Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la „Tineretul în mișcare” - un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională (2010/2307(INI))

P7_TA(2011)0230 A7-0169/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 iunie 2010, intitulată „Un nou impuls pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale pentru a sprijini strategia Europa 2020” (COM(2010)0296),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2010 intitulată „Tineretul în mișcare”: O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană (COM(2010)0477),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2010, intitulată „O strategie a UE pentru tineret – investiție și mobilizare”(1),

–  având în vedere decizia Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind Anul European al Activităților de Voluntariat care Promovează Cetățenia Activă(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și al formării profesionale („ET 2020”)(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunea socială a educației și formării profesionale și competențele în sprijinul învățării pe tot parcursul vieții și inițiativa „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 iunie 2010 privind noua strategie pentru locuri de muncă și creștere, în special partea care confirmă principalele obiective privind îmbunătățirea nivelurilor de educație,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2010 privind inițiativa „Tineretul în mișcare”, recunoscând importanța unei abordări mai integrate, intersectoriale, ca răspuns la provocările cu care se confruntă tineretul(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 ianuarie 2011(6) și avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011(7) referitoare la inițiativa „Tineretul în mișcare”,

–  având în vedere articolul 165 și articolul 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0169/2011),

A.  întrucât, în contextul strategiei UE 2020, cunoștințele și aptitudinile tinerilor sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor referitoare la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

B.  întrucât Tineretul în mișcare (TiM), o inițiativă pilot a Strategiei UE 2020, vizează creșterea atractivității învățământului superior din Europa, a calității generale a tuturor nivelurilor de educație și formare profesională și a mobilității de studiu și de lucru printr-o utilizare mai bună a programelor europene existente;

C.  întrucât în Strategia UE 2020 se afirmă că, până în 2020, toți tinerii din Europa trebuie să aibă posibilitatea de a petrece o parte din parcursul lor educațional în alt stat membru;

D.  întrucât tineretul joacă un rol important în realizarea celor cinci obiective principale ale UE pentru 2020: ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea, clima și energia, educația și lupta împotriva sărăciei;

E.  întrucât TiM consolidează strategia UE pentru tineret existentă (COM(2009)0200), asigurând tinerilor cunoștințele, aptitudinile și competențele necesare pentru muncă și viață;

F.  întrucât tinerii au fost deosebit de afectați de criză, iar ratele șomajului în rândul tinerilor din UE depășesc 20 %, ceea ce reprezintă dublul mediei în cazul adulților, în unele state membre nivelul șomajului fiind de peste 40 %;

G.  întrucât nivelul de aproximativ 21 % al șomajului în rândul tinerilor reprezintă una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă Europa;

H.  întrucât, din cauza crizei economice, statele membre reduc investițiile în educație și formare profesională, ceea ce afectează direct perspectivele de viitor ale tinerilor, în timp ce Europa se confruntă cu o provocare demografică tot mai mare în realizarea creșterii de care are nevoie;

I.  întrucât costurile economice ale rezultatelor educaționale slabe sunt considerabil mai mari decât costurile crizei financiare;

J.  întrucât criza a accentuat nevoia de reformă a economiilor și societăților noastre și importanța vitală a susținerii acestor reforme prin sisteme de educație și formare profesională de înaltă calitate, pentru a permite Europei să facă față mai bine provocărilor de azi și de mâine;

K.  întrucât, din cauza reducerii treptate a investițiilor publice în universități și a creșterii ulterioare a taxelor și/sau a reducerii asistenței sociale și a burselor de studii, un număr tot mai mare de studenți renunță la sistemul universitar, ceea ce conduce la o diferență socială tot mai amplă;

L.  întrucât capitalul uman reprezintă un instrument strategic pentru asigurarea unei dezvoltări economice și sociale de succes pentru societățile noastre;

M.  întrucât, conform datelor Europass, un număr tot mai mare de tineri își exprimă dorința de a călători în Uniunea Europeană, în scopuri legate de studii sau de muncă;

N.  întrucât educația este fundamentală pentru încurajarea creativității și potențialului inovator al tinerilor; întrucât educația oferă instrumentele necesare pentru dezvoltarea intelectuală, pentru intrarea pe piața muncii, pentru evoluția personală și pentru asumarea unui rol social și civic;

O.  întrucât diverse studii arată că mobilitatea contribuie la conștientizarea sentimentului de cetățenie europeană și la implicarea în procesele democratice;

P.  întrucât la programele de mobilitate ar trebui să aibă acces nu numai studenții, ci și tinerii cu un nivel de calificare scăzut, întrucât aceasta le-ar putea crește șansele pe piața muncii;

Q.  întrucât programele de mobilitate ar trebui să fie accesibile tuturor tinerilor, indiferent de tipul de educație aleasă de aceștia;

R.  întrucât numărul de tineri care pot merge în străinătate pentru a studia sau a munci, în special în cadrul programelor UE, nu crește într-un ritm suficient de rapid;

S.  întrucât, în primul său deceniu, procesul Bologna a întâmpinat multe dificultăți în realizarea obiectivelor sale în domeniul dezvoltării învățământului superior european;

T.  întrucât reducerea ratei abandonului școlar timpuriu este esențială atât pentru prevenirea riscului de excludere socială și sărăcie pentru tineri, cât și pentru îmbunătățirea și facilitarea accesului acestora pe piața forței de muncă;

U.  întrucât tranziția de la educație și formare la un loc de muncă pune tinerii în fața unei provocări majore;

V.  întrucât voluntariatul reprezintă o oportunitate importantă de a dobândi mai multe competențe prin învățarea informală și neformală, de a-și asuma responsabilitatea socială, de a înțelege importanța integrării europene și de a juca un rol activ în calitate de cetățean european într-o serie amplă de domenii, și întrucât această oportunitate ar trebui promovată, în special în cadrul Anului european al voluntariatului 2011;

W.  întrucât organizațiile de tineret sunt furnizori majori de servicii educaționale non-formale, complementare educației formale, care sunt esențiale în dotarea tinerilor cu abilitățile și competențele necesare pentru a deveni cetățeni activi și pentru a le facilita accesul pe piața muncii; întrucât organizațiile de tineret contribuie astfel la atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

X.  întrucât este esențială implicarea tinerilor și a diferitelor organizații de tineret care îi reprezintă în procesul decizional, pentru a le oferi un sentiment al apartenenței și pentru a asigura că aceștia contribuie activ, prin ideile lor, la o strategie pentru tineret;

Y.  întrucât obiectivul central al inițiativei „Tineretul în mișcare” este să extindă coeziunea europeană și să formeze cetățeni conștienți de identitatea lor europeană;

Observații generale și sprijinul financiar

1.  salută TiM ca inițiativă politică de susținere a programelor educaționale, de mobilitate și de ocupare a forței de muncă pentru tineret existente și ca încurajare pentru statele membre de a realiza obiectivele strategiei UE 2020;

2.  subliniază faptul că inițiativa „Tineretul în mișcare” încurajează instituțiile de învățământ superior prin stimularea unei cooperări mai ample cu instituțiile din întreaga lume și evidențiază faptul că, în această privință, cooperarea cu instituțiile din SUA poate fi deosebit de benefică;

3.  atrage atenția asupra faptului că investițiile în educație sunt fără îndoială esențiale pentru o creștere și o dezvoltare durabile și că, nici măcar într-o perioadă de criză economică, finanțarea tineretului și a educației nu ar trebui considerată un cost pentru perioada actuală, ci o investiție în viitorul Europei;

4.  subliniază faptul că scopul tuturor inițiativelor pentru tineret trebuie să fie orientarea tinerilor, astfel încât aceștia să se integreze cu succes în societate, și pregătirea lor continuă pentru o Europă a viitorului, fapt ce presupune și oferirea unor oportunități de implicare în activități sociale și de contribuire la modelarea societății, precum și garantarea accesului tuturor tinerilor la un învățământ școlar, universitar și la educația non-formală, precum și la educația și formarea profesională și continuă, orientate spre cerințele unei societăți competitive, integrative și sustenabile, pentru a crește șansele acestora de a se integra pe piața muncii;

5.  subliniază faptul că această criză nu trebuie folosită drept motiv pentru a reduce cheltuielile pentru educație, având în vedere că educația de nivel superior este necesară pentru ca tinerii să depășească impactul crizei;

6.  regretă faptul că, potrivit Comisiei, planurile naționale elaborate de statele membre pentru a contribui la realizarea obiectivelor educaționale ale strategiei Europa 2020 sunt inadecvate;

7.  recunoaște faptul că unul dintre obiectivele învățământului superior trebuie să fie asigurarea capacității de integrare profesională, dar subliniază faptul că acesta trebuie, de asemenea, să stimuleze creativitatea și inovarea în rândul tinerilor și să îi ajute să se dezvolte din punct de vedere intelectual și social;

8.  recunoaște că reușita inițiativei „Tineretul în mișcare” depinde în mare parte de punerea în aplicare de către statele membre a măsurilor sale principale; solicită, prin urmare, Comisiei Europene să monitorizeze îndeaproape și să analizeze elementele esențiale pe durata punerii în aplicare, cu scopul de a ajuta statele membre și a asigura o mai bună coordonare între acestea;

9.  solicită Comisiei să informeze periodic Parlamentului cu privire la eficiența acțiunilor principale ale TiM și la progresul înregistrat de statele membre;

10.  solicită instituțiilor europene să instaureze un puternic dialog structurat în domeniul educației, în cadrul programului Educație și formare 2020, să implice în totalitate organizațiile de tineret și alte părți interesate în implementarea măsurilor educaționale, pentru a urmări desfășurarea TiM în cooperare cu tinerii, și să dezbată prioritățile și acțiunile pentru tineri, conferindu-le un rol mai marcant în procesul decizional în privința problemelor care îi afectează;

11.  solicită Comisiei ca, în propunerea sa de cadru financiar multianual (CFM), să crească treptat nivelul investițiilor în programele de mobilitate și pentru tineret, precum programele de învățare de-a lungul vieții (Erasmus, Leonardo da Vinci, Comenius, Grundtvig), Marie Curie, Erasmus Mundus și „Tineretul în acțiune”, precum și în Serviciul European de Voluntariat; solicită ca aceste programe să fie promovate într-un mod mai eficient și ca grupurile-țintă de populație să fie sensibilizate cu privire la oportunitățile pe care acestea le oferă; solicită investiții continue în cooperarea cu țările candidate și cu țările potențial candidate, precum și prezentarea unei propuneri pentru următoarea generație de programe de mobilitate și pentru tineret, în conformitate cu obiectivele Strategiei UE 2020;

12.  subliniază faptul că nicio persoană tânără care a întâmpinat probleme, de orice natură, în cariera sa educațională nu trebuie exclusă din câmpul muncii, fiind necesar, dimpotrivă, ca acești tineri să fie sprijiniți; atrage atenția asupra faptului că accesul la educație nu trebuie să depindă de starea socială sau financiară a părinților; subliniază importanța mobilității orizontale la toate nivelurile de educație, atât în ceea ce privește educația școlară, cât și formarea profesională;

13.  subliniază faptul că ar trebui îmbunătățită atractivitatea mobilității și că sprijinul financiar ar trebui să fie generalizat și suficient, acordându-se o atenție deosebită persoanelor celor mai dezavantajate; reiterează faptul că această poziție ar trebui să se reflecte în viitorul CFM; solicită, în vederea îmbunătățirii mobilității în formarea profesională, o creștere a cotei bugetare dedicate programului Leonardo;

14.  subliniază că, pentru a realiza obiectivul de a oferi tuturor posibilitatea de a efectua o parte a studiilor sau a formării în străinătate, este necesară o finanțare ambițioasă; consideră că educația și formarea trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană și că acest obiectiv ar trebui să se reflecte în viitorul CFM;

15.  solicită ca programele de educație având ca scop creșterea mobilității să fie prelungite după 2013 și solicită Comisiei ca, la elaborarea viitoarelor programe-cadru, să prevadă o creștere substanțială a fondurilor prevăzute în acest scop;

16.  solicită Uniunii Europene să își folosească propriile instrumente financiare pentru a ajuta tinerii, utilizând mai bine Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții;

17.  solicită statelor membre să investească mai mult în sistemele de educație și de formare profesională la toate nivelurile și să sprijine financiar punerea în aplicare a programelor UE de mobilitate la nivel național, precum și să asigure sau să amelioreze calitatea educației în general;

18.  este convins că programul „Tineretul în acțiune” este esențial pentru participarea tinerilor în Europa și că acest program ar trebui consolidat și continuat; solicită, prin urmare, Comisiei să mențină un program separat „Tinerii în acțiune” pentru viitorul CFM;

19.  subliniază importanța inițiativei TiM, care contribuie la implicarea tinerilor în societate, și solicită Comisiei să folosească cunoștințele practice obținute în cadrul programului „Tineretul în acțiune;

20.  încurajează statele membre să vizeze investiții totale de cel puțin 2 % din PIB în învățământul superior, nivel recomandat de Comisie în sondajul anual privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă ca fiind un minimum necesar pentru economiile bazate intensiv pe cunoaștere;

21.  atrage atenția asupra importanței programelor educaționale flexibile, compatibile cu deținerea în paralel a unui loc de muncă;

Tineretul și mobilitatea

22.  solicită tinerilor să fie activi în toate stadiile programelor UE, de la concepere la implementare;

23.  subliniază importanța includerii tinerilor nu numai pe piața forței de muncă și în economie, ci și în modelarea viitorului Europei; solicită Comisiei să prezinte o Carte verde privind participarea tinerilor;

24.  este de acord că trebuie luate măsuri într-un stadiu timpuriu pentru a reduce abandonul școlar precoce la sub 10 %, așa cum s-a convenit în cadrul strategiei UE 2020, acordând o atenție specială zonelor dezavantajate; salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului pentru susținerea acțiunii statelor membre în vederea reducerii ratei de abandon școlar timpuriu;

25.  subliniază că abandonul școlar timpuriu, cunoscut ca fiind un factor de risc pentru excluderea viitoare de pe piața forței de muncă și din societate, trebuie redus semnificativ; subliniază că acest fenomen trebuie abordat dintr-o perspectivă multiplă, corelată cu măsuri sociale pentru a îmbunătăți educația și formarea în zonele dezavantajate;

26.  solicită instituțiilor UE ca, având în vedere faptul că mobilitatea tinerilor poate contribui la susținerea proceselor democratice, să elaboreze un cadru care să permită tinerilor din țările implicate în politica europeană de vecinătate (PEV) să participe activ la inițiativa TiM, asigurând, astfel, oportunități mai bune de învățare pentru tinerii din statele membre ale UE, dar și pentru cei din țările PEV;

27.  subliniază importanța facilitării mobilității profesorilor și a din domeniul tineretului și educației, pentru că aceștia pot acționa ca și catalizatori pentru tinerii pe care îi supervizează;

28.  recunoaște importanta contribuție a autorităților locale și regionale la stimularea mobilității;

29.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde, de asemenea, o atenție deosebită și sprijin celor care sunt cel mai expuși riscului, categoriilor de tineri cu mai puține oportunități și celor care caută o „a doua șansă” pentru a-și continua educația;

30.  solicită Comisiei să colecteze date la nivel național, regional și local cu privire la obstacolele practice în calea mobilității și să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea acestora, pentru a garanta o mobilitate de înaltă calitate și accesibilă tuturor, pe întregul parcurs școlar, inclusiv educația și formarea profesională (EFP); consideră că tabloul de bord al mobilității, propus de către Comisie, ar fi foarte util în atingerea acestor obiective;

31.  încurajează Comisia să întreprindă mai multe inițiative privind mobilitatea tinerilor și în regiunile adiacente UE;

32.  solicită Comisiei să ia măsuri urgente pentru încurajarea mobilității în vederea promovării educației, a ocupării forței de muncă și a recunoașterii calificărilor profesionale;

33.  atrage atenția asupra importanței luării unor măsuri pentru ca tinerii, inclusiv cei care provin din zonele dezavantajate, să fie mobili în toate stadiile educației și să li se garanteze portabilitatea deplină a burselor atunci când se află în străinătate, precum și pentru ca rezultatele și calificările intermediare ale acestora să fie recunoscute în toate statele membre;

34.  recunoaște faptul că tinerii cu dizabilități, precum și tinerii care au copii trebuie să primească un sprijin suplimentar pentru a obține acces la programe de mobilitate și pentru a profita la maximum de acestea și a găsi un echilibru între studii și viața profesională;

35.  reamintește faptul că, pe lângă mobilitatea internațională, ar trebui încurajată internaționalizarea în țara de origine și ar trebui acordat ajutor creării unei rețele internaționale de cooperare în țara și universitatea de origine a studentului; subliniază potențialul pe care îl are mobilitatea virtuală a tinerilor, ca o completare la mobilitatea teritorială;

36.  subliniază importanța recunoașterii competențelor obținute în urma oricărei forme de învățare, inclusiv a educației informale și non-formale și a rolului acestora în dezvoltarea unor aptitudini și competențe care pot garanta accesul și adaptabilitatea la piața muncii, și solicită includerea, pe tabloul de bord al mobilității, a aptitudinilor și competențelor dobândite în acest mod;

37.  recomandă încurajarea proiectelor care sprijină transmiterea de cunoștințe și aptitudini de la o generație la alta; atrage atenția asupra beneficiilor care pot fi obținute din aptitudinile și capitalul cultural al studenților internaționali mobili;

38.  solicită Comisiei să prezinte o strategie cuprinzătoare de promovare a educației non-formale și de susținere a celor care o oferă;

39.  subliniază importanța mobilității în întărirea sentimentului de cetățenie europeană, în consolidarea culturii europene și a valorilor europene privind respectul reciproc, în extinderea implicării tinerilor în procesul democratic și în construirea unei dimensiuni europene mai puternice a tinerilor;

40.  reamintește statelor membre să introducă învățarea a două limbi străine din copilărie și în educația timpurie a copiilor; atrage atenția asupra faptului că, pentru persoanele care nu stăpânesc o a doua limbă, mobilitatea nu va putea deveni o realitate; atrage atenția asupra importanței învățării limbilor țărilor vecine;

41.  invită statele membre să promoveze mobilitatea în scopul educației și al inserției profesionale prin: (a) creșterea gradului de sensibilizare și facilitarea accesului la informații pentru toți tinerii interesați; (b) sublinierea, în etapele timpurii ale educației, a valorii adăugate a mobilității; (c) asigurarea validării rezultatelor educative obținute în urma experiențelor de mobilitate între statele membre; și (d) reducerea birocrației și stimularea cooperării între autoritățile din domeniu ale statelor membre;

42.  invită Comisia să faciliteze mobilitatea în scopul educației și al inserției profesionale prin: (a) consolidarea educației și a programelor de tineret ale UE, precum Erasmus, Leonardo și „Tineretul în acțiune”; (b) consolidarea punerii în aplicare a instrumentelor europene în vigoare, precum Sistemul european de credite transferabile (ECTS) și Europass; și (c) dezvoltarea noilor instrumente pe care le-a analizat deja, precum site-ul internet al inițiativei „Tineretul în mișcare”, cardul „Tineretul în mișcare”, Pașaportul european al competențelor și proiectul-pilot „Primul loc de muncă EURES”;

43.  salută noile măsuri principale ale inițiativei Tineretul în mișcare, precum site-ul internet central unic al mobilității, un card de mobilitate, care este complementar cardurilor pentru tineret și studenți deja existente și consolidează succesul acestora, și Pașaportul european al competențelor, care ar trebui să devină un portofoliu online de învățare de-a lungul vieții și care ridică nivelul instrumentelor de mobilitate utile și deja existente; solicită, cu toate acestea, o vizibilitate mai bună a tuturor programelor prezente și viitoare;

Învățământul superior european și procesul Bologna

44.  subliniază importanța inițierii unui dialog nou, mai constructiv, între toate părțile interesate din cadrul procesului Bologna, ținând seama atât de reușitele, cât și de problemele sale, pentru a-l îmbunătăți în continuare;

45.  solicită Comisiei să extindă sfera de aplicare a agendei de modernizare a universităților și să reînnoiască prioritățile în vederea unei reacții adecvate la noile provocări, cum ar fi dimensiunea socială a învățământului superior, promovarea învățării axate pe student și sprijinirea statelor membre în eforturile lor de a atinge un nivel de absolvire în învățământul superior de 40 %;

46.  consideră cu tărie că autonomia universităților este necesară, dar accentuează în același timp responsabilitatea acestora față de societate; solicită statelor membre să investească în reformarea și modernizarea învățământului superior;

47.  atrage atenția asupra necesității găsirii unui echilibru între sistemele de învățământ superior, pe de o parte, și nevoile economiei și ale societății în general, de cealaltă parte, și de a le lega prin programe adecvate, care să asigure competențe și aptitudini necesare în societatea și în economia viitorului;

48.  solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să sprijine și să intensifice cooperarea dintre universități, centrele EFP și sectorul privat, pentru a îmbunătăți dialogul dintre mediul universitar și cel de afaceri și a asigura o mai bună coordonare între cele trei aspecte ale triunghiului cunoașterii, și anume cercetarea, educația și inovarea;

49.  subliniază importanța programelor de finanțare pentru cercetare și inovare, existente în Programul-cadru pentru cercetare, dezvoltare și politica de coeziune, precum și a asigurării unei mai bune coordonări cu măsurile educative; consideră, în plus, că, pentru succesul inițiativei „Tineretul în mișcare” este esențială cooperarea transfrontalieră; solicită, prin urmare, părților interesate să folosească la maximum oportunitățile puse la dispoziție în baza Obiectivului de cooperare teritorială din cadrul politicii de coeziune;

50.  subliniază importanța creării unor structuri educaționale flexibile, precum „Universitățile deschise”, și a unei utilizări sporite a internetului în universități, pentru ca toți tinerii să aibă posibilitatea de a participa la o formare de calitate, fără ca unii dintre aceștia să fie excluși din cauza distanței sau a orarelor dezavantajoase; consideră că, din cauza pătrunderii tardive a tinerilor pe piața muncii și a problemelor legate de garantarea sustenabilității sistemelor de siguranță socială, este deosebit de important să se creeze condițiile necesare pentru reconcilierea muncii și a studiului;

51.  încurajează universitățile să-și apropie mai mult programele și structurile de nevoile specifice ale pieței forței de muncă, să ia în considerare nevoile întreprinderilor în procesul de elaborare a programelor de învățământ și să aplice noi metode de cooperare cu întreprinderile publice și private, încurajând crearea de parteneriate public-privat (PPP) și acordarea de sponsorizări, încurajând și susținând totodată activitățile antreprenoriale ale tinerilor;

52.  subliniază nevoia universităților de a dezvolta programe care să încurajeze activitățile antreprenoriale în rândul studenților prin intermediul programelor de formare și prin înființarea de puncte de contact cu actorii financiari interesați să susțină proiecte inovatoare;

53.  subliniază că este important să se promoveze spiritul antreprenorial și ca tinerii să fie ajutați să demareze propriile afaceri și să se promoveze și să se extindă programul Erasmus pentru tinerii antreprenori; recomandă, prin urmare, punerea în aplicare a unei campanii de informare la nivel UE, care să se desfășoare în instituțiile de învățământ, axată pe spiritul antreprenorial, capitalul de pornire, impozitarea pentru noile întreprinderi, asistența continuă pentru formare;

54.  îndeamnă Comisia să creeze o bază de date cu proiecte inovatoare, care să faciliteze schimbul de bune practici între proiectele deja încercate și testate de statele membre sau universități, pentru a contribui la corelarea absolvenților și a întreprinderilor și a garanta accesul imediat al absolvenților la lumea profesională;

55.  recunoaște utilitatea burselor de studii oferite studenților de către întreprinderi private;

56.  sugerează ca, în locul sistemului global de clasificare a universităților, Comisia să introducă un sistem bazat pe informații referitoare la programele universităților europene care, printre altele, ar putea publica periodic rapoarte publice cu privire la posibilitățile de inserție profesională a studenților din fiecare program și la oportunitățile legate de mobilitate;

57.  îndeamnă Comisia să depună toate eforturile necesare pentru a finaliza Spațiul european de cercetare, oferind mai mult sprijin pentru mobilitatea tinerilor cercetători, în vederea promovării excelenței europene în domeniul cercetării ;

58.  consideră că statele membre trebuie să asigure un sistem de burse care să permită accesul la învățământul superior pentru tineri și tinere în condiții de egalitate, vizând evitarea repetării inegalităților și acordând o importanță specială învățământului terțiar;

Educație și formare profesională

59.  solicită statelor membre să modernizeze și să crească atractivitatea și calitatea EFP, astfel încât să poată fi mai bine adaptate la nevoile actuale și viitoare ale pieței forței de muncă în schimbare, care, până în 2020, va cere noi cunoștințe și aptitudini bazate pe diplome care ar trebui să fie recunoscute reciproc în toate statele membre; în această privință, subliniază marele succes la sistemelor duale de educație din respectivele state membre;

60.  subliniază că adaptarea sistemelor educaționale și a formării profesionale la viitoarele necesități ale pieței muncii în ceea ce privește competențele joacă un rol esențial în combaterea șomajului în rândul tinerilor și că, prin urmare, trecerea de la învățământul școlar, profesional sau universitar la câmpul muncii trebuie să fie pregătită mai bine și să aibă loc imediat; consideră că trebuie încurajată o mai bună cooperare între instituțiile de învățământ, organizațiile de tineret, diferitele sectoare ale pieței muncii și angajatori, de exemplu prin intermediul unor experți din diverse domenii care să ofere cursuri și seminarii cu scopul de a familiariza elevii cu viitoarea lor activitate;

61.  subliniază, prin urmare, importanța majoră de a pune în aplicare în mod eficace inițiativa „Garanția europeană pentru tineret” și de a o transforma într-un instrument de integrare activă pe piața forței de muncă; subliniază că, până în prezent, statele membre nu și-au asumat niciun angajament convingător pentru a pune în aplicare inițiativa „Garanția europeană pentru tineret” și solicită acestora să realizeze acest lucru cu rapiditate;

62.  consideră că mobilitatea vizând dobândirea de noi competențe este un instrument puternic în vederea îmbunătățirii aptitudinilor și a competențelor, a dezvoltării personale și a cetățeniei active a tinerilor; consideră că mobilitatea voluntară în cadrul educației școlare și formării profesionale, precum și în cel al formării continue și al învățământului universitar ar trebui, prin urmare, promovată în cazul tuturor tinerilor, independent de situația lor financiară, originea socială și etnică, tipul de educație sau formare profesională în care sunt implicați, dizabilitățile, problemele de sănătate sau situarea geografică a acestora și ar trebui încurajată prin orientare și consiliere profesională pe parcursul întregului proces;

63.  subliniază că mobilitatea nu trebuie să aibă drept consecință scăderea standardelor sociale în țara gazdă; subliniază importanța, în perspectiva creșterii mobilității, a recunoașterii reciproce a diplomelor obținute în cadrul învățământului școlar, profesional sau universitar, precum și a calificărilor obținute în urma stagiilor de formare efectuate în interiorul UE;

64.  solicită punerea în aplicare în mod consecvent a măsurilor precum ECVET, EQF și ECTS; subliniază faptul că trebuie acordată o dovadă a recunoașterii reciproce în primele 12 luni de la obținerea calificării; subliniază că Parlamentul este informat periodic prin intermediul indicatorilor de mobilitate;

65.  subliniază importanța sprijinirii și a consolidării continue a mobilității în domeniul EFP, inclusiv a stagiilor, prin furnizarea de informații, consiliere, îndrumare și structuri de găzduire studenților și stagiarilor EFP atunci când se află în străinătate; acordă o atenție deosebită nevoii de a stabili parteneriate cu centrele de formare și cu organizațiile de afaceri în vederea garantării disponibilității de oportunități de mobilitate de înaltă calitate, precum și a integrării acestora în parcursul educațional;

66.  evidențiază dificultățile întâmpinate în trecerea de la EFP la învățământul superior și subliniază faptul că instituțiile de învățământ trebuie să se adapteze pentru a facilita această tranziție;

67.  subliniază faptul că, oferindu-le cunoștințe și aptitudini, EFP, învățământul superior și formarea pot intensifica motivația și optimismul tinerilor, ajutându-i să își construiască stima de sine;

Tranziția din sistemul educațional către încadrarea în muncă

68.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze munca voluntară, de exemplu asigurând un temei juridic solid pentru aceasta și recunoscând-o ca timp lucrat, transformând-o astfel într-o opțiune valabilă pentru tineri, în special pentru șomeri;

69.  atrage atenția asupra faptului că intrarea fără probleme a tinerilor pe piața forței de muncă depinde în primul rând de modernizarea, inclusiv în termeni de programe, a instituțiilor și universităților EFP, astfel încât să se asigure calitatea predării și concordanța programelor de studii cu cerințele de pe piața muncii;

70.  subliniază importanța unor orare universitare mai flexibile pentru studenții care au intrat deja pe piața muncii și care doresc să studieze în același timp;

71.  subliniază că tinerii trebuie să aibă acces la EFP în cursul activității profesionale, permițându-le să se formeze în timpul programului de lucru, și că formarea profesională continuă, o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții și evoluția profesională trebuie sprijinite încă de la prima angajare și că statele membre trebuie să creeze sisteme independente de consiliere cu privire la formare, pentru a garanta că formarea continuă devine o regulă;

72.  subliniază că înalta calitate a primelor studii sau a primului stagiu de formare profesională în toate domeniile sporește participarea tinerilor pe piața muncii și asigură forțe de muncă calificate pentru întreprinderi; solicită statelor membre să instituie organisme de control adecvate pentru a garanta acest tip de educație și formare profesională;

73.  sprijină puternic ținta UE de 40 % de tineri absolvenți ai învățământului terțiar sau echivalent (adică superior și profesional);

74.  subliniază importanța instrumentelor de orientare pentru tineri pentru a-i ajuta în alegerile lor educaționale și profesionale, din școlile primare până la nivelurile superioare de educație și formare, cu scopul de a-i pregăti mai bine pentru o tranziție ușoară la viața activă; consideră că trebuie luate măsuri pentru a consolida rolul familiei și al mediului social în care trăiesc tinerii, precum și al școlilor, în orientarea acestora în opțiunile profesionale și în găsirea unui loc de muncă; subliniază că adesea, pentru a găsi un loc de muncă, este necesar un sprijin adaptat individual, sub forma consilierii tinerilor care sunt pe punctul de a-și alege o carieră sau a-și începe viața profesională;

75.  îndeamnă instituțiile de învățământ terțiar să introducă, atunci când este cazul, stagii plătite adecvat și de calitate superioară în toate programele de studiu, pentru a permite tinerilor să se pregătească pentru viața activă, și în special pentru a le da posibilitatea de acces la locuri de muncă pentru care se solicită calificări înalte; subliniază că aceste stagii nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă și trebuie să ofere o remunerație și o protecție socială adecvată, și atrage atenția asupra necesității recunoașterii acestor stagii pe piața muncii; solicită statelor membre să elaboreze politici de promovare a angajării tinerilor;

76.  solicită Comisiei să promoveze inițiative la nivel european de recunoaștere a stagiilor ca perioade de muncă pentru calculele de securitate socială, așa cum este deja cazul în unele state membre;

77.  consideră esențială sprijinirea inițiativelor private ale tinerilor, în vederea încurajării creării de locuri de muncă și a integrării sociale;

78.  subliniază nevoia de a folosi istoria și cultura europeană ca instrumente principale pentru aprofundarea integrării europene;

79.  consideră că sistemele educaționale și de formare de înaltă calitate pot contribui la creșterea șanselor tinerilor de a găsi un loc de muncă satisfăcător, ceea ce va spori, în consecință, nivelul încrederii tinerilor în viitor, va încuraja creativitatea acestora și va contribui implicit la prosperitatea societății;

80.  recunoaște rolul autorităților locale și regionale în domeniul formării și al mobilității; consideră că experiența și competențele acestora ar trebui considerate complementare acțiunii UE; subliniază faptul că, în vederea realizării obiectivelor sale, UE ar trebui să dezvolte o abordare partenerială, în special cu autoritățile locale și regionale;

Situația ocupării forței de muncă în rândul tinerilor

81.  subliniază faptul că situația tinerilor în ceea ce privește ocuparea forței de muncă depinde de politicile economice generale; îndeamnă statele membre să orienteze spre investiții și crearea de locuri de muncă; subliniază faptul că măsurile de austeritate care implică, de exemplu, reducerea cheltuielilor pentru sistemul de învățământ și crearea de locuri de muncă, nu vor ajuta tinerii și ar putea dăuna societății și economiei pe termen lung;

82.  subliniază că trebuie stabilită o legătură strânsă între inițiativele emblematice care vizează combaterea șomajului, cum ar fi „Tineretul în mișcare” și „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”; consideră că este necesar ca partenerii sociali, reprezentanții mediului de afaceri, autoritățile locale și regionale și organizațiile de tineret să fie implicați în elaborarea unei strategii sustenabile vizând reducerea șomajului în rândul tinerilor, în cadrul căreia competențele reflectate în calificările formale și informale și obținute în învățământul formal și informal să fie recunoscute și atestate în mod formal pe întreg teritoriul UE, în conformitate cu sistemul CEC al UE;

83.  subliniază că, drept consecință a crizei economice și financiare, șomajul în rândul tinerilor – un șomaj ale cărui cauze, potrivit OIM, nu sunt nivelul veniturilor și al costurilor nesalariale, drepturile de participare și standardele de protecție socială – a devenit o provocare majoră pe teritoriul UE ce, până în prezent, nu a fost abordată suficient de către UE și statele membre; subliniază că șomajul la o vârstă fragedă expune individul la un risc foarte ridicat de sărăcie pe termen lung; subliniază nevoia de locuri de muncă de calitate, pentru a împiedica tinerii să intre în categoria lucrătorilor săraci;

84.  subliniază faptul că toate contractele de muncă și de stagiu ar trebui să prevadă, din prima zi, drepturi sociale; respinge orice propunere de a nu ține seama de acest principiu; subliniază că nu trebuie scurtate termenele de preaviz, condițiile stipulate în acordurile colective și în dispozițiile statutare trebuie aplicate ca și în cazul angajaților obișnuiți, iar drepturile de participare și libertatea de asociere trebuie să fie aplicabile fără restricții din prima zi de muncă;

85.  solicită un cadru UE care să stipuleze dispozițiile de protecție a formelor de muncă atipice și a angajării pe perioadă determinată, respectând, în același timp, principiul subsidiarității;

86.  subliniază faptul că tinerii trebuie să fie protejați împotriva discriminării la locul de muncă, în special a discriminării pe criterii de vârstă și experiență profesională, prin punerea eficientă în aplicare a Directivei 2000/78/CE; invită toate statele membre să creeze o strategie națională de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

87.  subliniază faptul că principala preocupare a tinerilor este aceea de a fi independenți, de a avea acces la îngrijiri medicale și la o locuință decentă, cu un preț rezonabil, fiind totodată în măsură să se formeze, să muncească și să se dezvolte; invită, prin urmare, statele membre să elimine discriminarea pe criterii de vârstă cu privire la accesul la sistemele de asistență socială;

88.  reiterează importanța unor obiective concrete, controlabile, asociate cu mijloace financiare adecvate în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE 2020 și a orientărilor integrate în vederea reducerii șomajului în rândul tinerilor; subliniază, prin urmare, că, în cadrul programelor lor naționale de reformă, statele membre ar trebui să se angajeze în vederea creșterii gradului de angajare al tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani cu 10 % până în 2014, precum și a creșterii ratei de angajare a tinerilor care nu mai studiază la 75 % până în 2020;

89.  observă că, deoarece până în 2020 aproximativ 35 % din toate locurile de muncă disponibile vor necesita înalte calificări și capacitate de adaptare și de inovare, trebuie depuse eforturi intense pentru a crește la cel puțin 40 % proporția persoanelor cu studii superioare sau echivalente având vârste cuprinse între 30 și 34 de ani;

90.  recunoaște că punerea în aplicare a orientărilor integrate este responsabilitatea statelor membre, în timp ce Comisia ar trebui să sprijine și să controleze acțiunile la nivel național prin intermediul metodei deschise de coordonare (MDC); consideră că grupurile-țintă și indicatorii propuși de Comisie în inițiativă ar trebui monitorizați, iar progresele realizate în punerea în aplicare ar trebui măsurate prin indicatori clari;

91.  consideră că statele membre trebuie să adopte măsuri pentru a furniza cât mai multe informații, opțiuni și formare pentru a ajuta tinerii să își valorifice potențialul, însă este convins că acest lucru este realizat cel mai bine de către persoanele care lucrează pe teren la nivel local, în fiecare stat membru;

92.  consideră că trebuie mai mult dezvoltate serviciile de orientare profesională de calitate; subliniază importanța implicării partenerilor sociali în conceperea, organizarea, furnizarea și finanțarea acestor servicii, pentru a asigura relevanța și eficiența lor pe piața forței de muncă;

