Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 21, 45 și 47 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 15, 21, 29, 34 și 45 din Carta drepturilor fundamentale,

–  având în vedere articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității(1),

–  având în vedere Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă(2),

–  având în vedere normele fundamentale în domeniul muncii ale Organizației Mondiale a Muncii,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(3),

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(4), raportul din 2008 privind aplicarea Directivei 2004/38/CE (COM(2008)0840) și rezoluțiile Consiliului din noiembrie 2007 și aprilie 2009 cu privire la Directiva 2004/38/CE,

–  având în vedere documentul de monitorizare al Comisiei privind orientările pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (COM(2009)0313),

–  având în vedere proiectul de raport interimar intitulat „Studiu comparativ referitor la aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora”, solicitat de Comisia sa pentru afaceri juridice și elaborat de Serviciul European pentru Acțiune Cetățenească (ECAS),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind recomandările pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE, precum și intenția acesteia de a publica ghiduri simplificate pentru cetățenii UE și pentru o mai bună utilizare a internetului,

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2007 intitulată „Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe și mai bune: Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)” (COM(2007)0773),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2008 privind impactul liberei circulații a lucrătorilor în contextul extinderii UE (COM(2008)0765),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2008 intitulată „Noi competențe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm și să răspundem cerințelor pieței forței de muncă în materie de competențe” (COM(2008)0868),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2010 intitulată „Reafirmarea liberei circulații a lucrătorilor: drepturi și evoluții majore” (COM(2010)0373),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii ”Împreună pentru o nouă creștere'' (COM(2011)0206), care include mobilitatea lucrătorilor printre cele douăsprezece instrumente-cheie,

–  având în vedere Strategia Europa 2020, în special inițiativele sale emblematice „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” și „Tineretul în mișcare”,

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 27 noiembrie 2008 cu privire la „Libertatea de circulație a persoanelor: abuzuri și exercitarea necorespunzătoare a libertății de circulație”,

–  având în vedere concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 9 martie 2009 cu privire la „Mobilitatea profesională și geografică a forței de muncă și libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 2009 referitoare la problematica și perspectivele cetățeniei europene(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)(7),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind identificarea obstacolelor rămase în calea mobilității pe piața internă a forței de muncă(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0258/2011),

A.  întrucât posibilitatea de a locui și a lucra într-un alt stat membru reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii - indiferent de originea etnică a persoanelor -, o componentă de bază a cetățeniei Uniunii și recunoscută prin tratate; cu toate acestea, statisticile arată că încă prea puțini oameni profită de acest drept în pofida inițiativelor specifice întreprinse în vederea promovării mobilității lucrătorilor;

B.  întrucât ar trebui încurajată mobilitatea lucrătorilor din UE pe întreg teritoriul Uniunii Europene, acolo unde există un deficit de forță de muncă;

C.  întrucât lucrătorii din UE pot întâmpina dificultăți și provocări în momentul căutării unui loc de muncă într-un stat membru gazdă;

D.  întrucât dreptul de a trăi și lucra în altă țară a Uniunii reprezintă una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii, o componentă de bază a cetățeniei Uniunii, recunoscută prin tratate, totuși potrivit statisticilor și fără a aduce atingere inițiativelor specifice de sprijinire a mobilității lucrătorilor, există încă un număr prea redus de persoane care își exercită acest drept;

E.  întrucât rata actuală de mobilitate a lucrătorilor nu este suficientă pentru a consolida eficiența piețelor forței de muncă în Uniunea Europeană; întrucât, în prezent, doar 2,3 % dintre cetățenii UE au reședința într-un alt stat membru decât statul ai cărui cetățeni sunt, însă 17 % intenționează să profite de libertatea de circulație în viitor, iar 48 % iau în calcul posibilitatea de a căuta un loc de muncă într-o altă țară sau regiune în eventualitatea unor disponibilizări;

F.  întrucât libertatea de circulație a lucrătorilor reprezintă un exemplu socioeconomic pozitiv atât pentru UE, cât și pentru statele membre, constituind o etapă de referință pentru integrarea în UE, dezvoltarea economică, coeziunea socială, evoluția individuală pe plan profesional, combaterea prejudecăților, a rasismului și a xenofobiei, putând să contrabalanseze efectele negative ale crizei economice și să contribuie la o mai bună pregătire pentru provocările reprezentate de schimbările globale, prin implicarea în dialog a tuturor părților interesate de la nivel decizional, alături de societatea civilă;

G.  întrucât promovarea mobilității lucrătorilor reprezintă o contribuție pozitivă la atingerea obiectivelor privind ocuparea forței de muncă, stabilite în Strategia UE 2020; invită Comisia să includă mobilitatea lucrătorilor în inițiativele emblematice și statele membre să includă dimensiunile mobilității profesionale și geografice în procesul de elaborare a strategiilor naționale și a programelor de reformă;

H.  întrucât flexibilitatea redusă a legislației muncii frânează mobilitatea forței de muncă în Europa;

I.  întrucât, conform comunicării Comisiei din 18 noiembrie 2008, lucrătorii mobili din țările care au aderat la UE în perioada 2004-2007 au avut un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre care găzduiesc lucrători mobili;

