Decizia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 privind cererea de ridicare a imunității lui Hans-Peter Martin (2011/2104(IMM))

P7_TA(2011)0343 A7-0267/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Hans-Peter Martin, transmisă de parchetul Viena la 29 aprilie 2011 și comunicată în ședința plenară din 12 mai 2011,

–  în urma audierii lui Hans-Peter Martin la 21 mai 2011, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, din 8 aprilie 1965, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008 și 19 martie 2010(1),

–  având în vedere dispozițiile articolului 57 din Constituția Austriei,

–  având în vedere articolul 6 alineatul (2) și articolul 7 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0267/2011),

A.  întrucât Parchetul Viena a cerut ridicarea imunității lui Hans-Peter Martin, deputat în Parlamentul European, pentru a permite autorităților austriece să efectueze cercetările necesare, să deschidă o acțiune în justiție împotriva lui Hans-Peter Martin, să solicite percheziționarea domiciliului și a birourilor acestuia, să ridice documente și să verifice computere sau să efectueze alte verificări electronice considerate necesare și să înceapă urmărirea penală împotriva dlui Martin pentru însușirea necuvenită a fondurilor partidului sau pe baza oricărei încadrări juridice pe care tribunalul penal competent le-ar putea da infracțiunii/infracțiunilor prezumate;

B.  întrucât ridicarea imunității lui Hans-Peter Martin se referă la presupuse infracțiuni legate de însușirea necuvenită a fondurilor partidului, prevăzute în Secțiunea 2b din Legea partidelor politice;

C.  întrucât este, prin urmare, oportun să se recomande ridicarea imunității parlamentare în cazul de față,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Hans-Peter Martin;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente din Austria și lui Hans-Peter Martin.

(1) Cauza 101/63, Wagner/Fohrmann și Krier, Culegere 1964, p. 195; cauza 149/85, Wybot/Faure și alții, Culegere 1986, p. 2391; cauza T-345/05, Mote/Parlament, [2008] Culegerea II-2849; cauzele conexate C-200/07 și C-201/07 Marra De Gregorio și Clemente [2008] Culegerea I-7929, cauza T-42/06. Gollnisch/Parlament.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) (COM(2010)0061 – C7-0045/2010 – 2010/0039(COD))

P7_TA(2011)0344 A7-0278/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0061),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 74 și articolul 77 alineatul (1) literele (b) și (c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0045/2010),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, de către Senatul polonez, care susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iulie 2010(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat prin scrisoarea din 7 iulie 2011, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0278/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1168/2011.)

ANEXĂ

Declarația Parlamentului European

Parlamentul European subliniază faptul că instituțiile UE ar trebui să utilizeze în textele legislative o terminologie adecvată și neutră atunci când abordează problema resortisanților din țări terțe a căror prezență pe teritoriul statelor membre nu a fost autorizată sau nu mai este autorizată de autoritățile acestor state membre. În astfel de cazuri, instituțiile UE nu ar trebui să se refere la „imigrația ilegală” sau la „imigranți ilegali”, ci la „imigrația/imigranții în situație neregulamentară”.

Declarația Comisiei privind monitorizarea operațiunilor de returnare

Comisia va prezenta anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a monitorizării operațiunilor de returnare, astfel cum prevede articolul 9 alineatul ([1b]).

Raportul se va întemeia pe toate informațiile relevante puse la dispoziție de agenție, de Consiliul de administrație și de forumul consultativ instituit de proiectul de regulament. În acest context, trebuie constatat că forumul consultativ are acces deplin la toate informațiile referitoare la respectarea drepturilor fundamentale, în conformitate cu articolul 26a.

Raportul va acorda o atenție deosebită aplicării unor „criterii obiective și transparente” care trebuie respectate în cadrul operațiunilor de returnare desfășurate de Agenția Frontex.

Primul raport anual ar trebui prezentat până la sfârșitul anului 2012.

Declarația Comisiei privind crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor

Comisia se angajează să lanseze un studiu de fezabilitate privind crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor, astfel cum prevede Programul de la Stockholm, în termen de un an de la adoptarea prezentului regulament. Rezultatele studiului vor fi integrate în evaluarea prevăzută la articolul 33 alineatul (2a) din prezentul regulament.

De asemenea, Comisia se angajează să analizeze necesitatea unei modificări tehnice a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 (de creare a echipelor de intervenție rapidă la frontieră) cu privire la utilizarea denumirii „echipe europene de polițiști de frontieră”.

(1) JO C 44, 11.2.2011, p. 162.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (COM(2010)0509 – C7-0289/2010 – 2010/0262(COD))

P7_TA(2011)0345 A7-0256/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0509),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0289/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere contribuția prezentată de Parlamentul Portugaliei cu privire la proiectul de act legislativ,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0256/2011),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare(2) prevede ca produsele cu dublă utilizare (inclusiv programele informatice și tehnologia) să fie supuse unui control eficace atunci când sunt exportate din Uniune, când tranzitează teritoriul Uniunii sau când sunt livrate către o țară terță, ca rezultat al serviciilor de intermediere prestate de un intermediar rezident sau stabilit în Uniune.

(2)  Pentru a permite statelor membre și Uniunii Europene să își respecte angajamentele internaționale, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 stabilește lista comună a produselor și tehnologiilor cu dublă utilizare menționată la articolul 3 din regulamentul respectiv, care pune în aplicare acordurile internaționale asupra controlului produselor cu dublă utilizare. Aceste angajamente au fost asumate în contextul participării la Grupul Australia, Regimul de control al tehnologiilor pentru rachete (MTCR), Grupul furnizorilor nucleari (NSG), Aranjamentul de la Wassenaar și Convenția privind interzicerea armelor chimice (CWC).

(3)  Articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede ca anexa I să fie actualizată în conformitate cu obligațiile și angajamentele relevante și cu orice modificare a acestora din urmă, pe care statele membre le-au acceptat în calitate de membre ale regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în domeniu.

(4)  Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 ar trebui modificată pentru a se ține seama de modificările convenite în cadrul Grupului Australia, al Grupului furnizorilor nucleari, al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete și al Aranjamentului de la Wassenaar, ulterior adoptării regulamentului respectiv.

(5)  În scopul facilitării consultării de către autoritățile de control al exporturilor și de către operatori, ar trebui publicată o versiune actualizată și consolidată a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009.

(6)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 428/2009 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 se înlocuiește cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treizecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

ANEXĂ

'ANEXA I

Lista menționată la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului

LISTA PRODUSELOR CU DUBLĂ UTILIZARE

Prezenta listă pune în aplicare acordurile internaționale asupra controlului produselor cu dublă utilizare, cuprinzând Aranjamentul de la Wassenaar (WA), Regimul de control al tehnologiilor pentru rachete (MTCR), Grupul furnizorilor nucleari (NSG), Grupul Australia (AG) și Convenția privind interzicerea armelor chimice (CWC).

CUPRINS

Note

Definiții

Acronime și abrevieri

Categoria 0 Substanțe, instalații și echipamente nucleare

Categoria 1 Materiale speciale și echipamente conexe

Categoria 2 Prelucrarea materialelor

Categoria 3 Electronică

Categoria 4 Calculatoare

Categoria 5 Telecomunicații și „securitatea informațiilor”

Categoria 6 Senzori și lasere

Categoria 7 Navigație și avionică

Categoria 8 Marina

Categoria 9 Aerospațiale și propulsie

(Textul anexei nu este reprodus aici din motive tehnice. Pentru textul respectiv, a se vedea propunerea Comisiei COM(2010)0509).

(1) Poziția Parlamentului European din 13 septembrie 2011. (2) JO L 134, 29.5.2009, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a unor acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii agricole comune (COM(2010)0764 – C7-0006/2011 – 2010/0368(COD))

P7_TA(2011)0346 A7-0252/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0764),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0006/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 februarie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0252/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a unor acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii agricole comune

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1229/2011.)

(1) JO C 107, 6.4.2011, p. 72.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte caduce ale Consiliului (COM(2010)0765 – C7-0009/2011 – 2010/0369(COD))

P7_TA(2011)0347 A7-0257/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0765),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0009/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0257/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a anumitor acte caduce ale Consiliului în domeniul politicii comerciale comune

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1230/2011.)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 429/73 de stabilire a dispozițiilor speciale aplicate importului în Comunitate a anumitor mărfuri originare din Turcia care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1059/69 și a Regulamentului (CE) nr. 215/2000 de reînnoire pentru anul 2000 a măsurilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1416/95 de instituire a anumitor concesii sub formă de contingente tarifare comunitare în anul 1995 pentru anumite produse agricole prelucrate (COM(2010)0756 – C7-0004/2011 – 2010/0367(COD))

P7_TA(2011)0348 A7-0250/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0756),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0004/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0250/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2011 al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 429/73 al Consiliului de stabilire a dispozițiilor speciale aplicate importului în Comunitate a anumitor mărfuri originare din Turcia care intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1059/69

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1228/2011.)

Rezoluția legislativг a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de directivг a Parlamentului European și a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Text codificat) (COM(2011)0189 – C7-0095/2011 – 2011/0080(COD))

P7_TA(2011)0349 A7-0272/2011

(Procedura legislativг ordinarг – codificare)

Parlamentul European,

–  avвnd оn vedere propunerea Comisiei prezentatг Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0189),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, оn temeiul cгrora propunerea a fost prezentatг de cгtre Comisie (C7-0095/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011(1),

–  dupг consultarea Comitetului Regiunilor,

–  avвnd оn vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind o metodг de lucru acceleratг pentru codificarea oficialг a textelor legislative(2),

–  având оn vedere articolele 86 și 55 din Regulamentul sгu de procedurг,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0272/2011),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei considerг cг propunerea оn cauzг se limiteazг la o simplг codificare a textelor existente, fгrг modificгri de fond ale acestora,

1.  adoptг poziția оn primг lecturг prezentatг оn continuare;

2.  оncredințeazг Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptatг оn primг lecturг la 13 septembrie 2011 оn vederea adoptгrii Directivei 2011/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Text codificat)

(Оntrucвt s-a ajuns la un acord оntre Parlament єi Consiliu, poziюia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/92/UE.)

(1) JO C 248, 25.8.2011, p. 154. (2) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo (COM(2010)0550 – C7-0318/2010 – 2010/0282(COD))

P7_TA(2011)0350 A7-0260/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0550),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0318/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2010(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0260/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2011/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1104/2011/UE.)

(1) JO C 54, 19.2.2011, p. 36.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 (05812/2011 – C7-0061/2011 – 2006/0263(NLE))

P7_TA(2011)0351 A7-0280/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05812/2011),

–  având în vedere proiectul de acord internațional privind esențele de lemn tropical din 2006 (11964/2007),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192, articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0061/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0280/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  solicită Comisiei să furnizeze, la cererea Parlamentului, toate informațiile relevante referitoare la punerea în aplicare a acordului, și anume la planurile de acțiune și la programe, precum și la deciziile adoptate de organismele instituite prin acord;

3.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, în perioada ultimului an de aplicare a acordului și înainte de deschiderea negocierilor în vederea reînnoirii sale, un raport privind punerea în aplicare a acestuia îndeosebi în relație cu instrumentele Uniunii de aplicare a legislației, de guvernanță și în materie de schimburi comerciale în domeniul forestier;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației Internaționale pentru Esențele de Lemn Tropical.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare, de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimburile comerciale cu produse agricole (16198/2010 – C7– 0126/2011 – 2010/0317(NLE))

P7_TA(2011)0352 A7-0247/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16198/2010),

–  având în vedere proiectul de Acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare, de modificare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind schimburile comerciale cu produse agricole (16199/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0126/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7–0247/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei cu privire la acordarea de preferințe comerciale suplimentare pentru produsele agricole, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (14206/2010– C7-0101/2011 – 2010/0243(NLE))

P7_TA(2011)0353 A7-0276/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14206/2010),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind acordarea de preferințe comerciale suplimentare pentru produsele agricole, în temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (14372/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0101/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7–0276/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein de modificare a Acordului adițional încheiat între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein de extindere asupra Principatului Liechtenstein a aplicării Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole (16209/2010 – C7– 0125/2011 – 2010/0313(NLE))

P7_TA(2011)0354 A7-0248/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16209/2010),

–  având în vedere proiectul de Acord între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein de modificare a Acordului adițional încheiat între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein de extindere asupra Principatului Liechtenstein a aplicării Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind comerțul cu produse agricole (16210/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0125/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0248/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, ale Confederației Elvețiene și Principatului Liechtenstein.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (08135/2011 – C7-0098/2011 – 2011/0047(NLE))

P7_TA(2011)0355 A7-0274/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08135/2011),

–  având în vedere Convenția privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole în marea liberă a Pacificului de Sud (08135/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0098/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A7-0274/2011),

1.  aprobă încheierea Convenției;

2.  îndeamnă Comisia să acționeze în cadrul tuturor forurilor, atât internaționale, cât și bilaterale, la care participă țări ce dețin flote de pescuit în regiunea care face obiectul Convenției, în vederea promovării semnării, ratificării și punerii în aplicare a Convenției pentru accelerarea intrării în vigoare a acesteia;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Guvernului Noii Zeelande, ca depozitar al Convenției.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană și guvernul Republicii Federative a Braziliei privind siguranța aviației civile (13989/1/2010 – C7-0336/2010 – 2010/0143(NLE))

P7_TA(2011)0356 A7-0259/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13989/1/2010),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și guvernul Republicii Federative a Braziliei privind siguranța aviației civile (11282/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (8) primul paragraf, articolul 218 alineatul (7) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0336/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0259/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Federative a Braziliei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (05307/2010 – C7-0032/2010 – 2009/0192(NLE))

P7_TA(2011)0357 A7-0268/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05307/2010),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (09644/2006),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 82 alineatul (1) litera (d) și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0032/2010),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0268/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, ale Republicii Islanda și ale Regatului Norvegiei, poziția Parlamentului.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 521/2008 de înființare a întreprinderii comune „Pile de combustie și hidrogen” (COM(2011)0224 – C7-0120/2011 – 2011/0091(NLE))

P7_TA(2011)0358 A7-0261/2011

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0224),

–  având în vedere articolele 187 și 188 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0120/2011),

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0261/2011),

1.  Aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 privind politica de audit: lecțiile crizei (2011/2037(INI))

P7_TA(2011)0359 A7-0200/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 13 octombrie 2010 privind politica de audit: lecțiile crizei (COM(2010)0561)),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la guvernanța financiară(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate(2),

–  având în vedere Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate(3),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0200/2011),

A.  întrucât recenta criză economică a pus la îndoială activitatea de audit;

B.  întrucât, așa cum a rezultat în urma crizei, asumarea unor riscuri excesive de către instituțiile financiare a fost în mare măsură legată de mecanismele flexibile, insuficiente și ineficiente de control și de gestionare a riscurilor, în special în instituțiile financiare de importanță sistemică (IFIS);

C.  întrucât s-a stabilit că auditorii sunt în măsură să joace un rol esențial în consolidarea supravegherii gestionării riscurilor, în special în instituțiile financiare;

D.  întrucât rolul comitetelor de audit din cadrul instituțiilor financiare, în special, nu a fost valorificat pe deplin;

E.  întrucât un audit de calitate este fundamental pentru stabilitatea economică și încrederea piețelor, dat fiind că reprezintă garanția veridicității solidității financiare a întreprinderilor;

F.  întrucât independența auditorului este esențială pentru calitatea misiunii de audit;

G.  întrucât apariția conflictelor de interese este foarte probabilă atunci când firmele de audit oferă servicii diferite aceleiași companii;

H.  întrucât puternica concentrare a celor patru mari firme de audit poate implica un risc excesiv, iar întreprinderile mai mici au un caracter divers, fiind necesar ca dezvoltarea și competențele acestora să fie încurajate prin crearea mai multor posibilități de concurență;

I.  întrucât este necesar, prin urmare, să fie relansată o dezbatere aprofundată privind rolul auditorului și structura pieței de audit;

Aspecte generale

1.  salută Cartea verde a Comisiei și apreciază abordarea sa holistică;