93.  subliniază cât de necesar este ca întreprinderile să ia măsuri corespunzătoare, în virtutea responsabilității lor sociale, pentru a ajuta tinerii să facă alegeri bune în privința carierei, ținându-se seama atât de nevoile piețelor naționale, cât și de cea europeană a muncii, și subliniază că aceste inițiative ar putea fi însoțite de stagii practice;

94.  consideră că alegerile privind locurile de muncă se bazează în continuare pe criteriile de gen și că aceasta este o componentă care se adaugă la inegalitatea de gen; subliniază că acest lucru are un impact atât asupra șomajului femeilor, cât și a sărăciei; subliniază necesitatea eliminării acestei discriminări de gen;

95.  subliniază că trebuie luate măsuri care să ofere o imagine de ansamblu a posibilităților educaționale și de formare profesională și, ulterior, profesionale, spre exemplu cu ajutorul consultanților pe probleme de egalitate, și că în special fetele trebuie să fie încurajate să se intereseze de la o vârstă fragedă pentru domeniile MIST (matematică, informatică, știință și tehnică) și pentru sectoarele de importanță strategică pentru dezvoltarea profesională, și să fie sprijinite în acest sens, iar tinerii pentru meseriile pedagogice, de îngrijire și sociale;

96.  subliniază că, având în atenție o viitoare insuficiență a numărului de lucrători calificați, trebuie adoptate măsuri specifice pentru a stimula potențialul fetelor și al femeilor, în special prin intermediul unor programe specifice de sprijin care să încurajeze pregătirea fetelor pentru profesiile științifice și tehnice;

97.  salută rolul din ce în ce mai mare al BEI în ceea ce privește instituirea programelor de finanțare pentru studenți și stimularea inițiativelor antreprenoriale ale tinerilor; consideră că BEI ar trebui să-și asume un rol mai important, prin investiții selective în sectoarele cu valoare adăugată din statele membre și în special în acele întreprinderi care depun eforturi maxime pentru a angaja și forma tineri;

98.  subliniază că tinerii cu șanse de reușită mai scăzute, în special cei aparținând categoriei NEET (tineri care nu sunt încadrați profesional sau nu urmează un program de educație sau formare) trebuie sprijiniți sau chiar pregătiți, identificându-le nevoile individuale și acordând atenție creșterii nivelului de integrare al acestora pe piața forței de muncă și al accesului lor la locuri de muncă de calitate;

99.  consideră că organismele de formare finanțate public și gratuite, precum și un sistem standardizat de asistență pentru formare profesională pot reprezenta instrumente eficace de integrare a tinerilor celor mai defavorizați pe piața muncii;

100.  subliniază, totuși, că integrarea pe prima piață a forței de muncă este esențială și că orice măsuri de integrare ar trebui să vizeze promovarea accesului pe piața forței de muncă dintr-un stadiu incipient și trebuie să fie adaptată prin măsuri de sprijin care să se concentreze asupra necesităților persoanelor;

101.  subliniază dificultățile specifice ale tinerilor săraci de a se bucura de o experiență în străinătate, din cauza constrângerilor financiare și lingvistice, precum și, în unele cazuri, din cauza discriminării; este convins că sprijinul financiar trebuie să abordeze în special nevoile celor mai defavorizați;

102.  subliniază importanța creării posibilităților de angajare pentru tinerii cu dizabilități prin instituirea unor programele de educație corespunzătoare și a acordării unor subvenții mai mari pentru angajarea acestei categorii importante din populația tânără, cu scopul de a-i ajuta pe acești tineri să se integreze mai bine în societate și să-și realizeze potențialul;

103.  solicită statelor membre și Comisiei să susțină campanii de informare privind posibilitățile educaționale și de formare pentru tinerii cu dizabilități, cum ar fi proiectul Schimb de abilități dezvoltat de Forumul european al persoanelor cu dizabilități și de Rețeaua studenților Erasmus;

104.  subliniază faptul că programul de lucru al Eurofound pentru 2009-2012 include proiectul specific intitulat „Incluziunea activă pentru tinerii cu dizabilități sau cu probleme de sănătate” și indică rolul esențial al centrelor de formare, care oferă formare socială și profesională de competențe pentru tineri cu dizabilități și pentru cei care au crescut în centre de îngrijire instituțională; solicită acordarea de sprijin pentru dezvoltarea și utilizarea acestor centre de formare profesională, în caz de necesitate;

105.  consideră că este necesară luarea măsurilor de clarificare deplină, atât la nivel național, cât și la nivel european, a situației tinerilor fără loc de muncă și educație sau pregătire profesională; solicită Comisiei să coopereze cu statele membre pentru a determina cauzele marginalizării tinerilor și pentru a recomanda soluții de reintegrare a acestora, dar și de combatere a acestui fenomen, prin realizarea, în următorii 10 ani, a obiectivelor relevante pentru în privința capacității de inserție profesională și competitivitatea lucrătorilor europeni și a reducerii ratei de abandon școlar;

106.  subliniază că, în toate etapele orientării profesionale, stagiile sunt un mijloc potrivit în acest sens, și reamintește necesitatea de a stabili standarde minime pentru stagii, precum un venit și drepturi sociale, inclusiv protecție socială și acorduri privind securitatea socială, pentru a îmbunătăți calitatea stagiilor și a garanta valoarea educațională a acestora;

107.  își reiterează opinia că stagiile nu trebuie să înlocuiască locurile de muncă propriu-zise și trebuie să aibă o durată limitată; subliniază că este necesară introducerea urgentă a unui cadru calitativ european cu caracter juridic obligatoriu privind stagiile pentru toate stagiile de pregătire și de formare pentru a împiedica exploatarea stagiarilor și că Comisia ar trebui să prezinte un plan de acțiune cu un calendar care să includă o schemă a modului în care acest cadru calitativ ar fi pus în aplicare;

108.  salută inițiativa „Primul loc de muncă Eures” de promovare a mobilității profesionale cu care să fie corelat Monitorul european pentru locurile de muncă disponibile pentru ca angajații și angajatorii să aibă o privire de ansamblu transparentă la nivel UE asupra pieței muncii, cu scopul de a ocupa posturile disponibile cât mai curând posibil cu persoane competente; subliniază, totuși, că acest lucru nu trebuie să aibă drept consecință exodul de creiere din anumite părți ale UE;

109.  subliniază că măsurile coordonate active ale UE în domeniul pieței forței de muncă, precum programele de ocupare a forței de muncă destinate tinerilor, cu finanțare publică, și crearea unor locuri de muncă noi, durabile și decente și remunerate în mod corespunzător și a unor întreprinderi noi, precum și promovarea unei culturi a întreprinderii în școli, stimularea inițiativelor, asistența tehnică pentru creatorii de întreprinderi, simplificarea proceselor de administrare în scopul accelerării procesului de demarare a activității, serviciile la nivel local pentru facilitarea gestionării, integrarea universităților și a centrelor de cercetare pentru promovarea producției și proceselor inovatoare și recunoașterea activităților de voluntariat ca experiență profesională, precum și promovarea spiritului antreprenorial, reprezintă, toate, elemente necesare pentru eliminarea șomajului în rândul tinerilor și sprijinirea unei creșteri favorabile incluziunii;

110.  subliniază importanța învățării și a educației informale și non-formale pentru dezvoltarea tinerilor; subliniază că aptitudinile dobândite nu oferă doar oportunități pentru intrarea tinerilor în lumea profesională, dar le permit, de asemenea, să se implice activ în societate și să își asume responsabilitatea pentru propria viață;

111.  subliniază faptul că obiectivul suprem al inițiativei „Tineretul în mișcare” nu este doar de a îmbunătăți sistemele educaționale europene și de a crește capacitatea de inserție profesională a tineretului, ci și de a crea un mediu social în care fiecare tânăr își va putea realiza potențialul și aspirațiile;

o
o   o

112.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0166. (2) JO L 17, 22.1.2010, p. 43. (3) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (4) JO C 135, 26.5.2010, p. 2 și p. 8. (5) JO C 326, 3.12.10, p. 9. (6) CdR 292/2010. (7) SOC/395.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la învățarea în primii ani de viață în Uniunea Europeană (2010/2159(INI))

P7_TA(2011)0231 A7-0099/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, în special articolele 3, 18 și 29,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue(1),

–  având în vederea Comunicarea Comisiei intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011)0066),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Eficiența și echitatea în sistemele europene de educație și de formare” (COM(2006)0481),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 20 ianuarie 2010 privind îngrijirea și educația la preșcolari(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 11 mai 2010 privind dimensiunile sociale ale educației și formării(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind educația copiilor din familii de migranți(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”)(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 21 noiembrie 2008, privind pregătirea tineretului pentru secolul XXI: un program de cooperare europeană pe plan școlar(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 privind îmbunătățirea calității formării profesorilor(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 intitulată „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun”(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0099/2011),

A.  întrucât învățarea în primii ani de viață a copiilor pune bazele învățării cu succes de-a lungul vieții acestora, proces esențial pentru realizarea obiectivelor Europa 2020;

B.  întrucât, în primii ani de viață, copiii demonstrează o curiozitate, receptivitate și dorință de a învăța deosebite și întrucât la această vârstă se formează capacitatea de a vorbi și de ase exprima, precum și aptitudinile sociale; întrucât la această vârstă se pun temeliile viitorului parcurs educațional și profesional al copilului;

C.  întrucât pe întreg teritoriul UE educația și îngrijirea preșcolară (ECEC) este furnizată în moduri diferite, cu diferite definiții ale „calității” care depind în mare măsură de valorile culturale ale statelor și ale regiunilor și interpretarea „copilăriei” din perspectiva acestora;

D.  întrucât există o legătură evidentă între mediile sărace și defavorizate și rezultate școlare slabe și întrucât s-a dovedit că familiile care provin din aceste medii beneficiază cel mai mult de accesul la servicii ECEC finanțate din fonduri publice; întrucât este puțin probabil ca grupurile dezavantajate să caute acces la servicii ECEC din cauza unor probleme de disponibilitate și accesibilitate;

E.  întrucât ECEC tinde să primească mai puțină atenție și investiții mai mici decât orice alt ciclu educațional, în pofida unor dovezi clare că investițiile în acest domeniu aduc câștiguri mari;

F.  întrucât obiectivele ECEC sunt adesea determinate într-o măsură mult prea mare de piața muncii, concentrându-se prea mult pe necesitatea de a crește numărul femeilor aflate pe piața muncii și prea puțin pe nevoile și interesele copilului,

G.  întrucât o serie de gospodării se confruntă cu dificultăți mari în fața obligațiilor familiale și a constrângerilor profesionale asociate cu schimbările actuale de pe piața forței de muncă, cum ar fi dezvoltarea orarelor atipice și flexibile impuse salariaților și creșterea locurilor de muncă nesigure;

H.  întrucât există o legătură directă între bunăstarea părinților și a copiilor și oferta, cantitativă și calitativă, a serviciilor încă din primii ani de viață;

I.  întrucât, în mod tradițional, îngrijirea copiilor a fost văzută ca o activitate naturală a femeilor, ceea ce a condus la o preponderență a femeilor care lucrează în domeniul ECEC;

J.  întrucât calificarea personalului variază semnificativ între statele membre și între tipurile de furnizori și întrucât în majoritatea statelor membre nu există o obligație impusă furnizorilor de servicii pentru preșcolari de a angaja personal cu calificări specifice,

K.  întrucât în domeniul educației preșcolare la nivelul UE s-au efectuat foarte puține cercetări care pot oferi date cu privire la evoluția și implementarea politicilor în domeniul ECEC la nivelul UE,

Abordarea centrată pe copil

1.  salută următoarele obiective specifice prevăzute în concluziile Consiliului European de la Barcelona: „asigurarea, până în 2010, a unor servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta între 3 ani și vârsta obligatorie de începere a școlii și pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub 3 ani”; susține, totuși, necesitatea unei revizuiri și actualizări, de către Consiliu și Comisie, a acestor obiective, prin plasarea nevoilor și intereselor copilului în centrul politicilor din domeniul ECEC;

2.  recunoaște că strategia Europa 2020, care urmărește să creeze o societate favorabilă incluziunii prin creșterea ocupării forței de muncă, scăderea ratelor de abandon școlar și reducerea sărăciei, nu poate fi realizată decât dacă li se oferă tuturor copiilor un început adecvat în viață;

3.  constată că primii ani de viață sunt esențiali pentru dezvoltarea cognitivă, senzorială și motorie, pentru dezvoltarea emoțională și personală și pentru și pentru achiziția limbajului în acești ani punându-se bazele pentru învățarea de-a lungul vieții; recunoaște faptul că ECEC sprijină sănătatea mentală și dezvoltarea fizică a copiilor, oferindu-le șansa de a deveni ființe umane echilibrate; recomandă, în consecință, ca statele membre să analizeze oportunitatea introducerii unui an obligatoriu de grădiniță înaintea începerii anilor de școală propriu-ziși;

4.  subliniază faptul că dezvoltarea timpurie a unor stiluri de viață sănătoase, precum obiceiurile alimentare bune și exerciții fizice adecvate și echilibrate, pot avea un impact profund asupra dezvoltării fizice și mentale și pot fi un determinant esențial al sănătății de-a lungul vieții; avertizează cu privire la pericolul pe care îl reprezintă implicarea copiilor în anumite activități sportive intensive, orientate spre rezultate;

5.  reamintește importanța generală a oricăror activități de învățare timpurii în dobândirea de cunoștințe, în special a limbilor străine, a multilingvismului și a diversității lingvistice;

6.  încurajează înființarea și sprijinirea modelelor pedagogice inovatoare de predare a limbilor străine, și anume creșele și grădinițele cu educație multilingvă, care îndeplinesc obiectivul stabilit la Barcelona în 2002, acordând o atenție deosebită învățării de limbi regionale, limbi vorbite de minorități sau de comunitățile vecine;

7.  atrage atenția asupra dezvoltării și optimizării instituțiilor de învățământ care se ocupă de copii după programul de la grădiniță(prin programe de studiu și recreere după încheierea programului școlar);

8.  subliniază faptul că, în plus față de protecție și educație, toți copiii au dreptul la odihnă, timp liber și joacă;

Furnizarea universală a educației și îngrijirii preșcolare

9.  constată că, în conformitate cu concluziile Consiliului din 12 mai 2009, dezavantajule educaționale trebuie remediate prin asigurarea unui învățământ preșcolar de bună calitate și a unui sprijin orientat, precum și prin promovarea unei educații incluzive;

10.  recunoaște că, în timp ce grupurile sociale defavorizate pot beneficia de ajutor suplimentar, furnizarea de ECEC ar trebui să fie în mod ideal universală pentru toți părinții și copiii, indiferent de originea sau statutul lor financiar;

11.  subliniază că, acolo unde este cazul, copiii cu dizabilități ar trebui să participe la serviciile ECEC principale și că, dacă este nevoie, ar trebui să li se ofere ajutor suplimentar de specialitate;

12.  solicită statelor membre să implementeze în cel mai scurt timp posibil Convenția ONU privind persoanele cu dizabilități;

13.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să permită abordări pluraliste în ceea ce privește programele preșcolare și în practicile aferente;

Implicarea părinților

14.  subliniază faptul că părinții, atât mamele cât și tații, sunt parteneri egali în ECEC recunoaște că serviciile ECEC ar trebui să fie pe deplin participative, implicându-i pe toți membrii personalului, pe părinți și, acolo unde este posibil, și pe copii;

15.  subliniază faptul că prevederea unui concediu de maternitate și de paternitate cu o durată suficientă, precum și punerea în aplicare a unor politici eficiente și flexibile privind piața forței de muncă, sunt componente esențiale ale unei politici eficace în domeniul ECEC;

16.  încurajează statele membre să investească în programe de educație parentală și, după caz, să ofere alte forme de asistență pentru părinții care au nevoie de ajutor suplimentar, cum ar fi vizitele la domiciliu; susține, în plus, faptul că părinților ar trebui să li se ofere acces gratuit, ușor accesibil și la fața locului la servicii de consiliere în cadrul creșelor;

17.  subliniază că activitățile culturale reprezintă o sursă de dezvoltare deosebit de bogată pentru copii, promovând dialogul dintre culturi diferite și dezvoltând deschiderea și toleranța; reamintește, în acest sens, importanța pe care o au activitățile interculturale a copiilor și părinților, activități organizate de echipe de persoane specializate în munca cu și pentru copii;

18.  constată că, accesul la educație în primii ani de viață încă nu este permis în toate statele membre pentru copiii ai căror părinți nu au permis de ședere;

19.  solicită statelor membre să ofere copiilor persoanelor care solicită azil, refugiaților, persoanelor cu protecție subsidiară sau tolerate din motive umanitare accesul la educație în primii ani de viață pentru a nu le diminua șansele în viață încă de la început;

O mai bună integrare a serviciilor

20.  încurajează statele membre să integreze serviciile ECEC și să sprijine dezvoltarea acestora și a activitățile conexe, concomitent cu o mai bună cooperare și coordonare între diferitele instituții și ministere care lucrează la politici și programe destinate primilor ani de viață ;

21.  solicită statelor membre să asigure suficientă autonomie instituțiilor de educație preșcolară pentru ca acestea să-și poată menține caracterul unic și creativ în ceea ce privește căutarea soluțiilor pentru binele copiilor;

22.  subliniază importanța unor servicii ECEC inovatoare, care au un caracter local și care îi reunesc pe membrii comunității din sectorul sănătății, educației, sectorul social și alte sectoare;

23.  solicită statelor membre să sprijine și să finanțeze, în colaborare cu administrațiile locale și organizațiile nonprofit, măsurile și proiectele prin care se oferă servicii ECEC pentru copiii din grupurile sociale defavorizate, și de asemenea să le monitorizeze și să le evalueze;

24.  recunoaște faptul că trebuie să se țină seama de varietatea condițiilor de viață și de diversitatea nevoilor familiilor și se așteaptă la programe de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari diverse, flexibile și inovatoare;

25.  solicită elaborarea unui cadru european pentru serviciile ECEC, care să respecte diversitatea culturală a statelor membre și să scoată în evidență obiective și valori comune;

Beneficiile economice

26.  subliniază că într-un climat economic instabil nu trebuie neglijate investițiile substanțiale în serviciile ECEC; subliniază că statele membre ar trebui să aloce resurse adecvate pentru serviciile ECEC;

27.  reafirmă că investițiile în ECEC s-au dovedit a avea beneficii economice și sociale ulterioare, cum ar fi creșterea contribuțiilor fiscale prin consolidarea forței de muncă, precum și reducerea viitoarelor costuri ale serviciilor de sănătate, scăderea ratei criminalității și a numărului cazurilor de comportament antisocial; subliniază că prevenirea reprezintă o metodă mai eficace și mai eficientă în termeni de costuri, decât intervenția într-o etapă ulterioară;

28.  recunoaște faptul că o educație de calitate în primii ani de viață poate contribui la reducerea abandonului școlar timpuriu și la combaterea dezavantajelor educaționale suferite de copiii din grupuri sociale și culturale dezavantajate, precum și la reducerea inegalităților sociale care rezultă, toate acestea afectând întreaga societate; constată că tinerii din grupuri sociale vulnerabile sunt în special în pericol;

29.  subliniază că serviciile ECEC de înaltă calitate sunt o completare, nu un substitut al unui sistem de social solid care încorporează o gamă largă de instrumente împotriva sărăciei; solicită statelor membre să se ocupe de sărăcia la nivelul societății;

Personal și servicii de calitate

30.  subliniază că perioada preșcolară este cea mai importantă perioadă din dezvoltarea emoțională și socială a copilului iar persoanele care lucrează cu copiii preșcolari trebuie să aibă calificări profesionale adecvate; subliniază că atunci când se selectează personalul, trebuie avute în vedere în mod esențial binele și siguranța copiilor;

31.  recunoaște că efectele pozitive ale programelor de intervenție timpurie pot fi susținute pe termen lung numai dacă sunt urmate de o educație primară și secundară de bună calitate;

32.  recunoaște că personalul calificat și bine pregătit, care lucrează cu copii de vârstă fragedă are impactul cel mai notabil asupra calității serviciilor ECEC, și astfel, invită statele membre să ridice standardele profesionale prin introducerea unor calificări recunoscute pentru cei care lucrează în domeniul ECEC; subliniază că există și alți factori care influențează calitatea, cum ar fi numărul de copii raportat la numărul de personal, mărimea grupelor și conținutul programei școlare;

33.  recunoaște necesitatea comunicării și a transferurilor de abordări între educatorii din ECEC și învățătorii din școala primară, care să se concentreze pe continuitatea metodelor de învățat;

34.  invită statele membre să elaboreze mecanisme de evaluare a prevederilor și să asigure respectarea standardelor de calitate, în vederea îmbunătățirii serviciilor ECEC;

35.  solicită, în contextul implementării Cadrului european pentru serviciile ECEC, să se țină cont de calitatea educației și, astfel, de rezultatele învățării; invită statele membre să ofere programe de pregătire continue pentru cere care lucrează în domeniul ECEC pentru a crește și a optimiza aptitudinile specifice;

36.  încurajează statele membre să se asigure că tot personalul calificat din domeniul ECEC primește, preferabil, un salariu la nivelul profesorilor de școală primară;

37.  solicită statelor membre să abordeze problematica genului în domeniul ECEC prin punerea în aplicare a unor politici de creștere a numărului bărbaților care participă la cursurile ECEC;

Cercetarea și schimbul de bune practici

38.  subliniază că, deși există date empirice privind copiii mici din anumite state membre (colectate de Asociația națională pentru educația copiilor mici, UNCIEF, International Early Years Education Journal și OCDE), este încă acută necesitatea de a înțelege mai bine dezvoltarea copiilor în primii ani de viață; solicită acțiuni de analizare și cercetare suplimentare pe întreg teritoriul UE, pentru a se putea realiza un schimb de date la nivelul UE, ținând seama de diversitatea culturală a statelor membre;

39.  regretă că finanțarea structurală a UE și programele de tipul Comenius (care le permit educatorilor să participe la schimburi la nivelul UE) nu sunt utilizate suficient; solicită statelor membre să crească gradul de conștientizare a unor astfel de programe și fonduri în rândul educatorilor din domeniul ECEC;

40.  salută intenția Comisiei de a promova identificarea și schimbul de politici și bune practici prin intermediul metodei deschise de coordonare, astfel cum se menționează în Comunicarea privind ECEC, și recomandă cooperarea între statele membre și schimbul de bune practici pentru a îmbunătăți programele actuale în domeniul ECEC;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 327, 24.11.2006, p. 45. (2) JO C 339, 14.12.2010, p. 1. (3) JO C 135, 26.5.2010, p. 2. (4) JO C 301, 11.12.2009, p. 5. (5) JO C 119, 28.5.2009, p. 2. (6) JO C 319, 13.12.2008, p. 20. (7) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 12. (8) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 59.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Mauritania

P7_TA(2011)0232 RC-B7-0193/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 208 și 218 din TFUE,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării, din 1982,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1801/2006 al Consiliului din 30 noiembrie 2006 privind încheierea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Republica Islamică Mauritania(1),

–  având în vedere vizita din noiembrie 2010 a Comisiei pentru pescuit în Mauritania,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei referitoare la negocierile pentru reînnoirea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Mauritania (O-000038/2011 – B7-0018/2011),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât protocolul actual la Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Republica Islamică Mauritania expiră la 31 iulie 2012 și întrucât Comisia intenționează să lanseze negocieri în vederea reînnoirii acestuia, pentru care a solicitat deja Consiliului un mandat ferm;

B.  întrucât Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului (APP) cu Mauritania prevedea contribuții financiare în valoare de 305 milioane EUR pentru o perioadă de patru ani, fiind astfel un acord internațional important al Mauritaniei, având în vedere că plățile și taxele de licență provenind de la UE constituie cca o treime din venitul total al statului;

C.  întrucât sectorul pescuitului reprezintă 10 % din PIB-ul Mauritaniei și între 35 % și 50 % din exporturile acestei țări și are, de asemenea, o contribuție la bugetul național de 29 %;

D.  întrucât Mauritania este una dintre cele mai sărace țări din Africa, fiind clasificată drept o țară săracă foarte îndatorată și dependentă de ajutoarele externe, și este caracterizată de o considerabilă instabilitate politică;

E.  întrucât cooperarea trebuie să se bazeze pe interesul reciproc și pe inițiative și măsuri care, indiferent dacă sunt adoptate împreună sau separat de fiecare parte, trebuie să fie complementare și să garanteze coerența politicilor;

F.  întrucât, cu ocazia vizitei sale recente în Mauritania, Comisia pentru pescuit nu a izbutit să clarifice mai multe chestiuni importante legate de politica acestei țări în domeniul pescuitului, printre care situația stocurilor și nivelul activităților de pescuit desfășurate de flotele mauritane și străine;

G.  întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolelor 61 și 62 din Convenția ONU asupra dreptului mării, zonele de pescuit trebuie astfel administrate încât „să se mențină sau să se refacă populațiile de pești exploatate la niveluri care să producă un randament maxim durabil, ținând seama de factorii de mediu și economici relevanți”;

H.  întrucât APP a contribuit la supraexploatarea unor stocuri, în special a celui de caracatiță, conducând, prin urmare, la reducerea posibilităților de pescuit pentru pescarii mauritani și la un avantaj concurențial pentru industria UE ca urmare a subvenționării taxelor de acces pentru navele UE;

I.  întrucât este esențial, la negocierea posibilităților de pescuit conform noului protocol, să se țină seama de relațiile Mauritaniei cu țări terțe care exploatează de asemenea posibilitățile de pescuit din zona economică exclusivă a Mauritaniei prin acorduri bilaterale sau private;

J.  întrucât articolul 218 din TFUE prevede în mod clar condițiile în care Parlamentul ar trebui implicat în deciziile privind acordurile din domeniul pescuitului și întrucât acestea justifică dorința Parlamentului de a contribui la acest proces prezentându-și prioritățile în ceea ce privește noile protocoale ce urmează a fi negociate;

K.  întrucât anexa II la Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană reglementează transmiterea de informații confidențiale către Parlament și tratarea acestora, astfel cum sunt definite la punctul 1.2 din anexa II, de către Comisie, în cadrul exercitării prerogativelor și competențelor Parlamentului; întrucât cele două instituții sunt ținute să acționeze în conformitate cu îndatoririle reciproce de cooperare loială, în spirit de încredere reciprocă deplină și respectând cu strictețe dispozițiile pertinente din tratate,

L.  întrucât, ca urmare a slabei dezvoltări a sectorului pescuitului în Mauritania, inclusiv a lipsei de porturi de debarcare semnificative în afară de Nouadhibou, această țară este privată de valoarea adăugată pe care ar obține-o dacă ar exploata singură resursele sale piscicole (inclusiv procesele de prelucrare și vânzarea peștelui);

M.  întrucât următoarele linii de sprijin prevăzute pentru sectorul pescuitului din Mauritania nu au fost puse în practică în mod satisfăcător: modernizarea și dezvoltarea micului pescuit de coastă și artizanal și a industriilor legate de pescuit; dezvoltarea infrastructurii portuare și ameliorarea condițiilor de debarcare a capturilor de pește; dezvoltarea proiectelor de acvacultură; îmbunătățirea controlului și a supravegherii pe mare,

1.  salută propunerea Comisiei de deschidere a negocierilor pentru reînnoirea protocolului dintre UE și Republica Islamică Mauritania, subliniind, în același timp, că acesta trebuie păstrat numai dacă este reciproc avantajos, adaptata corespunzător și aplicat în mod corect;

2.  salută propunerea Comisiei de introducere a unei clauze referitoare la drepturile omului;

3.  insistă că orice acces negociat pentru navele sub pavilion UE pentru pescuit în apele Mauritaniei trebui să se bazeze pe principiul stocurilor excedentare descris în Convenția ONU asupra dreptului mării; subliniază, mai ales, că trebuie să existe o evaluare riguroasă pentru toate stocurile la care se dorește accesul sau care este probabil să fie capturate de flote UE drept capturi accidentale; insistă că accesul acordat UE trebuie să privească acele resurse care nu pot fi capturate de flota mauritană; reliefează că, în cazul în care vor fi necesare reduceri ale capturilor, flotele din țările terțe (UE și altele) care produc cele mai mari daune ecologice trebuie să fie primele care să facă reduceri;

4.  insistă asupra primirii de date fiabile privind posibilitățile de pescuit și capturile realizate de țările terțe în apele Mauritaniei, pentru a se putea identifica surplusul de resurse; consideră că, în cazul stocurilor partajate cu alte state din Africa de Vest, nivelurile de acces la pescuit în Mauritania trebuie negociat ținând seama de nivelurile de pescuit din alte state;

5.  ia notă cu profundă îngrijorare de faptul că evaluarea ex-post a conchis că majoritatea stocurilor din Mauritania sunt fie exploatate la maximum, fie supraexploatate și recomandă reducerea pescuitului pentru acele stocuri; este de părere că Comitetul științific comun ar trebui să dispună de resurse suficiente pentru a-și îndeplini în mod adecvat sarcinile; încurajează Comisia să discute cu Mauritania despre elaborarea unor planuri de gestionare a pescuitului pe termen lung, care să includă toate alocările pentru pescuit prevăzute de autoritățile din Mauritania, atât cele pentru flotele naționale, cât și cele pentru flotele țărilor terțe, inclusiv eliminarea supracapacității oricărei flote;

6.  consideră că toate informațiile științifice relevante, inclusiv rapoartele Comitetului științific comun, datele referitoare la capturile realizate de flotele UE și informațiile privind orice condamnări pentru încălcări ale reglementărilor, ar trebui transmise Parlamentului și ar trebui să fie de domeniul public;

7.  îndeamnă Comisia să le solicite autorităților din Mauritania să prezinte garanții cu privire la modul în care interpretează măsurile de supraveghere; reafirmă, în special, că toate vasele UE sunt echipate cu sisteme de supraveghere prin satelit și că acesta trebuie să fie instrumentul de determinare a poziției lor; subliniază că utilizarea estimării vizuale aproximative a distanței până la coastă ar trebui interzisă, întrucât nu s-a dovedit fiabilă și a condus la insecuritate juridică pentru flotă; insistă că orice sistem alternativ ar trebui convenit în avans; consideră că semnalele de poziționare ar trebui transmise direct autorităților mauritane în timp real; consideră, în plus, că protocolul ar trebui să stipuleze că, în cazul în care sistemul VMS al unei nave se defectează, nava respectivă trebuie să repare sistemul în termen de două săptămâni, în caz contrar autorizația sa de pescuit urmând să fie suspendată până la încheierea reparațiilor;

8.  își exprimă îngrijorarea legată de procedurile de inspectare ilegală la bordul vaselor UE utilizate de autoritățile din Mauritania, care constituie o problemă recurentă; pune la îndoială respectarea, de către autoritățile din Mauritania, a capitolului VI din Anexa II la protocol, în special a punctului 3 privind procedurile în cazul inspecțiilor la bordul navelor;

9.  solicită Comisiei să negocieze simultan posibilitățile de pescuit pentru diferite categorii de vase și măsurile tehnice care trebuie aplicate în fiecare caz, pentru a se evita subutilizarea și situațiile în care pescuitul se dovedește imposibil din motive tehnice, ceea ce duce la pierderi de venit substanțiale; solicită insistent Comisiei să se asigure că activitățile de pescuit care intră sub incidența APP îndeplinesc aceleași criterii de durabilitate pe care le îndeplinesc activitățile de pescuit în apele UE, inclusiv pe cele de selectivitate; invită Comisia să inițieze un dialog cu Mauritania în scopul de a ajuta această țară să-și dezvolte în continuare o politică responsabilă în domeniul pescuitului, care să îndeplinească atât cerințele de conservare, cât și obiectivul de a promova dezvoltarea economică a resurselor halieutice;

10.  invită Comisia să se asigure că se respectă Codul de conduită FAO pentru pescuit responsabil, în special în ceea ce privește recomandarea de a li se acorda acces preferențial la resursele din apele mauritane pescarilor care desfășoară activități de pescuit artizanal;

11.  încurajează Mauritania să ratifice instrumentele internaționale relevante în domeniul pescuitului, cum ar fi Acordul privind statele portuare și Convenția ONU privind stocurile de pește;

12.  consideră că acordurile privind pescuitul dintre UE și țările terțe trebuie să fie precedate de o largă dezbatere în țările în cauză, care să permită participarea populației, a organizațiilor societății civile și a parlamentelor naționale, promovându-se astfel democrația și transparența;

13.  consideră că banii plătiți sub formă de compensare pentru accesul la stocurile de pește din apele mauritane trebuie să fie clar separați de sprijinul financiar pentru programul multianual mauritan din domeniul pescuitului, ceea ce înseamnă că o reducere a posibilităților de pescuit nu trebuie să ducă la o reducere a sumelor acordate de UE pentru programul multianual;

14.  consideră, în plus, că sprijinul financiar pentru programul multianual mauritan din domeniul pescuitului trebuie să reflecte nevoile Mauritaniei în privința dezvoltării pescuitului durabil, în special gestionarea pescuitului (cercetare, control, mecanisme de participare a părților interesate, infrastructuri etc.), exprimate în cadrul de cooperare și dezvoltare UE-Mauritania; afirmă că sprijinul financiar din cadrul APP ar trebui să susțină și să consolideze obiectivele UE de cooperare în domeniul dezvoltării, pentru a pune în aplicare obligația legală a UE privind coerența politicilor de dezvoltare prevăzută de articolul 208 din TFUE;

15.  consideră necesară realizarea unei evaluări exhaustive și detaliate a cauzelor realizării nesatisfăcătoare a obiectivelor în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare și diferitele linii de sprijin în sectorul pescuitului din Mauritania; subliniază că această evaluare trebuie realizată cu participarea autorităților din Mauritania;

16.  consideră că APP trebuie să includă mecanisme eficiente de supraveghere pentru a se asigura că fondurile alocate pentru dezvoltare, și în special pentru îmbunătățirea infrastructurii în sectorul pescuitului, sunt utilizate în mod corespunzător;

17.  salută intenția Comitetului consultativ regional pentru flota de lungă distanță de a obliga armatorii să achite un procent echitabil din valoarea capturilor;

18.  recunoaște importantele investiții realizate și continuate în Mauritania atât de UE, cât și de unele state membre, dar îndeamnă la eforturi mai mari din partea Comisiei și a statelor membre pentru o mai bună coordonare a contribuțiilor financiare, în vederea unei colaborări reale în domeniul dezvoltării în Mauritania și pentru evitarea suprapunerii eforturilor;

19.  consideră că, astfel cum prevede articolul 6 punctul 3 din protocolul actual, UE ar trebui să susțină construirea, cât mai rapid cu putință, a unor infrastructuri adecvate pentru descărcarea capturilor de pește pe coasta centrală și sudică a Mauritaniei, inclusiv la Nouakchott, dar nu numai acolo, astfel încât peștele prins în apele Mauritaniei să fie debarcat în porturile naționale și nu în afara țării, așa cum se întâmplă frecvent în prezent; este de părere că acest lucru va stimula consumul de pește local și va sprijini crearea de locuri de muncă la nivel local;

20.  consideră că aceste ameliorări, împreună cu eliminarea epavelor și modernizarea portului important de la Nouadhibou, ar permite flotei UE să opereze mai eficient, ar facilita fluxurile de investiții și ar stimula impactul APP asupra economiei locale;

21.  subliniază că este necesar ca Parlamentul să fie implicat atât în procesul de negociere, cât și în monitorizarea pe termen lung a funcționării noului protocol, pentru a respecta obligațiile prevăzute de TFUE cu privire la informarea completă și promptă a Parlamentului; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat în cadrul ședințelor comitetelor mixte prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului și insistă ca societatea civilă, inclusiv reprezentanții sectorului pescuitului atât din UE, cât și din Mauritania, să participe de asemenea la aceste ședințe;

22.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului evaluarea ex-post a protocolului în vigoare ca document nesecret, pentru a le da deputaților posibilitatea de a decide în cunoștință de cauză dacă obiectivele stabilite pentru acest acord au fost atinse și, în consecință, dacă își dau acordul pentru reînnoirea protocolului;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor statelor membre, precum și guvernului mauritan.

(1) JO L 343, 8.12.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la accesul egal la piețele din sectorul public din UE și din țările terțe și la revizuirea cadrului juridic privind achizițiile publice, inclusiv concesionările

P7_TA(2011)0233 B7-0284/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Directivele 2004/18/CE și 2004/17/CE privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice și Directivele 89/665/CEE, 92/13/CEE și 2007/66/CE privind căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice,

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice(1),

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică – în beneficiul economiei și al societății europene” și adresat președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice – Către o piață europeană a achizițiilor publice mai performantă (COM(2011)0015),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât buna funcționare a pieței achizițiilor publice este esențială pentru a stimula piața internă, a încuraja inovarea, a sprijini creșterea economică, ocuparea forței de muncă și competitivitatea, a promova un nivel mai ridicat de protecție a mediului,a climei și a drepturilor sociale în întreaga UE, și pentru a atinge un randament optim al cheltuielilor pentru autoritățile publice, cetățeni și contribuabili;

B.  întrucât achizițiile publice au o importanță deosebită în special pentru depășirea crizei economice și financiare și pentru protecția împotriva unor crize viitoare, acționând ca un catalizator pentru revitalizarea economiei UE și, în consecință, pentru ocuparea forței de muncă și pentru bunăstare pe teritoriul acesteia;

C.  întrucât un proces solid și bine gândit de optimizare a cadrului juridic aferent achizițiilor publice este extrem de important pentru bunăstarea cetățenilor, a consumatorilor și a întreprinderilor din UE, precum și pentru autoritățile publice locale, regionale și naționale și, astfel, pentru acceptarea UE ca întreg;

D.  întrucât există o multitudine de chestiuni vizate de revizuirea legislației UE privind achizițiile publice, este necesar să se stabilească priorități diferite din punctul de vedere al urgenței și al tematicii, având în vedere evenimentele politice în curs la nivelul UE și pe plan internațional;

E.  întrucât va fi necesară o evaluare coerentă, pe baza unei consultări sistematice cu părțile interesate, a unei game largi de chestiuni din cadrul tradițional al achizițiilor publice, precum și a problemei conexe a concesionărilor;

F.  întrucât chestiunea specifică a garantării egalității de tratament și a concurenței echitabile pe piețele de achiziții publice din UE și din țările terțe necesită de urgență o atenție politică sporită, în special având în vedere problemele curente privind accesul la piețele din sectorul publice din țările terțe, progresul lent al negocierilor privind revizuirea Acordului OMC privind achizițiile publice și reticența evidentă a numeroase țări terțe față de semnarea acestui acord,

1.  face trimitere la observațiile formulate în Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice, în special la punctul 46 din rezoluție, unde adoptă o poziție fermă împotriva măsurilor protecționiste din domeniul achizițiilor publice la nivel mondial și își exprimă totodată credința fermă în principiul reciprocității și al proporționalității în acest domeniu; solicită Comisiei să desfășoare o analiză detaliată a beneficiilor și a problemelor potențiale asociate cu impunerea unor restricții specifice și proporționale asupra accesului la anumite segmente ale piețelor de achiziții publice din UE, o evaluare de impact a condițiilor de impunere a acestor restricții, precum și o evaluare a temeiului juridic al acestui instrument în raport cu partenerii comerciali care beneficiază de deschiderea pieței UE, dar care nu și-au manifestat intenția de a-și deschide propriile piețe pentru întreprinderile europene, încurajând în același timp partenerii UE să asigure un acces reciproc și proporțional pe piață pentru întreprinderile din UE înainte de a propune noi proiecte de legislație în domeniul achizițiilor publice;

2.  consideră că spiritul de reciprocitate pozitivă și de transparență va conduce într-adevăr la piețe mai deschise ale achizițiilor publice și va evita recurgerea la măsuri protecționiste utilizând toate instrumentele disponibile;

3.  solicită, prin urmare, Comisiei să pună la dispoziție date privind nivelul de deschidere al achizițiilor publice și să asigure reciprocitatea cu celelalte țări industrializate și cu economiile emergente majore; invită Comisia să examineze noi modalități de a îmbunătăți accesul întreprinderilor europene la piețele de achiziții publice din afara UE cu scopul de a asigura condiții echitabile de concurență pentru întreprinderile europene și pentru întreprinderile străine aflate în concurență pentru atribuirea de contracte publice; propune, la un nivel mai general, ca viitoarele acorduri comerciale negociate de UE să includă un capitol privind dezvoltarea durabilă, pe baza principiilor de responsabilitate socială a întreprinderilor, așa cum au fost definite în actualizarea din 2010 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

4.  este convins că, pentru a se evita noi măsuri protecționiste care ar putea dăuna intereselor exportatorilor din UE, inclusiv în alte domenii decât achizițiile publice, Comisia ar trebui să identifice măsuri adecvate care exclud contramăsurile luate la nivel european sau național și care se bazează pe instrumente adecvate din domeniul achizițiilor publice;

5.  invită Comisia, în acest context, să evalueze problemele asociate cu ofertele ce propun prețuri extrem de scăzute și să propună soluții adecvate;

6.  recomandă autorităților contractante să pună la dispoziție din timp informații suficiente pentru ceilalți ofertanți în cazul unor oferte ce propun prețuri anormal de scăzute pentru a le permite să evalueze dacă este necesară recurgerea la o cale de atac;

7.  consideră că este urgent ca UE să asigure o mai bună coerență între politica europeană comună de comerț exterior și practicile statelor membre care acceptă oferte cu prețuri extrem de scăzute de la întreprinderi provenind din țări care nu sunt semnatare ale Acordului OMC privind achizițiile publice, în defavoarea întreprinderilor din UE și în detrimentul standardelor de mediu existente în țările membre ale UE;

8.  având în vedere întrebarea 114 din Cartea verde a Comisiei privind modernizarea politicii UE în domeniul achizițiilor publice, prin care se solicită o clasificare în ordinea importanței a priorității diferitelor aspecte semnalate în Cartea verde, sprijină importanța găsirii de soluții efective cu privire la necesitatea unui acces la piață echitabil, deschis și echilibrat, fără a se compromite abordarea cu promptitudine a altor aspecte urgente, cum ar fi simplificarea și clarificarea normelor, îmbunătățirea accesului IMM-urilor la contractele publice, stimularea inovației prin achizițiile publice și examinarea ulterioară a altor aspecte ale revizuirii achizițiilor publice în ceea ce privește concesionările; prin urmare, invită Comisia să abordeze în primul rând chestiunea simplificării normelor, a asigurării unui acces echilibrat la piețele din sectorul public și a îmbunătățirii accesului IMM-urilor și, în al doilea rând, să procedeze la o revizuire a achizițiilor publice și a concesionărilor pentru a asigura implicarea necesară și corespunzătoare nu numai a Parlamentului European și a statelor membre, ci și a cetățenilor și a întreprinderilor, cu scopul de a permite recunoașterea care se impune a tuturor acestor aspecte importante legate de piața unică, cu relevanță deosebită pentru prosperitatea generală a UE;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0173.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la criza din sectorul pescuitului din UE datorată creșterii prețului petrolului

P7_TA(2011)0234 RC-B7-0297/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât energia reprezintă un factor important în costurile de funcționare ale sectorului pescuitului și întrucât prețul pescuitului depinde într-o foarte mare măsură de prețul petrolului;

B.  întrucât recenta creștere a prețului la petrol a afectat viabilitatea economică a sectorului pescuitului și a creat motive de îngrijorare în rândul pescarilor cu privire la compensarea acestor costuri suplimentare; întrucât creșterea prețului la petrol afectează în mod direct venitul pescarilor;

C.  întrucât veniturile și salariile persoanelor care muncesc în industria pescuitului sunt incerte din cauza mai multor factori, precum natura neregulată a pescuitului, metodele de comercializare utilizate și modul în care se stabilesc prețurile la prima vânzare, ceea ce înseamnă că este necesar să se mențină anumite forme de asistență publică națională și comunitară;

D.  întrucât criza financiară și economică are consecințe asupra sectoarelor industriale și, în special, asupra întreprinderilor mici și mijlocii, periclitând activitatea și ocuparea forței de muncă în sectoarele primare și secundare;

E.  întrucât Comisia a adoptat în trecut măsuri temporare de urgență pentru depășirea dificultăților întâmpinate de sectorul pescuitului în contextul creșterii prețurilor la combustibili;

F.  întrucât prețurile produselor provenite din pescuit și acvacultură sunt stabilite de raportul dintre cerere și ofertă și întrucât, dată fiind dependența puternică a Uniunii Europene de importurile din țări terțe (60%) pentru aprovizionarea pieței sale interne, influența producătorilor asupra prețurilor produselor pescărești este extrem de scăzută sau chiar inexistentă;

G.  întrucât Comisia autorizează statele membre să acorde ajutoare de minimis întreprinderilor de pescuit în limita unui plafon de 30 000 EUR per beneficiar într-o perioadă de trei ani;

1.  își exprimă îngrijorarea față de situația economică dificilă cu care se confruntă mulți pescari europeni; își exprimă sprijinul față de pescarii din UE și invită Comisia și Consiliul să adopte măsuri corespunzătoare pentru a le facilita activitatea;

2.  invită Comisia să adopte măsuri de urgență pentru a atenua situația economică dificilă în care se găsesc mulți pescari europeni, ținând seama și de dificultățile financiare cu care se confruntă mai multe țări în momentul de față;

3.  solicită Comisiei să majoreze plafonul ajutoarelor de minimis de la 30 000 EUR la 60 000 EUR pe întreprindere pe o perioadă de tranziție de trei ani, asigurându-se totodată că nu se subminează durabilitatea ecologică și socială și că nu se denaturează concurența;

4.  subliniază că este necesar să se utilizeze toate posibilitățile și marjele financiare disponibile în cadrul bugetului comunitar pentru pescuit pentru finanțarea măsurilor de sprijin de urgență din acest sector și pentru a-l ajuta să depășească dificultățile cu care se confruntă ca urmare a creșterii prețurilor la combustibili, în așteptarea punerii în aplicare a altor tipuri de măsuri;

5.  solicită introducerea unor mecanisme pentru îmbunătățirea prețurilor la prima vânzare și pentru promovarea distribuirii echitabile și corespunzătoare a valorii adăugate în întregul lanț de valori în sectorul pescuitului, crescând prețurile plătite în etapa de producție și menținând prețurile plătite de consumatorul final la un nivel cât mai scăzut posibil;

6.  insistă ca Fondul european pentru pescuit (FEP) să acorde în continuare ajutoare pentru îmbunătățirea selectivității uneltelor de pescuit și pentru înlocuirea motoarelor din motive de siguranță, pentru protecția mediului și/sau pentru economisirea de combustibili, în special pentru pescarii de coastă care desfășoară activități la o scară restrânsă și pentru pescarii tradiționali; solicită Comisiei să elaboreze un plan pe termen mediu și lung cu obiectivul îmbunătățirii eficienței combustibililor în sectorul pescuitului (inclusiv în acvacultură); invită, de asemenea, Comisia să includă, în viitoarele sale propuneri privind reforma PAC și, în special, în propunerea sa de regulament privind reforma FEP, măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea eficienței combustibililor în sectorul pescuitului și al acvaculturii;

7.  solicită Comisiei să propună un plan de acțiune destinat regiunilor de coastă și insulelor în care pescuitul reprezintă un sector activ;

8.  solicită Comisiei să propună de urgență realizarea de investiții, atât la nivel european, cât și la nivel național, în noi tehnologii care să sporească eficiența energetică a navelor de pescuit, în așa fel încât să se reducă dependența pescarilor de combustibili fosili;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la revizuirea „Small Business Act”

P7_TA(2011)0235 B7-0286/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 intitulată „Revizuirea ”Small Business Act' pentru Europa' (COM(2011)0078),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la „Small Business Act”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2011 referitoare la aspectele practice privind revizuirea instrumentelor UE pentru sprijinirea finanțelor IMM-urilor în cadrul următoarei perioade de programare(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(3),

–  având în vedere articolul 115 alineatul 5 și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cele 23 de milioane de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, care reprezintă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor și oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă, contribuie în mod fundamental la creșterea economică, coeziunea socială și crearea de locuri de muncă, reprezintă o sursă majoră de inovare, sunt vitale pentru susținerea și creșterea ocupării forței de muncă și contribuie la realizarea obiectivelor principale ale inițiativelor emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020;

B.  întrucât „Small Business Act” (SBA) se bazează pe o serie de piloni de politică importanți, cum ar fi accesul la finanțare, accesul la piețe (piața unică, piețele internaționale, achizițiile publice) și o mai bună legiferare; întrucât progresele înregistrate în statele membre în ceea ce privește adoptarea unor măsuri concrete pentru îmbunătățirea climatului de afaceri pentru IMM-uri nu sunt uniforme și, uneori, chiar marginale, în ciuda angajamentelor politice declarate față de principiile conținute în SBA;

C.  întrucât IMM-urile se confruntă în continuare cu probleme importante în ceea ce privește extinderea activităților lor, îmbunătățirea capacităților lor de inovare și accesul la piețe, probleme care au la bază dificultățile cu care se confruntă IMM-urile în obținerea finanțării, precum și sarcinile administrative persistente care ar trebui reduse mai mult;

D.  întrucât programul-cadru pentru inovație și competitivitate (PIC) s-a desfășurat cu succes, la care au participat 100 000 de IMM-uri ce au beneficiat de acest program, așteptându-se să participe și să beneficieze și alte IMM-uri până la sfârșitul programului în 2013,

Implementarea SBA

1.  salută revizuirea SBA efectuată de Comisie și își exprimă sprijinul pentru noile propuneri care se axează pe îmbunătățirea în continuare a accesului la finanțare, îmbunătățirea accesului la piețe și debirocratizarea în continuare prin intermediul unei guvernanțe consolidate și al monitorizării, precum și prin intermediul unor reglementări și măsuri inteligente, cum ar fi analiza performanței IMM-urilor;

2.  salută, de asemenea, adoptarea reușită a aproape tuturor propunerilor legislative legate de SBA; îndeamnă cu insistență statele membre să adopte fără întârziere ultima propunere rămasă referitoare la statutul societății private europene, care ar permite IMM-urilor să desfășoare activități comerciale pe tot teritoriul UE, reducând totodată costurile și încurajând creșterea în acest domeniu, promovând reducerea cu 25 % a sarcinilor administrative menționată în SBA, contribuind la eficacitatea Actului privind piața unică, luptând împotriva tuturor politicilor economice cu caracter protecționist ale statelor membre și stimulând activitățile comerciale;

3.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare fără întârziere Directiva revizuită privind întârzierea efectuării plăților, pentru a combate în mod eficace întârzierile în efectuarea plăților și efectele negative ale acestora, în special asupra IMM-urilor; în acest context, solicită de asemenea Comisiei să pună în aplicare proiectul-pilot aprobat pentru a sprijini IMM-urile în înființarea unor sisteme eficiente de gestiune a creditelor, facilitând astfel recuperarea datoriilor la nivel transfrontalier;

4.  subliniază că nivelul de implementare a măsurilor prevăzute în SBA diferă de la un stat membru la altul; în acest context, îndeamnă cu insistență statele membre să își intensifice eforturile în acest sens și să își asume angajamente concrete în cadrul următorului Consiliu Competitivitate;

5.  consideră că monitorizarea permanentă de către Comisie trebuie să asigure o implementare sistematică și cuprinzătoare; consideră că serviciile Comisiei ar trebui să aibă la dispoziție instrumente mai eficace pentru a putea încuraja statele membre să implementeze principiile conținute în SBA și invită Comisia să prezinte rapoarte anuale cu privire la progresele înregistrate în implementarea SBA atât la nivel European, cât și la nivelul statelor membre;

6.  salută numirea de către Comisie a noului delegat pentru IMM-uri și sprijină mandatul acestuia privind monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre în implementarea SBA și promovarea intereselor IMM-urilor în toate serviciile Comisiei, asigurând în special aplicarea efectivă a principiului „a gândi mai întâi la scară mică”; invită statele membre să numească delegați naționali pentru IMM-uri care să coordoneze politicile privind IMM-urile și să monitorizeze implementarea SBA în diversele servicii administrative;

7.  având în vedere rolul transversal al politicilor privind IMM-urile și urmărind o coerență a politicilor, invită Comisia să numească directori generali adjuncți pentru IMM-uri în direcțiile generale corespunzătoare (cum ar fi Cercetare, Mediu, Piața internă, Ocuparea forței de muncă, Comerț) care să colaboreze îndeaproape cu delegatul pentru IMM-uri;

8.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, potrivit Comisiei, testul IMM-urilor nu a fost aplicat în mod corespunzător și consecvent tuturor noilor propuneri legislative, în special la nivel național; prin urmare, invită statele membre și Comisia să se asigure că toate actele legislative noi sunt evaluate în ceea ce privește posibilul lor impact asupra IMM-urilor și că testul IMM-urilor este aplicat în mod sistematic ca parte a evaluărilor de impact; de asemenea, solicită Comisiei să propună standarde și cerințe minime, bazate pe cele mai bune practici, prin care testul IMM-urilor să fie aplicat la nivel național și la nivelul UE;

9.  insistă asupra faptului că evaluările de impact care conțin testul IMM-urilor trebuie să se efectueze în condiții de totală independență și că acestea trebuie să se sprijine în toate cazurile pe o analiză temeinică și obiectivă a implicațiilor potențiale; prin urmare, consideră că membrii Comitetului de evaluare a impactului ar trebui numiți de Parlamentul European și de Consiliu în baza unei propuneri a Comisiei și să nu se mai afle în subordinea Președintelui Comisiei; propune ca delegatul pentru IMM-uri să facă parte din Comitetul de evaluare a impactului în calitate de membru permanent pentru a monitoriza realizarea corespunzătoare a testului IMM-urilor;

Legiferare inteligentă

10.  avertizează cu privire la birocrația continuă și la sarcinile administrative care reprezintă dificultăți importante pentru IMM-uri; salută punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia statele membre ar trebui să evite „excesul de zel” care se manifestă prin depășirea cerințelor din legislația UE la transpunerea directivelor în legislația națională; consideră că statele membre ar trebui să utilizeze tabele de corelare la transpunerea directivelor europene în legislația națională, indicând astfel clar părțile propunerilor respective care au la bază legislația europeană și părțile care au la bază dispoziții legislative suplimentare introduse la nivel național;

11.  subliniază importanța e-guvernării și a principiului „o singură dată”, potrivit căruia autoritățile statelor membre nu ar trebui să dubleze cererile de informații;

12.  salută efortul reînnoit al Comisiei, exprimat în comunicarea sa, de a promova reducerea sarcinilor administrative de la nivel național aferente activităților IMM-urilor, deoarece nu toate statele membre au introdus la nivel național obiective de reducere a acestor sarcini sau îndeplinesc aceste obiective; solicită statelor membre un angajament politic mai puternic în stabilirea acestor obiective, precum și un efort mai mare în realizarea lor;

13.  subliniază că sarcinile administrative cresc, în termeni relativi, odată cu reducerea mărimii întreprinderii și, prin urmare, solicită să se facă o deosebire între microîntreprinderi, întreprinderile mici și întreprinderile mijlocii; subliniază că microîntreprinderile (<10 angajați) reprezintă 91,8 % din toate întreprinderile din UE și, prin urmare, merită o atenție mai mare și o abordare adaptată;

Accesul la finanțare

14.  subliniază că o strategie reușită de susținere a IMM-urilor inovatoare nu ar trebui să se bazeze pe subvenții crescute ci pe crearea unui climat de afaceri în care IMM-urile să aibă o libertate reală, stimulatoare, atrăgătoare, implicând costuri reduse, efectivă, globală și cuprinzătoare și un acces mai bun la toate formele de finanțare și de instrumente financiare, cum ar fi finanțarea prin subvenții, prin acordarea garanțiilor și prin acțiuni; observă că inovarea presupune un anumit nivel de eșec și, prin urmare, subliniază importanța finanțării „pentru a doua șansă” destinată întreprinzătorilor de la nivelul IMM-urilor care au dat faliment dar care nu au comis fraude;

15.  solicită îndeosebi îmbunătățirea accesului la sprijinul financiar destinat primelor etape din procesul de inovare, sub forma finanțării pentru lansare, a finanțării din partea unor investitori informali și a finanțării prin mai multe participații și cvasi-participații, vizând susținerea întreprinderilor inovatoare debutante și a celor de mici dimensiuni, atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și local; subliniază, în acest sens, necesitatea înființării unui fond european pentru capital de risc; consideră că Uniunea ar trebui să extindă produsele permanente de partajare a riscului propuse de Banca Europeană de Investiții (BEI) prin Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (RSFF); subliniază rolul important pe care l-ar putea avea BEI, în special prin promovarea unor programe precum JASMINE și JEREMIE, care pot oferi un sprijin durabil îndeplinirii nevoilor IMM-urilor;

16.  consideră că, pentru a garanta că noile cerințe pentru bănci Basel III nu au niciun impact asupra finanțării acordate de bănci IMM-urilor, ar trebui acordată o atenție deosebită unui test cuprinzător al IMM-urilor în cadrul evaluării de impact aferente regulamentului CRD IV, care se află în pregătire, precum și identificării unor măsuri prin care să se asigure faptul că băncile își îndeplinesc în continuare funcția ce le revine în societate, mai exact finanțarea economiei reale, și că este necesar să se accentueze mai puternic la nivelul UE înființarea unor sisteme de garanții ca metodă de finanțare alternativă;

17.  salută în această privință faptul că BEI a acordat 1 miliard de EUR pentru a fi investiți în numele său de către Fondul european de investiții, în calitate de Mecanism de finanțare de tip mezanin pentru creștere economică, prin intermediul fondurilor de investiții care vizează IMM-uri în creștere, inovatoare și competitive din întreaga Europă; prin urmare, solicită să fie majorată și mai mult finanțarea acestor instrumente financiare, întrucât acestea contribuie la promovarea inovării, aceasta fiind baza competitivității europene;

18.  sprijină ferm PIC și succesul demonstrat al acestuia și avertizează cu privire la faptul că este posibil să fie afectate eficiența și flexibilitatea programului-cadru în cazul în care structura sa este modificată în urma unei eventuale asimilări de către programul de cercetare al UE; solicită ca PIC să rămână un program emblematic independent destinat IMM-urilor; ar trebui introdusă o linie bugetară specifică, legată de SBA, în viitorul program PIC pentru finanțarea priorităților specifice legislației SBA;

19.  regretă faptul că la sfârșitul anului 2009 numai 75 % din suma totală de 21 de miliarde EUR sub formă de sprijin financiar au fost disponibile pe deplin - prin bănci intermediare - pentru numai 50 000 de IMM-uri din 23 de milioane; prin urmare, solicită să fie adoptate măsuri prin care mecanismul de plată, în special sistemul de bănci-partenere intermediare, să devină mai transparent, mai accesibil și mai eficient, astfel încât să se evite apariția de deficite și să se poată realiza obiectivul privind acordarea sub formă de împrumuturi a sumei integrale de 30 de miliarde EUR IMM-urilor în perioada 2008-2011;

Accesul la piețe

20.  salută adoptarea Actului privind piața unică, bazat pe o inițiativă a Parlamentului European, în conformitate cu Raportul Monti; în special, salută măsurile legislative care permit IMM-urilor să beneficieze pe deplin de piața unică, cum ar fi normele europene pentru fondurile de capital de risc, o bază de impozitare consolidată comună pentru întreprinderi (CCCTB), normele revizuite privind TVA și simplificarea directivelor privind normele de contabilitate; îndeamnă Consiliul să își asume un angajament puternic față de implementarea Actului privind piața unică, în special adoptarea până la sfârșitul lui 2012 a măsurilor sale prioritare; invită Comisia și Consiliul să analizeze cu atenție interesele IMM-urilor aferente tuturor măsurilor din cadrul acestui proces;

21.  îndeamnă Comisia să consolideze și să extindă rolul Rețelei întreprinderilor europene (RIE) în vederea acordării de asistență micilor întreprinderi și în vederea sprijinirii lor în toate eforturile legate de exploatarea mai eficace a posibilităților oferite de piața unică;

22.  consideră că dialogul dintre IMM-uri și agenții de achiziții publice ar trebui consolidat pentru a facilita participarea IMM-urilor la procedurile de atribuire a contractelor; în acest sens, propune să fie analizate posibilități de acordare a unei asistențe IMM-urilor în vederea creării de parteneriate și de consorții și a participării în comun la procedurile de achiziții publice; invită Comisia să realizeze o evaluare de impact și să analizeze pragurile pentru achizițiile publice de la nivelul UE, ceea ce va permite IMM-urilor să participe la contracte ce ar fi, în caz contrar, supuse unor cerințe specifice și, prin urmare, inaccesibile IMM-urilor; invită Comisia să analizeze modalități de îmbunătățire a publicării tuturor anunțurilor de achiziții publice pe tot teritoriul UE și de eliminare a sarcinilor administrative care împiedică întreprinderile europene să participe la proceduri de achiziții publice transfrontaliere; invită toate statele membre să aplice mai sistematic Codul european de bune practici de facilitare a accesului IMM-urilor la procedurile de achiziții publice;

23.  solicită Comisiei să se asigure că, în propunerile așteptate privind modernizarea sistemului european de standardizare, interesele IMM-urilor sunt reprezentate în mod adecvat în cadrul organismelor europene de standardizare și să sporească gradul de accesibilitate al standardelor pentru IMM-uri;

24.  subliniază rolul unor inițiative precum inițiativa pentru cercetarea în întreprinderile mici în acordarea de asistență organismelor din sectorul public în ceea ce privește achiziția de produse de cercetare și dezvoltare de la întreprinderile mici pentru a găsi soluții pentru necesitățile publice, sprijinind totodată dezvoltarea de produse și servicii inovatoare;

Sprijinirea IMM-urilor

25.  își reiterează solicitarea privind înființarea unor puncte de informare naționale specifice, fie electronice, fie fizice, precum și a unor agenții de sprijin destinate IMM-urilor în conformitate cu principiul ghișeului unic, care să ofere acces la diverse surse de informații și servicii de sprijin, organizate în funcție de ciclul de viață al unei întreprinderi;

26.  consideră că întreprinderile mici ar trebui ajutate să-și sporească capacitatea de concurență pe piețele internaționale prin sporirea capacității lor de export, difuzarea de informații despre programele și inițiativele care facilitează accesul la piețele internaționale și pătrunderea pe ele a bunurilor și serviciilor IMM-urilor și asigurarea reprezentării adecvate a intereselor întreprinderilor mici în negocierile comerciale bilaterale și multilaterale;

27.  sprijină inițiativa Comisiei privind „a doua șansă pentru IMM-uri”, care va fi inclusă în cadrul Săptămânii europene a IMM-urilor;

Cercetare și inovare

28.  solicită să se depună în continuare eforturi în vederea simplificării procedurilor de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării (C-D-I) și gestionarea corespunzătoare a programului, în special în favoarea IMM-urilor și astfel cum se propune în Rezoluțiile Parlamentului European din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare și din 16 februarie 2011 referitoare la aspectele practice privind revizuirea instrumentelor UE pentru sprijinirea finanțelor IMM-urilor în cadrul următoarei perioade de programare;

29.  salută intenția Comisiei de a propune norme administrative și financiare mai simple pentru IMM-uri, precum și o serie de instrumente generalizate menite să consolideze capacitatea lor de inovare pe toată durata ciclului de inovare, inclusiv inovarea netehnologică, în spațiul viitorului cadru financiar pentru cercetare și inovare și, în special, în cadrul programelor care vor succede PC7 și PIC; reamintește Comisiei importanța acordării unui sprijin IMM-urilor la nivel local, de exemplu prin implicarea centrelor de inovare, a camerelor de comerț, a organizațiilor comerciale și a grupurilor de inovare;

30.  solicită să fie adoptat brevetul unic european și să fie dezvoltate și coordonate în continuare la nivel european instrumentele și programele (cum ar fi cupoanele pentru inovare) care promovează capacitatea IMM-urilor în materie de gestionare a inovării, accesul acestora la servicii de inovare și cercetare și la alte servicii pentru întreprinderi bazate pe cunoștințe (modelarea comercială, evaluarea riscurilor etc.); atrage atenția, în special, asupra cazurilor de bune practici din statele membre, care implică centre universitare de transfer al tehnologiilor care facilitează accesul IMM-urilor la C-D; invită Comisia să evalueze fezabilitatea creării unui fond european al brevetelor pentru a facilita aceste transferuri de tehnologii între centrele de cercetare și întreprinderi, în special IMM-urile inovatoare;

31.  consideră regretabil faptul că puține dintre IMM-urile inovatoare din UE se dezvoltă în întreprinderi mai mari care să ofere mai multe locuri de muncă; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că, în UE, sunt mai puține întreprinderi tinere, cu activitate intensă în domeniul C-D și inovatoare decât în SUA și că deficiențe grave în ceea ce privește inovarea și competențele informatice împiedică IMM-urile să adopte modele comerciale inovatoare și inteligente, precum și noi tehnologii;

32.  solicită guvernelor naționale să analizeze posibilitatea introducerii unor stimulente fiscale pentru noile întreprinderi mici inovatoare în primii ani de funcționare a acestora;

Competențele, educația și formarea profesională
33. regretă că SBA nu acordă suficientă atenție aspectelor sociale și celor privind piața forței de muncă, aspecte care afectează antreprenoriatul și capacitatea IMM-urilor de a-și realiza potențialul de ocupare a forței de muncă și de a recruta angajați cu competențe corespunzătoare;
34. recunoaște că creșterea economică și inovarea se sprijină în mare măsură pe IMM-urile cu spirit întreprinzător; subliniază că ar trebui acordată mai multă atenție sprijinirii dezvoltării spiritului întreprinzător la toate nivelurile de educație și formare, prin aplicarea în ciclul de educație secundară a unor metode inovatoare cum ar fi miniîntreprinderile reale; subliniază importanța sprijinirii dezvoltării competențelor manageriale și a celor din domeniul tehnologiilor digitale de care au nevoie micile întreprinderi pentru a înregistra succese în mediul comercial actual;
35. solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte și să promoveze inițiative care să sprijine o mai bună identificare și prognozare a necesităților IMM-urilor în materie de competențe, în special pentru a le permite să funcționeze într-un mod mai durabil și să dezvolte strategii pentru educarea spiritului întreprinzător și pentru formare profesională bazate pe bunele practici din statele membre;
36. solicită Comisiei să acorde Programului Erasmus pentru tineri întreprinzători statut permanent și un buget suficient, pe baza rezultatelor foarte încurajatoare ale acțiunii pregătitoare, deși aceasta se desfășoară încă la scară redusă;
Utilizarea eficientă a resurselor
37. salută recunoașterea de către Comisie a faptului că IMM-urilor le revine un rol esențial în tranziția către o economie bazată pe utilizarea eficientă a resurselor; consideră că realizarea obiectivelor privind utilizarea eficientă a resurselor impune o abordare bazată pe lanțul valoric; prin urmare, invită Comisia să înființeze proiecte și activități sectoriale coordonate de IMM-uri, care să aibă ca scop identificarea posibilelor inovări pentru utilizarea eficientă a resurselor în cadrul lanțului valoric și al lanțului de aprovizionare;
38. salută propunerea Comisiei privind adoptarea unui plan de acțiune privind ecoinovarea; solicită să fie adoptate măsuri ambițioase care să sprijine IMM-urile în adoptarea unor soluții ecoinovatoare la toate etapele lanțului valoric, inclusiv la etapa conceperii; consideră că este necesar să fie majorate fondurile destinate inițiativelor din acest domeniu, de exemplu prin intermediul viitorului PIC, dar și prin utilizarea focalizată a fondurilor structurale; invită Comisia să prezinte un raport bianual cu privire la progresele realizate de statele membre în ceea ce privește sprijinirea IMM-urilor pe calea ecoinovării;
39. atrage atenția asupra potențialului IMM-urilor de a realiza economii de energie, întrucât numai 24 % din IMM-uri sunt în prezent implicate activ în acțiuni de reducere a impactului lor asupra mediului; subliniază că aplicarea unor măsuri rentabile de eficiență energetică ar ajuta IMM-urile să își reducă facturile energetice și să își sporească capacitatea de reinvestire; consideră că este foarte necesar de a promova îmbunătățirea „alfabetismului în domeniul reducerii emisiilor de carbon” în rândul întreprinzătorilor mici și mijlocii; subliniază că, în timp ce pentru fiecare IMM există cel puțin un consultant financiar disponibil, foarte puțini experți oferă recomandări IMM-urilor în materie de economii de energie și eficiență energetică;

40.  constată creșterea în toate statele membre a comerțului ilegal cu produse contrafăcute și piratate importate din țări terțe care periclitează competitivitatea IMM-urilor europene;

o
o   o

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 48. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0057. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0093.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la inițiativa „O Uniune a inovării: Transformarea Europei pentru o lume post-criză” (2010/2245(INI))

P7_TA(2011)0236 A7-0162/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020: O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având in vedere articolul 179 paragraful 1 din TFUE conform căruia „(1) Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale științifice și tehnologice, prin crearea unui spațiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoștințele științifice și tehnologiile să circule liber, și favorizarea creșterii competitivității sale, inclusiv în industrie, precum și promovarea activităților de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din tratate”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare în cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”(COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor - inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010, intitulată „O agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la revizuirea politicii comunitare în materie de inovare într-o lume în schimbare(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 privind inovarea,

–  având în vedere concluziile celei de-a 3049-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 25 și 26 noiembrie 2010 privind o Uniune a inovării pentru Europa,

–  având în vedere concluziile celei de-a 3035-a reuniuni a Consiliului Competitivitate din 12 octombrie 2010 privind „creșterea atractivității programelor de cercetare și inovare ale UE: provocarea simplificării”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată pentru era globalizării: atribuirea celui mai important rol competitivității și viabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2009, intitulată „Pregătiri pentru viitorul nostru: dezvoltarea unei strategii comune pentru tehnologiile generice esențiale în UE” (COM(2009)0512),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 martie 2009, intitulată O strategie europeană pentru cercetare-dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor informației și ale comunicațiilor: este momentul să ridicăm ștacheta (COM(2009)0116),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011, intitulată „Revizuirea ”Small Business Act' pentru Europa' (COM(2011)0078),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2007, intitulată „Informațiile științifice în era digitală: acces, diseminare și păstrare” (COM(2007)0056),

–  având în vedere raportul intitulat „Promovarea modelelor de afaceri inovatoare cu avantaje pentru mediu” din noiembrie 2008, realizat în numele Comisiei Europene,„

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0162/2011),

A.  întrucât în temeiul articolului 179 alineatul (2) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea încurajează „întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici și mijlocii, centrele de cercetare și universitățile, în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; aceasta susține eforturile de cooperare ale acestora, urmărind, în special, să permită cercetătorilor să coopereze liber, dincolo de frontiere, iar întreprinderilor să exploateze pe deplin potențialul pieței interne, îndeosebi prin deschiderea achizițiilor publice naționale, prin definirea normelor comune și prin eliminarea obstacolelor juridice și fiscale din calea acestei cooperări.”,

B.  întrucât accelerarea cercetării și a inovării nu numai că este esențială în vederea atingerii unui model economic durabil și competitiv și pentru crearea unor locuri de muncă sigure în viitor, ci va și genera soluții pentru marile provocări comune societale cu care se confruntă societatea europeană, și anume:

C.  întrucât cheia pentru stimularea inovării constă în:

D.  întrucât asumarea de riscuri reprezintă o condiție prealabilă necesară pentru a asigura succesul inovațiilor;

E.  întrucât, în vederea menținerii competitivității europene, este necesară o schimbare a mentalității pentru a îmbunătăți spiritul antreprenorial european și potențialul de inovare; întrucât trebuie efectuate modificări pentru a încuraja asumarea de riscuri și a îmbunătăți condițiile pentru înființarea de întreprinderi inovatoare și pentru antreprenori;

F.  întrucât, din perspectiva contextului economic global, Uniunea Europeană trebuie să adopte o atitudine ofensivă și o poziție fermă de lider în privința competitivității, UE trebuind, prin urmare, să investească într-o explozie de inovare;

G.  întrucât Europa are nevoie de un sistem de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală modern, accesibil și funcțional pentru a promova inovarea și a ne consolida competitivitatea;

H.  întrucât sistemul de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă o condiție majoră pentru cercetarea, dezvoltarea și inovarea bazate intensiv pe capital;

I.  întrucât cea mai bună ocazie de a consolida inovarea în Europa în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este crearea unui brevet european;

J.  întrucât un sistem modern de mărci comerciale al Uniunii este esențial pentru protejarea valorilor pe care le reprezintă investițiile făcute de companiile europene în concepție, creație și inovare;

K.  întrucât alocarea a 3 % din PIB-ul UE până în 2020 pentru cercetare și dezvoltare ar putea crea 3,7 milioane de locuri de muncă iar PIB-ul anual ar putea crește cu aproape 800 milioane EUR până în 2025;

L.  întrucât doar 30 % din cercetătorii europeni sunt femei și doar 13 % din șefii Institutelor Europene de cercetare sunt femei,

