Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză, precum și privind un mecanism de creare a acestei liste (COM(2010)0662 – C7-0365/2010 – 2010/0325(COD))

P7_TA(2011)0321 A7-0237/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0662),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0365/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat în scrisoarea sa din 29 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0237/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 iulie 2011 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză și privind un mecanism de creare a acestei liste

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1105/2011/UE.)

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii (2010/2304(INI))

P7_TA(2011)0322 A7-0221/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 septembrie 2010 privind accesul reglementat la rețelele de acces de nouă generație (Next Generation Access Networks – NGA)(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2010, intitulată „Banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii” (COM(2010)0472),

–  având în vedere Poziția sa din 11 mai 2011 referitoare la propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a primului program pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2010, intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a primului program pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio și Comunicarea Comisiei intitulată „Banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii” (TEN/434-435-CESE 362/2011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2009, intitulată ' Orientări comunitare pentru aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor în bandă largă„(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 august 2009, intitulată „Raport privind competitivitatea digitală a Europei: principalele realizări ale strategiei i2010 în perioada 2005-2009” (COM(2009)0390),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2009, intitulată „Internetul obiectelor - un plan de acțiune pentru Europa” (COM(2009)0278),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, intitulată „Investiția de azi în Europa de mâine” (COM(2009)0036),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2006, intitulată „Reducerea decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă” (COM(2006)0129),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 aprilie 2006, intitulată „Planul de acțiune i2020 în materie de e-guvernare: accelerarea e-guvernării în Europa în beneficiul tuturor” (COM(2006)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 aprilie 2004, intitulată „e-Sănătatea - îmbunătățirea serviciilor de sănătate oferite cetățenilor europeni: un plan de acțiune pentru un spațiu european al e-sănătății” (COM(2004)0356),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la internetul obiectelor(4) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă Agendă digitală pentru Europa: 2015.eu(5),

–  având în vedere recomandarea sa din 26 martie 2009 adresată Consiliului privind consolidarea securității și a libertăților fundamentale în rețeaua internet(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 septembrie 2008 referitoare la beneficierea pe deplin de dividendul digital în Europa: o abordare comună a utilizării spectrului de frecvențe eliberat prin trecerea la tehnologia digitală(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2007 privind elaborarea unei politici europene în materie de bandă largă(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2007, intitulată „Către o politică europeană privind spectrul de frecvențe radio”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2006 privind o societate informațională europeană pentru creștere și ocuparea forței de muncă(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2005 referitoare la societatea informațională(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 octombrie 1998 referitoare la globalizare și la societatea informațională: necesitatea consolidării coordonării internaționale(12),

–  având în vedere cadrul UE pentru comunicații electronice, astfel cum a fost modificat, în special prin Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), Directiva 2002/20/CE (Directiva privind autorizarea), Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal), Directiva 2002/58/CE (Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice) și prin Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 (Regulamentul OAREC),

–  având în vedere Planul european de redresare economică (COM(2008)0800),

–  având în vedere anexa III a Regulamentului (CE) nr. 473/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 de modificare,

–  având în vedere articolul 189 din Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A7-0221/2011),

A.  întrucât acoperirea întregului teritoriu al UE cu rețele rapide în bandă largă este de o importanță vitală pentru atingerea obiectivelor strategiei UE 2020 în ceea ce privește promovarea creșterii economice inteligente, durabile, favorabile incluziunii și coerente din punct de vedere teritorial, îmbunătățirea situației privind ocuparea forței de muncă, consolidarea competitivității Europei, facilitarea cercetării științifice și a inovării, permițând, astfel, tuturor regiunilor, orașelor, municipalităților și sectoarelor societății să beneficieze de mediul digital și oferindu-le acestora posibilitatea de a exploata noi tehnologii digitale în cazul serviciilor publice;

B.  întrucât accesul la banda largă este posibil prin intermediul a numeroase platforme (cupru, cablu, fibră, aplicații fără fir fixe sau mobile, satelit etc.), atrage utilizatori variați (precum consumatori, întreprinderi, administrații, organisme publice și nonprofit, inclusiv școli, biblioteci, spitale și organisme de siguranță publică) care utilizează banda largă pentru o gamă largă de servicii (comerțul electronic, acordarea de îngrijiri medicale, comunicarea vocală și video, divertisment, gestionarea parcurilor auto, serviciile publice, educația, formarea profesională și multe altele) și face posibile aplicațiile între mașini (contoare electrice inteligente și rețele inteligente, aparate de monitorizare cardiacă fără fir, servicii de urgență, sisteme de alarmă, monitorizarea autovehiculelor prin telemetrie, monitorizarea inventarelor etc.);

C.  întrucât recunoașterea și integrarea diferitelor platforme, a diferiților utilizatori și a diferitelor servicii în cadrul ecosistemului benzii largi vor contribui la asigurarea unui acces de 100 % la banda largă și la furnizarea beneficiilor pentru societate aferente care, la rândul lor, vor stimula adoptarea în proporție de 100 % a benzii largi; întrucât facilitarea accesului tuturor regiunilor și categoriilor sociale la mediul digital ar trebui să constituie, de asemenea, un obiectiv al UE;

D.  întrucât accesul durabil la infrastructură și concurența în domeniul serviciilor, împreună cu stabilirea unor obiective „de sus în jos” realiste și viabile, vor facilita o conectivitate de generație următoare eficientă și adaptată la cerere;

E.  întrucât politica UE în materie de bandă largă trebuie să pună bazele unei dezvoltări în care UE să poată prelua conducerea în ceea ce privește accesul la banda largă, precum și vitezele, acoperirea și capacitatea acesteia; întrucât poziția de lider mondial în sectorul TIC este esențială pentru prosperitatea și competitivitatea UE; întrucât o piață europeană cu aproape 500 de milioane de persoane conectate la banda largă de mare viteză ar funcționa ca vârf de lance pentru dezvoltarea pieței interne, creând o masă critică de utilizatori unică în lume, oferind regiunilor noi oportunități, utilizatorilor o valoare adăugată mai mare, iar UE capacitatea de a fi o economie bazată pe cunoaștere de prim rang la nivel mondial; întrucât utilizarea rapidă a benzii largi este esențială în vederea susținerii inovării și a productivității UE, a stimulării înființării de noi IMM-uri și a creării de locuri de muncă în UE;

F.  întrucât este esențial să se depășească dezechilibrele digitale și să se asigure accesul la banda largă peste tot în UE pentru a se obține o valoare adăugată europeană, în special în ceea ce privește zonele rurale sau îndepărtate, în vederea asigurării coeziunii sociale și teritoriale;

G.  întrucât banda largă este importantă în ceea ce privește implementarea unor noi infrastructuri tehnologice, care sunt necesare pentru asigurarea poziției de lider a UE în domeniul științific, tehnologic și industrial, precum informatica dematerializată („cloud computing”), supercomputerele, internetul obiectelor și mediile informatice de calcul inteligente; amintește că accesul și viteza adecvate în ceea ce privește banda largă sunt esențiale pentru dezvoltarea și utilizarea eficientă a unor astfel de tehnologii inovatoare din domeniul TIC; observă, de asemenea, că se intenționează ca aceste tehnologii și serviciile pe care acestea le oferă să fie atât în beneficiul consumatorilor, cât și al întreprinderilor, inclusiv al IMM-urilor;

H.  întrucât actorii din sectorul public pot contribui în mod semnificativ la introducerea benzii largi pentru toți utilizatorii și a accesului de generație următoare în zonele în care acesta nu există sau există într-o măsură redusă; întrucât investițiile publice ar trebui să funcționeze în așa fel încât să vină în completarea investițiilor private și să crească concurența; întrucât investitorii în domeniul accesului de generație următoare trebuie să beneficieze de stimulente adecvate pentru a continua să investească în banda largă;

I.  întrucât, în ultimul deceniu, sectorul privat a investit sute de miliarde de euro în echipamente, servicii, aplicații în bandă largă, precum și în conținutul acesteia, dar cetățenii europeni nu s-au bucurat de avantajele oferite de banda largă; întrucât promovarea investițiilor private și publice ar trebui să reprezinte în continuare principalul motor al dezvoltării benzii largi în UE;

J.  întrucât Conferința ministerială a Uniunii pentru Mediterana, organizată la 4 noiembrie 2008 la Marsilia, a luat decizia de a reduce decalajul digital dintre cele două țărmuri ale Mediteranei, care s-a concretizat sub forma propunerii denumite „BB-MED” (bandă largă pentru Mediterana),

Bandă largă pentru toți

1.  constată că această comunicare reprezintă doar o parte dintr-un pachet mai amplu, care include, de asemenea, Agenda digitală, O Uniune a inovării, programul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio, programele UE și naționale de finanțare, în vederea creării unui sistem de sprijin reciproc pentru continuarea dezvoltării, pentru accesul la rețele și utilizarea acestora, indiferent dacă este vorba de rețele terestre fixe și mobile sau prin satelit;

2.  observă o dezvoltare permanentă a conceptului de bandă largă ca urmare a faptului că numărul platformelor a crescut, iar baza de clienți și gama de utilizări s-au înmulțit în mod exponențial; constată că banda largă nu privește în prezent doar accesul la internet și nici nu se limitează la interacțiunile umane directe, având în vedere că numărul conexiunilor și al aplicațiilor între mașini crește în mod rapid;

3.  observă o creștere exponențială atât a traficului de date mobil, cât și a celui fix, precum și că o serie de acțiuni, precum alocări armonizate suplimentare de spectru pentru banda largă fără fir, eficiența sporită a spectrului și o introducere rapidă a rețelelor de acces de generație următoare, vor avea un rol crucial pentru gestionarea acestei creșteri;

4.  consideră, prin urmare, că obiectivul ce trebuie realizat este obținerea de către UE a unei poziții de lider mondial în domeniul infrastructurii TIC; consideră că, pentru ca acest obiectiv să fie îndeplinit, trebuie să se asigure, până în 2013, o acoperire de 100 % a accesului de bază la banda largă pentru toți europenii, oferind servicii cu o viteză minimă de 2Mbps tuturor utilizatorilor din zonele rurale și servicii cu viteze mai mari utilizatorilor din alte zone; atrage Comisiei atenția asupra faptului că, pentru a depăși un decalaj digital, acoperirea de bază din zonele rurale va trebui să țină seama de cerințele de transmisie din ce în ce mai ridicate cu privire la servicii de internet inovatoare precum e-guvernarea, e-sănătatea și învățarea online; consideră, ținând cont de modul în care aceste obiective ar trebui finanțate, că ar trebui acordată o atenție deosebită concurenței, pentru a se evita denaturarea pieței și a permite acesteia să ofere în primul rând soluții;

5.  observă că, pentru a putea îndeplini obiectivul de 100Mbps, ar trebui ca, până în 2015, aproximativ 15 % din familiile din UE să dispună de abonamente la conexiuni care să aibă cel puțin această viteză;

6.  reamintește importanța realizării obiectivelor Agendei digitale, adică asigurarea accesului tuturor cetățenilor UE la viteze ale benzii largi de minimum 30Mbps până în 2020 și crearea premiselor pentru ca UE să dețină cele mai mari viteze și capacități ale benzii largi; subliniază că, pentru a se putea realiza obiectivele în materie de bandă largă stabilite în cadrul Strategiei UE 2020, Agenda digitală trebuie să stabilească valori de referință pentru anii intermediari 2013, 2015 și 2018, atât la nivelul UE, cât și la nivel național;

7.  subliniază necesitatea de a se utiliza în cel mai bun mod toate tehnologiile disponibile, inclusiv cele mobile și prin satelit, pentru a oferi acoperire în ceea ce privește serviciile de bandă largă în zonele rurale, muntoase și în insule în modul cel mai rentabil posibil, fără să apară sarcini inutile pentru consumatori, regiunile din statele membre sau industrie;

8.  constată că alocarea viitoare a spectrului de frecvențe radio trebuie să deschidă calea către situarea Europei în poziția de lider în domeniul aplicațiilor fără fir și al noilor servicii; subliniază că accesul la benzile radio de joasă frecvență, care, prin caracteristicile lor de propagare, permit o acoperire largă, este esențial pentru facilitarea acoperirii legate de serviciile de bandă largă în zonele rurale, muntoase și insulare, făcând astfel posibil accesul la toate serviciile de internet previzibile; subliniază necesitatea ca Europa să rămână avangarda cercetării științifice și a inovației tehnologice în domeniul serviciilor fără fir; observă că este esențial să se faciliteze accesul la infrastructurile în bandă largă, inclusiv echipamentul utilizatorilor la sol, pentru a contribui la adoptarea de către aceștia a internetului în bandă largă prin satelit la prețuri abordabile în zonele rurale, muntoase și insulare și pentru a sprijini utilizatorii în vederea obținerii accesului la toate serviciile de internet previzibile;

9.  recomandă facilitarea implementării prompte a „dividendului digital” pentru noile servicii mobile în bandă largă prin intermediul unei abordări la nivelul întregii UE armonizate și neutre din punctul de vedere al tehnologiei, prin care să se producă economii de scară și să se evite apariția unor probleme legate de interferențele transfrontaliere, fără a interfera însă cu receptarea digitală actuală a TV/HDTV, care are la bază norme internaționale; subliniază necesitatea ca UE să susțină proiecte și experimente privind „orașele fără fir” („wireless cities”);

10.  consideră că accesul instituțiilor de învățământ și de cercetare la infrastructura de bandă largă este esențial în vederea asigurării liberei circulații a cunoștințelor pentru a pregăti tinerele generații și pentru ca UE să devină competitivă; invită Comisia și statele membre să dezvolte programe europene și naționale pentru a asigura și a finanța accesul tuturor instituțiilor de învățământ și de cercetare la infrastructura de bandă largă până în 2015; consideră că toate institutele europene universitare și de cercetare ar trebui să fie, până în 2015, conectate la rețele de foarte mare viteză, de ordinul Gbps, în scopul de a se crea o rețea internă (intranet) pentru spațiul unic european de cercetare;

11.  invită statele membre să promoveze și să extindă conectivitatea de mare viteză cu acces deschis la infrastructurile publice importante (școli, spitale și alte instituții publice) aflate în zone îndepărtate, ca mijloc de îmbunătățire a serviciilor publice și de implementare a conectivității de mare viteză în regiunile îndepărtate, reducând astfel costurile de investiție ale furnizorilor privați locali;

12.  sugerează ca statelor membre să li se recomande să implementeze politici publice de sprijinire a introducerii noilor tehnologii și propune promovarea introducerii unor metode de predare digitale; invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici între statele membre, precum și între acestea și țări din afara UE;

13.  reamintește că noile tehnologii și accesul la conexiuni de mare viteză au un efect pozitiv asupra educației cetățenilor, inclusiv prin crearea unor ocazii bune de învățare la distanță, în special în regiunile cele mai îndepărtate, precum și asupra informării, comunicării și recreării acestora;

14.  subliniază necesitatea realizării unor investiții susținute în activitățile de cercetare din cadrul UE, care să fie realizate în domeniul viitoarelor tehnologii de comunicații fixe și mobile; invită Comisia să dezvolte în continuare inițiative tehnologice comune în aceste domenii, prin implicarea universităților, a institutelor de cercetare, a producătorilor de echipamente și a furnizorilor de servicii și de conținut; consideră că aceste platforme oferă mijloace optime de dezvoltare și de exploatare ale noilor tehnologii și că vor asigura un avantaj competitiv important pentru UE;

15.  observă că organismele de radiodifuziune ar trebui să fie capabile să ofere conținuturi audiovizuale pluraliste și de calitate, utilizând platformele de radiodifuziune existente, inclusiv platformele terestre, precum și rețele de bandă largă, în special pentru servicii la cerere, cu condiția ca rețelele de bandă largă să îndeplinească aceleași cerințe referitoare la calitatea serviciilor și să urmărească o maximizare a eficienței și a acoperirii spectrului lor;

16.  solicită Comisiei să prezinte urgent, pentru a crea o structură a UE coerentă, consecventă și eficientă care să mobilizeze toate resursele, o propunere adecvată de plan strategic care să conțină un singur cadru pentru toate aspectele securității cibernetice a UE, pentru a asigura pe deplin protejarea și stabilitatea infrastructurilor de rețele și ale infrastructurilor critice de informații, inclusiv standarde și autorizări minime de siguranță, o terminologie comună, gestionarea incidentelor cibernetice, precum și o foaie de parcurs privind securitatea cibernetică; consideră că un astfel de plan ar trebui să stabilească ce contribuții trebuie să aducă fiecare actor, inclusiv Comisia, statele membre, ENISA, Europol, Eurojust, echipele UE și naționale de intervenție în caz de urgențe informatice, precum și alte organisme și autorități relevante de la nivelul UE și de la nivel național și sectorul privat și să abordeze aspecte legate de rolul UE și de reprezentarea la nivel internațional;

17.  consideră că obligațiile privind serviciul universal ar putea să devină, în cele din urmă, un stimulent suplimentar pentru dezvoltarea benzii largi și încurajează Comisia să revizuiască rapid, în acest sens, domeniul de aplicare al serviciului universal;

18.  invită statele membre să stabilească, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate, programe naționale în materie de bandă largă și să adopte planuri operaționale care să conțină măsuri concrete pentru punerea în aplicare a obiectivelor pentru 2013 și 2020 stabilite în cadrul Agendei digitale; invită Comisia să studieze aceste programe, să propună soluțiile cele mai bune și să coordoneze punerea lor în aplicare în statele membre;

Banda largă în serviciul creșterii economice, al inovării și al competitivității mondiale

19.  consideră că sunt necesare noi rețele și servicii de mare viteză pentru a stimula competitivitatea internațională a UE și pentru a crea locuri de muncă de calitate;

20.  consideră că îmbinarea concurenței cu obiective atent selectate, atât la nivelul infrastructurii, cât și al serviciilor, reprezintă cea mai bună bază pentru garantarea sustenabilității cu privire la investiții, inovare și adoptarea acestor servicii; subliniază, cu toate acestea, că, în unele cazuri, o mai bună cooperare între părțile interesate poate, de asemenea, contribui la stimularea investițiilor;

21.  consideră că rețelele în bandă largă de mare capacitate și utilizarea fibrei în rețelele de acces (FTTH) sunt esențiale, atât din perspectiva utilizatorilor finali și a nevoilor viitoare ale acestora, cât și din cea a dezvoltării economice, având în vedere utilizarea la scară din ce în ce mai largă a aplicațiilor în bandă largă;

22.  recomandă promovarea unei piețe competitive pentru investiții în domeniul infrastructurii de bandă largă fixe și fără fir și utilizarea acesteia; remarcă faptul că o piață competitivă este un catalizator pentru realizarea unor investiții suplimentare și pentru inovare din partea furnizorilor de servicii de comunicații, de aplicații și de conținut, precum și o platformă esențială pentru economia digitală; recunoaște faptul că o platformă în bandă largă solidă va face legătura dintre administrațiile, utilizatorii individuali și întreprinderile situate de ambele părți ale Atlanticului și că, prin urmare, UE și SUA, în special, ar trebui să se implice în programe îndrăznețe de promovare a benzii largi;

23.  încurajează Comisia, Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și furnizorii de servicii să definească, până în 2013, o abordare comună pentru consolidarea pieței unice a întreprinderilor și comunicațiilor peste tot în UE;

24.  subliniază, în vederea realizării unor piețe mobile competitive, importanța unei alocări competitive și oportune a spectrului de frecvențe pentru banda largă fără fir prin intermediul programului privind politica în domeniul spectrului de frecvențe radio și invită statele membre să pună la dispoziție, până în 2013, banda de 800MHz, respectând, în același timp, serviciile existente;

25.  reamintește faptul că lumea digitală și TIC reprezintă motoarele inovării și că, prin urmare, accesul la serviciile în bandă largă de mare viteză constituie o condiție preliminară esențială în cadrul tuturor parteneriatelor europene pentru inovare (PEI), întrucât acestea consolidează cooperarea și cresc implicarea cetățenilor;

26.  subliniază importanța achizițiilor publice precomerciale de soluții bazate pe cercetare și dezvoltare pentru sectoarele menționate anterior ca mijloc de stimulare a unui ciclu virtuos de dezvoltare tehnologică și a cererii de servicii în bandă largă de mare viteză;

27.  consideră că resursele financiare publice alocate serviciilor în bandă largă pot să reprezinte o pârghie eficientă pentru a spori nivelul competitivității regiunilor UE dacă sunt orientate spre dezvoltarea modernă a infrastructurilor de ultimă generație, cu o capacitate de transmisie ridicată, în zonele în care există un decalaj puternic în ceea ce privește conectivitatea în bandă largă; consideră că astfel de zone, în special acelea care se caracterizează printr-o infrastructură industrială importantă și o densitate mare a populației, ar putea beneficia foarte rapid de potențialul inovator și de creație al noilor servicii disponibile cetățenilor și întreprinderilor;

28.  consideră că extinderea rețelelor în bandă largă, în primul rând în mediul rural, va permite îmbunătățirea comunicării, mai ales în cazul persoanelor cu mobilitate redusă sau care trăiesc în medii izolate, îmbunătățind accesul la servicii și încurajând dezvoltarea IMM-urilor în mediul rural, ceea ce va contribui la crearea de noi locuri de muncă și la dezvoltarea de noi servicii în aceste zone;

29.  regretă că bugetul de 1 miliard de EUR anunțat în 2008 în cadrul Planului european de redresare economică în ceea ce privește realizarea unei acoperiri de 100 % pentru banda largă până la sfârșitului anului 2010 nu a fost alocat și că acest obiectiv nu a fost realizat; invită Comisia și statele membre să aloce, în cadrul revizuirii cadrului financiar multianual actual, sumele necesare pentru realizarea obiectivului privind asigurarea unei acoperiri de 100 % pentru banda largă până în 2013;

30.  subliniază nevoia stringentă de instituire a unei piețe digitale unice competitive, care să funcționeze ca un vârf de lance în vederea deschiderii pieții interne pentru toți cetățenii UE; solicită instituirea unui „ghișeu unic” pentru TVA în fiecare stat membru în vederea facilitării comerțului electronic transfrontalier pentru IMM-uri și antreprenori;

31.  susține faptul că cererea mare pentru conectivitate, care stimulează, în același timp, dezvoltarea economiei online a UE, contribuie la disponibilitatea din UE în ceea ce privește rețelele și răspunde schimbărilor sociale de pe piața unică, ar trebui susținută prin fonduri adecvate și o infrastructură concurențială solidă, necesare pentru realizarea proiectului european privind banda largă;

32.  subliniază că serviciile în bandă largă sunt esențiale pentru competitivitatea industriei UE și contribuie într-o mare măsură la creșterea economică, la coeziunea socială și la crearea unor locuri de muncă de calitate în UE, precum și la participarea tuturor regiunilor și categoriilor sociale la viața digitală din UE; consideră că punerea eficientă în aplicare a „pachetului privind banda largă” este esențială pentru combaterea șomajului, în special în rândul persoanelor tinere, printr-o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Europa, astfel cum se prevede în strategia Europa 2020;

33.  salută inițiativa Comisiei de a convoca o adunare privind Agenda digitală în luna iunie 2011;

Stimularea investițiilor și a concurenței

34.  subliniază necesitatea ca măsurile luate de statele membre și de sectorul industrial, menite să conducă la utilizarea benzii largi de către toți, să fie axate pe cerere, să nu denatureze piața și să nu reprezinte o povară inutilă pentru acest sector;

35.  remarcă faptul că riscurile potențiale aferente creării unor infrastructuri costisitoare pentru banda largă de generație următoare sunt ridicate și implică o lungă perioadă de amortizare; afirmă că reglementarea nu ar trebui să descurajeze investițiile în această infrastructură și că ar trebui să garanteze faptul că toți actorii de pe piață beneficiază de suficiente stimulente pentru investiții;

36.  subliniază necesitatea finanțării de către piață a investițiilor în infrastructură; observă, cu toate acestea, că, în situațiile în care este puțin probabil ca infrastructura deschisă să fie realizată prin forțele pieței într-un interval rezonabil de timp, cadrul care reglementează ajutoarele de stat acordate pentru introducerea benzii largi și utilizarea direcționată a fondurilor comunitare, inclusiv prin BEI, fondurile structurale și FEADR, ar putea reprezenta modalitatea complementară cea mai avansată de accelerare a introducerii benzii largi; invită Comisia să pună la dispoziție, în cadrul revizuirii sale referitoare la orientările privind ajutoarele de stat legate de banda largă, un cadru stabil și coerent, care să susțină concurența și investițiile eficiente în rețele deschise și să permită alocarea flexibilă a fondurilor UE în cadrul perioadelor de programare respective;

37.  susține toate măsurile care vor contribui la reducerea costurilor lucrărilor de construcții civile și subliniază necesitatea creării unor servicii inovatoare care să stimuleze adoptarea benzii largi; subliniază necesitatea de a promova aptitudini și competențe noi pentru a furniza servicii inovatoare și pentru a ne adapta la schimbările tehnologice și consideră că investițiile în rețele noi, deschise și competitive trebuie susținute de măsuri adoptate de autoritățile locale, regionale și naționale pentru a reduce costurile; solicită alocarea de fonduri publice (naționale și ale UE) pentru dezvoltarea infrastructurii de comunicații de bandă largă în zonele izolate, puțin populate sau îndepărtate care nu sunt suficient de atractive pentru operatori în ceea ce privește raportul cost-beneficiu;

38.  subliniază necesitatea acordării unei îndrumări mai bune în ceea ce privește investițiile în banda largă pentru autoritățile locale și regionale în vederea încurajării absorbției integrale a fondurilor UE, întrucât valoarea cheltuielilor aferente fondurilor structurale sugerează că regiunile întâmpină dificultăți în ceea ce privește absorbția fondurilor disponibile și direcționarea acestora către proiectele legate de banda largă; consideră că ajutoarele de stat pentru investițiile în banda largă ar trebui utilizate în sinergie cu fondurile structurale, pentru a stimula activitățile antreprenoriale locale și economia locală, pentru a crea locuri de muncă și pentru a promova concurența pe piața telecomunicațiilor; consideră că, pentru ca fondurile publice limitate, acordate direct de statele membre sau prin intermediul UE, să fie folosite cel mai bine, acestea trebuie să fie direcționate în mod clar către proiectele în cazul cărora se așteaptă un efect maxim în ceea ce privește investițiile private, pentru a crește atât acoperirea, cât și capacitatea benzii largi; subliniază necesitatea alocării de fonduri publice sau a acordării de împrumuturi preferențiale, în conformitate cu orientările Comisiei privind ajutoarele de stat, care ar trebui direcționate spre infrastructuri rezistente în timp, durabile și deschise, care să susțină concurența și alegerile consumatorilor;