2.  salută întrebarea fundamentală lansată în Cartea verde cu privire la modul în care funcția de audit poate fi îmbunătățită, chiar dacă în trecut nu au existat dovezi solide care să arate că auditul nu s-a desfășurat în conformitate cu normele și cerințele relevante;

3.  consideră că dezbaterea privind rolul auditorului trebuie să funcționeze în mână în mână cu o consolidare a rolului comitetului de audit, care în prezent este puțin eficient, precum și informațiile financiare și riscul pe care întreprinderile trebuie să îl înlesnească;

4.  constată că, până în prezent, nu există o bază corespunzătoare pentru o evaluare finală și, în consecință, reamintește Comisiei necesitatea utilizării în mai mare măsură a regulamentelor și a unei evaluări detaliate și aprofundate a impactului, care să analizeze diferitele opțiuni politice, să se concentreze asupra aspectelor practice, în conformitate cu principiul mai bunei legiferări și care să abordeze importanța contabilității în ceea ce privește furnizarea unor informații exacte referitoare la dezvoltarea economică sustenabilă a întreprinderilor și să includă o analiză a grupurilor de interes, cu scopul de a clarifica segmentarea studiului de evaluare a impactului în funcție de diferitele grupuri, precum IMM-urile, instituțiile financiare de importanță sistemică și alte societăți cotate sau necotate la bursă;, consideră că ar trebui evaluat impactul asupra beneficiarilor rapoartelor de audit, precum investitorii și organismele de reglementare ale instituțiilor financiare de importanță sistemică; solicită Comisiei să analizeze valoarea adăugată generată atât de regulamentul propus, cât și de armonizarea progresivă a standardelor și a practicilor de audit pe piața unică europeană;

5.  salută recunoașterea principiului proporționalității în Cartea verde;

Atribuțiile auditorului

6.  opinează că auditul statutar are o funcție socială și servește interesul public, deoarece constituie o componentă absolut fundamentală a sistemului economic și politic democratic și, astfel, salută intenția Cărții verzi de a spori transparența și de a îmbunătăți calitatea rapoartelor de audit, pentru a contribui la stabilitatea pieței financiare și a îmbunătăți accesul la finanțare; este în favoarea tuturor măsurilor bazate pe faptul dovedit că îmbunătățirea semnificativă a calității în instituțiile financiare, în special, precum și evaluările externe regulate și o supraveghere reglementară adecvată sunt mai importante decât cheltuielile și obligațiile acestora; pune accentul pe necesitatea unei legislații specifice;

7.  subliniază că un sistem de audit de înaltă calitate constituie o parte integrantă a unui cadru solid de management al întreprinderilor; solicită Comisiei să prezinte în mod constant Parlamentului și Consiliului propunerile privind guvernanța corporativă și auditul ;

8.  întrucât rapoartele de audit sunt importante pentru acționari și pentru public; întrucât recunoaște principiul „un audit este un audit” și avertizează cu privire la riscul mare ca aplicarea unor standarde diferite să conducă la insecuritate juridică; prin urmare, este favorabil extinderii sferei sale de aplicare la toate instituțiile financiare;

9.  este de acord cu Comisia în ceea ce privește principiul conform căruia concluziile raportului de audit ar trebui să se concentreze mai degrabă asupra fondului, decât asupra formei;

10.  solicită Comisiei să ia în considerare modul în care misiunea auditorului poate fi extinsă la auditul privind informațiile de risc furnizate de către entitatea auditată, fără a neglija verificarea informațiilor furnizate în situațiile financiare principale; recomandă ca auditorii să fie informați cu privire la toate situațiile în care avizul comitetului de risc nu a fost urmat;

11.  consideră că rapoartele de audit ar trebui să fie succinte, cu concluzii clare și concise și că ar trebui să abordeze toate aspectele sferei de competențe statutare ale auditorilor; consideră că auditorul trebuie să pună la dispoziția comitetului de audit și a adunării generale explicații suplimentare referitoare la aspecte generale, cum ar fi metodologia utilizată la elaborarea bilanțului , și la aspecte specifice, precum indicatorii-cheie, cifrele semnificative și evaluarea riscurilor pe care le implică estimările contabile semnificative sau avizele semnificative emise, precum și, în special, orice probleme specifice apărute în cursul auditului;

12.  solicită ca rapoartele de audit ale instituțiilor financiare să includă cerințe sporite privind divulgarea informațiilor legate de evaluarea activelor mai puțin lichide, pentru a permite compararea evaluărilor instrumentelor financiare între instituții;

13.  accentuează faptul că, atunci când identifică probleme care ar putea periclita viitorul entității auditate, auditorii trebuie să alerteze supraveghetorii sau autoritățile pertinente; recomandă să fie organizate reuniuni bilaterale între auditori și supraveghetorii principalelor instituții financiare;

14.  constată răspunderea potențială care ar putea fi asociată furnizării de informații suplimentare care depășesc ceea ce se solicită prin reglementări; cu toate acestea, consideră că societatea solicită ca auditorii să aibă atât responsabilitatea de a gândi în perspectivă, cât și responsabilitatea de a privi spre exterior, în special în privința marilor corporații de importanță sistemică; opinează că informațiile disponibile auditorilor, care sunt de interes public, referitoare la risc, la operațiunile în afara bilanțului sau la posibilele expuneri viitoare ar trebui să fie întotdeauna dezvăluite autorităților de reglementare și, în cele mai multe cazuri, puse la dispoziția publicului;

15.  solicită să fie consolidat rolul comitetelor de audit din cadrul tuturor instituțiilor financiare, cerându-le acestora să aprobe un model de evaluare a riscurilor care să conțină comparații specifice întreprinderii în cauză cu valori de referință, inclusiv raportarea eventualelor nevoi de finanțare viitoare, convențiile bancare, fluxurile de capital viitoare, gestionarea riscurilor, previziunile privind managementul și adoptarea principiilor contabile de bază și orice riscuri care pot fi prevăzute în ceea ce privește modelul de afaceri al companiei; solicită ca aceste evaluări să fie prezentate în fiecare an consiliilor de administrație și de supraveghere ale instituțiilor financiare, împreună cu raportul integral de audit, în vederea examinării și aprobării;

16.  consideră că scepticismul profesional este o piatră de temelie a activității de audit care se aplică în toate fazele acesteia; subliniază că acest scepticism se manifestă ca rezultat al obiectivității și independenței auditorului, combinate cu judecata profesională dezvoltată pe baza experienței, care nu poate fi înlocuită cu simple proceduri formale;

17.  consideră că sistemul de calificări în rapoartele de audit nu ar trebui redefinit, dat fiind că are un rol disuasiv și contribuie la calitatea informațiilor financiare;

18.  estimează că un dialog cursiv și regulat între auditorul extern, auditorul intern și comitetul de audit este esențial pentru un audit eficace, dat fiind că aționarii trebuie ținuți în permanență la curent, de exemplu, cu privire la motivele alegerii, realegerii sau revocării unui anumit auditor, prin explicații specifice legate de raportul comitetului de audit;

19.  consideră că auditorii trebuie să aibă dreptul de a fi ascultați în cadrul reuniunilor generale ale întreprinderii în legătură cu probleme care se referă la rolul lor de auditori;

20.  consideră că este necesară o delimitare clară, în legislație, a celor două tipuri de audit, respectiv auditul intern și cel extern;

Standardele Internaționale de Audit (ISA)

21.  sugerează ca Comisia să adopte urgent standardele internaționale de audit (ISA), clarificate printr-un regulament, ceea ce ar permite armonizarea auditului la nivel european și ar facilita sarcina organismelor de supraveghere; consideră că activitatea de audit presupune o procedură unică, indiferent de dimensiunea întreprinderii auditate, dar că se impune o aplicare adaptată caracteristicilor întreprinderilor mici și mijlocii (IMM); amintește Comisiei că, în afară de societățile comerciale cărora ar urma să li se aplice standardele internaționale de audit (ISA), există și alte societăți care, deși exceptate de la aplicarea acestor standarde, ar trebui totuși să aibă situațiile financiare auditate de entități autorizate;

Guvernanța și independența entităților de audit

22.  este de acord că există un conflict inevitabil prin faptul că auditorul este numit și plătit de către întreprinderea auditată; actualmente, nu consideră însă că numirea acestora de către terți ar fi justificată; solicită, având în vedere cele de mai sus și fără a aduce atingere articolului 37 alineatul (2) din Directiva 2006/43/CE, întărirea rolului comitetului de audit;

23.  consideră că auditorul, în cazul în care deține un rol statutar, trebuie să fie numit de către comitetul de audit și nu de către consiliul de administrație al întreprinderii care urmează să fie auditată, iar în acest context cel puțin jumătate dintre membrii comitetului de audit ar trebui să aibă experiență în contabilitate și în audit; consideră că comitetul de audit ar trebui să asigure independența auditorului, în special în ceea ce privește serviciile de consultanță pe care auditorul le prestează sau se oferă să le presteze;

24.  consideră că reglementările care garantează independența auditorilor și calitatea auditului trebuie să fie revizuite amănunțit de un organism public de supraveghere întrutotul independent de comunitatea profesională;

25.  sprijină crearea unui cod internațional de bună guvernanță pentru entitățile de audit care auditează entități de interes public;

26.  este de acord că independența auditorului este de importanță capitală și că sunt necesare măsuri care să împiedice o familiaritate excesivă; sugerează că Comisia ar trebui să efectueze o evaluare de impact care să acopere o multitudine de opțiuni, în special rotația externă și efectele auditurilor mixte voluntare; consideră rotația externă ca pe un mijloc de a consolida independența auditorului, însă își reafirmă opinia, și anume că nu rotația externă, ci mai curând schimbarea regulată a auditorilor interni reprezintă cea mai bună soluție de reglementare, opinie care a fost confirmată și de Directiva 2006/43/CE, și că sistemul actual de rotație a partenerilor asigură independența necesară pentru ca auditurile să fie eficace;

27.  solicită Comisiei să asigure că practicile întreprinderilor concură la menținerea protecțiilor oferite, inclusiv protecția legată de rotația obligatorie a principalilor parteneri auditori, chiar și atunci când respectivii parteneri schimbă societățile;

28.  sugerează că ar trebui luate în considerare opțiuni diferite de ciclul de rotație fix sau opțiuni suplimentare; de exemplu, dacă se folosesc audituri mixte, ciclul de rotație poate fi dublu față de cazul în care se folosește un singur auditor, deoarece dinamica „trei participanți la activitate” diferă de dinamica „doi participanți la activitate”, iar rotația auditurilor mixte ar putea fi, de asemenea, rărită;

29.  consideră că ar trebui să se facă o distincție netă între serviciile de audit și cele de altă natură pe care o firmă de audit le furnizează unui client, în vederea evitării conflictelor de interese, conform celor menționate la articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2006/43/CE și în conformitate cu codul de conduită profesională; relevă că în acest fel se limitează fenomenul de „low balling” (ofertare sub prețul pieței), practica de a oferi auditări la prețuri reduse, cu perspectiva de a compensa prețul mai mic prin taxarea unor servicii suplimentare; opinează, din acest motiv, că această distincție trebuie să se aplice tuturor firmelor și clienților lor; cere Comisiei ca, prin raportare la Recomandările 2002 privind independența statutară a auditorilor, să întocmească o listă de condiții în care astfel de servicii ar fi considerate incompatibile cu serviciile de audit; recunoaște că prestarea altor servicii decât acelea de audit, în cazul în care nu sunt incompatibile cu independența auditorilor, pot juca un rol esențial în ceea ce privește lărgirea bazei de competențe ale firmelor de audit mici și mijlocii, însă opinează că serviciile de audit intern și extern nu ar trebui prestate concomitent;

30.  consideră că este esențială garantarea independenței auditorului; este de părere că auditorilor externi trebuie să li se interzică prestarea de servicii către întreprinderea auditată care ar putea duce la încălcarea normelor aplicabile în materie de independență sau a oricăror alte norme de natură etică; recunoaște că, în scopul stimulării creșterii economiei europene, este necesar ca toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea lor, inclusiv IMM-urile, să poată recurge la auditori și la entități de audit independente, având o gamă largă de competențe;

31.  remarcă, în special, că serviciile de audit despre care se crede că ar da naștere unor conflicte de interese nu trebui efectuate de aceeași societate, inclusiv unele servicii de consiliere și evaluare a unor produse cu structură complexă și își menține părerea conform căreia acest aspect ar trebui să fi monitorizat de autoritățile de supraveghere competente;

32.  consideră că comitetele de audit au un rol important de supraveghere în ceea ce privește garantarea independenței auditorilor și solicită Comisiei să ofere comitetelor de auditare îndrumări în acest sens;

33.  recomandă ca comitetele de audit, în calitatea lor de componentă a consiliului de supraveghere, și nu consiliul de administrație, să decidă dacă să permită sau nu prestarea altor servicii decât cele de audit către respectiva companie financiară și să negocieze oferta și detaliile mandatului; solicită Comisiei să realizeze un studiu de impact al viabilității și efectelor unei limite superioare maxime, în raport cu încasările, pentru serviciile care nu sunt de audit;

34.  consideră că procentul onorariilor pe care firma de audit sau o rețea de firme de audit le poate percepe de la un singur client ar trebui să fie publicat atunci când depășește un prag dat și că supraveghetorii ar trebui să fie în măsură să intervină, prin controale, limitări sau alte cerințe în materie de planificare, atunci când aceste onorarii depășesc un anumit procent din veniturile totale ale acestora, pentru a evita ca ele să se afle în situația de a-și pierde independența economică; relevă însă că, în cazul firmelor mici, o astfel de intervenție nu ar trebui să limiteze creșterea și că câștigarea unui client important și semnificativ, care are, la început, o pondere mare în activitatea firmei, constituie o componentă esențială a procesului de creștere;

35.  consideră că firmele care auditează entități de interes public ar trebui să își publice conturile și că aceste conturi, precum și metodele utilizate, ar trebui să fie verificate, pentru a se constata dacă sunt în ordine;

36.  consideră că, în cazul în care există probe conform cărora directorii unei întreprinderi, ai unei entități de interes public și/sau ai unei firme de audit comit abuzuri în funcție, trebuie să existe posibilitatea urmăririi în justiție a tuturor persoanelor în cauză;

37.  consideră că modelul adecvat pentru entitățile de audit este cel în parteneriat, dat fiind că acest model le protejează independența;

38.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că auditurile organismelor publice sunt ireproșabile și să prevină apariția conflictelor de interese ca urmare a legăturilor dintre auditor și factorii de decizie din cadrul organismului public auditat;

Auditul grupurilor

39.  sprijină propunerile Cărții verzi cu privire la auditul grupurilor;

40.  cheamă Comisia să examineze chestiunea transmiterii datelor în cursul auditului grupurilor în contextul viitoarei revizuiri a cadrului legislativ privind protecția datelor în UE;

41.  consideră că auditorii grupurilor ar trebui să aibă o imagine clară asupra grupului, iar în cazul instituțiilor financiare supravegheate pe bază de grup, ar trebui să dialogheze cu supraveghetorul grupului;

Monitorizarea

42.  solicită Comisiei să prezinte o propunere în vederea îmbunătățirii comunicării între auditorii entităților de interes public și autoritățile de reglementare;

43.  afirmă că trebuie create protocoale de comunicare și de confidențialitate și că dialogul trebuie să fie cu adevărat bidirecțional;

44.  solicită o comunicare mai intensă, în ambele sensuri, între auditori și autoritățile de supraveghere financiară a instituțiilor financiare, în special în ceea ce privește domeniile sensibile specifice, inclusiv interacțiunea dintre diverse produse financiare; solicită ca același tip de comunicare să fie instituit de auditori și autoritățile europene de supraveghere și în ceea ce privește entitățile transfrontaliere;

45.  evidențiază necesitatea armonizării practicilor de supraveghere a auditurilor și solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea integrării Grupului european al organelor de supraveghere a auditorilor în Sistemul european de supraveghere financiară, eventual prin AEVMP;

46.  solicită ca auditorii externi ai instituțiilor financiare să prezinte periodic CERS rapoarte sectoriale, pentru a identifica tendințele din sector și potențialele surse de risc sistemic și falimentele potențiale și remarcă faptul că acest lucru trebuie realizat în mod proporțional;