J.  întrucât recenta evoluție a societăților noastre, datorată mai ales mutațiilor industriale, globalizării, noilor modele de organizare a muncii, schimbărilor demografice și dezvoltării mijloacelor de transport, implică un grad mai ridicat de mobilitate în rândul lucrătorilor;

K.  întrucât nu s-au raportat efecte negative în acele state membre care nu au aplicat măsurile tranzitorii cu privire la libera circulație a lucrătorilor originari din statele membre care au aderat la UE în perioada 2004-2007, însă un număr de state membre au decis să mențină restricțiile de pe piața forței de muncă față de cetățenii români și bulgari;

L.  întrucât, în pofida actelor juridice și a programelor UE destinate promovării liberei circulații a lucrătorilor, există obstacole în calea respectării depline a acestei libertăți fundamentale (de exemplu, obstacole de ordin social, lingvistic, cultural, juridic și administrativ, politici deficiente în materie de returnare, care nu răspund nevoilor lucrătorilor migranți, lipsa recunoașterii experienței mobilității, dificultăți în ceea ce privește încadrarea în muncă a soților sau a partenerilor și întârzieri în procesul de recunoaștere a diplomelor și a calificărilor profesionale);

M.  întrucât în vremuri de criză economică, mobilitatea profesională și geografică a lucrătorilor poate contribui la reducerea nivelului șomajului, corelând oferta de forță de muncă cu cererea, la oportunități privind crearea de locuri de muncă, la adaptarea economiei, a societății și a demografiei la schimbările structurale, precum și la promovarea creșterii economice și a competitivității UE; în acest scop, consideră că procedurile actuale de recunoaștere a calificărilor profesionale reprezintă un mare obstacol în calea mobilității lucrătorilor în Uniunea Europeană;

N.  întrucât aceste obstacole și restricții încalcă un drept fundamental al lucrătorilor, fac mai dificilă redresarea economiilor UE și pot conduce la efecte contraproductive, cum ar fi munca fără forme legale, dezvoltarea economiei subterane și exploatarea lucrătorilor;

O.  întrucât discriminarea pe motive legate de orientarea sexuală este interzisă în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale;

P.  întrucât criza economică actuală a avut efecte negative asupra mobilității și a afectat cel mai mult lucrătorii temporari și cei cu fracțiune de normă, femeile reprezentând una dintre categoriile cel mai puternic afectate;

Q.  întrucât se pot observa diferențe pronunțate de gen în ceea ce privește mobilitatea lucrătorilor în cadrul UE (bărbații își schimbă domiciliul din cauza unui nou loc de muncă sau a unui transfer profesional mult mai des decât femeile, potrivit declarațiilor acestora, în proporție de 44% și, respectiv, 27%(9)); întrucât este necesar să se monitorizeze mai bine fenomenul mobilității, pe baza unor date defalcate pe genuri,

1.  subliniază faptul că raportul Comisiei COM(2008)0840 identifică încălcări sistematice din partea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE, care afectează exercitarea liberei circulații a lucrătorilor, iar această situație a antrenat numeroase plângeri individuale, petiții și nu mai puțin de 40 de întrebări din partea Parlamentului, în urma cărora Comisia a inițiat cinci proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru aplicarea incorectă a directivei;

2.  salută Comunicarea Comisiei COM(2010)0373, care descrie și explică situația actuală în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor, dar regretă lipsa măsurilor concrete sau a soluțiilor pentru rezolvarea problemelor legate de mobilitate;

3.  salută inițiativele întreprinse de către Comisie, cum ar fi mecanismul de consolidare a mobilității femeilor („WO.M.EN Mobility Enhancement Mechanism”) și invită Comisia să extindă și să îmbunătățească domeniul de aplicare al proiectelor care vizează creșterea mobilității forței de muncă în cazul femeilor;

4.  invită Comisia să promoveze în continuare mobilitatea forței de muncă prin prezentarea unei strategii globale multidisciplinare pe termen lung în domeniul mobilității, care să elimine toate barierele juridice, administrative și practice existente în calea liberei circulații a lucrătorilor; solicită o politică transparentă, eficientă și coerentă, concentrată asupra cerințelor pieței forței de muncă și ale tendințelor economice;

5.  invită Comisia să consolideze mobilitatea forței de muncă prin continuarea planificării și promovării strategiilor de informare simplificată și de comunicare cu privire la drepturile lucrătorilor mobili, precum și la avantajele mobilității în ansamblul procesului de dezvoltare și în economie, atât în Uniunea Europeană, cât și în statele membre. Sensibilizarea lucrătorilor, a membrilor familiilor acestora și a celor interesați cu privire la drepturile, oportunitățile și instrumentele disponibile în materie de liberă circulație constituie un factor cheie pentru eficiența aplicării legislației Uniunii Europene;

6.  susține că promovarea eficientă a mobilității se poate realiza doar prin realizarea unor îmbunătățiri reale în domeniul solidarității și partajării responsabilității între statele membre, însoțită de stabilirea unui cadru clar de reglementare în domeniul migrației legale;

7.  invită statele membre să elimine obstacolele din calea mobilității lucrătorilor oferindu-le persoanelor (dintre care majoritatea sunt femei) care își însoțesc soții/soțiile sau partenerii într-un alt stat membru servicii adecvate, cum ar fi cursurile, pentru a facilita integrarea acestora în noul mediu social și cultural, de exemplu, cursuri de limbi străine și cursuri de formare profesională;

8.  cu toate acestea, constată faptul că mobilitatea ar trebui să rămână voluntară; subliniază faptul că efectele secundare negative ale mobilității sporite, care conduc la o migrație a creierelor și a tineretului, precum și impactul negativ asupra coeziunii familiale și copiilor, în cazul în care unul sau ambii părinți lucrează în străinătate, ar trebui atenuate într-o mai mare măsură la nivelul UE;

9.  invită statele membre să creeze mecanisme de cooperare care să prevină astfel de efecte devastatoare asupra familiilor, în special asupra copiilor, cauzate de separarea de părinții lor și de distanța la care se află aceștia;

Simplificarea administrativă și aspectele juridice

10.  având în vedere dispozițiile din tratate și legislația existentă, reamintește faptul că statele membre au responsabilitatea de a simplifica procedurile administrative în ceea ce privește exercitarea dreptului la liberă circulație al lucrătorilor, în vederea materializării optime a acestui drept și a evitării procedurilor administrative nejustificate, inutile sau greoaie care împiedică aplicarea acestui drept;

11.  îndeamnă Comisia să promoveze uniformizarea practicilor administrative și cooperarea administrativă pentru a permite crearea de sinergii între autoritățile naționale;

12.  încurajează statele membre să creeze canale mai eficiente de comunicare între lucrătorii mobili și serviciile de stat corespondente, pentru ca lucrătorii să aibă acces deplin la informarea cu privire la drepturile și obligațiile lor;

13.  subliniază că „drepturile lucrătorilor” pot fi aplicate în mai mare măsură numai atunci când un migrant din UE exercită o activitate remunerată legală într-un stat membru gazdă;

14.  subliniază faptul că femeile care se deplasează în străinătate pentru locuri de muncă care implică îngrijirea copiilor sau a persoanelor în vârstă – cum ar fi cel de baby-sitter, „au pair”, bonă sau asistentă medicală – sunt adesea angajate de către entități private, precum familii sau membri ai familiei și sfârșesc astfel prin a lucra fără un contract de muncă sau ilegal și, prin urmare, nu se bucură de drepturile și avantajele care există în ceea ce privește securitatea socială, asistența medicală etc.;

15.  este preocupat în legătură cu nivelul scăzut de transpunere și punere în aplicare a actualelor directive privind libera circulație a lucrătorilor, în special Directiva 2004/38/CE privind dreptul de intrare și ședere pentru membrii de familie din țări terțe, cu procedurile administrative greoaie și solicitarea de documente de reședință adiționale (permise de muncă, documente justificative privind existența unor condiții de locuit satisfăcătoare), contrar prevederilor Directivei 2004/38/CE;

16.  invită Comisia să își exercite pe deplin prerogativele atribuite prin tratate, printr-o monitorizare continuă și exhaustivă a punerii în aplicare a Directivei 2004/38/CE, inclusiv, dacă este necesar, exercitarea dreptului său de a iniția proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă legislația;

17.  invită statele membre să își revizuiască prevederile care reglementează perioadele tranzitorii de acces la piețele forței de muncă, care, pe termen lung, ar putea să aibă un impact negativ asupra valorilor și drepturilor fundamentale consacrate în tratatele UE, precum libertatea de circulație, nediscriminarea, solidaritatea și egalitatea în drepturi; salută, așadar, decizia recentă adoptată de unele state membre de a-și deschide în totalitate piețele forței de muncă cetățenilor din anumite state membre care au aderat la UE în 2004 și regretă faptul că în alte state membre au fost prezentate recent propuneri legislative care urmăresc să submineze drepturile lucrătorilor din state membre care au aderat la UE în 2004 și 2007; invită Comisia să cerceteze dacă aceste politici încalcă dreptul UE;

18.  solicită Comisiei să consolideze cadrul juridic actual privind recunoașterea calificărilor profesionale, stabilit în Directiva 2005/36/CE;

19.  invită Comisia să revizuiască Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității(10) pentru a lua în considerare propunerile făcute de Parlamentul European în prezenta rezoluție;

20.  solicită Comisiei să asigure faptul că statele membre pun în aplicare regulamentul „Bruxelles I” [Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului] privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială; subliniază importanța regulamentului „Bruxelles I” în privința sancțiunilor și a amenzilor pentru exploatarea lucrătorilor;

21.  invită Comisia să se asigure că statele membre pun în aplicare Directiva 2004/38/CE fără nicio discriminare, excluzând și motivele legate de orientarea sexuală; reamintește Comisiei invitațiile anterioare de a asigura libertatea de circulație a tuturor cetățenilor din UE și a familiilor lor, indiferent de orientarea lor sexuală;