39.  subliniază că măsurile în acest domeniu sunt luate în principal la nivel local și susține eforturile Comisiei Europene de a dezvolta și îmbunătăți mecanismele care vor permite actorilor locali să obțină informații relevante pentru a reduce costul investițiilor; consideră că, pentru ca planurile privind banda largă să devină pe deplin operaționale, nu este suficientă doar cooperarea dintre Comisie și statele membre, ci este necesar ca și autoritățile locale și regionale să participe la conceperea acestor planuri;

40.  recunoaște că este nevoie de certitudine juridică pentru a promova investițiile și a elimina obstacolele din calea investițiilor în rețele de generație următoare și încurajează autoritățile naționale de reglementare să pună în aplicare politici proconcurențiale care să asigure transparența și absența discriminării pe piața angro a telecomunicațiilor, fapt care ar permite tuturor concurenților un acces echitabil la infrastructură; invită statele membre să respecte normele UE privind telecomunicațiile și autoritățile naționale de reglementare să aplice recomandarea privind accesul de generație următoare; invită Comisia să introducă mai multe elemente de stimulare a investițiilor în cadrul de reglementare și să impulsioneze utilizarea sinergiilor din proiectele de infrastructură;

41.  subliniază importanța piețelor competitive în ceea ce privește utilizarea benzii largi la prețuri accesibile și subliniază necesitatea de aplicare rapidă de către statele membre și de către autoritățile naționale de reglementare a cadrului revizuit al UE în materie de telecomunicații și a recomandării privind accesul de generație următoare;

42.  constată necesitatea de se elabora orientări clare pentru statele membre pentru a garanta direcționarea în timp util a fondurilor către obiective esențiale legate de banda largă, păstrând, în același timp, rentabilitatea și proporționalitatea măsurilor;

43.  solicită instituirea unui cadru favorabil investițiilor în ceea ce privește accesul de generație următoare și accesul fără fir de mare viteză (mobil și prin satelit) care, printre altele, să asigure certitudinea juridică, să promoveze investițiile, concurența și neutralitatea tehnologică, lăsând la latitudinea pieței alegerea tehnologiilor;

44.  invită statele membre să asigure un acces nediscriminatoriu la lucrările de construcții civile și să faciliteze accesul la canalele de transmisie, scăzând astfel în mod semnificativ pragul de investiții;

45.  invită Comisia să realizeze, cu sprijinul statelor membre, o hartă a zonelor nedeservite sau slab deservite;

46.  remarcă faptul că, pentru a optimiza disponibilitatea și adoptarea benzii largi, politica UE trebuie să încurajeze introducerea unor rețele, aplicații, echipamente de acces, servicii și conținuturi eficiente și la prețuri rezonabile; încurajează statele membre să dezvolte servicii de e-guvernare, e-democrație, învățare online și e-sănătate, care vor stimula cererea în materie de bandă largă;

47.  subliniază că, în cazul în care forțele pieței sunt în măsură să ofere un acces competitiv la banda largă, politicile guvernamentale ar trebui să promoveze investițiile și inovarea din partea sectorului privat, prin înlăturarea obstacolelor din calea utilizării acesteia;

48.  sprijină colaborarea dintre Comisie și Banca Europeană de Investiții (BEI) în vederea îmbunătățirii finanțării rețelelor rapide și ultrarapide și subliniază necesitatea canalizării unor astfel de fonduri către proiectele de infrastructură deschisă care sprijină o varietate de servicii;

49.  salută propunerea Comisiei de găsire a unor noi surse de finanțare și instrumente financiare inovatoare; sprijină, în acest sens, crearea unui sistem de obligațiuni pentru proiecte al UE care, împreună cu BEI și fiind garantat de bugetul UE, va răspunde deficitului de finanțare actual datorat reticenței investitorilor privați și constrângerilor semnificative cu care se confruntă bugetele naționale; îndeamnă, prin urmare, Comisia să vină în cel mai scurt timp posibil cu propuneri legislative concrete privind punerea în aplicare a acestei surse alternative de finanțare pentru proiectele de infrastructură importante, purtătoare de valoare adăugată europeană;

50.  încurajează în continuare investițiile adecvate din sectorul public și modelele organizaționale potrivite, în special pe cele care privesc autoritățile locale, parteneriatele public-private, precum și stabilirea unor regimuri de stimulare fiscală pentru dezvoltarea de rețele rapide și ultrarapide; subliniază importanța coordonării politicilor guvernamentale la toate nivelurile;

51.  invită Comisia și statele membre să convină asupra unui pact al UE pentru dezvoltarea benzii largi, în scopul de a coordona mai bine programele de finanțare naționale și europene și investițiile private, în conformitate cu orientările Comisiei privind ajutoarele de stat, care să vizeze în special zonele rurale și să garanteze coordonarea necesară cu indicatori coerenți privind rezultatele la nivelul întregii UE;

52.  solicită crearea unui grup operativ unic la nivel înalt al UE, la care să participe toate părțile interesante relevante, inclusiv utilizatorii și furnizorii de rețele și servicii electronice, autoritățile de reglementare naționale și OAREC, pentru a contribui la dezvoltarea unei viitoare strategii în materie de infrastructură a TIC și a unor servicii specifice ale societății informaționale;

53.  invită Comisia să garanteze neutralitatea și natura deschisă ale internetului și să promoveze capacitatea utilizatorilor finali de a accesa și de a distribui informații și de a utiliza ce aplicații și servicii doresc; solicită Comisiei să verifice dacă pentru aplicarea cadrului revizuit al UE în materie de telecomunicații este nevoie să se elaboreze norme de orientare specifice;

54.  invită statele membre să identifice măsurile care pot fi luate pentru a facilita pătrunderea pe piață a noilor operatori în vederea încurajării unui mediu concurențial;

55.  subliniază că măsurile de reglementare luate de statele membre în ceea ce privește impunerea separării funcționale ar trebui luate doar ca măsură excepțională, după efectuarea unei evaluări a impactului anticipat asupra autorității de reglementare, a întreprinderii, în special a forței de muncă și a stimulentelor primite de aceasta pentru a investi în rețeaua sa; această evaluare a impactului ar trebui discutată cu toate părțile interesate, inclusiv cu reprezentanții forței de muncă;

Avantaje pentru consumatori

56.  ia act de intenția Comisiei de a elabora orientări în ceea ce privește costurile și nediscriminarea, principii esențiale ale cadrului UE, și încurajează Comisia să sprijine concurența la nivelul rețelelor rapide și ultrarapide și să permită tuturor operatorilor un acces echitabil la infrastructură, pentru a asigura consumatorilor o gamă largă de servicii, acces echitabil la rețele și prețuri rezonabile, și să ofere stimulente pentru investițiile eficiente și pentru trecerea rapidă la rețele rapide și ultrarapide;

57.  invită Comisia și statele membre să abordeze problema excluderii digitale sociale și alte impedimente care au împiedicat unele persoane să acceseze internetul, în special comunitățile cu venituri reduse și persoanele cu dizabilități, și să solicite tuturor părților interesate relevante să pună la dispoziție formare și acces pentru populație la serviciile în bandă largă, asistență economică pentru achiziția de servicii și de echipament de bandă largă și stimulente pentru dezvoltarea tehnologiei și a conținutului destinate nevoilor specifice ale utilizatorilor;

58.  invită Comisia, în vederea realizării unor servicii interactive viabile și a facilitării monitorizării obiectivelor în materie de bandă largă, să indice mai multe caracteristici calitative ale accesului la banda largă, inclusiv viteza de descărcare și cea de încărcare, perioadele de latență, vitezele de care beneficiază utilizatorii și caracteristicile necesare pentru prestarea eficientă a unor astfel de servicii; salută activitatea Comisiei în ceea ce privește dezvoltarea unei metodologii de evaluare a aspectelor relevante legate de experiența reală a utilizatorilor;

59.  subliniază diferența dintre viteza teoretică a rețelelor și experiența reală a utilizatorului, întrucât experiența utilizatorului are, de asemenea, legătură cu capacitatea și congestionarea unei pagini web etc.; invită Comisia ca, în colaborare cu OAREC, să își perfecționeze măsurătorile în ceea ce privește vitezele asigurate în bandă largă și să își adapteze obiectivele în consecință și invită OAREC să elaboreze orientări ale UE pentru a se asigura că vitezele în bandă largă promovate reflectă în mod adecvat vitezele medii de încărcare și de descărcare la care utilizatorii se pot, de fapt, aștepta și să se asigure că sunt puse la dispoziția consumatorilor informații cuprinzătoare cu privire la serviciile oferite, pentru a asigura transparența în ceea ce privește beneficiile noii tehnologii, pentru a promova comparabilitatea și pentru a crește concurența; solicită OAREC să se asigure că vitezele tipice în bandă largă oferite consumatorilor sunt promovate în mod corect în interesul transparenței cu privire la avantajele noii tehnologii de încărcare și de descărcare; solicită autorităților naționale de reglementare să ia măsuri împotriva furnizorilor care nu respectă recomandările OAREC;

60.  reamintește importanța serviciilor viitoare de mare viteză, prin care se vor realiza obiectivele UE în materie de eficiență și de siguranță energetică și se vor crea alte mijloace de comunicare (de exemplu sisteme eficiente și inteligente de transport și sisteme de comunicare între persoane, între persoane și mașini și între mașini);

61.  constată că noile rețele din fibră optică oferă consumatorilor un acces de înaltă calitate la viteze semnificativ mai mari decât tehnologia existentă; consideră că ar fi util să se acorde prioritate dezvoltării benzii largi prin cablu optic acolo unde aceasta reprezintă pe termen lung cea mai rentabilă și mai sustenabilă soluție;

62.  solicită Comisiei să prezinte anual un raport Parlamentului referitor la oferta în materie de bandă largă și la variantele pe care consumatorii le au cu adevărat la dispoziție în UE, precum și la progresele realizate în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului privind comunicațiile electronice și a recomandării privind accesul de generație următoare;

63.  invită Comisia să coordoneze cele mai bune practici ale statelor membre din domeniul rețelelor wifi de mare viteză gratuite și accesibile populației în mijloacele de transport în comun;

64.  subliniază faptul că dezvoltarea de noi tehnologii ale informației și comunicațiilor, alături de internetul în bandă largă, reprezintă oportunități excelente pentru a îmbunătăți în continuare comunicarea și dialogul dintre cetățeni și instituțiile Uniunii Europene;

65.  invită Comisia să prezinte evaluări mai detaliate referitoare la impactul pe care anumite tehnologii în bandă largă, în special sistemele de comunicații între persoane, între persoane și mașini și între mașini, l-ar putea avea asupra sănătății; subliniază necesitatea ca UE să monitorizeze și să evalueze în mod constant riscurile pentru sănătate pe care rețelele de internet fără fir le pot prezenta, astfel încât cetățenii să nu fie expuși unor radiații nocive;

Inițiativele electronice: promovarea cererii

66.  solicită adoptarea unor măsuri specifice pentru ca IMM-urile să poată beneficia pe deplin de potențialul benzii largi în domeniul comerțului electronic și al achizițiilor electronice; invită Comisia să facă schimb de bune practici și să ia în considerare includerea în Agenda digitală a unui program specific pentru IMM-uri și a conectivității în bandă largă;

67.  subliniază faptul că, pentru a optimiza impactul și beneficiile aduse societății de banda largă, introducerea acesteia ar trebui coroborată cu informații de sensibilizare referitoare la cerere și cu programe educaționale;

68.  invită statele membre să își intensifice eforturile de eliminare a deficitului de competențe informatice la toate nivelurile educaționale și prin intermediul învățării pe toată durata vieții pentru toți cetățenii, acordând o atenție deosebită cetățenilor cu competențe reduse în domeniul tehnologiei informației; subliniază că investițiile în banda largă în UE pot avea succes numai dacă investițiile în domeniul tehnic sunt direct legate de investițiile în dezvoltarea competențelor cetățenilor în domeniul TI; evidențiază rolul noilor tehnologii în educație și remarcă faptul că obținerea de cunoștințe tehnologice avansate este, prin urmare, nu doar un obiectiv, ci și un instrument esențial prin care se pot realiza învățarea pe toată durata vieții și coeziunea socială;

69.  invită statele membre și acest sector să permită oamenilor să dezvolte competențe noi prin programe cuprinzătoare de recalificare și de formare și să conecteze schimbările tehnologice cu politici active privind piața muncii;

70.  invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei din cadrul planului său de acțiune privind e-guvernarea, utilizând sistemul de achiziții online, adoptând o strategie deschisă de accesare a informațiilor privind sectorul public, promovând identitatea electronică și asigurând interoperabilitatea semnăturilor la nivel paneuropean și mondial; amintește faptul că măsurile luate ar trebui să fie direcționate către simplificarea interacțiunii birocratice cu administrațiile publice;

71.  invită Comisia să accelereze operațiunile de achiziții publice online, folosind resursele existente online și facturarea electronică (inițiativa „e-factura”);

72.  sprijină inițiativele precum e-sănătatea și o structură paneuropeană de informații privind sănătatea pentru a spori autonomia pacienților și calitatea vieții acestora; afirmă că, având în vedere că populația UE îmbătrânește, astfel de servicii ar trebui să fie accesibile oriunde, oricând, inclusiv prin intermediul dispozitivelor mobile, și mai ales din punctul de vedere al prețului; consideră că, pentru a realiza infrastructura paneuropeană de informații privind sănătatea a unui sistem sanitar axat pe pacient, trebuie întreprinse următoarele acțiuni:

73.  sprijină serviciile inovatoare în bandă largă dedicate sectorului maritim și salută discuția dintre Comisie și statele membre privind o nouă inițiativă „e-maritime” în baza proiectului SafeSeaNet, care va aborda, conform planului, și informații legate de logistică, de vămi, de controlul la frontiere, de mediu, de operațiunile de pescuit, de comunicații, precum și de aspectele referitoare la siguranță și la securitate;

74.  invită Comisia să promoveze folosirea celei mai noi generații de sateliți ca o modalitate inovatoare de utilizare a comunicațiilor în bandă largă în proiecte cu valoare adăugată europeană, inclusiv extinderea utilizării Sistemului mondial de primejdie și siguranță maritimă, precum și a rețelei mondiale în bandă largă de generație următoare și a serviciilor maritime FleetBroadband;

75.  reamintește necesitatea de conectare a Agendei digitale cu dispozițiile privind servicii noi care generează creștere, precum comerțul electronic, e-sănătatea, învățarea online și operațiunile de e-banking;

76.  subliniază importanța unui cadru solid al UE de protejare a vieții private și salută revizuirea actuală a Directivei privind protecția datelor;

o
o   o

77.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 251, 25.9.2010, p. 35. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0220. (3) JO C 235, 30.9.2009, p. 7. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0207. (5) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45. (6) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 206. (7) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 60. (8) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 87. (9) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 364 (10) JO C 291 E, 30.11.2006, p.133. (11) JO C 133 E, 8.6.2006, p. 140. (12) JO C 104, 14.4.1999, p. 128.

Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la o abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană (2011/2025(INI))

P7_TA(2011)0323 A7-0244/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 16,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articole 7 și 8, precum și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 8 privind protecția vieții private și de familie și articolul 13 privind dreptul la un recurs efectiv;

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(1),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(3),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice)(4),

–  având în vedere Convenția 108 a Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, dezvoltată de Directiva 95/46/CE și de protocolul adițional la aceasta din 8 noiembrie 2001 cu privire la autoritățile de supraveghere și fluxul transfrontalier al datelor și recomandările Comitetului de Miniștri către statele membre, în special Recomandarea nr. R (87) 15 de reglementare a utilizării datelor cu caracter personal în sectorul polițienesc și Recomandarea CM/Rec(2010)13 privind protecția persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în contextul creării unor tipologii pe baza unor criterii specifice („profiling”),

–  având în vedere principiile directoare de reglementare a fișierelor electronice care conțin date cu caracter personal decretate de către Adunarea generală a ONU în 1990,

–  având în vedere comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană (COM(2010)0609),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la comunicarea Comisei privind o abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere concluziile avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD)din 14 ianuarie 2011 referitor la comunicarea Comisei privind o abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană,

–  având în vedere contribuția comună a Grupului de lucru al articolului 29 privind protecția datelor și a Grupului de lucru privind poliția și justiția la consultările organizate de Comisia Europeană privind cadrul legal pentru dreptul fundamental la protecția datelor personale, raport intitulat „Viitorul vieții private”(6),

–  având în vedere Avizul 8/2010 al Grupului de lucru al articolului 29 privind protecția datelor, referitor la legislația aplicabilă(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la protecția datelor, precum și rezoluția referitoare la Programul Stockholm(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0244/2011),

A.  întrucât Directiva 95/46/CE privind protecția datelor și Directiva 2009/140/CE privind pachetul telecomunicații fac posibilă libera circulație a datelor cu caracter personal în cadrul pieței interne;

B.  întrucât legislația privind protecția datelor în UE, în statele membre și în afară a dezvoltat o tradiție juridică care trebuie menținută și elaborată în continuare;

C.  întrucât principiile de bază ale Directivei 95/46/CE rămân valabile, însă au fost observate abordări diferite ale statelor membre în ceea ce privește implementarea și aplicarea acesteia; întrucât UE trebuie să se înzestreze, după un studiu de impact aprofundat, cu un cadru cuprinzător, coerent, modern și de înalt nivel, care să fie capabil să protejeze în mod eficace drepturile fundamentale ale persoanelor, îndeosebi dreptul la viața privată, în ce privește tratarea datelor personale în interiorul și în afara UE în toate împrejurările, pentru a putea face față numeroaselor provocări la adresa protecției datelor, precum cele cauzate de globalizare, dezvoltarea tehnologică, intensificarea activităților online, utilizări legate de activități din ce în ce mai numeroase și preocupările de securitate (cum ar fi lupta împotriva terorismului); întrucât un astfel de cadru privind protecția datelor poate spori securitatea juridică, reduce la minimum sarcinile administrative, asigura condiții de concurență echitabile pentru toți agenții economici, stimula piața unică digitală și stimula încrederea în comportamentul controlorilor de date și al autorităților de aplicare a legii;

D.  întrucât încălcarea dispozițiilor privind protecția datelor poate conduce la riscuri grave pentru drepturile fundamentale ale persoanelor și pentru valorile statelor membre, astfel încât Uniunea și statele membre trebuie să ia măsuri efective împotriva acestor încălcări; întrucât astfel de încălcări conduc la o lipsă de încredere a cetățenilor care va slăbi utilizarea oportună a noilor tehnologii și întrucât utilizarea incorectă și folosirea abuzivă a datelor cu caracter personal ar trebui, prin urmare, să fie pedepsite prin sancțiuni corespunzătoare, severe și disuasive, inclusiv sancțiuni penale;

E.  întrucât alte drepturi fundamentale pertinente consacrate în Cartă și alte obiective stabilite în tratate, precum libertatea de exprimare și de informare și principiul transparenței, trebuie luate pe deplin în considerare atunci când se garantează dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal;

F.  întrucât noul temei legal stabilit în articolul 16 din TFUE, precum și recunoașterea, la articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale, a dreptului la protecția datelor personale și la articolul 7 a dreptului la respectarea vieții private și de familie ca un drept autonom impun necesitatea imperativă și sprijinirea unei abordări globale a protecției datelor în toate domeniile în care sunt prelucrate date personale, inclusiv în domeniul cooperării polițienești și judecătorești în materie penală, în domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC), fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute la articolul 39 din TUE, precum și în domeniul prelucrării datelor de către instituțiile și organismele UE;

G.  întrucât este absolut necesară luarea în considerare a unei serii de elemente cheie atunci când se iau în discuție soluții legislative, cum ar fi protecția eficace în toate împrejurările și indiferent de preferințele politice, într-un interval de timp specific; întrucât cadrul trebuie să fie stabil pe o perioadă lungă de timp, iar limitările privind exercitarea dreptului, acolo unde și dacă sunt necesare, trebuie să fie de natură excepțională, în conformitate cu legea, strict necesare și proporționale și să nu afecteze niciodată elementele fundamentale ale dreptului în sine;

H.  întrucât colectarea, analizarea, schimbul de date, precum și folosirea incorectă a acestora și riscul creării unor tipologii pe baza unor criterii specifice („profiling”), stimulate de evoluțiile tehnologice, au căpătat o amploare fără precedent și, în consecință, impun necesitatea unor norme stricte de protecție a datelor, precum o legislație aplicabilă și definirea responsabilităților tuturor părților interesate în ceea ce privește aplicarea legislației UE privind protecția datelor; întrucât întreprinderile și structurile comerciale recurg tot mai des la carduri de fidelitate (carduri de membru, carduri de reduceri, carduri care oferă diverse avantaje, etc) și întrucât aceste carduri sunt sau pot fi utilizate pentru întocmirea de profiluri psihologice ale clienților;

I.  întrucât cetățenii nu fac cumpărături online cu același sentiment de siguranță ca în cazul cumpărăturilor făcute în magazine, din cauza temerilor legate de furtul identității și a lipsei de transparență privind modul în care vor fi prelucrate și folosite informațiile lor cu caracter personal;

J.  întrucât tehnologia face tot mai mult posibilă crearea, trimiterea, prelucrarea și stocarea datelor personale oricând și oriunde sub multe forme diferite și întrucât, în acest context, este extrem de important ca persoanele în cauză să păstreze controlul efectiv asupra propriilor date;

K.  întrucât dreptul fundamental la protecția datelor și viața privată include protecția persoanelor împotriva eventualei supravegheri și folosirii abuzive a datelor lor de către autoritățile statului în sine, precum și de către entități private;

L.  întrucât viața privată și securitatea sunt, în același timp, posibile, ambele prezentând o importanță-cheie pentru cetățeni, în sensul că nu este necesar să se aleagă între a fi liber sau a fi în siguranță;

M.  întrucât copiii au dreptul la o protecție specifică, deoarece pot fi mai puțin conștienți de riscuri, consecințe, garanții și drepturi în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal; întrucât rețelele de socializare online de diverse tipuri se răspândesc rapid pe internet, iar participanții, îndeosebi tinerii, divulgă pe aceste site-uri date cu caracter personal;

N.  întrucât controlul eficace de către persoana în cauză și autoritatea națională de protecție a datelor necesită un comportament transparent al controlorilor de date;

O.  întrucât nu toți controlorii de date sunt întreprinderi online și, astfel, noile norme în materie de protecție a datelor trebuie să acopere atât mediul online, cât și pe cel offline, luând, totodată, în considerare posibilele diferențe dintre acestea;

P.  întrucât autoritățile naționale de protecție a datelor fac obiectul unor norme foarte divergente în cele 27 de state membre, în special în ceea ce privește statutul lor, resursele și competențele;

Q.  întrucât un sistem european și internațional puternic de protecție a datelor reprezintă elementul fundamental în circulația datelor personale peste granițe și întrucât diferențele actuale din cadrul legislației privind protecția datelor și a punerii acesteia în aplicare au consecințe asupra protecției drepturilor fundamentale și libertăților cetățenești, certitudinii și clarității juridice în relațiile contractuale, dezvoltării comerțului și afacerilor în mediul virtual, încrederii consumatorilor în sistem, tranzacțiilor transfrontaliere, economiei mondiale și pieței unice europene; întrucât, în acest context, schimbul de date este important pentru a permite și asigura securitatea publică la nivel național și internațional; întrucât necesitatea, proporționalitatea, limitarea scopului, supravegherea și caracterul adecvat sunt condiții prealabile pentru schimbul de date;

R.  întrucât normele și condițiile actuale care reglementează transferul de date personale din UE în țări terțe conduc la abordări și practici diverse în diferitele state membre; întrucât este imperativ ca drepturile persoanelor în cauză să fie respectate pe deplin în țările terțe atunci când sunt transferate sau prelucrate date cu caracter personal;

Angajarea totală pentru o abordare globală

1.  salută și sprijină ferm comunicarea Comisiei intitulată „O abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană” precum și concentrarea acesteia pe consolidarea aranjamentelor existente, propunând principii și mecanisme noi și asigurând coerență și standarde înalte pentru protecția datelor în noua situație care există în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (articolul 16 TFUE) și a investirii cu efecte juridice a Cartei drepturilor fundamentale, îndeosebi articolul 8;

2.  subliniază că normele și principiile prevăzute în Directiva 95/46/CE reprezintă un punct de plecare ideal și ar trebui dezvoltate în continuare, extinse și puse în aplicare, ca parte a unei legislații moderne privind protecția datelor;

3.  subliniază importanța articolului 9 din Directiva 95/46/CE, care obligă statele membre să prevadă derogări de la normele privind protecția datelor cu caracter personal atunci când datele sunt utilizate numai în scopuri jurnalistice sau în scopul expresiei artistice sau literare; în acest context, invită Comisia să asigure menținerea acestor excepții și depunerea tuturor eforturilor pentru evaluarea necesității de a dezvolta în continuare respectivele excepții, în lumina oricăror noi dispoziții, cu scopul de a proteja libertatea presei;

4.  subliniază că abordarea tehnologică neutră a Directivei 95/46/CE ar trebui menținută ca un principiu al unui nou cadru;

5.  recunoaște faptul că evoluțiile tehnologice, pe de o parte, au creat noi amenințări la protecția datelor cu caracter personal și, pe de altă parte, au condus, de asemenea, la o creștere amplă a utilizării tehnologiilor informaționale în scopuri normale, de zi cu zi, inofensive, și că aceste evoluții necesită o evaluare de amploare a normelor actuale de protecție a datelor pentru a se asigura că: (i) normele oferă, în continuare, un nivel ridicat de protecție (ii) normele ating, încă, un echilibru echitabil între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și informare și (iii) normele nu împiedică, în mod inutil, prelucrarea cotidiană a datelor cu caracter personal care este, de obicei, inofensivă;

6.  consideră că este absolut necesară extinderea normelor generale de protecție a datelor în domeniile cooperării polițienești și judiciare, inclusiv în cazul prelucrării la nivel național, luând în considerare, îndeosebi, tendința discutabilă de a reutiliza în mod sistematic date cu caracter personal din sectorul privat în scopuri de aplicare a legii, asigurând, totodată, în mod excepțional, după caz și proporțional într-o societate democratică, limitări restrictive în mod personalizat și armonizate ale anumitor drepturi ale persoanelor în materie de protecție a datelor;

7.  subliniază necesitatea ca prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele Uniunii Europene, care este reglementată de Regulamentul (CE) nr. 45/2001, să fie inclusă în domeniul de aplicare al noului cadru;