47.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure conformitatea cu constatările publicate de către birourile naționale de audit în exercitarea mandatului lor de audit;

Concentrarea și structura pieței

48.  consideră că, având în vedere configurația actuală a pieței, colapsul uneia dintre cele patru mari entități ar submina credibilitatea întregii comunități de audit profesional;

49.  opinează că, chiar dacă este posibil ca falimentul firmelor de audit să nu exercite un efect de domino asupra restului economiei, firmele considerate „prea mari pentru a intra în faliment” ar putea genera pericole morale și că planurile de urgență privind principalele firme de audit ar trebui potențate; este încredințat, de asemenea, că aceste planuri ar trebui concepute astfel încât să reducă la minimum riscul ca o entitate de audit să iasă de pe piața fără motive întemeiate, pentru a reduce incertitudinea și perturbările pe care le-ar provoca o astfel de eventualitate;

50.  opinează că planurile de urgență constituie un mijloc important de prevenire a destrămării dezordonate a unei firme și că planurile ar trebui să includă un mecanism prin care autoritatea de reglementare să fie informată cu privire la orice amenințări la care este expusă o firmă de audit la nivel național și internațional, pentru ca autoritățile de reglementare să-și poată îndeplini rolul și să controleze aceste situații cu atenția cuvenită;

51.  sprijină introducerea unor dispoziții testamentare (living wills) pentru cele patru mari firme de audit și pentru acei auditori care prestează servicii de audit importante pentru sectorul financiar, precum și stabilirea unor planuri transfrontaliere de urgență pentru transferul ordonat al contractelor cu clienții în eventualitatea retragerii de pe piață a unui actor major;

52.  accentuează faptul că unul dintre obiectivele oricărei acțiuni întreprinse în materie de audit trebuie să fie dezvoltarea concurenței între diferitele firme care își desfășoară activitatea în acest sector, menținând totodată calitatea, exactitatea și rigurozitatea auditurilor;

53.  solicită Comisiei să instituie aceleași condiții concurențiale pentru toate firmele care își desfășoară activitatea pe piața de audit și să simplifice normele care reglementează auditul la nivel european; opinează că accesul mai ușor pe piață și eliminarea obstacolelor din calea pătrunderii pe piață a firmelor sunt elemente-cheie pentru atragerea pe piața auditului a unui număr mai mare de participanți; consideră că, pentru selectarea tipului de audit care corespunde în mod optim nevoilor entităților auditate și pentru monitorizarea eficacității și calității auditurilor, comitetele de audit sunt mai bine plasate decât consiliile de administrație ale societăților și că ar trebui să se acorde o atenție deosebită independenței auditorilor; consideră că Comisia ar trebui să exploreze unele modalități care să permită entităților de interes public, sectorului public și instituțiilor europene să aprecieze mai bine calitatea serviciilor de audit prestate de firmele de audit, indiferent de mărimea lor;

54.  recunoaște că implementarea auditurilor mixte ar putea avea efecte benefice asupra diversificării pieței de audit; reamintește că situația piețelor și experiența în materie de audituri mixte diferă de la un stat membru la altul; solicită Comisiei să determine avantajele potențiale și costurile introducerii obligatorii a acestora atât pentru firmele de audit, în special pentru cele de mici dimensiuni, cât și pentru întreprinderile auditate, mai ales pentru instituțiile financiare, și modul în care va afecta acest lucru concentrarea de pe piața auditului și stabilitatea financiară;

55.  consideră că preluările efectuate de cele patru firme mari trebuie să fie analizate din perspectiva impactului asupra creșterii altor firme sau rețele;

56.  solicită Comisiei să investigheze utilizarea acordurilor restrictive de către bănci și alte instituții financiare în ceea ce privește împrumuturile și alte produse financiare pentru companii, care ar putea limita alegerea auditorilor;

57.  consideră că este esențială introducerea interdicției privind includerea în contracte a unor clauze restrictive în favoarea celor patru firme mari;

58.  solicită încurajarea fuziunii firmelor de audit mici și mijlocii; îndeamnă Comisia să ia în considerare crearea unui certificat și a unui registru de calitate a societăților de audit, astfel ca firmele de audit mici și mijlocii să poată demonstra că serviciile lor se ridică la un standard satisfăcător; consideră că sectorul achizițiilor publice ar trebui să urmărească utilizarea altor firme decât cele patru firme mari și că organismele publice ar trebui să stabilească un procent de referință pentru utilizarea unor astfel de firme;

59.  cere Comisiei ca, în legătură cu licitațiile organizate de entitățile de interes public, să stipuleze că, în ceea ce privește procesul de licitare, pe lângă cele patru firme mari, trebuie să se asigure accesul în condiții echitabile a cel puțin alte două firme de audit, care nu fac parte din grupul celor patru; consideră că comitetele de audit trebuie să aibă un rol-cheie în acest proces, la care trebuie să participe și acționarii; cere Comisiei să revizuiască practicile comitetelor de audit legate de procesele de licitare, concentrându-se în special asupra aspectelor sarcinilor administrative asociate unui proces de licitare oficial, având în vedere fundamentarea deciziei finale a acționariatului cu privire la numirea auditorilor pe o propunere din partea comitetului de audit; această propunere trebuie să includă o descriere a procesului derulat, criteriile avute în vedere și motivele care stau la baza recomandării comitetului de audit;

60.  solicită Comisiei (DG COMP) să efectueze o analiză detaliată a pieței de audit;

Crearea unei piețe europene

61.  consideră că auditul este o parte esențială a procesului de revitalizare a pieței interne; solicită Comisiei să examineze în ce măsură facilitarea prestării serviciilor de audit transfrontalier ar putea servi la eliminarea barierelor din calea accesului pe piață și a carențelor legate de capacitate; solicită Comisiei să verifice în ce măsură o piață europeană a serviciilor de audit ar putea servi la reducerea complexității procedurale și a costurilor pentru toți participanții de pe piață, în special pentru firmele de audit mici și mijlocii; îndeamnă Comisia să ia toate măsurile pertinente pentru incorporarea în legislația UE și punerea în execuție a standardelor internaționale de audit, ceea ce ar putea contribui la crearea unor condiții concurențiale cu adevărat uniforme pentru firmele de audit; reamintește recomandările Comisiei privind răspunderea auditorilor; cere Comisiei ca, în acest context, să prezinte propuneri vizând intensificarea armonizării în vederea creării unui pașaport european al auditorilor, punând un accent deosebit pe toate elementele care garantează independența acestora;

62.  solicită Comisiei să instituie un sistem paneuropean în materie de răspundere pentru profesia de auditor;

Cooperarea internațională

63.  cere Comisiei să-și intensifice eforturile pentru a asigura o mai mare convergență;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0223. (2) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 23 (3) JO L 157, 9.6.2006, p. 87.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta pensionării (2011/2091(INI))

P7_TA(2011)0360 A7-0291/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană în special, articolele 2 și 3,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 19,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, articolele 21, 23 și 25,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010, intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2009, intitulată „Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE” (Raport privind îmbătrânirea populației, 2009) (COM(2009)0180),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (2008/867/CE)(1),

–  având în vedere raportul din 22 iulie 2010 comandat de Comisie, intitulat „Accesul la îngrijirea medicală și la îngrijirile pe termen lung - egalitate pentru femei și bărbați?”,

–  având în vedere raportul din 24 noiembrie 2009 comandat de Comisie, intitulat „Integrarea perspectivelor de gen în politicile de incluziune activă”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 martie 2011 privind Pactul european pentru egalitatea de gen pentru perioada 2011-2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 decembrie 2010 privind Impactul îmbătrânirii forței de muncă și a populației asupra politicilor de ocupare a forței de muncă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 iunie 2010 referitoare la îmbătrânirea activă,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind „Îmbătrânirea sănătoasă și demnă”,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 8 iunie 2009 privind egalitatea de șanse pentru femei și bărbați: îmbătrânire activă și demnă

–  având în vedere raportul din 1 mai 2008 al Fundației Europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă intitulat „Condiții de muncă pentru o forță de muncă în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere Planul internațional de acțiune de la Madrid privind îmbătrânirea , adoptat de cea de a doua Adunare Mondială privind Îmbătrânirea (A/CONF.197/9 8) la 12 aprilie 2002,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0291/2011),

A.  întrucât egalitatea de gen și nediscriminarea, printre altele pe criterii legate de vârstă, reprezintă un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și unul dintre obiectivele și sarcinile Comunității;

B.  întrucât Strategia Europa 2020 stabilește obiectivul principal privind o rată a ocupării forței de muncă de 75 % atât pentru femei, cât și pentru bărbați, precum și obiectivul de reducere cu 20 de milioane a numărului persoanelor aflate în pericol de sărăcie; întrucât, din cauza nivelurilor ridicate ale sărăciei și șomajului, înregistrate îndeosebi în cadrul acestui grup, femeile de peste 50 de ani reprezintă o grupă de vârstă decisivă pentru realizarea ambelor obiective;

C.  întrucât persistența stereotipurilor de gen, amplificată de discriminarea pe motive de vârstă cu care se confruntă persoanele în vârstă pe piața muncii, reduce semnificativ posibilitățile de angajare, formare și promovare ale femeilor în vârstă și este, într-o anumită măsură, responsabilă pentru riscul sporit de sărăcie în rândul persoanelor în vârstă;

D.  întrucât discriminarea pe motive de gen reprezintă un tip specific de discriminare în măsura în care este sistematică și sistemică, se intersectează cu toate celelalte forme de discriminare și se adaugă acestora;

E.  întrucât piața muncii este mult mai dinamică și mai fluctuantă decât a fost vreodată, ceea ce înseamnă că nu mai există garanția ocupării pe parcursul întregii vieți a unui loc de muncă în același domeniu, întrucât, prin urmare, criza economică a demonstrat că femeilor le revine un rol important în cadrul pieței muncii;

F.  întrucât, în viitor, competitivitatea economică, prosperitatea și incluziunea depind, în Europa, de capacitatea acesteia de a îmbunătăți în mod concret utilizarea resurselor sale de forță de muncă, nu numai prin prelungirea duratei vieții active, dar și prin crearea unor condiții de lucru și a unor sisteme de asigurări sociale care să sprijine îmbunătățirea condițiilor de lucru și de viață și să fie totodată profitabile pentru economie; întrucât aceasta presupune, de asemenea, adoptarea de politici adecvate care să permită reconcilierea vieții profesionale, a vieții de familie și a vieții private și să combată discriminarea directă și indirectă și stereotipurile legate de gen care conduc la disparități între femei și bărbați pe piața muncii;

G.  întrucât, în intervalul 1990-2010, populația activă (20-64 de ani) din UE-27 a crescut cu 1,8 %, iar populația în vârstă (peste 65 de ani) a crescut cu 3,7 %, în timp ce proporția de tineri (0-19 %) a scăzut cu 5,4 %; întrucât se estimează că proporția populației de peste 65 de ani va crește de la 17,4 % în 2010 la 30 % în 2060(3);

H.  întrucât riscul de sărăcie în rândul femeilor în vârstă în 2008 era de 22 %, față de 16 % pentru bărbații în vârstă(4);

I.  întrucât femeile sunt deseori și într-o măsură din ce în ce mai mare suprareprezentate în rândul persoanelor în vârstă izolate, ca urmare a creșterii ratei divorțurilor și a unei speranțe de viață mai reduse a bărbaților; întrucât văduvele și femeile în vârstă singure sunt în general expuse unui risc sporit de sărăcie, izolare și excluziune socială;

J.  întrucât rata de ocupare profesională a femeilor cu vârste între 55 și 64 de ani era în 2009 de 37,8 %, spre deosebire de 54,8 %, valoare înregistrată în rândul bărbaților de aceeași vârstă(5);

K.  întrucât rata șomajului este mai mare pentru femei decât pentru bărbați în 21 de state membre și, deși rata șomajului pe termen lung este mai mare pentru bărbați în 12 state membre, șomajul femeilor este adesea mascat prin utilizarea termenului „inactivitate” dacă acestea sunt căsătorite și au copii;

L.  întrucât media remunerației pe oră în cazul femeilor sub 30 de ani este de 92 % din cea a bărbaților și de 67,5 % în grupa de vârstă 50-59 de ani(6), iar media diferențelor salariale dintre bărbați și femei în UE se ridică la 17,5 %;

M.  întrucât diferențele de gen în ceea ce privește statutul socioeconomic își au în mare măsură originea în diviziunea de gen tradițională a rolurilor, în care se consideră că bărbații sunt principalii responsabili de susținerea familiei, iar femeile de munca domestică neplătită și de îngrijirea familiei, inclusiv de îngrijirea familiei în sens mai larg, fapt care are un impact major asupra capacității femeilor, în comparație cu cea a bărbaților, de a acumula drepturi legate de asigurările sociale, de exemplu, în vederea pensiei și, prin urmare, asupra situației în care ajung acestea la vârste înaintate, îndeosebi în caz de divorț, despărțire sau văduvie;

N.  întrucât femeile sunt mai susceptibile de a avea cariere cu avansări mai puțin rapide, mai scurte și/sau cu întreruperi, precum și câștiguri salariale medii mai mici decât bărbații, fapt care se reflectă în diferențe salariale de gen mai mari și care conduce la contribuții la pensii diferite pentru bărbați și femei, crescând astfel riscul de sărăcie la bătrânețe;

O.  întrucât diferențele dintre femei și bărbați sunt mai mici înainte de formarea unei familii și sporesc în momentul în care indivizii formează un cuplu; întrucât, după nașterea primului copil, se înregistrează o scădere a ratei de ocupare profesională a femeilor, iar dezavantajele de pe piața muncii se acumulează în primele etape ale ciclului lor de viață, deoarece femeile se ocupă de îngrijirea copilului, urmată, mai târziu, de îngrijirea persoanelor vârstnice, ceea ce, în numeroase cazuri, duce la sărăcie, deși femeile respective sunt încadrate în muncă;

P.  întrucât, comparativ cu bărbații, femeile în vârstă optează adesea sau sunt obligate să opteze pentru angajarea cu fracțiune de normă și părăsesc mult mai des piața muncii, optând sau fiind obligate să opteze pentru pensionarea anticipată;

Q.  întrucât, în aproape toate țările europene, este recunoscută importanța unei abordări care ține seama de aspectele de gen în cadrul politicilor active privind piața muncii, dar evaluarea politicilor active privind piața muncii demonstrează că integrarea aspectelor de gen este în continuare neuniformă și aplicată la scară relativ restrânsă;

R.  întrucât majoritatea femeilor cu vârste peste 50 de ani se confruntă cu discriminări duble sau multiple, bazate pe stereotipuri legate de gen și de vârstă care sunt adesea amplificate de munca lor cu specific de gen și de modul lor de viață (de exemplu, întreruperi de carieră, angajare cu fracțiune de normă, reangajare după o perioadă de șomaj, probabilitatea de a-și abandona locul de muncă pentru a își îngriji familiile sau pentru a lucra în cadrul întreprinderilor familiale, în special în sectorul comerțului distributiv sau în agricultură, fără a beneficia de salariu și fără a fi încadrate într-un sistem de asigurări sociale, precum și diferențele salariale de gen); întrucât, în consecință, apare tendința ca femeile să se confrunte mai des decât bărbații din aceeași grupă de vârstă cu o serie de dezavantaje cumulate; întrucât, în plus, în perioade de recesiune economică, riscul de a se confrunta cu sărăcia este cu atât mai mare pentru aceste femei;

S.  întrucât femeile de pe piața muncii sunt frecvent considerate „bătrâne” la vârste mult mai tinere decât bărbații; întrucât 58 % din europeni consideră că discriminarea pe motive de vârstă este un fenomen larg răspândit(7);

T.  întrucât violența împotriva femeilor în vârstă este o chestiune mult subestimată din cauza reticenței deosebite a femeilor în vârstă de a raporta abuzurile, a opiniei generale a furnizorilor de servicii care consideră că femeile în vârstă sunt expuse riscurilor într-o măsură mai mică și a gamei reduse de opțiuni disponibile pentru femeile în vârstă, victime ale abuzurilor;

