Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 14 alineatul (3) și articolele 23, 24 și 33 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere articolul 5 din Convenția internațională privind drepturile copilului,

–  având în vedere articolele 7, 8, 16, 17, 27 și 30 din Carta socială europeană (revizuită) a Consiliului Europei,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008, intitulată „O mai bună echilibrare a vieții profesionale cu cea privată: mai mult sprijin pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată și cu viața de familie” (COM(2008)0635),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată ' Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015' (COM(2010)0491),

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 decembrie 2008 privind egalitatea între femei și bărbați – 2010 (COM(2009)0694),

–  având în vedere recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea între femei și bărbați pentru perioada 2011-2020,

–  având în vedere Platforma UE împotriva excluziunii sociale,

–  având în vedere raportul Eurofound din 24 martie 2010 intitulat „Cel de al doilea studiu european privind calitatea vieții: viața de familie și activitatea profesională”,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de sex și solidaritatea intergenerațională(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Evaluarea rezultatelor foii de parcurs privind egalitatea dintre femei și bărbați și recomandările pentru viitor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2011 referitoare la Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 privind sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(7),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură din 20 octombrie 2010 privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0317/2011),

Situația globală

A.  întrucât, ca urmare a modificărilor socioculturale care au fost însoțite de accesul femeilor pe piața forței de muncă și o mai mare independență economică a acestora, modelul de familie compusă din doi părinți și noțiunea de maternitate numai după căsătorie s-au erodat iar numărul mamelor singure a crescut semnificativ în toate țările avansate și industrializate; întrucât tot mai multe femei decid în mod liber să devină mame fără să fie într-un parteneriat;

B.  întrucât se acordă o atenție exagerată părinților adolescenți care ar putea deveni părinți singuri, formându-se astfel, o imagine inexactă cu privire la părinții singuri; întrucât stereotipuri dăunătoare și incorecte contribuie la degradarea încrederii și respectului de sine al părinților singuri și al copiilor acestora;

C.  întrucât familiile monoparentale nu constituie un grup uniform, ci includ situații familiale, financiare și sociale foarte diverse;

D.  întrucât, cu toate acestea, există anumite categorii de mame singure care trăiesc în condiții de vulnerabilitate, ceea ce poate avea consecințe asupra copiilor acestora;

E.  întrucât mamele singure încep să formeze un grup din ce în ce mai important în toate țările dezvoltate și industrializate, fie ca urmare a divorțului și a separării, fie pentru că nu au fost niciodată căsătorite, și întrucât este necesară, așadar, adaptarea politicilor ca răspuns la această nouă realitate;

F.  întrucât statele membre au responsabilitatea asigurării de condiții rezonabile pentru mamele singure și copiii acestora;

G.  întrucât politicile publice în numeroase state membre nu sunt încă adaptate diferitelor modele și situații familiale și, adesea, părinții singuri continuă să fie dezavantajați din punct de vedere social și economic;

H.  întrucât, în multe societăți, alegerea de a fi mamă necăsătorită nu este discreditată sau stigmatizată precum în societățile dominate, din diverse motive, de modele patriarhale;

I.  întrucât, în Europa, mare majoritate a părinților singuri sunt femei; întrucât, în 2001, în medie 85% din părinții singuri erau mame cu vârste între 25-64 de ani, ceea ce înseamnă că mamele singure reprezintă 5% din populația feminină totală și întrucât, în unele state membre, mamele singure reprezintă 6-7,5% (Republica Cehă, Polonia, Ungaria și Slovenia), iar în altele chiar 9% (Estonia, Lituania) din totalul populației feminine;

J.  întrucât, în Europa, percepția asupra mamelor singure și a politicilor specifice este diferită în funcție de regiune, ceea ce creează o inegalitate geografică, în care zonele din nord au sisteme de protecție socială mai puternice, zonele din sud depind de rolul familii extinse, iar în cele din est există o combinație a acestor modele;