8.  recunoaște că ar putea fi necesare măsuri sporite, suplimentare, pentru a specifica modul în care principiile generale stabilite prin cadrul global se aplică activităților și prelucrării datelor în anumite sectoare, cum a fost deja cazul cu Directiva privind viața privată și comunicațiile electronice, dar insistă asupra faptului că normele specifice sectorului nu ar trebui, în niciun caz, să scadă nivelul de protecție asigurat de legislația-cadru, ci ar trebui să definească în mod strict derogările excepționale, necesare, legitime și restrictive de la principiile generale privind protecția datelor;

9.  invită Comisia să se asigure că revizuirea actuală a legislației UE privind protecția datelor personale va asigura:

10.  consideră că regimul revizuit de protecție a datelor, impunând aplicarea drepturilor la viața privată și protecția datelor, ar trebui, în același timp, să reducă la minim obligațiile financiare și birocratice și să ofere instrumente care să permită asociațiilor de antreprenori percepute ca o unitate să acționeze în mod unitar și nu ca o mulțime de întreprinderi individuale; încurajează Comisia să efectueze evaluări privind impactul și să analizeze cu atenție costurile unor noi măsuri;

Consolidarea drepturilor persoanelor

11.  invită Comisia să consolideze principiile și elementele existente, cum ar fi transparența, reducerea la minimum a datelor și al limitării scopului, consimțământul informat, prealabil și explicit, notificarea încălcării datelor și drepturile persoanelor în cauză, prevăzute în Directiva 95/46/CE, îmbunătățind punerea lor în aplicare în statele membre, în special cu privire la „mediul online global”;

12.  subliniază faptul că acordul ar trebui să fie considerat valid numai în cazul în care este clar, informat, exprimat în mod liber, specific și explicit și că ar trebui aplicate mecanisme adecvate de înregistrare sau de revocare a acordului utilizatorilor;

13.  subliniază că consimțământul voluntar nu poate fi prezumtiv în domeniul contractelor de muncă;

14.  este preocupat de abuzurile ce decurg din publicitatea comportamentală online și relevă că Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice impune consimțământul expres și prealabil al persoanei în cauză pentru afișarea cookies-urilor și monitorizarea ulterioară a comportamentului său de navigare pentru a-i trimite anunțuri comerciale personalizate;

15.  sprijină pe deplin introducerea unui principiu general al transparenței, precum și utilizarea tehnologiilor care sporesc transparența și dezvoltarea notificărilor de confidențialitate standard care permit persoanelor să exercite control asupra propriilor date; subliniază că informațiile privind prelucrarea datelor trebuie să fie prezentate într-un limbaj simplu și clar, ușor de înțeles și accesat;

16.  subliniază, încă o dată, importanța îmbunătățirii mijloacelor de exercitare și sensibilizării cu privire la drepturile de acces, corectare, ștergere și blocare a datelor, a clarificării în detaliu și a codificării „dreptului de a fi uitat(9)”, precum și a portabilității datelor(10), asigurând, totodată, dezvoltarea și aplicarea fezabilității tehnice și organizatorice depline pentru a permite exercitarea acestor drepturi; subliniază că, pentru a permite utilizatorilor o utilizare responsabilă a internetului, aceștia trebuie aibă un control suficient asupra datelor lor înregistrate online;

17.  subliniază faptul că cetățenii trebuie să fie în măsură să își exercite gratuit drepturile în materie de date; invită întreprinderile să se abțină de la orice tentativă de a adăuga bariere inutile la dreptul de acces, modificare sau ștergere a datelor cu caracter personal; subliniază faptul că persoanele în cauză trebuie să știe în orice moment ce date au fost stocate de către cine, când, cu ce scop, pentru ce perioadă de timp, precum și modul în care acestea sunt prelucrate; subliniază că persoanele în cauză trebuie să-și poată șterge, corecta sau bloca datele într-un mod nebirocratic și că acestea trebuie informate cu privire la orice utilizare necorespunzătoare a datelor cu caracter personal sau încălcare a securității acestora; solicită, de asemenea, ca datele să fie divulgate la cererea persoanei în cauză și să fie șterse cel mai târziu atunci când persoana în cauză solicită acest lucru; subliniază că este necesar să se comunice clar persoanelor vizate nivelul de protecție a datelor cu caracter personal în țările terțe; subliniază faptul că dreptul de acces include nu numai accesul deplin la datele prelucrate despre sine, inclusiv sursa și beneficiarii, ci, de asemenea, informații inteligibile despre logica implicată în orice prelucrare automată; subliniază că aceasta din urmă va deveni și mai importantă odată cu crearea unor tipologii pe baza unor criterii specifice și extragerea datelor;

18.  subliniază că stabilirea unui profil (profiling) reprezintă o tendință importantă în mediul digital, având în vedere, printre altele, importanța în creștere a rețelelor sociale și a modelor de derulare a afacerilor pe internet; solicită, prin urmare, Comisiei să includă dispoziții referitoare la stabilirea de profiluri, definind în același timp în mod clar conceptele de „profil” și de „stabilire a unui profil”;

19.  reiterează necesitatea de a consolida obligațiile controlorilor de date cu privire la informarea persoanelor vizate și salută atenția acordată în comunicare pentru activitățile de conștientizare destinate atât publicului larg, cât și în mod specific tineretului; subliniază necesitatea tratării specifice a cazurilor persoanelor vulnerabile și, în special, a copiilor și a persoanelor vârstnice; încurajează diverșii actori să întreprindă astfel de activități de conștientizare și sprijină propunerea Comisiei de a cofinanța măsurile de sensibilizare cu privire la protecția datelor de la bugetul Uniunii; sugerează diseminarea eficientă la nivelul fiecărui stat membru a informațiilor privind drepturile și obligațiile persoanelor fizice și juridice în ceea ce privește colectarea, prelucrarea, stocarea și transmiterea datelor cu caracter personal;

20.  reamintește necesitatea de a proteja în mod special persoanele vulnerabile, cu deosebire copiii, mai ales prin impunerea unui nivel ridicat de protecție a datelor ca parametru implicit și punerea în aplicare de măsuri adecvate și specifice pentru a le proteja datele cu caracter personal;

21.  subliniază că este important ca legislația cu privire la protecția datelor personale să recunoască necesitatea protecției copiilor și minorilor, ținând seama, printre altele, de accesul crescut al copiilor la internet și conținuturile digitale și subliniază că aptitudinile media trebuie să devină parte a educației formale pentru a învăța copiii și minorii cum să acționeze în mod responsabil în mediul virtual; În acest scop, trebuie să se acorde o atenție deosebită dispozițiilor referitoare la colectarea și prelucrarea ulterioară a datelor copiilor, întărirea principiului limitării scopului în ce privește datele personale ale copiilor și a modului în care se obține acordul copiilor, precum și celor referitoare la protecția împotriva publicității comportamentale(11);

22.  sprijină clarificarea suplimentară și consolidarea garanțiilor pentru prelucrarea datelor sensibile și solicită să se ia în considerare necesitatea abordării de categorii noi, cum ar fi datele genetice și biometrice, îndeosebi în contextul evoluțiilor tehnologice (de exemplu „cloud computing”) și sociale;

23.  subliniază că datele cu caracter personal referitoare la situația profesională a utilizatorului care sunt transmise angajatorului nu ar trebui publicate sau transmise unor terți fără permisiunea prealabilă a persoanei în cauză;

Promovarea în continuare a dimensiunii pieței interne și asigurarea unei aplicări mai bune a normelor de protecție a datelor

24.  observă că protecția datelor ar trebui să aibă un rol tot mai mare pe piața internă și subliniază că protecția eficientă a dreptului la viață privată este esențială pentru a câștiga încrederea persoanelor, necesară pentru eliberarea întregului potențial de creștere al pieței unice digitale; reamintește Comisiei că existența unor norme și principii comune atât pentru produse, cât și pentru servicii, având în vedere că serviciile reprezintă o parte importantă a pieței digitale, reprezintă o condiție prealabilă pentru realizarea pieței unice digitale;

25.  solicită din nou Comisiei să precizeze normele referitoare la legislația aplicabilă în domeniul protecției datelor cu caracter personal;

26.  consideră că este extrem de important ca obligațiile operatorilor de date să fie consolidate pentru a asigura respectarea legislației privind protecția datelor prin aplicarea, între altele, a unor mecanisme și proceduri proactive și salută, în acest sens, celelalte direcții propuse în comunicarea Comisiei;

27.  reamintește că, în acest context, o atenție specială trebuie acordată controlorilor de date care sunt supuși obligațiilor secretului profesional și că, în cazul acestora, ar trebui să fie luată în considerare construirea unor structuri speciale pentru supravegherea protecției datelor;

28.  salută și sprijină considerațiile Comisiei de a introduce un principiu de responsabilitate, întrucât este de o importanță esențială a asigura că operatorii de date acționează în conformitate cu responsabilitatea lor; în același timp, invită Comisia să examineze cu atenție modul în care un astfel de principiu ar putea fi pus în aplicare în practică și să evalueze consecințele acestuia;

29.  salută posibilitatea de a face obligatorie numirea responsabililor operaționali cu protecția datelor, experiența statelor membre UE care au deja un astfel de responsabil demonstrând că acest concept a avut succes; subliniază, însă, că acesta trebuie analizat cu atenție în cazul IMM-urilor cu scopul de a se evita costuri și sarcini excesive asupra acestora;

30.  salută, de asemenea, în acest sens, eforturile depuse în vederea simplificării și armonizării sistemului actual de notificare;

31.  consideră esențială efectuarea de evaluări obligatorii privind impactul asupra vieții private, cu scopul de a identifica riscurile referitoare la viața privată, de a prevedea probleme și de a prezenta soluții proactive;

32.  consideră că este extrem de important ca drepturile persoanelor în cauză să fie executorii; indică faptul că pot fi introduse acțiuni colective în justiție ca modalitate de apărare colectivă a drepturilor individuale referitoare la protecția datelor și de obținere a unor daune în urma încălcării securității datelor cu caracter personal; indică, totuși, că astfel de acțiuni în justiție trebuie să fie bine încadrate pentru a se evita abuzurile; solicită Comisiei să clarifice relația dintre comunicarea privind protecția datelor și consultarea publică în curs cu privire la căile de recurs colective; solicită, prin urmare, un mecanism de recurs colectiv pentru încălcarea normelor de protecție a datelor pentru a permite persoanelor în cauză să obțină despăgubiri pentru daunele suferite;

33.  subliniază necesitatea unei aplicări adecvate și armonizate la nivelul UE; invită Comisia să prevadă includerea, în propunerea sa legislativă, a unor sancțiuni severe și disuasive, inclusiv sancțiuni penale, pentru utilizarea incorectă și folosirea abuzivă a datelor cu caracter personal;

34.  încurajează Comisia să introducă un sistem pentru notificarea generală obligatorie a încălcării securității datelor cu caracter personal prin extinderea acestuia și la alte sectoare, în afara sectorului telecomunicațiilor, asigurându-se în același timp că (a) nu devine o alertă de rutină pentru tot felul de încălcări, ci se referă în principal la cele care pot avea un impact negativ asupra persoanei și (b) toate încălcările, fără excepție, sunt înregistrate și puse la dispoziția autorităților de protecție a datelor sau a altor autorități competente pentru inspecție și evaluare, garantând, astfel, condiții de concurență echitabile și o protecție uniformă pentru toți cetățenii;

35.  consideră că concepte de tipul „privacy by design” (respectarea vieții private în modul de concepție) și „privacy by default” (respect intrinsec pentru viața privată) conferă a consolidare a protecției datelor, sprijină țaplicarea concretă și dezvoltarea ulterioară, precum și necesitatea promovării utilizării tehnologiilor de protecție a vieții private (Privacy Enhancing Technologies); subliniază necesitatea ca orice implementare a conceptului respectării vieții private în modul de concepție să fie bazată pe definiții și criterii solide și concrete pentru a proteja dreptul cetățenilor la viața privată și protecția datelor personale și pentru a asigura certitudine juridică, transparență, condiții de concurență echitabile și libera circulație; consideră că „respectarea vieții private în modul de concepție” ar trebui să fie bazată pe principiul reducerii la minim a datelor, adică toate produsele, serviciile și sistemele ar trebui concepute în așa fel încât să necesite doar colectarea, utilizarea și transmiterea acelor date personale care sunt absolut necesare pentru funcționarea acestora;

36.  observă că dezvoltarea și utilizarea mai largă a informaticii dematerializate (cloud computing) generează noi provocări în ceea ce privește viața privată și protecția datelor cu caracter personal; prin urmare, solicită clarificarea competențelor operatorilor de date, a agenților care prelucrează datele și a agenților care le stochează pentru a atribui mai exact responsabilitățile juridice corespunzătoare și pentru a le permite persoanelor vizate să cunoască unde sunt stocate datele care le privesc, cine are acces la aceste date, cine decide cum vor fi utilizate datele cu caracter personal și ce procese de siguranță și de recuperare sunt utilizate;

37.  solicită, prin urmare, Comisiei să ia în considerare în mod corespunzător aspectele privind protecția datelor în legătură cu utilizarea informaticii dematerializate (cloud computing) la revizuirea Directivei 95/46/CE și să se asigure că normele privind protecția datelor cu caracter personal se aplică tuturor părților interesate, inclusiv operatorilor din domeniul telecomunicațiilor și altor tipuri de operatori;

38.  cheamă Comisia să responsabilizeze toți actorii de pe internet cu privire la aspectul datelor cu caracter personal și solicită ca agențiile de publicitate și editurile să informeze în mod clar toți utilizatorii de internet, înainte de orice colectare a unor date care îi privesc.

39.  salută acordul semnat de curând privind cadrul de evaluare a impactului aplicațiilor RFID (identificare a frecvenței radio) asupra vieții private și a protecției datelor, menit să asigure respectarea vieții private a consumatorilor înainte de introducerea etichetelor RFID pe o piață dată;

40.  sprijină eforturile în vederea promovării în continuare a inițiativelor de autoreglementare, cum ar fi codurile de conduită și analiza cu privire la înființarea unor scheme voluntare de certificare la nivelul UE, ca măsuri complementare ale măsurilor legislative, asigurând totodată că regimul UE de protecție a datelor se bazează pe o legislație care stabilește garanții de înalt nivel; solicită Comisiei să realizeze un studiu de impact al inițiativelor de autoreglementare ca instrumente destinate să asigure o mai bună aplicare a normelor de protecție a datelor;

41.  consideră că integritatea și fiabilitatea oricărui sistem de certificare sau de parafare trebuie să fie garantate, iar acesta să fie neutru din punct de vedere tehnologic, cu potențial de recunoaștere globală și necostisitor, pentru a nu împiedica adoptarea;

42.  susține clarificarea suplimentară, consolidarea și armonizarea statutului și competențelor autorităților naționale de protecție a datelor, precum și analizarea unor posibilități de a asigura o aplicare mai coerentă a normelor UE în materie de protecție a datelor, la nivelul pieței interne; mai mult, subliniază importanța asigurării coerenței dintre atribuțiile AEPD, ale autorităților naționale pentru protecția datelor și ale Grupului de lucru „Articolul 29”;

43.  subliniază, în acest context, că rolul și competențele Grupului de lucru „Articolul 29” ar trebui consolidate în vederea îmbunătățirii coordonării și cooperării dintre autoritățile pentru protecția datelor din statele membre, îndeosebi cu privire la necesitatea garantării unei aplicări uniforme a normelor de protecție a datelor;

44.  invită Comisia să clarifice în noul cadrul legal conceptul esențial de independență a autorităților naționale pentru protecția datelor, adică lipsa oricărei influențe externe(12); subliniază că autoritățile naționale de protecție a datelor ar trebui înzestrate cu resursele necesare și învestite cu competențe armonizate de a ancheta și sancționa;

Consolidarea dimensiunii globale a protecției datelor

45.  invită Comisia să simplifice și să consolideze actualele proceduri pentru transferurile internaționale de date – acordurile obligatorii din punct de vedere juridic și normele obligatorii pentru întreprinderi - și să definească, pe baza principiilor în materie de protecție a datelor cu caracter personal menționate mai sus, aspectele fundamentale ambițioase ale protecției datelor în UE, care vor fi utilizate în acordurile internaționale; subliniază că acordurile UE cu țările terțe în domeniul schimbului de date cu caracter personal trebuie să prevadă ca cetățenii europeni să beneficieze de același nivel de protecție a datelor cu caracter personal ca și în interiorul Uniunii Europene;

46.  este de părere că procedura Comisiei de evaluare a caracterului adecvat ar putea fi clarificată suplimentar, pusă în aplicare și monitorizată mai strict, iar criteriile și cerințele în materie de evaluare a nivelului de protecție a datelor într-o țară terță sau în cadrul unei organizații internaționale ar putea fi, de asemenea, mai bine specificate, având în vedere noile amenințări la adresa vieții private și a datelor cu caracter personal;

47.  invită Comisia să evalueze cu atenție eficacitatea și aplicarea corectă a principiilor „sferei de siguranță” („safe-harbour”);

48.  salută poziția Comisiei în ceea ce privește reciprocitatea nivelurilor de protecție a persoanelor vizate ale căror date sunt exportate sau păstrate în țări terțe; solicită Comisiei să ia măsuri hotărâte pentru a consolida cooperarea cu țările terțe în materie de reglementare în vederea clarificării normelor aplicabile și a convergenței legislației privind protecția datelor din UE și din țările terțe; solicită Comisiei să plaseze aceste aspecte în fruntea listei priorităților pentru Consiliul Economic Transatlantic reimpulsionat;

49.  sprijină eforturile Comisiei de a consolida cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, inclusiv cu ONU, Consiliul Europei și OCDE, precum și cu organizațiile de standardizare, cum ar fi Comitetul European de Standardizare (CEN), Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Consorțiul World Wide Web (W3C) și Grupul operativ de inginerie a internetului (Internet Engineering Task Force - IETF); încurajează dezvoltarea de norme internaționale(13), asigurând, în același timp, coerența inițiativelor referitoare la normele internaționale și revizuirile actuale în cadrul UE, OCDE și Consiliului Europei;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (2) JO L 350, 30.12.2008, p. 60. (3) JO L 8, 12.1.2001, p. 1. (4) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (5) A 3071-a reuniune a Consiliului Justiţie şi Afaceri interne, ţinută la Bruxelles, la 24 şi 25 februarie 2011, disponibilă la http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/119461.pdf. (6) 02356/09/EN WP 168. (7) 0836/10/EN WP 179. (8) De exemplu: Poziţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la proiectul de decizie-cadru a Consiliului privind protecţia datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală (JO C 8 E , 14.1.2010, p. 138); Recomandarea Parlamentului European din 26 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la consolidarea securităţii şi a libertăţilor fundamentale pe internet (JO C 117 E , 6.5.2010, p. 206); Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în serviciul cetăţenilor - Programul de la Stockholm (JO C 285 E , 21.10.2010, p. 12). (9) Toate elementele pertinente care susţin acest drept trebuie să fie identificate în mod clar şi precis. (10) Portabilitatea datelor cu caracter personal va facilita atât buna funcţionare a pieţei interne, cât şi a internetului, cu deschiderea şi posibilităţile sale de interconectare caracteristice. (11) S-ar putea lua în considerare instituirea unui prag de vârstă pentru copii; pentru cei sub acest prag de vârstă să fie necesar acordul părinţilor şi să se activeze mecanisme de verificare a vârstei; (12) În conformitate cu articolul 16 TFUE şi articolul 8 din Cartă. (13) A se vedea Declaraţia de la Madrid: Norme globale referitoare la viaţa privată într-o lume globală, octombrie 2009 şi Rezoluţia privind normele internaţionale, adoptată la cea de a 32-a Conferinţă internaţională privind protecţia datelor personale şi comisarii pentru viaţa privată, desfăşurată la Ierusalim, în perioada 27-29 octombrie 2010.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 și de abrogare a Directivelor 87/250/CEE, 90/496/CEE, 1999/10/CE, 2000/13/CE, 2002/67/CE, 2008/5/CE și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 (17602/1/2010 – C7-0060/2011 – 2008/0028(COD))

P7_TA(2011)0324 A7-0177/2011

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului la prima lectură (17602/1/2010-C7-0060/2011)(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 18 septembrie 2008(2)

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0040),

–  având în vedere angajamentele asumate de către reprezentantul Consiliului în scrisoarea din 22.6.2011 de a accepta poziția Parlamentului în a a doua lectură, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0177/2011),

1.  adoptă poziția sa în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția sa.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 iulie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 şi (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului , a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.)

(1) JO C 102 E, 2.4.2011, p. 1. (2) JO C 77, 31.3.2009, p. 81. (3) Texte adoptate la 16.6.2010, P7_TA(2010)0222.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (17506/1/2010 – C7-0074/2011 – 2008/0062(COD))

P7_TA(2011)0325 A7-0208/2011

(Procedură legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (17506/1/2010-C7-0074/2011),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0151),

–  având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului, prin scrisoarea sa din 22 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A7-0208/2011),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 iulie 2011 în vederea adoptării Directivei (UE) nr. .../2011 a Parlamentul European și al Consiliului de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/82/UE.)

ANEXĂ

Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului referitoare la tabelele de corespondență

Acordul la care s-a ajuns între Parlamentul European și Consiliu cu privire la propunerea de directivă de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră în cadrul trilogului din 20 iunie 2011 nu aduce atingere rezultatului discuțiilor interinstituționale în desfășurare referitoare la tabelele de corespondență.

Declarația Comisiei privind tabelele de corespondență

Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat de a asigura că statele membre întocmesc tabele de corespondență între măsurile de transpunere adoptate și directiva UE și le transmit Comisiei în cadrul procesului de transpunere a legislației UE, în interesul cetățenilor, în scopul unei mai bune legiferări și al creșterii transparenței juridice, precum și cu scopul de a contribui la examinarea conformității legislației naționale cu dispozițiile UE.

Comisia regretă lipsa sprijinului pentru dispoziția inclusă în propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o directivă de facilitare a aplicării transfrontaliere a normelor din domeniul siguranței rutiere, care viza obligativitatea elaborării tabelelor de corespondență.

În virtutea spiritului de compromis și pentru a asigura adoptarea imediată a propunerii menționate, Comisia poate accepta substituirea dispoziției incluse în text referitoare la obligativitatea întocmirii tabelelor de corespondență cu un considerent prin care statele membre să fie încurajate să urmeze această practică.

Totuși, poziția Comisiei în cazul acestui dosar nu trebuie considerată drept un precedent. Comisia își continuă eforturile depuse în vederea identificării, împreună cu Consiliul și cu Parlamentul European, a unei soluții adecvate la această problemă instituțională de tip orizontal.

Declarația Comisiei cu privire la orientările în materie de asistență rutieră

Comisia va analiza nevoia de a dezvolta orientări la nivelul UE pentru a asigura o mai mare convergență în aplicarea normelor de trafic rutier de către statele membre prin metode, practici, standarde și frecvențe ale controalelor comparabile, în special în ceea ce privește nerespectarea vitezei legale, neutilizarea centurii de siguranță, nerespectarea culorii roșii a semaforului și conducerea în stare de ebrietate.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 149.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013 (16973/3/2010 – C7-0024/2011 – 2010/0048(APP))

P7_TA(2011)0326 A7-0253/2011

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Consiliului (16973/3/2010),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0024/2011),

–  având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral din 20 mai 2010 adresate în numele Comisiei pentru bugete Consiliului (O-0074/2010 - B7-0310/2010) și Comisiei (O-0075/2010 - B7-0311/2010) și dezbătute în ședință plenară la 15 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013(2),

–  având în vedere articolul 75 și articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru bugete (A7-0253/2011),

A.  întrucât instrumentul juridic existent de stabilire a cadrului financiar multianual trebuie modificat în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

B.  întrucât toate cele trei instituții au abordat cerința respectivă după cum urmează:

C.  întrucât Parlamentul European consideră că actualul Acord interinstituțional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară continuă să rămână în vigoare până când noul regulament de stabilire a cadrului financiar multianual intră în vigoare, cu excepția articolelor devenite caduce în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

D.  întrucât, în ciuda eforturilor Președințiilor belgiene și ungare în exercițiu, Consiliul nu și-a demonstrat disponibilitatea de a purta negocieri cu privire la Pachetul Lisabona, așa cum se prevede la articolul 312 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

E.  întrucât reducerea gradului de flexibilitate a cadrului financiar multianual propusă de Consiliu ar limita competențele și prerogativele Parlamentului European față de cele actuale;

F.  întrucât Tratatul de la Lisabona nu a avut ca obiectiv reducerea prerogativelor Parlamentului European, iar Parlamentul European nu este dispus să accepte o astfel de reducere,

1.  nu aprobă proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2007-2013;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a declara închisă procedura legislativă și de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0328.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la programul de lucru al Comisiei pe anul 2012

P7_TA(2011)0327 RC-B7-0381/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind programul său de lucru pentru anul 2011 (COM(2010)0623/2),

–  având în vedere actualul Acord-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie, în special anexa 4 la acesta,

–  având în vedere rezultatul dialogului periodic purtat de toți comisarii cu comisiile parlamentare și Raportul de sinteză al Conferinței președinților de comisie din 7 iunie 2011, transmis Conferinței președinților,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011, intitulată „Investind în viitor: un nou Cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, sustenabilă și integratoare”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011, referitoare la „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”(2),,

–  având în vedere rezoluţia sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(3),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât până la finele anului 2011, în lumina experienței concrete, urmează să fie efectuată o revizuire a acordului-cadru care va oferi și ocazia de a îmbunătăți metodele de lucru interne, de exemplu în ceea ce privește dialogul periodic, ameliorând transparența și raționalizând contribuțiile comisiilor, făcând totodată uz pe deplin de experiența disponibilă pentru a oferi o bază solidă de pregătire a priorităților Parlamentului;

B.  întrucât criza financiară și măsurile luate pentru soluționarea ei au încă efecte semnificative asupra economiilor statelor membre și asupra stabilității zonei euro;

C.  întrucât Comisia trebuie să-și utilizeze la maximum puterile juridice și autoritatea politică; întrucât Uniunea Europeană nu poate funcționa eficient decât dacă Comisia identifică, conferă o expresie concretă și promovează interesul general al statelor membre și al cetățenilor lor și dacă își îndeplinește în mod eficace datoria de a monitoriza aplicarea tratatelor și a dreptului UE,

D.  întrucât Comisia joacă un rol esențial în ceea ce privește configurarea viitorului UE și ar trebui să-și utilizeze următorul program de lucru pentru a promova obiectivele și valorile Uniunii, pentru o asumare mai fermă a proiectului UE, pentru a scoate UE din starea de criză și pentru a asigura reprezentarea și păstrarea poziției sale respectate în lume;