O abordare integrată și interdisciplinară

1.  salută inițiativa emblematică „O Uniune a inovării”, care este cea mai importantă și cea mai precisă tentativă comunitară de până acum de a introduce o politică europeană strategică, integrată și orientată spre întreprinderi în domeniul inovării, care să vină în completarea eforturilor statelor membre, prin care inovația este orientată și progresul este monitorizat la cel mai înalt nivel politic, și al cărei succes, cu toate acestea, depinde de cooperarea deplină a statelor membre și de punerea sa în aplicare de către acestea, inclusiv prin sprijinul lor financiar și o consolidare fiscală inteligentă, care acordă prioritate cheltuielile durabile favorabile creșterii economice în domenii cum ar fi inovarea, cercetarea și educația, prin care obiectivele comune de inovare direcționează politicile acestora în toate domeniile relevante; salută abordarea strategică a Consiliului European în cadrul reuniunii sale din 4 februarie 2011;

2.  sprijină inițiativa „O Uniune a inovării” ca un pilon esențial al dezvoltării economice, sociale și culturale a UE, în special în ceea ce privește accesul egal la educație la toate nivelurile, pe bază de incluziune, inclusiv la educația și formarea profesională;

3.  solicită un concept larg de inovare, care să se focalizeze pe impact și care să meargă dincolo de inovarea tehnologică și orientată spre produs, să implice toate părțile interesate, în special întreprinderile, și care să evidențieze diversele roluri de catalizator al cetățenilor, permițând în aceleași timp o schimbare de mentalitate; reamintește faptul că inovarea reprezintă aplicarea cu succes a ideilor în practică și este orientată către produse, procese, servicii, evoluții, sisteme sau structuri organizaționale; sugerează Comisiei să prezinte o definiție a inovației;

4.  consideră că inovația în toate domeniile cunoașterii și activității economice și sociale trebuie să fie ghidată de interesul public, îmbunătățirea calității vieții, promovarea bunăstării sociale și conservarea mediului și a echilibrului natural;

5.  consideră că, întrucât inovarea este un concept complex, eforturile în materie de inovații non-tehnologice trebuie consolidate și că, în acest context, ar trebui diseminate cele mai bune practici în ceea ce privește astfel de inovații, iar normele și condițiile care reglementează accesul la finanțarea UE ar trebui precizate pe baza unei abordări deschise și atotcuprinzătoare;

6.  solicită o diferențiere a „inovării originale”, care semnifică elaborarea pentru prima dată a unui produs, serviciu, proces sau a unor mișcări care nu se regăsesc pe piață, de îmbunătățirile sau modificările comerciale aduse unui produs, serviciu, proces sau unor mișcări disponibile deja pe piață;

7.  consideră că inovarea socioeconomică trebuie definită într-un mod precis, însă totodată și flexibil, deoarece în multe cazuri nu se concretizează într-un produs sau în aplicarea unei soluții tehnice, ci într-o serie de modificări tehnice și de gestionare instituționale interconectate, pe termen lung, care constituie un proces;

8.  subliniază faptul că în cadrul inițiativei „O Uniune a inovării” trebuie să se acorde prioritate obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020, Strategia energetică pentru Europa 2011-2020, Inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, Inițiativa privind materiile prime, Strategia energetică pentru Europa 2011-2020, precum și stabilirii reperului pentru Foaia de parcurs privind energia 2050 și Foaia de parcurs a UE pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050;

9.  subliniază faptul că internaționalizarea și inovarea sunt factori-cheie ai competitivității externe și ai creșterii economice și sunt esențiali pentru obiectivele strategice ale UE 2020;

10.  subliniază importanța tehnologiilor care respectă clima, eficiente din punct de vedere energetic și axate pe sursele regenerabile de energie în tranziția către o economie mondială sustenabilă; recunoaște că UE deține o poziție de lider în numeroase sectoare-cheie ale producției industriale caracterizate prin eficiența utilizării resurselor și respectarea climei; invită Comisia să definească strategii pentru internaționalizare și inovare în aceste sectoare;

11.  recunoaște faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice și eforturile întreprinse pentru asigurarea eficienței energetice și a dematerializării producției industriale necesită o politică activă în ceea ce privește diseminarea noilor tehnologii la nivel mondial ;

12.  subliniază că protecția mediului, sănătatea publică și siguranța alimentară, precum și combaterea schimbărilor climatice, sunt printre domeniile cu cea mai acută nevoie de consolidare a eforturilor de inovație, implicând îmbunătățirea bazei științifice și tehnologice existente; subliniază faptul că viitoarele programe de cercetare și inovare ale UE vor trebui să țină seama de domeniile respective într-un mod corespunzător; în acest scop, subliniază nevoia de adoptare a unei abordări intersectoriale bazate pe reziliența ecosistemelor;

13.  observă că fragmentarea pieței în sectoarele cultural și creativ se datorează în parte și diversității culturale și preferințelor lingvistice ale consumatorilor;

14.  salută accentul pus de Comisie asupra marilor provocări societale și subliniază faptul că inovarea și cercetarea sunt necesare pentru a crește productivitatea resurselor, precum și folosirea și înlocuirea lor durabilă, simultan cu identificarea unor modalități noi de sporire a eficienței utilizării resurselor și a consumului de energie;

15.  atrage atenția asupra faptului că restrângerea priorităților în domeniul inovațiilor la un număr limitat de sectoare ar trebui evitată, pentru a nu se pierde, pe termen lung, un potențial valoros de inovare;

16.  consideră că inovarea poate juca un rol important în consolidarea coeziunii sociale prin îmbunătățirea calității serviciilor furnizate și că, prin urmare, ar trebui instituite programe specifice de formare profesională;

17.  subliniază faptul că, în cadrul unei economii de piață, inovarea nu vizează exclusiv soluționarea provocărilor societale majore, ci, de asemenea, joacă un rol extrem de important în vederea fabricării de produse atractive și ușor de utilizat de către consumatori în domeniul activităților destinate petrecerii timpului liber, precum și în cel tehnologic, industrial, cultural și de divertisment; subliniază că există o piață internațională vastă a produselor de înaltă tehnologie destinate activităților întreprinse în timpul liber (telefoane inteligente, tablet PC, console de jocuri, dispozitive portabile destinate activităților de recreație etc.), precum și o piață mondială pentru rețele sociale și servicii online inovatoare, în cadrul căreia întreprinderile europene joacă un rol neglijabil;

18.  subliniază importanța inițiativelor emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” și „Politica industrială”, precum și a eforturilor de decuplare a creșterii economice de utilizarea resurselor prin sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, bazate pe cunoaștere, prin creșterea gradului de utilizare a surselor regenerabile și durabile de energie, dezvoltarea de tehnologii de reducere a emisiilor de carbon și de utilizare mai eficientă a resurselor și dezvoltarea transportului durabil, crescând, în același timp, competitivitatea întreprinderilor europene;

19.  reamintește că lumea digitală și TIC sunt motoare ale inovării și că, prin urmare, accesul la banda largă este o condiție preliminară esențială, de asemenea pentru toate parteneriatele europene pentru inovare (PEI), dat fiind că îmbunătățesc gradul de cooperare și de participare a cetățenilor; în acest sens, solicită Comisiei și statelor membre să accelereze implementarea internetului de mare viteză, precum și promovarea e-inițiativelor, asigurând executarea rapidă a agendei digitale a UE;

20.  invită Comisia să acorde atenția cuvenită tehnologiilor care stau la baza sistemelor „mai inteligente” și durabile, care permit întreprinderilor să dezvolte servicii receptive în timp real, în domenii diversificate precum transportul și logistica, construcțiile și gestionarea facilităților, distribuirea energiei, telecomunicațiile și serviciile financiare;

21.  subliniază faptul că succesul politicii de inovare și de cercetare depinde de:

22.  subliniază necesitatea de a transforma politica UE în materie de comerț și inovare într-un instrument autentic pentru crearea de locuri de muncă, eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă la nivel mondial; este ferm convins că este indispensabil să existe o consecvență între aspectele interne și cele externe ale politicilor UE, precum și că elaborarea unei noi politici comerciale trebuie să fie în armonie cu o politică industrială și în domeniul inovării solidă și cu un potențial de creare de locuri de muncă, pentru a asigura creșterea economică și, totodată, pentru a crea locuri de muncă mai multe și mai bune;

23.  evidențiază relația inițiativei emblematice „O Europă a inovării” cu analiza anuală a creșterii economice, ca un instrument esențial pentru cooperarea consolidată, care arată evoluția anuală în statele membre;

24.  solicită Comisiei să dezvolte un sistem integrat de indicatori ținând seama de diversitatea sistemelor economice existente din statele membre și implicând întreprinderile pentru a permite o mai bună monitorizare și evaluare a progreselor și a impactului măsurabil al politicilor și programelor în materie de inovare; solicită crearea unor infrastructuri de date fiabile care să ajute la monitorizarea evoluțiilor legate de finanțarea pentru cercetare; sprijină dezvoltarea „tabloului de bord” prin intermediul cooperării internaționale și printr-un sistem bazat mai mult pe indicatori și dovezi care să măsoare capacitatea de inovare a UE în termeni absoluți, folosind, în același timp, în mod inteligent resursele disponibile;

25.  subliniază faptul că inovarea și creativitatea reprezintă procese care, într-o anumită măsură, pot fi cultivate, învățate și consolidate; îndeamnă, prin urmare, includerea într-o mai mare măsură a inovării și a creativității în cadrul sistemelor educaționale ale statelor membre ale UE; solicită recunoașterea și răspândirea bunelor practici privind programele educaționale și metodele de formare creative și inovatoare utilizate de statele membre;

26.  subliniază rolul esențial pe care inovarea ecologică îl va juca în realizarea obiectivelor strategiei UE 2020; solicită, prin urmare, adoptarea unui plan de acțiune ambițios privind inovarea ecologică, care să propună măsuri de introducere a inovării ecologice în toate etapele lanțului de valori, inclusiv proiectarea, și creșterea fondurilor pentru inițiative în acest domeniu prin Programul pentru competitivitate și inovare;

27.  consideră că, având în vedere faptul că inovarea este de obicei strâns legată de piață și că aceasta se dezvoltă prin canale neoficiale, UE ar trebui să își ajusteze metodele de evaluare a inovării pentru ca acestea să reflecte faptul că nu se pot utiliza aceleași criterii în vederea evaluării tuturor domeniilor;

28.  subliniază pericolul constituit de termenul „inovare” din cauză că acesta a devenit un clișeu uzat a cărui simplă utilizare repetată dă naștere unui sentiment de falsă satisfacție; simpla inovare nu reprezintă un remediu universal în vederea soluționării tuturor problemelor, iar acest concept nu poate fi invocat în mod arbitrar în vremuri de criză economică și socială; din contră, trebuie să existe un efort constant în cadrul sectorului public și privat sprijinit în mod activ de UE și statele membre ale acesteia prin strategii coerente educaționale, de cercetare, industriale, sociale și ecologice;

29.  recunoaște importanța industriilor culturale și creative în contextul inovării, având în vedere că studiile dovedesc că întreprinderile care recurg într-o măsură proporțional mai mare la serviciile industriilor culturale și creative au o performanță semnificativ mai bună în materie de inovare;

30.  consideră că principiul neutralității rețelei și standardele deschise reprezintă forța motrice a inovării;

Societatea bazată pe inovare și centrată pe cetățean

31.  subliniază că cererile cetățenilor și angajamentul activ al întreprinderilor sunt motoare-cheie ale inovării; subliniază că înființarea unei societăți inovatoare trebuie, prin urmare, să se bazeze pe participarea cetățenilor săi, permițându-le acestora să își articuleze nevoile și potențialul creativ prin intermediul unei abordări ascendente și prin furnizarea unor soluții inovatoare care să îi permită fiecărui cetățean să contribuie la eficiența resurselor;

32.  subliniază nevoia de a crea o cultură a învățării, curiozității și asumării de riscuri; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să depună eforturi susținute pentru a produce o schimbare de mentalitate către o gândire inovatoare și motivată de curiozitate și către asumarea de riscuri, precum și către o atitudine mai permisivă legată de eșecuri, prin încurajarea modelelor durabile de consum și promovarea activă a angajamentului cetățenilor și al întreprinderilor față de inovare și printr-un sistem de inovare deschisă; subliniază faptul că inovarea ca un proces care nici nu poate și nici nu ar trebui să fie direcționat în totalitate de către guverne și care necesită condiții favorabile care să permită suficientă flexibilitate pentru a sprijini evoluții neprevăzute;

33.  consideră că progresul cunoașterii și al multiplelor sale aplicații nu exclude necesitatea unei evaluări deschise și participative a implicațiilor etice, sociale și politice ale acestor aplicații; atrage atenția asupra nevoii de a promova și difuza cultura științifică la nivelul publicului general;

34.  consideră că trebuie adoptate măsuri în vederea sprijinirii inițiativelor care vizează promovarea dialogului științific și diseminarea rezultatelor în rândul unui public cât mai vast, pe lângă comunitatea științifică, crescând rolul societății civile în domeniul cercetării;

35.  consideră că ar trebui acordată prioritate pentru încurajarea dezvoltării unei culturi a inovării la nivel regional, atât în rândul antreprenorilor, al tinerilor care urmează o formare profesională și al lucrătorilor, cât și al partenerilor care au influență asupra activităților din mediul de afaceri, precum factorii de decizie publici regionali, centrele de cercetare, grupurile de întreprinderi și organele de finanțare, care, în multe cazuri, nu sunt suficient de conștienți de capacitatea de inovare a întreprinderilor din regiunile lor, în special a IMM-urilor (inclusiv micro-întreprinderile și întreprinderile meșteșugărești);

36.  subliniază faptul că o înțelegere adecvată a progresului științific și a consecințelor acestuia este esențială în cazul în care se urmărește implicarea publicului în eforturile depuse în vederea inovării; solicită intensificarea diseminării cunoștințelor științifice și tehnice; subliniază importanța procesului de învățare pe tot parcursul vieții și a măsurilor care vizează în mod specific grupurile de cetățeni ce beneficiază într-o mai mică măsură de acces la știință și tehnologie, în special comunitățile rurale;

37.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze dezvoltarea de modele economice durabile bazate pe inovare și creativitate care să creeze și să protejeze locuri de muncă de înaltă calificare în Europa;

38.  subliniază importanța de a adopta o abordare ascendentă cu privire la inovare și promovarea unui mediu deschis pentru idei creative, astfel încât să se stimuleze creșterea productivității, să se acorde puteri angajaților și să se dezvolte soluții pentru nevoile sociale nesatisfăcute (cum ar fi incluziunea și imigrarea);

39.  solicită completarea finanțării inițiale curente cu noi mecanisme de finanțare cum ar fi concursurile cu premii sau premiile de stimulare a inovării pentru inventatorii europeni (individual sau în echipă) pentru a încuraja ideile și a recompensa invențiile, de exemplu în domenii importante din punct de vedere social, unde cunoașterea este creată în calitate de bun public; invită Comisia să analizeze dacă nu ar fi recomandabilă crearea unui proiect-pilot de sistem de recompensare în cadrul parteneriatului-pilot european de inovare în domeniul îmbătrânirii active;

40.  subliniază că inovarea socială se referă la soluții noi și eficiente pentru necesitățile urgente, create de către indivizi sau organizații, cu un imperativ social, nu în mod necesar comercial; subliniază, de asemenea, faptul că inovarea socială reprezintă o oportunitate ca cetățenii, în orice rol, să își dezvolte mediul de lucru și de viață, ajutând, astfel, la consolidarea modelului social european;

41.  subliniază rolul pe care îl joacă sectorul economiei sociale (cooperative, societăți de ajutor reciproc, asociații și fundații) în ceea ce privește inovarea socială, elaborând și punând în aplicare mijloace pentru satisfacerea nevoilor care nu sunt luate în considerare de piață și de formele convenționale de antreprenoriat;

42.  consideră că Strategia pentru inovarea UE ar trebui să elibereze potențialul angajaților permițând, de asemenea, angajaților care nu fac parte din domeniul academic să participe la diferite tipuri de sisteme și proiecte de inovare a UE;

43.  subliniază faptul că strategia „O Uniune a inovării” trebuie să recunoască importanța ideilor, a sugestiilor și a competențelor angajaților obișnuiți atunci când vine vorba de inovare; o serie de studii indică faptul că inovarea realizată de angajați nu este benefică doar pentru întreprindere, ci și pentru satisfacția la locul de muncă și, dacă este realizată corect, constituie un lucru care, de fapt, poate reduce stresul;

44.  solicită autorităților UE, naționale, regionale și locale să lanseze proiectul-pilot și să promoveze cercetarea în domeniul inovațiilor sociale, precum și să furnizeze fonduri publice în sprijinul acesteia, precum și să realizeze parteneriate public-privat care ar putea servi drept bază pentru viitoarele activități din domeniu; subliniază faptul că inovarea socială ar trebui să fie inclusă în programele de finanțare și de sprijin, cum ar fi Fondul social european, programele-cadru (PC) și Programul-cadru pentru competitivitate și inovație (CIP);

45.  subliniază importanță cercetării în domeniul medical, care, corelată cu aplicații inovatoare, va contribui la creșterea economică și la bunăstare într-o societate în curs de îmbătrânire; sprijină o cooperare strânsă între departamentele de cercetare ale universităților și industria medicală pentru a crea produse și servicii de care cetățenii UE vor avea mare nevoie în următorul deceniu;

46.  solicită Comisiei să mobilizeze resursele Cadrului strategic comun pentru cercetare și inovare în UE pentru a garanta implementarea durabilă a infrastructurilor de cercetare în domeniul științelor medicale și biologice ca serviciu public de cercetare și dezvoltare, astfel încât să se asigure sporirea calității vieții cetățenilor, aceasta fiind o modalitate de a progresa în direcția unei societăți bazate pe cunoaștere, capabile să facă față provocărilor sociale din Europa;

47.  consideră că punerea unui accent mai puternic pe politica în materie de inovare reprezintă o șansă de modernizare și consolidare a serviciilor publice atât în sectoarele existente, cât și în sectoarele emergente, într-o serie amplă de domenii ale vieții economice și sociale, stimulând astfel calitatea și eficiența, crearea de locuri de muncă, combaterea sărăciei și a excluderii sociale, precum și coeziunea economică, socială și teritorială;

48.  consideră că o mai bună coordonare a eforturilor în domeniul STI nu ar trebui să însemne lipsa sau reducerea investiților în capacitatea științifică a anumitor state membre sau regiuni în detrimentul altora; consideră că, mai degrabă, ar trebui să implice investiții în dezvoltarea unei baze STI sigure și solide în diferitele țări și regiuni, care să țină seama de caracteristicile și nivelurile de dezvoltare ale acestora în vederea promovării unor sinergii benefice și a unei cooperări profitabile;

49.  subliniază importanța modernizării sistemului educațional; invită statele membre să ia măsuri pentru îmbunătățirea competențelor și formării antreprenoriale și cantitative ale europenilor (tineri) prin încorporarea antreprenoriatului, a creativității și a inovării în toate domeniile educației și prin îmbunătățirea capitalului uman care le permite să joace un rol activ în inovare, cum ar fi prin intermediul programului Comisiei „Erasmus pentru tineri antreprenori”, protejând, în același timp, artizanatul ca sursă de inovare;

50.  invită Comisia să coopereze mai îndeaproape cu statele membre în vederea elaborării unor prognoze pe termen mediu și lung cu privire la competențele căutate pe piața locurilor de muncă și să încurajeze parteneriatele dintre universități și sectorul întreprinderilor pentru a favoriza intrarea tinerilor pe piața forței de muncă, contribuind în același timp la crearea unei societăți inovatoare, bazate pe cunoaștere, la dezvoltarea cercetării aplicate și la crearea unor mai bune perspective de angajare pentru absolvenți;

51.  consideră că în perioadele de criză este esențial ca tinerii să fie atrași spre tipurile noi de locuri de muncă disponibile și să se asigure că programele de calificare promovează accesul tinerilor la piața muncii, astfel încât aceștia să poată profita pe deplin de potențialul de creare de locuri de muncă, pentru a combate rata ridicată a șomajului în rândul cetățenilor cu vârsta de sub 25 de ani și pentru a profita de competențele tinerei generații în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii;

52.  solicită să se depună eforturi pentru remedierea lacunelor legate de competențele în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii; subliniază importanța creșterii calității nivelului de formare, a îmbunătățirii accesului la învățarea de-a lungul vieții și la formarea profesională, a promovării formării continue a salariaților și a asigurării unor forme de acces și de organizare a unor inițiative incluzive și nediscriminatorii față de femei; consideră totuși că aceste măsuri ar trebui destinate în primul rând lucrătorilor care efectuează munci mai slab calificate față de situația de până acum, care își pot pierde locul de muncă în urma introducerii de noi tehnologii și care pot fi disponibilizați pentru că nu posedă competențele cerute de restructurare și reconversie; reamintește, de asemenea, necesitatea dezvoltării depline a tuturor activităților de formare, la toate nivelurile de formare pentru a încuraja creativitatea, capacitatea de inovare și spiritul de antreprenoriat;

53.  subliniază importanța ridicării nivelului învățării de-a lungul vieții și a dezvoltării de activități de formare pentru toți în scopul de a întări inovarea ecologică și antreprenoriatul și de a garanta că forța de muncă își poate adapta competențele la nevoile pieței muncii într-o economie mai durabilă, fondată pe concepte de formare bazate pe competențe; invită statele membre, angajatorii și angajații să recunoască gestionarea competențelor, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții în ceea ce privește inovarea ca responsabilitate comună, astfel cum s-a stabilit în acordul-cadru încheiat de partenerii sociali privind învățarea pe tot parcursul vieții din 2002;

54.  pune în evidență faptul că, având în vedere deficitul de studenți în învățământul superior, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că studenții nu abandonează studiile sau că nu sunt limitați în alegerea instituției de învățământ de motive financiare și că, prin urmare, este necesar să se continue promovarea accesului la împrumuturile bancare care pot fi parțial finanțate de statele membre;

55.  subliniază necesitatea de a descoperi inovatorii inactivi, în special în rândul IMM-urilor; subliniază rolul important al organizațiilor intermediare de a descoperi inovatorii inactivi, de a oferi stimulente, de a oferi consiliere și de a sprijini inovarea; consideră că aceste organizații ar trebui consolidate și că, pentru acestea, ar trebui elaborat un program destinat îmbunătățirii activităților de formare, a competențelor și a cunoștințelor de specialitate și, pe viitor, importanța modelelor de formare profesională cu dublu obiectiv pentru două profesii ar trebui să crească;

56.  reamintește importanța dobândirii unei baze de competențe elementare și a unui bun nivel de cultură generală pentru o mai bună adaptare la mediul profesional; subliniază că, în acest context, învățarea limbilor străine este deosebit de importantă;

57.  solicită statelor membre să creeze grupări de întreprinderi și condiții în care inovarea să fie accelerată și să sprijine dezvoltarea unui parteneriat mai puternic între instituțiile de învățământ și mediul de afaceri, atât la nivel național, cât și internațional, ținând seama, în același timp, și de nevoile întreprinderilor la elaborarea programelor de învățământ;

58.  consideră că elaborarea unor programe care să vizeze promovarea culturii științifice și tehnologice este indispensabilă în special în cadrul promovării inovației în toate domeniile;

59.  susține propunerea Comitetului Regiunilor de a crea o „rețea virtuală de creativitate” accesibilă tuturor (întreprinderilor, autorităților locale și regionale, autorităților publice centrale, sectorului privat și cetățenilor), care să ofere consultanță, asistență și acces la capital de risc și la servicii tehnice; subliniază faptul că o rețea virtuală prezintă avantajul suplimentar de a oferi locuitorilor insulelor, regiunilor ultraperiferice, zonelor rurale, regiunilor montane și zonelor slab populate un acces mai ușor la consultanță de specialitate, la educație și informații, la asistență pentru întreprinderi și la consiliere financiară;

60.  salută progresele substanțiale înregistrate de Comisie în ceea ce privește îmbunătățirea perspectivelor de carieră ale cercetătorilor și creșterea mobilității acestora în cadrul diferitelor sectoare de cercetare și la nivel transfrontalier; aceasta va contribui la asigurarea unui efectiv adecvat de cercetători și va consolida calitatea cercetării și inovării în UE; cercetătorii din UE ar trebui să poată beneficia de o formare adecvată, de condiții de carieră atractive și de eliminarea obstacolelor din calea mobilității;

61.  constată că inovarea socială este o provocare in termeni de capital uman, in care sistemul universitar trebuie să joace un rol sporit prin educație, învățarea pe toată durata vieții, cercetare, inovare și antreprenoriat; subliniază importanța universităților mai deschise și modernizate, precum și necesitatea unei autonomii sporite a universităților în ceea ce privește definirea priorităților strategice și a propriului curs de acțiune ca răspuns la prioritățile societății;

62.  subliniază, în vederea garantării unei integrări sporite a componentelor triunghiului cunoașterii, necesitatea de a promova politici de consolidare a cooperării între sistemele educaționale și lumea afacerilor prin dezvoltarea unor noi programe școlare și a unor noi programe doctorale;

63.  invită Comisia să creeze o platformă digitală „Inovarea deschisă”, unde să poată fi publicate problemele de politică la nivelul întregii UE, iar cetățenii și părțile interesate din întreaga Europă să poată prezenta idei și soluții;

64.  ia act de lacunele existente la nivelul universităților în ceea ce privește existența unei interacțiuni îmbunătățite și proactive cu sectorul de afaceri; invită Comisia să lanseze un nou program de formare și educație la nivel european a administratorilor universităților, a responsabililor de transferul tehnologic și a brokerilor profesioniști din domeniul tehnologiei și să prezinte orientări pentru profesionalizarea unor asemenea cariere în universități;

Simplificarea, defragmentarea, finanțarea și standardizarea

65.  subliniază faptul că sectoarelor mai tradiționale de cheltuieli ale UE sunt asociate costuri de oportunitate importante și evidențiază nevoia de aliniere a priorităților strategice ale UE 2020 cu politica bugetară; prin urmare, solicită alocarea unei părți mai mari din bugetul UE domeniului inovării și al cercetării și dezvoltării;

66.  subliniază cuantumul comparativ redus al bugetului UE pentru cercetare, dezvoltare și inovare, în comparație cu bugetele statelor membre care reprezintă cea mai mare parte a finanțării pentru cercetarea publică; prin urmare, solicită ca un mai mare accent să fie pus pe instrumentele de finanțare cu efect stimulator asupra cheltuielilor naționale în domeniul cercetării, asupra investițiilor private și finanțării din partea BEI, pentru promovarea coordonării eforturilor și stimularea investițiilor în vederea atingerii obiectivelor europene;

67.  invită Comisia să combine regimurile existente de ajutor și structurile de sprijin în vederea orientării către un sistem simplu și accesibil de accelerare a inovării, să se concentreze asupra marilor provocări sociale și să împiedice în mod activ fragmentarea și birocrația;

68.  invită Comisia să evalueze sistemele și structurile existente în materie de sprijinire și ajutor și să creeze un „ghișeu unic” în cooperare cu statele membre, și anume un ghișeu pentru servicii unde toate părțile interesate (în special IMM-urile inovatoare) - inclusiv administrațiile locale și regionale - pot obține informații și sprijin financiar sau pot fi puse în legătură cu potențiali parteneri;

69.  subliniază nevoia de susținere a IMM-urilor încă din prima etapă a procesului de inovare și până la sfârșit, astfel încât acestea să poată inova și să poată participa la programele europene de sprijin;

70.  este în favoarea strategiilor de internaționalizare a clusterelor (grupurilor), axate pe stabilirea sistemelor adecvate de sprijin și orientare pentru IMM-uri;

71.  subliniază nevoia ca respectivele clustere europene să devină mai vizibile și să fie mai eficiente în comunicarea succeselor și a rezultatelor lor; consideră că ar trebui înființată o platformă de servicii pentru IMM-urile inovatoare sub forma unei rețele între clustere, reunind diverse clustere și parcuri tehnologice din Europa și din lume (de exemplu, în zona Mării Mediterane);

72.  subliniază că investițiile în cercetare și dezvoltare tind să scadă în perioadele de criză economică, chiar dacă s-a demonstrat că întreprinderile și statele membre care investesc cel mai mult în astfel de perioade sunt cele care beneficiază în cea mai mare măsură de avantajele comparative de piață;

73.  solicită Comisiei să introducă un singur cadru de politică pentru sprijinirea și finanțarea inovării, care să stabilească norme uniforme, să creeze sinergii și să combine, acolo unde este posibil, programele de sprijin în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării și să sprijine inovarea prin dirijarea către inovare a mai multor fonduri și prin încurajarea unei implicări mai mari în sectorul financiar; reamintește statelor membre că trebuie să își respecte angajamentul de a aloca veniturile obținute în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru finanțarea acțiunilor vizând clima, inclusiv a proiectelor de inovare;

74.  invită Comisia să ia în considerare programele multifonduri pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea interacțiunii între diferitele fonduri (fondurile structurale și Programele-cadru pentru cercetare și dezvoltare);

75.  se alătură Consiliului în solicitarea unui nou echilibru între încredere și control, și între asumarea riscurilor și evitarea acestora, recunoscând faptul că inovarea și cercetarea sunt activități de mare risc, fără rezultate garantate;

76.  atrage atenția asupra faptului că participanții la procesul de inovare sunt confruntați cu proceduri și criterii de eligibilitate care diferă atât între programele europene, cât și între acestea și programele naționale; aceasta înseamnă birocrație, costuri mari, pierdere de timp și de oportunități; solicită Comisiei și statelor membre un angajament comun pentru implementarea unui proces de simplificare și convergență a procedurilor de selecție și a criteriilor de eligibilitate utilizate în spațiul european de cercetare și inovare;

77.  solicită Comisiei Europene să prezinte Parlamentului European o evaluare externă a instrumentelor de inovare create în cadrul Celui de-al șaptelea program-cadru, cum ar fi platformele tehnologice și ITC, evaluare care să conțină activități, solicitări, proiecte de inovare și rezultate (dacă există), precum și contribuția economică obținută din fonduri publice și private;

78.  repetă ideea că este nevoie de o creștere semnificativă a investițiilor în cercetare, dezvoltare și inovare, atât a celor private, cât și a celor publice, pentru ca industria UE să rămână lider tehnologic și să își mențină competitivitatea la nivel mondial în domenii precum transporturile și eficiența energetică; în plus, o finanțare publică sporită pentru domeniul cercetării, dezvoltării și inovării este necesară pentru stimularea investițiilor private;

79.  solicită ca viitorul program-cadru să încurajeze utilizarea optimă a rezultatelor cercetărilor, corelându-le cu procesul de inovare prin extinderea sferei de acțiune a finanțării de proiecte, astfel încât să cuprindă etapele demonstrative și de prototip;

80.  subliniază importanța unei mai bune asistențe în cadrul punerii în aplicare a politicilor și programelor care consolidează sinergiile din lanțul infrastructuri de cercetare și dezvoltare – inovare – creare de locuri de muncă;

81.  simplificarea, din punct de vedere administrativ și financiar, a procedurilor de finanțare publică, în special în programele-cadru ale UE, reprezintă o condiție prealabilă obligatorie pentru stabilitate, certitudine juridică a participanților și, prin urmare, pentru o mai mare participare la nivelul industriei;

82.  reiterează faptul că programele-cadru ar trebui să sprijine în continuare cercetarea colaborativă în cadrul industriei, întrucât aceasta stimulează fondurile industriale și are un impact pozitiv asupra creării de inovații productive pe piața unică;

83.  solicită menținerea unei baze ferme de excelență în cercetarea de bază, care să se fundamenteze pe succesul Consiliului European pentru Cercetare și care să mențină o bază solidă pentru inovarea și cercetarea științifică aplicată, prin crearea unei agenții de tipul CEC pentru inovare și cercetare aplicată, reunind structurile existente în mod adecvat;

84.  consideră că inovarea și creativitatea sunt esențiale în vederea redresării economice a Uniunii și că nu ar trebui subestimată importanța transformării descoperirilor tehnologice și științifice ale Uniunii în noi bunuri și servicii;

85.  reamintește faptul că inovarea reprezintă aplicarea cu succes a ideilor în practică și subliniază legătura fundamentală dintre inovare și piață; prin urmare, trebuie să fie disponibile instrumente financiare adecvate pentru a sprijini introducerea de tehnologii, servicii sau procese de succes pe piața UE, în special a celor care se concentrează asupra marilor provocări societale;

86.  consideră că în UE exploatarea comercială a rezultatelor cercetării este prea lentă sau insuficientă și recomandă crearea de incubatoare antreprenoriale care caută activ inovările și se află în contact cu învățământul superior și cu instituțiile de cercetare, a căror misiune este promovarea exploatării comerciale a rezultatelor cercetării, de exemplu prin contacte între întreprinderi sau prin acordarea de asistență pentru a găsi investitori providențiali („business angels”) sau capital inițial pentru crearea de noi întreprinderi;

87.  subliniază că este necesar, pentru a stimula cererea și piața pentru produse inovatoare, să se promoveze inovarea prin crearea de noi oportunități de piață;

88.  solicită Comisiei și statelor membre să definească și să pună în aplicare cadre politice în vederea stimulării accesului rapid al utilizatorilor la inovările valoroase din cadrul UE, garantând capacitatea reală a noilor inovări de a ajunge la potențiali utilizatori finali în intervale de timp rezonabile;

89.  subliniază importanța diferențierii între inovare și cercetare; subliniază faptul că inovarea este un proces socioeconomic transversal complex, care implică eforturi în vederea creșterii cheltuielilor pentru C&D și sprijinirea IMM-urilor și a activităților de înaltă tehnologie și se concentrează asupra dezvoltării de sisteme integrate bazate pe caracteristicile și specificitățile diferitelor teritorii;

90.  invită Comisia să stabilească relații mai strânse între instrumentele de finanțare și instrumentele de inovare legate de cerere și să direcționeze acest sprijin într-o măsură mai mare IMM-urilor și companiilor debutante care au nevoie de un acces rapid pe piețele internaționale sau ale UE; prin urmare, consideră că este necesar să se aprobe „norme de participare” clare și specifice, care să conțină măsuri pentru creșterea participării întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor;

91.  subliniază importanța programelor doctorale pentru inovarea europeană și propune dezvoltarea unui cadru european pentru programele de doctorat care să încurajeze învățarea pe toata durata vieții și implicarea întreprinderilor în susținerea, promovarea și utilizarea rezultatelor cercetării; solicită statelor membre eliminarea oricăror bariere legislative sau administrative care ar putea limita accesul celor interesați la programele de doctorat;

92.  invită Comisia să ia în considerare programele multifond pentru statele membre și regiunile care doresc să le utilizeze; consideră că acest lucru ar contribui la funcționarea mai integrată și mai flexibilă și ar spori eficacitatea interacțiunii între diferitele fonduri (fondurile structurale și Programele-cadru pentru cercetare și dezvoltare);

93.  subliniază nevoia de susținere a unei arhitecturi financiare compozite, precum și a dezvoltării de noi mecanisme financiare, combinând, de asemenea, instrumente automate și instrumente pe bază de subvenții, în vederea încurajării investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor strategice de cercetare și dezvoltare;

94.  salută propunerea Comisiei de a elibera, până în 2014, credite care să contribuie la creșterea și consolidarea finanțării din surse private, necesară promovării inovării în Europa;

95.  recomandă modificarea mandatului BEI pentru a permite finanțarea proiectelor de inovare și cercetare cu un grad sporit de risc și aflate în legătură directă cu piața; în acest context, îndeamnă Comisia să extindă mecanismul instituit cu succes de BEI privind finanțarea riscurilor partajate (RSFF) prin:

96.  propune crearea unui fond european de finanțare pentru inovare în scopul de a stimula investițiile în IMM-urile inovatoare, prin partajarea riscurilor și mobilizând resurse private;

97.  salută propunerea Comisiei de a defini investițiile specifice destinate companiilor debutante în domeniul inovării;

98.  solicită Comisiei să deplaseze o proporție mai mare din cercetarea aflată în legătură directă cu piața, inclusiv proiectele demonstrative, către instrumentele de datorii și capitaluri proprii în viitoarele programe-cadru, care ar putea atrage mai mult capital privat, cum ar fi CIP, RSFF și FEI, precum și să ofere IMM-urilor accesul la acestea la nivel european; subliniază nevoia de a elimina diferențele la nivel de finanțare dintre companiile debutante (transfrontaliere);

99.  subliniază că la conceperea instrumentelor de finanțare este nevoie de o mai bună înțelegere a caracteristicilor asociate dimensiunii companiilor, etapelor de dezvoltare și sectorului de activitate; solicită luarea unor măsuri urgente pentru eliminarea piedicilor din calea inovării din fazele inițiale prin îmbunătățirea accesului la finanțarea inițială, la finanțarea din partea investitorilor providențiali și prin mai multe finanțări și semifinanțări de capital propriu, atât la nivelul UE, cât și la nivel regional și local;

100.  subliniază faptul că potențialul de dezvoltare al capitalului de risc din UE este departe a fi realizat din cauza diferențelor dintre normele naționale și a sistemelor fiscale diferite; salută propunerea Comisiei de a asigura că, până în 2012, fondurile de capital de risc înființate în orice stat membru pot funcționa și investi liber în UE, creând, prin urmare, o adevărată „piață unică a capitalului de risc din UE”;

101.  solicită îmbunătățirea continuă a instrumentelor și mecanismelor pentru îmbunătățirea accesului IMM-urilor la serviciile de cercetare și inovare (cum ar fi cupoanele pentru inovare) și la alte servicii bazate pe cunoaștere (modelare, evaluarea riscurilor etc.), care sunt esențiale pentru ca IMM-urile să se adapteze la inovare și să introducă soluții inovatoare pe piață;

102.  subliniază beneficiile comerciale și cele aferente eficienței ecologice în ceea ce privește sistemele de servicii pentru produse și modelele de afaceri orientate către funcții și solicită Comisiei elaborarea unei strategii în acest domeniu;

103.  invită Comisia și statele membre să reevalueze întregul ecosistem al inovării, în vederea eliminării barierelor financiare și administrative inutile în domenii cum ar fi:

104.  regretă că protocoalele de inovare sunt supuse unor procese de aprobare birocratice lungi care încetinesc inovarea, limitează competitivitatea pieței UE și îngreunează progresul cunoașterii științifice în cadrul comunității medicale, privând pacienții de eventualele beneficii;

105.  subliniază importanța de a acorda prioritate, în cadrul dialogului cu cercetătorii, revizuirii Directivei privind studiile clinice în vederea garantării unui cadru de reglementare îmbunătățit pentru dezvoltarea de produse medicinale și pentru compararea tratamentelor alternative cu produse medicinale în cadrul cercetărilor clinice (conform concluziilor Consiliului privind inovarea și solidaritatea în domeniul produselor farmaceutice, adoptate la Bruxelles, la 6 decembrie 2010);

106.  subliniază importanța majoră a utilizării noilor cunoștințe în vederea creării de modalități noi și mai bune de a preveni, descoperi și trata cancerul și în vederea promovării de mecanisme rapide pentru a pune aceste descoperiri la dispoziția pacienților;

107.  subliniază importanța inovării în cadrul triunghiului cunoașterii și pune în evidență nevoia de dezvoltare a unei culturi a inovării în cadrul perspectivei financiare și a perspectivelor de după anul 2013;

108.  invită statele membre, în strânsă colaborare cu regiunile, să utilizeze cât mai bine fondurile structurale destinate C&D&I în perioada curentă de finanțare, focalizându-se pe marile provocări societale, depunând eforturi pentru obținerea coeziunii în domeniul inovării și cercetării și aliniind prioritățile fondurilor structurale cu obiectivele UE 2020; solicită Comisiei și statelor membre să evite dublarea costisitoare a eforturilor prin promovarea unor strategii de specializare inteligente și mai bine orientate; consideră că regiunile ar trebui stimulate pentru a promova această arhitectură a specializării europene;

109.  subliniază faptul că fondurile de coeziune alocate inovării rămân, în mare măsură, necheltuite din cauza cerințelor administrative neadecvate și a nevoii de fonduri corespunzătoare care nu sunt puse la dispoziție în perioade de restricții financiare; ia act de faptul că această situație contribuie la o mai mare diferență economică între statele membre, care stă la baza crizei actuale din zona euro; solicită reforme și raționalizarea fondurilor structurale, punerea acestora la dispoziție în scopul restructurării actorilor economici implicați, în special pentru IMM-uri;

110.  consideră că stabilirea de etaloane și standarde s-a dovedit a fi o puternică forță motrice pentru promovarea inovării și a competitivității în diferite sectoare industriale; se alătură Consiliului în a invita Comisia să facă propuneri pentru a accelera, simplifica, reduce costurile aferente și moderniza procedurile de standardizare printr-o mai mare transparență și implicarea părților interesate, generând astfel un răspuns european mai rapid la evoluțiile inovatoare ale pieței mondiale; solicită Comisiei ia serios în considerare mecanismele inovatoare de succes, cum ar fi stabilirea de standarde deschise care integrează părțile interesate de-a lungul lanțului de valori;

111.  subliniază faptul că standardizarea poate stimula inovarea și competitivitatea prin facilitarea accesului la piețe și prin interoperabilitate; încurajează Comisia să intensifice eforturile de promovare a includerii standardelor europene, în special în domeniul social și ecologic, în viitoarele acorduri de liber schimb;

112.  subliniază, prin urmare, că toate strategiile legate de transformarea Europei în vederea adaptării la condițiile post-criză la nivel mondial trebuie să vizeze crearea de locuri de muncă sustenabile;

113.  îndeamnă Comisia Europeană să urmeze recomandările evaluării intermediare a Celui de-al șaptelea program-cadru (grupul de experți) atunci când solicită un moratoriu privind noile instrumente, care ar trebui luat în discuție până ce instrumentele existente au fost dezvoltate suficient și evaluate corespunzător; prin urmare, solicită o precauție deosebită pentru a evita confuzia datorată proliferării instrumentelor;

114.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului o evaluare externă privind instrumentele pentru inovare elaborate în cadrul Celui de-al șaptelea program-cadru, cum ar fi platformele tehnologice și inițiativele tehnologice europene comune (JETI); consideră că evaluarea ar trebui să analizeze activitățile, cererile de oferte, proiectele privind inovarea și rezultatele (dacă există), precum și contribuția economică a fondurilor publice și private;

115.  solicită Comisiei, în lumina obiectivului din strategia 2020 de a acorda finanțare pentru cercetare și dezvoltare tehnologică în valoare de 3 % din PIB și recunoscând faptul că cercetarea și inovarea reprezintă singurele mijloace sigure de redresare economică în UE, să ia în considerare posibilitatea ca statele membre să stabilească un nivel minim obligatoriu intermediar pentru finanțarea acordată cercetării și dezvoltării tehnologice în valoare de aproximativ 1 % din PIB până în 2015;

116.  atrage atenția asupra faptului că inovarea este esențială pentru dezvoltarea economică și că Uniunea Europeană are nevoie să recruteze aproximativ încă un milion de cercetători pentru a atinge obiectivul de a cheltui 3 % din PIB pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum este prevăzut de Strategia Europa 2020; consideră că acest obiectiv poate fi realizat mai ușor prin creșterea substanțială a numărului de femei cercetătoare, care reprezintă numai 39 % din numărul cercetătorilor angajați în sectorul public și al învățământului superior și 19 % din cercetătorii din sectorul privat(6);

117.  sprijină obiectivul de a crește cu un milion numărul de cercetători în UE până în 2020 și observă că un efort de o asemenea amploare ar avea efecte semnificative de multiplicare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, dar, în același timp, consideră că obiectivul este foarte ambițios și ar necesita stabilirea de obiective pentru fiecare țară în parte, precum și eforturi în consecință; constată că sectorul public nu dispune neapărat de fonduri suficiente pentru a realiza acest lucru; astfel, deși există o necesitate stringentă de a crește numărul de posturi de cercetători în instituțiile de învățământ superior și în institutele de cercetare publice, proporția cea mai mare de cercetători noi va fi angajată în sectorul privat; subliniază că ar trebui acordată atenție mai mare calităților inovatoare ale cercetărilor decât numărului acestora, precum și calității formării lor, diviziunii muncii în domeniul cercetării la nivel european și resurselor și calității cercetării;

118.  salută sprijinul Comisiei pentru o inovare deschisă și în spirit de cooperare care va genera beneficii economice și sociale pe termen lung; aprobă, în acest sens, angajamentul Comisiei în ceea ce privește difuzarea, transferul și valorizarea rezultatelor cercetării, în special accesul liber la publicațiile și datele puse la dispoziție de cercetarea finanțată din fonduri publice; încurajează Comisia să găsească mijloacele necesare pentru îndeplinirea acestor obiective și subliniază rolul pe care Europeana îl poate juca în acest domeniu;

Piața unică și proprietatea intelectuală

119.  subliniază faptul că piața unică europeană trebuie să fie finalizată urgent pentru toate bunurile și serviciile, inclusiv pentru produsele sanitare inovatoare, oferind astfel acces pentru 500 de milioane de consumatori; reiterează faptul că o mare provocare pentru piața unică europeană este fragmentarea legislațiilor și a proceselor de validare;

120.  subliniază faptul că în anumite sectoare, precum sectorul medical, rezultatele cercetării au fost orientate spre inovare ori de câte ori acest lucru a fost posibil din punct de vedere științific și, prin urmare, consideră că pesimismul Comisiei cu privire la inovare este, în multe cazuri, nejustificat;

121.  subliniază că practicile actuale de acordare a licențelor contribuie la fragmentarea pieței interne a UE; ia act de faptul că, deși s-au înregistrat progrese, nu i s-a dat curs în mod satisfăcător cererii consumatorilor de a beneficia de licențe multiteritoriale și pentru mai multe repertorii pentru utilizarea transfrontalieră și online;

122.  reamintește că obiectivul UE este acela de a promova industriile culturale și creative, atât online, cât și offline, și consideră că ar trebui să se urmărească utilizarea la scară largă a licențelor europene, în conformitate cu cerințele pieței și ale consumatorilor, și că, în cazul în care obiectivul nu poate fi atins în scurt timp, ar trebui efectuată o evaluare aprofundată a legislației necesare pentru a face față tuturor obstacolelor potențiale în calea creării unei piețe europene interne efective, ținându-se seama inclusiv de principiul teritorialității;

123.  salută revizuirea de către Comisie a sistemului de mărci comerciale al Uniunii și încurajează Comisia să se asigure că sunt luate măsurile necesare pentru a garanta că mărcile comerciale beneficiază de același nivel de protecție atât online cât și offline;

124.  subliniază faptul că un sistem solid, echilibrat și bine pus în aplicare al drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), care contribuie la o mai mare transparență și previne orice fragmentare, este una dintre condițiile-cadru esențiale pentru inovare; salută eforturile depuse de Comisie pentru a preveni transformarea DPI în obstacole în calea concurenței și a inovării; invită Comisia și să elaboreze o strategie cuprinzătoare - și, dacă este cazul, să prezinte inițiative legislative - în materie de proprietate intelectuală, care să echilibreze drepturile inventatorilor cu promovarea și utilizarea pe scară largă a accesului la cunoștințe și invenții;

125.  îndeamnă Comisia să depună eforturi pentru a se asigura că IMM-urile pot utiliza în mod eficient drepturile de proprietate intelectuală și industrială;

126.  consideră că Comisia ar trebui să țină cont de problemele specifice întâmpinate de IMM-uri în revendicarea drepturilor de proprietate intelectuală, conform principiului „gândiți mai întâi la scară mică” (Think Small First), statuat prin Legea întreprinderilor mici pentru Europa (Small Business Act for Europe), inter alia prin aplicarea principiului nediscriminării pentru IMM-uri;

127.  este de opinie că punerea în aplicare funcțională a drepturilor de proprietate intelectuală stimulează și mai mult companiile să dezvolte produse inovatoare și, deci, conduce la creșterea gamei de bunuri și servicii aflată la dispoziția consumatorilor;

128.  solicită introducerea unui brevet european unic și echilibrat; salută, în același timp, sprijinul larg din partea Consiliului pentru procedura de cooperare consolidată privind brevetul unic al UE cu începere din 2011;

129.  subliniază faptul că trebuie adoptate brevetul unic european și statutul societății europene pentru a promova tranziția către comerțul extracomunitar; subliniază nevoia de a reduce costurile brevetului și ale drepturilor de proprietate intelectuală în UE, ținând seama de disparitățile economice existente între statele membre ale UE, pentru a le face mai competitive în comparație cu prețurile din SUA și Japonia;

130.  solicită finalizarea Spațiului european de cercetare – obligație prevăzută în tratat - până în 2014, pentru ca UE să poată să păstreze și să atragă talentele de prin rang, să maximizeze mobilitatea cercetătorilor, să promoveze activitatea transfrontalieră a institutelor de cercetare și a institutelor tehnologice, precum și difuzarea, transferul și exploatarea rezultatelor cercetărilor; subliniază că, prin urmare, elaborarea unor mecanisme adecvate de finanțare va fi de importanță primordială;

131.  subliniază necesitatea de a promova politici care încurajează cercetătorii să rămână în statele membre ale UE prin promovarea unor condiții atractive de muncă în instituțiile publice de cercetare;

132.  consideră că o politică eficientă în domeniul inovării și creșterii economice trebuie, în mod inevitabil, să implice investiții în programe de cercetare care să faciliteze mobilitatea și schimburile între cercetători la nivel internațional și să consolideze cooperarea dintre sectorul științific și mediul de afaceri (acțiuni Marie Curie);

133.  subliniază importanța creării, la nivel european și național, a unor stimulente și condiții favorabile pentru a promova participarea la studiile doctorale și la cercetarea inovatoare, pentru a preveni exodul valorilor și a permite UE să obțină beneficii substanțiale, consolidându-și competitivitatea prin activități de cercetare și studii avansate și inovative;

134.  solicită revizuirea rapidă a legislației privind marca comunitară și, în acest context, punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru a asigura același grad de protecție în medii atât online, cât și offline, a mărcilor comerciale;

135.  salută propunerea Comisiei de a dezvolta o piață europeană a cunoașterii pentru drepturile la proprietatea intelectuală și acordarea de licențe până la sfârșitul anului 2011, inclusiv prin facilitarea accesului la brevetele neutilizate, printre altele prin încurajarea formării de platforme comune de brevete și de grupări de brevete;

136.  îndeamnă Comisia să prezinte propuneri legislative necesare în vederea creării, până în 2015, a unei piețe digitale unice pe deplin funcționale, întrucât acest fapt ar îmbunătăți în mod semnificativ condițiile-cadru pentru inovare; subliniază faptul că inițiativele trebuie să fie ambițioase îndeosebi în domenii fundamentale, cum ar fi drepturile de autor, comerțul electronic, inclusiv politica privind protecția consumatorilor în materie de comerț electronic și utilizarea informațiilor din sectorul public;

137.  invită Comisia și statele membre să plaseze realizarea pieței unice, inclusiv măsurile de promovare a unei piețe digitale unice, în centrul politicii inovării, întrucât acest fapt va reduce prețurile și va îmbunătăți calitatea pentru consumatori, va sprijini dezvoltarea de produse inovatoare, va stimula crearea de locuri de muncă în UE și va genera noi oportunități de creștere în cadrul piețelor de vârf;

138.  subliniază faptul că, dacă ne îndreptăm spre o piață unică a inovării, trebuie stabilite modalități de evaluare a beneficiilor economice și sociale, directe și indirecte, pe termen lung și scurt;

Achizițiile publice

139.  reamintește că achizițiile publice, reprezentând 17 % din PIB-ul anual al UE, joacă un rol important în cadrul pieței unice europene și în stimularea inovării;

140.  îndeamnă statele membre să folosească strategic achizițiile publice pentru a soluționa provocările sociale, pentru a stimula inovarea, și să își direcționeze bugetul alocat achizițiilor publice către produse, procese și servicii inovatoare, durabile și eficiente din punct de vedere ecologic, luând în considerare faptul că este posibil ca cea mai ieftină ofertă să nu fie, în mod necesar, și cea mai viabilă din punct de vedere economic; solicită, prin urmare, Comisiei:

141.  insistă asupra faptului că inovația trebuie să fie un element esențial al politicilor publice în domenii cum ar fi mediul, apa, energia, transportul, telecomunicațiile, sănătatea și educația; subliniază necesitatea promovării, difuzării și absorbției orizontale a inovației în sectorul public, în firmele private și, în special, în IMM-uri;

142.  solicită Comisiei să sprijine eforturile sectorului public de a adopta metode inovatoare și să lanseze noul program de cercetare privind inovarea în sectorul public, de exemplu în domeniile e-guvernării, e-sănătății și licitațiilor online, și, de asemenea, să difuzeze cele mai bune practici în materie de administrație publică care vor reduce birocrația și vor adopta politicile care pun cetățeanul în centrul atenției; subliniază importanța sectorului public pentru consolidarea încrederii publice în piața digitală internă;

143.  invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să încurajeze practica achizițiilor online, îndeosebi a introducerii achizițiilor înainte de comercializare, inclusiv a achizițiilor comune și electronice, acordând totodată o atenție sporită respectării normelor de protecție a datelor, ca parte integrantă a strategiei de inovare a UE; în special, invită Comisia să clarifice și să simplifice normele aplicabile în cadrul revizuirii generale a cadrului juridic privind achizițiile publice și să permită autorităților contractante să utilizeze într-un mod mai transparent procedura achizițiilor înainte de comercializare; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să încurajeze includerea transparentă a unor veritabile criterii, bine specificate, în domeniul social, ecologic, al inovărilor și al comerțului echitabil în sectorul achizițiilor publice fără a submina angajamentul activ al IMM-urilor în procesul elaborării de soluții noi și inovatoare și al respectării regulilor aplicabile în materie de concurență;

144.  constată faptul că IMM-urile inovatoare se confruntă, printre altele, cu probleme în ceea ce privește accesarea finanțării destinate internaționalizării și asigurării de credite pentru schimburile comerciale internaționale și subliniază nevoia de punere în aplicare de noi măsuri de sprijin pentru IMM-uri, în cadrul Small Business Act revizuit și al comunicării așteptate privind politica de comerț internațional și IMM-urile;

145.  subliniază faptul că este nevoie de reciprocitate internațională în ceea ce privește accesul la piețele de achiziții publice, permițând astfel întreprinderilor din UE să concureze în condiții echitabile la nivel internațional;

146.  insistă asupra nevoii de a se concentra în special asupra barierelor netarifare care, pe măsură ce tarifele sunt reduse progresiv sau eliminate, tind să devină principalul obstacol pentru comerțul internațional; consideră nejustificate toate obstacolele care rezultă din inconsecvența modului în care sunt puse în aplicare normele comerciale bilaterale și multilaterale; în schimb, consideră justificate toate obstacolele care rezultă din activitățile legitime de natură legislativă și administrativă legitimă ale autorităților publice și care nu au la bază măsuri comerciale, dar care au consecințe neintenționate asupra comerțului, și a căror eliminare trebuie să facă obiectul unor consultări și dezbateri publice;

147.  recunoaște faptul că transferul de tehnologii în scopul dezvoltării și al îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului trebuie să constituie un aspect important al politicii comerciale europene, însă recunoaște că transferul de cunoștințe specializate cu privire la înaltele tehnologii din UE către țările terțe ar trebui să fie monitorizat de către Comisie și monitorizat de către aceasta pentru a asigura o mai bună informare privind modelele de inovare și evoluțiile viitoare din acest domeniu și pentru a se evita concurența neloială;

148.  subliniază rolul important pe care îl pot juca IMM-urile în cazul în care normele privind achizițiile publice sunt concepute cu cerințe ajustabile (inclusiv cerințe privind capitalul și mărimea contractelor), în funcție de dimensiunea întreprinderilor participante;

149.  subliniază importanța ca UE și statele sale membre să coopereze științific cu state terțe; consideră că întreprinderilor UE trebuie să li se garanteze un acces mai bun la programe de cercetare și de dezvoltare în țările terțe;

150.  subliniază faptul că UE și statele membre ar trebui să acționeze de o manieră coordonată în ceea ce privește acordurile și măsurile în domeniul științific și tehnologic vizând țări terțe; consideră că trebuie acordată atenție potențialului acordurilor-cadru dintre UE și statele sale membre și țările terțe;

Parteneriatele europene pentru inovare (EIP)

151.  reamintește faptul că Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la parteneriatele europene pentru inovare (EIP):

152.  subliniază că parteneriatele europene pentru inovare (EIP) trebuie:

153.  consideră exemplar obiectivul atribuit parteneriatului-pilot privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate de a extinde durata unei vieți sănătoase cu doi ani până în 2020 și este de părere că ar trebui stabilite obiective clare pentru toate parteneriatele pentru inovare, fără de care acțiunea în favoarea inovării ar fi lipsită de viziune și motivare, iar stabilirea de obiective măsurabile interimare sau parțiale ar fi mai dificilă;

154.  salută parteneriatele europene în domeniul inovării, care au rolul de a spori și de a coordona investițiile în cercetare și dezvoltare, precum și de a coordona într-o mai mare măsură achizițiile publice pentru a accelera introducerea de inovații pe piață; subliniază, totuși, că politicile în materie de achiziții publice ar trebui elaborate astfel încât să nu înlocuiască piețele private sau să distorsioneze concurența, ci să le dezvolte, stimulând răspândirea inovării și menținând în același timp piețele deschise spre noi orientări;

155.  solicită Comisiei să înainteze propuneri în cadrul regulamentului privind diferite fonduri pentru perioada 2014-2020, în vederea facilitării parteneriatului european pentru inovare, în termeni reali;

156.  solicită Comisiei să prezinte anual Parlamentului un raport referitor la toate parteneriatele pentru inovare (EIP) și de două ori pe an un raport referitor la primul proiect-pilot și solicită implicarea Parlamentului European în toate etapele punerii în aplicare a parteneriatelor pentru inovare;

157.  solicită Comisiei să creeze un parteneriat pentru inovare în ceea ce privește materiile prime;

Regiunea ca partener important

158.  subliniază că implicarea deplină a autorităților de la nivelurile regional și local este esențială pentru atingerea obiectivelor „Uniunii inovării”, deoarece acestea au un rol important în corelarea întreprinderilor, a institutelor cunoașterii, a autorităților publice și a cetățenilor în standardul „diamant 4”, servind drept intermediar între acești actori diferiți, statele membre și UE; solicită, prin urmare, Comisiei să propună domenii de discuție și aranjamente operaționale în cadrul cărora regiunile să poată participa și contribui la furnizarea celor mai adecvate răspunsuri la provocările majore ale societății, în conformitate cu principiul subsidiarității, recunoscând, în același timp, nevoile specifice ale diverselor regiuni;

159.  ia act de concluziile Comitetului european pentru inovație din 2009, potrivit cărora criza economică și financiară are efecte disproporționate în diferite țări și regiuni, ceea ce subminează obiectivul convergenței; este preocupat că actuala austeritate bugetară impusă statelor membre ar putea reduce și mai mult investițiile în STI, iar acest lucru ar avea efecte nedorite; este de acord cu faptul că inițiativa „O Uniune a inovării” ar trebui să implice toate statele membre și regiunile și că este esențial să nu se creeze un decalaj în domeniul inovației între țările și regiunile mai inovatoare și cele mai puțin inovatoare;

160.  invită fiecare regiune să investească în inovare și să își adapteze strategia de inovare pentru a-și spori eficiența, precum și să își actualizeze capitalul uman și să sporească voința și capacitatea întreprinderilor de a inova și de a fi competitive la nivel internațional;

161.  subliniază faptul că persoanele cu putere de decizie la nivel regional trebuie să fie pe deplin conștiente de potențialul de creștere economică oferit de activitățile de cercetare și inovare în toate regiunile, întrucât majoritatea inovațiilor au la bază aspecte practice (inovații bazate pe cerere și utilizator) și sunt finanțate în cea mai mare parte de FEDR; ia act, prin urmare, de faptul că, în măsura în care activitățile de inovare nu necesită în mod obligatoriu sau în principal existența unor instituții de învățământ superior, chiar și regiunile fără universități și centre de cercetare ar trebui să-și poată dezvolta propriile capacități de inovare și să obțină beneficii maxime de pe urma resurselor și activelor regionale și locale în ceea ce privește potențialul de inovare;

162.  atrage atenția asupra faptului că promovarea inovării la nivel regional poate contribui la reducerea disparităților regionale; încurajează, cu toate acestea, diferitele niveluri de responsabilitate (regional, național și UE) să își coordoneze eforturile într-un mod mai eficient, în cadrul planificării la nivel european a activităților în domeniul C&D;

163.  subliniază faptul că inovarea – atât în domeniul elaborării politicilor, cât și în cel al activităților întreprinderilor și ale centrelor de cercetare – este de o importanță fundamentală în concretizarea politicii UE de coeziune teritorială și că, prin însăși natura sa, aceasta poate aduce o contribuție decisivă la realizarea obiectivelor de coeziune și la depășirea barierelor care stau în calea acesteia în zone cu caracteristici geografice și demografice specifice;

164.  atrage atenția asupra contribuției aduse de diversitatea culturală la inovație; consideră, în această privință, că acțiunile pentru protejarea și promovarea diversității culturale regionale ar trebui să joace un rol proeminent în politica de inovare;

165.  subliniază rolul esențial pe care îl au regiunile în elaborarea politicilor menite să stimuleze inovarea la nivel național; totuși, atrage atenția asupra faptului că în multe state bugetele regionale și locale sunt insuficiente, iar bugetele naționale alocate pentru inovare sunt modeste;

166.  subliniază că ar trebui mobilizat întregul potențial de inovare al regiunilor UE pentru a realiza obiectivele Europa 2020 referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și evidențiază faptul că viitoarea politică regională trebuie să acorde acestui aspect maximă prioritate; consideră că aceste priorități sunt aplicabile tuturor obiectivelor politicii regionale și subliniază necesitatea de a garanta competitivitatea Europei prin standarde mondiale; solicită implicarea sectorului industrial în inovarea de natură ecologică, având în vedere faptul că antreprenorii joacă un rol foarte important în răspândirea pe scară mai largă a inovațiilor ecologice la nivel regional; observă, în acest sens, că informarea antreprenorilor, prin prezentarea noilor oportunități de afaceri, va fi crucială pentru succesul unei strategii menite să dezvolte industrii durabile și economii bazate pe utilizarea eficientă a resurselor.

167.  subliniază rolul potențialului inovator al țărilor care nu sunt membre ale UE, dar care cooperează cu aceasta în cadrul Parteneriatului estic, și solicită includerea acestor țări în inițiativa „O Uniune a inovării”;

168.  subliniază marele potențial al orașelor de a da un impuls cercetării și inovării; consideră că o politică urbană mai inteligentă, precum și inițiativa „orașe inteligente” în domeniul energiei, bazate pe progresul tehnologic și focalizate pe faptul că 80 % din populația europeană locuiește în orașe, tot în orașe înregistrându-se cele mai mari disparități sociale, ar putea contribui la o creștere economică durabilă;

Punerea în aplicare a strategiei

169.  invită Comisia Europeană să transpună documentul strategic actual „O Uniune a inovării” într-un plan de acțiune cu obiective specifice și ținte măsurabile și încadrate în timp; solicită Comisiei să monitorizeze periodic progresul înregistrat, să evalueze obstacolele și să propună mecanisme care să permită îmbunătățiri, prezentând rapoarte regulate Parlamentului European și Consiliului;

170.  invită Comisia Europeană să evalueze instrumentele specifice ale politicii europene de inovare în comparație cu cele ale concurenților noștri externi principali (SUA, Japonia și țările BRIC) și să prezinte rapoarte cu privire la performanța acestora la nivelul inovării;

o
o   o

171.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0398. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0093. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0209. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0223. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0401. (6) Comunicat de presă intitulat „She Figures 2009 – major findings and trends”, Comisia Europeană, 2009, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=MEMO/09/519&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la propunerea de convenție a OIM completată de o recomandare privind lucrătorii casnici

P7_TA(2011)0237 B7-0296/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei la 24 februarie 2011 referitoare la Convenția OIM privind lucrătorii casnici (O-000092/2011 – B7-0305/2011),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la provocările demografice și solidaritatea dintre generații(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(5),

–  având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (directivă-cadru)(6) și directivele speciale ale acesteia,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2006 intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți – Contribuția UE la punerea în aplicare în lume a agendei de lucru privind munca decentă” (COM(2006)0249) și Rezoluția Parlamentului din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(7),

–  având în vedere rapoartele IV (1) și IV (2), ale Biroului Internațional al Muncii (BIM), intitulate „Muncă decentă pentru lucrătorii casnici”, elaborate pentru a 99-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010, precum și rapoartele IV (1) (așa-numitul „raport maro”) și IV (2) (așa-numitul „raport albastru”, publicat în două volume), intitulate „Muncă decentă pentru lucrătorii casnici”, elaborate pentru a 100-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2011,

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice(8),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 4.1, prin care se interzice sclavia și servitutea, și articolul 14, prin care se interzice discriminarea,

–  având în vedere Convenția europeană privind statutul juridic al lucrătorilor migranți (1977),

–  având în vedere Acordul european privind plasamentul au-pair (1969),

–  având în vedere Recomandarea 1663 din cadrul Cartei europene a drepturilor lucrătorilor casnici (2004),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât criza a distrus milioane de locuri de muncă și a agravat precaritatea locurilor de muncă și fenomenul sărăciei; întrucât 17 % dintre locuitorii UE sunt expuși riscului sărăciei și întrucât 23 de milioane de locuitori ai UE nu au locuri de muncă;

B.  întrucât în anumite țări o mare parte a muncii casnice se realizează în economia informală, în condiții de muncă precare și/sau ca muncă nedeclarată;

C.  întrucât muncile casnice reprezintă în țările industrializate între 5% și 9% din totalul angajărilor; întrucât marea majoritate a persoanelor angajate în acest sector sunt femei; întrucât această formă de muncă este subevaluată, plătită necorespunzător și informală și întrucât vulnerabilitatea lucrătorilor casnici înseamnă că aceștia suferă adesea de discriminări și pot fi tratați cu ușurință în mod inechitabil, nedrept și abuziv;

D.  întrucât lucrătorii migranți care acceptă locuri de muncă temporare ce necesită o calificare redusă, la periferia pieței muncii, sau care prestează munci casnice pot fi expuși la o discriminare multiplă deoarece muncesc adesea în condiții precare și ilegale; întrucât ar trebui depuse eforturi pentru a reduce la minimum relele tratamente, plățile neregulate și actele de violență sau abuzurile sexuale la care sunt supuși lucrătorii migranți; întrucât adesea aceștia nu își cunosc drepturile, au acces restricționat la serviciile publice sau întâmpină probleme în accesarea lor, au cunoștințe limitate de limbă locală și nu au rețele sociale; întrucât lucrătorii casnici care își însoțesc angajatorii din țări terțe sunt deosebit de vulnerabili;

E.  întrucât scopul convenției este să prevadă recunoașterea legală a muncii casnice ca formă de activitate profesională, să extindă drepturile la toți lucrătorii casnici și să prevină cazurile de încălcare și abuz pentru a oferi un cadru legal tuturor lucrătorilor casnici și a garanta că munca lor nu se desfășoară în afara cadrului reglementar,

F.  întrucât mulți angajatori ai lucrătorilor casnici nu cunosc sau nu pot oferi consiliere și asistență adecvată cu privire la dreptul muncii, asigurări sociale și obligațiile persoanelor care angajează lucrători casnici;

G.  întrucât lucrătorii au-pair sunt un grup de lucrători casnici care adesea nu sunt considerați ca lucrători obișnuiți; întrucât numeroase rapoarte indică faptul că aceasta poate duce la abuzuri, de exemplu prin obligarea lucrătorilor au-pair să lucreze prea multe ore; întrucât lucrătorii au-pair trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca alți lucrători casnici;

1.  salută și sprijină inițiativa OIM de a adopta o convenție completată de o recomandare privind munca decentă pentru lucrătorii casnici; invită statele membre ale UE care sunt membre ale OIM să adopte aceste instrumente la Conferința OIM din iunie 2011; invită statele membre ale UE să ratifice și să pună în aplicare rapid convenția și recomandarea;

2.  consideră că adoptarea, ratificarea și punerea în aplicare a unei convenții a OIM privind munca decentă pentru lucrătorii casnici poate avea drept rezultat reducerea numărului de lucrători săraci;

3.  consideră că adoptarea, ratificarea și punerea în aplicare a unei astfel de convenții ar răspunde nevoilor uneia dintre cele mai vulnerabile categorii de lucrători;

4.  consideră că adoptarea, ratificarea și punerea în aplicare a unei astfel de convenții nu numai că ar îmbunătăți situația unui număr mare de femei pe piața muncii casnice, garantându-le condiții de muncă decente, ci ar spori și gradul lor de integrare socială;

5.  sprijină în totalitate abordarea bazată pe drepturi a încadrării în muncă promovată în proiectul de convenție și de recomandare; susține accentul pus pe crearea unor condiții decente de muncă pentru lucrătorii casnici și sprijină definiția lucrătorului casnic prevăzută în convenție; salută faptul că în convenție se precizează clar că fiecare lucrător aflat sub incidența acestei definiții are dreptul să fie tratat conform standardelor fundamentale de muncă, să beneficieze de asigurări sociale, nediscriminare și tratament egal când caută sau ocupă un loc de muncă, de protecție împotriva practicilor abuzive ale agențiilor de plasare a forței de muncă, de cursuri de formare și de posibilități de dezvoltare profesională, de măsuri de siguranță și de protecție a sănătății, de protecția maternității și de dispoziții privind timpul de lucru, respectiv de odihnă, de protecție împotriva abuzurilor și a hărțuirii, de libertatea de asociere și de reprezentare, de dreptul la negocieri colective, la acțiuni colective și la învățarea pe tot parcursul vieții; susține dispozițiile convenției privind stabilirea unei vârste minime de angajare și eliminarea diferențelor de salarizare pe criterii etnice și de gen;

6.  solicită să se prevadă un acces mai larg la structuri de îngrijire a copiilor și a vârstnicilor accesibile și de calitate, astfel încât lucrătorii să nu fie obligați să îndeplinească aceste sarcini în mod informal; subliniază, în plus, necesitatea de a lua măsuri pentru ca locurile de muncă precare din domeniul îngrijirii la domiciliu să fie transformate, atunci când este posibil, în locuri de muncă decente, bine plătite și durabile;

7.  solicită organizarea unei campanii care să vizeze transformarea treptată a locurilor de muncă precare în locuri de muncă stabile; solicită adoptarea unui program care să vizeze educarea lucrătorilor cu privire la impactul muncii în condiții precare, inclusiv cu privire la sănătatea și siguranța la locul de muncă;

8.  consideră că aplicarea bunelor practici din anumite regiuni sau state membre, cum ar fi contractele tip, ar putea asigura forme de angajare mai stabile pentru lucrătorii casnici angajați în locuințe familiale;

9.  consideră că, în cadrul convenției, ar trebui să se pună accentul pe promovarea locurilor de muncă productive, de înaltă calitate și bine plătite, precum și pe elaborarea unor dispoziții de drept al muncii care să protejeze în mod eficace drepturile lucrătorilor casnici, să le garanteze un tratament egal, să le ofere un nivel maxim de protecție și să le protejeze demnitatea personală;

10.  constată că tendința de creștere a proporției contractelor non-standard sau atipice are o puternică dimensiune de gen și legată de generații și că acest lucru ar trebui recunoscut în textul convenției și al recomandării;

11.  subliniază faptul că rata ridicată a șomajului și segmentarea pieței muncii trebuie să fie depășite prin acordarea de drepturi egale tuturor lucrătorilor, precum și prin investiții în crearea de locuri de muncă, în competențe și în învățarea pe tot parcursul vieții;

12.  subliniază faptul că lupta împotriva muncii nedeclarate ar trebui să fie însoțită de măsuri menite să creeze alternative de angajare viabile și durabile, precum și să sprijine persoanele pentru a avea acces la piața deschisă a muncii, inclusiv printr-o activitate independentă reală;

13.  consideră că în convenție ar trebui prevăzute politici care să permită tuturor persoanelor, inclusiv celor mai slabe și mai dezavantajate, să aibă acces efectiv la piața oficială a muncii și șanse egale;

14.  invită statele membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1990 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite(9);

15.  consideră că trebuie abordată problema muncii nedeclarate; observă că în sectorul muncii casnice se înregistrează un nivel ridicat de relații de muncă informale și nedeclarate, că în acest sector sunt angajați mulți lucrători migranți și că drepturile acestora sunt încălcate frecvent; consideră, de asemenea, că este esențială combaterea locurilor de muncă precare în general, având în vedere că această problemă afectează în special lucrătorii migranți, înrăutățindu-le astfel situația, care este deja vulnerabilă;

16.  este de părere că ar putea fi necesar să se adapteze legislația pentru a crea dispoziții contractuale flexibile și sigure care să garanteze un tratament egal; consideră că este esențial să se examineze situația specifică a lucrătorilor migranți și a familiilor acestora;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OIM.

(1) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131. (2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 14. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0365. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0375. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0263. (6) JO L 183, 29.6.1989, p. 1. (7) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (8) CESE, SOC/372, 26 mai 2010. (9) A/RES/45/158.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice

P7_TA(2011)0238 B7-0295/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2008 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană 2007-2013(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010(2),

–  având în vedere Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind supravegherea zoonozelor și a agenților zoonotici și Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelelor și al altor agenți zoonotici prezenți în lanțul alimentar,

–  având în vedere avizul comun privind rezistența antimicrobiană centrată pe infecțiile zoonotice al Centrului european de prevenire și control al bolilor (CEPCB), Autorității europene pentru siguranță alimentară (EFSA), Agenției europene pentru medicamente (EMEA) și a Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN), jurnalul 2009 al EFSA, 7(11):1372,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral (O-000048/2011 – B7-0304/2011) din 1 martie 2011 adresată Comisiei privind rezistența la antibiotice,

–  având în vedere raportul OMS privind „Impactul medical al utilizării substanțelor antimicrobiene în cazul animalelor destinate alimentației”,

–  având în vedere rezoluția sa referitoare la o propunere de recomandare a Consiliului privind utilizarea prudentă a substanțelor antimicrobiene în medicina umană(3),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât rezistența antimicrobiană (AMR) reprezintă un aspect legat de sănătatea animalelor cu care se confruntă sectorul zootehnic european, în special în cazul eșecului terapeutic; întrucât în mai multe state membre s-au emis deja orientări cu privire la utilizarea prudentă a substanțelor antimicrobiene, ceea ce a condus la reducerea utilizării acestor substanțe;

B.  întrucât sectorul zootehnic (producția de produse lactate, de carne de vită, de carne de porc și de pui, de ouă, de lapte și de carne de oaie și de capră) joacă un rol important în economia agricolă europeană;

C.  întrucât principalul obiectiv al agricultorilor este menținerea sănătății și productivității animalelor prin intermediul unor bune practici agricole (igienă, hrană corespunzătoare, condiții adecvate de creștere, gestionarea responsabilă a sănătății animalelor);

D.  întrucât, în ciuda măsurilor luate de agricultori, animalele pot, totuși, să se îmbolnăvească și să necesite tratament;

E.  întrucât, utilizate corect, substanțele antimicrobiene reprezintă un instrument util care să îi ajute pe agricultori să mențină sănătatea și productivitatea animalelor și să asigure bunăstarea acestora;

F.  întrucât sectorul zootehnic european trebuie să se bazeze în viitor pe siguranța și eficacitatea tratamentelor antimicrobiene;

G.  întrucât administrarea substanțelor antimicrobiene la animale, precum și la oameni, trebuie să aibă în vedere amenințarea potențială a rezistenței antimicrobiene (AMR);

H.  întrucât o mare parte din substanțele antimicrobiene sunt prescrise pentru uz veterinar, iar rezistența la substanțele antimicrobiene afectează deopotrivă oamenii și animalele și poate fi transmisă atât de la oameni la animale, cât și invers, acest aspect este unul transversal, care necesită o abordare coordonată la nivelul Uniunii;

I.  întrucât rezistența antimicrobiană este adesea cauzată de administrarea unor doze necorespunzătoare de antibiotice, de tratamente incorecte și prin expunerea constantă a agenților patogeni la substanțe antimicrobiene în spitale;

J.  întrucât transmiterea bacteriilor patogene purtătoare de gene rezistente la substanțe antimicrobiene constituie o amenințare gravă la adresa oamenilor, în special a agricultorilor și lucrătorilor agricoli care intră zilnic în contact cu animalele;

K.  întrucât o densitate mare a animalelor favorizează rate crescute de îmbolnăvire; întrucât utilizarea necorespunzătoare a substanțelor antimicrobiene la animale poate fi considerată un factor de risc pentru dezvoltarea rezistenței la aceste substanțe cu consecințe asupra sănătății animalelor și a sănătății publice;

L.  întrucât este posibil ca rolul pe care îl joacă animalele, alimentele de origine animală și bacteriile rezistente specifice sectorului zootehnic, în transferul rezistenței antimicrobiene la oameni, precum și posibilele pericole asociate cu acesta să nu fie suficient de clare;

M.  întrucât, spre deosebire de utilizarea în cadrul tratamentelor terapeutice, utilizarea substanțelor antimicrobiene în doze aflate sub nivelul terapeutic pe o perioadă prelungită generează, în general, un risc mai ridicat de apariție și/sau de sporire și de răspândire a rezistenței la substanțe antimicrobiene;

N.  întrucât utilizarea substanțelor antimicrobiene în doze aflate sub nivelul terapeutic este interzisă în UE;

O.  întrucât, pe termen lung, reducerea utilizării substanțelor antimicrobiene ar conduce la diminuarea costurilor pentru agricultori, precum și pentru societate în general, cu condiția menținerii eficienței antibioticelor;

P.  întrucât utilizarea excesivă și necorespunzătoare a substanțelor biocide poate, de asemenea, contribui la AMR;

Q.  întrucât decontaminarea chimică a carcaselor animalelor sacrificate, care este ilegală în Europa, poate, de asemenea, contribui la AMR;

R.  întrucât transmiterea rezistenței antimicrobiene poate avea loc pe scară tot mai mare prin alimentație;

S.  întrucât animalele de la care nu se obțin produse alimentare, cum ar fi animalele de companie, pot fi, de asemenea, purtători de bacterii rezistente și pot contribui la transmiterea AMR, reamintindu-se, în acest sens, etichetarea suplimentară a medicamentelor antimicrobiene destinate uzului medical uman;

T.  întrucât creșterea modernă a animalelor fără posibilitatea de a utiliza substanțe antimicrobiene în tratamentul bolilor nu pare fezabilă în prezent, o bună sănătate a animalelor și utilizarea rațională și responsabilă a substanțelor antimicrobiene ar contribui la prevenirea răspândirii AMR;

U.  întrucât rezistența antimicrobiană a animalelor diferă de la specie la specie și în funcție de diferitele metode de creștere a acestora;

V.  întrucât Parlamentul European, în Rezoluția sa din 5 mai 2010 privind evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010, a subliniat legătura dintre sănătatea animală și sănătatea publică și a îndemnat Comisia și statele membre să abordeze, într-o manieră responsabilă, problema tot mai mare a AMR la animale;

W.  întrucât, în special, Parlamentul European a invitat Comisia să strângă și să analizeze date referitoare la utilizarea produselor de sănătate pentru animale, inclusiv a substanțelor antimicrobiene, pentru a asigura utilizarea eficientă a acestor produse;

Activități comune de colectare a datelor

1.  salută eforturile depuse de Comisie și de agențiile acesteia în ceea ce privește activitățile comune de colectare a datelor în acest domeniu, în special inițiativa din 2009 de a crea ESVAC (Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară); regretă că nu toate statele membre s-au alăturat până în prezent rețelei ESVAC și invită mai multe țări să facă acest pas; invită Comisia să pună la dispoziția rețelei ESVAC resurse financiare suficiente pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile; solicită Comisiei să furnizeze fără întârziere un temei juridic corespunzător pentru a conferi statelor membre competențe în vederea colectării de date în mod eficient;

2.  solicită Comisiei să depună eforturi pentru a colecta date care pot fi armonizate și comparate, inclusiv cu activitățile întreprinse în țări terțe, cum ar fi Statele Unite;

3.  recunoaște că strângerea și analiza corectă a unor date comparabile privind vânzările de medicamente veterinare și utilizarea ulterioară a unor astfel de produse pe animale reprezintă o primă etapă importantă; subliniază necesitatea de a avea o imagine completă cu privire la când, unde, cum și pe ce animale sunt folosite în prezent substanțele antimicrobiene, fără a crea sarcini suplimentare de ordin financiar sau administrativ pentru agricultori sau alți proprietari de animale;

4.  subliniază că datele trebuie să fie nu numai colectate, ci și corect analizate, iar rezultatele trebuie puse în practică, luându-se măsurile necesare atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, ținându-se seama, în același timp, de diferențele dintre speciile de animale și metodele de creștere a acestora;

5.  recunoaște că astfel de date trebuie contextualizate, practicile agricole și intensitatea acestora diferind de la un stat membru la altul;

Cercetare

6.  solicită realizarea mai multor activități de cercetare cu privire la noile substanțe antimicrobiene, la alte alternative la acestea (vaccinarea, biosecuritatea, creșterea pentru rezistență), precum și la strategii fondate științific pentru evitarea și controlarea bolilor infecțioase la animale; subliniază, în acest sens, importanța programelor-cadru de cercetare ale UE; subliniază, în acest context, importanța dezvoltării de sisteme adecvate pentru creșterea animalelor, care să permită reducerea cantității de antibiotice prescrise;

7.  solicită o mai bună coordonare a resurselor pentru cercetarea în domeniul medicinii umane și veterinare, prin crearea unei rețele a institutelor de cercetare deja existente;

8.  solicită efectuarea de cercetări privind rolul pe care îl au în transferul de AMR la oameni și în posibilele pericole asociate cu acesta animalele, alimentele de origine animale, sistemele de producție durabile, care includ aspecte precum rasele puternice, longevitatea animalelor, îmbunătățirea gestionării cirezilor, prevenirea timpurie a bolilor, exercițiul și accesul spre exterior, densitatea mai redusă a animalelor și alte condiții care garantează respectarea nevoilor biologice ale animalelor, precum și bacteriile rezistente specifice sectorului zootehnic;

Monitorizare și supraveghere

9.  invită toate statele membre să efectueze controlul și monitorizarea sistematice a AMR la animalele de la care se obțin produse alimentare și de la animalele de companie, fără a crea sarcini suplimentare de ordin financiar sau administrativ pentru agricultori, alți proprietari de animale sau veterinari; subliniază necesitatea disponibilității, dintr-un singur punct de acces, a datelor armonizate, inclusiv a informațiilor legate de factorii de risc; subliniază necesitatea elaborării de către statele membre a unor rapoarte anuale care să cuprindă date care să permită comparații la nivel european;

10.  solicită că în viitor bugetele pentru Oficiul alimentar și veterinar (OAV) și pentru Autoritatea europeană pentru siguranță alimentară (EFSA) să reflecte nevoia crescândă de a efectua inspecții și analize mai temeinice în acest domeniu;

11.  invită toate părțile interesate să recunoască responsabilitatea care le revine în prevenirea dezvoltării și răspândirii AMR, în funcție de propriul domeniu de activitate, cum ar fi medicina veterinară și creșterea animalelor;

12.  sugerează ca monitorizarea armonizată a AMR în bacteriile indicatoare (ca E.coli și E. enterococci) să fie instituită în funcție de avizele științifice;

Menținerea eficienței substanțelor antimicrobiene

13.  subliniază că obiectivul principal este menținerea substanțelor antimicrobiene ca un instrument eficient de combatere a bolilor, la animale și la om, menținând utilizarea substanțelor antimicrobiene în limitele strict necesare;

14.  solicită utilizarea prudentă și responsabilă de substanțe antimicrobiene la animale și o mai bună informare a veterinarilor și agricultorilor în ceea ce privește reducerea la minim a dezvoltării AMR; încurajează schimbul de bune practici, cum ar fi acceptarea de linii directoare privind utilizarea prudentă a substanțelor antimicrobiene, ca instrument important în combaterea dezvoltării AMR;

15.  solicită stabilirea de bune practici pentru creșterea animalelor care reduc riscul de apariție a AMR; subliniază că aceste practici ar trebui să se aplice, în special, animalelor tinere care sunt aduse laolaltă de la diferiți crescători, sporindu-se astfel riscul de transmitere a bolilor;

16.  solicită statelor membre și OAV să asigure un control mai bun al punerii în aplicare a interzicerii (din 2006) utilizării substanțelor antimicrobiene ca stimulatori de creștere;

17.  solicită Comisiei să depună eforturi în vederea interzicerii la nivel internațional a substanțelor antimicrobiene folosite ca stimulatori de creștere în hrana pentru animale și să aducă acest aspect în discuție în cadrul negocierilor sale bilaterale cu țări terțe, cum ar fi Statele Unite;

18.  invită Comisia să evalueze și să monitorizeze maniera în care statele membre implementează și pun în aplicare legislația europeană relevantă în vigoare în domeniul substanțelor antimicrobiene;

19.  invită Comisia să elaboreze un plan larg de acțiune multianual de luptă împotriva AMR în cadrul strategiei UE privind sănătatea animalelor; consideră că un astfel de plan ar trebui să cuprindă toate animalele vizate de strategia UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv animalele de companie, și subliniază legătura logică dintre sănătatea animalelor și utilizarea substanțelor antimicrobiene, precum și legătura dintre sănătatea animală și sănătatea umană;

20.  consideră că acest plan de acțiune ar trebui să includă o revizuire detaliată a diferitelor metode de utilizare a substanțelor antimicrobiene în scopul profilaxiei în vederea soluționării controversei legate de utilizările în mod obișnuit în scop profilactic și ceea ce este acceptabil din punct de vedere al profilaxiei;

21.  întrucât proteinele animale procesate provenite de la nerumegătoare demonstrează sănătatea intrinsecă a animalelor, prezentând avantaje nutriționale, care ar putea avea o contribuție deosebită la dietele echilibrate pentru animale monogastrice, inclusiv peștii de crescătorie, contribuind, în același timp, la reducerea utilizării substanțelor antimicrobiene, solicită Comisiei Europene să suspende restricțiile actuale în condiții care ar asigura un nivel maxim de siguranță alimentară;

o
o   o

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 89. (2) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 25. (3) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 106.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE (2010/2161(INI))

P7_TA(2011)0239 A7-0112/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 27 alineatul (3) al Tratatului privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția UNESCO din 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale (Convenția UNESCO),

–  având în vedere Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă(1),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(2),

–  având în vedere Decizia nr. 1041/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui program de cooperare în domeniul audiovizualului cu profesioniști din țări terțe (MEDIA Mundus 2011–2013)(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1983/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Anul european al dialogului intercultural (2008)(4),

–  având în vedere Agenda europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (COM(2007)0242),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a agendei europene pentru cultură (COM(2010)0390),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la „Europeana – etapele următoare”(5),

–  având în vedere Concluziile din 18 și 19 noiembrie 2010 ale Consiliului privind Planul de lucru în domeniul culturii pentru perioada 2011 – 2014 (2010/C 325/01)(6),

–  având în vedere Concluziile din 20 noiembrie 2008 ale Consiliului privind promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre (2008/C 320/04)(7),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite (2000), și, îndeosebi, articolele referitoare la drepturile omului, democrație și buna guvernare,

–  având în vedere Rezoluția Organizației Națiunilor Unite intitulată „Respectarea promisiunii: uniți pentru atingerea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”, din 22 septembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția Organizației Națiunilor Unite intitulată „Cultură și dezvoltare”, din 20 decembrie 2010,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(8), astfel cum a fost modificat prima dată la Luxemburg la 25 iunie 2005(9) și a doua oară la Ouagadougou la 22 iunie 2010(10),

–  având în vedere Protocolul privind cooperarea culturală din anexa la modelul de acord de liber schimb,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0112/2011),

A.  întrucât UE este o comunitate de valori diversă din punct de vedere cultural, al cărei motto – „Unită în diversitate” – poate fi materializat în diverse moduri;

B.  întrucât extinderile succesive ale UE, mobilitatea persoanelor în spațiul european comun, fluxurile migratoare tradiționale sau mai noi, precum și diversitatea schimburilor cu restul lumii contribuie la promovarea diversității culturale;

C.  întrucât cultura are o valoare intrinsecă, îmbogățește viețile oamenilor și favorizează înțelegerea și respectul reciproc;

D.  întrucât Agenda europeană pentru cultură stabilește obiectivul strategic al promovării culturii ca un element vital în cadrul relațiilor internaționale ale UE;

E.  întrucât cultura poate și ar trebui să faciliteze dezvoltarea, incluziunea, inovarea, democrația, drepturile omului, educația, prevenirea conflictelor și reconcilierea, înțelegerea reciprocă, toleranța și creativitatea;

F.  întrucât Uniunea și statele sale membre, cetățenii, întreprinderile și societatea civilă, atât în UE, cât și în țările terțe, sunt actori esențiali în relațiile culturale;

G.  întrucât bunurile culturale, inclusiv sportul, contribuie la dezvoltarea și la economia imateriale ale UE, promovând edificarea unei societăți bazate pe cunoaștere, îndeosebi prin intermediul industriilor culturale și al turismului;

H.  întrucât artiștii au rolul de diplomați culturali de facto, schimbând și confruntând diferite valori de ordin estetic, politic, moral și social;

I.  întrucât noile mijloace de informare în masă și noile tehnologii de comunicare, precum internetul, pot fi un instrument în folosul libertății de exprimare, pluralismului, schimbului de informații, drepturilor omului, dezvoltării, libertății de întrunire, democrației și incluziunii, precum și al accesului la conținutul cultural și educație;

J.  întrucât cooperarea culturală și dialogul cultural, care sunt pietre de temelie ale diplomației culturale, pot îndeplini rolul de instrumente în folosul păcii și al stabilității globale,

Cultură și valori europene

1.  subliniază caracterul transversal și importanța culturii pentru toate aspectele vieții și este de părere că aceasta trebuie luată în considerare în cadrul tuturor politicilor externe ale UE, în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din TFUE;

2.  subliniază necesitatea unei mai bune recunoașteri de către toate instituțiile UE a valorii culturii ca vector de toleranță și înțelegere, precum și ca instrument în folosul creșterii și al accentuării gradului de incluziune al societăților;

3.  solicită cooperarea cu regiunile din fiecare stat membru în elaborarea, punerea în aplicare și promovarea politicilor culturale;

4.  evidențiază că libertățile democratice și fundamentale, precum libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de a trăi la adăpost de nevoi, teamă, intoleranță și ură, libertatea de acces la informații tipărite și digitale, precum și privilegiul de a se conecta și comunica, online și offline, constituie importante cerințe care condiționează în prealabil exprimarea culturală, schimburile culturale și diversitatea culturală;

5.  reamintește importanța protocoalelor privind cooperarea culturală și plusvaloarea pe care acestea o aduc acordurilor bilaterale privind dezvoltarea și comerțul; îndeamnă Comisia să își prezinte strategia privind viitoarele protocoale referitoare la cooperarea culturală și să consulte Parlamentul și societatea civilă cu privire la această strategie;

6.  reiterează rolul jucat de cultură în acordurile bilaterale privind dezvoltarea și comerțul și prin măsuri precum instrumentele europene pentru cooperarea pentru dezvoltare, pentru stabilitate, pentru democrație și drepturile omului și pentru preaderare, precum și politica europeană de vecinătate (PEV), Parteneriatul estic, Uniunea pentru Mediterana și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), care alocă toate resurse programelor culturale;

7.  subliniază importanța cooperării transatlantice și a cooperării cu statele europene învecinate pentru promovarea intereselor și valorilor comune;

8.  apreciază cooperarea dintre sectorul public și cel privat în condițiile acordării unui rol puternic societății civile, inclusiv ONG-urilor și rețelelor culturale europene, în ceea ce privește abordarea aspectelor culturale ale relațiilor externe ale UE;

Programele UE

9.  își exprimă preocuparea față de fragmentarea politicii și a proiectelor culturale ale UE, care împiedică utilizarea strategică și eficientă a resurselor culturale și dezvoltarea unei strategii comune vizibile a UE consacrate aspectelor culturale ale relațiilor externe ale UE;

10.  îndeamnă la raționalizarea operațiunilor interne ale Comisiei din cadrul diferitelor DG-uri care se ocupă în principal de relațiile externe (politică externă, extindere, comerț, dezvoltare), educație și cultură, precum și de agenda digitală;

11.  susține că schimburile pe plan cultural și educațional pot, eventual, să consolideze societatea civilă, să încurajeze democratizarea, buna guvernanță și dezvoltarea de competențe, să promoveze drepturile omului și libertățile fundamentale și să furnizeze elementele constitutive ale unei cooperări durabile;

12.  sprijină implicarea din ce în ce mai mare a țărilor terțe în programele UE consacrate culturii, mobilității, tineretului, educației și formării și solicită facilitarea accesului la aceste programe al cetățenilor (tineri) din țările terțe, precum țările europene învecinate;

13.  face apel la elaborarea de strategii coerente pentru a favoriza mobilitatea tineretului, mobilitatea profesioniștilor din domeniul culturii, a artiștilor și a creatorilor, dezvoltarea culturală și educațională ((inclusiv în ceea ce privește mijloacele de informare în masă și alfabetizarea în materie de TIC), precum și accesul la expresia artistică, sub toate formele sale; prin urmare, încurajează sinergiile dintre programele în materie de cultură, sport, educație, mijloace de informare în masă, multilingvism și tineret;

14.  încurajează cooperarea cu profesioniștii, organizațiile de mediere și societatea civilă, atât din statele membre, cât și din țările terțe, în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor culturale externe, precum și în promovarea evenimentelor și schimburilor culturale de natură să îmbunătățească înțelegerea reciprocă, ținând totodată seama în măsura cuvenită de diversitatea culturală și lingvistică europeană;

15.  solicită crearea unei vize culturale pentru cetățeni, artiști și alți profesioniști din domeniul cultural care provin din țări terțe, după modelul actualului program de vize științifice în vigoare din 2005; de asemenea, solicită Comisiei să propună o inițiativă privind vizele pe termen scurt, în vederea eliminării obstacolelor care stau în calea mobilității din sectorul cultural;

Mijloace de informare în masă și noi tehnologii de informare

16.  subliniază importanța întreprinderii de către UE a unor acțiuni în întreaga lume, menite să promoveze respectarea libertății de exprimare, a libertății presei și a libertății de acces la mijloacele audiovizuale de informare în masă și la noile tehnologii de informare, într-un mod conform normelor privind drepturile de autor;

17.  condamnă faptul că regimurile represive cenzurează și monitorizează internetul într-o măsură din ce în ce mai mare și îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze libertatea internetului la nivel mondial;

18.  reafirmă principiul neutralității internetului, care este destinat să garanteze că internetul rămâne o tehnologie liberă și deschisă, care favorizează comunicarea democratică;

19.  subliniază rolul internetului de instrument de promovare a culturii europene și solicită statelor membre să crească în continuare investițiile în dezvoltarea internetului în bandă largă pe întregul teritoriu al UE;

20.  subliniază importanța noilor mijloace de informare în masă și, îndeosebi, a internetului ca platformă de comunicare și de informare liberă, ușor de accesat și ușor de utilizat, care ar trebui folosită în mod activ, atât pe teritoriul UE, cât și în afara acesteia, în contextul dialogului intercultural; pe deasupra, subliniază importanța noilor mijloace de informare în masă în asigurarea accesului la bunuri culturale și la conținut cultural și pentru o mai bună cunoaștere a patrimoniului cultural și a istoriei Europei, atât în interiorul UE, cât și în exterioriul acesteia, după cum evidențiază proiecte fundamentale, precum Europeana;

21.  solicită Comisiei să creeze un portal central de internet care să furnizeze informații privind programele UE de sprijin existente în sfera relațiilor externe care au o componentă culturală și privind planificarea și organizarea de evenimente culturale cu o semnificație paneuropeană de către reprezentanțele în străinătate ale UE și să acționeze ca o platformă de informare centrală în vederea facilitării creării de rețele între profesioniști din domeniul culturii, instituții și societatea civilă, și care, în același timp, să conțină link-uri către alte evenimente patronate de UE, precum Europeana;

Diplomația culturală și cooperarea culturală

22.  subliniază importanța diplomației culturale și a cooperării culturale în promovarea și comunicarea, în întreaga lume, a intereselor și valorilor statelor membre și ale UE, valori care formează cultura europeană; insistă asupra necesității ca UE să acționeze în calitate de actor (mondial) care dispune de o perspectivă globală și căruia îi revine o responsabilitate globală;

23.  susține că acțiunile externe ale UE ar trebui să se axeze în principal pe promovarea păcii și reconcilierii, a drepturilor omului, a comerțului internațional și a dezvoltării economice, fără a neglija aspectele culturale ale diplomației;

24.  subliniază necesitatea elaborării unor strategii eficace în vederea negocierilor interculturale și consideră că o abordare multiculturală a acestei sarcini ar putea facilita încheierea unor acorduri avantajoase, care să trateze UE și țările terțe partenere de pe poziții de egalitate;

25.  solicită în mod insistent desemnarea, în fiecare reprezentanță externă a UE, a unei persoane responsabile pentru coordonarea relațiilor și interacțiunilor culturale dintre UE și țările terțe și pentru promovarea culturii europene, în strânsă cooperare cu actori culturali și cu organizații de tip rețea, precum EUNIC (Institutele naționale pentru cultură din Uniunea Europeană);

26.  subliniază necesitatea de a adopta o abordare globală a medierii culturale și a schimburilor culturale și rolul culturii în promovarea democratizării, a drepturilor omului, a prevenirii conflictelor și a instaurării păcii;

27.  încurajează lansarea unor dialoguri politice privind cultura, în vederea consolidării contactelor interumane, precum cel recent inițiat între UE și India;

28.  încurajează stabilirea priorităților direct legate de dimensiunea culturală din cadrul IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului), inclusiv consolidarea statului de drept, gestionarea și prevenirea conflictelor, cooperarea cu societatea civilă și rolul noilor tehnologii cu privire la libertatea de exprimare, participarea democratică și drepturile omului;

Relațiile externe ale UE și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE)

29.  se așteaptă ca proiectul de organigramă a SEAE să includă poziții adaptate aspectelor culturale și sugerează înființarea unei unități de coordonare în acest scop;

30.  solicită SEAE și Comisiei să coordoneze aplicarea strategică a aspectelor culturale ale politicii externe, incluzând cultura în mod consecvent și sistematic în relațiile externe ale UE și urmărind complementaritatea cu politicile culturale externe ale statelor membre;

31.  solicită să se asigure formarea corespunzătoare și formarea complementară a personalului SEAE cu privire la aspectele culturale și digitale ale politicii externe, astfel încât acesta să poată asigura delegațiilor UE o coordonare în cadrul acestui domeniu, să se ofere posibilități de formare comună la nivel european pentru experți naționali și pentru personalul institutelor culturale, precum și înființarea unor centre de formare deschise participării la nivel mondial;

32.  solicită includerea unei DG Diplomație culturală și digitală în organizarea SEAE;

33.  încurajează SEAE, în momentul dezvoltării de către acesta a resurselor și competențelor sale în sfera culturală, să coopereze cu rețele precum EUNIC pentru a profita de experiența acestora ca legături independente între statele membre și organizațiile de mediere culturală și în vederea creării și exploatării de sinergii;

34.  încurajează SEAE să ia în considerare Marca patrimoniului european a UE, recent instituită, ca instrument care să fie utilizat în cadrul relațiilor cu țările terțe în vederea îmbunătățirii cunoștințelor privind cultura și istoria popoarelor europene și a promovării acestora;

35.  solicită Comisiei să instituie un grup de lucru interinstituțional pentru cultură în cadrul relațiilor externe ale UE pentru a dezvolta și a extinde coordonarea, raționalizarea, strategia și schimbul de bune practici și, în acest sens, să țină seama de activitățile și inițiativele Consiliului Europei și să prezinte rapoarte Parlamentului cu privire la activitatea grupului de lucru;

36.  propune ca, în mod regulat, Comisia să raporteze Parlamentului cu privire la aplicarea acestei rezoluții referitoare la rolul culturii în cadrul relațiilor externe ale UE;

37.  propune crearea unor sisteme de informare specifice în vederea susținerii mobilității artiștilor și a altor categorii de profesioniști din domeniul culturii, după cum preconizează studiul intitulat „Information systems to support the mobility of artists and other professionals in the culture field: a feasibility study” (Sisteme de informare destinate susținerii mobilității artiștilor și a altor categorii de profesioniști din domeniul culturii: studiu de fezabilitate)(11);

38.  îndeamnă Comisia să propună și să adopte în 2011 o carte verde referitoare la o strategie privind cultura și cooperarea culturală în cadrul acțiunilor externe ale UE, care să fie urmată de o comunicare;

39.  încurajează măsuri concrete pentru a promova consolidarea capacităților prin implicarea societății civile, precum și finanțarea inițiativelor independente;

Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale

40.  solicită SEAE să încurajeze țările terțe să dezvolte politici referitoare la cultură și să solicite în mod sistematic țărilor terțe ratificarea și punerea în aplicare a Convenției UNESCO;

41.  reamintește statelor membre importanța angajamentelor asumate prin ratificarea Convenției UNESCO, dat fiind faptul că protecția diversității culturale la nivel mondial necesită o politică fundamentată și echilibrată în domeniul digital;

42.  solicită Comisiei să ia în considerare în mod adecvat dualitatea bunurilor și serviciilor culturale în momentul negocierii de acorduri comerciale bilaterale și multilaterale și în momentul încheierii de protocoale culturale și să acorde tratament preferențial țărilor în curs de dezvoltare, în conformitate cu articolul 16 din Convenția UNESCO;

43.  salută semnarea recentă a unui acord între UE și UNESCO privind o structură de consultanță, în valoare de 1 milion de euro, care să aibă misiunea de a sprijini guvernanța din sectorul cultural și de a permite guvernelor țărilor în curs de dezvoltare să profite de cunoștințele experților în ceea ce privește elaborarea unor politici culturale eficace și durabile;

44.  încurajează statele membre și Comisia să își intensifice eforturile în vederea cooperării pentru a aduce noi îmbunătățiri cadrelor juridice naționale și politicilor de protecție și conservare a patrimoniului cultural și a bunurilor culturale, în conformitate cu legislația națională și cu cadrele juridice internaționale, propunând inclusiv măsuri de combatere a traficului ilegal de bunuri culturale și de proprietate intelectuală; le încurajează să împiedice însușirea ilicită a patrimoniului cultural și a produselor rezultate în urma activităților culturale, recunoscând, în același timp, importanța dreptului de autor și a proprietății intelectuale pentru menținerea surselor de venit ale persoanelor implicate în procesul creativ cultural;

45.  solicită o strategie coerentă a UE de promovare pe plan internațional a activităților și programelor culturale europene, bazată pe protejarea diversității și dualității bunurilor și activităților culturale, care să prevadă, printre altele, coordonarea mai eficientă a actualelor programe ale UE în materie de politică externă care au componente culturale și punerea în aplicare a acestora prin acorduri cu țările terțe, precum și conformitatea cu clauzele de compatibilitate culturală incluse în cadrul tratatelor, cu principiul subsidiarității și cu Convenția UNESCO;

46.  solicită o strategie coerentă de protecție și promovare a patrimoniului cultural și natural, atât material, cât și imaterial, și de cooperare internațională în zone de conflict, precum „Scutul Albastru”, care conferă culturii un rol în prevenirea conflictelor și restabilirea păcii;

47.  solicită formarea personalului trimis în zone aflate în situații de conflict și postconflict cu privire la aspectele culturale ale acțiunii, pentru conservarea patrimoniului și promovarea reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului;

48.  dorește să asigure faptul că, în cadrul instrumentelor financiare existente, programele operaționale se axează pe simplificare, eficiență și coordonarea politicilor UE;

49.  încurajează promovarea rolului culturii în cadrul IEDDO, în eforturile sale în vederea consolidării statului de drept, a gestionării și prevenirii conflictelor, a cooperării cu societatea civilă și a rolului noilor tehnologii în ceea ce privește libertatea de exprimare, participarea democratică și drepturile omului;

50.  recunoaște că trebuie respectate toate drepturile omului, astfel cum sunt consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, și, prin urmare, recunoaște legătura dintre drepturile culturale, diversitate și drepturile omului și obiectează față de utilizarea argumentelor culturale pentru justificarea încălcărilor drepturilor omului;

51.  propune includerea unui capitol referitor la cultură în Raportul anual privind drepturile omului și integrarea culturii în activitatea delegațiilor interparlamentare;

52.  îndeamnă ca dezvoltarea activităților culturale să nu fie utilizată drept argument în favoarea restricționării liberei circulații a profesioniștilor din domeniul culturii între UE și țările terțe;

53.  încurajează stabilirea unor relații culturale cu țările cu care nu au mai fost încheiate alte parteneriate, ca prim pas în vederea dezvoltării unor relații ulterioare;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 201, 3.8.2010, p. 30. (2) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (3) JO L 288, 4.11.2009, p. 10. (4) JO L 412, 30.12.2006, p. 44. (5) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 16. (6) JO C 325, 2.12.2010, p. 1. (7) JO C 320, 16.12.2008, p. 10. (8) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (9) JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (10) JO L 287, 4.11.2010, p. 3. (11) DG Educație și Cultură, Comisia Europeană, martie 2009.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative (2010/2156(INI))

P7_TA(2011)0240 A7-0143/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția din 20 octombrie 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO),

–  având în vedere Decizia 2006/515/CE a Consiliului din 18 mai 2006 privind încheierea Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale(1),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(2),

–  având în vedere Decizia nr. 1855/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 de stabilire a Programului Cultura (2007-2013)(3),

–  având în vedere Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007)(4),

–  având în vedere Comunicarea din 3 ianuarie 2008 a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor privind conținutul creativ online pe piața unică (COM(2007)0836),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la „Europeana – etapele următoare”(5) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 referitoare la o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind industriile culturale din Europa(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2007 privind statutul social al artiștilor(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind rolul de catalizator pentru creativitate și inovare jucat de cultură (2009)(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea din 30 iunie 2010 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 26 august 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245/2),

–  având în vedere Comunicarea din 19 octombrie 2009 a Comisiei intitulată „Drepturile de autor în economia cunoașterii” (COM(2009)0532),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 27 aprilie 2010 intitulată „Eliberarea potențialului industriilor culturale și creative” (COM(2010)0183),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0143/2011),

A.  întrucât industriile culturale și creative (ICC) se caracterizează printr-o natură duală, economică prin faptul că acestea contribuie la dezvoltarea economică prin crearea de locuri de muncă, creșterea economică și crearea de bogăție, dar și culturală, grație activităților care integrează persoane în societate, din punct de vedere social și cultural, precum și prin implicarea în promovarea valorilor și identităților culturale și dezvoltarea unui patrimoniu cultural european;

B.  întrucât, dat fiind faptul că această natură duală implică o diferențiere față de alte industrii, trebuie luată în considerare punerea în aplicare a unor politici și măsuri specifice;

C.  întrucât această natură specifică este recunoscută și promovată de Uniunea Europeană pe scena internațională, având în vedere faptul că UE a adoptat o politică de menținere a cooperării sale culturale în cadrul OMC și a ratificat Convenția UNESCO;

D.  întrucât Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) prevede dreptul de a pune în aplicare politici de protecție a diversității culturale, care este exercitat în mod sistematic de către UE și statele sale membre;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din TFUE, este necesară integrarea culturii în alte politici europene, atât interne, cât și externe, și, în această privință, este necesar să se acorde o atenție deosebită, în contextul actualei globalizări, protejării și promovării diversității expresiilor culturale;

F.  întrucât Convenția UNESCO recunoaște rolul important exercitat de ICC în crearea, distribuirea și asigurarea accesului la gama largă de bunuri și servicii culturale și încurajează cooperarea internațională;

G.  întrucât statele membre ar trebui să aibă voința de a susține cultura și creativitatea ca factori fundamentali pentru păstrarea și consolidarea patrimoniului cultural și peisagistic, care trebuie protejat și conservat pentru a contribui la crearea unui sentiment al identității și a intensifica procesul de sensibilizare a publicului la cultură;

H.  întrucât ICC îndeplinesc, în Uniunea Europeană, un rol major în promovarea diversității culturale și lingvistice, a pluralismului, a coeziunii sociale și teritoriale, dar și în democratizarea accesului la cultură și în promovarea dialogului intercultural pe întregul teritoriu al UE;

I.  întrucât diversitatea culturală a Europei și, în special, patrimoniul său bogat de limbi și culturi regionale constituie o materie primă de neînlocuit pentru ICC;

J.  întrucât trebuie acordată o atenție deosebită particularităților de ordin cultural și lingvistic în cadrul dezbaterii privind instituirea unei piețe unice în sectorul conținuturilor creative;

K.  întrucât ICC sunt laboratoare pentru inovarea artistică, tehnică și managerială și întrucât acestea permit o mai amplă diseminare a operelor și a artiștilor la nivel european și internațional;

L.  întrucât sectorul ICC este consolidat, iar vizibilitatea acestuia este asigurată prin diverse inițiative ale Parlamentului European și ale Consiliului Europei, cum ar fi Premiul Europa, Premiul LUX și Itinerarele culturale;

M.  întrucât ICC trebuie să joace un rol în menținerea competențelor și aptitudinilor distinctive, inestimabile și unice, prin fuziunea creativității contemporane și a experienței de lungă durată; întrucât, mai ales în anumite sectoare, cum ar fi moda, ceasornicăria și bijuteria, reputația și succesul mondial al industriilor europene în domeniile respective se bazează pe calificările manuale și pe priceperea artizanilor și a creatorilor;

N.  întrucât artiștii nu au, în prezent, un statut legal la nivelul UE care să ia în considerare natura specifică a activității și carierei acestora, din punctul de vedere al mobilității, condițiilor de lucru și, în special, al protecției sociale,

O.  recunoaște că industriile culturale și creative (ICC), care reprezintă 2,6% din PIB-ul UE, generând 5 milioane de locuri de muncă, se numără printre cei mai importanți factori de creștere din UE, fiind creatoare de locuri de muncă, având un rol important în lanțurile globale de valori și impulsionând inovarea, furnizând valoare adăugată în calitate de factor de coeziune socială și funcționând ca un instrument eficient în lupta împotriva recesiunii actuale;