U.  întrucât educația în spiritul egalității începând de la vârsta cea mai fragedă, politicile de orientare profesională și politicile de promovare a ocupării profesionale a femeilor constituie modalități eficace de combatere definitivă a acestui tip de discriminare,

Dispoziții generale

1.  salută decizia Comisiei de a declara 2012 drept An european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații și solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsuri adecvate și eficiente pentru combaterea discriminărilor, inclusiv prin combaterea stereotipurilor asociate cu discriminarea pe motive de vârstă și de gen și prin promovarea solidarității între generații;

2.  invită Comisia și statele membre să se asigure că discriminarea multiplă împotriva femeilor de peste 50 de ani se reflectă mai bine și este combătută mai eficient în cadrul metodei deschise de coordonare în ceea ce privește pensiile, incluziunea socială, ocuparea forței de muncă, schimbarea stereotipurilor de gen și includerea femeilor în organismele decizionale de ordin politic și economic;

3.  invită statele membre să implementeze abordarea bazată pe egalitatea de gen în pregătirea și punerea în aplicare a reformei sistemului de pensii - un aspect care ar trebui luat în considerare și în viitoarea Carte albă privind sistemele de pensii și alte reforme în materie de politică de securitate socială -, să promoveze utilizarea unui calcul al pensiilor pe o bază actuarială care să încurajeze într-o mai mare măsură egalitatea între bărbați și femei, să promoveze măsuri având drept obiectiv scăderea riscului de sărăcie, să combată sărăcia cu care se confruntă în prezent persoanele în vârstă, să amelioreze calitatea și accesibilitatea - inclusiv în ceea ce privește tarifele - îngrijirilor (medicale) și să desființeze practica pensionării obligatorii, permițând în același timp femeilor în vârstă, prin combaterea discriminării, să participe pe pieței muncii;

4.  invită statele membre ca, în cadrul legislațiilor privind pensiile, să adopte prevederi suplimentare cu privire la pensiile de urmaș acordate văduvelor, astfel încât să reducă vulnerabilitatea femeilor în vârstă la riscul de sărăcie;

5.  subliniază importanța adoptării de măsuri pentru promovarea incluziunii femeilor din categoriile cele mai vulnerabile, și anume: femeile imigrante, femeile aparținând minorităților, femeile cu handicap, femeile cu un nivel redus de educație, femeile fără experiență profesională, femeile aflate în detenție etc., în vederea garantării dreptului acestora la o viață decentă;

6.  invită statele membre să adopte măsuri vizând asigurarea unei îmbătrâniri demne, fără umilințe, discriminări sau orice forme de violență față de femeile în vârstă;

7.  subliniază faptul că femeile în vârstă reprezintă o resursă economică și o sursă de experiență și oferă un sprijin de o importanță vitală comunității și familiilor, întrucât se ocupă de îngrijirea persoanelor dependente și, de asemenea, oferă consiliere în ceea ce privește locul de muncă, având în vedere solida lor experiență profesională și, în plus, contribuie la conservarea lumii rurale;

8.  invită Comisia și statele membre să promoveze inițiative pentru a încuraja înțelegerea limbajului și a culturii specifice noilor tehnologii, astfel încât să permită populației feminine în vârstă să reducă „decalajul digital” și să își îmbunătățească aptitudinile interpersonale și de comunicare, precum și capacitatea de a-și gestiona propria independență și propriile interese;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să efectueze, în strânsă cooperare cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, un studiu având drept subiect situația femeilor cu vârste de peste 50 de ani, care să se concentreze îndeosebi asupra experiențelor trăite de această categorie pe piața muncii, în acordarea de îngrijiri altor persoane, precum și asupra modului în care bărbații și femeile își gestionează timpul, a aspectelor legate de sănătate și a altor provocări cu care se confruntă femeile;

Femeile pe piața muncii

10.  invită Comisia și statele membre ca, pe durata Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații, să creeze condiții care să permită femeilor în vârstă și, respectiv, să le ajute să rămână și/sau să se reintegreze pe piața muncii, astfel încât să-și poată valorifica potențialul pe piața muncii, iar drepturile lor să fie respectate; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri care să încurajeze angajatorii să-și îmbunătățească politicile de egalitate de șanse, astfel încât să combată atitudinile discriminatorii față de femeile în vârstă și să asigure angajatelor în vârstă egalitatea în ceea ce privește accesul, de exemplu, la formare profesională, promovare și evoluția în carieră;

11.  invită Comisia și statele membre să instituie, fără întârziere, o abordare globală, multidimensională, care să țină seama de dimensiunea de gen și să fie adaptată persoanelor în vârstă în ceea ce privește politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale, astfel încât să garanteze ocuparea profesională și incluziunea socială a femeilor; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze, de asemenea, o analiză aprofundată a situației generației femeilor în vârstă care trăiesc deja în condiții de sărăcie și să adopte rapid măsuri adecvate și eficace pentru a permite acestor femei să iasă din sărăcie;

12.  solicită statelor membre să abordeze în mod adecvat discriminarea multiplă, care constituie un obstacol în calea accesului femeilor în vârstă pe piața forței de muncă;

13.  invită Comisia să dezvolte în continuare și să amelioreze culegerea și analiza unor date exacte, relevante, comparabile la nivel european, specifice fiecărui gen și fiecărei grupe de vârstă, care să evidențieze îndeosebi rata de ocupare profesională și rata șomajului în rândul femeilor în vârstă, contribuția (informală) a femeilor în vârstă la îngrijirea (neremunerată) a familiilor și a rudelor lor, procentajul persoanelor în vârstă dependente, precum și abuzurile asupra persoanelor în vârstă, aceste informații trebuind să intre sub incidența tuturor legislațiilor actuale ale statelor membre în materie de protecție a datelor;

14.  salută faptul că statele membre au recunoscut deja că tipurile și cauzele inegalității de gen de pe piața muncii sunt strâns legate de stadiul din ciclu de viață și subliniază că, în consecință, trebuie promovată o abordare a muncii bazată pe ciclurile de viață; îndeamnă, cu toate acestea, statele membre ca, pentru a aborda în mod corespunzător provocările legate de ciclurile de viață, să combată, prin adoptarea de măsuri specifice, poziția dezavantajată a femeilor tinere și a celor în vârstă în comparație cu cea a bărbaților de aceeași vârstă, în cadrul politicilor active privind piața muncii și să nu se limiteze doar la abordarea acestei probleme în cazul femeilor și bărbaților de vârstă adultă;

15.  invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în ceea ce privește îmbunătățirea calității condițiilor de lucru ale femeilor în vârstă, pentru a le pune la dispoziție locuri de muncă durabile într-un mediu profesional sănătos;

16.  încurajează statele membre să includă femeile în vârstă în procesele de învățare de-a lungul vieții, să dezvolte și să sprijine în continuare programe flexibile de recalificare adaptate femeilor în vârstă, luând în considerare nevoile și capacitățile lor specifice, astfel încât să amelioreze capacitatea lor de inserție profesională și să contribuie la a le sprijini să ducă o viață independentă și activă, precum și să transmită generațiilor mai tinere experiența și cunoștințele acumulate;

17.  invită Comisia și statele membre să se asigure că dezavantajele cu care se confruntă femeile pe piața muncii, în special cele care decurg din responsabilitățile de îngrijire, nu conduc la penalizarea femeilor în ceea ce privește drepturile de pensie sau alte drepturi în materie de securitate socială;

18.  îndeamnă Comisia și statele membre ca, în cadrul regimurilor de protecție socială, să prevadă sisteme de cumulare care să permită cumularea contribuțiilor aferente perioadelor de angajare cu contract de muncă cu cele aferente activităților independente sau cu cele aferente diferitelor locuri de muncă ocupate, în cazul în care nu au întreprins încă demersuri în acest sens;

19.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte și să promoveze sisteme de pensii evaluate în funcție de dimensiunea de gen, ca modalitate de susținere și de protejare a femeilor în vârstă față de nivelul mai ridicat al riscului de sărăcie la care sunt expuse, ținând seama de perioadele de întrerupere a activității din cauza obligațiilor familiale, pentru a evita crearea de noi capcane ale dependenței;

20.  invită Comisia și statele membre să adopte, fără întârziere, măsuri eficace de punere în practică a principiului remunerației egale pentru muncă egală (de exemplu, prin intermediul unui sistem obligatoriu de evaluare a locurilor de muncă și al unui plan de acțiune în domeniul egalității de șanse dintre femei și bărbați la locul de muncă), pentru a elimina diferențele de remunerare dintre femei și bărbați, măsură care poate contribui și la eliminarea decalajului dintre pensiile femeilor și cele ale bărbaților, și pentru a reduce și, în cele din urmă, a elimina riscul de sărăcie mai ridicat cu care se confruntă femeile, mai ales cele în vârstă;

21.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare politici adecvate de reconciliere a vieții profesionale cu viața de familie și cu viața privată și să integreze dimensiunea legată de îmbătrânire în toate politicile sale relevante, printr-o abordare integratoare a aspectelor legate de îmbătrânire, ținând seama de diferitele etape ale vieții; invită Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, cu sediul la Vilnius, să realizeze studiile de impact și de cercetare necesare;

22.  invită Comisia și statele membre să utilizeze integral și eficient instrumentele și programele existente ale UE, inclusiv Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională, pentru a crește participarea femeilor în vârstă pe piețele muncii și pentru a combate discriminarea împotriva femeilor în vârstă în toate domeniile;

23.  solicită statelor membre să încurajeze participarea activă a femeilor în vârstă în sectorul afacerilor, încurajând și sprijinind femeile care pornesc o afacere nouă și facilitând accesul femeilor la finanțare, în special prin intermediul microcreditului, precum și reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților în cadrul organelor decizionale economice, inclusiv în cadrul consiliilor de administrație ale întreprinderilor;

24.  invită statele membre să încurajeze societățile să integreze principiile și instrumentele de gestionare a vârstei în politica lor, în special în politica de personal, să adopte la locul de muncă o politică „adaptată persoanelor în vârstă și sensibilă la aspectele de gen”, să recunoască și să respecte într-o mai mare măsură cunoștințele acumulate și experiența angajatelor în vârstă și să dezvolte o politică de informare fiabilă și transparentă, care să ofere lucrătorilor în vârstă oportunitatea de a se pregăti pentru pensionare în deplină cunoștință de cauză; în plus, invită Comisia și statele membre să îmbunătățească procedurile de sancționare a angajatorilor care discriminează angajatele în vârstă; atrage atenția asupra necesității de a include aceste politici în cadrul Comunicării „Small Business Act ” pentru Europa;

Femeile - prestatore de servicii de îngrijire

25.  solicită statelor membre să accelereze progresul către întâmpinarea nevoilor familiilor care trebuie să își asume responsabilitatea pentru persoanele dependente și solicită Comisiei să continue să sprijine dezvoltarea de structuri de îngrijire cu ajutorul fondurilor structurale;

26.  solicită statelor membre să extindă furnizarea de servicii de îngrijire de calitate, inclusiv îngrijirea la domiciliu a persoanelor în vârstă, să garanteze accesibilitatea, inclusiv din punct de vedere financiar, a acestor servicii de îngrijire de calitate, să îmbunătățească recunoașterea valorii muncii desfășurate de îngrijitorii la domiciliu profesioniști și să sprijine familiile care oferă îngrijiri unor persoane în vârstă dependente, de exemplu prin acordarea de compensații financiare pentru contribuțiile acestora și prin consilierea și formarea lor, astfel încât să fie capabile să ofere îngrijiri de înaltă calitate în afara cadrului formal;

27.  subliniază nevoia furnizării la un nivel suficient de servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, la un standard înalt corespunzător, care ar trebui să fie asigurate la tarife accesibile și să fie compatibile cu locurile de muncă cu normă întreagă, astfel încât să asigure că femeile nu sunt obligate să-și întrerupă, să-și abandoneze sau să-și reducă activitatea profesională pentru a îngriji persoanele dependente pe care le au în întreținere;

28.  subliniază că aceste servicii de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente constituie o sursă considerabilă de locuri de muncă care ar putea fi ocupate de femeile în vârstă, a căror rată de ocupare profesională se numără, în prezent, printre cele mai scăzute;

29.  invită statele membre să furnizeze cursuri de formare și de dezvoltare a capacităților, pentru a garanta servicii de îngrijire de bună calitate și pentru a compensa lipsa de personal din „sectorul uniformelor albe” (îngrijiri și sănătate) cauzată de tendințele demografice;

30.  încurajează statele membre să extindă accesul la concediul parental și pentru bunici și copiii care au părinți în îngrijire, să recunoască îngrijirea acordată persoanelor dependente, examinând în același timp și posibilitatea unui concediu plătit pentru îngrijitor, și să asigure servicii, formare și consiliere pentru persoanele care acordă îngrijire;

31.  recunoaște că femeile care se apropie de vârsta pensionării sunt, în numeroase cazuri, bunice; recunoaște totuși că femeile care se apropie de vârsta pensionării nu ar trebui descrise numai ca persoane care acordă îngrijire; solicită, prin urmare, statelor membre să preconizeze crearea de structuri de îngrijire a copilului care pot oferi bunicilor, în cazul în care aceștia își doresc, libertatea de a alege să participe și la alte activități;

32.  încurajează statele membre să promoveze implicarea civică și proiectele intergeneraționale pentru persoanele în vârstă, prin finanțarea unor inițiative și a unor programe în domeniu;

33.  invită statele membre să ia măsuri la toate nivelurile, inclusiv prin sprijinirea ONG-urilor relevante, în vederea rezolvării nevoilor specifice ale persoanelor în vârstă, în special ale femeilor în vârstă singure, pentru a le reduce izolarea și dependența și pentru a le promova egalitatea, siguranța și o bună calitate a vieții;

34.  solicită statelor membre să analizeze posibilitatea explorării unei game de opțiuni privind găzduirea și a sprijinirii grupurilor și organizațiilor din cadrul comunităților, ca mijloc de combatere a izolării femeilor în vârstă și de creare a unui mediu favorabil pentru solidaritatea între generații;

35.  recunoaște că femeile în vârstă ar trebui să aibă posibilitatea de a alege în mod demn să locuiască așa cum își doresc, fie singure, fie în coabitare;

Sănătate

36.  invită Comisia și statele membre să recunoască dimensiunea de gen în domeniul sănătății ca un element fundamental al politicilor UE în materie; în consecință, solicită Comisiei și statelor membre să-și intensifice în continuare eforturile în vederea adoptării unei duble strategii, bazată pe o abordare integratoare a dimensiunilor de gen și vârstă și care să prevadă acțiuni specifice legate de gen la nivelul politicilor Uniunii Europene și, respectiv, naționale în domeniul sănătății;

37.  încurajează Comisia și statele membre să recunoască importanța îngrijirilor medicale cu caracter curativ și paliativ care țin seama de aspectele legate de gen și de vârstă solicită statelor membre să extindă activitățile de cercetare în domeniul afecțiunilor specifice fiecărui gen, inclusiv privind cauzele, posibila prevenire și tratare a acestor afecțiuni;

38.  recunoaște rolul vital al controalelor în vederea depistării bolilor și a tratamentului preventiv în îngrijirea medicală și încurajează Comisia să folosească metoda deschisă de coordonare pentru a asigura schimbul de opinii, pentru a promova armonizarea controalelor medicale în UE, precum și pentru a identifica cele mai bune practici și a elabora orientări;

39.  salută eforturile unor state membre care oferă acces gratuit la prevenirea afecțiunilor specifice fiecărui gen și încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să consolideze îngrijirea preventivă pentru femeile în vârstă, oferind, de exemplu, acces regulat la efectuarea de mamografii și de teste Papanicolau, să elimine limitele de vârstă în ceea ce privește accesul la tehnici de prevenire în materie de sănătate, precum depistarea cancerului mamar și să crească gradul de conștientizare a importanței depistării;

40.  încurajează statele membre să își sporească în continuare eforturile în vederea adoptării unei strategii de integrare a aspectelor de gen la nivelul politicilor în domeniul sănătății și să asigure accesul egal la servicii medicale accesibile ca preț și pe termen lung, atât femeilor, cât și bărbaților, îndeosebi persoanelor în vârstă și persoanelor care se confruntă cu dezavantaje multiple;