E.  întrucât una dintre provocările cu care se confruntă Comisia atunci când își elaborează programul este aceea de a combate propria sa abordare internă, care este de multă vreme de natură sectorială, creând, în locul acesteia, sinergii între politici, asigurând coerența obiectivelor și a metodelor și așezând în centrul activității sale respectarea principiilor fundamentale, cum sunt principiul nediscriminării, principiul respectării drepturilor fundamentale, al egalității în fața legii, în toate acțiunile sale legislative sau nelegislative (S&D);

RELANSAREA CREȘTERII ECONOMICE ȘI A OCUPĂRII FORȚEI DE MUNCĂ: ACCELERÂND ÎNSPRE 2020

1.  reamintește că bugetul UE trebuie să oglindească prioritățile politice ale UE; reiterează necesitatea de a introduce noi resurse proprii și de a majora investițiile la nivelul UE pentru a contribui la realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020;

2.  cere, în consecință, ca la nivelul UE să fie inițiate un dialog și o colaborare deschise și constructive în ceea ce privește scopul, sfera de aplicare și direcția în care se orientează cadrul financiar multianual (CFM) al Uniunii și reforma sistemului său de venituri, inclusiv o conferință privind resursele proprii, cu implicarea deputaților în Parlamentul European și a parlamentelor naționale;

3.  reamintește orientările sale pentru CFM după 2013, astfel cum au fost adoptate în Raportul Comisiei speciale privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă după 2013, intitulat „Investind în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, sustenabilă și integratoare”; reamintește că acordul Parlamentului, exprimat pe baza unui raport al Comisiei pentru bugete, este obligatoriu pentru adoptarea CFM de către Consiliu; reamintește că, în conformitate cu articolul 312 alineatul (5) și cu articolul 324 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Parlamentul European trebuie să fie implicat în mod corespunzător în procesul de negociere a următorului CFM;

4.  îndeamnă Consiliul și Comisia să se conformeze Tratatului de la Lisabona și să depună toate eforturile pentru a încheia urgent cu Parlamentul un acord privind metoda de lucru pentru procesul de negociere a următorului CFM; reamintește legătura dintre o reformă a veniturilor și o reformă a cheltuielilor și cere, în consecință, un angajament ferm de a discuta, în contextul negocierii CFM, propunerile referitoare la noile resurse proprii;

5.  cere ca propunerile pentru un Cadru strategic comun (CSC) care să acopere Fondul de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit (FEP) să fie prezentate cât mai curând posibil și solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului care să aibă ca temei juridic articolul 294 din Tratatul privind funcționarea UE; îndeamnă, de asemenea, Comisia să prezinte o nouă propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (REGI);

6.  subliniază cât de importantă este prezentarea urgentă a propunerii referitoare la Fondul social european ca instrument esențial de combatere a șomajului și de reducere a inechităților sociale prin îmbunătățirea educației și a formării profesionale; consideră că șomajul în rândul tinerilor, care înregistrează un nivel alarmant, precum și problema abandonului școlar reclamă mai multă atenție;

7.  solicită Comisiei să-și continue activitatea și cooperarea cu Parlamentul și Consiliul privind îmbunătățirea calității legislației; în acest context, solicită, de asemenea, Comisiei și Consiliului să asigure includerea sistematică a tabelelor de corespondență în toate actele legislative pentru a demonstra clar modul în care legislația UE este transpusă în legislația națională, precum și că această legislație se aplică efectiv;

8.  subliniază importanța primordială a implementării corespunzătoare și la timp a legislației UE în legislația națională a statelor membre și îndeamnă Comisia să facă uz de puterea sa executivă inițiind, dacă este necesar, proceduri pentru încălcarea dreptului comunitar, pentru a asigura transpunerea adecvată și punerea sa efectivă în executare;

9.  îndeamnă Comisia să alinieze cât mai curând posibil acquis-ul la prevederile articolelor 290 și 291 din TFUE, în conformitate cu un calendar clar și, în consecință, îi cere acesteia să prezinte textele legislative necesare;

Reglementarea pieței financiare: finalizarea reformei

10.  subliniază că criza economică trebuie să fie în continuare abordată prin dezvoltarea unui cadru de guvernanță economică capabil să consolideze disciplina și coordonarea fiscală, să stabilizeze uniunea monetară și să mărească nivelul investițiilor în locuri de muncă productive; îndeamnă Comisia să prezinte, cât mai curând cu putință, propuneri privind un mecanism permanent de soluționare a situațiilor de criză în conformitate cu normele Uniunii, un studiu de fezabilitate privind instituirea unui sistem de emisiuni comune de obligațiuni de stat europene pe baza răspunderii solidare, precum și propuneri privind integrarea deplină a Strategiei Europa 2020 în cadrul de stabilitate și privind reprezentarea unică a zonei euro pe plan extern;

11.  subliniază că, în ceea ce privește reglementarea financiară, măsurile menite să îmbunătățească reziliența sistemului financiar și capacitatea de absorbire a pierderilor trebuie să fie însoțite de măsuri de oprire a acumulării riscurilor și de reducere a costurilor eșecului; în acest sens, subliniază necesitatea unei mai bune monitorizări a acumulării riscurilor de către bănci, a separării activităților bancare de funcțiile utilitare, precum și a unor propuneri consistente de abordare a falimentului bancar într-un mod mai ordonat; subliniază în continuare, în acest context, necesitatea reglementării entităților legate strâns de sistemele bancare și care asigură aceleași funcții, dar nu fac obiectul aceluiași tip de reglementări (sistemul bancar „din umbră”);

12.  invită Comisia Europeană să prezinte de urgență:

13.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului în 2012:

14.  pune accentul asupra necesității de a păstra în centrul atenției protecția și încrederea investitorilor; consideră că inițiativele care urmăresc refacerea încrederii în sistemul financiar sunt esențiale și ar trebui să aibă drept consecință o revizuire cuprinzătoare a practicilor legate de obligația de diligență, pericolul moral în cadrul grupurilor transfrontaliere, sistemul de stimulente și remunerare și transparența și o mai mare transparență și responsabilitate în cadrul sistemului financiar;

15.  subliniază rolul semnificativ al agențiilor de rating al creditelor în contextul dezvoltării și înrăutățirii crizei datoriilor din zona euro și al implicațiilor majore pentru sectorul bancar european; îndeamnă, în consecință, Comisia să propună fără întârziere un cadru legislativ revizuit pentru intensificarea supravegherii și mărirea gradului de reglementare în cazul agențiilor de rating al creditelor; consideră că înființarea unei agenții europene de rating al creditelor ar introduce o binevenită pluralitate de abordări;

O creștere inteligentă

16.  încurajează ferm Comisia să prezinte încă din cursul acestui an o propunere legislativă privind următorul Program-cadru pentru activitățile de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (FP 8), care să promoveze parteneriatele public-private, să reducă birocrația, să îmbunătățească abordarea multidisciplinară, să mărească participarea la proiecte a actorilor mici și a firmelor inovatoare; consideră că este necesară o majorare considerabilă a bugetului pentru următoarea perioadă de finanțare, pentru ca UE să nu rămână și mai mult în urma competitorilor săi, dată fiind creșterea masivă a cheltuielilor în materie de cercetare și dezvoltare în câteva alte regiuni ale lumii (cum sunt SUA și, în special, China), și pentru a acorda un sprijin deplin obiectivelor Strategiei UE 2020;

17.  îndeamnă Comisia să adopte o perspectivă mai tolerantă față de riscuri și mai bazată pe încredere în privința programelor de cercetare și dezvoltare, pentru a reduce birocrația și a crește participarea la proiecte a firmelor inovatoare;

18.  scoate în evidență necesitatea mobilizării de fonduri pentru investiții în rețele de mare viteză; subliniază că accesul universal la bandă largă este esențial pentru capacitatea UE de a fi competitivă la nivel mondial și pentru asigurarea faptului că toți cetățenii europeni se află în pas cu timpul;

19.  solicită Comisiei ca în cadrul programului de lucru pentru 2012 să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a asigura transpunerea corectă şi la timp a reformelor din 2009 privind legislaţia din domeniul cadrului pentru comunicaţii; evidenţiază, în special, nevoia de a asigura aplicarea obligaţiilor privind accesul la piaţă şi a altor beneficii pentru consumatori, inclusiv informaţiile mai bune privind contractele şi preţurile şi măsurile privind portabilitatea numerelor;

20.  constată nevoia de a trata în cadrul programului de lucru pentru 2012 un număr de domenii, ca reacţie la progresele tehnologice, consolidând, în acelaşi timp, piaţa unică în domeniul digital; acestea ar trebui să includă mijloacele informatice dematerializate (cloud computing), semnăturile electronice şi securitatea cibernetică;

21.  se aşteaptă ca Comisia să garanteze că măsurile de reducere a tarifelor pentru transferul de date în sistem roaming, , să producă toate efectele scontate încă din 2012;

22.  subliniază importanța unei strategii TIC și a finalizării Pieței unice europene a tehnologiilor digitale, care va prezenta un potențial enorm de creștere pentru industriile și IMM-urile angajate în comerțul transfrontalier, apropiind oamenii și reconfigurând modul lor de viață și de muncă, punând la dispoziție noi instrumente de educare și formare și îmbunătățind accesul la serviciile publice și la datele deschise; cere, în consecință, Comisiei să-și mărească sprijinul acordat TIC, astfel ca UE să poată deveni lider pe piețele emergente, cum sunt cele ale tehnologiilor medicale, transportului ecologic și ale rețelelor de energie electrică;

23.  reamintește importanța crescândă a drepturilor de proprietate intelectuală pentru creșterea economică și pentru potențialul creativ al Europei și subliniază că trebuie garantată o protecție corespunzătoare a acestor drepturi; cere Comisiei să reacționeze prompt, prezentând propuneri concrete de revizuire în acest domeniu; subliniază importanța DPI pentru industriile culturale și creative și pentru accesul la bunuri și servicii culturale;

O creștere sustenabilă

24.  solicită Comisiei să își îmbunătățească strategia privind clima pentru a promova rolul de lider al UE în lupta împotriva schimbărilor climatice și, în același timp, pentru a consolida competitivitatea UE și a obține un acord internațional echilibrat;

25.  solicită o strategie externă cuprinzătoare a UE în materie de energie, care să incorporeze chestiunea materiilor prime și a metalelor rare și să acorde prioritate piețelor mondiale deschise; solicită, de asemenea, o politică energetică sustenabilă, competitivă și integrată a UE, în cadrul căreia varietatea și ponderea relativă a surselor de energie și securitatea aprovizionării cu energie să fie abordate împreună, ca parte a unei abordări unitare și consideră că finalizarea pieței interne a energiei prezintă o importanță capitală pentru creșterea și competitivitatea europeană; solicită Comisiei să accelereze dezvoltarea unei rețele energetice integrate la nivel european prezentând propunerile evidențiate în pachetul său de măsuri privind infrastructura energetică;

26.  având în vedere obiectivul privind realizarea în 2014 a unei piețe unice a energiei, solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a legislației UE din domeniul energiei și al eficienței energetice și să adopte fără întârziere măsurile de punere în aplicare necesare și îndeamnă Comisia să introducă orice noi propuneri de care este nevoie pentru realizarea acestor obiective;

27.  solicită o revizuire urgentă a Directivei privind siguranța nucleară, în sensul consolidării ei prin luarea în considerare a rezultatelor testului la stres implementat în urma accidentului de la Fukushima;

28.  cheamă Comisia să prezinte o propunere referitoare la cel de al 7-lea Program comunitar de acțiune pentru mediu și la o strategie puternică și integrată privind biodiversitatea;

29.  consideră că reforma PAC trebuie să asigure alinierea strictă a PAC la obiectivele Strategiei Europa 2020 și să acorde sustenabilității un loc central în cadrul PAC, pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a producției alimentare europene, sporind totodată competitivitatea și capacitatea de inovare a agricultorilor, promovând dezvoltarea rurală, menținând diversitatea tipurilor de agricultură și producție și evitând o implementare birocratică;

30.  îndeamnă Comisia să evalueze modul de funcționare a Sistemului de alertă timpurie și răspuns și Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje, în vederea soluționării eventualelor carențe;

31.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă care să interzică introducerea pe piață a produselor alimentare provenind de la animale clonate și de la descendenți ai acestora și cere Comisiei să prezinte o propunere legislativă nouă privind alimentele noi,

32.  își exprimă regretul profund pentru întârzierea din cazul orientărilor privind TEN-T și al propunerilor privind pachetul de documente referitoare la aeroporturi; salută Cartea albă privind viitorul transporturilor și îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând propunerile legislative prevăzute în cuprinsul acesteia; consideră că încă nu a fost realizată o piață feroviară europeană integrată și interoperabilă și că trebuie acordată prioritate revizuirii în timp util a orientărilor TEN-T pentru a dezvolta o rețea cuprinzătoare de transport multimodal, care să prezinte o comodalitate și o interoperabilitate eficiente; solicită, în consecință, Comisiei să prezinte o propunere legislativă privind liberalizarea sectorului feroviar și extinderea competențelor Agenției Europene a Căilor Ferate în domeniul certificării și al siguranței; insistă asupra necesității presante de a îmbunătăți finanțarea TEN-T și coordonarea prin intermediul finanțărilor pentru coeziune;

33.  insistă asupra necesității unei Carte europene a drepturilor pasagerilor pentru toate modurile de transport, de introdus de către Comisie în 2012;

34.  insistă asupra necesității deplinei implementări a Cerului unic european, incluzând instituirea blocurilor funcționale de spațiu aerian și a SESAR, pentru a face față necesităților viitoare legate de capacitatea spațului aerian și de siguranță; deplânge faptul că nu a fost asigurată eliminarea treptată a restricțiilor privind autorizarea lichidelor, aerosolilor și gelurilor în transportul aerian de pasageri, lucru care ar trebui să reprezinte în continuare o prioritate pentru Comisie;

35.  subliniază că este necesară o reformă cuprinzătoare și ambițioasă a politicii comune în domeniul pescuitului, care să respingă cererile de re-naționalizare și care să includă o abordare ecosistemică, regionalizarea, măsuri clar definite pentru unitățile piscicole mici, un nou impuls pentru sectorul european al acvaculturii și eforturi hotărâte pentru combaterea activităților de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat, precum și a aruncării înapoi în mare a capturilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la eventualitatea ca Comisia să nu prezinte o nouă propunere privind măsurile tehnice înainte de 2013, când urmează să expire măsurile provizorii existente;

O creștere favorabilă incluziunii

36.  salută inițiativele emblematice din domeniul creării de noi locuri de muncă și al platformei pentru combaterea sărăciei, dar consideră că numărul propunerilor legislative din domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale este scăzut; solicită Comisiei să propună o nouă strategie socială în conformitate cu principalele noutăți din Tratatul de la Lisabona, respectând, în același timp, principiul subsidiarității și cel al dialogului social în domeniul salariilor și al pensiilor și, în concordanță cu articolul 153 alineatul (5) din TFUE, să respecte competențele statelor membre și ale partenerilor sociali și să asigure legitimitatea democratică a procesului prin implicarea Parlamentului European;

37.  solicită o politică de coeziune puternică pentru întreaga UE în perioada de după 2013 și ca pregătirile pentru acea viitoare politică de coeziune să raționalizeze fondurile și programele existente, să asigure existența unor resurse financiare adecvate și să se alinieze la obiectivele Strategiei Europa 2020, creând valoare adăugată prin sinergiile cu alte politici interne; se așteaptă ca, în cadrul procedurilor de adoptare a regulamentelor privind politica de coeziune, Comisia să joace un rol constructiv de mediere pentru a se ajunge cât mai repede la un acord în procedura legislativă, respectând principiul codeciziei, cu scopul de a se evita întârzierile nedorite și de a depăși cu eficacitate dificultățile inerente debutului care ar putea apărea în procesul de implementare a programelor operaționale legate de politica de coeziune în următoarea perioadă de programare;

38.  sprijină inițiativele care vizează concilierea vieții profesionale cu cea de familie și consideră că Comisia ar trebui să prezente propuneri legislative cu privire la diferitele tipuri de concedii - cum ar fi concediul filial, de paternitate și de adopție - și ar trebui să elaboreze o strategie europeană bazată pe cele mai bune practici din statele membre în vederea creării condițiilor pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; salută inițiativele luate de Comisie pentru a elimina diferența de remunerare între femei și bărbați, dar regretă faptul că această diferență rămâne în continuare o provocare reală care trebuie depășită și își reiterează cererea de a se da dovadă de un angajament puternic care să abordeze chestiunea cauzelor multiple ale inegalității salariale dintre bărbați și femei prin revizuirea legislației existente;

39.  își exprimă regretul față de faptul că Comisia nu a prezentat încă o propunere legislativă privind combaterea violenței împotriva femeilor în cadrul unei strategii cuprinzătoare, cu sancțiuni stabilite în mod corespunzător;

40.  își exprimă regretul cu privire la lipsa de propuneri și de inițiative în domeniul sănătății publice și solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă privind medicamentele pentru terapie avansată; salută intenția Comisiei de a modifica în 2012 Directiva 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă; subliniază faptul că noi factori și date indică necesitatea unei modificări și, prin urmare, îndeamnă Comisia să prezinte de urgență actul de modificare, evaluând și extinderea domeniului de aplicare al Directivei cu scopul de a diminua riscul substanțelor care sunt toxice pentru sistemul reproductiv și prezența acestora în produse, precum și de a proteja sănătatea și siguranța la locul de muncă a lucrătorilor europeni;

41.  subliniază că ar trebui să se acorde importanță noilor programe multianuale din domeniile educației, culturii, audiovizualului, tineretului și cetățeniei, care sunt de o importanță esențială pentru reușita Strategiei Europa 2020 și pentru conservarea diversității multiculturale și lingvistice din UE și care reprezintă o forță puternică pentru coeziunea și integrarea socială; consideră că trebuie să se realizeze acțiuni și să se ia măsuri bazate pe un cadru bugetar adecvat și eficace pentru a garanta că aceste programe bine conturate vor continua să răspundă nevoilor publicului european după 2013;

Exploatarea potențialului de creștere economică al pieței unice

42.  solicită Comisiei să fie mai sistematică la aplicarea „testului IMM”, care nu a fost aplicat în mod corespunzător și consecvent tuturor noilor propuneri legislative, în special la nivel național; prin urmare, solicită Comisiei să propună standarde și cerințe minime, bazate pe cele mai bune practici, prin care testul IMM să fie aplicat la nivel național și la nivelul UE;

43.  își reiterează sprijinul pentru Actul privind piața unică, dar îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de modernizare și simplificare a procedurilor de achiziții publice pentru autoritățile contractante și IMM-uri, care să includă ameliorarea condițiilor de viață și de muncă;

44.  salută propunerile Comisiei din programul său de lucru pe anul 2012 de a revizui politica în materie de protecţie a consumatorilor şi strategia legislativă, integrând iniţiative din toate serviciile relevante ale Comisiei; ia act, în special, de necesitatea de a garanta că consumatorii din întreaga Uniune Europeană beneficiază de întreaga protecţie oferită de legislaţia esenţială, cum ar fi practicile comerciale neloiale şi directivele privind creditul de consum;

45.  solicită Comisiei să pregătească o reformă ambițioasă a Directivei privind calificările profesionale pentru a promova o mobilitate veritabilă a lucrătorilor din UE prin simplificarea procedurilor de recunoaștere automată, respectând totodată siguranța pacienților, prin îmbunătățirea mobilității noilor absolvenți și prin revizuirea unor profesii reglementate sau a anumitor aspecte ale acestora;

46.  invită Comisia să prezinte un program de „justiție pentru creșterea economică”, prin care să se îmbunătățească accesul la justiție pentru întreprinderi și consumatori și solicită Comisiei să prezinte, de o manieră prioritară, propunerea sa anunțată privind metode alternative de soluționare a litigiilor civile și comerciale;

CONTINUAREA AGENDEI CETĂȚENILOR: LIBERTATE, SECURITATE ȘI JUSTIȚIE

47.  regretă lipsa unei propuneri legislative privind o mai mare solidaritate în interiorul UE în ceea ce privește azilul și consideră că ar trebui să se continue activitatea legată de pachetul privind azilul pentru a se crea un sistem european comun de azil care să garanteze un nivel ridicat de protecție și respectarea deplină a drepturilor fundamentale, prevenind folosirea legislației în materie de azil în alte scopuri;

48.  își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește punerea în aplicare nesatisfăcătoare a acquis-ului existent în materia dreptului de azil (Dublin, Eurodac, procedura de primire și Directiva privind standardele minime referitoare la protecția solicitanților de azil), ceea ce înseamnă că normele europene comune nu sunt garantate, ceea ce subminează spiritul de solidaritate;

49.  ia act de inițiativa Comisiei de elaborare a unui pachet privind victimele și consideră că este foarte important să se consolideze drepturile și sprijinul acordat victimelor infracțiunilor și ale terorismului din UE;

50.  solicită, prin urmare, Comisiei să asigure respectarea deplină a acquis-ului Schengen și ca toate propunerile CE să fie tratate folosind metoda europeană; necesitatea unor granițe externe inteligente, precum și necesitatea unei mai bune gestionări a acestora și a unei politici eficace și credibile privind granițele externe; consideră că controlul accesului pe teritoriul UE este una dintre funcțiile principale ale unui spațiu fără frontiere interne și că controlul granițelor externe ale UE trebuie să fie ameliorat în permanență pentru a face față noilor provocări legate de migrație și de securitate, acestea fiind motivele pentru care este necesară o politică echilibrată în materie de vize; în acest context, solicită Comisei să finalizeze introducerea sistemelor SIS II, VIS și EURODAC, precum și înființarea noii agenții TI; reamintește că managementul eficace și integrat al frontierelor interne și externe ale UE este strâns legat de politica în domeniul vizelor, acestea constituind un instrument esențial al politicii în materie de migrație și azil, inclusiv în materie de mobilitate și de evitare a abuzurilor; regretă că SIS II nu este încă operațional și invită Comisia să-și intensifice eforturile în vederea implementării sistemului și va continua să urmărească îndeaproape alocarea bugetului UE aferent;

51.  are o opinie pozitivă în legătură cu modificarea manualului SIRENE, actualizarea Ghidului practic comun pentru polițiștii de frontieră, dezvoltarea în continuare a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) și crearea unui sistem al polițiștilor europeni de frontieră în conformitate cu Programul de la Stockholm;

52.  salută inițiativa Comisiei de a aduce clarificări suplimentare condițiilor în care autoritățile din statele membre au dreptul să desfășoare activități de supraveghere a frontierelor pentru a face schimb de informații operaționale și a coopera între ele și cu Frontex; împărtășește ideea că Frontex va juca un rol important în gestionarea controlului frontierelor și salută acordul privind modificarea cadrului său juridic pentru a-i permite să fie mai eficace în ceea ce privește capacitatea sa operațională la granițele externe;

53.  este ferm convins că viitoarele propuneri de revizuire a Directivei 95/46/CE și a Directivei privind păstrarea datelor ar trebui să fie ambițioase și să depășească protecția insuficientă oferită de Decizia-cadru pentru protecția datelor din fostul pilon III; subliniază importanța abordării principalelor probleme legate de securitatea informatică și protecția vieții private în legătură cu mijloacele informatice dematerializate (cloud computing) și cu internetul obiectelor (internet of things); subliniază că activitatea în domeniul protecției datelor ar trebui să fie ambițioasă și în contextul combaterii terorismului; solicită Comisiei să respecte normele de protecție a datelor ale UE în cadrul negocierilor cu țări terțe și subliniază că Parlamentul European va analiza cu atenție toate propunerile, inclusiv cele privind UE-PNR și un sistem al UE de obținere a datelor financiare, precum și orice acorduri în materie de PNR semnate de UE cu țări terțe (în prezent fiind în desfășurare negocieri cu SUA, Canada și Australia) în ceea ce privește respectarea de către acestea a drepturilor fundamentale;

EUROPA ÎN LUME: EXERCITAREA UNEI INFLUNEȚE EUROPENE PE SCENA MONDIALĂ

54.  subliniază că valorile, principiile și angajamentele pe care s-a construit UE ar trebui să reprezinte principiile directoare de bază ale unei politici externe unificate; subliniază că este necesară cooperarea deplină a Comisiei cu Serviciul European de Acțiune Externă, nu doar în domeniul extinderii, dezvoltării, comerțului și ajutorului umanitar, dar și în cea ce privește aspectele externe ale politicilor interne, asigurându-se o coerență mai mare între politici în ceea ce privește acțiunile desfășurate de UE, în special o coerență mai mare dintre politica comercială și cea industrială, pentru a folosi comerțul ca un instrument adevărat pentru creșterea economică și crearea de noi locuri de muncă în Europa; subliniază rolul important al ÎR/VP în elaborarea unei politici externe coerente și unitare;

55.  solicită o capacitate militară europeană consolidată prin gruparea mai multor resurse pentru a crește capacitatea UE de a răspunde rapid și eficient la crize externe și pentru a consolida securitatea transatlantică:

Politica europeană de vecinătate

56.  pune accentul asupra faptului că revizuirea instrumentelor de asistență financiară externă ar trebui considerată drept o oportunitate pentru consolidarea politicii externe europene, în special în cadrul actualului proces de tranziție către democrație din vecinătatea sudică; solicită mai multă flexibilitate și celeritate în acordarea asistenței financiare țărilor eligibile în situații de criză; subliniază că Comisia trebuie să consolideze capacitatea țărilor beneficiare de asumare a responsabilității pentru asistență și de a maximaliza astfel efectele acesteia; solicită Comisiei să-și însușească învățămintele oferite de instrumentele financiare externe din generația anterioară și să soluționeze aspectele îngrijorătoare ridicate de Curtea de Conturi;

57.  salută revizuirea de către Comisie a politicii europene de vecinătate și se așteaptă la propuneri concrete cu privire la modul în care ar putea fi dezvoltate în continuare cele două dimensiuni multilaterale ale PEV, acordând o atenție deosebită țărilor arabe care aspiră la democrație; subliniază că este necesar un nou impuls; salută propunerile prezentate în comunicarea Comisiei din mai 2011 privind revizuirea PEV și solicită să fie implementate rapid măsuri concrete pentru reluarea relațiilor cu vecinii apropiați ai UE; subliniază că angajamentul UE de a stabili relații mai apropiate cu vecinii săi se va concretiza prin combinarea unei asistențe financiare mai mari, a unui sprijin mai puternic pentru democrație, a accesului sporit pe piață și a unei mobilități mai mari; solicită reexaminarea Uniunii pentru Mediterana, pe baza evaluării deficiențelor din prezent și ținându-se seama de evenimentele recente legate de Primăvara Arabă;

