepturilor omului și, mai exact, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în centrul acțiunii externe a Uniunii;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea instituirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare;

M.  întrucât conflictele nesoluționate și încălcările dreptului internațional în materia drepturilor omului reprezintă un obstacol în calea aplicării PEV, afectând dezvoltarea economică, socială și politică, precum și cooperarea, stabilitatea și securitatea regională;

N.  întrucât, în cadrul relațiilor din ultimii ani ale UE cu țările vecine din sud, căutarea stabilității pe termen scurt a prevalat, de multe ori, în raport cu valorile democrației, ale dreptății sociale și ale drepturilor omului;

O.  întrucât UE ar trebui să urmeze o abordare de jos în sus, mărindu-și sprijinul pentru edificarea instituțiilor, societatea civilă și voința acestora de a iniția procese de democratizare, în special participarea femeilor, și evoluțiile socio-economice, care sunt condiții prealabile pentru stabilitatea pe termen lung;

P.  întrucât respectarea drepturilor omului și, în particular, a drepturilor femeii, democrația și statul de drept, inclusiv combaterea torturii, a tratamentelor crude, inumane sau degradante, precum și opoziția în ceea ce privește pedeapsa cu moartea sunt principii fundamentale ale UE;

Q.  întrucât UpM se află, în prezent, în impas, în special în urma amânării sine die a celui de al doilea summit al șefilor de stat și de guvern și a reuniunilor ministeriale, precum și a demisiei Secretarului General; întrucât contextul regional în care UpM prinde contur este marcat de conflicte teritoriale, crize politice și de o creștere a tensiunilor sociale și poartă amprenta revoltelor populare din Tunisia, Egipt și alte țări mediteraneene și din Orientul Mijlociu, toate acestea stânjenind funcționarea instituțiilor UpM, precum și lansarea proiectelor majore de integrare regională, identificate de șefii de stat și de guvern din cadrul UpM la Summitul de la Paris din iulie 2008, precum și de miniștrii de externe din Uniunea pentru Mediterana la întrunirea lor de la Marsilia, din 3 și 4 noiembrie 2008; întrucât UpM, care ar fi trebuit să consolideze politica UE în regiune, s-a dovedit lipsită de eficacitate în ceea ce privește diminuarea neîncrederii crescânde și satisfacerea nevoilor de bază ale popoarelor în cauză;

R.  având în vedere oportunitatea oferită de înființarea UpM de a consolida complementaritatea dintre politicile bilaterale, pe de o parte, și politicile regionale, pe de altă parte, în vederea unei realizări mai eficiente a obiectivelor cooperării euro-mediteraneene;

S.  întrucât alți actori la nivel mondial, și țările BRIC în special, au continuat să-și consolideze prezența economică și influența politică în vecinătatea sudică a UE;

T.  întrucât efectele crizei politice, economice, sociale și financiare s-au alăturat provocărilor politice, economice și sociale deja existente cu care se confruntă țările PEV din sud; întrucât costul reformelor legate de convergența cu acquis-ul și adaptarea în concordanță cu relațiile economice și sociale mereu mai strânse constituie încă o provocare pentru vecinii din sud ai UE; întrucât, în unele țări, acești factori au contribuit, în mare măsură, la tulburările din rândul populației civile și la cererile urmărind democratizarea și reformele;

U.  întrucât problema gestionării apei și, în special, distribuirea echitabilă a apei conform nevoilor tuturor persoanelor care trăiesc în regiune, este de cea mai mare importanță pentru a asigura pacea și stabilitatea durabilă în Orientul Mijlociu;

V.  întrucât tendințele demografice arată că, în următorii douăzeci de ani, populația statelor membre ale UE va fi stabilă, dar cu o populație din ce în ce mai îmbătrânită, iar țările PEV din sud vor înregistra o creștere a populațiilor lor, în special în rândul populației lor active; întrucât este posibil ca creșterea economică și crearea locurilor de muncă în aceste țări să nu poată ține pasul cu prognozele de creștere a populației, în special având în vedere că unele țări se confruntă deja cu rate foarte ridicate ale șomajului și niveluri încă și mai ridicate de șomaj în rândul tinerilor;

W.  întrucât corupția în țările PEV din sud continuă să reprezinte o problemă gravă, care implică segmente largi ale societății, precum și instituții de stat;

X.  întrucât IEPV a contribuit la simplificarea finanțării PEV; întrucât procesul de elaborare a instrumentului care îi va succeda ar trebui să reflecte evoluțiile recente din regiune și, în special, aspirațiile democratice legitime ale populației și concluziile revizuirii strategice a PEV și ar trebui realizat pe baza unor consultări cu toate părțile interesate și, în special, cu actorii locali,

Revizuirea PEV – Considerații generale

1.  reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea drepturilor femeilor, buna guvernanță, economia de piață și dezvoltarea durabilă și reiterează faptul că PEV trebuie să devină un cadru valabil pentru adâncirea și consolidarea relațiilor cu cei mai apropiați parteneri ai noștri în vederea încurajării și susținerii reformelor lor politice, sociale și economice, urmărind instituirea și consolidarea democrației, a progresului și a oportunităților sociale și economice pentru toți; subliniază importanța menținerii principiilor responsabilității împărtășite și asumării comune în conceperea și aplicarea programelor PEV; consideră că, de la lansarea sa în 2004, ca un cadru politic unic, PEV a adus beneficii tangibile atât partenerilor vizați, cât și Uniunii, prin diferențiere în funcție de performanțe și asistență personalizată;

2.  reaminteşte, în lumina actualelor evenimente din sudul Mediteranei, în special din Tunisia, Egipt, Libia, Siria, Algeria, Maroc, Iordania şi alte ţări în care se solicită reforme democratice, eşecul PEV în ceea ce priveşte promovarea şi asigurarea drepturilor omului în ţările terţe; îndeamnă UE să tragă învăţăminte din aceste evenimente şi să-şi revizuiască politica de sprijinire a democraţiei şi a drepturilor omului, astfel încât să creeze un mecanism de punere în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului inclusă în toate acordurile încheiate cu ţări terţe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde importanţă diferenţiată criteriilor legate de independenţa puterii judecătoreşti, respectarea libertăţilor fundamentale, a pluralismului şi a libertăţii presei, precum şi de lupta împotriva corupţiei; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale Uniunii referitoare la aceste ţări;

3.  invită UE să sprijine ferm procesul reformelor politice și economice în regiune, prin utilizarea tuturor instrumentelor existente în cadrul PEV și, ori de câte ori este necesar, prin adoptarea unora noi, cu scopul de a contribui, în cel mai eficient mod, la procesul de tranziție democratică, cu accent pe respectarea libertăților fundamentale, pe buna guvernanță, pe independența sistemului judiciar și pe lupta împotriva corupției, răspunzând astfel nevoilor și așteptărilor populației vecinilor noștri de la sud;

4.  subliniază necesitatea majorării fondurilor alocate PEV în cadrul financiar multianual (CFM) de după 2013, acordând prioritate, în lumina evenimentelor recente, dimensiunii sudice a PEV; consideră că noul CFM ar trebui să țină cont de specificitatea și nevoile fiecărei țări;

5.  subliniază că țărilor din vecinătatea sudică a UE trebuie să le fie făcută o ofertă concretă de integrare economică și parteneriat politic mai strâns, pe baza principiilor deschiderii, responsabilității comune și condiționalității; cere ca respectiva ofertă să fie concepută diferențiat, în funcție de necesitățile fiecărei țări și regiuni în parte, astfel încât partenerilor mai avansați să li se deschidă o cale mai rapidă de conformare cu valorile și normele UE;

6.  solicită ca cooperării cu organizațiile societății civile să-i fie acordată mai multă atenție, întrucât acestea au fost principalele forțe motrice care s-au aflat la originea revoltelor populare din întreaga regiune;

7.  subliniază necesitatea unei finanțări la nivel adecvat a cooperării cu țările vecine și reiterează valoarea IEVP ca instrument financiar principal al PEV, instrument care ar trebui să se dezvolte, astfel încât să răspundă cu mai multă flexibilitate diferitelor nevoi ale regiunilor și țărilor din vecinătate, să garanteze asocierea directă dintre obiectivele PEV și programarea IEPV și să reflecte caracterul bazat pe performanțe al viitoarei PEV; relevă însă nevoia de a acorda o asistență mai bine orientată, țintind în special societatea civilă și comunitățile locale, în concordanță cu abordarea de jos în sus; subliniază valoarea monitorizării și implementării diferitelor programe din cadrul IEPV;

8.  subliniază că au fost luate toate măsurile necesare, inclusiv în ceea ce privește asigurarea resurselor adecvate de natură financiară, umană și tehnică, pentru a garanta o reacție adecvată a UE în cazul oricăror fluxuri de migrație de masă, în conformitate cu articolul 80 din TFUE;

9.  subliniază că revizuirea strategică a PEV ar trebui să abordeze în mod corespunzător deficiențele politicii și să constituie o pledoarie pentru un angajament politic mai ferm din partea tuturor partenerilor și să consolideze, totodată, diferențierea în funcție performanțe, bazată pe criterii de evaluare clar definite; cere ca la revizuire să se acorde o atenție deosebită și nevoii urgente de a dezvolta dimensiunea multilaterală, în cadrul unui efort de instituire a unui dialog politic intens, continuu și consistent cu țările partenere;

10.  consideră că evaluarea continuă, nu numai a rezultatelor care obținute până în prezent prin programele implementate, ci și a măsurii în care resursele folosite în cadrul parteneriatului sunt adecvate; este deosebit de importantă; opinează că această procedură va oferi ocazia de a corecta, în viitor, toate neajunsurile și opțiunile greșite;

11.  solicită Consiliului și Comisiei să revizuiască PEV față de vecinii din sud cu scopul de a furniza resursele și asistența necesare pentru o tranziție democratică veritabilă și pentru a așeza temelia necesară unor reforme politice, sociale și instituționale substanțiale; insistă asupra faptului că politica de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judiciare, respectarea libertăților fundamentale, inclusiv a libertății mijloacelor de informare în masă, precum și de lupta împotriva corupției;

12.  recunoaște și subliniază diferența dintre „vecinii europeni” – țări care pot intra oficial în UE după îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga și „vecinii Europei” – statele care nu pot adera la UE, ca urmare a poziției lor geografice;

13.  opinează că este, prin urmare, de maximă importanță și urgență să se procedeze la o reconsiderare și revizuire a întregii strategii UE în privința Mediteranei și că această nouă strategie ar trebui să intensifice dialogul politic și să sprijine toate forțele democratice și sociale, inclusiv actorii din cadrul societății civile; cere, în acest sens, Consiliului să definească un set de criterii politice pe care țările din cadrul PEV trebuie să le îndeplinească pentru a li se acorda „statutul avansat”;