41.  încurajează Comisia și statele membre să elaboreze măsuri care să asigure condiții mai bune de sănătate și de siguranță la locul de muncă, menținând astfel potențialul de angajare și capacitățile lucrătorilor și contribuind la o stare mai bună de sănătate la bătrânețe;

42.  invită Comisia și statele membre să combată toate formele de violență împotriva femeilor în vârstă, recunoscând faptul că această problemă este subestimată, abordând stereotipurile societale și asigurându-se că furnizorii de servicii sunt capabili să țină seama de necesitățile specifice persoanelor în vârstă care sunt victime ale violenței, pentru a le asigura exercitarea deplină a drepturilor omului și a realiza egalitatea de gen, și utilizând la maximum programul DAPHNE;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 307, 18.11.2008, p. 11. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0306. (3) Document de lucru elaborat de serviciile Comisiei: Raport demografic 2010, Comisia Europeană, pag. 62. (4) Lista celor 100 de inegalități, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. (5) Raport privind progresele realizate în ceea ce privește egalitatea între bărbați și femei în 2010, Comisia Europeană, p. 31. (6) Viața femeilor și a bărbaților în Europa - un portret statistic, Eurostat, 2008, p. 196. (7) Eurobarometru special 317, Discriminarea în UE, 2009, noiembrie 2009, p. 71.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind medierea în statele membre, impactul acesteia asupra medierii și acceptarea sa de către instanțe (2011/2026(INI))

P7_TA(2011)0361 A7-0275/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 67 și articolul 81 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2008 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(1),

–  având în vedere audierile organizate de Comisia pentru afaceri juridice la 20 aprilie 2006, 4 octombrie 2007 și 23 mai 2011,

–  având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(2),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0275/2011),

A.  întrucât unul dintre obiectivele esențiale ale politicii Uniunii Europene constă în a asigura îmbunătățirea accesului la justiție, în scopul instituirii unui spațiu de libertate, securitate și justiție; întrucât conceptul de acces la justiție ar trebui să acopere, în acest context, accesul la proceduri adecvate de soluționare a litigiilor pentru persoane fizice și întreprinderi;

B.  întrucât obiectivul Directivei 2008/52/CE este de a promova soluționarea pe cale amiabilă a litigiilor, încurajând utilizarea medierii și asigurând o relație echilibrată între mediere și procedurile judiciare;

C.  întrucât, pentru a facilita accesul la mediere ca alternativă viabilă la tradiționala abordarea contradictorie și pentru a asigura că părțile care au recurs la mediere în Uniunea Europeană beneficiază de o legislație cadru previzibilă, directiva introduce principii comune care abordează îndeosebi aspecte ce țin de procedura civilă;

D.  întrucât directiva are drept scop, pe lângă caracterul previzibil, stabilirea unui cadru care să mențină principalul avantaj al medierii, flexibilității și întrucât aceste două condiții ar trebui să ghideze statele membre în momentul elaborării legilor naționale de punere în aplicare a directivei;

E.  întrucât Directiva 2008/52/CE a fost de interes și pentru statele învecinate și a avut o influență demonstrabilă asupra introducerii unei legislații similare într-unele dintre aceste țări,

F.  întrucât statele membre sunt obligate să se conformeze acestei directive până la 21 mai 2011, cu excepția articolului 10, pentru care asigurarea conformității trebuie să aibă loc până la data de 21 noiembrie 2010; întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre au informat că au finalizat procesul de punere în aplicare sau că îl vor finaliza până la expirarea termenului în vigoare și doar câteva state membre nu au raportat încă asigurarea conformității cu dispozițiile directivei, și anume Republica Cehă, Austria, Finlanda și Suedia;

G.  întrucât Parlamentul European consideră că este important să se examineze modalitățile în care acest act legislativ a fost pus în aplicare de către statele membre, pentru a cunoaște opinia profesioniștilor care practică medierea și a utilizatorilor acesteia și a stabili dacă și cum poate fi îmbunătățită aceasta;

H.  întrucât, în acest scop, ar trebui să se întreprindă o analiză aprofundată a principalelor abordări urmate de statele membre în materie de reglementare, astfel încât să se poată identifica bunele practici și formula concluzii în legătură cu orice nouă acțiune la nivel european;

I.  întrucât Planul de acțiune al Comisiei pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171) prevede în 2013 o Comunicare privind punerea în aplicare a directivei privind medierea;

J.  întrucât este util să se examineze modalitățile în care statele membre au pus în aplicare principalele dispoziții ale directivei privind medierea, în ceea ce privește posibilitățile de care dispun instanțele pentru a sugera în mod direct părților să recurgă la mediere (articolul 5), garanția confidențialității (articolul 7), caracterul executoriu al acordurilor rezultate în urma medierii (articolul 6), precum și efectul medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție (articolul 8);

K.  întrucât Comisia a inclus o propunere legislativă privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor în programul de lucru pentru 2011,

1.  observă că cerința privind confidențialitatea, prevăzută de directivă, a existat deja în legislația internă a anumitor state membre: în Bulgaria, Codul de procedură penală prevede că mediatorii pot refuza să depună mărturie în legătură cu un litigiu pe care l-au mediat; în Franța și Polonia, legile care reglementează medierea civilă conțin dispoziții similare; constată că, printre statele membre, Italia adoptă o abordare strictă în legătură cu confidențialitatea procedurilor de mediere, în timp ce, în această privință, normele suedeze privind medierea prevăd că părțile nu beneficiază de confidențialitate în mod automat, fiind necesar un acord între părți în acest sens; consideră că pare să fie necesară o abordare mai coerentă;

2.  observă că, în temeiul articolului 6 al directivei, majoritatea statelor membre dispun de o procedură pentru a conferi acordurilor rezultate în urma medierii aceeași autoritate ca cea a deciziilor judiciare; constată că acordul capătă această autoritate fie prin înaintarea sa către instanță, fie prin autentificarea sa de către un notar și că unele legislații naționale par să fi optat pentru această din urmă soluție, în timp ce, dimpotrivă, în numeroase state membre, autentificarea notarială constituie, de asemenea, o opțiune pusă la dispoziție în temeiul legislației naționale; deoarece, de exemplu, în Grecia și Slovenia legislația prevede că un acord rezultat în urma medierii poate fi pus în executare de către instanțe, în timp ce în Țările de Jos și în Germania acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale, în alte state membre, ca, de exemplu, în Austria, acordurile pot dobândi forță executorie ca documente notariale conform situației juridice existente fără ca actul juridic național să prevadă în mod expres această posibilitate în vederea transpunerii; solicită Comisiei să asigure că toate statele membre care încă nu respectă articolul 6 din directivă procedează astfel fără întârziere;

3.  consideră că articolul 8, care abordează efectele medierii asupra termenelor de decădere și de prescripție, constituie o dispoziție esențială prin faptul că oferă asigurări potrivit cărora părțile care optează pentru mediere în încercarea de a soluționa un litigiu nu sunt împiedicate să intenteze o acțiune în justiție ca urmare a timpului consacrat procedurilor de mediere; constată că statele membre nu au semnalat nicio problemă deosebită în legătură cu acest aspect;

4.  atrage atenția asupra faptului că statele membre au ales să nu se limiteze la cerințele esențiale ale directivei în două domenii, și anume stimulentele financiare destinate participării la mediere și cerințele obligatorii privind medierea; observă că acest tip de inițiative naționale ajută la soluționarea mai eficientă a litigiilor și la reducerea volumului de lucru al instanțelor;

5.  recunoaște că articolul 5 alineatul (2) permite statelor membre să prevadă că, înainte sau după începerea procedurilor judiciare, recurgerea la mediere este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni cu condiția ca, în acest mod, să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la instanțe;

6.  observă că unele state europene au întreprins o serie de inițiative cu scopul de a acorda stimulente financiare părților care recurg la mediere pentru soluționarea cauzelor: în Bulgaria, părțile beneficiază de rambursarea în proporție de 50% a taxei deja achitate statului pentru înregistrarea plângerii în instanță, dacă soluționează litigiul prin intermediul medierii, iar legislația română prevede rambursarea în totalitate a taxei de procedură, dacă părțile soluționează prin mediere un litigiu juridic pendinte; constată că în legislația ungară există prevederi similare și că în Italia toate actele și acordurile încheiate în urma medierii sunt scutite de taxele de timbru și de alte impuneri;

7.  observă că, pe lângă stimulentele financiare, anumite state membre ale căror sisteme judiciare sunt supraîncărcate au optat pentru norme care conferă caracter obligatoriu medierii; constată că, în astfel de cazuri, dosarele litigiilor nu pot fi depuse la instanța competentă până când părțile nu încearcă să soluționeze diferendul pe calea medierii;

8.  semnalează că exemplul cel mai frapant îl constituie Decretul legislativ nr. 28 din Italia, care urmărește, în acest mod, să revizuiască în mod fundamental sistemul juridic și să reducă volumul de lucru al instanțelor italiene, care sunt cunoscute pentru blocajele cu care se confruntă, reducând numărul de cauze aflate pe rol și durata minimă de nouă ani necesară pentru soluționarea definitivă a cauzelor în materie civilă; observă că, după cum era de așteptat, profesioniștii din domeniu nu au întâmpinat în mod favorabil această măsură, au atacat-o în instanță și au mers chiar până la a declara grevă;

9.  semnalează că, în pofida acestei polemici, statele membre ale căror legislații nu se limitează la cerințele esențiale ale directivei privind medierea par să fi obținut importante rezultate în promovarea soluționării pe cale extrajudiciară a litigiilor în materie civilă și comercială; observă că rezultatele obținute îndeosebi în Italia, Bulgaria și România demonstrează că medierea poate oferi o soluționare extrajudiciară a litigiilor care prezintă un raport avantajos între costuri și eficacitate și decurge rapid, prin procese adaptate la nevoile părților;

10.  observă că, în sistemul juridic italian, medierea obligatorie pare să îndeplinească obiectivul descongestionării activității instanțelor; cu toate acestea, subliniază faptul că medierea ar trebui promovată mai degrabă ca o formă alternativă de justiție viabilă, convenabilă și mai rapidă decât ca un aspect obligatoriu al procedurii juridice;

11.  recunoaște rezultatele pozitive obținute prin intermediul stimulentelor financiare prevăzute de legislația bulgară privind medierea; admite totodată că acestea se datorează și interesului de durată față de mediere de care a dat dovadă sistemul juridic bulgar, demonstrat de faptul că existența comunității de mediere datează din 1990, iar Centrul de Soluționare, al cărui personal este format din mediatori care lucrează în ture, a oferit zi de zi, începând din 2010, servicii și informații gratuite privind medierea destinate părților la procesele pendinte în instanță; constată că, în Bulgaria, două treimi din cauzele înaintate au făcut obiectul procedurii de mediere, iar jumătate din cauzele respective au fost soluționate cu succes prin intermediul medierii;

12.  constată, de asemenea, rezultatele pozitive ale legii române privind medierea: au fost puse în aplicare prevederi privind acordarea de stimulente financiare și a fost înființat Consiliul de Mediere - o autoritate națională însărcinată cu practica medierii, care are statutul de organism juridic separat și autonom; acest organism se consacră în mod exclusiv promovării activității de mediere, elaborării de standarde în materie de formare, pregătirii prestatorilor de cursuri de formare, eliberării de documente care adeveresc calificările profesionale ale mediatorilor, adoptării unui cod de etică și formulării de propuneri în vederea completării legislației;

13.  consideră că, având în vedere toate considerațiile anterioare, statele membre, în ansamblu, au avansat pe calea punerii în aplicare a Directivei 2008/52/CE până la 21 mai 2011 și că, deși statele membre urmează abordări variate în materie de reglementare, iar unele dintre ele înregistrează întârzieri minore, nu este mai puțin adevărat faptul că cele mai multe state nu doar respectă, dar, în realitate, au mers mai departe decât prevedeau cerințele directivei;

14.  subliniază faptul că este mai adecvat ca părțile care doresc să contribuie la soluționarea cauzelor lor să lucreze împreună decât una împotriva celeilalte; consideră că, prin urmare, aceste părți sunt deseori mai deschise pentru a lua în considerare poziția celeilalte părți și lucrează la problemele de fond ale litigiului; consideră că acest lucru prezintă deseori beneficiul suplimentar de a menține relația pe care părțile au avut-o înainte de litigiu, aspect care este de o importanță deosebită în chestiunile familiale care implică copii;

15.  încurajează Comisia ca, în viitoarea Comunicare privind punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE, să examineze de asemenea acele domenii în care statele membre au decis să extindă măsurile prevăzute de directivă dincolo de sfera de acțiune intenționată;

16.  subliniază trăsăturile pro-consumator ale sistemelor alternative de soluționare a litigiilor, care oferă o soluție practică pe măsură; solicită în acest context prezentarea promptă de către Comisie a unei propuneri legislative privind soluționarea alternativă a litigiilor;

17.  observă că soluțiile care rezultă din mediere și care s-au dezvoltat între părți nu ar putea fi prevăzute de un judecător sau de un juriu; consideră, prin urmare, că este mai probabil ca medierea să producă un rezultat convenabil ambelor părți sau o soluție reciproc avantajoasă; observă că, drept rezultat, este mai probabilă acceptarea unui astfel de acord, iar rata respectării acordurilor mediate este de obicei ridicată;

18.  consideră că este nevoie de o sensibilizare și o înțelegere sporite a medierii și solicită măsuri suplimentare referitoare la educație, creșterea conștientizării medierii, îmbunătățirea recurgerii la mediere de către întreprinderi și condițiile de acces la profesia de mediator;

19.  consideră că autoritățile naționale ar trebui să fie încurajate să dezvolte programe de promovare a cunoștințelor adecvate privind soluționarea alternativă a litigiilor; consideră că măsurile respective ar trebui să abordeze principalele avantaje ale medierii: costurile, rata de succes și eficientizarea timpului și ar trebui să se adreseze avocaților, notarilor și întreprinderilor, îndeosebi IMM-urilor, precum și comunității academice;

20.  recunoaște importanța stabilirii unor standarde comune pentru a accede la profesia de mediator în vederea promovării unei medieri de o calitate mai bună și a asigurării unor standarde înalte de pregătire profesională și de acreditare în Uniunea Europeană;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 122. (2) JO L 136, 24.5.2008, p. 3.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 378/2007 al Consiliului în ceea ce privește normele de aplicare a modulării voluntare a plăților directe în cadrul politicii agricole comune (COM(2010)0772 – C7-0013/2011 – 2010/0372(COD))

P7_TA(2011)0362 A7-0203/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0772),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0013/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0203/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 378/2007 al Consiliului în ceea ce privește normele de punere în aplicare a modulării voluntare a plăților directe în cadrul politicii agricole comune

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1231/2011.)

(1) JO C 132, 3.5.2011, p. 87.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de sprijin public (COM(2006)0456 – C7-0050/2010 – 2006/0167(COD))

P7_TA(2011)0363 A7-0364/2010

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2006)0456),

–  având în vedere articolul 133 din Tratatul CE,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0050/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2011, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, avizul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0364/2010),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 13 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de susținere oficială și de abrogare a Deciziilor 2001/76/CE și 2001/77/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1233/2011.)

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 5 aprilie 2011 (Texte adoptate P7_TA(2011)0126).