Extinderea UE

58.  se așteaptă la o continuare a activităților Comisiei privind negocierile de aderare; subliniază că, după încheierea cu succes a negocierilor cu Croația, ar trebui să se continue pregătirea negocierilor și cu alte țări candidate din Balcanii de Vest, subliniind, în același timp, că aceste țări trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a respecta pe deplin și în mod riguros toate criteriile de la Copenhaga; de asemenea, consideră că ar trebui acordată o atenție specială situației din Bosnia și Herțegovina și eforturilor de a găsi o soluție la disputa privind denumirea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei; speră că discuțiile în curs cu privire la Cipru vor conduce la o soluție cuprinzătoare; se așteaptă ca Turcia să contribuie la acest proces prin îndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul Protocolului de la Ankara;

59.  îndeamnă Comisia să înceapă negocieri cu Kosovo pentru a stabili cât mai curând o foaie de parcurs privind liberalizarea regimului de vize, deoarece Kosovo este singura regiune din Balcanii Occidentali căreia UE îi aplică un regim de vize; salută în acest sens acordul recent dintre Serbia şi Kosovo;

O politică comercială cuprinzătoare

60.  sprijină eforturile Comisiei Europene depuse în cadrul tuturor negocierilor comerciale bilaterale și regionale în curs pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv în ceea ce privește încheierea de acorduri comerciale echilibrate și cuprinzătoare în 2012, lucru care ar îmbunătăți în mod semnificativ perspectivele comerciale ale UE și posibilitățile deschise societăților din UE peste tot în lume; consideră, însă, că sunt necesare eforturi susținute ale UE pentru a exploata posibilitățile deschise în 2011 în cadrul negocierilor multilaterale din Runda de la Doha, care ar trebui să pună bazele stabilității economice mondiale;

61.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să își consolideze relațiile comerciale cu ceilalți actori economici și politici importanți din lume, în special cu SUA, China, India, Japonia și țările BRIC, prin mijloacele și instrumentele de cooperare existente și prin extinderea acestora ori de câte este posibil; solicită Comisiei să asigure o mai strictă asociere a Parlamentului în cadrul negocierilor în curs de desfășurare și în contextul stabilirii mandatelor de negociere a acordurilor de investiții; invită Comisia să încheie negocierile în curs privind acordurile de liber schimb bilaterale și regionale și să propună dispoziții eficiente de salvgardare care să le însoțească; observă că aceste acorduri trebuie considerate o strategie complementară și nu o alternativă la cadrul multilateral;

62.  consideră că eliminarea obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor peste tot în lume rămâne un aspect-cheie și un element esențial al strategiei UE privind comerțul mondial; în acest sens, constată ca recentul raport din 2011 al Comisiei privind barierele din calea comerțului și a investițiilor arată că există bariere semnificative și nejustificate în relațiile noaste cu partenerii strategici, care limitează accesul pe piața unor țări terțe foarte importante; își reiterează deci apelul adresat Comisiei de a se axa pe urmărirea acestei agende și de a da dovadă de fermitate în acest proces, precum și de a continua lupta împotriva măsurilor protecționiste nejustificate, garantând în același timp faptul că politica comercială rămâne un instrument de creare de locuri de muncă în interiorul și exteriorul Europei; solicită Comisiei să depună eforturi suplimentare pentru a identifica și elimina treptat barierele netarifare aplicate comerțului și investițiilor transatlantice, în special în domeniul recunoașterii reciproce și standardizării, folosind în mod optim Consiliul Economic Transatlantic pentru a obține o piață cu caracter transatlantic până în 2015;

63.  solicită Comisiei să promoveze includerea în toate acordurile comerciale prevederi cu efecte juridice obligatorii referitoare la drepturile omului, standardele sociale și ambientale, conform stipulațiilor din diverse rapoarte din proprie inițiativă adoptate în anul 2010;

Politicile de dezvoltare și ajutorul umanitar

64.  solicită Comisiei să prezinte în 2012 o inițiativă privind finanțarea inovatoare a asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) pentru a îndeplini angajamentele legate de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului; solicită, de asemenea, propuneri legislative pentru a aborda în continuare paradisurile fiscale, fluxurile ilicite de capital și abuzul transferurilor de prețuri ca răspuns la Comunicarea privind „promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale”;

65.  cere Comisiei să prezinte o comunicare cu propuneri concrete privind edificarea unui raport eficient între asistența umanitară și dezvoltare, care ar trebui să țină seama de flexibilitatea necesară pentru a permite crearea unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare în situațiile de tranziție; sprijină extinderea programelor alimentare din școli la toți copiii din zonele confruntate cu foamete cronică, folosind alimente produse local și eliminând taxele plătite de utilizatori pentru accesul la educația primară și la servicii de sănătate de bază, lucru compensat prin creșterea ajutorului oferit de donatori, dacă este necesar;

66.  solicită Comisiei să prezinte o inițiativă legislativă care să confere transparență industriilor extractive prin măsuri cu efecte juridice obligatorii la nivelul UE, pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare accesul la veniturile generate de resursele lor naturale, scoțând astfel propriile lor comunități din starea de sărăcie;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0266. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0297. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0331.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la legislația UE privind encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST) și controalele conexe asupra alimentelor și a hranei pentru animale - punere în aplicare și perspective (2010/2249(INI))

P7_TA(2011)0328 A7-0195/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 16 iulie 2010 intitulată „Foaie de drum nr. 2 pentru EST: Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015” (COM(2010)0384),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 25 august 2010 privind funcționarea generală a controalelor oficiale din statele membre în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor (COM(2010)0441),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 2 decembrie 2010 privind necesitatea cărnii separate mecanic și utilizarea sa în Uniunea Europeană în viitor, inclusiv politica de informare către consumatori (COM(2010)0704),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală(2) și Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind experiența câștigată prin aplicarea regulamentelor privind igiena (COM(2009)0403),

–  având în vedere Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura conformitatea cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(4) și comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind aplicarea acestui regulament (COM(2009)0334),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(5),

–  având în vedere Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă?(8),

–  având în vedere Decizia Comisiei de modificare a Deciziei 2009/719/CE de autorizare a unor state membre să își revizuiască programele de monitorizare a ESB,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 octombrie 2010 referitoare la Comunicarea susmenționată a Comisiei din 16 iulie 2010 intitulată „Foaie de drum nr. 2 pentru EST: Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0195/2011),

A.  întrucât incidența ESB în Uniunea Europeană a atins proporții epidemice la mijlocul anilor 1990, ceea ce a antrenat introducerea unei serii de măsuri destinate eradicării ESB și a altor EST;

B.  întrucât numărul cazurilor pozitive de ESB în UE a scăzut de la 2 167 de cazuri în 2001 la 67 de cazuri în 2009; întrucât, având în vedere această scădere a numărului de cazuri, se poate considera că legislația pusă în aplicare în această perioadă a contribuit la eradicarea ESB și a altor EST în UE, iar această evoluție epidemiologică descrescătoare ar trebui să fie însoțită de o ajustare a reglementărilor legale în funcție de nivelul efectiv al pericolului;

C.  întrucât, având în vedere numărul în continuă scădere a cazurilor de ESB, legislația în materie de EST a fost modificată în ultimii ani și se pot avea în vedere modificări în viitor, garantând și menținând în același timp un nivel ridicat al standardelor de sănătate animală și sănătate publică în Uniunea Europeană; întrucât aceste modificări ar putea include măsuri legate de eliminarea materialelor cu riscuri specificate (MRS), revizuirea dispozițiilor privind interzicerea totală a făinurilor animale, eradicarea scrapiei, sacrificarea cohortelor și supravegherea;

D.  întrucât o creștere a producției interne de proteaginoase este indispensabilă în vederea scăderii dependenței față de importurile de soia și de alte surse de proteine;

Observații generale

1.  salută Foaia de drum nr. 2 pentru EST a Comisiei - Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, precum și propunerile sale referitoare la anumite revizuiri ale actualului regim normativ în materie de EST în Uniunea Europeană; subliniază, în schimb, că anumite dispoziții necesită o evaluare amănunțită și nu vor fi susținute decât în anumite condiții;

2.  subliniază că este important să se garanteze că scăderea considerabilă a numărului cazurilor de ESB în Uniunea Europeană nu va antrena măsuri mai puțin riguroase în materie de EST sau o reducere a mecanismelor stricte de supraveghere și control în UE; ia act de contribuția legislației trecute și prezente în materie de EST la eradicarea EST în UE;

Supravegherea ESB

3.  ia act de creșterea limitei de vârstă pentru testarea EST la bovine de peste 72 de luni în 22 de state membre, introdusă prin decizia susmenționată a Comisiei de modificare a Deciziei 2009/719/CE de autorizare a unor state membre să își revizuiască programele de monitorizare a ESB;

4.  îndeamnă Comisia să mărească limita de vârstă în restul de state membre, dar numai în baza unor evaluări solide ale riscurilor, pentru a nu periclita nivelul ridicat de sănătate animală și protecție a consumatorilor;

5.  subliniază că mecanismul de supraveghere este un instrument important în monitorizarea EST în UE; își exprimă îngrijorarea în legătură cu o nouă creștere a limitei de vârstă pentru testarea bovinelor, în special având în vedere testarea prin eșantionare care va guverna sistemul de monitorizare a ESB la bovine începând cu ianuarie 2013; solicită Comisiei să informeze Parlamentul asupra progreselor și a noilor constatări în ceea ce privește eșantioanele care vor fi alese;

6.  îndeamnă Comisia să mențină efectuarea testelor asupra animalelor cu risc, ca element important în continuarea monitorizării tendinței cazurilor de ESB în UE și în asigurarea unei depistări precoce a oricărei eventuale reapariții în viitor;

Revizuirea interdicției de utilizare a făinurilor animale

7.  sprijină - mai ales în contextul deficitului actual de proteaginoase în UE - propunerea Comisiei de a ridica interdicția de hrănire cu proteine animale prelucrate a nerumegătoarelor, cu condiția să fie aplicată exclusiv animalelor neierbivore și cu condiția ca:

8.  subliniază că aceste măsuri trebuie să meargă mână în mână cu o PAC menită să creeze o legătură între culturile agricole și producția de animale, folosirea adecvată a zonelor de pajiște, creșterea producției interne de proteagionase și sprijinirea sistemelor de rotație a culturilor;

9.  îndeamnă Comisia să introducă măsuri care să garanteze că, în eventualitatea în care interdicția făinurilor animale va fi ridicată, este exclusă posibilitatea contaminării încrucișate între materialele provenite de la nerumegătoare și materialele provenite de la rumegătoare prin canalele de transport;

10.  invită Comisia să analizeze necesitatea unei autorizări separate a abatoarelor în care se obțin subproduse derivate atât de la nerumegătoare, cât și rumegătoare, astfel încât să garanteze o separare netă a acestor subproduse derivate;

11.  respinge utilizarea în hrana pentru rumegătoare a proteinelor animale prelucrate derivate de la nerumegătoare sau rumegătoare;

12.  solicită Comisiei să evalueze necesitatea verificării importurilor de proteine animale prelucrate pentru a se asigura că reciclarea intra-specii, utilizarea de materiale din categoria 1 și 2 și încălcarea normelor de igienă pot fi excluse; subliniază că în acest scop sunt necesare, de asemenea, controale periodice neanunțate la fața locului;

13.  pledează în favoarea examinării critice a stabilirii unui nivel de toleranță pentru cantitățile nesemnificative de proteine animale neautorizate prezente în hrană, care nu provin de la rumegătoare, ca urmare a contaminării accidentale și inevitabile din punct de vedere tehnic, cu condiția să existe o metodă de determinare a proporției acestor proteine;

Lista MRS

14.  se așteaptă ca Comisia să mențină standardele stricte enunțate în lista MRS a UE; subliniază că aceste standarde stricte nu trebuie atenuate prin încercări ale OIE de a alinia standardele UE la lista OIE;

15.  îndeamnă Comisia să aibă în vedere modificări ale listei MRS a UE numai în baza unor date științifice, prin aplicarea principiului precauției, dacă pot fi excluse riscurile pentru sănătatea umană și animală și dacă se poate garanta siguranța lanțului alimentar și furajer;

Cercetarea în domeniul EST

16.  îndeamnă Comisia să încurajeze în continuare controlul genetic al scrapiei la ovine prin programe de reproducere și de creștere pentru a evita reproducerea consangvină și devierile genetice;

17.  îndeamnă Comisia să instituie măsuri care să încurajeze cercetarea continuă în domeniul rezistenței la scrapie la caprine și al scrapiei atipice, întrucât acest lucru ar putea contribui la eradicarea EST în UE;

18.  solicită Comisiei să încurajeze cercetarea continuă în vederea dezvoltării testelor rapide de diagnosticare a ESB ante mortem;

19.  respinge propunerea Comisiei de a reduce finanțarea UE destinată cercetării EST-urilor;

Sacrificarea cohortelor

20.  ia act de propunerea Comisiei de a revizui actuala politică privind sacrificarea cohortelor în cazul apariției ESB în rândul turmelor de bovine; subliniază faptul că, pentru a menține un grad înalt de încredere a consumatorului, orice modificare a politicii de sacrificare a cohortelor trebuie să țină seama de următoarele aspecte: (1) protecția consumatorului, (2) riscurile pentru sănătatea omului și a animalelor și (3) menținerea posibilității ca gestionarii de risc și legiuitorii să poată lua măsurile imediate necesare în cazul unei reapariții a ESB în UE;

Siguranța alimentelor și a hranei pentru animale

21.  ia act de raportul susmenționat al Comisiei privind funcționarea generală a controalelor oficiale din statele membre în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor; subliniază faptul că raportul scoate la lumină unele deficiențe în ceea ce privește calitatea rapoartelor prezentate de statele membre și îndeamnă statele membre să amelioreze calitatea raportării printr-o mai bună organizare a auditurilor naționale pentru garantarea îndeplinirii cerințelor regulamentului, prin specificarea cazurilor de neconformitate, prin ameliorarea performanței autorităților de control și a operatorilor economici din sectorul alimentar; invită Comisia să efectueze o monitorizare eficientă a controalelor realizate de statele membre;

22.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu contaminarea alimentelor și a hranei pentru animale, de exemplu cu dioxină, și solicită statelor membre să promulge și să aplice cu strictețe regulamentele existente privind controalele asupra alimentelor și a hranei pentru animale, precum și gestionarea riscurilor și, dacă este necesar, să consolideze normele respective și să asigure o mai bună armonizare a aplicării acestora în cadrul pieței interne, prin utilizarea unor orientări comune;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri prin care să se asigure că cerințele Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 și ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 142/2011 privind tratarea subproduselor de origine animală înaintea transformării în biogaz și de utilizare și eliminare a reziduurilor de digestie sunt respectate și că posibilitatea devierii ilegale în lanțul furajer este exclusă; îndeamnă Comisia să verifice punerea în aplicare în statele membre a normelor actuale pentru a asigura un circuit închis pentru această activitate;

Carnea separată mecanic

24.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu actuala legislație comunitară referitoare la carnea separată mecanic și punerea sa în aplicare în statele membre;

25.  solicită statelor membre să-și revizuiască aplicarea definițiilor cărnii separate mecanic pentru a se conforma normelor existente;

26.  solicită etichetarea obligatorie a cărnii separate mecanic prezente în produsele alimentare, pentru o mai bună informare a consumatorilor, astfel încât aceștia să poată alege în cunoștință de cauză;

27.  solicită Comisiei să comunice țărilor terțe orice modificare adusă Regulamentului EST și măsurilor referitoare la EST-uri;

o
o   o

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezentul raport de punere în aplicare Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1. (2) JO L 226, 25.6.2004, p. 22. (3) JO L 109, 6.5.2000, p. 29. (4) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. (5) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. (6) JO L 325, 12.12.2003, p. 31. (7) JO L 300, 14.11.2009, p. 1. (8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0084.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la securitatea aeriană, în special scanerele de securitate (2010/2154(INI))

P7_TA(2011)0329 A7-0216/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturile din UE (COM(2010)0311),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2008 privind impactul măsurilor de siguranță aeriană și al scanerelor corporale asupra drepturilor omului, intimității, demnității persoanelor și protecției datelor(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2008 privind norme comune în domeniul securității aviației civile(2),

–  având în vedere Regulamentul Comisiei (CE) nr. 272/2009 din 2 aprilie 2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației civile prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 300/2008(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securității aviației(4),

–  având în vedere Al cincilea raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind implementarea Regulamentului (CE) nr. 2320/2002 de instituire a unor norme comune în domeniul siguranței aviației civile (COM(2010)0725),

–  având în vedere poziția sa din 5 mai 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind tarifele de securitate aviatică(5),

–  având în vedere Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului larg la câmpuri electromagnetice (0 Hz până la 300 GHz) (6),

–  având în vedere Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (7),

–  având în vedere Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice artificiale) [A nouăsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (8),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(9),

–  având în vedere Directiva 96/29/Euratom din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante(10),

–  având în vedere avizul Secțiunii pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională a Comitetului Economic și Social European referitor la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturile din UE,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0216/2011),

Scanerele de securitate

A.  întrucât „scaner de securitate” este un termen generic utilizat pentru o tehnologie capabilă să detecteze obiectele metalice și nemetalice ascunse în haine; întrucât performanța detectării depinde de capacitatea scanerului de a detecta orice obiect interzis pe care persoana scanată îl poate ascunde în haine;

B.  întrucât cadrul juridic al UE privind securitatea aeriană oferă diverse metode și tehnologii de control care se consideră că au capacitatea de a detecta obiecte ascunse în haine, dintre care statele membre aleg una sau mai multe; întrucât scanerele de securitate nu figurează, în prezent, pe această listă;

C.  întrucât numărul statelor membre care utilizează, în prezent, provizoriu – maximum 30 de luni – scanere de securitate în aeroporturile lor, exercitându-și astfel dreptul de a testa noile tehnologii (capitolul 12.8 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 185/2010 al Comisiei);

D.  întrucât statele membre au dreptul de a pune în aplicare măsuri mai stricte decât standardele de bază comune prevăzute de legislația europeană și pot, astfel, introduce scanere de securitate pe teritoriul lor; întrucât, în acest caz, trebuie să acționeze pe baza evaluării riscurilor și în conformitate cu legislația UE; întrucât aceste măsuri trebuie să fie pertinente, obiective, nediscriminatorii și proporționale cu riscurile avute în vedere [articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 300/2008)];

E.  întrucât introducerea, în oricare dintre cele două cazuri prezentate mai sus, a scanerelor de securitate face imposibilă asigurarea unui control unic de securitate real; întrucât, dacă prezenta situație continuă, condițiile de operare care se aplică statelor membre nu vor fi uniforme și, în consecință, nu vor aduce beneficii pasagerilor;

F.  întrucât discuțiile legate de scanerele de securitate nu ar trebui să se desfășoare separat de dezbaterile generale privind o politică de securitate globală integrată pentru aeroporturile din Europa;

G.  întrucât sănătatea reprezintă un bun care trebuie conservat și un drept care trebuie protejat; întrucât expunerea la radiații ionizante reprezintă un risc care ar trebui evitat; întrucât, prin urmare, nu ar trebui permisă folosirea în Uniunea Europeană a scanerelor care utilizează radiații ionizante și ale căror efecte sunt cumulative și nocive pentru sănătatea umană;

H.  întrucât atât legislația UE, cât și legislația statelor membre stabilesc deja norme de protecție împotriva pericolelor asupra sănătății ce pot fi generate de utilizarea tehnologiilor care emit radiații ionizante și norme de limitare a expunerii la aceste radiații; întrucât, prin urmare, scanerele care utilizează radiații ionizante ar trebui interzise în Uniunea Europeană;

I.  întrucât Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, grupul de lucru „Articolul 29” și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, iar răspunsurile acestora conțin elemente semnificative privind condițiile în care utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturi ar putea fi în acord cu protecția drepturilor fundamentale;

J.  întrucât aspectele privind sănătatea, dreptul la intimitate, libertatea de gândire, de conștiință și a religiei, nediscriminarea și protecția datelor trebuie abordate atât din punctul de vedere al tehnologiei utilizate, cât și al utilizării acesteia înainte de a se putea lua în considerare introducerea scanerelor corporale;

K.  întrucât scanerele de securitate, pe lângă faptul că asigură un nivel mai ridicat de securitate decât echipamentele actuale, ar trebui să contribuie la creșterea vitezei de controlare a pasagerilor și la reducerea timpilor de așteptare;

Finanțarea securității aeriene

L.  întrucât Consiliul nu și-a prezentat încă punctul de vedere referitor la poziția Parlamentului față de Directiva privind tarifele de securitate aviatică,

Măsuri de securitate pentru mărfuri

M.  întrucât cele mai recente atentate teroriste depistate de serviciile secrete vizau utilizarea mărfurilor pentru realizarea atentatelor,

N.  întrucât nu numai pasagerii, ci și mărfurile și poșta sunt și trebuie să facă obiectul unor măsuri de securitate adecvate,

O.  întrucât marfa și corespondența încărcate pe avioanele de pasageri pot fi vizate pentru atacuri teroriste; întrucât nivelul de securitate în cazul mărfurilor și al corespondenței este mult mai redus decât în cazul pasagerilor, astfel încât trebuie să se intensifice măsurile de securitate aplicate mărfurilor și corespondenței care sunt încărcate pe avioanele de transport de călători;

P.  întrucât măsurile de securitate nu vizează doar aeroporturile, ci întregul lanț de aprovizionare;

Q.  întrucât furnizorii de servicii poștale joacă un rol important în domeniul securității aeriene, în ceea ce privește gestionarea corespondenței și a coletelor și întrucât, în conformitate cu legislația europeană, aceștia au investit importante sume de bani și au introdus noi tehnologii pentru a garanta conformitatea cu standardele de securitate europene și internaționale;

Relații internaționale

R.  întrucât coordonarea internațională privind măsurile de securitate aeriană este necesară pentru a garanta un nivel de protecție ridicat, evitându-se, totodată, situațiile în care pasagerii sunt supuși controalelor succesive, situații care presupun unele restricții și costuri suplimentare;

Pregătirea personalului de securitate

S.  întrucât formarea inițială și ulterioară a personalului de securitate reprezintă un element crucial pentru a garanta un nivel ridicat al securității aeriene, care trebuie să fie compatibil cu un tratament aplicat pasagerilor care să nu aducă atingere demnității acestora sau protecției datelor cu caracter personal;

T.  întrucât standardele sociale de care beneficiază personalul de securitate, precum şi cele referitoare la educaţia şi formarea acestuia ar trebui să fie integrate în revizuirea Directivei 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piaţa serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunităţii(11),

Considerații generale

1.  consideră că este necesară o abordare integrată a securității aeriene, cu un control unic de securitate, în așa fel încât să nu fie necesar un nou control al pasagerilor, bagajelor și mărfurilor care sosesc pe un aeroport din UE dintr-un alt aeroport din UE;

2.  consideră că unele metode de control care sunt eficiente și rapide pentru pasageri – cu respectarea timpului petrecut în punctele de control – constituie valoare adăugată în domeniul securității aviatice;

3.  invită Comisia să efectueze cercetări cu privire la utilizarea altor tehnici de detectare a explozibililor, inclusiv a materialelor solide, în domeniul securității aviatice;

4.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte un sistem integrat de analiză a riscurilor pentru pasagerii care ar putea fi suspectați în mod justificat că ar reprezenta o amenințare la adresa securității și pentru controalele de bagaje și mărfuri, pe baza tuturor informațiilor disponibile și fiabile, în special a celor oferite de poliție, serviciile secrete, autoritățile vamale și companiile de transport; consideră că ar trebui informat întregul sistem cu privire la obținerea eficienței şi în deplină conformitate cu articolul 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi în conformitate cu legislaţia UE privind protecţia datelor;

5.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure cooperarea, gestionarea securității și schimbul de informații eficiente între toate autoritățile și serviciile implicate și între autorități și companiile de securitate și de transport aerian, atât la nivel european, cât și la nivel național;

6.  solicită Comisiei să revizuiască în mod regulat lista metodelor autorizate de control de securitate și condițiile și standardele minime pentru implementarea acestora, să țină seama de posibile probleme, experiența practică și progresul tehnologic, pentru a asigura un nivel ridicat al capacității de detectare și protejarea drepturilor și intereselor pasagerilor și lucrătorilor în virtutea acestui progres;

7.  subliniază importanța luptei împotriva terorismului și împotriva criminalității organizate, care constituie amenințări la adresa securității Uniunii Europene, deja identificate în Programul de la Stockholm, și astfel susține, numai în acest context, utilizarea măsurilor de securitate care sunt menite să împiedice actele de terorism și care sunt prevăzute de lege, eficiente, necesare într-o societate democratică liberă și deschisă, proporționate în raport cu obiectivul urmărit și conforme în totalitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO); reamintește că încrederea cetățenilor în instituții este esențială și că, în consecință, trebuie găsit un echilibru just între necesitatea de a asigura securitatea și garantarea drepturilor și a libertăților fundamentale;

8.  subliniază, în acest context, că toate măsurile de combatere a terorismului ar trebui să fie complet coerente cu drepturile și obligațiile fundamentale ale Uniunii Europene, necesare într-o societate democratică, și că aceste măsuri trebuie să fie proporționate, strict necesare, prevăzute de lege și limitate astfel la scopul pentru care au fost create;

Scanerele de securitate

9.  solicită Comisiei să propună adăugarea scanerelor de securitate pe lista metodelor autorizate de control de securitate, cu condiția ca, concomitent, să se introducă norme adecvate și standarde minime comune privind utilizarea lor, astfel cum se stabilește în prezenta rezoluție, numai dacă s-a efectuat studiul de impact solicitat de Parlamentul European în 2008 care să dovedească că dispozitivele nu constituie un risc la adresa sănătății pasagerilor, protecției datelor cu caracter personal, a demnității și intimității pasagerilor, precum și eficacitatea acestor scanere;

10.  consideră că utilizarea scanerelor de securitate trebuie să fie reglementată prin norme, proceduri și standarde comune la nivelul UE, care nu numai să stabilească criteriile pentru performanțele de detectare, ci și să impună măsurile de siguranță necesare pentru protecția sănătății și a drepturilor fundamentale și intereselor pasagerilor, lucrătorilor, echipajelor și personalului de securitate;

11.  consideră că scanerele de securitate ar trebui să crească ritmul și viteza controalelor în aeroporturi și să reducă inconvenientele pentru pasageri și invită, prin urmare, Comisia să țină seama de acest aspect în propunerea sa legislativă;

12.  propune, mai exact, ca, odată ce s-au stabilit normele comune de utilizare a scanerelor de securitate, Comisia să revizuiască în mod regulat aceste norme și, atunci când este necesar, să adapteze dispozițiile privind protecția sănătății, a intimității, a datelor personale și a drepturilor fundamentale la progresul tehnologic;

