Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice, centrată pe sănătatea animalelor,

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) din august 2011 privind „riscurile pe care le prezintă pentru sănătatea publică tulpinile bacteriene producătoare de β-lactamaze cu spectru larg și/sau de β-lactamaze de tip AmpC prezente în alimente și în animale producătoare de alimente”;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind rezistența antimicrobiană din 18 noiembrie 2009 (SANCO/6876/2009r6),

–  având în vedere Raportul tehnic comun al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) din septembrie 2009 intitulat „The bacterial challenge: time to react - A call to narrow the gap between multidrug-resistant bacteria in the EU and the development of new antibacterial agents”,

–  având în vedere Recomandarea 2002/77/CE a Consiliului din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană(1) și Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2001 privind propunerea de recomandare a Consiliului(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2001 privind o strategie comunitară de combatere a rezistenței antimicrobiene (COM(2001)0333),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât agenții antimicrobieni sunt capabili să distrugă sau să prevină dezvoltarea bacteriilor, virusurilor și a altor microorganisme (antibioticele sunt agenți microbieni care reacționează doar împotriva bacteriilor) și, în acest fel, au jucat un rol semnificativ în îmbunătățirea sănătății publice contribuind la reducerea numărului de decese provocate de boli și infecții care în trecut erau incurabile sau mortale;

B.  întrucât utilizarea acestora a dus la dezvoltarea unei rezistențe în anumite microorganisme, anterior sensibile la acești agenți antimicrobieni, așa-numita „rezistență antimicrobiană”;

C.  întrucât acest proces natural este accelerat de folosirea excesivă și necontrolată a acestor agenți antimicrobieni, periclitându-se astfel succesele medicale obținute;

D.  întrucât lansarea oricărui antibiotic nou a fost și va fi urmată de apariția rezistenței în bacteriile-țintă; întrucât menținerea unei capacități efective de combatere a bolilor infecțioase presupune atât dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni, cât și o mai bună conservare a resurselor antibiotice existente, subliniindu-se astfel prioritatea de a asigura faptul că utilizarea antibioticelor este în mod efectiv controlată și limitată numai la tratamentul necesar;

E.  întrucât timp de aproximativ patru decenii (din anii „40 până în anii ”70) industria farmaceutică a pus la dispoziție în mod constant o serie de antibiotice noi, inclusiv mai multe antibiotice dotate cu noi mecanisme de acțiune care au evitat problemele cauzate de rezistența la agenți anteriori; întrucât de atunci au fost dezvoltați și autorizați doar un număr restrâns de agenți antimicrobieni noi;

F.  întrucât rezistența antimicrobiană este un aspect important și în mare parte nerezolvat, care a devenit o amenințare la adresa sănătății publice din Europa și care, la nivel global, a dus la tratamente mai lungi și mai complicate, la scăderea calității vieții, la creșterea riscului de decese (în fiecare an, în UE, 25 000 de pacienți mor din cauza unei infecții cauzate de microorganisme rezistente), la costuri de sănătate suplimentare și la pierderi de productivitate în valoare de cel puțin 1,5 miliarde de euro pe an;

G.  întrucât o mare parte din infecțiile dobândite în spitale sunt cauzate de bacterii extrem de rezistente precum Staphylococcus aureus (MRSA) rezistentă la meticilină, și C. difficile, reprezentând un important risc pentru siguranța pacienților;

H.  întrucât rezistența antimicrobiană a devenit o problemă atât de importantă încât Organizația Mondială a Sănătății a făcut din aceasta tema Zilei mondiale a sănătății din acest an la 7 aprilie 2011, iar din 2008, Uniunea Europeană organizează anual la 18 noiembrie o Zi europeană de sensibilizare cu privire la utilizarea antibioticelor;

I.  întrucât utilizarea necorespunzătoare și irațională a medicamentelor antimicrobiene creează condiții propice apariției, răspândirii și persistenței unor microorganisme rezistente;

J.  întrucât rezistența antimicrobiană a oamenilor este adesea cauzată de administrarea unor doze necorespunzătoare de antibiotice, de tratamente incorecte și prin expunerea constantă a agenților patogeni la substanțe antimicrobiene în spitale;

K.  întrucât o bună igienă, sub forma spălării și uscării eficace a mâinilor, poate contribui la reducerea necesității antibioticelor și agenților antimicrobieni;