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa (2011/2056(INI))

P7_TA(2011)0364 A7-0288/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2011, intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” (COM(2011)0025),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime – satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699),

–  având în vedere raportul intitulat „Materiile prime esențiale pentru UE”, întocmit de subgrupul din cadrul Grupului privind aprovizionarea cu materii prime al Direcției Generale Întreprinderi și Industrie(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112/4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010, intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2010, intitulată „Inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 O Uniune a inovării” (COM(2010)0546),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale Politica comercială – componentă-cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2011 referitoare la deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010, referitoare la UE 2020(4),

–  având în vedere documentul de orientare intitulat „Extracția de minereuri non-energetice și Natura 2000”, elaborat de Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene(5),

–  având în vedere documentul de lucru care însoțește Comunicarea Comisiei din 4 noiembrie 2008, intitulată „Inițiativa privind materiile prime: satisfacerea necesităților noastre esențiale pentru asigurarea creșterii economice și locurilor de muncă în Europa” (COM(2008)0699) (SEC(2008)2741),

–  având în vedere „Raportul anual 2009 asupra politicii privind materiile prime”, elaborat de Direcția Generală Comerț din cadrul Comisiei Europene(6),

–  având în vedere studiul „Legăturile dintre mediu și competitivitate”, elaborat de Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010, intitulată „Politica de dezvoltare a UE în sprijinul creșterii favorabile incluziunii și al dezvoltării durabile – Sporirea impactului politicii de dezvoltare a UE” (COM(2010)0629),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010 „privind consolidarea relațiilor UE-Africa” (COM(2010)0634),

–  având în vedere viitoarea comunicare a Comisiei privind comerțul și dezvoltarea,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2009 intitulată „Coerența politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniunii” (COM(2009)0458),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și la conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la includerea clauzelor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 10 martie 2011 referitoare la abordarea provocărilor privind materiile prime și a celor de pe piețele de mărfuri,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona), care reafirmă faptul că UE trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere negocierile în curs ale Rundei Doha,

–  având în vedere strategia comună Africa-UE din 2007 și Declarația de la Tripoli adoptată în cadrul celui de-al treilea summit Africa-UE din 29-30 noiembrie 2010,

–  având în vedere procedura în curs privind nouă materii prime, introdusă la OMC de UE, SUA și Mexic împotriva Chinei,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele exprimate de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru comerț internațional și Comisia pentru agricultură (A7-0288/2011),

A.  întrucât UE necesită o bază industrială solidă, care, pe măsură ce devine mai ecologică, depinde, în mare măsură, de aprovizionarea corespunzătoare cu materii prime (MP) pentru a trece la o economie cu emisii reduse de carbon și pentru a își menține caracterul competitiv;

B.  întrucât complexitatea formalităților administrative și lipsa de coordonare între administrații poate duce la întârzieri de câțiva ani în obținerea autorizației pentru exploatarea resurselor miniere și întrucât astfel de întârzieri sunt exagerate, determină creșterea costului capitalului de investiții și eliminarea companiilor mici și mijlocii de pe piață;

C.  întrucât cererea mondială de MP, în special de metale tehnologice, a crescut în mod constant;

D.  întrucât statele membre ale UE, Australia și Statele Unite își pot dezvolta industria de extracție de MP esențiale, de metale de bază și pământuri rare din propriile resurse;

E.  întrucât progresul înregistrat la nivelul noilor tehnologii va continua să consolideze cererea de resurse esențiale pentru dezvoltarea acestor industrii;

F.  întrucât oferta internațională este restricționată parțial de cotele la export, iar prețurile ating niveluri-record;

G.  întrucât, în industria de prelucrare, ponderea costurilor aferente materialelor din totalul costurilor de producție este considerabil mai mare decât ponderea costurilor aferente salariilor lucrătorilor și întrucât, în toate sectoarele industriale, nu se preconizează diminuarea tendinței de creștere a costurilor materialelor, cel puțin pe termen mediu;

H.  întrucât piețele beneficiază de un mediu concurențial echitabil;

I.  întrucât concurența sporită privind MP poate deteriora relațiile internaționale și poate conduce la conflicte legate de resurse;

J.  întrucât aceste provocări pot reprezenta o oportunitate pentru noi parteneriate inovatoare de cooperare reciproc avantajoasă între UE și țările terțe;

K.  întrucât, în multe țări în curs de dezvoltare, resursele naturale nu sunt exploatate în beneficiul populației, din cauza unor regimuri nedemocratice, a fraudei, a corupției sau a conflictelor armate;

L.  întrucât acțiunile propuse de către Comisie de stimulare a eficienței utilizării resurselor și a reciclării se limitează în general la a evalua ceea ce se poate face, fără a se lua măsuri concrete și, prin urmare, sunt insuficiente pentru a atinge obiectivele stabilite;

M.  întrucât Comisia afirmă că o mai bună aplicare a legislației existente privind deșeurile este esențială pentru promovarea unei Europe mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor;

N.  întrucât creșterea nivelului de reciclare a materiilor valoroase, în special a pământurilor rare, necesită activități intense de demontare;

O.  întrucât rentabilitatea reciclării este condiționată de o clasificare fiabilă și eficientă și de tehnologia de separare, deoarece valoarea materialelor reciclate depinde de puritatea din fracțiuni;

P.  întrucât sporirea eficienței și a reciclării promovează sustenabilitatea, competitivitatea și siguranța aprovizionării,

Q.  întrucât productivitatea muncii s-a dezvoltat mult mai rapid în ultimele decenii decât productivitatea resurselor, estimările arătând că forța de muncă reprezintă mai puțin de 20 % din valoarea unui produs, iar resursele reprezintă 40 % din aceasta; întrucât acest lucru implică faptul că trebuie să se acționeze rapid pentru a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor;

R.  întrucât este extrem de important să se adopte la timp măsuri decisive pentru punerea în aplicare a unei strategii eficiente și pentru obținerea de rezultate pe baza Inițiativei europene privind materiile prime,

O strategie privind materiile prime

1.  consideră că Europa se confruntă atât cu provocări, cât și cu oportunități importante în ceea ce privește MP; subliniază faptul că, acum, când cererea de MP crește la nivel mondial, UE are ocazia de a înregistra beneficii prin consolidarea aprovizionării cu MP și a eficienței acestora, răspunzând în același timp nevoilor industriilor UE și ale sectorului MP; subliniază că existența unui acces echitabil la MP, precum și a unor prețuri stabile și previzibile ale acestora influențează în mod esențial potențialul de dezvoltare, competitivitatea, inovarea și menținerea industriei europene; având în vedere că restricțiile privind accesul și aprovizionarea, în special în ceea ce privește materiile prime esențiale, cum ar fi pământurile rare, precum și un nivel ridicat de volatilitate a prețurilor pot dăuna competitivității, ecoeficienței și perspectivelor de inovare ale industriei UE, în special ale IMM-urilor; salută faptul că, prin Inițiativa sa privind materiile prime (IMP) din 2008, Comisia a a jucat un rol de pionier în abordarea problemei materiilor prime și îndeamnă stăruitor Comisia și statele membre să pună această inițiativă în aplicare în mod rapid; consideră că politica privind resursele și diplomația resurselor sunt de o importanță deosebită pentru UE nu numai în ceea ce privește politica industrială și comerțul internațional, dar și în calitate de chestiuni transversale în raport cu diferite domenii ale politicii interne, precum și ale politicii externe și de securitate; solicită Comisiei să acorde acestor aspecte la fel de multă atenție ca și celui privind energia; consideră, de asemenea, că acest lucru revine Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

2.  consideră că responsabilitatea pentru o diplomație coerentă și eficientă a UE trebuie să aparțină SEAE și serviciilor relevante ale Comisiei, în special DG Comerț în ceea ce privește chestiunile comerciale, în strânsă coordonare cu Consiliul și Parlamentul; de asemenea, consideră că relevanța strategică a MP ar trebui să se reflecte în organizarea SEAE și resursele de personal ale delegațiilor UE relevante; subliniază importanța coordonării politicii externe a UE cu cea a statelor membre în domeniul materiilor prime;

3.  îndeamnă Comisia să acorde o atenție adecvată și separată piețelor de mărfuri și IMP, având în vedere că acestea sunt de natură diferită și problemele divrgente cu care se confruntă necesită măsuri specifice; subliniază faptul că piețele financiare și de mărfuri actuale sunt mai bine intercorelate ca niciodată și că volatilitatea prețurilor este exacerbată de speculații; constată că buna funcționare a piețelor MP va oferi întreprinderilor stimulentele necesare pentru utilizarea mai eficientă a resurselor, substituirea resurselor, reciclare și noi investiții în activități de C&D vizând substituirea; invită, prin urmare, Comisia să promoveze buna funcționare a piețelor de materii prime, de exemplu, prin revizuirea secțiunii Piețe din cadrul Directivei privind serviciile financiare pentru a asigura o tranzacționare mai transparentă; subliniază că cei trei piloni ai IMP se completează pentru rezolvarea problemelor legate de MP și de asigurarea aprovizionării cu MP în UE; îndeamnă Comisia să pună în aplicare strategia privind MP în mod echilibrat și coerent, în special în raport cu alte politici europene importante, în special cu cele privind industria, cercetarea, mediul și transportul și cu Strategia Europa 2020; indică, în acest context, rolul important pe care îl are de jucat o politică industrială și de inovare puternică;

4.  salută activitatea Comisiei de identificare a MP esențiale, care reprezintă, toate, metale tehnologice importante, care trebuie luate în considerare la elaborarea măsurilor ulterioare; invită Comisia:

5.  constată că nu toate piețele de MP se comportă în mod similar și că, în special, piețele de MP din domeniul agricol depind de condițiile sezoniere și climatice, necesitând astfel o atenție deosebită;

6.  solicită Comisiei, în acest sens, să efectueze un studiu privind importurile europene de MP care nu sunt considerate ca fiind esențiale (precum litiul, hafniul și nichelul) dar care se dovedesc totuși strategice pentru a răspunde necesităților industriale europene și pentru a produce bunuri de consum cu o valoare adăugată ridicată; acest studiu ar trebui, de asemenea, să evalueze dependența industriilor noastre și măsurile de asigurare a aprovizionării cu aceste MP, costurile de mediu asociate cu extracția acestora, precum și alternativele posibile;

7.  salută faptul că o gamă largă de MP, cum ar fi cauciucul natural, lemnul și agregatele, au fost incluse în Comunicarea Comisiei; solicită Comisiei să analizeze disponibilitatea acestor materii, precum și cererea potențială în ceea ce le privește și, în funcție de rezultatele acestei analize, să ia măsurile adecvate dacă și atunci când este cazul; indică faptul că acest raport se axează asupra MP esențiale și strategice;

8.  subliniază faptul că o guvernanță eficientă a politicii privind MP este esențială pentru o strategie eficientă privind MP; indică faptul că o strategie eficientă trebuie să includă un dialog continuu cu părțile interesate în cauză; subliniază nevoia unei coordonări strânse și a unui schimb de informații consolidat în cadrul Comisiei, al Parlamentului European și între statele membre; recomandă crearea, în 2011, a unui grup de lucru interdepartamental la nivel înalt pentru MP, similar celor deja existente în Franța și în Statele Unite ale Americii, care să cuprindă DG relevante, Centrul Comun de Cercetare (JRC), Agenția Europeană de Mediu și Serviciul European de Acțiune Externă, în vederea elaborării, monitorizării și revizuirii politicilor, inclusiv a acordurilor de parteneriat, precum și a asigurării coerenței strategice și a promovării înființării unui sistem de alertă rapidă, printre altele în cazurile de denaturare a pieței și de conflicte care au la bază resursele naturale, mecanism care să fie completat prin instituirea unui grup de monitorizare; solicită Comisiei să stabilească o „Foaie de parcurs privind materiile prime până în 2050” pe termen lung, care să identifice viitoarele evoluții, amenințări și oportunități în sectoarele MP și MPE și să permită industriilor europene și instituțiilor academice și de cercetare să se angajeze în planuri și investiții pe termen lung; solicită, în plus, Comisiei să sprijine statele membre la elaborarea propriilor lor strategii privind MP și să promoveze coordonarea și schimbul de bune practici între acestea, inclusiv cu privire la dimensiunea externă; indică faptul că viitoarea comunicare privind dimensiunea externă a energiei ar putea servi drept model;

9.  insistă ca Parlamentul European să fie informat constant cu privire la evoluția MP non-energetice în cadrul IMP, precum și cu privire la la îndeplinirea obiectivelor acesteia prin intermediul unui raport anual privind progresele înregistrate, care să se concentreze, de asemenea, asupra coerenței politicii cu politica comercială, de dezvoltare și privind mediul, asupra impactelor sociale și a datelor referitoare la MP esențiale.

Transformarea unei provocări într-o oportunitate pentru industria europeană: eficiența utilizării resurselor, reutilizarea, reciclarea și substituirea

10.  observă că depășirea provocărilor legate de MP oferă o șansă de revigorare a bazei industriale europene, a capacității tehnologice și a know-how-ului în domeniul tehnologic, precum și de sporire a competitivității și a unei ocupări stabile și calificate a forței de muncă prin intermediul unei strategii de cercetare și de inovare industrială ambițioase; constată că, fără a prejudicia importanța unei politici comerciale eficiente și a utilizării resurselor proprii, buna administrare a MP și sporirea eficienței acestora, reutilizarea, reciclarea eficientă din punct de vedere energetic și reducerea nivelului de utilizare a resurselor, inclusiv prin aplicarea, atunci când este cazul, a unor standarde de calitate a produselor îmbunătățite și a principiului „utilizării îndelungate”, și utilizarea unor tehnologii ecologice vor fi esențiale pentru asigurarea competitivității, a sustenabilității și a siguranței aprovizionării pe termen mediu și lung; consideră că orice inițiativă în acest sens ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact adecvate, în special în domeniul ecologic, social și al competitivității; subliniază importanța aplicării, în mod consecvent, a ierarhiei europene a opțiunilor de gestionare a deșeurilor, obligatorie din punct de vedere juridic, astfel cum este prevăzut în Directiva-cadru privind deșeurile, care acordă prioritate prevenirii, reutilizării și reciclării și, ulterior, recuperării și eliminării; indică faptul că inovarea socială, schimbarea stilului de viață și noile concepte, precum leasing-ul ecologic, leasing-ul cu produse chimice și partajarea acestora, ar trebui sprijinite de Comisie;

11.  constată că nivelul redus de consum, prevenirea generării de deșeuri și reutilizarea reprezintă elemente-cheie pentru o tranziție către o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor;

12.  propune Comisiei să realizeze un studiu aprofundat cu privire la modelele economice de leasing ca alternative la dreptul de proprietate asupra bunurilor, precum și cu privire la impactul acestora asupra utilizării și recuperării MP; subliniază faptul că sensibilizarea este provocarea principală în această privință;

13.  subliniază importanța decuplării creșterii economice de o utilizare sporită a resurselor, care ar permite, de asemenea, scăderea dependenței relative de importuri; indică importanța elaborării strategiei privind MP și în contextul mai larg al schimbărilor climatice; salută, prin urmare, planul Comisiei de a lansa o inițiativă emblematică privind eficiența utilizării resurselor; solicită Comisiei să identifice obstacolele aflate în calea creșterii productivității resurselor (inclusiv obstacolele de natură tehnică, costurile etc.) și să includă și să evalueze obiectivele pe termen mediu și lung de îmbunătățire a eficienței resurselor, care reflectă necesitatea reducerii dependenței UE de importurile de MP, având în vedere că importul de MP pe cap de locuitor din UE este cel mai mare din lume; pentru a se evalua progresele în mod obiectiv și pentru a se putea realiza comparații cu alte țări, solicită Comisiei să elaboreze o metodologie mai viabilă de măsurare a eficienței utilizării resurselor, ținând seama de rezultatele activității Eurostat din acest domeniu, precum și de rezultatele unui studiu recent comandat de Parlamentul European pe această temă;

14.  salută elaborarea de instrumente și indicatori, cum ar fi TEEB (economia ecosistemelor și a biodiversității); îndeamnă Comisia să promoveze și să stimuleze elaborarea și utilizarea acestor instrumente;

15.  consideră că un impozit aplicat utilizării resurselor minerale nu reprezintă un instrument fiscal adecvat de creștere a eficienței resurselor și îndeamnă Comisia să solicite un studiu privind efectele unui impozit aplicat utilizării apei și terenurilor, în care să se acorde o atenție deosebită posibilelor consecințe neintenționate ale acestuia asupra activităților economice și a producției de energie regenerabilă în UE;