K.  întrucât, datorită diferitelor politici publice și situații de stare civilă (divorțată, separată, necăsătorită sau văduvă), mamele singure se confruntă cu situații diferite și beneficiază, în funcție de țara în care trăiesc, de tipuri diferite de alocații, inclusiv în ceea ce privește serviciile în domeniul sănătății pentru ele și pentru copiii lor;

L.  întrucât mamele singure își întrerup adesea educația și dobândirea de calificări profesionale din cauza timpului și a resurselor limitate, acestea fiind dedicate creșterii copiilor, fiind astfel, expuse ulterior riscului de excludere socială și sărăcie;

M.  întrucât educația și informațiile cu privire la drepturile sexuale și reproductive ale femeilor, în special ale celor mai tinere, sunt esențiale pentru a evita sarcinile nedorite;

N.  întrucât femeile care și-au pierdut partenerul ca urmare a violenței, inclusiv a violenței de gen, a terorismului și a crimei organizate, sunt mai vulnerabile la izolarea de societate și necesită, prin urmare, o atenție specială pentru a stimula reintegrarea acestora în societate și îndrumare pentru continuarea rolului lor de părinte astfel încât să fie în beneficiul copilului;

O.  întrucât, la nivel european, autoritățile responsabile introduc mijloace și programe de sprijin pentru aceste categorii;

P.  întrucât numeroși factori influențează modul în care copiii se dezvoltă în cadrul familiilor monoparentale, întrucât majoritatea copiilor crescuți de un singur părinte reușesc în viață și întrucât factorii care influențează dezvoltarea copiilor sunt mult mai complecși decât tipul de familie în care au crescut;

Q.  întrucât deciziile cu privire la politicile dedicate familiei ar trebui să stabilească priorități în ceea ce privește necesitățile și intereselor copilului și să asigure dezvoltarea armonioasă a copiilor;

Prezența pe piața muncii a mamelor singure

R.  întrucât 69% din mamele singure sunt active pe piața muncii și întrucât, în 2001, în medie, 18% din mamele singure au lucrat cu fracțiune de normă;

S.  întrucât alegerea fracțiunii de normă și ocuparea scăzută de locuri de muncă de către mamele singure nu sunt făcute adesea în mod voluntar, ci sub imperiul constrângerilor de ordin familial;

T.  întrucât rata de ocupare a mamelor pe piața muncii, în special a mamelor singure, este îmbunătățită prin furnizarea de servicii adecvate de îngrijire a copiilor, dar întrucât aceasta ar trebui îmbinată, de asemenea, cu alte măsuri complementare, inclusiv un concediu de maternitate adecvat și modalități de lucru flexibile, măsuri care încurajează o participare crescută și contribuie la binele mamei și al copilului;

U.  întrucât bărbații cu copii au tendința de a lucra mai mult decât bărbații fără copii, în cazul femeilor constatându-se opusul, întrucât discrepanța între remunerarea femeilor și cea a bărbaților, care este în medie de 18 % în UE, crește atunci când femeile devin mame și continuă până la pensionare;

Riscul sărăciei și al excluderii sociale

V.  întrucât gospodăriile compuse dintr-un singur părinte sunt mai vulnerabile la riscul sărăciei și la perpetuarea sărăciei decât gospodăriile compuse din doi părinți; întrucât, potrivit celor mai recente date disponibile din 2006, 32% din gospodăriile monoparentale din UE-25 se confruntau cu riscul sărăciei, față de 12% din cuplurile cu copii;

W.  întrucât un procent mai mare de femei decât de bărbați se confruntă cu riscul nesiguranței financiare, îndeosebi datorită situației lor de pe piața muncii, inclusiv o rată de șomaj mai mare, remunerare mai scăzută și angajare cu fracțiune de normă sau pe locuri de muncă de o calitate inferioară, această situație afectând mai mult mamele singure care nu dispun de resurse proprii;

X.  întrucât riscul sărăciei în rândul copiilor care provin din familii monoparentale (19 %) este mai ridicat decât al populației generale, iar furnizarea de servicii de îngrijire a copilului contribuie la reducerea sărăciei, inclusiv a sărăciei în rândul copiilor, precum și la creșterea incluziunii sociale;