L.  întrucât, în ciuda interzicerii utilizării antibioticelor ca promotori de creștere și a voinței de a scădea consumul de antibiotice în medicina veterinară în scopuri „profilactice” necorespunzătoare, rezistența antimicrobiană afectează atât oamenii, cât și animalele și poate fi transmisă potențial în ambele sensuri, astfel încât aceasta este o problemă efectiv transversală care necesită o abordare coordonată la nivelul Uniunii; întrucât, prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți practicile agricole astfel încât să fie minimizate riscurile asociate cu utilizarea antibioticelor în scopuri veterinare și dezvoltarea rezistenței la oameni;

M.  întrucât bunele practici zootehnice reduc la minimum necesitatea antibioticelor;

N.  întrucât, prin urmare, nu se pot lua măsuri de combatere a rezistenței la agenți antimicrobieni din medicamentele de uz uman separat de măsurile de combatere a rezistenței la agenții antimicrobieni din medicamentele de uz veterinar, hrana animală și culturile agricole;

O.  întrucât EPRUMA(3) este o inițiativă multipartită europeană existentă care promovează utilizarea responsabilă a medicamentelor de uz veterinar; întrucât conceptul One Health include atât medicamentele de uz uman, cât și pe cele de uz veterinar și întrucât conform EPRUMA agenții antimicrobieni se înscriu în acest concept;

P.  întrucât rezistența antimicrobiană este un fenomen care prezintă în mod clar implicații transfrontaliere și întrucât nu se poate exclude apariția unor situații excepționale care, cel mai probabil, nu vor putea fi gestionate cu resursele și cunoștințele actuale și care pot cunoaște reculuri medicale, sociale și economice imprevizibile,

1.  remarcă cu îngrijorare că rezistența antimicrobiană reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare la adresa sănătății publice în Europa și în lume, în ciuda acțiunilor întreprinse la nivel european și internațional;

2.  solicită intensificarea luptei împotriva rezistenței la agenții antimicrobieni din medicamentele de uz uman, acordându-se atenție, în următoarea ordine de priorități:

3.  invită Comisia să propună fără întârziere un cadru legislativ de acțiune împotriva rezistenței antimicrobiene prin promovarea inițiativelor pe tema utilizării responsabile și prin sprijinirea diseminării acestor inițiative și a informării cu privire la acestea;

Utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni

4.  confirmă încă o dată că este necesar să se întreprindă acțiuni urgente pentru a evita și chiar a inversa creșterea în continuare a numărului microorganismelor rezistente, prin reducerea utilizării inutile și incorecte a agenților antimicrobieni;

5.  subliniază că obiectivul principal este menținerea substanțelor antimicrobiene ca un instrument eficient de combatere a bolilor, la animale și la om, menținând utilizarea substanțelor antimicrobiene în limitele strict necesare;

6.  constată că un raport al Comisiei privind punerea în aplicare a recomandării Consiliului(4) din 2001 și sondajul Eurobarometru din 2010 au identificat o serie de deficiențe și lacune în promovarea utilizării prudente a rezistenței antimicrobiene;

7.  constată că nivelul de acces la informațiile privind rezistența antimicrobiană și impactul asupra comportamentului de consum al cetățenilor rămân inegale la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește punerea în aplicarea a legislației privind utilizarea antibioticelor exclusiv pe bază de prescripție, având în vedere că în anul 2008 s-a constatat că procentajul de antibiotice vândute fără prescripție diferă în mod considerabil între statele membre;

8.  remarcă, în acest context, că Europa este la fel de slabă ca veriga cea mai slabă și că, prin urmare, în țările în care rezistența antimicrobiană înregistrează niveluri ridicate ar trebui să se acorde o atenție deosebită acestui aspect;

9.  invită Comisia să prezinte propuneri care să reducă semnificativ utilizarea antibioticelor și să identifice și să definească, în baza Recomandării Consiliului din 15 noiembrie 2001, principiile generale și cele mai bune practici privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni și să se asigure că aceste principii și metode sunt corect aplicate în Uniunea Europeană;