16.  solicită Comisiei să aibă în vedere extinderea, pe baza unui studiu de impact, a abordării privind ecodesign-ul la MP, să analizeze posibilitatea introducerii unor noi instrumente, să colaboreze cu organismele de standardizare, să evalueze fezabilitatea unui program inovator („top-runner programme”) pentru produse în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor, să consolideze serviciile de consiliere pe teme legate de eficiența utilizării resurselor, în special pentru IMM, de exemplu prin consolidarea unor astfel de programe în cadrul Agenției Europene pentru Competitivitate și Inovare (EACI); solicită Comisiei să sprijine întreprinderile mici și mijlocii în acest domeniu prin promovarea schimbului de bune practici între statele membre, asigurând accesul la cercetarea relevantă în cadrul PC7 și al viitoarelor programe de cercetare ale UE; solicită întreprinderilor să utilizeze fie sistemul de management de mediu și audit (EMAS), fie standardele ISO; solicită Comisiei și statelor membre să profite de achizițiile publice pentru a sprijini produsele eficiente din punct de vedere al resurselor și produsele care folosesc MP secundare și care asigură, de asemenea, o reciclare eficientă și transparentă la sfârșitul duratei lor de viață; constată că în procesul de reciclare contează nu numai cantitatea, ci și calitatea; subliniază, prin urmare, importanța proiectării de produse care să permită reciclarea; subliniază importanța includerii de date privind utilizarea resurselor pe etichetele ecologice și în informațiile privind produsele pentru a responsabiliza consumatorii; solicită organismelor europene de standardizare să aibă în vedere problema utilizării eficiente a resurselor la stabilirea standardelor;

17.  solicită Comisiei să revizuiască modul în care Directiva privind proiectarea ecologică, Directiva privind vehiculele scoase din uz, Directiva privind deșeurile de echipamente electrice și electronice și Directiva privind deșeurile de baterii ar putea fi modificate astfel încât să se stimuleze reciclarea, nu doar în general, ci și pentru MP valoroase, inclusiv pământurile rare, de exemplu, prin stabilirea unor cerințe mai clare cu privire la dezmembrare și să propună amendamente la aceste acte în acest sens;

18.  indică contribuția reciclării și a reutilizării la reducerea gazelor cu efect de seră (GES), având în vedere că utilizarea MP reprezintă o sursă importantă de producție de GES; indică, de asemenea, nivelul ridicat de reciclare în sectoarele care fac obiectul unei legislații privind reciclarea; solicită Comsiei să identifice mijloacele de a spori și mai mult reciclarea în sectoarele pertinente, printre altele prin îmbunătățirea cadrului legal privind economia circulară; subliniază importanța de a se investi în reciclarea MP, în special a pământurilor rare; solicită Comisiei să lanseze o analiză aprofundată a fluxului de materii în UE, care să ia în considerare întregul ciclu de viață a MP (de la extracția minieră până la faza de deșeuri), pe sectoare, pentru a evalua și propune modalități rentabile de sporire a reciclării MP, ținând seama de impactul asupra mediului; solicită Comisiei Europene să armonizeze legislația europeană și standardele minime de reciclare pentru o mai mare coerență; solicită statelor membre să asigure punerea corectă în aplicare a legislației în vigoare și invită asociațiile industriale naționale să promoveze în mod activ reciclarea în rândul membrilor lor și să faciliteze cooperarea cu instituțiile de cercetare și cu alte sectoare; constată că este important ca o creștere a producției să nu implice o creștere a cantității de deșeuri;

19.  constată importanța creării de sinergii industriale privind reciclarea și a sprijinirii întreprinderilor în identificarea modalităților în care deșeurile și subprodusele acestora pot servi drept resurse pentru altele; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze abordări similare celei adoptate de Regatul Unit în cadrul programului său național de simbioză industrială;

20.  solicită Comisiei:

21.  consideră că există o nevoie urgentă de informații suplimentare privind mineritul urban și, prin urmare, solicită Comisiei să evalueze mai ales potențialul, dar și posibilele limitări în această privință;

22.  încurajează Comisia să dezvolte o strategie de reciclare în care recuperarea să se producă cât mai aproape posibil de sursa de deșeuri, incluzând purificarea apei reziduale, dat fiind că acest fapt ar permite recuperarea unor concentrații mai mari de MP, va preveni imposibilitatea de recuperare, va diminua impactul negativ asupra mediului și, posibil, va spori eficiența energetică;

23.  solicită, în plus, Comisiei să prezinte o propunere de modificare a Directivei privind depozitele de deșeuri(10) și să dezvolte și să extindă obiectivele stabilite la articolul 5 alineatul (2) al acesteia; consideră, de asemenea, că, în conformitate cu Directiva privind depozitele de deșeuri, începând cu 2020 obiectivul de reducere din cadrul interdicției de trimitere a deșeurilor urbane biodegradabile în depozitele de deșeuri ar trebui extins la toate deșeurile biodegradabile, cu o țintă de reducere stabilită la 5 %;

24.  solicită Comisiei să susțină parteneriatele în materie de reciclare cu țările în curs de dezvoltare; solicită Comisiei să sprijine proiecte-pilot cum ar fi zonele fără deșeuri;

25.  solicită Comisiei să evalueze modalitatea în care Banca Europeană de Investiții (BEI) poate contribui la reducerea riscurilor financiare pentru investițiile în stații de reciclare care folosesc tehnologii de ultimă generație și în alte inițiative din domeniul reciclării;

26.  solicită Comisiei să încurajeze cercetarea și dezvoltarea în domeniul stimulentelor economice pentru reciclare, inclusiv reciclarea pământurilor rare, având în vedere, de asemenea, evaluările de impact; de asemenea, solicită Comisiei să analizeze modalitățile în care piețele pentru materii reciclate pot fi susținute, printre altele prin certificate ecologice pentru materii reciclate și prin cerințe de proiectare ecologică, și să asigure că politica și bugetele de coeziune sunt, de asemenea, folosite la maximum pentru a promova reciclarea și eficiența utilizării resurselor;

27.  subliniază nevoia de a combate transportul ilegal de materii reciclabile și de deșeuri care conțin MP folositoare, în special deșeurile electronice acoperite de Directiva DEEE (2002/96/CE), prin îmbunătățirea legislației și consolidarea punerii în aplicare și solicită statelor membre să acorde atenție urgent acestei sarcini; solicită Comisiei să analizeze felul în care utilizarea în continuare a conceptului de răspundere a producătorului ar putea veni în sprijinul acestui obiectiv; subliniază necesitatea stabilirii unui sistem global de certificare pentru unitățile de reciclare; constată importanța cooperării dintre funcționarii vamali naționali; solicită Comisiei să analizeze dacă este necesar un mecanism colectiv de informare a autorităților cu privire la fluxurile de transporturi ilegale; solicită Comisiei să analizeze fluxurile ilegale de deșeuri și să raporteze în mod regulat cu privire la progresele înregistrate în combaterea exportului ilegal de deșeuri; solicită Comisiei să promoveze o distincție efectivă în declarațiile vamale între mărfurile noi și cele uzate, abordând acest aspect în Dispozițiile de punere în aplicare a Codului Vamal Comunitar modernizat;

28.  invită, de asemenea, Comisia ca, în acest context, să sprijine partenerii comerciali ai UE, acolo unde acest sprijin este acceptat, pentru ca aceștia să adopte legi corespunzătoare și să pună în execuție măsuri de control adecvate pentru a preveni importurile ilegale de orice fel de deșeuri pe teritoriul lor și să lupte în mod activ împotriva corupției, care favorizează adesea aceste importuri ilegale.

29.  solicită Comisiei să țină seama de observațiile critice din partea unor state membre cu privire la Regulamentul Consiliului de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice nu mai constituie deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE și solicită Comisiei să consolideze cerințele privind calitatea produselor și să îmbunătățească posibilitățile de verificare și de asigurare că deșeurile despre care se declară că nu mai constituie deșeuri respectă cerințele de calitate;

30.  solicită Comisiei să identifice prioritățile pentru cercetare și inovarea în materie de metode durabile de prospectare și producție, de cicluri de viață a produselor și de reciclare circulară a acestora (cradle-to-cradle), de substituire și de eficiență în utilizarea resurselor, dat fiind că acest lucru ar putea micșora dependența Europei la import de furnizori monopoliști; solicită Comisiei ca, în cadrul programelor-cadru, să găsească soluții pentru provocările existente în materie de reciclare și subliniază că ar trebui să se acorde atenție diverselor strategii de reciclare necesare pentru majoritatea metalelor și pentru materiile prime chimice cum ar fi pământurile rare; solicită Comisiei să combine finanțarea cercetării în domeniul MP, cum ar fi pământurile rare, cu obiective clare, cum ar fi obiectivul japonez de reducere a consumului de pământuri rare cu o treime; invită Comisia să integreze experiența țărilor terțe care au atins deja un nivel ridicat de recuperare, cum ar fi Norvegia, unde aproximativ 80 % din deșeurile electronice sunt recuperate, și să stabilească propriile sale obiective adecvate de recuperare; subliniază importanța parteneriatelor public-privat în acest domeniu implicând industria, mediul academic și guvernul; recunoaște avantajele importante pe care astfel de instituții le oferă, de asemenea, IMM-urilor; insistă asupra importanței unui Parteneriat european pentru inovare pentru MP strategice pentru a promova dezvoltarea eficienței resurselor, a tehnologiilor-cheie, a siguranței aprovizionării și a sectorului intern de MP; solicită Comisiei să lanseze un astfel de parteneriat în anul 2011;

31.  regretă faptul că substituirea și reutilizarea nu sunt tratate în mod suficient în comunicare; reamintește că substituirea, în special pentru materiile prime chimice și pentru pământurile rare, este de mare actualitate și poate oferi soluții eficiente pentru aprovizionare și pentru combaterea riscurilor de mediu, acolo unde acest lucru este posibil; prin urmare, solicită Comisiei să își intensifice activitatea în acest domeniu prin stimularea finanțării pentru cercetare și inovare prin posibila dezvoltare a unui program de cercetare-dezvoltare în materie de substituire în viitorul program-cadru pentru cercetare, sprijinind centralele demonstrative; încurajează Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea de a stabili obiective de substituire, ținând seama, în același timp, de studiile de impact aplicabile; solicită Comisiei să utilizeze pe deplin capacitățile existente în cadrul UE în materie de pământuri rare;

Aprovizionarea durabilă în UE

32.  solicită introducerea unor politici nefiscale care să ajute sectoarele interne de MP să atragă investiții; salută, prin urmare, cooperarea dintre institutele naționale de studii geologice; solicită o cooperare mai strânsă între acestea și încurajează utilizarea de standarde și practici comune care ar facilita schimbul și valorificarea informațiilor geologice disponibile; salută publicarea unui anuar european privind MP (ERMY), subliniind că ar trebui incluse datele privind resursele secundare și mineritul urban; solicită Comisiei să evalueze necesitatea creării unui Serviciu geologic al UE care să reunească activitatea institutelor naționale și să colaboreze cu partenerii de la nivel internațional; sprijină activitatea Comisiei cu privire la îmbunătățirea bazei de informații geologice a UE; solicită Comisiei să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o hartă digitală a resurselor Uniunii;

33.  ia act de importanța MP și aprovizionarea internă cu acestea în Europa; solicită, în consecință:

34.  invită Comisia să includă obiectivele planului de acțiune pentru biodiversitate în strategia privind MP pentru întărirea legăturilor dintre economie și mediu și pentru a se ține seama de efectele pe care le au asupra mediului extracția, producția, utilizarea și eliminarea MP; îndeamnă Comisia să sprijine dezvoltarea amenajării strategice a teritoriului în toate statele membre pentru a echilibra extracția de MP cu celelalte destinații ale terenurilor și să protejeze mediul și biodiversitatea;

35.  subliniază că activitatea de extracție trebuie să se realizeze respectând cele mai înalte standarde de securitate la locul de muncă și de protecție a mediului, în vederea prevenirii accidentelor și a reabilitării zonelor afectate;

36.  solicită Comisiei să acorde o atenție adecvată dezvoltării zonelor bogate în resurse și să includă o abordare cuprinzătoare pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport care leagă zonele bogate în resurse ale Uniunii cu zonele sale industriale; prin urmare, solicită Comisiei să asigure că orientările revizuite privind Rețeaua Transeuropeană de Transport (TEN-T) satisfac nevoile industriei, asigurând un acces ușor la MP;

37.  reafirmă faptul că orientările proiectului NATURA 2000 asigură o bază solidă pentru derularea activităților de extracție neenergetice, ținând seama de principiul subsidiarității; solicită Comisiei să verifice cu regularitate dacă s-au înregistrat progrese în statele membre în ceea ce privește realizarea unui echilibru dintre extracția de MP și conservarea mediului; constată că codurile de bune practici pentru atingerea unui nivel de excelență din punct de vedere tehnic, social, competitiv și ecologic reprezintă instrumente importante; reamintește Rezoluția Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(11) și solicită Comisiei în acest sens, în conformitate cu principiul precauției, să analizeze posibilitatea exploatării durabile din punctul de vedere al mediului a zonelor sensibile care ar putea constitui surse valoroase de MP, cum ar fi regiunea Arctică, regiunea Barents și Groenlanda și, dacă este posibil, să extindă acordurile de parteneriat existente cu țările din aceste regiuni;

38.  subliniază necesitatea unor condiții-cadru mai transparente și previzibile referitoare la procesele de aprobare cu rol de reglementare pentru înființarea unor noi mine de extragere a metalelor și minereurilor, fără a pune în pericol normele de mediu;

39.  ia act de faptul că țările din nordul Europei și regiunea Barents dețin depozite substanțiale de minereuri, minerale și păduri; consideră că regiunea din nordul Europei poate avea o contribuție substanțială la necesitățile de aprovizionare cu MP ale altor companii europene, reducând astfel dependența europeană de importuri; consideră că există o nevoie clară de a spori gradul de informare cu privire la potențialul din nordul Europei în cadrul dezbaterii în curs privind MP;

40.  subliniază importanța cercetării, dezvoltării și inovării (C&D&I ) pentru a aborda noile provocări; ia act de contribuția C&D&I pentru dezvoltarea unor tehnologii inovatoare și a unor metode durabile în cadrul activităților miniere, a celor de rafinare și de producție a minereurilor, precum și a celor de reciclare pentru a reduce și mai mult amprenta ecologică și posibilele efecte sociale negative;

41.  îndeamnă Comisia Europeană să ia măsuri pentru a încuraja luarea în considerare a redeschiderii anumitor mine, exploatându-le de o manieră durabilă, pentru a ajuta la reducerea riscului de penurie de MP pentru industria europeană;

42.  subliniază importanța competențelor și a formării, precum și rolul jucat de geologi și de ingineri, de mineri și de alți angajați; solicită Comisiei și statelor membre să se angajeze într-un dialog strâns cu partenerii sociali, mediul academic și industria în acest context; solicită Comisiei, să identifice până în 2012 necesarul de personal calificat și disponibilitatea acestuia în domeniul C&D, al extracției, al rafinării, al prelucrării și al reciclării MP esențiale și să comunice aceste informații Parlamentului European; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine, în colaborare cu industria și mediul academic, formarea în domeniul MP prin crearea unor programe și burse universitare speciale; de asemenea, sprijină, în acest context, programele de schimb din acest domeniu, cum ar fi programul Erasmus Mundus privind mineralele și mediul;

43.  salută propunerea ca UE să poarte discuții diplomatice pe tema MP și a pământurilor rare cu scopul de a institui o platformă internațională de reglementare, de a asigura accesul la MP și aprovizionarea cu acestea, în special în cazul celor considerate de importanță critică, de a asigura deschiderea piețelor globale și de a promova cooperarea internațională în domeniul extracției durabile a MP și utilizarea eficientă a resurselor pe baza intereselor reciproce; subliniază, în acest context, necesitatea de a institui un dialog durabil în contextul discuțiilor diplomatice pe tema MP între țările industrializate, cele de puțin timp în curs de industrializare și cele în curs de dezvoltare bogate în resurse, de asemenea în vederea promovării drepturilor omului, a bunei guvernanțe și a stabilității regionale și pentru a preveni riscul de conflicte determinate de resursele naturale;

44.  solicită Comisiei să asigure punerea în execuție cu cea mai mare strictețe a legislației UE existente, să includă norme de securitate și standarde în domeniul extracției de aur în acțiunile din cadrul inițiativei emblematice „O Uniune a inovării”, să includă o misiune specială pentru Grupul internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor (PNUM) privind extracția aurului, inclusiv aspectele privind siguranța, inovarea, gestionarea substanțelor chimice, extracția ilegală, precum și extracția artizanală, pentru a găsi o soluție durabilă pe termen lung, care să asigure că aurul este produs sau importat în UE în mod sustenabil, precum și să analizeze posibilitatea revizuirii orientărilor Berlin II privind extracția artizanală și la scară redusă;