14.  subliniază necesitatea recunoașterii și a fructificării schimbărilor aduse de Tratatul de la Lisabona, în special rolul consolidat al ÎR/VP, crearea SEAE și noile competențe ale Parlamentului European, pentru a îmbunătăți coerența politicii externe a UE și pentru spori eficiența și legitimitatea acțiunii și dimensiunii sale externe; consideră că UE va fi în măsură să dezvolte o politică credibilă și efectivă în relațiile cu partenerii săi mediteraneeni numai în cazul în care Consiliul și Comisia vor fi capabile să tragă învățăminte din evenimentele care s-au petrecut și din cele actuale, procedând la o analiză completă a neajunsurilor PEV actuale;

15.  subliniază importanța unui parteneriat între UE și țările vecine din sud și evidențiază că această cooperare strânsă este în interesul ambelor părți;

16.  consideră că UE ar trebui să tragă învățăminte din evenimentele recente din vecinătatea sudică și că PEV ar trebui revizuită din această perspectivă, urmărindu-se instituirea unui parteneriat cu societățile, și nu doar cu statele;

Dimensiunea sudică

17.  reamintește importanța înființării unui grup operativ, care să implice Parlamentul, ca răspuns la cererile de monitorizare a proceselor de tranziție democratică formulate de actorii care acționează în favoarea schimbărilor democratice, în special în privința unor alegeri libere și democratice și edificarea instituțională, inclusiv a unui sistem judiciar independent;

18.  sprijină ferm, în lumina recentelor evoluții din regiune, aspirațiile democratice legitime exprimate de popoarele din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE și cere autorităților din acele țări să instituie, cât mai curând posibil, o tranziție pașnică către adevărata democrație; relevă faptul că revizuirea strategică a PEV trebuie să ia pe deplin în considerație și să reflecte aceste evoluții;

19.  cere, în acest context, ca UE să sprijine în mod semnificativ transformările democratice din ţările vecine din sud, în parteneriat cu societatea din aceste ţări, prin mobilizarea, revizuirea şi adaptarea instrumentelor existente în scopul facilitării reformelor politice, economice şi sociale; solicită, în această privinţă Consiliului şi Comisiei să creeze mecanisme tranzitorii de sprijin financiar pe termin scurt, inclusiv împrumuturi, destinate ţărilor care le solicită pentru că le-au devenit necesare ca urmare a unor schimbări democratice rapide şi a unei scăderi bruşte a lichidităţilor; solicită, de asemenea, Comisiei să revizuiască, cât mai repede posibil, programele indicative naţionale ale Tunisiei şi Egiptului pe perioada 2011 - 2013, luând în consideraţie noile nevoi urgente ale acestor parteneri în termeni de edificare a democraţiei;

20.  subliniază importanța intensificării dialogului politic cu țările din vecinătatea sudică a UE; evidențiază din nou că consolidarea democrației, statul de drept, buna guvernanță, lupta împotriva corupției și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt elemente esențiale ale acestui dialog; subliniază, în această privință, importanța respectării libertății de conștiință, religie și gândire, a drepturilor femeii și a egalității de gen, a protecției minorităților și a luptei împotriva discriminării din motive de orientare sexuală;

21.  remarcă faptul că statutul avansat a fost deja acordat sau este în curs de negociere cu unele dintre țările partenere; subliniază importanța adoptării unei abordări mai transparente și mai coerente în privința acestei diferențieri, pentru a institui un proces solid, care să producă rezultate concrete, și a unor repere precise de evaluare, astfel încât să se evite aplicarea unor standarde duble în privința criteriilor de îndeplinit pentru acordarea statutului avansat;

22.  evidențiază necesitatea adaptării criteriilor de la Copenhaga la cerințele impuse pentru acordarea statutului avansat; cere Comisiei să ia măsurile necesare pentru ca țărilor terțe să li acorde statutul avansat atunci când îndeplinesc aceste criterii;

23.  subliniază faptul că lupta împotriva corupției, în special în cadrul sistemului judiciar și al poliției, ar trebui să reprezinte o prioritate de prim ordin pentru UE în dezvoltarea relațiilor sale cu partenerii sudici;

24.  insistă să fie consultat în toate etapele procesului de acordare a statutului avansat țărilor partenere și de elaborare a planurilor de acțiune din cadrul PEV, în concordanță cu noul său rol, conferit prin Tratatul de la Lisabona; cheamă Consiliul și SEAE să implice Parlamentul în procesul decizional privind statutul avansat, prin dezvoltarea unui mecanism de consultare neechivoc, de utilizat în toate etapele negocierilor, inclusiv în ceea ce privește criteriile de îndeplinit și stabilirea priorităților și orientărilor incluse în planurile de acțiune;

25.  accentuează faptul că un parteneriat efectiv între UE și vecinii săi sudici poate fi bazat numai pe sinergia dintre dimensiunile bilaterale și multilaterale interconectate ale acestui proces de cooperare și, prin urmare, regretă faptul că PEV nu ia suficient în considerare necesitatea de a consolida dimensiunea multilaterală;

26.  omagiază curajul cetățenilor din Tunisia, Egipt și Libia, care s-au ridicat și au cerut democrație și libertate și cheamă toate instituțiile UE să ofere sprijin deplin procesului de tranziție democratică din aceste țări;

27.  regretă pierderile de vieți omenești în timpul revoltelor pașnice din Tunisia și Egipt și solicită autorităților să investigheze în mod corespunzător incidentele în cauză și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

28.  consideră că conflictul israeliano-palestinian se află la originea tensiunilor politice din Orientul Mijlociu și din întreaga regiune mediteraneană;

29.  solicită VP/ÎR să se implice activ în soluționarea conflictului și în procesul de edificare a încrederii din regiune, astfel ca UE să aibă un rol de protagonist activ, și nu doar unul de finanțator, în special în cadrul procesului de pace din Orientul Mijlociu și, de asemenea, în cazul conflictului din Sahara Occidentală; consideră că soluționarea conflictului este de importanță capitală pentru evoluțiile politice, economice și sociale din regiune și pentru dezvoltarea dimensiunii regionale a PEV și a formelor ei multilaterale de cooperare, cum este UpM; remarcă faptul că găsirea unei soluții globale, în conformitate cu dreptul internațional, pentru toate conflictele din vecinătatea sudică a UE și pentru conflictul arabo-israelian în special, este esențială pentru ca succesul PEV să fie deplin;

30.  consideră că dialogul intercultural din regiunea mediteraneană este crucial pentru consolidarea înțelegerii reciproce, a solidarității, toleranței și bunăstării popoarelor din zonă; se așteaptă ca la revizuire să fie luată în considerație dezvoltarea unor instrumente în acest scop;

31.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la amânarea sine die a celui de-al doilea Summit al șefilor de stat și de guvern ai UpM și a reuniunilor ministeriale UpM, amânare care transmite un mesaj negativ popoarelor și instituțiilor din regiune; consideră că demisia Secretarului General evidențiază necesitatea clarificării naturii procedurilor și instituțiilor UpM; relevă faptul că tensiunile politice și conflictele regionale din regiunea mediteraneană nu ar trebui să afecteze progresele concrete în direcția stabilirii unor relații de cooperare sectorială și multilaterală și că doar prin realizarea de mari proiecte de integrare și prin dezvoltarea unui dialog politic deschis UpM va putea contribui la dezvoltarea unui climat de încredere propice atingerii obiectivelor de dreptate și securitate comună într-un spirit de solidaritate și pace;

32.  deplânge finanțarea necorespunzătoare alocată UpM și nivelul foarte redus de angajare al statelor membre de pe ambele maluri ale Mediteranei; deplânge abordarea echivocă a politicii mediteraneene și cere UE să elaboreze o viziune strategică pe termen lung de dezvoltare și stabilizare a regiunii; insistă asupra necesității de a transforma procesul de integrare euro-mediteraneană într-o prioritate politică a agendei europene;

33.  este convins că UpM ar trebui relansată, astfel încât să se țină seama de noile evoluții din regiune; opinează că această nouă UpM ar trebui să promoveze o dezvoltare economică, socială și democratică solidă și să așeze o puternică bază comună pentru relații strânse între UE și vecinii săi din sud; consideră că această nouă comunitate ar deschide și noi perspective pentru o pace durabilă în Orientul Mijlociu, o pace înrădăcinată în diferitele societăți existente în regiune și nu numai una contingentă, depinzând de voința politică fragilă a liderilor autoritari din zonă;

34.  observă că revizuirea ar trebui să analizeze de ce UpM nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor și să evalueze provocările viitoare și, de asemenea, să studieze modalitățile de consolidare a instrumentelor bilaterale din cadrul PEV; consideră, în această privință, că ar trebui alocate mai multe resurse domeniilor în care ar putea fi obținute rezultate concrete;

35.  este preocupat de lipsa progreselor în ceea ce privește instituirea zonei euro-mediteraneene de liber schimb; solicită ca, odată ce cerințele referitoare la zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător, destinate să constituie baza unei zone euro-mediteraneene de liber schimb, au fost îndeplinite, să fie desfășurate negocieri concertate, luându-se în considerație realitățile socio-economice din fiecare țară parteneră, cu condiția ca impactul social și ambiental al acestor înțelegeri să fie evaluat în mod corespunzător și la timp; deplânge faptul că diverșii actori nu au înregistrat niciun progres real în ceea ce privește crearea condițiilor necesare; încurajează, de asemenea, dezvoltarea unei cooperări economice bilaterale și multilaterale sud-sud, care ar aduce beneficii concrete pentru cetățenii țărilor implicate și ar îmbunătăți climatul politic din regiune;

36.  subliniază necesitatea abordării punctuale a celor mai importante probleme specifice din fiecare dintre țările în cauză, însă reiterează faptul că situația socio-economică, în special a generațiilor mai tinere, trebuie să constituie o preocupare specială în cadrul politicii de vecinătate;

37.  consideră că cooperarea subregională consolidată între statele membre și țările PEV cu interese, valori și preocupări comune specifice ar putea crea o dinamică pozitivă pentru întreaga zonă mediteraneană; încurajează statele membre să exploreze potențialul geometriei variabile ca model de cooperare și subliniază că viitorul PEV ar trebui să faciliteze și să promoveze această abordare, în special prin bugetul său de finanțare regională;

38.  consideră că problema imigrației ilegale trebuie soluționată în contextul politicii din relațiile cu țările vecine din sud; cere Consiliului și Comisiei să monitorizeze implementarea acordurilor cu toate țările din vecinătatea sudică și a acordurilor bilaterale existente între statele membre ale UE și actorii regionali în materie de imigrație și, în special, de readmisie;