Concilierea vieții de familie cu viața profesională

Y.  întrucât accesul la piața muncii și posibilitățile de dezvoltare a carierei sunt resimțite mai puternic între vârstele de 25 și 40 de ani, atunci când copiii sunt încă mici și necesită mai multă îngrijire și timp din partea părinților; întrucât lipsesc facilitățile de creștere a copiilor de bună calitate și accesibile și întrucât programul de funcționare a creșelor și a instituțiilor de învățământ este adesea incompatibil cu programul de lucru, fapt care reprezintă adesea, obstacolul cel mai important și constrângerea cea mai serioasă în concilierea vieții de familie cu viața profesională,

Z.  întrucât părinții singuri se confruntă cu de două ori mai multe dificultăți decât familiile din ambii părinți, deoarece aceștia nu pot împărți responsabilitățile de îngrijire zilnice;

AA.  întrucât oferirea de servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de calitate joacă un rol extrem de important pentru mamele singure și pentru copiii acestora, în special pentru cei cu vârste cuprinse până la doi ani; întrucât utilizarea structurilor publice de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între zero și doi ani variază de la 73 % în Danemarca, la numai 2 % în Republica Cehă sau Polonia și întrucât numai câteva state membre ale UE (Danemarca, Țările de Jos, Suedia, Belgia, Spania, Portugalia și Regatul Unit) au îndeplinit deja obiectivele de la Barcelona (furnizarea de servicii de îngrijire pentru 33 % dintre copiii cu vârsta mai mică de trei ani);

AB.  întrucât inserția profesională, ca singura modalitate de a depăși situația de vulnerabilitate și de sărăcie, trebuie să reprezinte viitorul fiecărei femei, inclusiv al mamelor singure; întrucât autoritățile publice trebuie să își îndrepte toate eforturile spre realizarea acestui deziderat;

Situația globală

1.  solicită acordarea unei atenții mai mari situației mamelor singure; încurajează statele membre să adopte politici publice, inclusiv politici educaționale, de îngrijire, în materie de sănătate, în domeniul ocupării forței de muncă, al sistemelor de asigurări sociale, în materie de locuințe pentru a sprijini necesitățile și realitățile familiilor monoparentale, având în vedere, mai ales realitatea familiilor alcătuite din mame singure;

2.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine activitatea tuturor organizațiilor și rețelelor informale care se ocupă de mamele singure, îndeosebi în țările în care sprijinul pentru familiile monoparentale este minim sau inexistent; acest sprijin nu ar trebui să înlocuiască ajutoarele sociale de la stat pentru a proteja mamele singure în statele membre, deoarece, ținând seama de diferențele geografice și culturale dintre statele membre privind ajutoarele de stat pentru mamele singure, nu există un model universal valabil; invită autoritățile din statele membre să includă programe de sprijin pentru persoanele afectate;

3.  încurajează activitățile destinate ajutorării mamelor singure; consideră că aceste eforturi ar trebui orientate către consolidarea încrederii în sine și a independenței mamelor singure, către diminuarea sentimentelor acestora de pasivitate și izolare, către îmbunătățirea capacităților de relaționare socială și a capacităților parentale, oferindu-le un acces mai bun la informații despre drepturile și oportunitățile de încadrare în muncă;

4.  solicită conceperea unor strategii care să acorde o mai mare atenție aspectelor de gen, care să poată oferi o mai bună înțelegere a relației gen - sărăcie, precum și investiții în proiecte care să abordeze necesitățile familiilor monoparentale;

5.  solicită statelor membre să încurajeze asociațiile care, prin activitatea lor, sprijină mamele singure, oferindu-le cursuri de formare cu scopul de a le ajuta să-și găsească un loc de muncă și ajutându-le să-și îmbunătățească respectul de sine; în acest sens, invită statele membre să stimuleze crearea de „centre familiale” pentru găzduire temporară, în care mamele singure să poată obține îndrumări și informații; încurajează autoritățile publice ale statelor să introducă programe specifice pentru formarea profesională a mamelor singure, în vederea accesului lor pe piața muncii și să colaboreze cu asociațiile care desfășoară activități în acest sens;