Necesitatea și proporționalitatea

13.  consideră că escaladarea amenințărilor teroriste înseamnă că autoritățile publice trebuie să ia măsurile de protecție și preventive cerute de societățile democratice;

14.  consideră că performanța de detectare a scanerelor de securitate este mai mare decât cea oferită de actualele detectoare de metale, în special în ceea ce privește obiectele nemetalice și lichidele, și este mult mai probabil ca, față de un scaner, percheziția manuală să provoace iritare și pierdere de timp și să se confrunte cu mai multă opunere;

15.  consideră că utilizarea scanerelor de securitate, cu condiția existenței măsurilor de siguranță adecvate, reprezintă o opțiune mai bună în raport cu alte metode mai puțin solicitante care nu garantează un grad de protecție similar; reamintește că, în domeniul securității aviatice, principalele priorități ar trebui să rămână utilizarea serviciilor de informații, în sens larg, și un personal de securitate bine instruit în aeroporturi;

16.  consideră că aspectele și cerințele privind intimitatea și sănătatea pot fi soluționate cu ajutorul tehnologiei și al metodelor disponibile; consideră că tehnologia aflată acum în curs de dezvoltare este promițătoare și că trebuie să se utilizeze cea mai bună tehnologie disponibilă;

17.  consideră că instalarea scanerelor de securitate sau decizia de a nu le instala ține de competența și de libertatea de decizie a statelor membre ale UE; consideră, însă, că este necesară o armonizare mai accentuată a utilizării scanerelor pentru a crea un spațiu european de siguranță aeriană coerent;

18.  consideră că atunci când statele membre ale UE instalează scanere de securitate trebuie să îndeplinească standardele și cerințele minime stabilite de UE pentru toate statele membre, fără a se aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica măsuri mai drastice;

19.  consideră că statele membre ar trebui să suplimenteze punctele de control și personalul de securitate pentru a asigura că pasagerii nu sunt afectați de instalarea scanerelor de securitate;

20.  consideră că persoanelor care sunt supuse controalelor ar trebui să li se acorde posibilitatea de a alege dacă doresc utilizarea scanerelor de securitate, în cazul unui refuz acestea fiind obligate să se supună metodelor alternative de control care garantează același nivel de eficacitate ca și scanerele de securitate și respectă pe deplin drepturile și demnitatea lor; subliniază că un astfel de refuz nu ar trebui să dea naștere niciunei suspiciuni legate de pasager;

Sănătatea

21.  subliniază că legislația europeană și națională trebuie aplicate în conformitate cu principiul ALARA (cel mai scăzut nivel rezonabil posibil);

22.  invită statele membre să implementeze o tehnologie cât mai puțin nocivă pentru sănătatea umană și care să furnizeze soluții acceptabile în ceea ce privește preocupările privind viața privată a populației;

23.  consideră că expunerea la doze de radiații ionizante cumulative este inacceptabilă; consideră, prin urmare, că orice formă de tehnologie care folosește radiații ionizante ar trebui să fie exclusă în mod explicit de la utilizarea în controlul de securitate;

24.  solicită Comisiei să analizeze, în contextul următorului program-cadru pentru cercetare, posibilitatea utilizării unei tehnologii complet inofensive pentru întreaga populație și care să garanteze, în același timp, securitatea aviatică;

25.  solicită statelor membre să controleze periodic efectele pe termen lung ale expunerii la scanerele de securitate, având în vedere noile progrese științifice, și să verifice instalarea corectă, folosirea adecvată și buna funcționare a acestora;

26.  insistă să se ia în considerare în mod corespunzător cazurile specifice și să se aplice un tratament corect și personalizat pasagerilor vulnerabili din punctul de vedere al sănătății și al capacității de comunicare, cum ar fi femeile însărcinate, copiii, bătrânii, persoanele cu handicap și persoanele cu implanturi medicale (de ex. protezele ortopedice sau stimulatoarele cardiace, precum și tuturor persoanelor care au asupra lor medicamentele și/sau dispozitivele medicale necesare pentru întreținerea sănătății lor (de exemplu seringi, insulină);

Imagini corporale

27.  consideră că ar trebui utilizate doar figuri schematice și insistă asupra faptului că nu ar trebui să se realizeze imagini corporale;

28.  subliniază că datele generate în decursul procesului de scanare nu trebuie utilizate pentru alte scopuri decât cel de a detecta obiectele interzise, ele pot fi utilizate doar pentru perioada de timp necesară pentru efectuarea controlului, trebuie distruse imediat după ce persoana a trecut prin controlul de securitate și nu pot fi stocate;

Interzicerea discriminării

29.  consideră că normele de operare trebuie să asigure că se aplică un proces de selecție aleatoriu și că, pentru trecerea prin scanerul de securitate, pasagerii nu trebuie să fie selectați după criterii discriminatorii;

30.  subliniază că este inacceptabilă orice formă de profilare pe criterii de sex, rasă, culoare, etnie, caracteristici genetice, limbă, religie, credințe etc. în cadrul procedurii legate de selecția pentru scanare corporală sau în caz de refuz al scanării corporale;

Protecția datelor

31.  consideră că toate scanerele de securitate ar trebui să folosească figuri schematice pentru a proteja identitatea pasagerilor și pentru a asigura că aceștia nu pot fi identificați pe baza unor imagini ale oricărei părți a corpului;

32.  subliniază că tehnologia utilizată nu trebuie să permită stocarea sau salvarea datelor;

33.  reamintește că utilizarea scanerelor corporale trebuie să respecte Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date;

34.  subliniază că statele membre care decid să recurgă la scanere de securitate ar trebui să aibă posibilitatea, conform principiului subsidiarității, să pună în aplicare norme mai stricte decât cele definite de legislația europeană, pentru protecția cetățenilor și a datelor cu caracter personal;

Informații pentru persoanele scanate

35.  consideră că persoanele care sunt verificate ar trebui să primească informațiile cuprinzătoare în prealabil, în special privind modul de funcționare al scanerului în cauză, condițiile existente de protecție a drepturilor la intimitate, demnitate și protecția datelor și opțiunea de a refuza trecerea prin scaner;

36.  solicită Comisiei să includă în campaniile sale de informare cu privire la drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul o secțiune care să detalieze și drepturile pasagerilor privind controalele de securitate și scanerele de securitate;

Tratamentul aplicat persoanelor scanate

37.  invită Comisia și statele membre să se asigure că personalul de securitate beneficiază de formare specifică privind utilizarea scanerelor de securitate astfel încât să se respecte drepturile fundamentale ale pasagerilor, demnitatea, datele cu caracter personal și sănătatea lor; în acest context, consideră că un cod de conduită ar putea fi un instrument foarte util pentru personalul de securitate care se ocupă de scanere;

Finanțarea securității aeriene

38.  reamintește poziția sa exprimată la 5 mai 2010 privind tarifele de securitate aviatică;

39.  consideră că tarifele de securitate ar trebui să fie transparente, să fie utilizate numai pentru acoperirea costurilor de securitate și că statele membre care decid să aplice măsuri mai drastice ar trebui să finanțeze costurile suplimentare rezultate;

40.  îndeamnă Consiliul să adopte fără întârziere, în primă lectură, o poziție privind tarifele de securitate aviatică, dat fiind faptul că legislația privind securitatea aviatică și legislația privind tarifele de securitate aviatică sunt strâns legate între ele;

41.  sugerează să se menționeze costul măsurilor de securitate pe biletul fiecărui pasager;

Interzicerea lichidelor, aerosolilor și gelurilor (LAG)

42.  reiterează și menține poziția sa în favoarea anulării interdicției de a transporta substanțe lichide în 2013, astfel cum se prevede în legislația UE; prin urmare, îndeamnă toate părțile implicate, Comisia, statele membre și industria să colaboreze strâns pentru a asigura că restricțiile privind transportarea lichidelor la bordul aeronavelor sunt eliminate, în beneficiul pasagerilor;

43.  invită statele membre și aeroporturile să ia toate măsurile necesare pentru a asigura la timp disponibilitatea tehnologiei corespunzătoare, în așa fel încât termenul prevăzut pentru încetarea interdicției de a transporta lichide să nu aibă efectul subminării securității;

44.  consideră că, în acest context, toți cei implicați ar trebui să întreprindă măsurile necesare de tranziție de la interdicția de a transporta lichide, aerosoli și gel la controlul acestor elemente într-o manieră cât mai satisfăcătoare și uniformă posibilă, garantându-se, în permanență, drepturile pasagerilor;

Măsuri de securitate pentru mărfuri

45.  consideră că, pe baza unei analize a riscurilor, inspectarea mărfurilor și a corespondenței ar trebui să fie proporțională cu amenințările ce decurg din transportul acestora și că trebuie garantată securitatea corespunzătoare, în special atunci când mărfurile și corespondența sunt transportate în aeronave de pasageri;

46.  reamintește că scanarea a 100 % din mărfuri nu este posibilă în termeni practici; solicită statelor membre să își continue eforturile de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008, precum și a regulamentului (UE) corespunzător al Comisiei cu nr. 185/2010 în vederea îmbunătățirii securității în întreg lanțul de aprovizionare;

47.  consideră că nivelul de securitate al mărfurilor încă diferă de la un stat membru la altul și că, având în vedere obiectivul unui control de securitate unic, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile existente referitoare la poșta și mărfurile europene sunt aplicate corect și, în același timp, să se recunoască agenții abilitați agreați de un alt stat membru;

48.  consideră că măsurile de securitate ale statelor membre care vizează mărfurile transportate pe calea aerului și poșta și inspecțiile efectuate de Comisie în privința acestor măsuri s-au intensificat și, prin urmare, consideră că este absolut necesar să se întocmească un raport tehnic pentru a detecta vulnerabilitățile sistemului actual de transport al mărfurilor și posibilele măsuri de remediere a acestora;

49.  solicită Comisiei și statelor membre să intensifice controalele și inspecțiile efectuate asupra mărfurilor transportate pe calea aerului, inclusiv a celor care vizează validarea agenților abilitați și a expeditorilor cunoscuți; subliniază, în acest sens, nevoia de a dispune de mai mulți inspectori la nivel național;

50.  subliniază potențialul pe care îl au informațiile din punctele vamale pentru calcularea riscului asociat cu anumite loturi și solicită Comisiei să își continue activitatea privind posibila utilizare a sistemelor electronice bazate pe informații vamale în scopuri vizând securitatea aviatică, în special recurgând la sistemul de control al importurilor al UE în vederea îmbunătățirii cooperării dintre autoritățile vamale;

51.  solicită Comisiei să întreprindă toate măsurile necesare pentru asigurarea unui transport sigur al mărfurilor din țările terțe, începând de la aeroportul de origine, și să stabilească criterii pentru determinarea mărfurilor cu risc ridicat, identificând responsabilitatea fiecăruia dintre agenții implicați;

52.  solicită Comisiei să se asigure că programul de securitate ține seama de caracteristicile specifice ale tuturor participanților și reconciliază măsurile de securitate legate de transportul poștei și al mărfurilor cu nevoia de asigurare a unei economii dinamice, care să continue să încurajeze comerțul, calitatea serviciilor și dezvoltarea comerțului electronic;

53.  solicită Comisiei să propună un sistem armonizat de formare și perfecționare a personalului de securitate în ceea ce privește mărfurile, astfel încât să fie la curent cu ultimele evoluții tehnologice în domeniul securității;

Relații internaționale

54.  solicită Comisiei și statelor membre să coopereze cu Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și țările terțe în ceea ce privește evaluarea riscurilor și sistemele de informații în domeniul securității aeriene;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze standarde globale de reglementare în cadrul OACI, pentru a sprijini eforturile depuse de statele terțe în vederea implementării standardelor respective, recunoașterii reciproce a măsurilor de securitate și urmăririi obiectivelor unei securități unice eficiente;

o
o   o

56.  consideră că procedura de comitologie este nepotrivită în domeniul securității aviatice, cel puțin în cazul măsurilor care au impact asupra drepturilor cetățenilor, și solicită participarea deplină a PE prin intermediul procedurii de codecizie;

57.  se așteaptă ca Comisia să depună în actuala legislatură o propunere legislativă de adaptare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008, ținând seama de declarația din 16 decembrie 2010 a Comisiei în contextul adoptării Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie;

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 71. (2) JO L 97, 9.4.2008, p. 72. (3) JO L 91, 3.4.2009, p. 7. (4) JO L 55, 5.3.2010, p. 1. (5) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 164.. (6) JO L 199, 30.7.1999, p. 59. (7) JO L 184, 24.5.2004, p. 1. (8) JO L 114, 27.4.2006, p. 38. (9) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (10) JO L 159, 29.6.1996, p. 1. (11) JO L 272, 25.10.1996, p. 36.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor (2010/2115(INI))

P7_TA(2011)0330 A7-0210/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în cadrul sesiunilor speciale Beijing +5, Beijing +10 și Beijing + 15 ale Organizației Națiunilor Unite, referitoare la acțiunile și inițiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune, adoptate la 9 iunie 2000, la 11 martie 2005 și, respectiv, la 12 martie 2010,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 2, 3, 4, 5, 21 și 23,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care subliniază o serie de valori comune statelor membre, cum ar fi pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între bărbați și femei,

–  având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care face referire la combaterea discriminării de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei privind egalitatea dintre femei și bărbați 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010, intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate: 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată ' Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015' (COM(2010)0491),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 6 iunie 2010 privind guvernanța corporativă în instituțiile financiare și politicile de remunerare (COM(2010)0284),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității dintre femei și bărbați: O cartă a femeii” (COM(2010)0078),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea între femei și bărbați, adoptat de către Consiliul European în martie 2006 și noul Pact european privind egalitatea de gen, adoptat de Consiliul European la 7 martie 2011,

–  având în vedere Recomandarea 96/694/CE a Consiliului privind participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul decizional,

–  având în vedere reuniunea anuală a Forumului economic mondial, desfășurată între 26 și 29 ianuarie 2011 la Davos și programul intitulat „Women Leaders and Gender Parity” (Femeile-lideri și paritatea de gen),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la guvernanța corporativă în instituțiile financiare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 1995, referitoare la cea de-a 4-a Conferință mondială privind femeile de la Beijing: Lupta pentru egalitate, dezvoltare și pace„(3), din 10 martie 2005, referitoare la urmările platformei de acțiune din cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile (Beijing +10)(4) și din 25 februarie 2010 privind Beijing + 15 – Platforma de acțiune a Organizației Națiunilor Unite privind egalitatea de gen(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0210/2011),

A.  întrucât egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și reprezintă unul dintre obiectivele și sarcinile sale, și întrucât integrarea perspectivei de gen în toate activitățile sale reprezintă o misiune specifică pentru Uniune;

B.  întrucât unul dintre obiectivele prioritare ale Uniunii ar trebui să fie accesul femeilor competente și calificate la locuri de muncă în prezent greu accesibile prin eliminarea obstacolelor încă existente și a inegalității de gen care împiedică femeile să înainteze în carieră;

C.  întrucât egalitatea de gen în materie de ocupare a forței de muncă trebuie să promoveze, în mod egal, bărbații și femeile în cadrul pieței muncii și pentru posturile de conducere la toate nivelurile, în vederea asigurării unei echități sociale echilibrate și a utilizării integrale a aptitudinilor femeilor, astfel încât să conducă la consolidarea economiei, și trebuie să garanteze dezvoltarea femeilor în aceeași măsură ca și a bărbaților;

D.  întrucât, în 2008, 59,5 % din calificările universitare din UE au fost acordate femeilor, întrucât femeile sunt mai numeroase decât bărbații în facultățile de economie, de management și cele de drept, întrucât, cu toate acestea, proporția femeilor în eșaloanele superioare ale procesului decizional ale celor mai mari societăți cotate la bursă a ajuns doar la 10,9 % în 2009;

E.  întrucât obstacolele în calea reprezentării femeilor pot fi, de asemenea, imputate unei combinații de discriminări bazate pe gen și comportamente stereotipice care tind să persiste în cadrul întreprinderilor și limitează existența tutoratelor pentru femei în posibile funcții de conducere;

F.  întrucât studiile derulate de Comisia Europeană și de sectorul privat au demonstrat existența unei corelații între rezultatele economice și financiare îmbunătățite ale întreprinderilor și prezența femeilor în cadrul organelor decizionale ale acestora; întrucât reiese clar că o reprezentare semnificativă a femeilor în posturi de conducere constituie un adevărat instrument de performanță și de competitivitate economică;

G.  întrucât, în această privință, este esențială introducerea unor metode, cum ar fi studiile de caz și schimbul de bune practici în acest domeniu, precum și de acțiuni pozitive în vederea obținerii unei utilizări optime a resurselor umane feminine la toate nivelurile întreprinderilor;

H.  întrucât, cu toate acestea, femeile reprezintă astăzi numai 10 % din membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari societăți cotate la bursă în UE și numai 3 % dintre președinții acestor consilii, luând în considerare diferențele dintre țări și diferitele sectoare profesionale vizate, întrucât diferența de salarizare între femei și bărbați se menține la 17,5 % pentru întreaga UE, inclusiv pentru pozițiile de conducere;

I.  întrucât numărul de femei din consiliile de administrație ale întreprinderilor mari crește în momentul de față numai cu jumătate de punct procentual; întrucât, în acest ritm scăzut, vor fi necesari încă 50 de ani pentru ca în consiliile de administrație ale întreprinderilor mari să existe o reprezentare de cel puțin 40 % pentru fiecare gen;

J.  întrucât camerele de comerț și industrie și organizațiile, care reprezintă sindicate și patronate, sunt departe de a atinge o reprezentare echilibrată între bărbați și femei, reflectând slaba reprezentare a femeilor în cadrul organelor de conducere ale întreprinderilor; întrucât, cu toate acestea, camerele de comerț și industrie, precum și organizațiile care reprezintă uniunile sindicale și angajatorii pot contribui la diseminarea și schimbul de bune practici referitoare la această chestiune;

K.  întrucât depinde de factorii de decizie, atât la nivelul UE, cât și la cel al statelor membre, și de întreprinderi ca obstacolele în calea intrării femeilor pe piața muncii, în general, și în cadrul organelor de conducere, în special, să fie eliminate, să se ofere șanse egale femeilor pentru ca acestea să poată avea acces la posturi de responsabilitate în vederea asigurării utilizării eficiente a tuturor resurselor existente, să se optimizeze fluxul de competențe și calități ale femeilor și să se exploateze la maximum potențialul uman de care beneficiază Uniunea, precum și să se apere valorile fundamentale ale UE, ținând cont de faptul că egalitatea este un principiu fundamental;

L.  întrucât inițiativele și măsurile proactive care au fost adoptate de sectorul privat vizând un grad sporit de reprezentare a femeilor, precum cele axate pe valorizarea resurselor umane în cadrul întreprinderilor în vederea unei mai bune continuări a carierelor femeilor sau pe crearea de rețele în afara întreprinderilor, încurajând participarea și promovarea femeilor și schimbul regulat de bune practici, s-au dovedit utile și ar trebui încurajate chiar dacă ele nu sunt încă suficiente pentru a inversa distribuția în cadrul întreprinderilor, și întrucât femeile sunt, în continuare, subreprezentate la nivelul conducerii acestora;

M.  întrucât Comisia a anunțat că va prezenta măsuri legislative pentru ca societățile cotate la bursă să adopte măsuri eficiente de atingere a unei reprezentări egale a femeilor și bărbaților, în caz că nu se reușește acest lucru în următoarele 12 luni prin autoreglementare,

1.  salută măsurile anunțate de Comisie la 1 martie 2011, și în special intenția sa de a propune în 2012 legislație europeană în cazul în care întreprinderile nu reușesc să atingă din proprie inițiativă obiectivele de prezență a femeilor în procent de 30 % în consiliile de administrație până în 2015 și de 40 % până în anul 2020;

2.  solicită întreprinderilor să atingă pragul critic de prezență a femeilor în procent de 30 % în rândul membrilor organelor de conducere până în 2015 și de 40 % până în 2020;

3.  constată progresul net al reprezentării femeilor în Norvegia de la adoptarea, în 2003, a unei legislații care impune un prag de 40 % pentru reprezentarea atât a femeilor, cât și a bărbaților în cadrul consiliilor de administrație ale societăților care sunt cotate la bursă și care beneficiază de un efectiv ce depășește 500 de salariați și care conține sancțiuni eficiente în caz de nerespectare;

4.  subliniază că li se cere întreprinderilor să asigure un tratament egal și oportunități egale pentru femei și bărbați la locul de muncă și că, în acest scop, ar trebui adoptate măsuri de prevenire a oricărui tip de discriminare;

5.  salută cu căldură inițiativele statelor membre, cum ar fi Franța, Țările de Jos și Spania, de fixare a unui prag de reprezentativitate a femeilor în cadrul organelor de conducere, care trebuie respectat de întreprinderi și urmărește dezbaterile privind reprezentativitatea femeilor în alte state membre, de exemplu Belgia, Germania și Italia; constată faptul că demonstrarea voinței politice este singura modalitate de grăbire a procesului de adoptare de măsuri obligatorii, vizând să contribuie la o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților în cadrul organelor de conducere ale întreprinderilor;

6.  salută Codul de guvernare corporativă din Finlanda, în baza căruia structurile decizionale trebuie să fie compuse atât din reprezentanți ai femeilor, cât și ai bărbaților și că trebuie făcută publică orice încălcare a acestei prevederi; constată că, în urma acestui cod, proporția femeilor prezente în structurile de decizie ale întreprinderilor finlandeze a ajuns la 25 % și că, din momentul în care a fost anunțată introducerea codului respectiv, proporția de societăți listate la bursă care au femei în consiliile de supraveghere sau de administrație a crescut de la 51 % la aproximativ 70 %;

7.  insistă asupra faptului că posturile din cadrul organelor de conducere ale întreprinderilor trebuie să se bazeze pe competențele necesare, pe calificări și pe experiență și că practicile de recrutare în corporații trebuie să urmeze principiile transparenței, obiectivității, incluziunii, eficacității, nediscriminării și egalității de gen;

8.  consideră că ar trebui luată în calcul introducerea unor norme eficiente de prevenire a deținerii mai multor posturi în consiliile directoare, atât în scopul de a elibera posturi pentru femei, cât și pentru a permite asigurarea eficacității și independenței membrilor consiliului din întreprinderile mijlocii și din cele mari;

9.  subliniază că întreprinderile publice listate la bursă ar trebui să ofere un exemplu și să implementeze o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților în poziții de conducere la toate nivelurile;

10.  invită statele membre și Comisia să implementeze noi politici care permit o mai mare participare a femeilor la conducerea întreprinderilor, și anume prin:

11.  subliniază problema plăților diferențiate în cadrul întreprinderilor și, îndeosebi, diferențele dintre salariile femeilor din pozițiile de conducere și cele ale bărbaților din aceste poziții; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri în vederea rezolvării inegalităților persistente în remunerații, legate de stereotipurile tradiționale care afectează evoluția profesională și sunt responsabile parțial de subreprezentarea femeilor la nivelul structurilor de conducere;

12.  consideră, mai ales, că societăților care au obligația să prezinte forma integrală a conturilor de profit și pierderi, ar trebui să li se ceară să ajungă la o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților în consiliile lor, într-un interval rezonabil de timp;

13.  încurajează companiile să adopte și să implementeze coduri de guvernare corporativă care să promoveze egalitatea de gen la nivelul consiliilor societăților, să folosească presiunea colegilor pentru a influența din interior organizațiile și a implementa regula „respectă sau explică”, obligându-le să furnizeze explicații de ce nu există cel puțin o femeie în consiliul respectiv;

14.  consideră că statele membre și Comisia ar trebui să elaboreze inițiative menite să asigure o distribuire mai echitabilă a sarcinilor de îngrijire în familie și a responsabilităților, nu numai din interiorul familiei, ci și între familie și societate, precum și reducerea diferențelor de salarizare dintre bărbați și femei obișnuită pentru aceeași muncă; consideră că ar trebui adoptate măsuri specifice în vederea:

15.  încurajează conducerea superioară din societățile mari să crească nivelul de conștientizare a personalului în legătură cu traseele profesionale ale bărbaților și femeilor, implicându-i personal în programe de monitorizare și de sprijinire a carierei pentru numirea femeilor în posturile de conducere în societățile respective;

16.  solicită Comisiei:

17.  invită Comisia să prezinte o foaie de parcurs care să identifice obiective specifice, măsurabile și fiabile, care trebuie îndeplinite pentru a obține o reprezentare echilibrată în întreprinderile de toate mărimile și solicită Comisiei să elaboreze un ghid dedicat, în special, întreprinderilor mici și mijlocii;

18.  invită Comisia să creeze un site de internet dedicat bunelor practici în acest domeniu, destinat diseminării și schimbului de bune practici; subliniază importanța stabilirii unei strategii de comunicare pentru a informa în mod eficient publicul și partenerii sociali cu privire la semnificația acestor măsuri; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să lanseze campanii de informare direcționate;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0223. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0085. (3) JO C 166, 3.7.1995, p. 92. (4) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247. (5) JO C 348E, 21.12.2010, p. 11.