10.  recunoaște că există numeroase idei greșite despre antibiotice și efectele acestora și că, potrivit unui sondaj efectuat la cererea Comisiei, 53% din europeni continuă să creadă că antibioticele distrug virușii, iar 47% cred că antibioticele sunt eficiente împotriva răcelii și gripei (Eurobarometrul Special 338 privind rezistența antimicrobiană, aprilie 2010);

11.  recunoaște că nerespectarea strictă a prescripțiilor medicale de către pacienți, manifestată, de exemplu, prin nerespectarea duratei tratamentului sau a dozelor recomandate, contribuie într-o foarte mare măsură la creșterea rezistenței antimicrobiene;

12.  invită Comisia să examineze aspectele legate de utilizarea și comercializarea incorecte a agenților antimicrobieni cu sau fără prescripție în întregul lanț - de la medic și farmacist până la pacient - în ceea ce privește comportamentul tuturor părților implicate și să desfășoare o strategie cuprinzătoare pe termen lung referitoare la sensibilizarea tuturor părților;

13.  subliniază faptul că, asigurând utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni, este necesar ca părțile implicate să acorde atenție unei mai bune utilizări a antibioticelor disponibile în prezent printr-o analiză temeinică a dozelor, a duratei tratamentului și a combinațiilor dintre medicamente;

14.  invită Comisia și statele membre să promoveze spălarea și uscarea corectă a mâinilor - în special în spitale - pentru a preveni răspândirea infecțiilor și pentru a reduce nevoia de antibiotice;

15.  salută, prin urmare, Ziua europeană de sensibilizare cu privire la utilizarea antibioticelor organizată în fiecare an la 18 noiembrie prin care se urmărește o mai bună conștientizare a amenințării pe care o prezintă rezistența antimicrobiană la adresa sănătății publice și care se dorește a fi un apel la o utilizare mai responsabilă a antibioticelor, prin acțiuni multiple în statele membre;

Monitorizarea și supravegherea rezistenței antimicrobiene

16.  subliniază că este important să existe un sistem de monitorizare și supraveghere care să funcționeze bine, pentru a se putea colecta date fiabile și comparabile privind sensibilitatea agenților patogeni la agenți microbieni și infecțiile pe care le provoacă, permițând analiza tendințelor, avertismentele timpurii și monitorizarea răspândirii rezistenței la nivel național, regional și comunitar și pentru a se colecta date privind prescrierea și utilizarea agenților antimicrobieni care să facă posibilă monitorizarea utilizării la nivel general;

17.  salută, în consecință, lucrările demarate de către Sistemul european de supraveghere a rezistenței antimicrobiene (EARSS) și de către Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC) și continuate în prezent de către ECDC cu privire la compilarea de date comparabile de înaltă calitate la nivelul întregii UE cu privire la rezistența antimicrobiană, recunoscând totodată că în unele țări există încă numeroase dificultăți în ceea ce privește accesul la date și calitatea acestora; salută, de asemenea, lucrările demarate de către Proiectul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene și continuate în prezent de către ECDC cu privire la compilarea de date comparabile de înaltă calitate la nivelul întregii UE cu privire la consumul de substanțe antimicrobiene;

18.  subliniază importanța pe care o are diagnosticul în combaterea rezistenței antimicrobiene și solicită realizarea mai multor investiții în acest domeniu, precum și eficientizarea și îmbunătățirea utilizării actualelor instrumente de diagnostic;

19.  invită Comisia, ECDC și alte agenții ale UE cu activități conexe să colaboreze fără întârziere și să elaboreze un sistem armonizat și integrat de supraveghere a rezistenței antimicrobiene și a utilizării substanțelor antimicrobiene în Europa, inclusiv un sistem de alertă și reacție rapidă pentru noile mecanisme și tulpini de rezistență;

Necesitatea cercetării și dezvoltării de noi agenți antimicrobieni și de noi alternative;

20.  recunoaște că, în prezent, din cauza decalajului crescând între frecvența infecțiilor provocate de microorganisme rezistente și declinul din domeniul cercetării și dezvoltării de noi agenți antimicrobieni, sectorul sănătății publice riscă să se regăsească în stadiul anterior apariției antibioticelor;

21.  consideră că declinul din domeniul cercetării și dezvoltării este rezultatul deficiențelor pieții și invită Comisia să prezinte propuneri, pe căi normative și prin alte tipuri de măsuri, privind crearea sau îmbunătățirea stimulentelor pentru ca industria farmaceutică să majoreze investițiile în cercetarea și dezvoltarea noilor agenți antimicrobieni și în alternativele posibile;