Legăturile cu alte politici

22.  constată că dreptul la liberă circulație al lucrătorilor nu poate fi analizat ca un fenomen izolat de alte drepturi și principii de bază ale UE și că respectarea modelului social european și a drepturilor garantate în Convenția europeană a drepturilor omului și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a UE va oferi posibilitatea de a beneficia de locuri de muncă decente, condiții de muncă adecvate, incluzând protecția și siguranța la locul de muncă, drepturi la asistență socială, egalitate de tratament, reconcilierea vieții de familie cu cea profesională și libertatea de a presta servicii; subliniază faptul că dreptul la vot în cadrul alegerilor locale, regionale și europene este un element esențial al acestor drepturi și solicită o mai bună punere în aplicare; constată faptul că dreptul la vot în cadrul alegerilor la nivel național din statele membre de origine poate fi pierdut; consideră că trebuie acordată atenție acestui aspect;

23.  invită Comisia să elaboreze un tabel conținând obstacolele cu care se confruntă lucrătorii din Uniune care doresc să își exercite dreptul la libera circulație, precum și modalitățile de abordare a acestor obstacole în statele membre, astfel încât să se evalueze dacă respectivele obstacole sunt tratate cu atenție și în mod eficient;

24.  invită Comisia să evalueze cu atenție situația economică actuală din statele membre, în ceea ce privește piețele forței de muncă; invită statele membre să integreze mai bine politicile privind migrația, din punctul de vedere al muncii, în vederea abordării deficitului de forță de muncă și a încurajării producției interne;

25.  felicită Comisia pentru corelarea mobilității lucrătorilor cu Strategia Europa 2020 și consideră că aceasta este de o importanță deosebită pentru stimularea bunăstării în cadrul UE printr-un proces solid și sustenabil de creare de locuri de muncă;

26.  subliniază importanța egalității de tratament a lucrătorilor, alături de protecția adecvată a drepturilor de muncă, în conformitate cu normele aplicabile în acel stat membru, indiferent dacă normele sunt prevăzute de legislația națională sau de contracte colective; are convingerea că principiul „Același salariu pentru aceeași muncă în același loc”, alături de egalitatea de gen, ar trebui aplicat pretutindeni în UE pentru a preveni dumpingul social și salarial; subliniază faptul că drepturile vor reprezenta un avantaj pentru toți dacă sunt puse în aplicare și respectate în mod adecvat; în acest scop, solicită ca atât Comisia, cât și statele membre să urmărească ca libera circulație să nu ducă la tratament discriminatoriu și la dumping salarial și social;

27.  consideră că ar trebui să existe o coordonare mai strânsă între legislația UE și cea a statelor membre, pentru a preveni orice tipuri de obstacole în calea respectării și exercitării dreptului la liberă circulație al lucrătorilor;

28.  îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze, luând în considerare subsidiaritatea, punerea corectă în aplicare a legislației existente privind nediscriminarea, să ia măsuri practice de aplicare a principiului egalității de tratament aplicabil lucrătorilor mobili și să combată prejudiciile, rasismul și xenofobia;

29.  îndeamnă statele membre și Comisia să consolideze politica UE de combatere a discriminării directe și indirecte, a exploatării lucrătorilor migranți din UE pe teritoriul Uniunii Europene și a abuzului asupra drepturilor acestora, provocat de cunoașterea insuficientă a limbii folosite și a legislației aplicabile la locul lor de muncă din statul membru gazdă;

30.  încurajează statele membre să asigure că instituțiile de supraveghere a pieței forței de muncă acordă o atenție sporită protejării drepturilor lucrătorilor mobili, în special prin îmbunătățirea educației și informării acestora în domeniul legislației muncii;

31.  consideră că modificările aduse legislației statelor membre în domeniul sistemelor de securitate socială, sistemului medical și măsurilor fiscale ar trebui examinate în prealabil pentru a stabili ce impact vor avea acestea asupra liberei circulații a lucrătorilor; solicită, prin urmare, introducerea unei cerințe de a realiza o evaluare a impactului transfrontalier care să ofere informații detaliate privind obstacolele în calea liberei circulații a lucrătorilor;

32.  subliniază faptul că o mobilitate transfrontalieră sporită necesită, de asemenea, implicarea activă a partenerilor sociali, în vederea asigurării, pentru lucrătorii vizați, mai ales pentru cei care lucrează temporar în străinătate, de informații adecvate și eficiente, de sprijin și protecție cu privire la drepturile sociale și de muncă ale acestora;

33.  consideră că, pentru o implementare eficientă a tuturor politicilor din domeniul liberei circulații a lucrătorilor, acțiunile trebuie coordonate, în special în domenii precum realizarea pieței interne, coordonarea sistemelor de securitate socială, dreptul la pensie suplimentară, protecția lucrătorilor, asistența medicală transfrontalieră, educația și formarea profesională, măsurile fiscale, cum ar fi cele destinate evitării dublei impuneri, și combaterea discriminării;

34.  subliniază că restricționarea dreptului de muncă constituie o piedică în funcționarea pieței interne și că criza economică arată nevoia promovării unei mobilități libere a forței de muncă;

35.  reiterează faptul că, în vederea evitării inconsecvențelor în zona pieței interne a UE, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, statele membre trebuie să acorde prioritate cetățenilor Uniunii și pot acorda prioritate cetățenilor statelor terțe care candidează pentru locuri de muncă înalt calificate, conform Directivei 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate(11); subliniază importanța respingerii solicitărilor pentru obținerea unei Cărți Albastre a UE în acele sectoare în care accesul lucrătorilor din alte state membre este restricționat pe baza unor reglementări tranzitorii;