39.  deplânge abordarea asimetrică în materie de mobilitate și politică a vizelor adoptată de UE în privința vecinilor din est și din sud; în ceea ce privește mobilitatea, pledează pentru facilitarea procedurilor de acordare a vizelor pentru țările PEV din sud, în special pentru studenți, cercetători și oameni de afaceri, și pentru adoptarea unui parteneriat euro-mediteranean pentru mobilitate; subliniază importanța rolului pe care unele dintre țările PEV l-ar putea juca în gestionarea fluxurilor migratoare; evidențiază faptul că cooperarea în materie de gestionare a fluxurilor migratoare trebuie să fie în strictă concordanță cu valorile UE și cu obligațiile juridice internaționale; insistă asupra faptului că acordurile de readmisie cu țările partenere ar trebui avute în vedere numai pentru imigranții fără forme legale, cu excluderea acelora care se declară ei înșiși drept solicitanți de azil, refugiați sau persoane care au nevoie de protecție, și reiterează faptul că principiul nereturnării se aplică oricărei persoane care este amenințată de pedeapsa cu moartea, tratamente inumane sau tortură; solicită o colaborare mai strânsă, pentru stoparea traficului cu ființe umane și pentru ameliorarea condițiilor în care trăiesc migranții, atât în UE, cât și în țările PEV sudice;

40.  solicită VP/ÎR, SEAE și Comisiei să plaseze în capul agendei lor pentru convorbiri cu țările PEV din sud prioritățile politice ale UE, și anume abolirea pedepsei cu moartea, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeii și respectarea libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de conștiință și de religie, libertatea de asociere și libertatea mijloacelor de informare în masă, respectarea statului de drept, a independenței puterii judecătorești, lupta împotriva torturii și a tratamentelor crude și inumane, lupta împotriva impunității și ratificarea unei serii de instrumente juridice internaționale, printre care Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților;

41.  cere ca, în contextul revizuirii acordurilor cu țările PEV din sud, să se reînnoiască atenția acordată deplinei respectări a libertății religiei, în special în cazul tuturor minorităților religioase, din țările implicate; subliniază că libertatea religiei include libertatea de manifestare a propriei religii sau credințe în mod individual sau colectiv, în public sau în mediu privat, prin cult, învățământ, practici și respectarea riturilor, și că această libertate trebuie să includă și dreptul la schimbarea religiei;

42.  subliniază că relațiile contractuale ale UE cu toate țările PEV includ acorduri privind unele forumuri obișnuite de dezbatere a chestiunilor legate de drepturile omului, sub forma unor subcomisii pentru drepturile omului; solicită SEAE să facă uz pe deplin de aceste înțelegeri și să implice subcomisiile existente în toate negocierile, să insiste ca acestea să devină mai eficace și mai pragmatice și să garanteze implicarea organizațiilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului; recomandă ridicarea statutului Grupului neoficial de lucru UE-Israel pentru drepturile omului la statutul de subcomisie obișnuită; cheamă, de asemenea, SAEA să participe la structurile de cooperare dintre COHOM-uri și Subcomisia pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului;

43.  invită VP/ÎR, SEAE și Comisia să urmărească în mod activ promovarea și protejarea libertății de comunicare și accesul la informații, inclusiv pe internet;

44.  invită VP/ÎR, SEAE și Comisia să consolideze rolul organizațiilor societății civile, în special rolul organizațiilor pentru drepturile omului și al celor pentru drepturile femeii, în ceea ce privește monitorizarea politicii și programarea și implementarea asistenței prin intermediul unui instrument specific de edificare a capacităților; în această privință, evidențiază necesitatea abilitării femeilor și invită SEAE și Comisia să analizeze în mod sistematic impactul genului asupra proiectelor și a programelor sale și să militeze pentru ca la reformarea constituțiilor, a codurilor penale, a dreptului familiei și a altor norme de drept civil, precum și în cadrul dialogurilor privind drepturile omului desfășurate cu țările partenere PEV să se țină seama de drepturile femeilor și de egalitatea de gen; insistă asupra faptului că VP/ÎR, SEAE și Comisia nu ar trebui să strângă relațiile dintre țările terțe și UE dacă țările în cauză nu implică suficient organizațiile societății civile în politicile lor; remarcă faptul că organizațiile societății civile sunt aliații cei mai de încredere și mai puternici ai UE în promovarea valorilor democratice, a bunei guvernanțe și a drepturilor omului n țările partenere; solicită o mai mare implicare a autorităților locale și regionale și a organizațiilor profesionale, precum și a partenerilor sociali, în cooperarea UE cu vecinii săi din sud; cheamă Consiliul și Comisia ca, în acest sens, să utilizeze cu mai multă fermitate și eficacitate Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

45.  evidențiază necesitatea de a pune în aplicare integrarea dimensiunii de gen și de a sprijini acțiuni specifice, astfel încât să se obțină o abordare eficace și sistematică a egalității între femei și bărbați în țările PEV; îndeamnă guvernele și societatea civilă să mărească gradul de integrare socială a femeilor, să combată analfabetismul în rândul femeilor și să promoveze ocuparea forței de muncă feminine, pentru a asigura o prezență semnificativă a femeilor la toate nivelurile;

46.  subliniază importanța unei cooperări structurate în domeniul învățământului superior și al cercetării, pentru a încuraja recunoașterea reciprocă a diplomelor și a sistemelor de învățământ, în special în vederea creșterii mobilității studenților, a cercetătorilor și a profesorilor, susținută de măsuri vizând combaterea „exodului creierelor”; salută, în acest sens, asistența oferită prin programul Tempus pentru învățământul superior și prin schimburile organizate în cadrul ERASMUS Mundus Acțiunea 2, precum și crearea Universității Euro-Mediteraneene (EMUNI), care reprezintă o rețea euro-mediteraneană de universități pe ambele maluri;

47.  subliniază importanța rolului jucat de autoritățile locale în dezvoltarea democratică a țărilor noastre partenere și încurajează extinderea programelor de înfrățire între autoritățile locale ale UE și țările partenere;

48.  subliniază importanța sindicatelor și a dialogului social ca elemente componente ale dezvoltării democratice a partenerilor sudici; încurajează aceste țări să consolideze drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor; evidențiază rolul important pe care dialogul social îl poate juca în soluționarea provocărilor de ordin socio-economic în regiune;

49.  insistă asupra importanței realizării unei apropieri între investiții, formare, cercetare și inovare, acordând o atenție specială formării adaptate nevoilor pieței muncii pentru a face față provocărilor socio-economice din regiune; solicită ca femeilor și grupurilor dezavantajate, cum sunt tinerii, să li se acorde o atenție deosebită; subliniază, totodată, importanța crucială a sprijinirii în continuare a proiectelor de dezvoltare locală, astfel ca acestea să contribuie la revitalizarea regiunilor și orașelor celor mai vulnerabile;

50.  subliniază faptul că un sistem de transport multimodal care funcționează bine și este eficient și sigur constituie o condiție prealabilă pentru creșterea și dezvoltarea economică, facilitând comerțul și integrarea între Uniunea Europeană și partenerii săi sud-mediteraneeni; invită Comisia să realizeze o evaluare intermediară a planului de acțiune pentru transportul regional (2007-2013) pentru Mediterana și să ia în considerare rezultatul în cazul oricărui viitor plan de acțiune în domeniul transporturilor;

51.  consideră că dezvoltarea durabilă ar trebui să fie un principiu transversal de revizuire a PEV, punând accentul pe îmbunătățirea protecției mediului, dezvoltarea importantului potențial energetic regenerabil din regiune și promovarea politicilor și proiectelor care facilitează o mai bună utilizare a resurselor scăzute de apă;

52.  reiterează apelul adresat Consiliului, Comisiei și statelor membre ale UE de a încuraja și sprijini un plan cuprinzător de corectare a efectelor devastatoare suferite de râul Iordan și pentru a oferi în continuare sprijin financiar și tehnic pentru reabilitarea râului și, în special, a cursului său inferior, de asemenea, în cadrul UpM;

53.  subliniază potențialul ridicat de cooperare în domeniul energiei și al surselor regenerabile de energie, cum ar fi vântul, soarele și valurile; sprijină implementarea coordonată a Planului mediteranean de energie solară și a inițiativelor industriale, care ar trebui să urmărească satisfacerea necesităților primare ale țărilor partenere, precum și adoptarea unei strategii euro-mediteraneene în materie de eficiență energetică; sprijină importanța promovării interconexiunilor trans-euro-mediteraneene din sectoarele energiei electrice, gazelor și petrolului, pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu energie prin înființarea unei rețele inteligente care să interconecteze întreaga regiune euro-mediteraneană;

54.  reamintește importanța agriculturii, care aduce avantaje pentru fermierii locali, pentru dezvoltarea rurală, pentru siguranța și suveranitatea alimentară, pentru adaptarea la schimbările climatice, pentru accesul la apă și pentru utilizarea sa rațională, precum și pentru energie; recomandă transformarea cooperării în domeniul agriculturii într-o prioritate a PEV, în sprijinul foii de parcurs euro-mediteraneene pentru agricultură și ca mijloc de stabilizarea a prețului alimentelor la nivel național, regional și mondial;

55.  reiterează apelul său pentru crearea unei forțe euro-mediteraneene de protecție civilă, având în vedere faptul că amploarea crescândă și numărul din ce în ce mai mare al catastrofelor naturale impun alocarea unor resurse pe măsură și că o astfel de inițiativă ar consolida solidaritatea între popoarele euro-mediteraneene;

56.  subliniază importanţa unei cooperări mai puternice cu organizaţiile regionale multilaterale din Sud, în special cu Liga Arabă şi cu Uniunea Africană, pentru a putea face faţă cu succes provocărilor din domeniile menţionate mai sus; solicită Comisiei să ia în considerarea posibilitatea unui nou dialog structurat cu aceste foruri în perioada revizuirii PEV;

57.  reafirmă valoarea IEVP ca instrument de finanțare a PEV; relevă însă nevoia de mai multă flexibilitate și de a acorda o asistență mai bine orientată, țintind în special societatea civilă și comunitățile locale, în concordanță cu abordarea de jos în sus; solicită, de asemenea, o analiză cuprinzătoare a eficienței IEVP, cu scopul unei mai bune fructificări a fondurilor și instrumentelor financiare disponibile, în contextul relațiilor UE cu vecinii săi din sud și pentru a garanta corecta folosire a asistenței și a ajutoarelor pentru dezvoltare în țările beneficiare; consideră că transparența finanțării și includerea unor mecanisme de combatere a corupției în cadrul instrumentelor financiare prezintă o importanță vitală; subliniază valoarea monitorizării și implementării diferitelor programe din cadrul IEPV; subliniază importanța consolidării proiectelor transfrontaliere, a amplificării programelor la nivel interpersonal și a stimulentelor pentru dezvoltare în ceea ce privește cooperarea regională; invită Comisia și SEAE să se consulte cu Parlamentul și cu părțile interesate provenind din rândurile societății civile, încă din etapele inițiale de pregătire a instrumentului care urmează să înlocuiască IEVP;

58.  invită Consiliul să adopte propunerea legislativă de modificare a articolului 23 al regulamentului IEPV, prezentată de Comisie în mai 2008 și adoptată de Parlamentul European la 8 iulie 2008, care ar permite reinvestirea fondurilor recuperate în urma operațiunilor anterioare și ar furniza astfel UE un instrument foarte necesar pentru a atenua consecințele actualei crize financiare asupra economiei reale și asupra escaladării prețurilor la alimente în regiunile vecine și, în special, în regiunile din sud;