P.  întrucât ICC influențează aproape toate celelalte sectoare economice, asigurându-le inovațiile care sunt decisive pentru competitivitate, mai ales în cazul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC);

Q.  întrucât aceste industrii constituie o forță motrice pentru economie în era digitală, aducându-și o contribuție semnificativă la inovare și la progresul noilor TIC, și participă la realizarea obiectivelor Strategiei „Europa 2020”;

R.  întrucât ICC pot crea bogăție și locuri de muncă, dacă li se pun la dispoziție mijloacele pentru a concura cu ICC din țările din afara Uniunii Europene în contextul unei strategii europene privind concurența internațională;

S.  întrucât o parte dintre persoanele implicate în industriile culturale și creative exercită activități independente;

T.  întrucât industriile culturale și creative reprezintă o piață în dezvoltare în UE și un domeniu în care statele membre au potențialul de a fi lideri pe piața mondială;

U.  întrucât dezvoltarea comerțului cu bunuri și servicii culturale și creative constituie un pilon important pentru cultură, dezvoltare și democrație;

V.  întrucât creativitatea depinde de accesul la cunoaștere, la opere artistice și la conținuturile creative existente;

W.  întrucât rolul conținutului cultural în economia digitală este esențial; întrucât creșterea economiei digitale în Europa va depinde, în viitor, de existența unei oferte variate de conținut cultural de înaltă calitate;

X.  întrucât era digitală deschide noi perspective acestor industrii prin introducerea de noi modele economice care permit consumatorilor să aibă acces la o ofertă diversificată și de calitate;

Y.  întrucât industria conținuturilor necesită depunerea de eforturi considerabile pentru a elabora oferte legale privind conținutul cultural online, iar toate părțile interesate ar trebui să își unească forțele pentru a asigura sensibilizarea cu privire la ofertele legale existente de conținuturi online;

Z.  întrucât ziarele și revistele reprezintă componente ale industriilor culturale, precum și ale unui peisaj media divers și pluralist la nivel european;

AA.  întrucât era digitală pune la încercare și sustenabilitatea sectoarelor tradiționale ale acestor industrii, inclusiv editurile, librăriile și presa scrisă;

AB.  întrucât ICC europene au nevoie, pentru a se dezvolta, de un sistem de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală modern, accesibil și sigur din punct de vedere juridic;

AC.  întrucât este esențial să se asigure educația artistică și culturală a cetățenilor, iar procesul creativ să se bucure de apreciere, pentru a se dezvolta creativitatea, cunoașterea artelor, a culturii, a patrimoniului cultural și a diversității culturale a UE, educația ar trebui să cuprindă nu doar procesul de învățare a drepturilor digitale, ci și pe cel aferent obligațiilor în acest sens, astfel încât să favorizeze o mai bună înțelegere și respectare a operelor protejate de DPI;

AD.  întrucât progresele tehnologice din domeniul TIC nu modifică în niciun fel nevoia fundamentală de protejare a DPI;

AE.  întrucât o mai bună respectare a cadrului juridic existent care protejează aceste drepturi, precum și o serie de reforme privind, între altele, simplificarea procedurilor de acordare a licențelor în industriile culturale, sunt necesare pentru a profita la maximum de noile posibilități oferite, garantând totodată un sistem echilibrat de protecție a drepturilor, care să ia în considerare atât interesele creatorilor, cât și pe cele ale consumatorilor,

AF.  întrucât un sistem modern de mărci comerciale la nivelul Uniunii este esențial pentru protejarea valorii reprezentate de investițiile efectuate de companiile europene din domeniul designului, creației și inovării,

AG.  întrucât trebuie garantate investiții strategice destinate ICC, de exemplu prin accesul la finanțări adaptate caracteristicilor și nevoilor lor, pentru a le permite să-și exercite pe deplin rolul care le revine în dinamizarea economiei europene;

AH.  având în vedere rolul major al ICC în dezvoltarea de poli de creativitate la nivel local și regional, care sporesc gradul de atractivitate a regiunilor și permit crearea și dezvoltarea de întreprinderi și locuri de muncă ancorate în configurația economică locală și regională, cresc atractivitatea turistică a regiunilor, favorizează crearea de noi întreprinderi, îmbunătățesc imaginea acestor regiuni și promovează sectorul cultural și artistic, precum și păstrarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural european, grație numeroaselor agenții, cum ar fi autoritățile locale și regionale,

AI.  întrucât Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și planul său de acțiune regional (PAR) au fost aprobate și finanțate pentru perioada 2011-2013;

AJ.  întrucât rolul Alianței europene a industriilor creative ar trebui consolidat,

Rolul motrice al industriilor culturale și creative în Uniunea Europeană

1.  subliniază că este necesară o analiză a ICC și a impactului activităților acestora asupra economiei europene, care să le identifice, să le definească și să le descrie filieră cu filieră, în vederea evidențierii caracteristicilor acestora, a unei mai bune înțelegeri a obiectivelor și problemelor acestora și a punerii în aplicare de măsuri mai eficiente;

2.  solicită Comisiei să își continue eforturile vizând o mai bună definire a ICC pentru a analiza în profunzime impactul acestora asupra creșterii pe termen lung și a competitivității la nivel internațional și să promoveze o mai bună recunoaștere a caracteristicilor acestui sector;

3.  solicită statelor membre să își asume în mod activ angajamentul de protejare și susținere a propriului patrimoniu cultural, recunoscând faptul că dezvoltarea ICC necesită o economie duală, în care investițiile publice și cele private să coexiste;

4.  consideră că ICC ar trebui să se afle în centrul noii agende politice europene, în conformitate cu nevoile economice ale sectorului și în contextul digitalizării, și că viitorul program Cultura ar trebui să reflecte nevoile sectorului cultural și creativ în era digitală printr-o abordare mai pragmatică, mai cuprinzătoare;

5.  recunoaște faptul că, deoarece constituie surse de inovare economică și socială în numeroase alte sectoare ale economiei, ICC dispun de un important potențial de creare de sinergii;

6.  solicită Comisiei să-și continue eforturile de sprijinire, promovare și facilitare a dezvoltării cadrului culturii și creativității prin încurajarea unui sistem mai precis de cooperare între statele membre și instituțiile UE bazat pe schimburile de experiență în materie de bune practici; recomandă Comisiei să includă autoritățile locale și regionale în procesul de monitorizare a rezultatelor Cărții verzi, în conformitate cu principiul subsidiarității;

7.  solicită Comisiei să elaboreze o carte albă, având în vedere importanța tot mai mare a ICC, precum și obiectivul de a consolida acest sector, care prezintă o importanță strategică pentru realizarea obiectivelor Europa 2020;

Educație, formare și sensibilizare

8.  încurajează statele membre și Comisia să promoveze educația artistică și culturală (acordând o importanță deosebită creativității) în rândul tuturor grupelor de vârstă, de la învățământul primar la cel superior și/sau profesional, și să dezvolte totodată aptitudinile antreprenoriale ale creatorilor, inclusiv în cadrul învățării continue, având în vedere în special rolul său de sensibilizare față de creativitate și de educație cu privire la buna utilizare a TIC și la respectarea proprietății intelectuale;

9.  subliniază avantajele pe care le oferă o educație ce combină cunoașterea teoretică a istoriei civilizației și a tehnicii, pe de o parte, și creația artistică aplicată și gestiunea bunurilor culturale, pe de altă parte, în întreprinderi, ateliere etc., în vederea îmbunătățirii calificărilor de natură atât teoretică, cât și practică;

10.  subliniază importanța programelor educaționale care se concentrează pe formarea profesională, dezvoltarea ideilor și a capacității de a povesti, pe aptitudinile informatice, pe aptitudinile tehnice, antreprenoriale și de marketing, inclusiv folosirea rețelelor sociale, precum și pe aptitudinile lucrătorilor;

11.  reliefează potențialul de dialog și cooperare strânsă între ICC, universități, centre de cercetare, școli de artă și instituții de artă, pentru a oferi programe de formare comune și oportunități de învățare pe tot parcursul vieții;

12.  reamintește Comisiei și statelor membre nevoia urgentă de a recunoaște calificările profesionale în cadrul ICC, de a promova mobilitatea studenților și a cadrelor didactice universitate și de a dezvolta, în continuare, stagii care să alterneze formarea și experiența practică pentru artiști și creatori;

13.  invită Comisia să solicite statelor membre să completeze cadrul de recunoaștere a calificărilor profesionale și a cursurilor de formare profesională, nu în ultimul rând în ceea ce privește noile competențe necesare în sectorul ICC;

14.  solicită Comisiei să promoveze cercetarea și programele de parteneriat comune între ICC și sectorul educației și al formării profesionale, inclusiv formarea profesională internă, permițându-le, astfel, cetățenilor să își dezvolte competențe creative și interculturale, pentru a facilita utilizarea de noi tehnici și instrumente creative în sectorul educațional, a intensifica educația și formarea pe tot parcursul vieții, mai precis prin intermediul Fondului social european, ținând cont de ritmul schimbărilor tehnologice din acest domeniu și, reciproc, să reînnoiască ICC prin intermediul cercetării și al instruirii;

15.  solicită statelor membre să promoveze disponibilitatea formărilor în domeniul gestiunii, afacerilor și spiritului antreprenorial destinate în mod expres profesioniștilor din ICC, pentru a le permite acestora să-și dezvolte capacitățile antreprenoriale și de comunicare necesare într-un mediu socioeconomic în permanentă schimbare; ia act de experiența pozitivă cu privire la formare și gestiune acumulată în domeniul audiovizualului datorită programului MEDIA și speră că programul Cultura va dispune de instrumente similare;

16.  propune crearea de noi proiecte-pilot în baza programelor Erasmus ași Erasmus pentru tinerii întreprinzători, pentru a permite o cooperare mai amplă între universități și întreprinderi în sectorul cultural și creativ;

17.  subliniază necesitatea transmiterii tehnicilor și a cunoștințelor și utilitatea consolidării uceniciei, a introducerii unor programe de formare profesională consacrate sectorului culturii și al creației și unei utilizări mai solide a programelor și curriculei existente, prin asigurarea unui învățământ multidisciplinar și promovarea cooperării și a parteneriatelor între instituții de învățământ, studenți, profesioniștii din sectorul culturii și al creației, întreprinderile de toate dimensiunile, inclusiv sectorul public și privat, artizani, precum și organisme financiare;

18.  recunoaște importanța ICC în stimularea dezvoltării conținutului european, contribuind astfel la convergența culturală a statelor membre și la o relație mai strânsă între popoarele acestora;

19.  subliniază că învățarea și competențele interculturale permit cetățenilor să înțeleagă alte culturi, contribuind, astfel, la incluziunea socială;

Condiții de muncă și spirit antreprenorial

20.  recunoaște impactul, competitivitatea și viitorul potențial al ICC ca motor important de creștere economică sustenabilă în Europa, care poate juca un rol decisiv în redresarea economică a UE;

21.  solicită Comisiei să recunoască ICC ca fiind o parte productivă a economiei europene, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a contribui la sporirea gradului de competitivitate a altor sectoare ale economiei;

22.  subliniază că este indispensabilă lansarea unui proces de reflecție pe tema condițiilor de lucru și a aspectelor economice, sociale, juridice și fiscale ale acestor sectoare, vizând, în special, dimensiunea antreprenorială a ICC și condițiile de lucru;

23.  subliniază, în acest sens, necesitatea combaterii discriminării salariale și a îmbunătățirii gradului de adecvare a locurilor de muncă la nivelul de calificare;

24.  invită Comisia, în consecință, să analizeze impactul exercitat de ICC asupra economiei UE și să publice un ghid de evaluare a performanțelor fiecăreia dintre filierele sectorului în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și generarea de câștiguri pentru întreprinderi;

25.  subliniază nevoia de a dezvolta un puternic spirit antreprenorial în domeniul cultural și creativ, la nivel local, regional, național și european;

26.  subliniază necesitatea creării unor condiții optime pentru ocuparea profesională a tinerilor absolvenți de studii universitare și profesioniști din acest sector și pentru promovarea oportunităților oferite acestora de a deveni întreprinzători, precum și a formării acestora în ceea ce privește aspectele specifice lumii culturale și a creației legate de economie, fiscalitate, finanțe și tehnologie, precum și în domeniile comunicării și al marketingului, al DPI (drepturilor de proprietate intelectuală) și al transmiterii cunoștințelor între generații;

27.  invită Comisia Europeană să creeze o platformă multilingvă care să le permită profesioniștilor din sectorul culturii și al creației să se alăture unei rețele la nivel european, în cadrul căreia să poată realiza schimburi de experiențe, bune practici și cunoștințe, să coopereze în cadrul unor proiecte comune sau al unor proiecte-pilot cu o dimensiune transnațională și transfrontalieră și să aibă la dispoziție informații complete despre normele juridice în vigoare (precum aspectele legate de drepturile de autor și drepturile sociale) și posibilitățile de finanțare;

28.  solicită Comisiei și statelor membre să includă, încă o dată, la rubrica ICC, organizațiile non-profit și operatorii din economia socială, în conformitate cu definițiile din Rezoluția Parlamentului din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială, având în vedere faptul că acestea activează în sectoare relevante pentru ICC, permițând, astfel, adoptarea de avantaje fiscale, un acces facil la credite și protecția locurilor de muncă;

29.  solicită Comisiei să respecte și să recunoască acțiunile întreprinse de serviciile culturale, organizațiile nonprofit și inițiativele private care participă la dezvoltarea unei economii creative bazate pe incluziune; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze și să permanentizeze bunele practici ce vizează facilitarea accesului la cultură și la conținutul creativ al tinerilor, indiferent de statutul acestora (studenți, ucenici, stagiari, în căutarea unui loc de muncă etc.) și al categoriilor deosebit de vulnerabile, de exemplu, prin intermediul unor tarife reduse, al bonurilor culturale sau al activităților culturale gratuite;

Statutul artiștilor

30.  reafirmă necesitatea creării unui statut al artistului european, astfel încât artiștii să se poată bucura de condiții de muncă satisfăcătoare și de măsuri adecvate în ceea ce privește sistemele fiscale, drepturile acestora la muncă și la asigurări sociale și drepturile de autor, în vederea asigurării unei mai bune mobilități pe întregul teritoriu al UE;

31.  invită statele membre care nu au întreprins încă acest demers să dea curs Recomandării UNESCO referitoare la statutul artistului;

Profesiile artistice

32.  reamintește că profesiile artistice constituie unul din pilonii patrimoniului nostru cultural și ai economiei noastre și că trebuie, așadar, asigurată conservarea acestora prin intermediul unor mecanisme adecvate de transmitere a cunoștințelor și competențelor, astfel cum se subliniază în Rezoluția din 10 aprilie 2008 a Parlamentului European referitoare la industriile culturale din Europa;

33.  reafirmă obiectivul de a conserva caracterul specific al unor meserii și transferul de cunoștințe, în special în sectorul cultural, creativ și artizanal, precum și obiectivul de a garanta mecanisme de transfer al cunoștințelor; propune să se încurajeze crearea, la nivel local, regional și teritorial, de ateliere de transmitere a cunoștințelor, în special pentru sectorul creativ tradițional;

34.  atrage atenția asupra faptului că modelul economic al ICC, inclusiv în sectorul produselor de lux, care este reprezentativ pentru acesta, se bazează pe inovare, creativitate constantă, încrederea consumatorilor și investiții în locuri de muncă care, adesea, necesită înalte calificări și presupun cunoștințe unice; solicită Comisiei să promoveze sustenabilitatea acestui model economic în propunerile sale care se referă la ICC, prin dezvoltarea unui cadru de reglementare adaptat la caracteristicile specifice ale acestora, în special în ceea ce privește respectarea DPI;

35.  subliniază pericolul unui deficit de forță de muncă în unele sectoare foarte specifice sau necesitând niveluri foarte înalte de calificare, care contribuie la existența ICC din UE, și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile necesare, împreună cu întreprinderile, pentru a asigura menținerea acestor aptitudini unice și pentru a facilita formarea unei noi generații de artizani și lucrători specializați în aceste profesii;

Spre o mai bună difuzare și circulație a operelor în era digitală

36.  încurajează statele membre să promoveze distribuția și circulația operelor în întreaga Uniune Europeană;

37.  recunoaște faptul că trebuie promovată nu doar inovarea în materie de producție tehnologică, ci și inovarea în procesele de gestiune și în dezvoltarea, distribuția și marketingul propriilor proiecte;

38.  solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea de a institui acțiuni specifice și instrumente adecvate în vederea susținerii și dezvoltării ICC europene, în special a IMM-urilor, în scopul îmbunătățirii procesului de creație, producție, promovare și distribuție de bunuri și servicii culturale;

39.  subliniază faptul că exploatarea online poate reprezenta o adevărată oportunitate pentru o mai bună difuzare și distribuire a operelor europene, în special a celor audiovizuale, cu condiția ca oferta legală să se poată dezvolta într-un mediu concurențial sănătos, care să combată cu eficacitate oferta ilegală de opere protejate și să se poată dezvolta noi modalități de remunerare a creatorilor, care îi asociază din punct de vedere financiar la reușita activității lor;

40.  solicită Comisiei să asigure punerea strictă în aplicare a articolului 13 din Directiva privind serviciile media audiovizuale(11), care prevede că statele membre trebuie să se asigure că serviciile audiovizuale la cerere promovează producția de opere europene și accesul la acestea, precum și să îi prezinte un raport privind punerea în aplicare a acestei dispoziții până cel târziu în 2012;

41.  subliniază că, pentru a garanta o mai bună distribuție a operelor și a repertoriilor europene, sunt necesare inițiative care să aibă drept obiectiv îmbunătățirea și promovarea traducerii, a dublajului, a subtitrării, a supratitrării și a digitalizării operelor culturale europene și trebuie elaborate măsuri specifice în aceste domenii în cadrul noii generații a programelor MEDIA și Cultura pentru perioada 2014-2020;

42.  solicită Comisiei Europene să încurajeze dezvoltarea ICC, în special online, prin adoptarea de măsuri relevante care să asigure că toate părțile interesate poartă în comun răspunderea pentru protejarea, în mod egal, a produselor și serviciilor în mediul digital, în vederea sporirii încrederii consumatorului în sectorul online;

43.  solicită Comisiei să instituie un cadru juridic care să asigure un nivel ridicat de încredere în spațiul digital, comercial și necomercial, astfel încât ICC, pe de o parte, și consumatorii, pe de altă parte, să beneficieze pe deplin de canalele de distribuție fără teama de a fi descurajați de practici abuzive sau înșelătoare;

44.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită rolului bibliotecilor ca instituții de diseminare a culturii și ca forumuri de dialog; consideră că bibliotecilor, precum și sectorului educativ și cultural, ar trebui să li se acorde responsabilitate și resurse pentru trecerea la spațiul digital; reamintește că acest proces este urgent, dat fiind faptul că bibliotecile europene nu dispun, nici în prezent, decât de resurse limitate pentru a realiza într-un mod satisfăcător conversia la formatele digitale;

45.  subliniază importanța extinderii bibliotecii digitale europene și a dezvoltării acesteia atât ca focar pentru a transmite imaginea patrimoniului cultural, a memoriei colective și a creativității Europei, cât și ca punct de pornire pentru activități educative, culturale, inovatoare și antreprenoriale; subliniază că schimburile artistice constituie unul dintre pilonii patrimoniului nostru cultural și ai economiei noastre și că trebuie, așadar, garantată continuitatea acestora prin intermediul unor mecanisme adecvate de transmitere a cunoștințelor și competențelor;

46.  subliniază necesitatea de a acorda atenția cuvenită încercărilor cu care se confruntă sectoarele tradiționale ale ICC, cum ar fi editurile, librăriile și presa scrisă;

47.  solicită Comisiei să adopte inițiative de promovare și dezvoltare a competențelor digitale, având în vedere tranziția tot mai accentuată a industriei editoriale către producția și distribuția de conținut digital; subliniază faptul că editurile ar trebui să fie angrenate într-un mod mai activ la inițiative consacrate educației în domeniul mass-mediei digitale;

Pentru o piață internă a conținuturilor culturale și creative

48.  îndeamnă statele membre și Comisia să creeze o piață unică digitală europeană, să introducă mecanisme de sprijin tehnic și financiar destinate ICC în vederea digitalizării patrimoniului cultural, precum și să instituie standarde comune europene;

49.  subliniază importanța punerii în aplicare rapide și a reușitei inițiativei Agendei digitale, pentru a permite ICC să beneficieze pe deplin și să se adapteze cu succes la toate oportunitățile create de banda largă extinsă de mare viteză și de noile tehnologii fără fir;

50.  invită statele membre și Comisia să ia măsurile necesare pentru instituirea unei piețe interne europene a conținuturilor culturale și creative online, garantând accesul cetățenilor europeni la aceste conținuturi și asigurând totodată protecția și remunerarea corectă a titularilor de drepturi, precum și consolidarea tuturor canalelor de finanțare destinate sectorului creației;

51.  invită Comisia să susțină noile modele economice novatoare din sectorul creației și al culturii, care să sunt adaptate la efectele mondializării și la provocările inerente erei digitale, în special în ceea ce privește sectoarele industriei conținutului;;

52.  subliniază importanta interoperabilității și a standardelor în crearea de condiții de acces echitabile la platforme și echipamente noi; solicită Comisiei să promoveze interoperabilitatea între platforme, să dezvolte standarde care să contribuie la crearea unei piețe favorabile inovării și să evite folosirea unor sisteme care ar putea limita accesul la un conținut diversificat;

53.  solicită Comisiei să promoveze utilizarea, difuzarea și dezvoltarea de software cu sursă deschisă și de standarde deschise, care prezintă un potențial de inovare, creativitate, difuzare a cunoștințelor și creare de locuri de muncă;

54.  constată că fragmentarea pieței în sectoarele cultural și creativ este cauzată, parțial, și de diversitatea culturală și preferințele lingvistice ale consumatorilor;

55.  subliniază importanța studierii modalităților optime de adaptare a cadrului de reglementare, cu precădere a normelor privind politica în materie de concurență, la situația specifică sectorului cultural, în vederea asigurării diversității culturale și a accesului consumatorilor la o serie de servicii și conținut cultural de calitate superioară;

56.  ia act de faptul că atât comerțul electronic, cât și internetul se dezvoltă într-un ritm alert, noile „generații” de tehnologii succedându-se la intervale de timp din ce în ce mai scurte, prin urmare, consideră că ar trebui să se urmărească alinierea răspunsul normativ al UE la cerințele sociale și comerciale actuale, astfel încât acesta să nu devină inutil din cauza întârzierii acumulate și să nu reprezinte un obstacol în calea deblocării întregului potențial al ICC ale statelor membre ale UE;

57.  subliniază necesitatea de a reflecta la condițiile optime care permit dezvoltarea acestei piețe unice, acordând o atenție deosebită aspectelor legate de fiscalitate, de exemplu, în ceea ce privește deducerile la sursă aplicabile venitului din drepturile de autor, permițând introducerea unei rate a TVA reduse pentru bunurile și serviciile culturale difuzate pe suport fizic sau distribuite online, pentru a favoriza dezvoltarea acestora;

58.  subliniază că normele privind TVA și lipsa unor metode de plată accesibile pentru comerțul online constituie, la rândul lor, un impediment în calea funcționării corespunzătoare a pieței interne, care necesită o soluție urgentă;

59.  solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte în cel mai scurt termen posibil propuneri legislative concrete privind modul în care ar putea fi soluționate aceste probleme, pentru a elimina obstacolele existente în calea dezvoltării pieței interne, în special în mediul online, respectând în același timp cererea consumatorilor și diversitatea culturală;

60.  solicită Comisiei să ia în considerare, în ceea ce privește inițiativa emblematică „Agenda digitală”, nevoia de a susține adaptarea sectorului european al editurilor electronice la provocările reprezentate de concurență, prin crearea unor condiții de favorizare a interoperabilității sistemelor, a transferabilității între dispozitive și a concurenței loiale;

Drepturi de proprietate intelectuală

61.  subliniază faptul că DPI reprezintă un atu fundamental pentru societățile din sectorul creației, un stimulent pentru creativitatea la nivel individual și o investiție în creație; solicită, prin urmare, elaborarea unor programe care să contribuie la adaptarea ICC la tranziția spre era digitală, prin intermediul unor noi servicii online, bazate pe noi forme de gestiune a drepturilor, care să promoveze drepturile de autor; solicită, în plus, un cadru de reglementare echilibrat în domeniul protecției și respectării DPI;

62.  evidențiază necesitatea unei reale respectări a DPI, atât în mediul offline, cât și în cel online, și subliniază, în acest sens, că toate măsurile ar trebui atent evaluate, pentru a le garanta eficiența, proporționalitatea și compatibilitatea cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

63.  solicită Comisiei să adapteze drepturile de autor la era digitală, permițând ICC să beneficieze de avantajele create de tehnologia digitală și de convergența mass-mediei, precum și să studieze modalități specifice de facilitare a utilizării conținutului creativ și a materialului arhivat și sistemele de tip „ghișeu unic”, ușor de utilizat, pentru acordarea drepturilor;

64.  subliniază, în acest context, rolul esențial al societăților de gestiune colectivă pentru dezvoltarea creativității și a economiei digitale europene; solicită Comisiei, în contextul elaborării în curs a unei propuneri de directivă privind gestiunea drepturilor colective, să instituie un cadru juridic adecvat pentru societățile de gestiune colectivă și regruparea repertoriilor de drepturi de autor;

65.  invită Comisia să sprijine viabilitatea unui sistem paneuropean de acordare de licențe, care să se bazeze pe actualele modele multiteritoriale de acordare a drepturilor colective și individuale și să faciliteze inițierea de servicii cu o gamă vastă de conținut, sporind, astfel, accesul legal la conținutul cultural online;

66.  invită Comisia și statele membre să promoveze schimburile de bune practici în privința unor metode eficace de sensibilizare a opiniei publice cu privire la efectele încălcării DPI;

67.  îndeamnă Comisia și statele membre, împreună cu părțile interesate, să organizeze o campanie de sensibilizare la nivel european, național și local, în special în rândul tinerilor consumatori europeni, cu privire la necesitatea respectării DPI;

68.  solicită Comisiei și statelor membre să combată practicile comerciale abuzive și încălcarea DPI, ale căror victime pot fi ICC, atât în economia reală, cât și în cea digitală;

69.  subliniază necesitatea de a aborda în sfârșit lipsa acută a cărților pe care o resimt persoanele cu deficiențe de vedere sau cu probleme de lectură; reamintește Comisiei și statelor membre obligațiile care le revin în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități de a lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca aceste persoane să aibă acces la produsele culturale în formate accesibile și pentru ca legile care protejează DPI să nu constituie o barieră nejustificată sau discriminatorie în calea accesului persoanelor cu dizabilități la produsele culturale;

70.  invită Comisia să-și aducă o contribuție activă și constructivă în cadrul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) pentru a se ajunge la un acord cu privire la o normă juridică obligatorie, pe baza propunerii de tratat elaborate de Uniunea Mondială a Nevăzătorilor și depusă la OMPI în 2009;

71.  subliniază necesitatea de a soluționa problema operelor „orfane”; salută intenția declarată a Comisiei de a prezenta propuneri în acest sens; constată că problema operelor „orfane” și a „găurii negre a secolului XX” nu se limitează doar la operele tipărite, cum ar fi cărțile și revistele, ci cuprinde toate tipurile de opere, inclusiv fotografiile, muzica și producțiile audiovizuale;

72.  invită Comisia să încurajeze acordarea de sprijin financiar inițiativelor din sectorul privat vizând crearea de baze de date accesibile unui public larg, care să includă drepturi și cataloage din repertoriul muzical, audiovizual sau de alt tip; astfel de baze de date ar crește transparența și ar raționaliza procedurile de atribuire a drepturilor;

73.  invită Comisia să încurajeze elaborarea unor mecanisme echitabile, imparțiale și eficace de soluționare alternativă a litigiilor, pentru toate părțile implicate;

74.  consideră că Comisia ar trebui să țină cont de problemele specifice întâmpinate de IMM-uri cu ocazia revendicării DPI-urilor lor, conform principiului în virtutea căruia trebuie să gândim mai întâi la scară mică (Think Small First), statuat prin Legea întreprinderilor mici pentru Europa (Small Business Act for Europe), inclusiv prin aplicarea principiului nediscriminării pentru IMM-uri;

75.  salută revizuirea, de către Comisie, a sistemului UE de mărci comerciale și o încurajează să întreprindă demersurile necesare, astfel încât să fie luate măsurile necesare pentru ca mărcile comerciale să poată beneficia de același nivel de protecție atât în mediul online, cât și în cel offline;

Finanțarea industriilor culturale și creative

76.  reamintește că toate politicile și măsurile de susținere și finanțare destinate industriilor ICC trebuie să țină seama de caracteristicile fiecărei filiere a acestui sector;

77.  solicită Comisiei să asigure ICC statutul de veritabile IMM-uri în ceea ce privește toate modalitățile de acces la credite, de sprijin pentru inițierea de noi activități economice și de protecție a locurilor de muncă, care ar trebui să fie adaptate, în mod corespunzător, la particularitățile sectorului, având în vedere, mai ales, nivelul scăzut de capitalizare, considerarea mărcii drept un activ, gradul ridicat de risc în etapa inițială, puternicul impact IT, încadrarea în muncă discontinuă și nevoia de servicii centralizate;

78.  invită întreaga panoplie a actorilor interesați să reflecteze la introducerea de noi instrumente financiare novatoare, atât la nivel european, cât și național, ca, de exemplu, dispozitivele de garanție bancară, avansurile rambursabile, fondurile de capital-risc și stimulentele pentru înființarea de consorții locale, care iau în considerare nevoile acestor industrii și, în special, faptul că singura formă de capital al creatorilor este, în multe cazuri, imaterială;

79.  încurajează mobilizarea fondurilor și a programelor UE existente (de exemplu, prin intermediul instrumentului de microfinanțare) în favoarea dezvoltării micilor întreprinderi și a microîntreprinderilor din sectorul culturii și al creației, pentru a optimiza sprijinul acordat întreprinderilor, prin facilitarea accesului la informațiile privind posibilitățile de finanțare și prin simplificarea procedurii de solicitare și candidatură în acest domeniu;

80.  propune introducerea de microfinanțări pe termen scurt pentru a încuraja experimentarea și dezvoltarea de proiecte novatoare în sectorul culturii și al creației;

81.  recomandă Comisiei să evalueze relevanța fondurilor structurale, precum și a programelor actuale și viitoare din domeniul culturii, mass-mediei audiovizuale, tineretului și educației, din punctul de vedere al potențialului acestora de a promova sectorul creativ, precum și să formuleze concluzii și să le pună în aplicare în vederea unei mai bune politici de susținere;

82.  recunoaște, în plus, eficacitatea programelor UE, precum Programul pentru inovare și competitivitate, pentru facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și sugerează Comisiei să evalueze posibilitatea de a concepe programe specifice similare pentru ICC;

83.  solicită Comisiei să ia în considerare crearea unei linii bugetare specifice în cadrul inițiativei emblematice „Agenda digitală”, pentru a susține tranziția către digitalizare în cinematografia europeană, pentru a le asigura tuturor cetățenilor UE accesul la conținuturi care reflectă diferitele identități ale Europei, precum și pentru a crește gradul de competitivitate a întregului sector al filmului european;

84.  subliniază importanța acțiunilor de mecenat și a parteneriatelor public-privat în finanțarea și susținerea activităților culturale și creative și solicită îmbunătățirea accesului industriilor culturale și creative la creditare, precum și examinarea unor formule alternative, cum ar fi reducerea impozitelor sau stimulentele fiscale, în vederea încurajării acțiunilor de mecenat din partea întreprinderilor;

85.  subliniază importanța formării profesioniștilor din sectorul bancar în vederea consilierii în materie de finanțare a proiectelor culturale și creative, în vederea facilitării accesului la creditele oferite de instituțiile financiare;

86.  subliniază importanța dezvoltării de servicii de consiliere și consultanță în domeniul financiar și al gestiunii afacerilor, pentru a permite persoanelor care lucrează în sectorul cultural și creativ, în special IMM-urilor și întreprinderilor foarte mici, să înțeleagă instrumentele necesare unei bune gestiuni a afacerilor, în vederea îmbunătățirii procesului de creare, producție, promovare și distribuire de servicii și bunuri culturale;

87.  subliniază necesitatea formării de profesioniști capabili să asigure viabilitatea financiară și economică a proiectelor culturale și creative, în vederea îmbunătățirii accesului la credite în relațiile cu instituții financiare și bancare care, în general, nu sunt familiarizate cu caracteristicile acestui sector;

88.  invită Comisia, în contextul Agendei digitale, să sprijine IMM-urile care desfășoară activități în cadrul ICC în identificarea unor modele de afaceri online competitive și inovatoare, ușor accesibile pentru consumatori, bazate pe cofinanțare și pe suportarea în comun a riscurilor de către ICC și intermediari;

89.  în consecință, solicită atât Comisiei, cât și statelor membre, să garanteze că procedurile referitoare la achizițiile publice nu generează birocrație excesivă sau costuri inutile pentru IMM-uri;

90.  solicită Comisiei, având în vedere lansarea, în luna decembrie 2011, a celui de al Optulea program-cadru de cercetare, să asigure finanțare în vederea punerii în aplicare a proiectelor de activități antreprenoriale și de lansare de noi activități economice propuse de tineri în vârstă de maximum 35 de ani în sectorul ICC;

91.  solicită să se asigure finanțare prioritară, în baza programului IEPV PIR 2011-2012, pentru ICC, având în vedere mai ales sectorul audiovizualului și producția și distribuția de opere audiovizuale în regiunea euro-mediteraneană;

92.  sugerează utilizarea cadrului Alianței europene a industriilor creative (AEIC) ca platformă de acces la informații și consiliere privind disponibilitatea investițiilor, strategiile de afaceri pe termen lung, accesul la împrumuturi, fondurile de garantare și investițiile private transfrontaliere și solicită să se studieze posibilitatea de a institui o Bancă a Industriilor Creative;

93.  încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să creeze condiții favorabile pentru ca ICC să stabilească contacte cu organizații care le pot oferi finanțare și solicită acestor autorități să sensibilizeze organizațiile financiare cu privire la situația specifică a ICC, pentru a le convinge să investească în aceste industrii și, mai ales, în IMM-uri și întreprinderi foarte mici, pe baza unor proiecte culturale cu un puternic potențial economic;

94.  încurajează organismele locale, teritoriale și regionale să sensibilizeze în mai mare măsură instituțiile financiare cu privire la caracteristicile speciale ale ICC, astfel încât să fie motivate să investească în aceste industrii, în special în IMM-uri;

Cooperare locală și regională

95.  subliniază că ICC contribuie adeseori la stimularea și reconversia economiilor locale aflate în dificultate, favorizând apariția unor noi activități economice și contribuind la crearea de noi locuri de muncă durabile, îmbunătățind atractivitatea regiunilor și a orașelor europene, în scopul asigurării coeziunii sociale și teritoriale;

96.  subliniază rolul esențial pe care îl joacă cultura în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a teritoriilor transnaționale și este conștient de faptul că infrastructurile și instrumentele ICC pot contribui la realizarea coeziunii teritoriale; consideră că stimularea culturii și a creativității este parte integrantă a cooperării teritoriale și că ar trebui să se facă mai mult în această privință;

97.  invită toate organele implicate la nivel local să utilizeze programele de cooperare teritorială pentru a transfera și a utiliza cele mai bune practici pentru dezvoltarea sectorului ICC;

98.  recomandă, pe de o parte, desfășurarea unor activități de cercetare mai intense vizând interdependența dintre furnizarea de cultură și localizarea întreprinderilor din sectorul cultural și creativ, precum și importanța culturii, la nivelul UE, ca factor în luarea deciziilor întreprinderilor privind alegerea locației și, pe de altă parte, asigurarea de sprijin pentru cercetarea academică privind impactul exercitat de întreprinderile din sectorul cultural și creativ asupra locurilor în care acestea sunt situate;

99.  solicită Comisiei și statelor membre să pună laolaltă cunoștințele disponibile privind practicile, nevoile și experiențele pozitive desprinse din cooperarea transfrontalieră și teritorială în domeniul culturii și activităților creatoare pentru a dobândi expertiză specifică în domeniul culturii, creativității și a regiunilor transfrontaliere (îndeosebi în domenii puțin explorate precum legătura dintre cultură, creativitate și economie) și să elaboreze strategii transfrontaliere pentru administrarea patrimoniului cultural și a resurselor;