36.  solicită o coordonare sporită între instituțiile europene și instituțiile naționale, în vederea unei mai bune informări și sprijiniri a cetățenilor, precum și a monitorizării modalității în care dreptul la liberă circulație al lucrătorilor este transpus în practică și exercitat de indivizi pentru a accelera punerea în aplicare a mobilității forței de muncă;

37.  este de părere că sistemele de protecție socială adecvate facilitează în mare măsură mobilitatea geografică și profesională a lucrătorilor și că incluziunea socială a lucrătorilor mobili și reintegrarea socială a lucrătorilor returnați trebuie să fie incluse în politica privind mobilitatea forței de muncă; subliniază faptul că, în acest scop, recunoașterea drepturilor deja obținute și o mai mare acceptare a deosebirilor dintre sistemele din statele membre sunt indispensabile și trebuie promovate;

38.  solicită statelor membre să abordeze chestiunea activităților independente false în rândul lucrătorilor mobili; subliniază nevoia de a acorda acestor lucrători acces la drepturi și protecție;

39.  solicită Comisiei și statelor membre să combată xenofobia împotriva tuturor lucrătorilor din UE, punând la dispoziție mijloace de integrare și informare și promovând înțelegerea, diversitatea culturală și respectul în statele membre care găzduiesc lucrători mobili;

40.  subliniază faptul că punerea eficientă în aplicare a liberei circulații a lucrătorilor necesită o acțiune coordonată din partea autorităților europene și naționale, pentru a facilita și a simplifica procedurile administrative pe teme legate indirect de acest drept, cum ar fi transferul certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor și garantarea accesibilității evidențelor medicale, furnizarea unei baze de date cuprinzătoare privind nivelul actual de performanță și competență al cadrelor medicale, evitarea dublei impuneri, reguli clare de rambursare a cheltuielilor medicale etc.;

41.  consideră că posibilitatea lucrătorilor imigranți de a se folosi de portabilitatea propriilor drepturi de securitate socială prevăzute reprezintă un element fundamental în garantarea exercitării reale a privilegiilor dobândite;

42.  consideră că IMM-urile pot acționa ca un factor declanșator al redresării și dezvoltării economice, fiind principala sursă de creare de locuri de muncă; de aceea, reafirmă necesitatea unui angajament al UE în vederea sprijinirii și dezvoltării IMM-urilor (de exemplu, prin instrumentul de microfinanțare Progress), în special prin politici active în domeniul forței de muncă și prin programe de educație și formare profesională;

43.  invită regiunile frontaliere să ia în considerare acorduri de promovare a mobilității transfrontaliere a lucrătorilor în vederea obținerii de avantaje reciproce (benefice) pentru aceste regiuni;

Măsuri de promovare a liberei circulații

44.  solicită statelor membre să elimine barierele tranzitorii existente în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor, pentru statele membre care au aderat în 2007; este de părere că aceste bariere sunt contraproductive și aplică standarde duble și reprezintă măsuri discriminatorii împotriva cetățenilor europeni, solicitând aplicarea efectivă a clauzei preferențiale pentru întreaga Uniune;

45.  consideră că mobilitatea forței de muncă în interiorul Uniunii Europene este fundamentală în vederea recuperării economice și atingerii obiectivelor Strategiei Europa 2020; prin urmare, solicită statelor membre care mențin restricții pe piața forței de muncă pentru cetățenii români și bulgari să înlăture aceste restricții până la sfârșitul anului 2011, conform calendarului prevăzut în Tratatul de aderare;

46.  solicită o cooperare mai strânsă și mai eficace între autoritățile naționale competente în ceea ce privește verificarea conformității contractelor de muncă cu legislația națională și a UE; subliniază că, în caz de încălcare a dispozițiilor, trebuie să fie garantate asistența reciprocă și schimburile de informații între statele membre; solicită Comisiei să supravegheze acest proces;

47.  solicită autorităților publice și tuturor părților interesate să depună toate eforturile pentru a crește nivelul de sensibilizare în rândul lucrătorilor cu privire la drepturile acestora și la diversele instrumente (dreptul muncii, contracte de muncă colective, conduri de conduită, dispoziții privind securitatea socială) care reglementează raportul lor de muncă, precum și condițiile de muncă și de trai;

48.  deplânge numărul tot mai mic de inspecții în domeniul muncii în UE; subliniază faptul că aceste controale eficiente reprezintă un element esențial pentru a garanta egalitatea de tratament și un mediu concurențial echitabil; solicită statelor membre să sporească numărul de inspecții în domeniul muncii și să aloce centrelor de inspecție a muncii resurse suficiente; solicită Comisiei să îmbunătățească cooperarea și coordonarea dintre centrele de inspecție a muncii;

49.  consideră că statele membre ar trebui să se asigure că copiii lucrătorilor mobili din UE nu se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește naționalitatea sau cetățenia lor, ca urmare a deciziilor profesionale luate de părinți, și că nevoile specifice ale copiilor lucrătorilor mobili ar trebui să fie studiate într-o manieră adecvată, pentru a se putea pune în aplicare politici eficiente în acest sens;

50.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să îmbunătățească situația copiilor lăsați acasă de părinți și să îi ajute să se dezvolte normal, să beneficieze de educație și de o viață socială corespunzătoare;

51.  își exprimă îngrijorarea privind volumul în creștere de muncă forțată din UE, care, în unele regiuni, are legături strânse cu criminalitatea organizată; subliniază nevoia de a transforma munca forțată într-o prioritate esențială a activităților EUROPOL și EUROJUST; îndeamnă statele membre să sporească eforturile comune de controlare, urmărire și sancționare a muncii forțate și să se asigure că aceasta este vizată de sancțiuni penale; subliniază nevoia de măsuri care să asigure protecția victimelor muncii forțate;

52.  invită Comisia să analizeze și să facă cunoscute atât efectele pozitive, cât și pe cele negative ale mobilității forței de muncă pentru țările de primire și cele de origine și pentru UE în general, din punctul de vedere al coeziunii socioeconomice și geografice, subliniind consecințe precum: pierderile economice, un nivel mai ridicat de muncă nedeclarată și de exploatare, datorate unei situații juridice neclare în momentul aplicării măsurilor tranzitorii, lipsa sensibilizării în rândul cetățenilor UE în ceea ce privește drepturile acestora și consecințele datorate întârzierii acțiunilor derulate de statele membre pentru integrarea lucrătorilor de pe teritoriul UE provenind din state care au aderat în 2004 și 2007; invită Comisia și statele membre să evite punerea în aplicare a unor măsuri tranzitorii care restricționează libera circulație a lucrătorilor și care afectează negativ competitivitatea piețelor forței de muncă ale UE, fie că aceste măsuri vizează statele membre, fie că ele privesc viitoarele țări candidate;

53.  încurajează Comisia să își continue inițiativele orientate către promovarea mobilității geografice a tinerilor prin sisteme de mobilitate în scop educațional, folosind toate programele desemnate în raport cu acest aspect;

54.  salută planul Comisiei de a efectua o evaluare regulată și sistematică a ofertei și a cererii pe termen lung de pe piețele forței de muncă din UE până în 2020, detaliată pe sectoare, profesiuni, niveluri de calificare și țări, și recomandă cu insistență coordonarea politicilor educaționale și a celor în domeniul forței de muncă între statele membre, în vederea atingerii obiectivelor stabilite în Strategia UE 2020 privind crearea de locuri de muncă și evitarea viitoarelor obstacole indirecte de natură să împiedice exercitarea dreptului de liberă circulație, ca de exemplu nerecunoașterea diplomelor din alte țări UE; planul ar trebui să identifice cu claritate deficitele de forță de muncă din UE pe termen scurt, mediu și lung;

55.  solicită elaborarea și punerea în aplicare a unor măsuri adecvate pentru eradicarea discriminărilor și a stereotipurilor negative încă persistente, cum ar fi, în special, cele îndreptate împotriva lucrătorilor din estul și sudul Europei, și promovarea integrării în societatea țării-gazdă a lucrătorilor care își exercită dreptul de liberă circulație;

56.  face apel la autoritățile de la toate nivelurile să garanteze sprijinirea politicilor și sensibilizarea opiniei publice în legătură cu posibilitățile și avantajele mobilității, în special în rândul debutanților pe piața muncii, subliniind rolul de coordonare al Comisiei;

57.  consideră că statele membre ar trebui să faciliteze și să asigure stabilirea unor criterii generale pentru recunoașterea diplomelor și a calificărilor, întrucât din acest punct de vedere căutarea unui loc de muncă de către rezidenții unui alt stat membru decât cel gazdă este adesea dificilă;

58.  regretă aplicarea de către statele membre a unor politici care încurajează activ alți cetățeni ai UE să părăsească acel stat membru; solicită Comisiei să verifice dacă aceste politici încalcă dreptul la liberă circulație;

Serviciile de ocupare a forței de muncă și informarea lucrătorilor

59.  recunoaște și subliniază importanța serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, în special sistemul și rețeaua EURES, pentru promovarea mobilității forței de muncă în întreaga UE, în special în regiunile frontaliere, prin comunicarea de informații referitoare la locurile de muncă disponibile, la drepturile și obligațiile asociate migrației, inclusiv imigrației, precum și muncii transfrontaliere, precum și de informații privind oportunitățile de educație și formare profesională, condițiile de lucru și de trai; subliniază în special rolul care le revine partenerilor sociali în asistarea lucrătorilor în cadrul parteneriatelor transfrontaliere; subliniază faptul că programul EURES ar trebui să rămână în continuare un mijloc de promovare a mobilității echitabile și, prin urmare, solicită Comisiei să pună la dispoziție în continuare fondurile necesare pentru susținerea muncii partenerilor sociali din regiunile frontaliere;

60.  solicită dezvoltarea capacităților instituționale ale EURES și consolidarea, de către aceasta, a instrumentului unic pentru facilitarea mobilității lucrătorilor și familiilor lor;

61.  este îngrijorat de reducerea fondurilor destinate consultanților EURES; face apel la un angajament pentru o strategie pe termen lung care să permită EURES și personalului său să își realizeze sarcinile cu succes și constată faptul că acest lucru este posibil numai dacă fondurile sunt majorate;

62.  invită Comisia și statele membre să întreprindă acțiunile necesare pentru o colaborare mai productivă și mai eficientă a EURES cu autoritățile publice naționale corespondente;

63.  încurajează statele membre ca în colaborare cu Comisia să promoveze funcționarea EURES în rândul cetățenilor, furnizând documentele relevante și consiliere cu privire la utilizarea acesteia prin intermediul structurilor publice de ocupare a forței de muncă, dar și prin organizarea de seminarii pentru promovarea mobilității în cadrul învățământului superior;

64.  consideră că informarea lucrătorilor UE în legătură cu avantajele, drepturile și obligațiile care decurg din mobilitatea forței de muncă ar trebui îmbunătățită în continuare; invită Comisia să-și coordoneze acțiunile cu autoritățile naționale și să dezvolte legături între sistemul EURES și rețeaua online de soluționare a problemelor SOLVIT pentru a consolida calitatea serviciului oferit cetățenilor care își exercită dreptul la mobilitate; solicită Comisiei și statelor membre să instituie centre de consultanță în mai multe limbi pentru lucrătorii migranți din UE, în special în locurile în care își desfășoară activitatea mulți dintre acești lucrători;

65.  subliniază faptul că, în promovarea de politici active de ocupare a forței de muncă, ar trebui să se acorde prioritate informațiilor privind programele de învățare și formare disponibile în întreaga UE;

66.  recomandă consolidarea punerii în aplicare a Directivei 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (așa-numita „Directivă privind informațiile”)(12) în ceea ce privește nivelul minim de informații pe care lucrătorii ar trebui să le primească de la angajator cu privire la raportul de muncă, inclusiv toate dispozițiile relevante referitoare la statutul lor ocupațional în țara-gazdă;

67.  invită Comisia ca, în colaborare cu statele membre, să promoveze implicarea activă a partenerilor sociali în vederea asigurării punerii efective în aplicare și consolidării drepturilor lucrătorilor migranți;

68.  subliniază necesitatea cooperării dintre lucrători și angajatori în cadrul rețelei EURES;

69.  solicită un dialog și o coordonare mai ample în rândul autorităților naționale și regionale, întrucât acestea reprezintă, de obicei, prima sursă de informare pentru mulți cetățeni datorită proximității acestora și a cunoștințelor privind nevoile cetățenilor, precum și o implicare mai mare a partenerilor sociali;

70.  invită statele membre să monitorizeze mai îndeaproape activitatea agențiilor de recrutare, cu scopul de a asigura să nu fie încălcate drepturile lucrătorilor mobili și să nu fie înșelate așteptările acestora, ceea ce ar putea împiedica libera circulație a lucrătorilor și dăuna siguranței sociale a acestora;

71.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze situația agențiilor și a organizațiilor care oferă locuri de muncă pentru lucrătorii din alte state membre și să detecteze posibilele locuri de muncă ilegale sau de la negru ori agențiile/organizațiile care oferă locuri de muncă fictive;

72.  subliniază faptul că, în contextul punerii în aplicare a liberei circulații, angajatorii ar trebui să fie obligați să informeze lucrătorii străini despre drepturile lucrătorilor din respectiva țară; în plus, trebuie create centre de consultanță în mai multe limbi pentru lucrătorii migranți din statele membre;

73.  solicită Comisiei să lanseze o comunicare privind efectele impozitării asupra lucrătorilor vizați de domeniul de aplicare al acestei directive, în scopul asigurării unei mai bune înțelegeri și a unor posibile soluții privind chestiunile esențiale care pot împiedica sau descuraja mobilitatea lucrătorilor;

Acumularea de competențe și cunoștințe pentru sporirea competitivității

74.  pentru a asigura și îmbunătăți competitivitatea Europei, trebuie să se acorde prioritate investițiilor în educație formală și informală, în formare profesională, în schimburi de experiență profesională și în acțiuni coordonate în vederea accelerării procesului de mobilitate a forței de muncă;

75.  consideră că politicile active privind piața forței de muncă și, în special, formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții trebuie consolidate, întrucât acestea pot contribui la sporirea mobilității forței de muncă, facilitează tranziția în vremuri de șomaj structural și permit lucrătorilor să se adapteze la schimbările de pe piața forței de muncă;

76.  felicită Comisia pentru inițiativa sa emblematică Tineretul în mișcare și pentru lansarea Agendei pentru noi competențe și locuri de muncă și salută, îndeosebi, proiectul pilot „Primul tău loc de muncă EURES” și propunerea sa de creare a unui „pașaport european al competențelor”;

77.  salută formarea tinerilor în ceea ce privește competențele necesare muncii și traiului în alte țări; consideră că populația are dreptul să trăiască și să lucreze în țara pe care aceasta o alege;