6.  încurajează dezvoltarea de forumuri online de discuții interpersonale, blog-uri și linii verzi telefonice destinate special mamelor singure, cu scopul de a reduce izolarea acestora și de a le permite să facă schimburi de idei, informații și bune practici pe baza necesităților lor, precum și crearea de linii telefonice de asistență sau de numere verzi pentru a le pune mai ușor în legătură cu serviciile sociale;

7.  încurajează statele membre să identifice politici comune bazate și pe schimbul de bune practici existente în Europa;

8.  încurajează dezvoltarea de mecanisme de ajutor, inclusiv cursuri de pregătire având ca scop sprijinirea mamelor singure prin oferirea de consiliere în privința găsirii celor mai bune modalități de a crește un copil ca părinte singur, asigurând, în același timp, copilului, un ritm de viață echilibrat;

9.  invită statele membre și autoritățile competente ale acestora să promoveze dezvoltarea de cursuri de instruire pentru părinți având ca scop pregătirea și instruirea părinților singuri, tineri și fără resurse financiare, pentru a face față mai bine creșterii copilului;

10.  invită statele membre să consolideze rolul organismelor naționale pentru egalitate în ceea ce privește practicile discriminatorii la locul de muncă îndreptate împotriva mamelor singure;

11.  recomandă statelor membre să ofere asistență pentru asigurarea unei locuințe și soluții de adăpost temporar, în special pentru mamele singure care au fost nevoite să părăsească instituțiile de plasament datorită vârstei lor;

12.  încurajează Comisia Europeană și statele membre să țină cont de specificitatea situației mamelor singure din diferitele țări europene și să ofere asistență specială mamelor singure din categoriile cele mai vulnerabile;

Prezența pe piața muncii a mamelor singure

13.  subliniază necesitatea de a facilita accesul (prin finanțare din Fondul social european și de la statele membre) la formarea inițială, formarea profesională și burse de studiu pentru mamele singure (necăsătorite, văduve sau separate), și subliniază, mai ales, importanța încurajării tinerelor femei gravide de a nu-și abandona studiile, pentru că educația le va permite să obțină calificări și să-și maximizeze șansele de a avea condiții de muncă decente, locuri de muncă bine plătite, precum și independență financiară, singura garanție pentru a nu fi afectate de sărăcie;

14.  invită Comisia Europeană ca, în conceperea cadrului unor programe precum „Progress” și „Equal” pentru viitorul cadru financiar multianual, să ia în considerare programele de conștientizare destinate unei mai bune participări la aceste programe a anumitor grupuri sociale fragile din punct de vedere economic, precum mamele singure, și să încurajeze implicarea acestora;

15.  încurajează statele membre să analizeze cu atenție fenomenul gradului extrem de redus de ocupare a mamelor pe piața muncii și să ia măsurile corespunzătoare pentru a soluționa această problemă;

16.  insistă asupra necesității de a oferi suficiente servicii de calitate de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente, la prețuri accesibile și compatibile cu programul de muncă cu normă întreagă, de a oferi prioritate mamelor singure la aceste servicii, de a facilita în mod semnificativ accesul la formare și la căutarea unui loc de muncă pentru mamele singure, precum și de a le îmbunătăți șansele de a-și păstra locul de muncă; sprijină crearea, pe lângă întreprinderi, a unor structuri de îngrijire a copiilor cu program de funcționare flexibil; insistă ca statele membre să asigure accesul la facilitățile de îngrijire, propunându-și ca obiectiv asigurarea a 50% din îngrijirile necesare pentru copiii cu vârste până la trei ani și a îngrijirii integrale pentru copii cu vârste între 3 și 6 ani;

17.  subliniază necesitatea ca statele membre să introducă mai multe dispoziții în scopul creșterii gradului de ocupare a mamelor pe piața muncii, întrucât este cea mai eficientă modalitate de îmbunătățire a veniturilor și, prin urmare, o modalitate de reducere a riscului sărăciei sau al excluderii sociale pentru mamele singure;