100.  invită autoritățile locale și regionale să creeze locuri de întâlnire și să pună bazele necesare creării de rețele locale, pentru a sensibiliza profesioniștii din acest sector cu privire la ICC, prin schimburi de cunoștințe, prin experimente, prin îmbunătățirea aptitudinilor și prin formarea în domeniul noilor tehnologii, cum ar fi tehnologiile digitale, cât și publicul larg, prin formare, dezbateri și alte evenimente culturale și artistice, și să dezvolte centre de creativitate, precum și incubatoare de întreprinderi pentru a permite tinerilor profesioniști și întreprinderilor din sectorul creației să lucreze în rețea, să încurajeze inovarea și să asigure sectorului o mai mare vizibilitate;

101.  solicită autorităților locale și regionale să se alăture rețelelor în vederea schimburilor de bune practici și a realizării de proiecte-pilot transnaționale și transfrontaliere;

102.  subliniază faptul că autoritățile locale și regionale pot contribui în mod semnificativ la o mai bună diseminare și circulație a bunurilor culturale, prin organizarea, susținerea și promovarea de evenimente culturale;

103.  subliniază faptul că infrastructurile și facilitățile culturale și creative joacă un rol important pentru dezvoltarea urbanistică a municipiilor și orașelor, pentru crearea unui mediu atractiv pentru investiții și, în special, pentru reabilitarea și revitalizarea vechilor cartiere industriale și că moștenirea culturală conferă valoare adăugată și individualitate în dezvoltarea și reînnoirea zonelor rurale, îndeosebi prin contribuția sa la turismul rural și la stoparea depopulării acestor zone;

104.  consideră, de asemenea, că acesta reprezintă un factor deosebit de important în cadrul strategiilor de reabilitare a vechilor districte industriale, precum și în politicile care definesc noile sfere sectoriale ale activității turistice și în redefinirea turismului tradițional;

105.  consideră, de aceea, că crearea de activități din ICC și dezvoltarea celor existente ar trebui să fie sprijinite prin intermediul strategiilor de dezvoltare națională, regională și locală, fondate pe un parteneriat între autoritățile publice din diferite domenii politice, IMM-uri și reprezentanții semnificativi ai societății civile;

106.  prin urmare, încurajează statele membre și regiunile să creeze oportunități pentru o cooperare de acest tip, să elaboreze politici care combină investițiile în infrastructură cu investițiile în capitalul uman și să exploreze sistemele de „bonuri pentru inovare” pentru a ajuta atât IMM-urile culturale și creative, cât și persoanele cu aceste caracteristici să dobândească aptitudini profesionale;

107.  consideră că Comisia ar putea acorda mai multă atenție acordurilor de înfrățire dintre orașe, municipalități și regiuni, în condițiile în care acestea constituie, de mulți ani, un excelent forum de cooperare și schimburi de informații în domeniul culturii și al activităților creatoare; invită Comisia, în cooperare cu asociațiile europene ale autorităților locale și regionale, să promoveze inițiativele de înfrățire și schimburile moderne și de înaltă calitate, care angrenează toate segmentele societății;

108.  propune instituirea în cadrul Anului European al Voluntariatului a unui program de acțiuni care să fie dedicat promovării și cooperării transfrontaliere în domeniul cultural;

Capitala europeană a culturii

109.  subliniază larga recunoaștere a inițiativei „Capitala culturală europeană” drept un „laborator” al dezvoltării urbane prin cultură; invită Comisia să promoveze această inițiativă și să asigure condițiile adecvate pentru transferul celor mai bune practici, cooperarea culturală și crearea de rețele pentru schimbul de experiență cu privire la posibilitățile ICC, cu scopul de a utiliza pe deplin potențialul acestor sectoare;

110.  solicită includerea în programul de evenimente de celebrare a capitalelor culturale europene a unei dezbateri privind potențialul ICC;

Moda și turismul

111.  consideră necesară adăugarea modei și a turismului cultural și durabil la lista sectoarelor care fac parte din ICC, stabilită în Cartea verde; atrage atenția asupra faptului că aceste două sectoare se disting printr-o componentă importantă de creație și prin spiritul antreprenorial, important din punct de vedere economic și al competitivității internaționale în Europa;

112.  subliniază importanța considerabilă a turismului pentru ICC și recomandă ca Comisia să încurajeze orașele și regiunile să utilizeze în mai mare măsură cultura ca activ unic, să coopereze mai strâns în domeniul turismului cultural, să dezvolte forme de cooperare între sectorul cultural și sectorul turistic și să susțină aceste sectoare în cadrul unor eforturi comune de promovare;

Relațiile internaționale și comerțul

113.  subliniază importanța Convenției UNESCO susmenționate drept un instrument esențial pentru garantarea faptului că „excepția culturală” în comerțul internațional cu bunuri și servicii care au un caracter cultural și creativ este menținută în cadrul internațional al OMC;

114.  constată, în ceea ce privește promovarea schimburilor culturale și a diversității, că accesul pe piețele țărilor terțe face obiectul multor obstacole tarifare și netarifare, legate de precaritatea rețelelor de distribuție și exploatare, ceea ce împiedică o prezență reală a culturii europene;

115.  subliniază potențialul important al sectorului ICC în cadrul comerțului internațional și pornește de la premisa că semnificația acestuia este subestimată din cauza dificultăților întâmpinate la colectarea de date;

116.  solicită Comisiei, având în vedere proliferarea acordurilor comerciale bilaterale, să prezinte Parlamentului o strategie clară, globală privind protocoalele de cooperare culturală (PCC) anexate respectivelor acorduri, vizând adaptarea ofertei de cooperare europeană la nevoile și caracteristicile specifice ale ICC din țările partenere, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul OMC și în spiritul și litera Convenției UNESCO;

117.  solicită statelor membre și Comisiei să încurajeze exportul de produse și servicii culturale și creative și să depună eforturi pentru a spori vizibilitatea ICC europene în afara Uniunii Europene;

o
o   o

118.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 201, 25.7.2006, p. 15. (2) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (3) JO L 372, 27.12.2006, p. 1. (4) JO L 327, 24.11.2006, p. 12. (5) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 16. (6) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 16. (7) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 32. (8) JO C 247 E, 15.10.2009, p. 25. (9) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 223. (10) http://ec.europa.eu/culture/our-policy-development/doc/CONS_NATIVE_CS_2009_08749_1_EN.pdf (11) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la „Sarajevo - Capitală europeană a culturii 2014”

P7_TA(2011)0241 B7-0281/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a unei acțiuni comunitare în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru anii 2007-2019(1),

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere prin care s-au stabilit termenii și condițiile de participare deplină a Bosniei și Herțegovinei la Programul Cultura 2007-2012, semnat la 21 decembrie 2010,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110(2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât a fost inițiată o acțiune comunitară intitulată „Capitala europeană a culturii” care vizează să pună în valoare bogăția, diversitatea și trăsăturile caracteristice comune ale culturilor europene și să contribuie la o mai bună cunoaștere reciprocă între cetățenii europeni,

B.  întrucât decizia menționată anterior, de stabilire a unei acțiuni comunitare în favoarea evenimentului „Capitala europeană a culturii” pentru anii 2007-2019, se aplică în prezent numai statelor membre ale UE;

C.  întrucât au mai existat ocazii în care unor țări europene terțe li s-a oferit șansa de a câștiga titlul de capitală a culturii europene;

D.  întrucât Sarajevo ocupă un loc special în istoria și cultura europeană și, în 2014, va comemora o serie de aniversări importante;

E.  întrucât Consiliului orașului Sarajevo și agenții culturali locali au depus mari eforturi în pregătirea pentru candidatura la acest titlu,

1.  invită Consiliul să acorde , în mod excepțional, titlul de Capitală europeană a culturii orașului Sarajevo în 2014;

2.  consideră că aceasta ar reprezenta un pas important în depășirea fostelor diviziuni europene și ar ilustra ceea ce înseamnă Noua Europă prin acordarea titlului de Capitală europeană a culturii unui oraș care a suferit de pe urma unor evenimente atât de tragice, pe parcursul secolului XX;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Comitetului Regiunilor.

(1) JO L 304, 3.11.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la situația din Sri Lanka

P7_TA(2011)0242 RC-B7-0324/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul din 31 martie 2011 al grupului de experți al Secretarului General al ONU privind responsabilitatea în Sri Lanka,

–  având în vedere declarația Secretarului General al ONU din 25 aprilie 2011 referitoare la publicarea Raportului privind Sri Lanka întocmit de grupul de experți,

–  având în vedere convențiile la care Sri Lanka este parte și care îi impun să ancheteze cazurile presupuse de încălcare a dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului și să îi urmărească în justiție pe cei responsabili,

–  având în vedere Declarația referitoare la desemnarea în cadrul ONU a unui grup de experți privind responsabilitatea în Sri Lanka, prezentată la 1 iulie 2010, în numele Uniunii Europene, de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR),

–  având în vedere Declarația din 10 mai 2011 a VP/ÎR referitoare la raportul grupului de experți ai Secretarului General al ONU privind responsabilitatea în Sri Lanka,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Sri Lanka din 5 februarie 2009(1), 12 martie 2009(2) și 22 octombrie 2009(3),

–  având în vedere Protocolul adițional nr. 2 privind protecția victimelor conflictelor armate fără caracter internațional la A patra convenție de la Geneva,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în mai 2009 conflictul de durată din Sri Lanka a luat sfârșit odată cu predarea membrilor organizației „Tigrii Eliberării din Tamil Eelam” (TITE) și moartea liderului lor; întrucât, ca urmare a conflictului, un număr mare de srilankezi au fost strămutați intern, în special în nordul țării;

B.  întrucât, potrivit estimărilor, în ultimele luni ale conflictului luptele intense din zonele civile au dus la uciderea și rănirea a mii de civili;

C.  întrucât, la 23 mai 2009, în cursul unei vizite efectuate de Ban Ki-moon în Sri Lanka la scurt timp după încetarea conflictului, Președintele Mahinda Rajapaksa și Ban Ki-moon au dat o declarație comună în care Secretarul General al ONU sublinia importanța unui proces de stabilire a responsabilității, iar Guvernul din Sri Lanka a afirmat că va lua măsuri pentru a examina acuzațiile privind cazurile de încălcare a legilor războiului;

D.  întrucât, la 15 mai 2010, Guvernul din Sri Lanka a desemnat o Comisie privind învățămintele în urma conflictului și reconcilierea (LLRC), alcătuită din opt membri, care să ancheteze evenimentele din Sri Lanka din perioada februarie 2002 – mai 2009, cu scopul de a asigura stabilirea responsabilității, justiția și reconcilierea în țară;

E.  întrucât, la 22 iunie 2010, Secretarul General al ONU a anunțat desemnarea unui grup de experți care să îl consilieze cu privire la stabilirea responsabilității pentru cazurile presupuse de încălcare a dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului în stadiul final al conflictului din Sri Lanka;

F.  întrucât, potrivit raportului ONU, publicat la 25 aprilie 2011, sunt credibile alegațiile conform cărora atât forțele guvernamentale, cât și TITE au desfășurat operațiuni militare „în cursul cărora au fost ignorate flagrant protecția, drepturile, bunăstarea și viețile civililor, nerespectându-se astfel normele de drept internațional”;

G.  întrucât comunitatea internațională, în stadiul final al conflictului, a solicitat în mod repetat Guvernului din Sri Lanka să permită observatorilor internaționali să intre în țară pentru a monitoriza situația umanitară a populației civile afectate de lupte;

H.  întrucât grupul de experți a ajuns, de asemenea, la concluzia că, „la aproape doi ani de la sfârșitul războiului, eforturile autorităților din Sri Lanka sunt departe de a se conforma standardelor internațional în materie de responsabilitate”,

1.  își exprimă preocuparea cu privire la gravitatea alegațiilor din raportul ONU; subliniază că nu se poate realiza o reconciliere durabilă în Sri Lanka fără să fie tratate în mod corespunzător alegațiile în cauză și problema stabilirii responsabilității în cazul acestora;

2.  ia act de faptul că grupul de experți a constatat credibilitatea „unor alegații care, dacă sunt dovedite, indică faptul că atât forțele guvernamentale din Sri Lanka, cât și TITE au comis o serie încălcări grave ale dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului, unele dintre acestea putând fi considerate crime de război și crime împotriva umanității”;

3.  salută inițiativa Secretarului General al ONU de a desemna un grup de experți privind responsabilitatea în Sri Lanka pentru cazurile presupuse de încălcare a dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului în stadiul final al conflictului armat;

4.  salută decizia lui Ban Ki-moon de a publica raportul la 25 aprilie 2011;

5.  subliniază că angajamentul privind drepturile omului și responsabilitatea a constituit un element esențial al declarației comune date la 23 mai 2009 de Președintele srilankez și de Secretarul General al ONU;

6.  salută decizia Secretarului General al ONU de a da curs recomandării grupului de a examina acțiunile ONU în ceea ce privește executarea mandatelor sale umanitare și de protecție în timpul războiului din Sri Lanka, îndeosebi în stadiul final al conflictului; constată că grupul de experți a recomandat Secretarului General al ONU să ia imediat măsuri în vederea instituirii unui mecanism internațional independent, dar că acesta a fost informat că un astfel de demers necesită aprobarea țării-gazdă sau o decizie a statelor membre în cadrul unui for interguvernamental adecvat;

7.  est de părere că, în interesul justiției și al reconcilierii în Sri Lanka, alegațiile cuprinse în raportul grupului de experți al ONU justifică o anchetă detaliată, imparțială și transparentă; încurajează Guvernul din Sri Lanka să răspundă în mod constructiv la recomandările formulate de grupul de experți;

8.  este profund preocupat de lipsa îngrijorătoare de independență a sistemului judiciar, care ar putea avea un rol complementar pe lângă un organism de anchetă independent; solicită Guvernului din Sri Lanka să garanteze luarea unor măsuri judiciare reparatorii și punitive;

9.  invită Guvernul din Sri Lanka, pentru a-și respecta obligațiile internaționale și a-și îmbunătăți procesul de stabilire a responsabilității la nivel intern, să contribuie la eforturile depuse deja în vederea unei reconcilieri generale;

10.  recunoaște, în acest sens, că Guvernul din Sri Lanka a instituit o Comisie privind învățămintele în urma conflictului și reconcilierea (LLRC); solicită LLRC să țină seama în mod corespunzător de raportul ONU; ia act de faptul că LLRC are dreptul să solicite procurorului general din Sri Lanka să inițieze proceduri penale pe baza constatărilor sale;

11.  solicită să fie trași la răspundere atât TITE, cât și Guvernul din Sri Lanka, pentru cazurile presupuse de încălcare a dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului;

12.  îndeamnă Guvernul din Sri Lanka să dea curs recomandărilor grupului de experți, începând cu „măsurile imediate”, și să demareze imediat o anchetă efectivă a cazurilor de încălcare a dreptului internațional umanitar și din domeniul drepturilor omului presupuse a fi comise de ambele părți implicate în conflictul armat;

13.  solicită VP/ÎR, Consiliului și Comisiei să sprijine eforturile viitoare de consolidare a procesului de stabilire a responsabilității în Sri Lanka și să sprijine raportul ONU;

14.  îndeamnă Guvernul din Sri Lanka să ia măsuri proactive pentru a soluționa problemele politice, economice și sociale reale și a răspunde intereselor cetățenilor tamili; îndeamnă Guvernul din Sri Lanka, în consecință, să ia măsuri active de descentralizare politică și să încurajeze recrutarea cetățenilor tamili în cadrul serviciilor guvernamentale, al poliției și al forțelor armate, astfel încât populația tamilă să se simtă în siguranță, să considere înfrângerea TITE drept o eliberare și să aibă încredere într-un viitor promițător și prosper, în condiții egale cu cetățenii singhalezi;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului din Sri Lanka.

(1) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 141. (2) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 127. (3) JO C 265 E, 30.9.2010, p. 29.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la Azerbaidjan

P7_TA(2011)0243 RC-B7-0330/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Azerbaidjan, în special cea din 17 decembrie 2009(1),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud(2), din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică(3) și din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(4),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al comisarului pentru extindere și politica europeană de vecinătate din 18 aprilie 2011 și declarația biroului Delegației UE din Baku din 10 martie 2011,

–  având în vedere concluziile reuniunii miniștrilor de externe ai Parteneriatului Estic din 13 decembrie 2010,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Azerbaidjan, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–  având în vedere declarația reprezentantului OSCE pentru libertatea presei referitoare la atacul asupra jurnaliștilor din 10 martie 2011 și din 28 martie 2011,

–  având în vedere raportul misiunii ODIHR de observare a alegerilor privind alegerile parlamentare din 7 noiembrie 2010,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Azerbaidjanul participă activ în cadrul politicii europene de vecinătate și al Parteneriatului estic, este unul dintre membrii fondatori ai Euronest și și-a asumat angajamentul de a respecta democrația, drepturile omului și statul de drept, care reprezintă valori centrale ale acestor inițiative;

B.  întrucât la 15 iulie 2010 au fost lansate negocieri cu privire la un acord de asociere UE-Azerbaidjan, bazat pe angajamente comune față de o serie de valori comune, care vizează o gamă largă de domenii, inclusiv dialogul politic, justiția, libertatea și securitatea, precum și comerțul și cooperarea în cadrul unor politici sectoriale;

C.  întrucât, deși în declarația comună a misiunii de observare a alegerilor, compusă din reprezentanți ai Adunării Parlamentare a OSCE, ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și ai Parlamentului European, se afirmă că alegerile parlamentare care au avut loc la 7 noiembrie 2010 în Republica Azerbaidjan au fost caracterizate de o atmosferă pașnică, toate partidele de opoziție participând la procesul politic, modul în care s-au desfășurat aceste alegeri nu a fost totuși de natură să constituie un progres semnificativ în sensul evoluției democratice a țării;

D.  întrucât în Azerbaidjan au loc acțiuni masive de reprimare a libertății de exprimare și de întrunire în urma protestelor pașnice împotriva guvernului din 11 martie și 2 aprilie 2011; întrucât aceste acțiuni includ arestări, hărțuirea și intimidarea activiștilor societății civile, ale lucrătorilor din domeniul mass-media și ale politicienilor de opoziție din Azerbaidjan;

E.  întrucât cazurile activiștilor Jabbar Savalan și Bakhtiyar Hajiev sunt deosebit de îngrijorătoare; întrucât se presupune că dl Savalan, membru al aripei tinere a Partidului Frontul Popular din Azerbaidjan (PFPA), și dl Hajiyev, activist și fost candidat în alegerile parlamentare, au fost vizați pentru că au chemat prin intermediul Facebook la demonstrații împotriva guvernului; întrucât dl Savalan a fost condamnat la doi ani și jumătate de închisoare pentru posesie presupusă de droguri; întrucât dl Hajiev a fost arestat la 4 martie după ce a chemat prin intermediul Facebook la demonstrații împotriva guvernului, fiind amenințat în prezent cu doi ani de închisoare pentru presupusă eschivare de la serviciul militar; întrucât există îndoieli puternice în ceea ce privește corectitudinea proceselor dlui Savalan și al dlui Hajiyev;

F.  întrucât în mijlocul lunii martie instanțele din Azerbaidjan au condamnat, în cadrul unor procese care s-au desfășurat noaptea târziu și care nu au fost deschise publicului, cel puțin 30 de persoane care au participat la acele proteste pașnice la pedepse cuprinse între cinci și opt zile de închisoare; întrucât majoritatea acuzaților nu au avut acces la un avocat ales de ei; întrucât poliția nu a permis deținuților să contacteze avocați și întrucât avocații unora dintre acuzați nu știau când și nici unde vor avea loc procesele;

G.  întrucât la 2 aprilie 2011 au fost arestați aproximativ 200 de activiști, inclusiv șeful aripei tinere a Partidului Musavat, Tural Abbasli;

H.  întrucât Human Rights House Azerbaijan, organizație membră a Rețelei Internaționale pentru drepturile omului Human Rights House, înregistrată în Azerbaidjan în mai 2007, a fost închisă de autorități în urma unui ordin emis de Ministerul Justiției la 10 martie 2011; întrucât ministerul a justificat această acțiune făcând trimitere la încălcarea de către organizație a legii Azerbaidjanului privind organizațiile neguvernamentale;

I.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ordonat Republici Azerbaidjan să elibereze din închisoare jurnalistul Eynulla Fatullayev și să-i plătească o despăgubire morală în valoare de 25 000 EUR;

J.  întrucât Azerbaidjanul este membru al Consiliului Europei și parte la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), precum și semnatar al altor tratate internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

1.  își exprima puternica îngrijorare cu privire la numărul tot mai mare al incidentelor de hărțuire, atacuri și acțiuni violente îndreptate împotriva activiștilor societății civile și ai rețelelor de socializare și împotriva jurnaliștilor din Azerbaidjan;

2.  regretă profund practica intimidării, a arestărilor, a trimiterii în judecată și a condamnării jurnaliștilor independenți și activiștilor politici sub diverse învinuiri penale;

3.  regretă arestarea a aproximativ 200 de persoane înaintea și în timpul protestelor antiguvernamentale din 2 aprilie 2011 de la Baku; solicită autorităților din Azerbaidjan să permită desfășurarea de proteste pașnice, precum și libertatea de întrunire, principii centrale ale unei societăți deschise și democratice; își exprimă regretul cu privire la violența fizică folosită împotriva protestatarilor;

4.  solicită autorităților din Azerbaidjan să elibereze toți membrii opoziției, tinerii activiști și autorii de bloguri rămași în detenție după demonstrațiile pașnice din 11 martie 2011 și 2 și 17 aprilie 2011, să-i elibereze pe dl Savalan și dl Hajiyev și să retragă acuzațiile aduse lor; solicită guvernului din Azerbaidjan să respecte convențiile internaționale pe care le-a ratificat, respectând libertatea de exprimare;

5.  îndeamnă autoritățile să asigure toate condițiile necesare pentru a permite mass-mediei, inclusiv celei din opoziție, să funcționeze, astfel încât jurnaliștii să poată lucra și să poată relata liber, fără nicio presiune, și să acorde o atenție deosebită siguranței jurnaliștilor; reamintește în acest sens declarația făcută în 2005 de președintele Ilham Aliyev, în care acesta afirma că drepturile fiecărui jurnalist sunt protejate și apărate de către stat;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la apariția unor informații privind amenințările primite în închisoare de redactorul de ziar Eynulla Fatullayev, deteriorarea accelerată a stării sale de sănătate și refuzul accesului la îngrijire medicală, și solicită eliberarea sa imediată;

7.  este îngrijorat cu privire la înrăutățirea situației drepturilor omului din Republica Azerbaidjan; solicită autorităților din Azerbaidjan să asigure libertățile fundamentale garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de alte tratate internaționale la care Republica Azerbaidjan este parte și să respecte angajamentele asumate în cadrul OSCE și al Consiliului Europei;

8.  regretă avertizările recente privind încetarea activității trimise de Ministerul Justiției din Azerbaidjan Institutului Democratic Național și Rețelei Human Rights House și îndeamnă în acest sens autoritățile din Azerbaidjan să permită acesteia din urmă să își continue activitatea în țară fără alte piedici;

9.  solicită autorităților din Azerbaidjan să mențină un dialog cu membrii organizațiilor societății civile și să întreprindă toate măsurile care să permită persoanelor să se implice liber în activități pașnice și democratice și să permită activiștilor să se organizeze liber, fără intervenții din partea guvernului;

10.  încurajează autoritățile din Azerbaidjan să permită organizarea de demonstrații pașnice în locuri relevante și le îndeamnă să se abțină de la intimidarea organizatorilor punându-i în detenție și acuzându-i de infracțiuni penale și de altă natură; regretă că unii tineri activiști au fost exmatriculați de la Universitatea de Stat din Baku în urma neprezentării la examene deoarece se aflau în detenție la poliție din cauza activităților lor politice;

11.  salută eliberarea recentă din închisoare a doi autori de bloguri, Adnan Hajizade și Emin Abdullayev (Milli);

12.  consideră că accesul la informație și la tehnologiile comunicării, inclusiv accesul liber și necenzurat la internet, este esențial pentru dezvoltarea democrației și a statului de drept, precum și ca mijloc de promovare a schimburilor și a comunicării între cetățenii Azerbaidjanului și UE;

13.  solicită autorităților din Azerbaidjan să elimine deficiențele identificate în raportul final al OSCE/ODIHR privind alegerile parlamentare și se așteaptă la continuarea cooperării cu Comisia de la Veneția pentru a se asigura conformitatea deplină a legislației electorale din Azerbaidjan cu normele și standardele internaționale;

14.  solicită intensificarea eforturilor depuse de Azerbaidjan pentru punerea pe deplin în aplicare a planului de acțiune PEV în ultimul său an de valabilitate și invită Comisia să acorde în continuare Azerbaidjanului asistență în acest sens;

15.  salută constituirea noilor subcomitete în cadrul Comitetului de cooperare UE-Azerbaidjan, care vor întări cadrul instituțional pentru dezbateri în domeniul justiției, libertății și securității și cu privire la respectarea drepturilor omului și la democrație;

16.  salută contribuția Azerbaidjanului la Parteneriatul estic și participarea delegației Milli Majlis la sesiunea de inaugurare a Adunării Parlamentare Euronest;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei, Consiliului, Comisiei, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Azerbaidjanului și OSCE/ODIHR.

(1) JO C 286 E, 22.10.2010, p.27. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0193. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0153. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la Belarus

P7_TA(2011)0244 RC-B7-0334/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Belarus, în special cea din 10 martie 2011(1), cea din 20 ianuarie 2011(2) și cea din 17 decembrie 2009(3),

–  având în vedere declarația Vice-Președintelului Comisiei/Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, de la 18 februarie 2011, privind inculparea și condamnarea unui reprezentant al opoziției belaruse și având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE Catherine Ashton de la 10 aprilie 2011 privind represiunea împotriva presei independente din Belarus,

–  având în vedere Decizia 2011/69/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2011 de modificare a Deciziei 2010/639/PESC a Consiliului privind măsurile restrictive împotriva anumitor funcționari din Belarus,

–  având în vedere raportul final privind alegerile prezidențiale din Belarus a Biroului pentru instituții democratice și drepturile omului publicat de OSCE (OSCE/BIDDO) și de Adunarea parlamentară a OSCE (AP OSCE) la 22 februarie 2011,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât candidații prezidențiali Ales Mikhalevich, Uladzimir Nyaklyaeu, Vital Rymasheuski, Andrey Sannikau, Mikalay Statkevich și Dimitrji Uss, precum și șefii de campanie ai acestora, în special Pavel Seviarynets, Vladimir Kobets și Sergey Martselev, sunt în prezent judecați în cadrul unor procese care ar putea avea ca rezultat sentințe privative de libertate de până la 15 ani;

B.  întrucât mai mulți activiști din opoziție, inclusiv Anatol Lyabedzka, liderul Partidului Civid Unit (AHP) de opoziție, foștii candidați la președinție Vital Rymasheuski și Ales Mikhalevich, redactorul-șef al unui portalul de știri on-line Natalya Radzina, Andrey Dzmitryeu, liderul de campanie al candidatului de opoziție la alegerile prezidențiale Uladzimer Nyaklyaeu și activistul campaniei „Spune adevărul!” Syarhey Vaznyak, au fost eliberați din centrul KGB de detenție premergătoare proceselor în instanță și trimiși în arest la domiciliu în timp ce ancheta desfășurată împotriva lor continuă; întrucât Ales Mikhalevich și Natalya Radzina au fugit din țară pentru a nu fi judecați, în timp ce Dzmitry Bandarenka, un susținător al lui Andrey Sannikau într-o campanie electorală prezidențială anterioară, a fost trimis într-o colonie penală de regim general timp de doi ani;

C.  întrucât Aliaksandr Atroshchankau, Aliaksandr Malchanau, Dzmitry Novik, Vasil Parfiankou, membri în echipele de campanie electorală ale candidaților de opoziție democratică Uladzimir Niakliayeu și Andrei Sannikau, Mikita Likhavid, membru al mișcării „Pentru Libertate, Ales Kirkevich, Zmister Dashkevich, Eduard Lobau, activiști în ”Frontul tinerilor„, Paval Vinahradau, activist al campaniei ”Spune adevărul„, Andrei Pratasienya, activist independent, istoricul Dzmitry Drozd, Uladzemir Khamichenka, participant la protest, Dzmitry Bandarenka, coordonator al campaniei civile ”Belarusul european„, au fost condamnați la închisoare de la 1 la 4 ani în legătură cu demonstrațiile de la 19 decembrie 2010;

D.  întrucât există dovezi că poliția recurge la tortură pentru a obliga unele persoane să își recunoască presupusele crime împotriva statului, așa cum demonstrează cazul Olgăi Klasowska și cazul lui Ales Mikhalevic;

E.  întrucât la 25 aprilie 2011, Ministerul Informațiilor din Belarus a depus pe lângă Curtea Economică Supremă cereri pentru închiderea a două ziare independente, „Narodnaya Volia” și „Nasha Niva”;

F.  întrucât dl. Andrzej Poczobut, jurnalist la televiziunea Belsat și la ziarul „Gazeta Wyborcza” a fost arestat și riscă să primească o pedeapsă de până la doi ani pentru așa-numita „insultare a președintelui” pentru articolele pe care le-a publicat recent; întrucât dl. Poczobut este recunoscut de Amnesty International drept prizonier politic; întrucât și jurnalista Iryna Khalip, soția lui Andrey Sannikau, a fost arestată și urmează să fie inculpată în legătură cu protestele; întrucât dna Khalip se află în momentul de față sub arest la domiciliu și i s-a interzis să comunice cu soțul ei;

G.  întrucât măsurile represive împotriva membrilor opoziției democratice, a presei libere, a activiștilor societății civile și a apărătorilor drepturilor omului au fost înăsprite și mai mult, în ciuda apelurilor repetate făcute de comunitatea internațională pentru oprirea lor imediată; întrucât această situație constituie o încălcare gravă a numeroase angajamente internaționale oferite de Belarus,

1.  condamnă cu fermitate toate condamnările sub acuzația de „agitare a maselor” și le consideră arbitrare și cu motivație politică; subliniază că, potrivit relatărilor, autoritățile nu au dovedit vinovăția inculpaților, că procesele au avut loc cu ușile închise, că inculpaților nu li s-a dat ocazia de a aduce martori și de a se întâlni personal și cu regularitate cu reprezentanții lor legali, că avocații persoanelor puse sub acuzare au primit mai multe avertismente din partea Ministerului de Justiție, iar unii dintre aceștia au fost chiar expulzați din barou; declară, prin urmare, că procesele nu s-au desfășurat într-o manieră imparțială;

2.  consideră că toate capetele de acuzare formulate împotriva candidaților la președinție Vladimir Neklyayev, Vitaly Rymashevsky, Nikolai Statkevich, Dmitry Uss și Andrei Sannikov sunt ilegale și inadmisibile; solicită achitarea candidaților și abținerea de la orice altă formă de persecutare a acestora; în acest context, condamnă lipsa de respect pentru drepturile fundamentale la libera întrunire și la libera exprimare de care au dat dovadă autoritățile din Belarus și solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor protestatarilor aflați încă sub arest și retragerea tuturor acuzațiilor formulate împotriva acestora;

3.  își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea situației apărătorilor drepturilor omului din Belarus; condamnă cu fermitate acuzațiile calomniatoare aduse, de exemplu, împotriva lui Ales Bialiatski, Președintele Centrului pentru drepturile omului „Viasna”, de către președintele belarus și mai mulți ziariști din presa de stat, care, în comentariile lor privind atacul cu bombă asupra metroului de la Minsk, că „în țară există o a cincea coloană”;

4.  condamnă climatul de teamă și intimidare care persistă în rândul opozanților politici din Belarus și persecutarea continuă a unor figuri din opoziție de la alegerile prezidențiale din decembrie 2010 ;

5.  solicită insistent autorităților din Belarus să elimine obstacolele din calea libertății de circulație a cetățenilor ucraineni Marina Tsapok și Maxim Kitsyuk și a cetățeanului rus Andrey Yurov, reprezentanți ai Comisiei de control internațional cu privire la situația drepturilor omului din Belarus, cărora li s-a refuzat intrarea pe teritoriul acestei țări, și din a lui Alik Mnatsnakyan și a Viktoriei Gromova, cetățeni ruși, apărători ai drepturilor omului care au fost arestați la 4 mai 2011 în biroul Centrului pentru drepturile omului „Viasna”, ulterior fiind deportați din Belarus și interzicându-li-se intrarea în această țară timp de doi ani; în acest context, condamnă toate acțiunile împotriva apărătorilor drepturilor omului întreprinse de autoritățile din Belarus;

6.  condamnă intimidarea și hărțuirea sistematică a jurnaliștilor independenți și a chioșcurilor de ziare independente din Belarus, precum și presiunile tot mai mari făcute asupra acestora; în acest context, solicită insistent autorităților din Belarus să oprească procedura de închidere a ziarelor săptămânale Narodnaya Volia și Nasha Niva, să nu limiteze accesul la cele două portaluri online independente Karta „97 și Bielorusskij Partizan, întrucât acest lucru ar însemna limitarea gravă a pluralismului mediatic în Belarus, și să îl elibereze pe Andrzej Poczobut și să retragă toate acuzațiile formulate împotriva acestuia;

7.  condamnă lipsa unor anchete independente cu privire la utilizarea brutală a forței de către poliție și serviciile KGB împotriva protestatarilor în ziua alegerilor, în special după ce Belarus a respins un apel făcut de 14 state membre ale UE în vederea unei misiuni de informare cu privire la drepturile omului sub auspiciile OSCE, care să investigheze reprimarea masivă a opoziției în urma alegerilor din decembrie 2010; salută raportul provizoriu prezentat de Dr. Neil Jarman, raportor special al Comisiei de control internațional cu privire la situația drepturilor omului din Belarus, și este consternat de faptul că în Minsk au fost arestați mai mulți apărători ai drepturilor omului din mai multe țări OSCE;

8.  solicită Comisiei, Consiliului, Înaltului Reprezentant și altor țări partenere ale UE să extindă măsurile restrictive împotriva regimului din Belarus, inclusiv prin impunerea unor sancțiuni economice punctuale, în special împotriva întreprinderilor de stat;

9.  subliniază că, dată fiind reprimarea continuă, fără precedent, a opoziției, UE trebuie să găsească modalități noi de a ajuta societatea civilă din Belarus, facilitând sensibilizarea populației, împiedicând fragmentarea completă a opoziției politice și susținând o alternativă politică la regimul Lukashenka; solicită ca UE să mențină și să îmbunătățească asistență acordată partidelor de opoziție democratică, organizațiilor societății civile și magazinelor de presă, de exemplu prin Instrumentul European pentru democrație și drepturile omului;

10.  subliniază că un eventual angajament al UE cu Belarus va avea loc numai sub rezerva unei condiționalități stricte și va depinde de angajamentul Belarusului de a respecta drepturile omului și statul de drept, în conformitate cu Declarația comună de la summitul privind Parteneriatul Estic de la 7 mai 2009, la care guvernul din Belarus este cosemnatar;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Adunării Parlamentare a OSCE, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, precum și parlamentului și guvernului din Belarus.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0099. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0022. (3) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 16.

Declarația Parlamentului European din 12 mai 2011 referitoare la inițiativa „Cleanup in Europe” și „Let´s do it world ” 2012

P7_TA(2011)0245 P7_DCL(2011)0003

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât punerea în aplicare și executarea legislației europene în domeniul deșeurilor sunt deficiente,

B.  întrucât lipsa de responsabilitate socială și de sensibilizare cu privire la problemele de mediu continuă să fie o problemă în numeroase state membre,

C.  întrucât inițiativele civile pe teren la nivel național care au avut loc din 2008 în cadrul acțiunii „Let´s do it!” la care au participat un număr foarte mare de cetățeni din Estonia, Letonia, Lituania, Portugalia, Slovenia și România și care au dus la rezultate concrete precum cartografierea și eliminarea deșeurilor ilegale;

1.  consideră că „Let´s do it world” este o acțiune voluntară, care invită toate țările europene să se reunească pentru realizarea celei mai mari acțiuni de curățenie organizate vreodată în țară în cursul unei zile din 2012;

2.  invită politicienii să promoveze activ inițiativele în acest sens și cetățenii să participe la acțiune;

3.  consideră că acest instrument eficient ar trebui promovat pe scară largă pentru sensibilizarea și responsabilizarea marelui public în ceea ce privește problema deșeurilor, având ca obiectiv o rată cât mai ridicată de reciclare;

4.  invită Comisia să sprijine prin toate mijloacele această inițiativă și să lanseze un sit internet pe care să publice datele existente cu privire la registrele naționale privind deșeurile și hărți care indică siturile de deșeuri ilegale;

5.  invită statele membre să facă eforturi suplimentare pentru aplicarea și executarea depline în țările lor a legislației europene privind deșeurile;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor celor 27 de state membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 12 mai 2011 (P7_PV(2011)05-12(ANN1)).