22.  reamintește că este necesară intensificarea activităților de cercetare privind noii agenți antimicrobieni, precum și posibilele alternative, în cadrul programelor-cadru de cercetare ale UE și încurajează realizarea la nivelul UE de cercetări în colaborare, care pot oferi posibilități de eficientizare;

23.  atrage atenția asupra faptului că lipsa unui diagnostic rapid contribuie atât la utilizarea excesivă de antibiotice, cât și la creșterea costurilor de dezvoltare;

24.  recunoaște necesitatea promovării unor măsuri suplimentare, cum ar fi utilizarea unor vaccinuri eficiente pentru prevenirea infecțiilor, astfel cum se menționează în Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2009 privind stimulentele inovatoare pentru antibiotice eficiente;

Abordare holistică

25.  invită Comisia să se asigure că măsurile privind rezistența antimicrobiană și sănătatea publică fac parte dintr-o abordare holistică referitoare la rezistența antimicrobiană, recunoscând legăturile care există cu măsurile de combatere a rezistenței la agenții antimicrobieni în medicamentele de uz veterinar, hrana animală și culturile agricole, în special cu privire la riscul transmiterii încrucișate;

26.  invită Comisia să abordeze problema lipsei de informații referitoare la utilizarea la nivelul UE a antibioticelor în compoziția medicamentelor de uz veterinar prin compilarea de date comparabile de înaltă calitate, grupate pe specii, pentru fiecare stat membru;

27.  salută eforturile depuse pentru alinierea și îmbunătățirea evaluării normative a antibioticelor noi;

28.  invită Comisia să sprijine în continuare EARRS și ESVAC la compilarea de date referitoare la utilizarea antibioticelor, care stau la baza viitoarelor măsuri menite să asigure o utilizare responsabilă;

29.  invită Comisia să facă propuneri legislative în vederea eliminării treptate a folosirii profilactice a antibioticelor în creșterea animalelor;

30.  subliniază că sectorul zootehnic și sectorul pisciculturii intensive ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor nu prin utilizarea profilactică a antibioticelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire, precum și prin aplicarea unor măsuri de biosecuritate stricte;

31.  solicită, în special, stabilirea unor bune practici pentru zootehnie, care să reducă la minimum riscul rezistenței antimicrobiene; subliniază că aceste practici ar trebui să se aplice, în special, animalelor tinere care sunt aduse laolaltă de la diferiți crescători, sporindu-se astfel riscul de transmitere a bolilor;

32.  constată că reziduurile farmaceutice eliminate în mod necorespunzător sfârșesc în căile noastre navigabile, sporind astfel expunerea neintenționată la o gamă variată de substanțe legate de rezistența antibiotică; invită Comisia să promoveze realizarea mai multor cercetări cu privire la impactul expunerii pe termen lung la reziduurile farmaceutice prin apă și sol;

33.  solicită să se opereze o separare între ingredientele active și mecanismele de efect folosite în medicina umană și veterinară într-o măsură care să permită reducerea riscului ca rezistența la antibiotice să fie transferată de la animale la oameni, dar subliniază că acest lucru nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea unor restricții asupra opțiunilor de tratament existente care sunt eficace;

34.  consideră că utilizarea așa-numitelor antibiotice „de ultimă instanță” care vizează agenți patogeni umani ar trebui permisă în sectorul agricol numai în condiții autorizate și în combinație cu monitorizarea rezistenței, de preferință de la caz la caz;

Cooperarea internațională

35.  invită Comisia să consolideze cooperarea strânsă cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) și alte părți și organizații pertinente la nivel internațional pentru a aborda mai efectiv rezistența antimicrobiană la nivel global; salută în acest context instituirea unui grup de acțiune transatlantic UE-SUA privind problemele urgente legate de rezistența antimicrobiană (TATFAR);

36.  invită Comisia să se asigure că sunt disponibile suficiente resurse financiare și umane pentru implementarea strategiilor relevante;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 34, 5.2.2002, p. 13. (2) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 106. (3) European Platform for the Responsible Use of Medicines in Animals (4) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, document care însoțește al doilea raport al Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind punerea în aplicare a Recomandării Consiliului (2002/77/CE) privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană.