(Procedura legislativă specială – consultare – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2010)0784),

–  având în vedere articolul 115 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0030/2011),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere scrisoarea din 25 martie 2011 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice și monetare în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0314/2011),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 9 (9)  În ceea ce privește tratamentul aplicabil sediilor permanente, poate exista situația în care să fie necesar ca statele membre să stabilească condițiile și instrumentele juridice prin care să protejeze veniturile fiscale naționale și să combată eludarea legislației naționale, în conformitate cu principiile tratatului și ținând seama de normele fiscale recunoscute pe plan internațional. (9)  În ceea ce privește tratamentul aplicabil sediilor permanente, poate exista situația în care să fie necesar ca statele membre să stabilească condițiile și instrumentele juridice prin care să protejeze veniturile fiscale naționale și să combată eludarea legislației naționale, precum și să evite formele extreme de impozitare insuficientă sau de neimpozitare, în conformitate cu principiile tratatului și ținând seama de normele fiscale recunoscute pe plan internațional. Amendamentul 2 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera a (a) să nu impoziteze profiturile respective; sau (a) să nu impoziteze profiturile respective dacă acestea au fost impozitate în statul filialei la o rată oficială a impozitului pe profit nu mai mică de 70 % din rata medie oficială a impozitului pe profit aplicabilă în statele membre; sau Amendamentul 3 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera b (b) să impoziteze profiturile respective, autorizând în același timp societatea-mamă și sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracțiunea din impozit aferentă acelor  profituri și plătită de filială și orice  sub-filiale, cu condiția ca, la fiecare nivel, societatea comercială și sub-filiala să îndeplinească condițiile enunțate în definițiile prevăzute la articolul 2 și  să respecte cerințele prevăzute la articolul 3, până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat. (b) să impoziteze profiturile respective la o rată oficială a impozitului pe profit nu mai mică de 70 % din rata medie oficială a impozitului pe profit aplicabilă în statele membre, autorizând în același timp societatea-mamă și sediul permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracțiunea din impozit aferentă acelor  profituri și plătită de filială și orice  sub-filiale, cu condiția ca, la fiecare nivel, societatea comercială și sub-filiala să îndeplinească condițiile enunțate în definițiile prevăzute la articolul 2 și  să respecte cerințele prevăzute la articolul 3, până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.