18.  subliniază importanța derulării unor politici de angajare care să încurajeze recrutarea mamelor singure și prevenirea concedierilor nejustificate;

19.  încurajează statele membre să ofere reduceri fiscale și alte stimulente financiare pentru societățile care angajează părinți singuri și/sau care creează, întrețin și oferă structuri și servicii de îngrijire la locul de muncă pentru angajați;

Riscul sărăciei și al excluziunii sociale

20.  încurajează statele membre să facă schimb de experiență în materie de sprijinire a familiilor monoparentale, îndeosebi în contextul crizei financiare, factor ce contribuie la înrăutățirea situației pentru părinții singuri;

21.  invită statele membre ca, în colaborare cu Institutul european pentru egalitatea de gen, să examineze nevoile specifice ale mamelor singure, să colecteze și să analizeze date, să ia în discuție implementarea unor măsuri concrete destinate rezolvării acestor chestiuni și să facă schimb de experiență pentru a le îmbunătăți;

22.  încurajează statele membre să întreprindă acțiuni și să implementeze măsuri pentru a evita creșterea riscului de sărăcie și de excludere socială în rândul mamelor singure;

23.  invită statele membre să se asigure că mamele singure beneficiază de sprijin în vederea găsirii unei locuințe și că mamelor singure li se acordă prioritate pe listele de așteptare pentru închirierea de locuințe;

24.  solicită statelor membre să garanteze tratamentul egal și să mențină o înaltă calitate a vieții pentru toți copiii, indiferent de starea civilă a părinților sau de structura familială, prin acordarea de alocații generale, pentru a nu transmite sărăcia la copii;

25.  solicită statelor membre să stabilească măsuri de eliminare a discriminării mamelor singure și a copiilor acestora; salută, așadar, utilizarea de programe care oferă ajutoare de stat și burse de studii pentru copiii mamelor singure;

26.  încurajează statele membre să introducă politici vizând acordarea de sprijin financiar pentru familiile monoparentale sub forma unui ajutor pentru părinții singuri, a reducerilor de impozit pentru gospodăriile monoparentale și alte reduceri fiscale pentru părinții singuri, conforme cu legislația națională respectivă, precum și cursuri de pregătire pentru părinții singuri;

27.  solicită statelor membre să se asigure că toate alocațiile (pensiile alimentare) sunt plătite în mod regulat de părintele care nu deține custodia copilului;

28.  încurajează statele membre să ia în considerare factorul de gen și, în special, situația mamelor singure în cadrul reformei sistemelor lor de pensii;

Concilierea vieții de familie cu viața profesională

29.  subliniază faptul că statele membre și organizațiile publice și private ar trebui să acorde prioritate echilibrului dintre viața profesională și viața privată prin introducerea de condiții de lucru favorabile familiei, precum programul de lucru flexibil și telemunca și prin dezvoltarea de structuri de îngrijire a copiilor, creșe etc.;

30.  subliniază faptul că, pentru a facilita echilibrul dintre viața profesională și viața privată a mamelor singure, este nevoie de o implicare mai mare din partea taților; observă, în acest sens, că practica îngrijirii comune este ca și inexistentă în unele state membre;

31.  solicită ca, în temeiul principiului egalității de șanse, toate măsurile și acțiunile întreprinse în favoarea mamelor singure să fie deschise și pentru tații singuri;

32.  încurajează Comisia și statele membre să se ocupe de colectarea de date comparabile la nivelul UE privind acest fenomen și diferitele tendințe predominante, inclusiv pentru a compara legi și sisteme de protecție socială;

33.  consideră că persoanele care își dedică timpul și priceperea îngrijirii și educării copiilor sau îngrijirii persoanelor în vârstă ar trebui să fie recunoscute de către societate iar acest obiectiv ar putea fi realizat acordând acestor persoane drepturi corespunzătoare, în special în ceea ce privește securitatea socială și pensia;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 130. (2) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 31. (3) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 79. (4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 87. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0058. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0085. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0086. (8) Texte adoptate, P7_TA(2010)0373.