59.  subliniază că IEVP nu este singurul instrument disponibil pentru finanțarea programelor și a acțiunilor în cadrul PEV și, în consecință, insistă asupra necesității unei abordări coerente, bazate pe toate instrumentele financiare; cheamă, prin urmare, SEAE și Comisia să ofere o privire de ansamblu clară asupra banilor alocați per țară beneficiară, inclusiv un desfășurător per instrument;

60.  subliniază necesitatea majorării fondurilor alocate dimensiunii sudice a PEV în cadrul noilor perspective financiare ale UE pentru perioada 2014-2020, pentru a garanta că finanțarea este pe măsura ambițiilor politice și pentru a pune în aplicare prevederile statutului avansat, fără a afecta celelalte priorități ale PEV; insistă asupra conformării necesare cu acordul la care s-a ajuns în urma declarației adresată de Comisie COREPER-ului, în 2006, care repartizează două treimi din finanțarea IEVP țărilor din sud și o treime țărilor din est, în conformitate cu ponderea demografică a acestora;

61.  subliniază, totuși, faptul că orice majorare a fondurilor alocate ar trebui să se bazeze pe evaluarea exactă a nevoilor și să fie în concordanță cu mărirea eficacității programelor implementate, adaptate în mod corespunzător și prioritizate în conformitate cu cerințele din fiecare țară beneficiară;

62.  salută activitatea desfășurată de BEI în cadrul Facilității euro-mediteraneene pentru investiții și parteneriat (FIPEM) și subliniază nevoia unei mai mari sinergii cu alte instituții financiare internaționale care sunt, de asemenea, active în regiune și propune din nou înființarea unei instituții financiare de codezvoltare euro-mediteraneană, la care BEI ar rămâne principalul acționar, sprijină majorarea plafonului de garantare BEI, pentru a-i permite acesteia să-și mențină, în următorii ani, operațiunile desfășurate în regiune la același nivel de intensitate; invită BERD să-și modifice statutul, pentru a lua parte la acest proces de asistență financiară;

Rolul Parlamentului European

63.  subliniază rolul-cheie al Parlamentului European în garantarea unei strânse legături între stabilitatea și prosperitatea Europei și guvernanța democratică și progresele economice și sociale în cazul vecinilor săi PEV din sud și în promovarea dezbaterilor politice, a deplinei libertăți și a reformelor democratice în țările vecine partenere, în special prin delegațiile interparlamentare și AP-UpM;

64.  își reafirmă angajamentul de a-și exercita în continuare dreptul de control parlamentar asupra modului de implementare a PEV, inclusiv prin organizarea unor dezbateri periodice cu Comisia privind aplicarea IEPV; salută consultările extinse realizate de Comisie și SEAE cu privire la revizuirea PEV și speră că SEAE și Comisia vor garanta și consultarea sistematică și integrală a Parlamentului în ceea ce privește pregătirea documentelor relevante, cum ar fi planurile de acțiune în cadrul PEV; de asemenea, solicită ca Parlamentul să aibă acces la mandatele de negociere pentru toate acordurile internaționale în curs de a fi încheiate cu țările partenere PEV, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor PEV și Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (2) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 760. (3) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443. (4) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 76. (5) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 83. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0192. (7) Texte adoptate, P7_TA(2010)0314. (8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0038. (9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0064. (10) Texte adoptate, P7_TA(2011)0095. (11) JO L 310, 9.11.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu

P7_TA(2011)0155 RC-B7-0244/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind situația din Republica Democrată Congo și violul - crimă de război(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cea de-a zecea aniversare a Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la situația din Egipt(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la vecinătatea sudică, în special Libia(5),

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, în numele Uniunii Europene, referitoare la Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, 25 noiembrie 2010,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, în numele Uniunii Europene, referitoare la Ziua Internațională a Femeii, 8 martie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, precum și Rezoluția 1888 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU privind violența sexuală împotriva femeilor și copiilor în situații de conflict armat,

–  având în vedere numirea în martie 2010 a unui Reprezentant Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflicte, precum și noul organism al ONU dedicat problematicii de gen (UN Femei),

–  având în vedere orientările UE privind violența și discriminarea împotriva femeilor și a fetelor, precum și orientările UE privind copiii și conflictul armat,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984 și Declarația 3318 a Adunării Generale a ONU privind protejarea femeilor și copiilor în situații de urgență și în conflicte armate din 14 decembrie 1974, în special punctul 4, la care se solicită luarea de măsuri eficace împotriva persecuției, torturii, violenței și tratamentului degradant față de femei,

–  având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și în special cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și cele privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru combaterea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților,

–  având în vedere alte instrumente ale ONU referitoare la violența împotriva femeilor, precum Declarația și programul de acțiune de la Viena din 25 iunie 1993, adoptat de Conferința Mondială pentru Drepturile Omului (A/CONF. 157/23), și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 (A/RES/48/104),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 12 decembrie 1997 intitulată „Prevenirea criminalității și măsuri de justiție penală pentru a elimina violența împotriva femeilor” (A/RES/52/86), Rezoluția din 18 decembrie 2002 intitulată „Conlucrarea în vederea eliminării crimelor comise împotriva femeilor în numele onoarei”(A/RES/57/179) și Rezoluția din 22 decembrie 2003 intitulată „Eliminarea violenței domestice împotriva femeilor” (A/RES/58/147),

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptată în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000 referitoare la urmările date Platformei de acțiune de la Beijing(6), din 10 martie 2005 referitoare la urmările date celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile - Platforma de acțiune (Beijing + 10)(7) și din 25 februarie 2010 privind Beijing +15 - Platforma de acțiune a ONU pentru egalitatea de gen(8),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006 intitulată „Intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor” (A/RES/61/143), precum și Rezoluțiile 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale adoptat în 1998, în special articolele 7 și 8, în care violul, sclavia sexuală, prostituția forțată, sarcinile forțate și sterilizarea forțată sau orice formă de violență sexuală sunt definite drept crime împotriva umanității și crime de război și echivalate cu o formă de tortură și o crimă gravă de război, fie că aceste acte sunt sau nu comise în mod sistematic în timpul conflictelor internaționale sau interne,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât femeile au participat activ la mișcările pentru democratizare, drepturi și libertate din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu;

B.  întrucât regimurile aflate la putere în Libia și Egipt au recurs la agresiuni sexuale ca mijloc de luptă în aceste revoluții, persecutând femeile și vizând, în special, vulnerabilizarea acestora;

C.  întrucât violența sexuală pare a fi utilizată ca metodă de intimidare și de umilire a femeilor, inclusiv în taberele de refugiați, și întrucât vidul de putere creat poate duce la deteriorarea drepturilor femeilor și ale fetelor;

D.  întrucât Iman al-Obeidi, o femeie din Libia, care a declarat reporterilor într-un hotel din Tripoli că a fost victima unui viol în grup și a unor abuzuri din partea soldaților, a fost închisă la data de 26 martie 2011 într-un loc necunoscut și este acum dată în judecată pentru defăimare de către bărbații pe care îi acuză de viol;

E.  întrucât femei care au participat la protestele din Egipt susțin că au fost supuse unor teste de virginitate de către soldați, fiind înconjurate în Piața Tahrir în data de 9 martie 2011 și supuse apoi torturii și violului, „testele de virginitate” fiind desfășurate și fotografiate în prezența unor soldați de sex masculin; întrucât unele femei vor fi aduse în fața tribunalelor militare pentru că testul de virginitate s-a dovedit a fi negativ, iar altele au fost amenințate cu acuzații de prostituție;

F.  întrucât, atunci când constituie o practică larg răspândită și sistematică, violul și sclavia sexuală sunt recunoscute, în temeiul Convenției de la Geneva, drept crime împotriva umanității și crime de război, care ar trebui judecate de Curtea Penală Internațională (CPI); întrucât și violul este acum recunoscut drept un element al crimei de genocid, atunci când este comis cu intenția de a distruge, parțial sau total, un grup anume vizat; întrucât UE ar trebui să sprijine eforturile ce vizează eliminarea impunității pentru autorii actelor de violență sexuală îndreptate împotriva femeilor și copiilor;

G.  întrucât s-a dovedit că există un impact disproporționat și singular al conflictelor armate asupra femeilor; întrucât rolul femeilor în consolidarea păcii și prevenirea conflictelor ar trebui să fie întărit, iar femeile și copiii din regiunile afectate de războaie și conflicte ar trebui să beneficieze de o protecție mai bună, prin intermediul participării, prevenirii și al protecției;

H.  întrucât implementarea angajamentelor cuprinse în Rezoluțiile 1820, 1888, 1889 și 1325 ale Consiliului de Securitate al ONU reprezintă o problemă comună și responsabilitatea tuturor statelor membre ale ONU, indiferent dacă acesta este vorba de state afectate de conflicte, de state donatoare sau dintr-o altă categorie; întrucât trebuie atrasă atenția, în acest context, asupra adoptării în decembrie 2008 a orientărilor UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor și a orientărilor UE privind copiii și conflictul armat, precum și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, care constituie un semnal politic clar al faptului că aceste chestiuni sunt priorități ale Uniunii,

1.  solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate recurgerii la agresiuni sexuale, la intimidare și la persecutare împotriva femeilor din Libia și Egipt;

2.  condamnă cu fermitate testele de virginitate impuse cu forța de armata egipteană unor participante la proteste, arestate în Piața Tahrir, și consideră că această practică este inacceptabilă, fiind echivalentă cu o formă de tortură; solicită Consiliului Militar Suprem din Egipt să ia măsuri imediate pentru a pune capăt acestui tratament degradant și să se asigure că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente, inclusiv testele de virginitate, nu vor fi tolerate și vor face obiectul unor anchete riguroase;

3.  solicită autorităților din Egipt să ia măsuri urgente pentru a pune capăt actelor de tortură, să ancheteze toate cazurile de abuz împotriva demonstranților pașnici și să nu mai trimită civili în fața tribunalelor militare; este foarte preocupat de rapoarte ale organizațiilor de apărare a drepturilor omului în care se afirmă că minori au fost arestați și condamnați de tribunale militare;

4.  recomandă demararea unei anchete independente pentru ca autorii acestor acte să răspundă pentru ele, în special în ceea ce privește crimele în sensul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale comise de Muammar Gaddafi; consideră că cei găsiți vinovați de astfel de acte trebuie aduși în fața justiției, iar femeile care au denunțat astfel de abuzuri trebuie protejate de represalii;

5.  subliniază că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la viitorul democratic al țării sale fără a fi închisă, torturată sau supusă unor tratamente degradante și discriminatorii din această cauză;

6.  este convins că schimbările care au loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu trebuie să contribuie la eliminarea discriminării împotriva femeilor și la participarea lor deplină în cadrul societății, de pe poziții egale cu bărbații, în sensul respectării Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW);

7.  subliniază că drepturile femeilor în general trebuie garantate în noile structuri democratice și juridice ale acestor societăți;

8.  subliniază că trebuie recunoscut rolul femeilor în cursul revoluțiilor și în procesele de democratizare, însă insistă asupra amenințărilor specifice cu care se confruntă acestea și subliniază necesitatea de a le sprijini și de a le apăra drepturile;

9.  solicită statelor membre ale UE să promoveze de o manieră activă și pe termen lung, atât la nivel politic, cât și financiar, punerea deplină în aplicare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU și crearea la nivel european a instituțiilor și a mecanismelor de control prevăzute de aceasta; de asemenea, solicită Națiunilor Unite să asigure punerea în aplicare a rezoluției la toate nivelurile internaționale;

10.  subliniază că măsurile aferente politicii europene de vecinătate trebuie să acorde prioritate drepturilor omului, ca parte integrantă a procesului de democratizare, și subliniază necesitatea de a împărtăși experiența UE cu privire la politica în materie de egalitate și la combaterea violenței de gen;

11.  evidențiază necesitatea de a implementa principiul egalității dintre femei și bărbați și de a sprijini acțiuni specifice, astfel încât să se asigure o abordare eficace și sistematică în materie de egalitate în țările PEV; îndeamnă guvernele și societatea civilă să mărească gradul de integrare socială a femeilor, inclusiv prin combaterea analfabetismului în rândul femeilor și prin promovarea ocupării forței de muncă feminine și a independenței financiare a femeilor, pentru a asigura o prezență semnificativă a acestora la toate nivelurile; subliniază faptul că egalitatea trebuie să devină parte integrantă a procesului de democratizare și că, pe lângă aceasta, educația pentru femei și fete, inclusiv sensibilizarea cu privire la drepturile lor, ar trebui să fie o prioritate

12.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, SEAE și Comisiei să abordeze ca subiecte de prim-plan în convorbirile cu țările PEV din sud prioritățile politice ale UE, și anume abolirea pedepsei cu moartea, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeii, respectarea libertăților fundamentale și ratificarea unei serii de instrumente juridice internaționale, printre care Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 83. (2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0439. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0064. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0095. (6) JO C 59, 23.2.2001, p. 258. (7) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247. (8) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 11.

Rezoluția Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la Raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2009 (2010/2248(INI))

P7_TA(2011)0156 A7-0073/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Grupului BEI pentru 2009 (Raportul privind activitatea și responsabilitatea corporativă, Raportul financiar și Raportul statistic),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la Raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2008(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2009 referitoare la rapoartele anuale ale Băncii Europene de Investiții și Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru 2007(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(3),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru control bugetar (A7-0073/2011),

Noul statut al BEI

1.  salută schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona, care permit o mai mare flexibilitate a activităților de finanțare ale BEI, inclusiv participări la capital drept completare a activităților uzuale ale băncii, posibilitatea de a crea filiale și alte entități, de a reglementa așa-numitele activități speciale și de a furniza o gamă mai largă de servicii de asistență tehnică, precum și consolidarea Comitetului de audit;

2.  reamintește modificările aduse de Tratatul de la Lisabona, clarificând obiectivele BEI privind finanțarea în țările terțe, care trebuie să sprijine principiile esențiale de interacțiune a UE cu lumea întreagă, menționate la articolul 3 alineatul (5) din TUE și care, beneficiind de garanție, trebuie să sprijine obiectivele acțiunilor externe ale UE menționate la articolul 21 din TUE;

3.  a luat act de solicitările unor state membre ca BEI să își asume riscuri mai mari în operațiunile sale de finanțare, dar atrage atenția că acest fapt nu ar trebui să pericliteze ratingul AAA al băncii, un factor-cheie care îi permite acesteia să acorde împrumuturi în cele mai bune condiții;

4.  reamintește că obiectivul BEI constă în sprijinirea obiectivelor de politică ale UE și că banca răspunde în fața Curții de Conturi, a OLAF și a statelor membre ale UE și, în mod voluntar, în fața Parlamentului European;

5.  recomandă, cu toate acestea, luarea în considerare a sugestiei de a introduce un control prudențial de reglementare în ceea ce privește calitatea situației financiare a BEI, evaluarea exactă a rezultatelor sale financiare și respectarea normelor privind bunele practici profesionale;

6.  propune ca acest control de reglementare să fie efectuat:

7.  solicită Comisiei să transmită Parlamentului, până la 30 noiembrie 2011, o analiză juridică privind posibilele opțiuni în ceea ce privește o supraveghere prudențială a BEI;

8.  propune ca Comisia, în cooperare cu BEI (având în vedere calitatea resurselor umane și a experienței acesteia din urmă în finanțarea marilor infrastructuri), să se implice într-un proces de reflecție strategică privind finanțarea investițiilor, fără a exclude niciun scenariu posibil: subvenții, eliberarea sumelor subscrise de statele membre la capitalul BEI, contribuții din partea UE la capitalul BEI, împrumuturi, instrumente inovatoare, strategii financiare adaptate unor proiecte pe termen lung care nu prezintă o rentabilitate imediată, dezvoltarea unor sisteme de garantare, crearea unei secțiuni dedicate investițiilor în cadrul bugetului UE, consorții financiare ale autorităților de la nivel european, național și local, precum și parteneriate public-private;

9.  reamintește, cu toate acestea, preocuparea și avertismentele sale cu privire la faptul că gestionarea de către BEI a programelor și fondurilor europene a fost parțial exclusă de la aplicarea procedurii de descărcare de gestiune, ceea ce creează obligații specifice cu privire la coordonarea dintre Comisie și BEI și face dificilă o privire de ansamblu asupra rezultatelor obținute; își menține cererea adresată BEI de a prezenta informații detaliate cu privire la rezultate: obiectivele stabilite și îndeplinite, motivele eventualelor devieri și rezultatele evaluărilor efectuate; invită Comisia să ofere informații detaliate cu privire la procedurile de coordonare cu BEI și la eficacitatea acestora;

10.  invită Comisia să obțină, din partea BEI, o declarație referitoare la activitățile cu efecte de multiplicare majore care beneficiază de o garanție de la bugetul european;

11.  atrage atenția asupra faptului că garanțiile de la bugetul UE se ridicau, la sfârșitul anului 2009, la suma de 19,2 miliarde EUR pentru împrumuturile acordate de BEI; subliniază că această sumă nu este neglijabilă pentru bugetul UE și se așteaptă la o explicație detaliată cu privire la riscurile implicate; consideră că BEI ar trebui, de asemenea, să ofere explicații cu privire la utilizarea dobânzilor aferente împrumuturilor care sunt generate de acest nivel ridicat de garanții;

12.  solicită explicații detaliate cu privire la taxele de administrare pe care BEI le-a încasat de la bugetul UE;

13.  își reia propunerea cu privire la posibilitatea ca Uniunea Europeană să devină membră a BEI;

Finanțarea acordată de BEI în UE
Criza financiară mondială și implicațiile ei pentru BEI

14.  salută faptul că banca se concentrează pe cele trei domenii care au fost afectate în cea mai mare măsură de criză în Europa, și anume întreprinderile mici și mijlocii, regiunile de convergență și acțiunile privind clima;

15.  recunoaște rolul esențial jucat de BEI în sprijinirea IMM-urilor, în special în perioade de criză financiară și recesiune economică, și invită BEI să faciliteze interacțiunea dintre sistemul său de împrumuturi globale și fondurile structurale;

16.  subliniază importanța IMM-urilor pentru economia europeană și salută, în consecință, majorarea finanțării acordate IMM-urilor de către BEI între 2008 și 2010, totalizând 30,8 miliarde EUR, și recunoaște că această sumă depășește suma-țintă anuală de 7,5 miliarde EUR pentru perioada respectivă; salută crearea, în martie 2010, a Instrumentului european de microfinanțare Progress, care beneficiază de o finanțare de aproximativ 200 de milioane EUR din partea Comisiei și a băncii; subliniază totuși dificultățile cu care se confruntă IMM-urile atunci când încearcă să obțină credite și solicită BEI, în această privință, să sporească în continuare nivelul de transparență al împrumuturilor pe care le acordă prin intermediari financiari; în acest sens, solicită stabilirea unor condiții de finanțare clare și a unor criterii mai stricte de eficiență a împrumuturilor pentru intermediarii săi financiari; solicită ca BEI să aibă obligația de a prezenta rapoarte anuale privind împrumuturile acordate IMM-urilor, care să includă o evaluare a accesibilității și eficienței respectivelor împrumuturi, precum și a măsurilor vizând o rată de penetrare mai mare;

17.  recomandă ca rolul BEI să fie mai bine direcționat, mai selectiv și eficace și orientat într-o mai mare măsură spre rezultate; consideră că, în ceea ce privește facilitățile acordate întreprinderilor mici și mijlocii, BEI ar trebui să se asocieze în special cu intermediarii financiari care dau dovadă de transparență și responsabilitate și care au legături strânse cu economia locală; consideră că, în ceea ce privește împrumuturile acordate IMM-urilor, BEI ar trebui să aplice o politică activă de informare prin intermediul site-ului său internet, mai ales cu privire la sumele plătite, la numărul de transferuri efectuate până la momentul respectiv și la regiunile și sectoarele industriale care au beneficiat de aceste fonduri; consideră că ar trebui să se ofere informații și cu privire la condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească intermediarii financiari;

18.  salută faptul că accesarea de către BEI a lichidităților BCE prin intermediul Băncii Centrale a Luxemburgului a fost aprobată cu scopul de a facilita programele de împrumut și gestionarea lichidităților de către BEI;

19.  constată că obiectivul de convergență al politicii de coeziune a UE este un obiectiv-cheie pentru BEI; subliniază valoarea adăugată a acțiunilor BEI desfășurate în comun cu Comisia în domeniul asistenței tehnice (JASPERS), care oferă sprijin suplimentar și efect multiplicator intervenției prin intermediul fondurilor structurale;

20.  încurajează BEI să ofere în continuare regiunilor care fac obiectul obiectivului de convergență asistența tehnică și cofinanțarea de care au nevoie pentru a fi în măsură să absoarbă o cotă mai mare din fondurile pe care le au la dispoziție, în special pentru proiectele din sectoarele prioritare, cum ar fi sectorul infrastructurii de transport, și pentru alte proiecte care favorizează creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum și pentru proiecte care fac parte din Strategia Europa 2020, în conformitate cu standarde înalte în domeniul social, al transparenței și al mediului;

21.  invită BEI să armonizeze pe deplin operațiunile sale cu obiectivul UE de realizare a unei tranziții rapide spre o economie cu emisii scăzute de carbon și să adopte un plan vizând încetarea progresivă a finanțării de proiecte ce implică utilizarea de combustibili fosili, inclusiv a finanțării destinate centralelor electrice pe bază de cărbune, precum și depunerea de eforturi sporite în vederea intensificării transferului de tehnologii pentru utilizarea energiei regenerabile și utilizarea eficientă a energiei;