78.  consideră că competențele și cunoștințele corespunzătoare cerințelor specifice naționale, regionale sau locale ale pieței vor stimula mobilitatea lucrătorilor și solicită Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs privind cererea de competențe și o evaluare pe termen mediu și lung în ceea ce privește viitoarele locuri de muncă, în cazurile în care se poate realiza o corelare între cererea și oferta de competențe, precum și perspectivele pe termen mediu și lung privind lipsa de lucrători în anumite profesii, care se poate manifesta ca urmare a modificărilor demografice ale populației și în cazul îmbătrânirii populației;

79.  consideră că mobilitatea forței de muncă este un proces în dublu sens; pe de o parte, aceasta conduce la acumularea de competențe și cunoștințe prin intermediul tuturor tipurilor de educație în vederea pregătirii populației active care se confruntă cu concurența atunci când caută un nou loc de muncă și, pe de altă parte, lucrătorii mobili își pot actualiza competențele și cunoștințele prin mobilitate, întrucât aceștia acumulează mai multă experiență practică și mai multe cunoștințe în noul context;

80.  consideră că, în plus, trebuie încurajată în special mobilitatea în cadrul perfecționării profesionale, deoarece în acest domeniu există în continuare deficite mari; subliniază importanța programelor precum Leonardo și solicită statelor membre și întreprinderilor angajate în formarea profesională să consolideze și să faciliteze utilizarea acestor programe;

81.  speră, de asemenea, ca aptitudinile nou-dobândite de lucrătorii mobili pe parcursul mobilității lor să fie validate pentru recunoașterea potențialului personal sporit și facilitarea incluziunii profesionale durabile a acestora;

82.  este de părere că în centrul preocupărilor nu ar trebui să se situeze doar lucrătorii tineri, ci că ar fi de dorit strategii bine direcționate de promovare și facilitare a liberei circulații pentru diferitele categorii de lucrători, în funcție de nevoile și caracteristicile lor specifice (vârstă, gen, competențe, apartenența la grupuri vulnerabile și minoritare), pentru ca mobilitatea să poată deveni o opțiune pentru toate grupurile de lucrători;

83.  invită statele membre să-și adapteze strategiile de învățare pe tot parcursul vieții și de formare profesională în funcție de evoluțiile de pe piața forței de muncă și să asigure competențe transferabile care au o acoperire mai largă în ceea ce privește zona geografică și cunoștințele, în vederea ajustării adecvate a acestora la oferta de locuri de muncă;

84.  invită Comisia și statele membre să coopereze pentru realizarea unui nivel mai ridicat al comparabilității programelor școlare și universitare și a sistemelor de învățământ din UE, prin simplificarea procesului de recunoaștere reciprocă a diplomelor, unul dintre obiective fiind promovarea recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale, care este vitală; totuși, subliniază diferența existentă între această recunoaștere și recunoașterea calificărilor pentru profesiile reglementate, deși consideră că ar fi de dorit o extindere a liberalizării accesului la aceste profesii în general; salută în acest context creșterea numărului de acorduri de cooperare transfrontaliere încheiate între colegii și universități și invită statele membre să susțină astfel de acorduri;

85.  încurajează statele membre să susțină implicarea întreprinderilor mici și mijlocii în învățarea pe tot parcursul vieții, prin oferirea de stimulente pentru angajații și angajatorii respectivi, cu accent îndeosebi pe învățarea limbilor străine și pe noile tehnologii, ținând seama și de nevoile pieței forței de muncă, de vreme ce cea mai mare parte din forța de muncă din Europa este angajată în IMM-uri și astfel aceasta ar deveni mai competitivă, asigurându-se totodată consolidarea mobilității, pentru a fi preîntâmpinate fenomenele de incapacitate de ocupare a locurilor de muncă vacante în diverse state membre;

86.  consideră că trebuie găsită o mai bună sinergie între programele destinate să încurajeze libera circulație a studenților, a persoanelor care urmează o formare profesională și a stagiarilor și programele destinate în mod special stimulării liberei circulații a lucrătorilor;

87.  încurajează statele membre, cu asistență din partea Comisiei și a partenerilor sociali, să creeze structuri de sprijin al învățării limbilor străine, dar și al tradițiilor culturale ale statelor membre gazde pentru familiile lucrătorilor migranți, întrucât factorii în discuție constituie în continuare un impediment pentru mobilitatea cetățenilor europeni;

88.  este de părere că o cunoaștere insuficientă a limbilor străine (îndeosebi în cazul adulților) rămâne un obstacol important în calea mobilității forței de muncă și ar putea conduce la extinderea fenomenului muncii nedeclarate; invită statele membre să promoveze activ învățarea limbilor străine și să o extindă la toate formele de învățământ și îndeamnă Comisia să își continue eforturile în acest domeniu;

o
o   o

89.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 257, 19.10.1968, p. 2. (2) JO L 288, 18.10.1991, p. 32. (3) JO L 200, 7.6.2004, p. 1. (4) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (5) JO L 255, 30.9.2005, p. 22. (6) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 14.. (7) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 23. (8) JO C 228, 22.9.2009, p. 14. (9) Studiul realizat de Eurfound, „Mobility in Europe - the way forward” (Mobilitatea în Europa - calea de urmat). (10) JO L 257, 19.10.1968, p. 2. (11) JO L 155, 18.6.2009, p. 17. (12) JO L 288, 18.10.1991, p. 32.