(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0551),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (1) punctul 1 litera (c) punctul 2 litera (a) și punctul 3 litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C7-0250/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 78 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 aprilie 2010(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iulie 2011, de a aproba poziţia Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 2 februarie 2010 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0271/2011),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziţia în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ţine seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei;

2.  aprobă declarația politică comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative anexată la prezenta rezoluții;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 18, 19.1.2011, p. 80. (2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/95/UE.)

Declarația politică comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative

Instituțiile recunosc faptul că informațiile pe care statele membre le furnizează Comisiei în ceea ce privește transpunerea directivelor în legislația națională 'trebuie să fie clare și precise„(1), pentru a facilita realizarea de către Comisie a sarcinii sale de monitorizare a aplicării legislației Uniunii.

În acest context, Parlamentul European și Consiliul salută Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative.

În consecință, în cazurile în care necesitatea și proporționalitatea transmiterii unor astfel de documente sunt justificate în conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, instituțiile sunt de acord să includă următorul considerent în directiva în cauză:"

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din [data], statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.₫

Până la 1 noiembrie 2013, Comisia va transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a celor două declarații politice comune privind documentele explicative.

Instituțiile se angajează să aplice aceste principii începând de la 1 noiembrie 2011 în cazul propunerilor de directive noi și în curs de adoptare, cu excepția celor cu privire la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns deja la un acord.

Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative

În temeiul articolului 288 din TFUE, 'Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că punerea în aplicare efectivă a legislației Uniunii este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor politice ale Uniunii și că, deși responsabilitatea pentru respectiva punere în aplicare revine în principal statelor membre, aceasta este o chestiune de interes comun, deoarece vizează, printre altele, crearea unor condiții echitabile în toate statele membre.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că transpunerea corectă și la timp a directivelor Uniunii este o obligație juridică. Acestea iau act de faptul că tratatele conferă Comisiei sarcina de a monitoriza aplicarea legislației Uniunii sub supravegherea Curții de Justiție și împărtășesc înțelegerea comună că notificarea măsurilor de transpunere ar trebui să faciliteze realizarea de către Comisie a acestei sarcini.

În acest context, statele membre recunosc faptul că informațiile pe care le transmit Comisiei în ceea ce privește transpunerea directivelor în legislația națională 'trebuie să fie clare și precise„ și 'trebuie să indice fără echivoc actele cu putere de lege și actele administrative” sau orice alte prevederi ale legislației naționale, precum și, după caz, jurisprudența instanțelor naționale, prin intermediul cărora statele membre consideră că au satisfăcut diversele cerințe pe care le impune directiva(2).

Pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind transpunerea directivelor Uniunii, în cazurile în care Comisia consideră că sunt necesare documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere, aceasta justifică de la caz la caz, la înaintarea propunerilor relevante, necesitatea și proporționalitatea furnizării unor astfel de documente, ținând seama în special de complexitatea directivei și, respectiv, a transpunerii acesteia, precum și de eventuala sarcină administrativă suplimentară.

În cazurile justificate, statele membre se angajează să însoțească notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente explicative, care pot lua forma unor tabele de corespondență sau a altor documente care servesc aceluiași scop.

(1) A se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2009 în cauza C–427/07, punctul 107 și jurisprudența la care se face trimitere în aceasta. (2) A se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2009 în cauza C–427/07, punctul 107 și jurisprudența la care se face trimitere în aceasta.