22.  își exprimă îngrijorarea privind lipsa persistentă de transparență în privința modului în care „împrumuturile globale” sunt alocate și monitorizate din punct de vedere al guvernanței fiscale și consideră, de aceea, că este necesar să se asigure faptul că beneficiarii împrumuturilor nu fac uz de paradisuri fiscale sau alte practici de evaziune fiscală;

23.  solicită asigurarea unei coerențe sporite între activitățile BEI și ale FEI, în special pentru a alinia orientarea FEI într-o mai mare măsură la obiectivele Strategiei Europa 2020 și, în acest sens, solicită optimizarea repartizării sarcinilor între entități și a utilizării bilanțurilor lor respective;

24.  salută decizia Grupului BEI de a coopera mai îndeaproape cu Comisia în cadrul politicii de coeziune cu privire la cele trei inițiative comune: JESSICA, JEREMIE și JASMINE, care vizează îmbunătățirea eficienței și a eficacității politicii de coeziune, precum și consolidarea efectului multiplicator al fondurilor structurale; recunoaște că mai sus menționata cooperare s-a dovedit utilă și benefică, în special în contextul crizei economice;

Finanțarea oferită de BEI după 2013

25.  consideră că a sosit momentul să se majoreze semnificativ investițiile strategice pe termen lung în Europa, acordând o atenție deosebită unor domenii-cheie, cum ar fi infrastructurile și coeziunea la nivel european; în acest sens, solicită:

26.  încurajează BEI să își elaboreze strategia operațională pentru perioada de după 2013 în concordanță cu Strategia Europa 2020;

27.  consideră că Strategia Europa 2020 propune o abordare interesantă și pozitivă a instrumentelor financiare; pentru a le consolida eficiența, solicită BEI și Comisiei să țină seama de obiectivele de a simplifica procedurile și de a maximiza factorii de multiplicare și efectul catalitic al Grupului BEI pentru a atrage investitori din sectorul public și privat;

28.  invită BEI să continue să acorde inițiativelor desfășurate în comun cu Comisia un rol important în contextul colaborării sale cu Comisia, în special în privința politicii de coeziune; recunoaște rolul pe care aceste inițiative îl au în calitate de catalizatori pentru evoluțiile viitoare, printre altele în ceea ce privește pregătirea următoarei perioade de programare post-2013;

29.  încurajează BEI să instituie o clasificare a priorităților în cadrul proiectelor sale de investiții, utilizând metodologii precum analiza costuri-beneficii, pentru a obține cel mai ridicat efect multiplicator posibil asupra PIB;

30.  sprijină actorii care realizează investiții de calitate, precum BEI, în special datorită experienței sale în utilizarea unor instrumente inovatoare, cum ar fi mecanismul de finanțare structurată, mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (RSFF) și mecanismul european privind transportul nepoluant (ECTF);

31.  încurajează utilizarea pe scară mai largă a combinației între fondurile UE și împrumuturile BEI drept mijloc de a crește efectul multiplicator al resurselor disponibile, cu condiția ca noile instrumente financiare să fie inteligente, integrate și flexibile;

32.  consideră că experiența amplă în crearea și utilizarea de instrumente financiare în cadrul prezentei perioade de programare ar trebui să permită atât Comisiei, cât și BEI, să extindă sfera de aplicare și utilizarea actuală a acestor instrumente și să inoveze prin extinderea gamei de produse oferite;

33.  consideră că sunt necesare un cadru legal și obiective clare și separate pentru obligațiunile emise de BEI pentru propria finanțare, precum și pentru viitoarele „obligațiuni pentru proiecte”;

34.  subliniază faptul că BEI își asigură propria finanțare prin emiterea cu succes de obligațiuni comune garantate de toate statele membre ale UE;

35.  salută ideea „obligațiunilor pentru proiecte” care au ca scop creșterea ratingurilor de credit ale obligațiunilor emise de companii în cadrul Strategiei Europa 2020 și care sunt utilizate pentru a finanța infrastructurile europene în domeniul transportului, energiei și IT, precum și ecologizarea economiei; consideră că emisiunile de astfel de obligațiuni pentru proiecte ar avea un impact pozitiv asupra disponibilității capitalului pentru investiții durabile care să favorizeze creșterea economică și ocuparea forței de muncă, completând investițiile naționale și cele efectuate prin intermediul fondului de coeziune; consideră că acest instrument ar trebui să crească ratingul de credit al proiectelor selectate și să atragă finanțare privată pentru suplimentarea investițiilor naționale și a celor realizate prin intermediul fondului de coeziune;

36.  solicită, așadar, Comisiei și BEI să prezinte propuneri concrete privind crearea unor „obligațiuni pentru proiecte”; subliniază că Parlamentul trebuie să fie implicat pe deplin în crearea unor astfel de instrumente și solicită să se analizeze posibilitatea utilizării bugetului UE în următorul cadru financiar multianual ca prim instrument de acoperire a riscurilor cu limitarea pierderilor, cu BEI ca finanțator subordonat;

37.  consideră că este evidentă nevoia ca BEI să acorde sprijin suplimentar în următoarele domenii: IMM-uri, întreprinderi cu capitalizare medie și infrastructură, precum și alte proiecte importante care favorizează creșterea și ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei Europa 2020;

38.  îndeamnă BEI să facă investiții în transportul de mărfuri în cadrul sectorului feroviar european și în rețelele transeuropene de transport de mărfuri, cu accent pe porturile de la Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Baltică, pentru a realiza în mod definitiv legătura dintre acestea și piețele europene;

39.  îndeamnă BEI să acorde un sprijin mai mare pentru realizarea rețelei TEN-T în vederea generării unui efect multiplicator pentru investiții mai numeroase, atât din partea sectorului public, cât și din partea sectorului privat; consideră că, și în acest caz, „obligațiunile pentru proiecte” pot acționa drept un instrument complementar de investiții, împreună cu bugetul fondului TEN-T; solicită ca investițiile viitoare să se concentreze pe secțiunile transfrontaliere ale rețelei TEN-T în vederea optimizării valorii adăugate europene generate;

40.  îndeamnă BEI să investească în conducta de gaz Nabucco și în alte proiecte TEN-E importante care vor permite satisfacerea viitoarelor nevoi de energie ale UE, diversificând grupul de țări furnizoare pentru Europa, îmbunătățind gama de politici a UE și contribuind la respectarea angajamentelor UE în domeniul mediului;

Finanțarea acordată de BEI în afara UE
Rolul BEI în țările în curs de aderare

41.  consideră că, în cadrul activităților sale din țările în curs de aderare, BEI ar trebui să acorde mai multă atenție măsurilor privind eficiența energetică, energiei regenerabile și infrastructurii de mediu, TEN și TEN-E, precum și parteneriatelor public-private, în acord cu standarde înalte în domeniul social, al transparenței și al mediului, și, în conformitate cu obiectivele UE privind clima, să acorde prioritate mijloacelor sustenabile de transport, în special transportului feroviar;

42.  consideră că BEI ar trebui să ofere asistență tehnică țărilor în curs de aderare, în conformitate cu dispozițiile noului articol 18 din Statutul băncii;

Rolul BEI în dezvoltare

43.  salută modificările aduse prin Tratatul de la Lisabona articolului 209 TCE, coroborat cu articolul 208 TCE, care prevede că BEI contribuie, conform condițiilor prevăzute în statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor necesare îndeplinirii obiectivelor politicii Comunității în materie de cooperare pentru dezvoltare;

44.  reamintește că strategia și operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să contribuie la aplicarea principiilor generale care guvernează acțiunea externă a UE, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la îndeplinirea obiectivului de dezvoltare și consolidare a democrației și a statului de drept, a obiectivului de respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la respectarea acordurilor internaționale în domeniul mediului la care participă Uniunea Europeană sau statele membre ale acesteia; respectarea dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu trebuie asigurată de către BEI în diferitele etape relevante ale proiectelor;

45.  salută concluziile Comitetului director al înțelepților (SCWP) conform cărora ar trebui analizată posibilitatea creării unei „Platforme a UE pentru cooperare externă și dezvoltare”; îndeamnă însă BEI și celelalte instituții europene să analizeze cu atenție fezabilitatea acestei abordări și implicațiile sale pe termen lung asupra eficacității întregii acțiuni externe a UE, în vederea evitării diminuării impactului politicilor și obiectivelor de dezvoltare în general prin instituirea unor instrumente fără evaluarea preliminară a obiectivelor și a priorităților pe care acestea le vor sprijini;

46.  salută noua decizie propusă care ar consolida capacitatea BEI de a sprijini obiectivele de dezvoltare ale UE, de a înlocui obiectivele regionale cu obiective orizontale ambițioase și de a dezvolta orientări operaționale pentru fiecare regiune în cadrul mandatului extern; reamintește necesitatea de stabilire a unor priorități clare, printre care să se numere energia regenerabilă, infrastructura urbană, dezvoltarea municipalităților și instituțiile financiare locale;

47.  recomandă adoptarea următoarelor măsuri pentru a consolida rolul BEI în dezvoltare:

48.  recomandă ca BEI să se axeze pe investiții în proiecte din domeniul energiilor regenerabile în țările din curs de dezvoltare, cu un accent deosebit pe Africa Subsahariană;

Cooperarea dintre BEI și instituțiile financiare internaționale, regionale și naționale

49.  recunoaște că relațiile de cooperare dintre BEI și băncile multilaterale de dezvoltare, băncile regionale de dezvoltare, agențiile europene pentru dezvoltare bilaterală și instituțiile financiare publice și private din țările în curs de dezvoltare ar trebui îmbunătățite în sprijinul politicilor UE;

50.  consideră că este necesară o mai bună cooperare în aceleași condiții și pe bază de reciprocitate cu instituțiile financiare regionale și naționale, pentru a garanta o utilizare mai eficace a resurselor și vizarea necesităților locale specifice;

51.  încurajează semnarea memorandumului de înțelegere în curs de negociere între BEI, BERD și Comisie vizând consolidarea cooperării în toate țările din afara UE în care sunt prezente toate aceste instituții, cu dublul obiectiv de a asigura coerența politicilor lor de împrumut între ele și cu obiectivele politicilor UE, cum ar fi coeziunea socială și protecția mediului;

Centrele financiare offshore

52.  invită BEI să stabilească condiții de finanțare clare pentru intermediarii financiari și să raporteze cu privire la progresele înregistrate în materie de transparență și creșterea gradului de responsabilitate, în special în ceea ce privește acordarea de împrumuturi prin intermediari financiari; consideră că BEI ar trebui să actualizeze și să înăsprească politica sa cu privire la centrele financiare offshore, depășind actualul cadru stabilit de OCDE în ceea ce privește condițiile de concurență echitabile și ținând seama de toate jurisdicțiile care ar putea permite evaziuni sau fraude fiscale;