Rezoluţia Parlamentului European din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (2010/2242(INI))

P7_TA(2011)0331 A7-0228/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia sa din 7 octombrie 2009 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială(1) (Comisia CRIS), adoptată în conformitate cu articolul 184 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Decizia sa din 16 iunie 2010 de a prelungi mandatul CRIS până la 31 iulie 2011(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la metodele inovatoare de finanțare la nivel european și mondial(4),

–  având în vedere agenda legislativă în curs a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește modificările tratatului, guvernanța economică, Actul privind piața unică și politicile energetice,

–  având în vedere concluziile sale în urma propunerilor prezentate de Comisia specială privind provocările politice și resursele bugetare pentru o Uniune Europeană sustenabilă (SURE) după 2013 privind noul cadru financiar multianual,

–  având în vedere contribuțiile primite din partea următoarelor organe ale parlamentelor naționale: Bundesrat și Nationalrat din Austria, Senatul și Camera Reprezentanților din Belgia, Adunarea Națională din Bulgaria, Senatul și Camera Deputaților din Republica Cehă, Folketinget din Danemarca, Eduskunta din Finlanda, Adunarea Națională din Franța, Bundestag și Budesrat din Germania, Vouli Ton Ellinon din Grecia, Adunarea Națională din Ungaria, Camera Deputaților și Senato della Repubblica din Italia, Saeima din Letonia, Seimas din Lituania, Camera Reprezentanților din Țările de Jos, Adunarea Republicii Portugalia, Camera Deputaților și Senatul din România, Adunarea Națională din Republica Slovacia,Adunarea Națională din Republica Slovenia, Riksdagen din Suedia și Camera Lorzilor și Camera Comunelor din Regatul Unit,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei speciale privind criza financiară, economică și socială (A7–0228/2011),

A.  întrucât costurile sociale ale crizei sunt mari, ocuparea forței de muncă scăzând în UE cu 1,8 %, ceea ce a făcut ca 23 de milioane de oameni din populația activă să devină șomeri (9,6 % din total), rata șomajului în rândul tinerilor fiind de 21 %, perspectivele fiind incerte în ceea ce privește nivelul de redresare a ocupării forței de muncă, iar 17 % din cetățenii UE aflându-se în pericolul de a se regăsi în sărăcie(5);

B.  întrucât revoltele populare de pe malurile sudice ale Mării Mediterane și din Orientul Mijlociu pot fi percepute drept consecință, printre altele, a interconectării economiilor, a diferențelor economice și sociale, a inegalităților și ratelor mari ale șomajului care afectează în special generațiile educate mai tinere și întrucât acestea servesc drept memento al valorii democrației și dovadă a faptului că globalizarea necesită răspunsuri exhaustive privind recunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și remedierea inegalităților dintre țări și dintre diferitele straturi sociale din cadrul aceleași țări;

C.  întrucât, la trei ani de la colapsul băncii Lehman Brothers, deși s-au luat unele măsuri pentru a combate criza financiară, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a crea un sector financiar sustenabil care să poată face față unui comportament speculativ excesiv și să finanțeze economia reală, preferabil prin finanțarea pe termen lung a nevoilor de investiții și crearea de locuri de muncă; întrucât reforma guvernanței economice nu a abordat suficient problema dezechilibrelor la nivel mondial și la nivelul UE;

D.  întrucât criza financiară a declanșat o criză economică și socială care, în unele țări, a condus la o criză politică;

E.  întrucât se preconizează o diminuare a ritmului de creștere economică cu aproximativ 4,8 % din PIB până în 2013, precum și o scădere considerabilă a acestuia în următorul deceniu față de ultimii 20 de ani(6);

F.  întrucât criza indică o lipsă de încredere, de siguranță și de viziune în cadrul UE;

G.  întrucât consolidarea în continuare a economiei sociale de piață și a valorilor sale este un obiectiv esențial al Uniunii Europene;

H.  întrucât numărul celor care trăiesc în condiții relativ prospere a crescut, dar, în același timp, s-au mărit clivajele economice și sociale;

I.  întrucât criza financiară mondială a avut un impact dur asupra progresului către îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) și, în special, a obiectivului de înjumătățire a sărăciei globale până în 2015;

J.  întrucât criza a arătat clar necesitatea progresului către instituirea unei guvernanțe economice a Uniunii, constând dintr-un ansamblu sistematic de politici destinate garantării creșterii durabile, a unor locuri de muncă stabile și de calitate, a disciplinei bugetare, a corectării dezechilibrelor macroeconomice excesive, a competitivității și productivității economiei europene, a unei reglementări și supravegheri mai stricte a piețelor financiare, precum și a unui mecanism adecvat de rezolvare a crizei financiare;

K.  întrucât Parlamentul European, în rezoluţia sa din 8 iunie 2011 referitoare la investiţia în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă şi favorabilă incluziunii, a afirmat în mod clar că, în pofida economiilor realizabile, bugetul UE, la nivelul său actual de 1 % din VNB, nu poate face faţă deficitului financiar creat de nevoile de finanţare suplimentare generate în temeiul tratatului, precum şi de angajamentele şi priorităţile politice existente; întrucât Parlamentul European este, prin urmare, convins că este necesară o creştere cu cel puţin 5 % a resurselor pentru următorul cadru financiar multianual în comparaţie cu nivelul din 2013;

L.  întrucât, în cadrul aceleiaşi rezoluţii, Parlamentul European constată că nivelul resurselor proprii a rămas neschimbat din 1993; întrucât consideră că nivelul resurselor proprii ar trebui adaptat în mod progresiv, având în vedere că statele membre acordă din ce în ce mai multe competenţe Uniunii şi îi fixează din ce în ce mai multe obiective; întrucât consideră că, deşi nivelul actual al resurselor proprii, stabilit prin unanimitate de Consiliu, oferă suficientă marjă bugetară pentru a răspunde celor mai urgente provocări ale Uniunii, acest nivel este însă insuficient pentru a transforma bugetul UE într-un adevărat instrument de guvernanţă economică europeană sau pentru a contribui în mod semnificativ la investiţia în Strategia Europa 2020 la nivelul UE;

M.  întrucât pentru garantarea unei creșteri durabile a Uniunii și pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 sunt necesare realocarea creditelor de plată nefolosite către programe comune orientate spre creștere, competitivitate și ocuparea forței de muncă, stimularea împrumuturilor acordate de BEI și crearea unei proiect de piață de obligațiuni interesantă pentru investitori publici și privați, prin care să se finanțeze proiecte de interes pentru întreaga Uniune (titluri de valoare pentru proiecte specifice),;

I.Datoria suverană europeană și criza euro, inclusiv emiterea reciprocă de titluri de creanțe publice și de euro-obligațiuni

1.  reamintește triunghiul vulnerabilităților, în care politica bugetară dezechilibrată a unor state membre a amplificat deficitele publice în perioada premergătoare crizei, iar criza financiară a contribuit semnificativ la exacerbarea acestor deficite, urmată de tensiunile de pe piețele datoriei suverane din anumite state membre;

2.  subliniază că, în urma declasării datoriilor suverane ale Greciei, Irlandei și Portugaliei de către agențiile de rating de credit, s-au produs un efect de domino în țările din zona euro și o schimbare de portofolii care s-a tradus printr-un comportament speculativ și reticent față de riscuri al investitorilor și că, în consecință, finanțarea prin instrumente de piață la prețuri viabile a devenit inaccesibilă pentru Grecia, Irlanda şi Portugalia, ceea ce a avut ca rezultat acordarea de asistență financiară în temeiul programelor UE-FMI;

3.  consideră că Organizația Internațională a Muncii (OIM) ar trebui să se implice în programele de asistență financiară UE-FMI;

4.  reamintește că agențiile de rating de credit au jucat un rol semnificativ în intensificarea crizei financiare prin acordarea unor ratinguri incorecte instrumentelor de finanțare structurată, acestea necesitând o scădere; este de acord cu principiile stabilite de Consiliul pentru stabilitate financiară în octombrie 2010, care oferă orientări generale privind modul de reducere a dependenței de ratingurile de credit externe și invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de concluziile consultării publice care s-a încheiat în ianuarie 2011;

5.  solicită efectuarea unui audit transparent al datoriilor publice pentru a determina originea acestora și pentru a cunoaște identitatea principalilor deținători de titluri de creanță și sumele deținute;

6.  ia act de faptul că abordările bilaterale sau multilaterale ale statelor membre reprezintă o amenințare la adresa integrării economice, a stabilității financiare și a credibilității monedei euro și salută principiul Semestrului european de coordonare a politicilor economice al cărui scop este de a remedia dezechilibrele interne excesive din Uniunea Europeană;

7.  subliniază faptul că criza datoriei suverane a evidențiat riscurile prezentate de dezechilibrele intraeuropene; subliniază necesitatea ca UE să reacționeze ca o entitate, să dezvolte o coordonare mult mai strânsă a politicilor fiscale și, după caz, o politică comună cu un buget UE suficient de mare finanțat parțial prin resurse proprii și să pună în aplicare dispoziții corespunzătoare pentru gestionarea situațiilor de criză și convergența economică;

8.  subliniază necesitatea raționalizării cheltuielilor statelor membre cu ajutorul bugetului UE, în special în domenii în care UE are mai multă valoare adăugată decât bugetele naționale;

9.  subliniază că perspectivele de creștere economică ale statelor membre ar trebui considerate ca un element esențial pentru definirea nivelului relativ al ratelor dobânzilor corespunzătoare datoriei suverane respective, în special cu privire la asistența furnizată de Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și, începând cu 2013, de Mecanismul european de stabilitate (MES);

10.  recunoaște eforturile depuse pentru consolidarea bugetară și pentru realizarea de reforme structurale de către statele membre cu un grad mare de îndatorare;

11.  subliniază faptul că băncile-mamă originare din statele membre sunt parțial responsabile pentru practicile de creditare iresponsabile ale filialelor lor din alte state membre ale Uniunii Europene, care au contribuit, de exemplu, la crearea unor bule imobiliare în Spania, Irlanda și Letonia, care au avut ca rezultat dificultățile bugetare cu care se confruntă aceste state membre în prezent; constată, prin urmare, că acordarea de asistență financiară acestor state membre îndatorate, în cazul în care acest lucru ar deveni necesar, ar servi nu numai intereselor acestora, ci și intereselor acelor state membre în care băncile-mamă nu au reușit să instituie în prealabil practici responsabile de creditare în filialele lor;

12.  subliniază că toate statele membre au o importanță sistemică; solicită un pachet de reforme exhaustiv și coeziv, care să promoveze incluziunea socială și care să remedieze deficiențele sistemului financiar; solicită dezvoltarea conceptului de trezorerie europeană în vederea consolidării pilonului economic al UEM; solicită, în plus, măsuri pentru a depăși lipsa actuală de competitivitate prin reforme structurale adecvate, care să răspundă obiectivelor Strategiei Europa 2020 și cauzelor fundamentale ale crizei datoriei publice, ori de câte ori este necesar; subliniază că statele membre trebuie să revină la finanțe publice sustenabile și la o accelerare a ritmului de creștere bazat pe politici sănătoase pentru cheltuieli publice de calitate și de colectare a veniturilor în mod echitabil și eficace;

13.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea unui viitor sistem de euro-obligațiuni cu scopul de a stabili condițiile în care un astfel de sistem ar genera avantaje pentru toate statele membre participante și pentru întreaga zonă euro; subliniază că euro-obligațiunile ar oferi o alternativă viabilă la piața obligațiunilor în dolari SUA și că ar putea să promoveze integrarea pieței datoriei suverane europene, costuri mai mici de creditare, un nivel mai mare de lichiditate, de disciplină bugetară și de respectare a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), împreună cu reforme structurale coordonate, și ar trebui să facă piețele de capital mai stabile, ceea ce va sprijini ideea unei monede euro ca „monedă de siguranță” la nivel mondial; reamintește faptul că pentru emiterea în comun de euro-obligațiuni sunt necesari pași suplimentari în direcția unei politici economice și fiscale comune;

14.  subliniază prin urmare, că, atunci când vor fi emise euro-obligațiuni, emiterea ar trebui să fie limitată la o rată a datoriei de 60 % din PIB în regim de răspundere individuală și în solidar ca datorie suverană superioară și ar trebui să fie legată de stimulente de reducere a datoriilor suverane la acest nivel; sugerează că obiectivul primordial al euro-obligațiunilor ar trebui să fie reducerea datoriei suverane și evitarea hazardului moral, precum și prevenirea speculațiilor împotriva monedei euro; constată că accesul la euro-obligațiuni ar necesita un acord cu privire la anumite programe cuantificabile de reducere a datoriei și aplicarea unor astfel de programe;

15.  constată că există un acord politic cu privire la revizuirea articolului 125 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cu scopul de a transforma, până în 2013, sistemul temporar al FESF într-un MES permanent; solicită ca MES să se transforme într-o agenție europeană de gestionare a datoriilor într-o etapă ulterioară și ca Parlamentului European să i se acorde un rol semnificativ în această modificare a tratatului;

16.  regretă lipsa de responsabilitate socială de care au dat dovadă specialiștii din sectorul financiar prin faptul că nu au renunțat la o parte din bonusurile proprii pe o perioadă de cel puțin un an în favoarea donării acestora pentru un proiect social, cum ar fi reducerea șomajului în rândul tinerilor din Uniune;

II.  Dezechilibrele și guvernanța la nivel mondial

17.  reamintește faptul că atât unele țări dezvoltate, cât și unele țări emergente, precum SUA și China, contribuie la dezechilibrele mondiale; salută participarea activă și integrarea sporită a Chinei în sistemul mondial de guvernanță economică;

18.  constată că acea parte a economiei mondiale care nu cuprinde UE, SUA și Japonia reprezintă mai mult de jumătate, aceasta fiind o inversare recentă și fără precedent a situației dominante anterior;

19.  subliniază că reechilibrarea cererii mondiale necesită o abordare asimetrică: țările cu excedente externe însemnate (de exemplu, China) trebuie să își diversifice factorii de creștere și să stimuleze cererea internă, în timp ce țările cu deficite mari (de exemplu, SUA) trebuie să realizeze mai multe economii interne și să finalizeze reformele structurale;

20.  subliniază că piețele financiare trebuie să contribuie la o dezvoltare durabilă a economiei reale;

21.  sprijină G20 în eforturile sale de a reglementa piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri; solicită Comisiei să abordeze problema volatilității prețurilor pe piețele agricole, să aplice pe deplin toate măsurile-cadru convenite la nivelul G20 și să combată speculațiile excesive și dăunătoare, în special prin aplicarea în UE a legislației viitoare în domeniul piețelor financiare, precum și să revizuiască Directiva privind abuzul de piață(7) și Directiva privind piețele instrumentelor financiare(8);

22.  reamintește importanța materiilor prime pentru Uniunea Europeană, precum și a securității alimentare și a stabilității prețurilor la nivel mondial, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare, precum și presiunile inflaționiste pe care penuria alimentară și instabilitatea prețurilor le produc la nivel mondial; prin urmare, invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile în vederea reducerii dependenței de materii prime, prin îmbunătățirea rapidă a standardelor de eficiență, precum și în vederea sporirii producției și utilizării de materii regenerabile; constată că, pentru a contribui la securitatea alimentară și la stabilitatea prețurilor, metodele de producție durabile trebuie generalizate, iar mecanismele de gestionare a aprovizionării trebuie reintroduse; în acest sens, solicită o mai mare transparență și reciprocitate pe plan comercial; avertizează, în plus, împotriva tendințelor protecționiste din domeniul materiilor prime strategice;

23.  solicită o mai bună reglementare a swapurilor pe riscul de credit;

24.  observă tendința direcționării unei foarte mari părți a investițiilor private către economiile emergente, cu aporturi de aproximativ 1 000 de miliarde de dolari SUA în anul 2011(9); solicită FMI să dezvolte un cadru pentru a preveni crearea de bule speculative prin controlul și supravegherea fluxurilor mondiale de capital și să ia măsuri corespunzătoare pentru a preveni evoluțiile cu un impact negativ; recunoaște faptul că controalele privind circulația capitalurilor nu constituie un substitut pentru politicile economice corespunzătoare și ar trebui utilizate numai în ultimă instanță; subliniază nevoia ca țările să adopte măsuri în paralel împotriva formării de bule speculative;

25.  ia act de posibilul risc în ceea ce privește condițiile neoptime pentru finanțarea pe termen lung a economiei reale și concentrarea continuă a actorilor de pe piața financiară, inclusiv a instituțiilor financiare și a schimburilor financiare; în acest sens, solicită Comitetului european pentru risc sistemic să monitorizeze îndeaproape evoluția oricăror riscuri sistemice ce rezultă din concentrărilor pe piețele financiare;

26.  subliniază că, deși are un cont curent echilibrat și nu contribuie la dezechilibrele mondiale, Uniunea Europeană ar fi puternic afectată de o corecție dezordonată a dezechilibrelor printr-o depreciere a dolarului SUA; constată că UE trebuie să își coordoneze politicile cu privire la dezechilibrele comerciale și monetare în strânsă colaborare cu Statele Unite ale Americii cu scopul de a evita o depreciere rapidă a dolarului; îndeamnă Statele Unite ale Americii, dar și principalii actori mondiali, să se asigure că gestionarea monedelor devine un demers multilateral care să implice toate monedele importante din lume; salută faptul că indicatorii pentru dezechilibrele mondiale au fost anunțați și solicită ca aceștia să fie luați pe deplin în considerare în formularea politicilor macroeconomice;

27.  subliniază nevoia ca UE să abordeze o serie de provocări pentru a-și îmbunătăți rolul de actor mondial, și anume lipsa de competitivitate și convergență, insuficienta stabilitate financiară, ratele interne scăzute de ocupare a forței de muncă și de creștere, dezechilibrele interne care se accentuează odată cu aprofundarea pieței interne și a UEM, precum și o lipsă de pondere politică la nivel internațional, cauzată, printre altele, de lipsa de coerență a reprezentării sale în cadrul organizațiilor internaționale, care ar putea fi îmbunătățită prin măsuri de implementare care să asigure o reprezentare unificată a monedei euro pe plan internațional, așa cum este prevăzut în tratat;

28.  reamintește că UE trebuie să adopte o viziune unitară, să aibă pe termen mediu un reprezentant unic în Consiliul director al FMI, în special pentru zona euro, și că, atunci când este cazul, trebuie să reprezinte pe deplin statele membre și să susțină la nivel mondial democrația, drepturile omului, statul de drept, condiții decente de muncă și de trai, buna guvernanță, dezvoltarea durabilă, comerțul liber și echitabil, obiectivele privind schimbările climatice, în conformitate cu agenda sa internă, și, de asemenea, să lupte împotriva corupției, a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a paradisurilor fiscale;

29.  consideră că Europa ar trebui să urmărească realizarea unui acord comercial mondial echilibrat și echitabil cu scopul de a reduce contrastele dintre economiile emergente și cele dezvoltate; solicită eliminarea barierelor comerciale; consideră că lipsa unui acord comercial mondial este un handicap major, întrucât economiile emergente sunt blocate de economiile dezvoltate în ceea ce privește proiectele de export în domeniul agriculturii, în timp ce economiile emergente blochează serviciile din economiile dezvoltate;

30.  subliniază necesitatea de a deschide piețele achizițiilor publice într-un mod transparent și reciproc;

31.  subliniază importanța spiritului de reciprocitate și a avantajelor reciproce ce pot fi obținute în cadrul relațiilor Uniunii Europene cu principalii săi parteneri strategici; în acest sens, consideră că Uniunea Europeană ar trebui să se întrebe dacă nu ar fi oportun să se doteze cu instrumentele necesare pentru a cerceta practicile economice ale țărilor terțe în domeniul ajutoarelor de stat și pentru a evalua comportamente care ar putea avea drept scop transferul de tehnologii-cheie în afara teritoriului european;

32.  constată că, în prezent, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) impune o echilibrare cumulată a conturilor doar la nivel regional; solicită adoptarea unor norme contabile care să oblige toate întreprinderile și fundațiile să țină o contabilitate pentru fiecare țară în parte, precum și promovarea cooperării fiscale internaționale prin intermediul acordurilor privind schimbul de informații încheiate între autorități;

33.  reamintește insistența sa în ceea ce privește o reformă în profunzime a guvernanței economice și financiare mondiale cu scopul de a promova transparența și răspunderea și de a asigura coerența între politicile instituțiilor economice și financiare internaționale; solicită integrarea instituțiilor de la Bretton Woods și a altor organisme de guvernanță economică existente, inclusiv G20, ca un prim pas către o structură economică de guvernanță economică în sistemul ONU, unde ar trebui să colaboreze cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC), cu OIM și cu o organizație mondială pentru climă care, de asemenea, trebuie creată;

34.  solicită ca țările G20 să adopte imediat măsuri politice globale și coordonate pentru a contribui la o creștere economică puternică, stabilă și echilibrată la nivel mondial; solicită implicarea parlamentelor respectivelor țări pentru a spori legitimitatea și gradul de răspundere; solicită, în plus, mai multe resurse financiare pentru FMI și o reformă a acestuia în vederea sporirii transparenței și a gradului de asumare a răspunderii și pentru ca acesta să devină mai democratic, consolidând totodată rolul său în cadrul supravegherii economice și financiare a membrilor săi în vederea stabilirii unui sistem de siguranță credibil pentru a combate dezechilibrele mondiale;

35.  solicită ca noi mecanisme de asistență financiară să fie introduse, după cum urmează:

III.  Considerente în favoarea unui nou sistem monetar

36.  reamintește că un război valutar nu este în avantajul niciunei țări și al niciunui bloc de țări și că acesta ar putea inversa orice eforturi depuse de cetățenii UE ca răspuns la necesitatea de a reduce datoriile suverane și de a se angaja în reforme structurale; constată că moneda euro a împiedicat izbucnirea unei crize valutare de tipul celor care, în trecut, au fost asociate adesea cu crizele financiare; reamintește că normele din sistemul comercial multilateral (OMC) nu acoperă fluxurile de capital și nu sunt însoțite de un sistem monetar multilateral;

37.  reamintește obiectivul G20 din Coreea de a construi un sistem monetar internațional (SMI) mai stabil și mai rezistent; recunoaște preocuparea la nivel mondial cu privire la funcționarea sistemului monetar internațional și solicită să se depună urgent eforturi majore în această direcție; solicită, prin urmare, reformarea SMI în așa fel încât să asigure cooperarea macroeconomică sistematică și cuprinzătoare, însoțită de o creștere durabilă și echilibrată la nivel mondial;

38.  subliniază faptul că SMI ar trebui să abordeze, printre altele:

39.  solicită, de asemenea, să se analizeze – pe termen lung – posibilitatea de a crea o rezervă valutară mondială bazată inițial pe dezvoltarea și transformarea DST și a FMI;

IV.  Creșterea competitivității și sustenabilității UE și implementarea Strategiei Europa 2020 prin încurajarea inovării și a investițiilor pe termen lung pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică

Competitivitate, convergență și Strategia Europa 2020

40.  solicită să se țină seama în totalitate și cu consecvență de obiectivele Strategiei Europa 2020 și de necesitatea de a depăși toate dezechilibrele interne ale UE în momentul definirii conținutului Semestrului european;

41.  subliniază importanța unor politici bazate pe sprijin reciproc ale Uniunii în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și de creare de locuri de muncă, susținute de diverse instrumente precum, de exemplu, educația orientată spre viitor, strategiile privind protecția mediului, schimbările climatice și energia, eficiența resurselor, politica agricolă reînnoită, politica de coeziune, strategiile de inovare și de cercetare și dezvoltare, bugetul UE reînnoit și bugete naționale mai uniforme în vederea realizării acestor obiective comune;

42.  subliniază faptul că elementul de sustenabilitate al Strategiei Europa 2020 trebuie să fie integrat în toate domeniile politice pertinente pentru ca UE să-și recâștige locul de lider mondial; subliniază că o soluție fundamentală pentru menținerea competitivității Europei în cadrul economiei mondiale este ca aceasta să preia inițiativa în procesul de transformare ecologică către o societate durabilă, cu o utilizare eficientă a resurselor; subliniază faptul că investițiile la scară largă în infrastructuri cu un impact minim asupra mediului, în energii regenerabile și în utilizarea eficientă a resurselor sunt un mod remarcabil de stimulare a redresării economice și de promovare a creșterii economice pe termen lung și a creării de locuri de muncă;

43.  reamintește că întregul potențial al pieței unice nu a fost încă valorificat și că o nouă dorință politică și măsuri ferme sunt necesare pentru deblocarea întregului său potențial pentru o creștere economică durabilă și favorabilă incluziunii sociale și pentru locuri de muncă; subliniază necesitatea de a dezvolta în continuare sectorul european al serviciilor și de a îmbunătăți comerțului cu servicii;

44.  subliniază faptul că succesul Strategiei Europa 2020 depinde de angajamentul asumat de UE în ansamblul său, de asumarea răspunderii de către statele membre, parlamentele naționale, autoritățile regionale și partenerii sociali; reamintește importanța unui dialog social ferm și care funcționează corect și a acordurilor colective în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și a promovării unui dialog social european veritabil cu privire la politicile și măsurile macroeconomice; constată că aceste măsuri ar trebui aplicate pentru a obține un consens larg cu privire la direcția de urmat;

45.  ia act de competențele și responsabilitățile sporite ale autorităților regionale și locale; reamintește faptul că două treimi din investițiile publice din Europa rămân la nivel subnațional; constată că alegerea nivelului la care se fac și se pun în aplicare investițiile publice are un impact considerabil asupra eficienței acestora; prin urmare, subliniază importanța garantării că investițiile publice sunt realizate la nivelul cel mai eficient de guvernanță;

46.  îndeamnă parlamentele naționale și guvernele statelor membre ca, atunci când se angajează într-un procesul decizional intern, să acționeze în mod responsabil față de UE și să includă dimensiunea UE în dezbaterile lor naționale;

47.  subliniază că o consolidare bugetară trebuie să fie însoțită de obiective pe termen mediu și lung, cum ar fi cele identificate de Strategia Europa 2020, în special în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, incluziunea socială, investițiile în infrastructură, utilizarea eficientă a resurselor, transformare ecologică a economiei și o economie bazată pe cunoaștere, astfel încât să se sporească competitivitatea și coeziunea socială, economică și teritorială; ia act de faptul că diferitele politici la nivel național și la nivelul UE ar trebui să ofere un sprijin coerent strategiei și că disciplina bugetară poate, dacă este impusă în absența unei strategii bine definite, să submineze perspectivele de creștere economică, să reducă competitivitatea și să dăuneze grav economiei pe termen lung; reamintește că, întrucât metoda deschisă de coordonare a eșuat, Strategia Europa 2020 ar trebui să includă obiective cu caracter obligatoriu stabilite de Comisie pentru statele membre, cu valori maxime și minime care să fie aplicate anumitor aspecte macroeconomice ale economiei acestora;

48.  solicită un audit financiar strict al tuturor statelor membre, care să fie inițiat de Comisie în strânsă cooperare cu Eurostat, pentru a stabili starea lor financiară reală, permițând astfel luarea unor decizii bazate pe fapte cu privire la strategia Europa 202 și la proiectele regionale și de coeziune; solicită o verificare a tuturor programelor de finanțare din Uniunea Europeană, precum și a subvențiilor naționale și regionale; recomandă intensificarea proiectelor și programelor al căror succes este vital și, în schimb, eradicarea subvențiilor și a schemelor de dezvoltare economică ineficiente;

49.  subliniază faptul că femeile, în special, sunt supuse unui risc mai mare de a trăi în sărăcie; constată că gradul de sărăcie în rândul copiilor a crescut într-o serie de state membre în timpul crizei; subliniază că acest lucru este inacceptabil și că tendințele negative trebuie să fie inversate; solicită, prin urmare, în special organizarea ONG-urilor existente într-o rețea solidă de eradicare a sărăciei în rândul copiilor prin intermediul unor abordări axate pe copii, al unor obiective specifice copiilor și cu un accent puternic pe drepturile copiilor;