53.  este de părere că nu este suficient să se ia în considerare doar lista OCDE a centrelor financiare offshore și că ar trebui să se utilizeze toate listele recunoscute la nivel internațional până când UE își va întocmi propria listă; consideră, cu toate acestea, că BEI ar trebui să realizeze propriile evaluări și monitorizări independente ale jurisdicțiilor necooperante relevante și să publice în mod periodic rezultatele sale, care ar completa analizele conținute de listele de referință internaționale și ale UE;

54.  este de părere că BEI nu trebuie să participe la nicio operațiune desfășurată printr-o jurisdicție necooperantă, identificată ca atare de OCDE, de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și de alte organizații internaționale relevante, precum și de propria sa evaluare și monitorizare independentă;

55.  consideră că BEI ar trebui să aplice foarte strict politica sa privind jurisdicțiile necooperante și centrele financiare offshore, astfel cum a fost actualizată și publicată, pentru a se asigura că operațiunile sale de finanțare nu contribuie în niciun fel la evaziunea fiscală și spălarea de bani;

56.  solicită BEI să includă în raportul său anual către PE detalii referitoare la aplicarea politicii sale privind centrele financiare offshore, în special prin raportarea numărului de solicitări refuzate pe motive de nerespectare a cerințelor, precum și a numărului de relocări solicitate și puse în practică pentru a respecta cerințele;

57.  invită BEI să îmbunătățească în continuare prezentarea proactivă și în timp util a informațiilor referitoare la proiecte, inclusiv a propriei evaluări a impactului unui proiect din punct de vedere ecologic, social și din perspectiva drepturilor omului și a dezvoltării, precum și a rapoartelor de monitorizare și a rapoartelor de evaluare ex-post;

o
o   o

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, Grupului Băncii Mondiale, tuturor băncilor regionale de dezvoltare, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 135. (2) JO C 117E, 6.5.2010, p. 147. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0223.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la cazul lui Ai Weiwei

P7_TA(2011)0157 RC-B7-0274/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare din actualul mandat parlamentar, referitoare la încălcarea drepturilor omului în China,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât valul de apeluri prin internet la o „revoluție de iasomie” în China (inspirată de situația politică din Tunisia, Egipt și Libia) a avut ca rezultat o serie de acțiuni și reprimarea pe scară largă a activiștilor pentru drepturile omului și a disidenților de către autoritățile chineze;

B.  întrucât artistul cu faimă internațională și critic al regimului, Ai Weiwei, nu a mai fost văzut de când a fost reținut pe când îndeplinea formalitățile de securitate în aeroportul din Beijing, duminică, 3 aprilie 2011;

C.  întrucât, pe lângă arestarea sa, surse au informat că atelierul său a fost percheziționat de poliție, care a confiscat mai multe obiecte;

D.  întrucât, recent, lui Ai Weiwei nu i s-a permis să călătorească la Oslo pentru a participa la ceremonia de acordare a Premiului Nobel pentru pace, a fost plasat în arest la domiciliu după inaugurarea expoziției sale cu semințe de floarea-soarelui, de la Londra, iar atelierul său din Shanghai a fost devastat;

E.  întrucât Ai Weiwei este bine-cunoscut în afara Chinei, dar nu are dreptul să-și expună lucrările în China, deși arta lui a devenit cunoscută ca urmare a participării sale la conceperea „cuibului de pasăre” de la Jocurile Olimpice;

F.  întrucât Ai Weiwei a dobândit o vizibilitate semnificativă pe plan intern și extern, după ce a publicat numele copiilor ce au căzut victimă cutremurului din Sichuan, fiind ulterior bătut de persoane necunoscute, și internat în Germania;

G.  întrucât Ai Weiwei este unul dintre semnatarii cei mai de seamă a Cartei 08, o petiție ce îndeamnă guvernul chinez să avanseze reforma politică și să protejeze drepturile omului,

1.  condamnă arestarea nejustificată și inacceptabilă a disidentului și artistului recunoscut Ai Weiwei;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Ai Weiwei și își exprimă solidaritatea cu acțiunile și inițiativele pașnice ale acestuia, puse în slujba reformelor democratice și a protecției drepturilor omului;

3.  subliniază faptul că poliția a refuzat să furnizeze soției lui Ai Weiwei informații cu privire la motivul reținerii sale;

4.  subliniază că reținerea artistului este ilustrativă pentru reprimarea pe scară largă din ultima vreme a activiștilor pentru drepturile omului și a disidenților din China, prin numeroase arestări, condamnări excesive la închisoare, supraveghere individuală sporită și restricții represive crescute la adresa reporterilor străini;

5.  invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinte al Comisiei, Catherine Ashton, să continue să ridice subiectul încălcării drepturilor omului la cel mai înalt nivel în contactele sale cu autoritățile chineze, menționând totodată condamnarea recentă a lui Liu Xianbin la 10 ani de închisoare și pe cea a lui Liu Xiaobo la 11 ani, precum și cazurile lui Liu Xia, Chen Guangcheng, Gao Zhisheng, Liu Xianbin, Hu Jia, Tang Jitian, Jiang Tianyong, Teng Biao, Liu Shihui, Tang Jingling, Li Tiantian, Ran Yunfei, Ding Mao și Chen Wei și ia act cu îngrijorare de condițiile represive la care sunt supuși partenerii și familiile acestora și îl roagă să prezinte Parlamentului European rezultatele în urma dialogului politic la nivel înalt dintre UE și China, la care VP/ÎR urmează să participe;

6.  constată că situația drepturilor omului din China rămâne un subiect de preocupare serioasă; subliniază necesitatea unei evaluări cuprinzătoare a dialogului privind drepturile omului între UE și China, inclusiv a seminarului juridic UE-China privind drepturile omului, pentru a examina metodologia aplicată și rezultatele;

7.  invită delegația sa pentru relațiile cu Republica Populară Chineză să ridice și să abordeze riguros problema încălcărilor drepturilor omului cu privire mai ales la cazurile menționate în prezenta rezoluție, cu ocazia viitoarei reuniuni interparlamentare;

8.  invită ÎR/VP să reconceapă respectivul dialog pentru a-l face mai eficient și orientat către obținerea de rezultate, și să întreprindă toate măsurile pentru organizarea rapidă a următorului dialog privind drepturile omului, în cursul căruia să fie abordate respectivele cazuri de încălcare a drepturilor omului menționate în rezoluțiile Parlamentului European;

9.  reamintește faptul că China cunoaște un regim politic de partid unic din 1949, și în contextul ultimelor evoluții politice și al situației agravante din China a drepturilor omului afirmă că partidele politice din UE ar trebui să aibă în vedere reconsiderarea relațiilor cu China;

10.  consideră că dezvoltarea relațiilor UE-China trebuie combinată cu dezvoltarea unui dialog politic veritabil, fructuos și eficient și solicită ca respectarea drepturilor omului să constituie o parte integrală a noului acord-cadru care se negociază cu China în prezent;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, Președintelui în exercițiu al Consiliului Uniunii Europene, Comisiei și Președintelui, Prim-ministrului și Adunării Naționale a Poporului a Republicii Populare Chineze.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la interzicerea desfășurării alegerilor pentru un guvern al Tibetului în exil în Nepal

P7_TA(2011)0158 RC-B7-0263/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Nepal(1) și Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la Tibet(2),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere declarația din 29 mai 2010 a Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, cu privire la situația politică din Nepal,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât ocuparea Tibetului de Republica Populară Chineză împiedică alegerea democratică de către poporul tibetan a reprezentanților săi pe teritoriul Tibetului;

B.  întrucât peste 82 000 de tibetani exilați în întreaga lume au fost invitați la urne la data de 20 martie 2011 pentru a-l alege pe noul Kalon Tripa (prim-ministru) al guvernului Tibetului aflat în exil;

C.  întrucât autoritățile nepaleze de la Kathmandu le-au interzis să voteze câtorva mii de tibetani din Nepal, ca urmare a presiunii din ce în ce mai mari exercitate de guvernul chinez;

D.  întrucât, încă din timpul unui scrutin anterior, desfășurat în Nepal la 3 octombrie 2010, poliția din Kathmandu a confiscat urnele de votare și a închis secțiile de votare ale comunității tibetane;

E.  întrucât, la 10 martie 2011, Dalai Lama a anunțat că va renunța în mod oficial la rolul său de lider politic în cadrul guvernului tibetan din exil, care are sediul la Dharamsala, în India, cu scopul de a consolida structura democratică a mișcării tibetane în ajunul exprimării opțiunilor electorale pentru alegerea unei noi generații de lideri politici tibetani;

F.  întrucât guvernul Nepalului susține că protestele tibetanilor încalcă politica sa privind „o singură Chină”, reiterându-și angajamentul de a nu permite desfășurarea pe teritoriul său a „activităților anti-Beijing” și impunând, astfel, o interdicție generală a activităților grupurilor de tibetani, în încercarea de a mulțumi autoritățile chineze;

G.  întrucât există numeroase relatări privind faptul că autoritățile nepaleze, în special poliția, încalcă drepturi fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere a tibetanilor aflați în exil în Nepal; întrucât aceste drepturi sunt garantate pentru toate persoanele din Nepal de convențiile internaționale privind drepturile omului la care este parte Nepalul, inclusiv de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

H.  întrucât situația multor refugiați din Nepal, în special a tibetanilor, generează motive de preocupare;

I.  întrucât UE și-a reiterat angajamentul de a sprijini guvernanța democratică și participativă în cadrul relațiilor externe ale UE, prin adoptarea la 17 noiembrie 2009 a Concluziilor Consiliului privind sprijinirea democrației în relațiile externe ale UE,

1.  subliniază dreptul de a lua parte la alegeri democratice ca drept fundamental al tuturor cetățenilor care trebuie susținut, protejat și garantat în orice stat democratic;

2.  solicită guvernului Nepalului să sprijine drepturile democratice ale poporului tibetan, care desfășoară un proces electoral intern unic, ce există încă din 1960, organizând și luând parte la alegeri democratice;

3.  subliniază importanța alegerilor democratice pașnice pentru consolidarea și menținerea identității tibetane atât pe teritoriul Tibetului, cât și în afara granițelor sale;

4.  îndeamnă autoritățile nepaleze să respecte drepturile tibetanilor aflați în Nepal la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere, astfel cum li se garantează tuturor persoanelor din Nepal de convențiile internaționale privind drepturile omului, la care Nepalul este parte;

5.  invită autoritățile să nu efectueze arestări preventive și să nu impună restricții privind demonstrațiile și libertatea de exprimare, care ar reprezenta o încălcare a dreptului la exprimare și întrunire pașnică și legitimă, în timpul activităților întreprinse de comunitatea tibetană pe teritoriul său și îndeamnă guvernul Nepalului să includă aceste drepturi și să asigure libertatea religioasă în noua constituție a Nepalului, care urmează să intre în vigoare la 28 mai 2011;

6.  invită autoritățile nepaleze să respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului și propriile legi interne în relațiile sale cu comunitatea tibetană și îndeamnă guvernul să se împotrivească presiunii ferme exercitate de guvernul chinez pentru a reduce la tăcere comunitatea tibetană din Nepal, impunând restricții care nu sunt numai nejustificate, dar și ilegale, în conformitate cu dreptul intern și internațional;

7.  consideră esențială continuarea aplicării depline a „convenției tacite” privind refugiații tibetani de către autoritățile nepaleze, în vederea menținerii contactului dintre UNHCR și comunitățile tibetane;

8.  invită Serviciul European de Acțiune Externă, prin intermediul delegației sale la Kathmandu, să monitorizeze îndeaproape situația politică din Nepal, în special modul de tratare a refugiaților tibetani și gradul de respectare a drepturilor lor consacrate prin constituție și la nivel internațional și îndeamnă Înaltul Reprezentant al Uniunii să abordeze în discuțiile cu autoritățile nepaleze și chineze preocupările cu privire la măsurile luate de guvernul nepalez în vederea blocării alegerilor tibetane;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, guvernului nepalez și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0245. (2) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 463.