50.  constată că sistemele solide de asigurări sociale sunt stabilizatori economici importanți în perioade dificile; subliniază, prin urmare, că, deși există o nevoie de a consolida finanțele publice, există, de asemenea, un argument convingător în favoarea garantării serviciilor din sectorul public și menținerii în consecință a nivelurilor existente de protecție socială; solicită adoptarea de măsuri care să vizeze reducerea inegalităților între venituri, în special prin combaterea șomajului în rândul tinerilor;

51.  subliniază că recesiunea economică nu ar trebui să încetinească progresul politicilor de reconciliere în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în special cele care facilitează accesul femeilor la piața forței de muncă;

52.  ia act de provocările generate de criză, și anume încetinirea considerabilă a activității economice, o scădere a ritmului de creștere, cauzată de o creștere puternică a șomajului structural și pe termen lung, precum și o scădere a ratei investițiilor publice și private și o intensificare a concurenței din partea economiilor emergente;

53.  recunoaște că, pentru depășirea dezechilibrelor actuale din interiorul UE, nu va fi suficientă o abordare universală și că, pentru a fi eficace, coordonarea politicilor economice va trebui să țină seama în mod corespunzător de punctele de plecare ale diferitelor economii naționale și de caracteristicile specifice ale acestora; subliniază nevoie de coordonare economică și de progrese în restabilirea unor finanțe viabile;

54.  solicită o mai mare compatibilitate și complementaritate între bugetele naționale și bugetul UE; consideră că următorul cadru financiar multianual trebuie să se concentreze pe domeniile-cheie prioritare ale Strategiei Europa 2020 și ar trebui să asigure finanțarea adecvată a inițiativelor emblematice în domeniile în care UE are competențe comune cu statele membre, ceea poate oferi o puternică valoare adăugată europeană;

55.  subliniază că atât politicile agricole, cât și cele de coeziune trebuie să joace un rol-cheie în sprijinirea Strategiei Europa 2020; își exprimă convingerea că reforma PAC ar trebui continuată în contextul unui răspuns adresat provocărilor globale; consideră că reușita Strategiei Europa 2020 se bazează pe asigurarea coerenței politicilor UE, inclusiv pe diverse aspecte ca alinierea bugetelor naționale și a bugetului UE, inclusiv PAC și fondurile de coeziune, de exemplu, prin garantarea unei alocări echitabile a resurselor între statele membre și regiuni, pe baza unor obiective clare, menite să sporească convergența și să încurajeze competitivitatea, cu accent pe statele membre și regiunile cele mai defavorizate și pe politici în domenii precum educația, inovarea și finanțarea cercetării și dezvoltării;

56.  reamintește, în plus, că Strategia Europa 2020 va fi credibilă doar dacă va fi susținută de resurse financiare adecvate, și, prin urmare, susține:

Politicile energetice, de transport și piața internă

57.  consideră că instituirea unei Comunități Europene a Energiei este un proiect politic esențial pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și a obiectivului de tranziție către energii regenerabile, maximizând totodată eficiența energetică, sporind independența energetică a UE și creând o veritabilă piață interconectată a energiei; subliniază importanța dimensiunii externe a politicii sale energetice;

58.  consideră că relațiile dintre țările producătoare de petrol și gaze naturale și țările consumatoare, în primul rând țările europene, ar trebui consolidate, având în vedere evoluțiile recente în peisajul politic din zona Mării Mediterane; consideră că trebuie să se implementeze de urgență o politică comună pentru un sector energetic și o aprovizionare cu materii prime sustenabile în vederea evitării efectelor negative care ar putea prelungi procesul de redresare și întârzia dezvoltarea viitoare a economiei europene;

59.  subliniază rolul-cheie pe care îl joacă raționalizarea principiilor de utilizare eficientă a resurselor în toate politicile UE pentru asigurarea competitivității UE, inclusiv conceperea de noi produse și servicii inovatoare, noi modalități de a reduce resursele utilizate, de a reduce la minimum deșeurile, de a îmbunătăți gestionarea stocurilor de resurse, de a schimba modelele de consum, de a îmbunătăți logistica, de a garanta că procesele de producție, metodele de gestionare și cele comerciale sunt optimizate, astfel încât să se garanteze că produsele și serviciile sunt concepute din perspectiva întregului lor ciclu de viață;

60.  reamintește că accesul la energie și la materii prime, precum și utilizarea eficientă a acestora sunt esențiale pentru asigurarea competitivității generale a UE; subliniază că, pentru a rămâne competitivă pe termen lung, UE trebuie să fie lider mondial în promovarea economisirii de energie și a eficienței energetice, în cercetarea și investirea în noi tehnologii ecologice, în diversificarea și raționalizarea aprovizionării cu energie, precum și în dezvoltarea și utilizarea sporită a surselor de energie regenerabile; reamintește că reducerea dependenței de importurile de energie și de materii prime contribuie la asigurarea competitivității UE, contribuind totodată la atingerea obiectivelor UE privind inflația;

61.  subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită unei politici sustenabile de transporturi, în special, extinderii rețelelor de transport european, optimizarea accesului la acestea în regiunile mai puțin dezvoltate, prin intermediul resurselor fondurilor structurale și de coeziune, putând contribui decisiv la consolidarea pieței unice; subliniază importanța de a dispune de un sistem de transporturi eficient și interconectat, care să faciliteze libera circulație a persoanelor, a bunurilor, a mărfurilor și a serviciilor și să promoveze creșterea economică; subliniază importanța rețelelor transeuropene de transport (TEN-T) în vederea furnizării unei valori adăugate europene importante, deoarece acestea contribuie la eliminarea blocajelor, îndepărtarea barierele fizice precum ecartamentele diferite ale căilor ferate, și la crearea unor infrastructuri transfrontaliere;

62.  consideră că Actul privind piața unică este o inițiativă politică esențială care stă la baza obiectivelor strategiei Europa 2020 și a inițiativelor emblematice destinate exploatării pe deplin a potențialului de creștere al pieței interne și finalizării pieței unice, în spiritul raportului Monti; subliniază că această criză a dovedit în mod clar importanța consolidării bazei industriale a UE și a potențialului său de inovare prin facilitarea accesului la piață și a mobilității și prin combaterea fragmentării sociale și teritoriale în întreaga Uniune;

Mobilitatea și migrația

63.  subliniază că atât revoltele majore din regiunile învecinate, cât și evoluțiile demografice din cadrul Uniunii Europene impun o politică comună în materie de migrație; subliniază că trebuie încurajate accesul la piața muncii și mobilitatea, prin oferirea de condiții și drepturi sociale și de încadrare în muncă egale pentru toți, inclusiv recunoașterea calificărilor profesionale și a diplomelor în întreaga Uniune Europeană, împreună cu posibilitatea de a transfera prestațiile de asigurări sociale și pensiile, pentru a consolida piața unică europeană;

64.  consideră că Acordul Schengen rămâne o reușită de excepție pentru cetățenii Uniunii și că ar trebui protejat; solicită consolidarea cooperării în acest sens; își exprimă îngrijorarea profundă față de posibilele schimbări aduse normelor Schengen; insistă asupra necesității ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în procesul legislativ și subliniază importanța împiedicării statelor membre de a lua decizii unilaterale în acest domeniu; reamintește că adoptarea Acordului Schengen a reprezentat un pas către o mai mare integrare europeană și că principiul liberei circulații a persoanelor trebuie să fie protejat;

65.  solicită o politică de imigrație comună a UE și salută propunerile Comisiei de a oferi mai multe căi legale de a veni și a lucra în UE; subliniază necesitatea unei reforme a sistemului actual de cărți albastre (prin extinderea acestuia la un număr mult mai mare de locuri de muncă și profesii); constată că angajatorii din UE sunt tot mai dependenți de resortisanți din țări din afara Europei pentru a prelua locuri de muncă în sectoare precum agricultura, horticultura, turismul, îngrijirea și asistența persoanelor vârstnice, întrucât tot mai puțini cetățeni ai Uniunii sunt disponibili pentru munca în aceste sectoare; consideră că propunerea Comisiei privind lucrătorii sezonieri trebuie să ofere acestor lucrători, care sunt deseori vulnerabili și neprotejați, condiții mai bune și un statut legal solid pentru a preveni exploatarea acestora;

IMM-urile, inovarea și cercetarea și dezvoltarea

66.  recomandă Comisiei să încurajeze și să faciliteze o mai mare finanțare prin capitaluri proprii a IMM-urilor, fie prin capital de risc, fie prin cotarea acțiunilor la bursă, o mai mare asistență prin intermediul fondurilor structurale și o mai mică dependență de îndatorare, în special în cazul societăților din sectorul de înaltă tehnologie aflate în faza de demarare a activității, care au mare nevoie de capital pentru cercetare și dezvoltare; subliniază necesitatea consolidării instrumentului de garantare din cadrul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare (CDT) și a simplificării accesului la finanțare pentru IMM-uri; atrage atenția că este în special necesar să se încurajeze și să se sprijine femeile întreprinzătoare;

67.  recunoaște rolul economiei sociale (al treilea sector) în Europa și semnificația sa pentru încurajarea inovării; subliniază nevoia unor politici privind achizițiile publice strategice, ecologice și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor în Europa, în vederea sprijinirii unui sector al inovării echitabil și competitiv;

68.  îndeamnă ca Băncii Europene de Investiții și Fondului European de Investiții să li se acorde un rol principal la nivel european în eliberarea unor fonduri pentru IMM-uri prin intermediul unor proceduri optimizate și mai clare, colaborând astfel cu instituțiile financiare ale statelor membre și evitând crearea de sisteme paralele cu structurile deja existente la nivel național, astfel încât IMM-urile să își poată găsi cu ușurință punctul de intrare obișnuit; recomandă ca BEI/FEI să acționeze ca un filtru, concentrându-se pe sectoarele prioritare din cadrul Strategiei UE 2020, pentru a consolida economia, ocuparea forței de muncă, sustenabilitatea ecologică și utilizarea eficientă a resurselor, acționând ca mentori pentru grupurile de IMM-uri selectate și luând parte la discuții cu băncile și echipele lor de gestionare a riscurilor cu scopul de a ajuta IMM-urile să obțină împrumuturi pe termen lung; solicită să se utilizeze la maximum capacitatea BEI de a furniza finanțare;

69.  solicită statelor membre să accelereze procesul de punere în aplicare a măsurilor stabilite de Small Business Act (2008) și de revizuirea acestuia, publicată la 23 februarie 2011, în vederea reducerii sarcinilor administrative, facilitării accesului IMM-urilor la finanțare și sprijinirii internaționalizării IMM-urilor;

70.  subliniază faptul că următoarea generație de programe de finanțare ale UE trebuie să sprijine sistematic IMM-urile inovatoare și creatoare de locuri de muncă pe piața internă și la nivel mondial; subliniază necesitatea de a facilita crearea rapidă de noi întreprinderi, utilizând noile tehnologii, de a îmbunătăți finanțarea acestora, de a reduce sarcinile administrative și de a promova internaționalizarea acestora; consideră că ar fi recomandabilă recunoașterea rolului central al sistemului de bănci populare și regionale care garantează optimizarea strategiei de ajutor și susținerea reală a sectorului IMM-urilor;

Impozitare

71.  subliniază faptul că atât UEM, cât și piața internă au nevoie de o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale; subliniază faptul că ar trebui îmbunătățită calitatea impozitării pentru a oferi stimulentele adecvate pentru ocuparea forței de muncă, inovare și a investiții pe termen lung; solicită Comisiei să analizeze, în contextul Semestrului european, rezistența fiscală a sistemelor fiscale ale statelor membre astfel încât reformele fiscale ale acestora să reziste la fluctuațiile economice și să nu conteze în mod inutil pe baze de impozitare foarte ciclice sau cunoscute ca fiind predispuse la bule economice;

72.  sprijină Comisia în eforturile sale de combatere a concurenței fiscale dăunătoare, a evaziunii sau a fraudei fiscale și a paradisurilor fiscale, atât în UE, cât și la nivel internațional, de îmbunătățire a sistemelor de colectare a taxelor și de introducere a unei baze de impozitare consolidate comune pentru întreprinderi cu limite fiscale ulterioare orientative, precum și a unui sistem de impozitare simplificat și specific pentru IMM-uri; salută strategia privind TVA, care urmează să fie prezentată de către Comisie cu scopul de a crea un sistem rezistent la fraudă;

73.  constată că combaterea fraudei și a evaziunii fiscale și îmbunătățirea sistemului de colectare a taxelor, de asemenea în legătură cu țările terțe, trebuie să reprezinte un aspect esențial al eforturilor actuale depuse de statele membre în vederea consolidării bugetare;

74.  consideră că o astfel de mișcare este critică în contextul actual, când statele membre trebuie să își consolideze bugetele; constată că concurența fiscală este acceptabilă atât timp cât nu pune în pericol capacitatea statelor membre de a colecta veniturile preconizate în mod rezonabil și reamintește că ar trebui găsite soluții pentru minimizarea concurenței fiscale dăunătoare;

75.  consideră că alocarea fondurilor UE ar trebui să țină seama de strategia de impozitare a statelor membre și de dorința lor de a coopera în combaterea evaziunii fiscale și promovarea unei cooperări fiscale mai strânse;

76.  recunoaște lipsa unei definiții comune a paradisurilor fiscale; solicită cel puțin o definiție unică acceptată la nivel european, în așteptarea ajungerii la un acord asupra unei definiții la nivel mondial;

77.  invită statele membre, ținând cont de caracterul fundamental al luptei împotriva corupției și în vederea unei veritabile asanări a sistemului financiar, să includă în sistemul lor penal o dispoziție care să prevadă anularea unei plăți și, în cazul în care plata a avut loc, solicitarea dublului sumei plătite în orice situație în care se realizează lucrări care implică acte de corupție, darea de mită sau alte mijloace care vizează obținerea de avantaje ilicite din partea organismului plătitor;

Ocuparea forței de muncă

78.  subliniază faptul că locurile de muncă noi și mai bune reprezintă o condiție prealabilă pentru o strategie de creștere corectă, ecologică și inteligentă, și, în consecință, solicită:

79.  subliniază că, în mare măsură, șomajul din statele membre în care sunt aplicate în prezent măsuri de austeritate este cauzat de declinul activității economice în general, înregistrându-se o sporire alarmantă a ratei șomajului pe termen lung; constată că problema șomajului pe termen lung trebuie abordată de urgență, deoarece poate afecta în mod grav creșterea pe termen lung în țările vizate și, în consecință, poate reduce perspectivele de competitivitate ale întregii Uniuni;

80.  constată că piața muncii a UE ar putea rămâne fragmentată pe termen lung, ca rezultat al actualei crize, pe de o parte cu o concentrare a unei forțe de muncă de înaltă calitate în statele membre cu conturi curente echilibrate și, pe de altă parte, cu rate sporite ale șomajului și cu o lipsă a unei forțe de muncă competitive în statele membre cel mai grav afectate de criză și, de asemenea, care se confruntă cu cele mai mari datorii;

81.  consideră că există încă nevoia de a aborda problema guvernanței corporative în ceea ce privește stimulentele de gestionare pentru investiții pe termen lung și crearea de locuri de muncă; sugerează întocmirea unui raport anual de evaluare a responsabilității corporative sociale și de mediu pentru toate societățile cotate cu peste 250 de angajați și o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro;

Strategia de învățământ

82.  subliniază importanța educației copiilor, a educației profesionale și universitare și a educației adulților în vederea inovării și a creșterii economice și subliniază importanța unei implementări adecvate a flexicurității; subliniază necesitatea de adaptare a sistemelor de educație și de formare profesională pentru ca populația să își poată însuși mai bine cunoștințele și aptitudinile necesare asigurării unui nivel mai ridicat de ocupare a forței de muncă, productivitate, creștere economică și competitivitate;

83.  propune crearea unui program european de stagii profesionale asemănător programului Erasmus, cu implicarea deplină a sectorului privat; consideră că un astfel de program ar trebui să implice grupuri de universități, universități de științe aplicate, institute de formare profesională, industria, piețele financiare, IMM-urile și companiile mari, și ar trebui să ofere cetățenilor, inclusiv grupurilor vulnerabile, acces la formare, în special în ceea ce privește competențele transferabile din economia bazată pe cunoaștere, astfel încât să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții;

84.  sprijină ferm introducerea unor măsuri de creștere a calității învățământului superior în Europa, printre altele, prin reducerea în continuare a barierelor din calea mobilității studenților, prin îmbunătățirea legăturilor dintre mediul academic și cel de afaceri și prin stimularea unui spirit antreprenorial mai puternic în societate; propune introducerea unei burse europene de inovare, menită să contribuie la promovarea cunoștințelor și a competențelor utilizate în sectoare inovatoare, permițând în același timp crearea unor rețele și cooperarea în UE; consideră că o astfel de bursă s-ar adresa tinerilor în cadrul unor programe educațional-profesionale, înființate și implementate în mod specific în fiecare dintre statele membre;

85.  subliniază nevoia de a crea condiții, la nivel european și național, pentru ca sectorul privat să sporească investițiile în C&D; observă că finanțarea universităților se realizează predominant prin bugetele naționale, aflate deja sub presiune în vederea consolidării; în consecință, încurajează statele membre să se asigure că sistemele lor de finanțare a universităților sunt concepute în așa fel încât să crească capacitatea Europei de dezvoltare tehnologică, de inovare și de creare de locuri de muncă;

86.  consideră că, pentru a încuraja statele membre să investească mai mult în domeniul educației, în contextul evaluării obiectivelor bugetare pe termen mediu ale statelor membre ar trebui acordată o atenție specială cheltuielilor publice pentru educație, cercetare și formare profesională;

87.  sprijină apelul lansat de Asociația Europeană a Universităților (EUA) pentru sporirea investițiilor publice în învățământul superior la 3 % din PIB; consideră că acest obiectiv necesită o evaluare calitativă a acestor cheltuieli atunci când se evaluează PSC;

88.  solicită îmbunătățirea educației pentru locuri de muncă ce nu necesită studii universitare prin dezvoltarea formării vocaționale;

V.  Regândirea Uniunii Europene: dincolo de guvernanța economică europeană

89.  subliniază că Uniunea Europeană se află la o răscruce: fie statele membre decid să își unească forțele pentru consolidarea integrării, fie, din cauza stagnării la nivel decizional și a divergențelor la nivel economic, UE s-ar putea dezmembra;

90.  atrage atenția cu privire la riscul unei Uniuni fragmentate, vulnerabile în fața protecționismului și tendințelor populiste;

91.  invită la o Uniune politică mai democratică, în care instituțiilor UE să li se acorde un rol mai solid atât în proiectarea, cât și în punerea în aplicare a politicilor comune; subliniază importanța consolidării legitimității democratice și a controlului Uniunii;

92.  subliniază importanța respectării principiilor proiectului european, și anume egalitatea statelor membre, solidaritate, coeziune și cooperare; atrage atenția asupra nevoii de adeziune la aceste principii prin abordarea eficace a dezechilibrelor interne și prin trecerea la o convergență considerabilă printr-o coordonare între statele membre din zona euro și statele membre din afara zonei euro;

93.  subliniază nevoia unei Comisii Europene mai puternice, care să fie într-o mai mare măsură răspunzătoare în fața Parlamentului și care să joace rolul de voce principală a cetățenilor, îndeosebi în ceea ce privește furnizarea unui spațiu de dezbateri transfrontaliere publice, având în vedere efectul de domino al deciziilor naționale în domenii precum guvernanța economică și socială;

94.  subliniază că guvernanța economică, însoțită de politici economice, fiscale și sociale convergente, trebuie să fie organizată folosind metoda comunitară și dirijată de către instituțiile Uniunii, cu implicarea deplină a parlamentelor naționale;

95.  consideră că noua legislație privind Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) și cele trei autorități europene de supraveghere reprezintă un prim pas în direcția cea bună, dar că este nevoie de noi progrese în vederea asigurării, în special, a supravegherii directe la nivelul Uniunii a instituțiilor sistemice, cum ar fi entitățile extrem de îndatorate, și a aplicării unui set unic de norme; subliniază necesitatea de a acorda resurse umane și financiare noilor autorități, proporțional cu responsabilitățile aflate în mod corespunzător în creștere;

96.  consideră că, alături de supravegherea menită să asigure stabilitatea financiară, există o nevoie de mecanisme de supraveghere și de prevenire a bulelor potențiale și de alocare optimă a capitalului în lumina provocărilor și obiectivelor macroeconomice, precum și o nevoie de investiții în economia reală; consideră, în plus, că politica de impozitare trebuie să fie utilizată ca un instrument în acest scop;

97.  solicită Comisiei să prezinte propuneri suplimentare pentru reglementarea structurilor de pe piețele financiare ale căror dimensiuni, integrare sistemică, complexitate și interconectivitate pot reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare și a capacității autorităților de reglementare de a rezista cererilor lor, incluzând măsuri care să permită autorităților de supraveghere să le monitorizeze activitățile și, în special, sistemul bancar alternativ și nivelul acestora de levier; invită Comisia să examineze opțiunile de reglementare, precum limitarea sau descurajarea în ceea ce privește mărimea și modelul de afaceri;

98.  subliniază faptul că, pentru soluționarea crizei datoriei publice și creșterea competitivității UE, a convergenței și a solidarității, se impune o reorientare a competențelor și a cheltuielilor către Uniunea Europeană, astfel încât să se reducă în mod semnificativ sarcina asupra bugetelor naţionale, şi evidenţiază necesitatea realizării unor sinergii semnificative între bugetele naţionale şi bugetul UE, care să permită o utilizare şi o alocare optime ale resurselor fiscale existente la toate nivelurile, cu respectarea, în acelaşi timp, a principiului subsidiarităţii, pentru susţinerea regiunilor şi statelor puternice;

99.  conchide că, în vederea realizării uniunii politice și democratice și a integrării economice, adaptate la uniunea monetară, în conformitate cu prioritățile stabilite de Consiliul European, UE are nevoie de un buget suficient de mare pentru a gestiona moneda euro în mod durabil, asigurându-i acesteia o marjă bugetară adecvată la nivelul organizației politice care o emite;

100.  reamintește că în rapoartele care au precedat realizarea uniunii monetare, în special Raportul McDougall, care analiza condițiile necesare punerii în aplicare a Planului Werner, s-a afirmat că volumul unui astfel de buget ar trebui să fie între 2,3 % și 10 % din VNB-ul Uniunii, în funcție de numărul și de tipul de funcții de realocare asumate de bugetul Uniunii, că bugetul va trebui finanțat din resurse proprii și că ar trebui utilizat pentru a finanța politici și măsuri din domeniul politicii externe, de apărare și de securitate, din sectorul energiei și al transporturilor, al dezvoltării, cooperării și cercetării , precum și că bugetele naționale vor fi reduse corespunzător, pentru a asigura neutralitatea fiscală pentru cetățeni și întreprinderi;

101.  subliniază necesitatea de a realiza un echilibru mai bun între politicile economice și sociale, inclusiv prin consolidarea și instituționalizarea dialogului social macroeconomic;

102.  reamintește că legitimitatea Uniunii Europene decurge din valorile democratice pe care le vehiculează, din obiectivele pe care le urmărește și din competențele, instrumentele și instituțiile de care dispune; consideră că, pentru aprofundarea integrării economice europene, este necesară asigurarea stabilității zonei euro și a întregii Uniuni, fiind necesare progrese suplimentare în ceea ce privește: reprezentarea externă a zonei euro, votul cu majoritate calificată asupra unei baze de impozitare, măsurile de combatere a fraudei și evaziunii fiscale, posibila emitere reciprocă de titluri de creanțe publice și de euro-obligațiuni pentru a stimula disciplina bugetară, capacitatea de împrumut a UE, un echilibru mai bun între politicile sociale și cele economice, resursele proprii pentru bugetul UE și rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European;

103.  consideră că deciziile politice cu privire la guvernanța economică nu ar trebui să pună în pericol angajamentele convenite la nivelul UE care reflectă obiectivele și interesele tuturor statelor membre, iar astfel de decizii ar trebui să se bazeze pe tratat și ar trebui să beneficieze de implicarea instituțională deplină a Comisiei Europene și a Parlamentului European și de controlul asigurat de acestea;

104.  solicită o strategie cuprinzătoare ca răspuns la provocările cu care se confruntă Uniunea, cu o guvernanță economică consolidată drept piatră de temelie a răspunsului UE; de asemenea, solicită menținerea determinării cu privire la urmărirea obiectivelor de consolidare fiscală, creștere durabilă, îmbunătățire a reformelor structurale și de redresare a sectorului financiar; ia act de Pactul euro plus propus de Consiliu, ca element component al pachetului de guvernanță economică, negociat între Parlament și Consiliu;

105.  solicită ca Tratatul Euratom să fie transformat într-o Comunitate Europeană a Energiei;

106.  consideră că, alături de modificările tratatului necesare pentru mecanismul de stabilitate, aceste aspecte interconectate ar trebui să fie abordate în cadrul unei Convenții, care să se întrunească în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

107.  consideră că, în cazul în care aceste aspecte nu vor fi abordate, se va impune o trecere la cooperarea consolidată în conformitate cu articolul 329 din TFUE pentru a permite zonei euro să funcționeze în mod democratic și eficace;

108.  reamintește că un răspuns european la actuala criză trebuie să se bazeze pe o integrare europeană aprofundată, pe aplicarea metodei comunitare, pe consolidarea dialogului interparlamentar, pe promovarea dialogului social, pe consolidarea statului social prin sprijinirea incluziunii sociale, pe crearea de locuri de muncă și creștere durabilă, precum și pe dezvoltarea în continuare a economiei sociale de piață și a valorilor sale, drept obiectiv esențial al Uniunii Europene, astfel încât toți cetățeni să adere la proiectul european pe baza valorilor consacrate în tratate și în Crata drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

o
o   o

109.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președintelui Consiliului European, președintelui Eurogrupului, Băncii Centrale Europene, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Comitetului Economic și Social, Comitetului Regiunilor, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și partenerilor sociali.

(1) JO C 230 E, 26.8.2010, p. 11. (2) JO C 257 E, 24.9.2010, p. 211. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0376. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0080. (5) Eurostat, Statistici, 9/2010, Populația și condițiile sociale http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-10-009/EN/KS-SF-10-009-EN.PDFși Comisia Europeană, Șomajul în Europa 2010 (http://ec.europa.eu/employment_social/eie/executive_summarys_en.html#top). (6) European Commission, Impact of the current Economic and Financial crisis on potential output, Occasional Papers 49, iunie 2009, tabelul V, p 33 (http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication15479_en.pdf). (7) Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO L 96, 12.4.2003, p. 16). (8) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (JO L 145, 30.4.2004, p. 1). (9) Staff Position Noteposition, FMI; 19 februarie 2010, SPN/10/04, Capital Inflows: The Role of Controls.