Rezoluţia Parlamentului European din 7 aprilie 2011 referitoare la Zimbabwe

P7_TA(2011)0159 RC-B7-0265/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere numeroasele sale rezoluțiile anterioare referitoare la Zimbabwe, cea mai recentă fiind Rezoluția din 21 octombrie 2010 referitoare la evacuările forțate din Zimbabwe(1),

–  având în vedere Decizia 2011/101/PESC a Consiliului din 15 februarie 2011(2), care reînnoiește până la 20 februarie 2012 măsurile restrictive împotriva Zimbabwe impuse prin Poziția comună 2004/161/PESC(3) și Regulamentul (CE) nr. 1226/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008(4) de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

–  având în vedere declarația privind Zimbabwe făcută de Înaltul Reprezentant în numele Uniunii Europene la 15 februarie 2011,

–  având în vedere Comunicatul din 31 martie 2011 al summitului de la Livingstone al Troicii pentru cooperare privind aspectele politice, de apărare și de securitate din cadrul Comunității de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC),

–  având în vedere Acordul politic global (APG) prin care s-a creat Guvernul de Unitate Națională (GUN) din Zimbabwe în februarie 2009,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și drepturilor popoarelor, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât, în ultimele luni, s-a înregistrat o creștere accentuată a numărului de acte de intimidare, de arestări arbitrare și de dispariții ale opozanților politici ai Zanu-PF, fiind vizați o serie de membri MDC, mai mulți deputați din MDC și membri importanți ai conducerii MDC, precum ministrul energiei, Elton Mangoma, coministrul pentru afaceri interne, Theresa Makone, și președintele demis al Parlamentului zimbabwean, Lovemore Moyo;

B.  întrucât însuși prim-ministrul zimbabwean, Morgan Tsvangirai, a confirmat că președintele Robert Mugabe și partidul Zanu-PF nu au respectat termenii APG din 2009 și intimidează prin violență membrii MDC-T și MDC-M ai GUN;

C.  întrucât, în ultimii doi ani, GUN s-a străduit să aducă stabilitate în țară, dar nu a reușit să deschidă drumul pentru o tranziție democratică prin alegeri credibile din cauza obstacolelor deliberate create de Zanu-PF; întrucât situația politică, economică și umanitară deja disperată din Zimbabwe s-a deteriorat în mod semnificativ din decembrie 2010 și până în prezent;

D.  întrucât serviciile de securitate zimbabwene au perchiziționat birourile mai multor ONG-uri (Forumul pentru drepturile omului, Coaliția pentru criza din Zimbabwe), precum și sediul MDC, au confiscat documente ale ONG-urilor și au reținut în mod arbitrar membrii ai personalului ONG-urilor sau al partidului MDC pentru interogări, ca apoi să îi elibereze fără a-i pune sub acuzare;

E.  întrucât Jenni Williams și Magodonga Mahlangu, doi lideri ai organizației societății civile Women of Zimbabwe Arise (WOZA), Abel Chikomo, director al Forumului pentru drepturile omului din Zimbabwe, precum și alți apărători ai drepturilor omului au fost victimele unor hărțuiri sistematice de către forțele de poliție;

F.  întrucât, la 19 februarie 2011, 46 de activiști ai societății civile au fost arestați de serviciile de securitate, fiind acuzați de trădare pentru organizarea vizionării publice a unei înregistrări video a recentelor revolte populare din Africa de Nord și Orientul Mijlociu; întrucât, pe perioada arestului, unii dintre aceștia au fost bătuți, torturați și deținuți în izolare;

G.  întrucât dreptul MDC de a organiza manifestații politice a fost limitat de serviciile de securitate zimbabwene, în timp ce Zanu-PF se bucură în continuare de acest drept, ceea ce contravine direct Constituției Republicii Zimbabwe;

H.  întrucât Zanu-PF este implicat în prezent într-o campanie violentă de forțare a cetățenilor zimbabweni să semneze o petiție prin care să solicite anularea măsurilor restrictive internaționale îndreptate împotriva principalilor membri ai clanului Mugabe; întrucât constată că persoanele care au refuzat să semneze petiția au fost bătute cu brutalitate sau arestate;

I.  întrucât măsurile restrictive impuse de UE sunt îndreptate în mod special împotriva a 163 de membri-cheie ai regimului exploatator al lui Robert Mugabe și a celor care au contribuit la menținerea sa și nu au nicio consecință asupra poporului zimbabwean, în sens mai larg, sau asupra economiei zimbabwene;

J.  întrucât UE, SUA, Australia și Canada continuă să își exprime îngrijorarea în privința situației drepturilor omului în minele de diamante din Chiadzwa (Marange), în principal în ceea ce privește încălcările drepturilor omului de către serviciile de securitate zimbabwene, fiind, prin urmare, reticente în a acorda certificarea pentru Procesul de la Kimberley diamantelor provenite din minele din Chiadzwa;

K.  întrucât Zimbabwe este în continuare o țară săracă după anii de proastă gestionare economică de către regimul Mugabe și continuă să primească importante ajutoare umanitare și de altă natură, atât din partea UE și a Regatului Unit, a Țărilor de Jos, a Germaniei, Franței și Danemarcei, precum și din partea Statelor Unite ale Americii, a Australiei și a Norvegiei, ajutoare care sunt destinate satisfacerii nevoilor de bază ale unei mari părți a populației zimbabwene;

L.  întrucât prim-ministrul zimbabwean a îndemnat UE să nu accepte mandatul lui Margaret Muchada, ambasadoarea-desemnată a Zimbabwe la UE, pentru că numirea sa unilaterală de către președintele Mugabe încalcă Constituția zimbabweană și termenii APG,

1.  solicită o încetare imediată a oricăror hărțuiri, arestări și violențe motivate politic din partea serviciilor de securitate și a milițiilor zimbabwene, care sunt fie controlate direct de Mubage și de partidul Zanu-PF, fie loiale acestora; subliniază faptul că persoanele responsabile pentru astfel de abuzuri și încălcări trebuie să fie trase la răspundere;

2.  insistă ca poporului zimbabwean să i se acorde dreptul la liberă exprimare și adunare, ca toate actele de intimidare a oamenilor politici și a activiștilor societății civile (în special apărătorii drepturilor omului) să înceteze și ca orice reprezentant ales, indiferent de convingerile sale politice, precum și ONG-urile, activiștii politici, presa și cetățenii obișnuiți să fie liberi să își exprime opiniile fără teama de a cădea victime ale persecuției violente, detenției arbitrare sau torturii;

3.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor celor care au fost arestați în mod arbitrar, în special a membrilor și partizanilor MDC; condamnă toate condițiile de arestare și de detenție care contravin convențiilor internaționale privind drepturile omului;

4.  îndeamnă Consiliul, Comisia și statele membre să depună eforturi, împreună cu UA și cu SADC, în special cu Africa de Sud, pentru a se asigura că nu vor avea loc acte de intimidare și violență în legătură cu viitoarele alegeri din Zimbabwe; cu toate acestea, consideră că alegerile anticipate nu vor rezolva problemele politice și de reformă economică actuale; consideră că orice alegeri trebuie să se bazeze pe normele internaționale, inclusiv respectarea drepturilor omului, libertatea de exprimare și de circulație, și că trebuie să se pună imediat capăt actelor de hărțuire și detenției motivate politic;

5.  salută Comunicatul Troicii SADC din 31 martie 2011 de la Livingstone și îndeamnă SADC să preia inițiativa în a se asigura că recomandările din comunicat sunt aplicate pe deplin de toate părțile din Zimbabwe în vederea organizării de alegeri libere și corecte în această țară;

6.  invită toate partidele politice din Zimbabwe să ajungă la un acord privind o foaie de parcurs pentru organizarea unor alegeri libere, corecte și monitorizate internațional în Zimbabwe;

7.  îndeamnă toate partidele politice din Zimbabwe să se implice din nou în procesul actual de reformă constituțională pentru a elabora, înainte de următoarele alegeri, o nouă constituție care să fie acceptată de poporul zimbabwean;

8.  salută reînnoirea recentă (în februarie 2011) a listei UE a persoanelor și entităților cu legături cu regimul Mugabe care fac obiectul unor interdicții; subliniază că aceste măsuri restrictive vizează doar cleptocrația zimbabweană și nu vor avea niciun impact asupra populației din această țară;

9.  îndeamnă UE să își mențină măsurile restrictive împotriva persoanelor și entităților care au legături cu regimul Mugabe până în momentul în care vor exista dovezi reale de schimbare în bine a situației din Zimbabwe; invită Consiliul, Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a explica această realitate din Zimbabwe și să fie mai activi pe plan internațional pentru a câștiga sprijinul necesar pentru o schimbare rapidă către o democrație reală și progrese economice în această țară;

10.  invită UE să refuze să accepte orice ambasador zimbabwean la UE care nu este numit în urma unui proces constituțional corect și în conformitate cu termenii APG;

11.  insistă ca autoritățile zimbabwene să respecte obligațiile Procesului de la Kimberley, să demilitarizeze complet minele de diamant de la Marange și să introducă transparența în procesele de producție a diamantelor;

12.  felicită UE și acele state membre și țări care continuă să acorde fonduri pentru a sprijini direct poporul zimbabwean; subliniază necesitatea de a se garanta că acest sprijin va fi în continuare direcționat prin ONG-uri bona fide, că este bine direcționat și că se asigură o contabilizare adecvată a acestuia, evitându-se agențiile guvernamentale;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor statelor membre ale G8, guvernelor și parlamentelor Republicii Zimbabwe și Republicii Africa de Sud, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, președinților Comisiei și Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Secretarului General al SADC, guvernelor statelor membre ale SADC și Forumului Parlamentar al SADC.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0388. (2) JO L 42, 16.2.2011, p. 6. (3) JO L 50, 20.2.2004, p. 66. (4) JO L 331, 10.12.2008, p. 11.