45.  subliniază faptul că extracția artizanală și la scară redusă poate avea un rol vital în viața comunităților locale, poate crea locuri de muncă și sprijini obiectivele de dezvoltare, dacă este recunoscută, reglementată și sprijinită în mod oficial; regretă relativa lipsă de cunoștințe și de instrumente analitice în acest domeniu și subliniază necesitatea de a-i crește vizibilitatea, de a facilita elaborarea și punerea în aplicare a unor politici mai eficiente privind extracția artizanală și la scară redusă și de a monitoriza eforturile în materie de asistență pentru a putea evita capcanele sărăciei, cum ar fi munca copiilor, mediul de lucru nesigur, munca forțată, întâlnite deseori în extracția artizanală și conflictele asociate activităților de extracție la scară redusă; de asemenea, invită UE și statele membre să sprijine țările în curs de dezvoltare atât la nivel național, cât și la nivel local, punând la dispoziția acestora cunoștințele sale privind practicile miniere durabile, eficiența sporită a utilizării resurselor, reutilizarea și reciclarea acestora;

46.  solicită Comisiei să evalueze necesitatea de a institui un mecanism de stocare a materiilor prime chimice, în special a pământurilor rare, care ar garanta societăților europene atât accesul la materii prime strategice utilizate în industria ecologică, cea de înaltă tehnologie, cea de apărare și cea a sănătății, cât și protecția împotriva presiunii monopoliste și a creșterilor prețurilor; subliniază faptul că rolul UE în cadrul oricărui posibil program de stocare ar trebui limitat la asigurarea cadrului juridic și a supravegherii reglementare;

Aprovizionarea echitabilă și durabilă cu materii prime la nivel internațional

47.  ia act de multiplicarea barierelor comerciale și a denaturărilor concurenței în cadrul comerțului cu MP; solicită Comisiei să monitorizeze și să discute în mod consecvent, la nivel regional, multilateral și bilateral, chestiunea restricțiilor la export și import; măsurile de denaturare a comerțului în ceea ce privește MPși în special materiile prime chimice trebuie investigate pe deplin și ar putea determina luarea unor măsuri juridice suplimentare în cadrul OMC; solicită OMC să monitorizeze îndeaproape impactul restricțiilor la export și, în această privință, sprijină crearea în cadrul OMC a unui instrument de monitorizare a barierelor tarifare și netarifare din calea comerțului cu MP și pământuri rare și crearea în cadrul G20 a unui „Consiliu de stabilitate pentru materiile prime și pământurile rare”; solicită Comisiei să utilizeze toate rețelele sale internaționale, inclusiv serviciul diplomatic, pentru a îmbunătăți relațiile cu țările și regiunile furnizoare de MP și de materii prime chimice, facilitând astfel comercializarea la nivel internațional a acestora și mai ales a materiilor prime chimice; salută intenția UE de a derula o activitate diplomatică proactivă în domeniul MP, care include diverse politici, cum ar fi politica externă, cea comercială, cea de mediu și cea de dezvoltare, și care promovează și consolidează principiile democratice, drepturile omului, stabilitatea regională, transparența și dezvoltarea durabilă; consideră că trebuie elaborate, într-un termen foarte scurt, măsuri prioritare concrete și o strategie cuprinzătoare pentru o aprovizionare durabilă cu pământuri rare; solicită Comisiei să implice părțile europene interesate din domeniul pământurilor rare în procesul de identificare a acestor măsuri;

48.  recunoaște drepturile legitime ale guvernelor și ale parlamentelor țărilor în curs de dezvoltare de a adopta politici și de a reglementa investițiile străine în interes public, prin consultarea cu societatea civilă, astfel încât investițiile străine să aducă avantaje economiei locale, să creeze valoare adăugată pe piața internă și să stimuleze dezvoltarea; subliniază că strategia UE privind MP nu ar trebui să reprezinte un obstacol în exercitarea acestor drepturi;

49.  salută eforturile UE de promovare a unui comerț durabil cu MP cu țările terțe (cum ar fi FLEGT);

50.  subliniază necesitatea stabilirii de norme clare pentru cooperarea în domeniul comerțului cu MP între toate părțile participante (producători, exportatori, țări de tranzit, importatori);

51.  solicită Comisiei să asigure coerența dintre politica de dezvoltare și inițiativa privind materiile prime, unde politica UE în materie de MP ar trebui să țină seama pe deplin de creșterea economică durabilă din țările în curs de dezvoltare și ar trebui să fie coerentă cu obiectivul general de eradicare a sărăciei, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE; subliniază faptul că sprijinirea fermă a dezvoltării economice, sociale și de mediu a țărilor bogate în resurse ar putea să le ajute la construirea unor instituții solide și democratice, care vor granta beneficii reciproce atât țărilor exportatoare, cât și celor importatoare; prin urmare, solicită includerea unor clauze legate de drepturile omului și democratizare în viitoarele acorduri cu țările partenere exportatoare de MP; prin urmare, consideră că UE ar trebui, de asemenea, să sprijine țările în curs de dezvoltare pentru ca acestea să își diversifice economiile, să reducă dependența lor de exporturile de MP prime din export și să sporească valoarea produselor lor prin producția și prelucrarea internă; solicită Comisiei ca, în cadrul pregătirii noilor instrumente de acțiune externă pentru perioada de după 2013, să includă măsuri de sprijinire a bunei guvernanțe și a mineritului durabil în programele care vizează stabilitatea democratică și economică a statelor fragile care sunt furnizori de MP;

52.  consideră că întreprinderile sunt responsabile pentru obținerea de resurse; recunoaște dificultățile de achiziționare a resurselor cu care se confruntă IMM-urile; prin urmare, solicită Comisiei să ia în considerare modalități în care concepte cum ar fi un holding european în domeniul MP ar putea fi susținute nefinanciar; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze îndeaproape societatea japoneză JOGMEC;.

53.  îndeamnă statele membre să coopereze între ele ca parte integrantă a strategiei europene în domeniul MP; solicită ca această strategie să se folosească de sinergiile dintre politicile economice, miniere, industriale și internaționale și să urmărească asigurarea aprovizionării cu materiale strategice;

54.  solicită Comisiei să evalueze rezultatul procedurii inițiate împotriva Chinei in cadrul OMC și să folosească, pe viitor, mecanismele OMC, acolo unde este cazul;

55.  ia act de importanța relațiilor UE-Africa și de acordul de la Addis Abeba din luna iunie 2010; insistă ca acest parteneriat să aibă la bază interese reciproce; subliniază că pentru promovarea practicilor de extracție durabilă este important să se facă schimb de cele mai bune practici privind buna guvernanță, utilizarea mai eficientă a resurselor, reutilizarea și reciclarea acestora, gestionarea sterilului de procesare și a rocii explodate, reabilitarea patrimoniului minier, sănătatea și siguranța, protecția lucrătorilor și abolirea muncii copiilor; subliniază faptul că Uniunea Africană a afirmat în Viziunea africană privind extracția că țările africane nu au putut beneficia până în prezent de avantajul lor competitiv în domeniul resurselor naturale, precum și că, prin urmare, trebuie să se ia în considerare luarea de măsuri pentru a se asigura că bogăția resurselor naturale aduce beneficii populațiilor din țările bogate în resurse;

56.  subliniază importanța cooperării bilaterale cu privire la MP, lucru demonstrat de UE și Uniunea Africană în iunie 2010, și încurajează depunerea de eforturi suplimentare în contextul Planului comun de acțiune Africa-UE pentru 2011-2013; solicită dezvoltarea unor forme similare de cooperare cu alte țări mari producătoare de MP de importanță vitală; propune ca unul dintre obiectivele concrete ale discuțiilor diplomatice pe tema MP să fie diversificarea surselor de materii prime din Asia de Sud-Est spre America Latină și Africa în ceea ce privește anumite MP de ale căror importuri Uniunea Europeană este dependentă;

57.  salută abordarea acestui plan de acțiune care constă în asigurarea formării cu privire la bunele practici în domeniul negocierii contractelor privind minereurile și în promovarea cooperării științifice în sectorul minier, pe lângă promovarea bunei guvernanțe, inclusiv a transparenței;

58.  regretă faptul că în comunicare nu sunt menționate alte regiuni sau țări; consideră că ar trebui explorate surse alternative de MP pentru a evita dependența Europei de un număr limitat de țări; în acest sens, solicită Comisiei să promoveze alte parteneriate reciproc avantajoase cu țările și regiunile bogate în resurse; consideră că UE ar trebui să ofere parteneriate ce respectă triunghiul infrastructură-resurse-împărtășire a cunoștințelor; solicită UE să susțină țările în curs de dezvoltare bogate în resurse, astfel încât acestea să-și dezvolte cunoștințele referitoare la geologie, extracție și prelucrarea minereurilor, precum și cele referitoare la chestiunile de ordin științific și juridic, pentru a stabili un cadru pentru consolidarea durabilă a capacităților; propune, în acest context, înființarea în cadrul facultăților de geologie a unor departamente finanțate în cooperare; solicită Comisiei să monitorizeze acordurile internaționale încheiate de țările bogate în resurse cu state care nu sunt membre ale UE, care prevăd accesul exclusiv la resursele, și să garanteze accesul echitabil la resurse și buna funcționare a dreptului comercial internațional;

59.  este preocupat de lipsa identificării unei strategii de dialog și de cooperare cu China și alți actori-cheie internaționali; subliniază nevoia unui dialog cu China referitor la comerț la tehnologie; solicită Comisiei să analizeze modalitatea în care proiectele-pilot privind activitățile miniere durabile și prelucrarea minereurilor, substituirea, eficiența utilizării resurselor sau reciclarea materiilor prime chimice pot fi puse în aplicare în colaborare cu China în vederea obținerii de avantaje reciproce; de asemenea, sprijină în mod ferm desfășurarea unor dialoguri bilaterale similare pe tema unor probleme pertinente privind MP cu alți furnizori-cheie, cum ar fi BRICS, caracterizați atât prin consumul, cât și prin deţinerea unor cantități enorme de MP; solicită Comisiei să abordeze în mod similar problematica MP și în cadrul politicii europene de vecinătate;

60.  consideră că strategia UE privind MP ar trebui să reflecte diferențele dintre economiile dezvoltate și principalele economii emergente, pe de o parte, și țările cele mai puțin dezvoltate, pe de altă parte;

61.  subliniază că aspectele legate de accesul la MP ar trebui integrate succesiv în măsurile de consolidare a păcii și de prevenire a conflictelor, dat fiind faptul că un număr considerabil de conflicte au reapărut în anumite regiuni;

62.  este de acord cu faptul că politica de dezvoltare joacă un rol în sprijinirea țărilor în procesul de transformare a resurselor acestora în creștere durabilă și favorabilă incluziunii, printre altele prin consolidarea guvernanței și a transparenței; subliniază faptul că politica de dezvoltare, inclusiv SPG, nu este un instrument diplomatic pentru domeniul MP, dar consideră că poate juca un important rol de sprijin în politica europeană privind MP; prin urmare, solicită Comisiei să asigure coerența dintre acestea; salută includerea unor garanții explicite în acordurile comerciale ale UE privind accesul nediscriminatoriu la piețele de MP și ca precondiție pentru a primi calitatea de membru al OMC; consideră, totuși, că acordurile comerciale ar trebui să asigure flexibilitatea necesară pentru a susține țările în curs de dezvoltare în crearea de legături între industria extractivă și industria locală; consideră că suveranitatea țărilor în ceea ce privește resursele trebuie respectată și solicită Comisiei, în acest context, să echilibreze opoziția față de taxele la export din țările în curs de dezvoltare, printr-o abordare diferențiată care să țină seama de diferitele contexte naționale, pentru a nu pune în pericol obiectivele de dezvoltare și industrializare a țărilor în curs de dezvoltare; subliniază că un comerț liber și echitabil este de o importanță crucială pentru dezvoltarea sectorului MP la nivel mondial și pentru crearea bogăției în toate societățile; ia act de faptul că veniturile provenite din MP pot juca un rol esențial în a permite țărilor mai puțin dezvoltate să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

63.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Inițiativa reformată privind materiile prime nu face referire la SPG și nici SPG+ și nu propune stimulente comerciale alternative pentru a promova drepturile omului și standardele de mediu, pentru a împiedica munca copiilor și a sprijini reformele interne în țările care nu intră în sfera de aplicare a acestor sisteme; solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze inițiativele de diversificare în economiile țărilor în curs de dezvoltare, care cunosc un grad ridicat de dependență de anumite MP;

64.  solicită Comisiei să ajute țările în curs de dezvoltare să depășească diferențele la nivel de informații în contextul negocierilor contractelor privind MP și mineritul prin consolidarea capacităților acestora și să ajute la negocierea transferurilor tehnologice, atât la nivel național, cât și în rândul comunităților locale;

65.  subliniază rolul pe care îl joacă responsabilitatea socială a întreprinderilor, prin aderarea la standarde superioare de muncă, sociale și ecologice în străinătate și prin folosirea celor mai avansate tehnologii disponibile; consideră că acestea ar trebui promovate prin forurile relevante, cum ar fi G8, G20, OMC, OCDE, UNCTAD, PNUM și Grupul său internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, grupurile internaționale de studiu în domeniul metalelor și alte organisme; salută, în acest context, contribuțiile pozitive aduse prin intermediul inițiativei „Global Compact” a ONU; solicită întreprinderilor din UE să elaboreze un cod de conduită adecvat pentru acele întreprinderi care operează în țări terțe și să își bazeze activitățile pe orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și pe ISO 26000; solicită Comisiei să ia măsuri care să asigure respectarea normelor sociale, de mediu și de muncă de către întreprinderile UE care exploatează resurse naturale în țările terțe; solicită Comisiei să prezinte o propunere proprie referitoare la elaborarea de rapoarte de țară privind minereurile extrase în condiții de conflict armat și să stabilească o cerință obligatorie din punct de vedere juridic pentru întreprinderile din industria extractivă cu privire la publicarea sumelor plătite pentru fiecare proiect și țară în care acestea investesc, urmând exemplul legii Dodd-Frank din SUA; susține Inițiativa pentru transparența în industriile extractive (EITI) și rețeaua globală „Publică ce plătești” (PWYP); consideră că aceste standarde ar trebui aplicate, în mod deosebit, în cazul proiectelor care primesc finanțare de la UE, de exemplu prin intermediul BEI; îndeamnă UE să analizeze modul în care poate fi prevenit importul de minereuri comercializate sau extrase ilegal; solicită Comisiei să analizeze dacă tehnologia de „amprentare” ar putea fi folosită în acest context și să promoveze proiecte-pilot bazate pe experiențele referitoare la „amprentele de columbit-tantalit”; invită BEI să efectueze cu regularitate o analiză a efectelor scontate ale creditării oferite de aceasta în industria extractivă;

66.  își exprimă îngrijorarea puternică față de numeroasele cazuri confirmate de încălcare a standardelor de mediu și de muncă, precum și a drepturilor omului de către întreprinderi din UE;

67.  reiterează că inițiativele privind transparența din sectorul industriilor extractive sunt de fapt în beneficiul societăților, pot crea securitate juridică și parteneriate durabile pe termen lung și pot acționa ca măsuri de protecție împotriva redeschiderii negocierilor sau a expulzării; constată că există provocări care trebuie abordate și că unele contracte impun confidențialitate, dar, în ciuda acestui fapt, ar trebui să fie supuse controlului public; ia act de faptul că Legea din Ghana privind gestionarea veniturilor obținute din petrol reprezintă un exemplu bun pentru păstrarea, pe de o parte, a unui anumit grad de confidențialitate și pentru asigurarea, pe de altă parte, a controlului parlamentar;

68.  consideră că întreprinderile din UE ar trebui să fie responsabile din punct de vedere juridic în țările lor de origine pentru încălcarea drepturilor omului, a normelor de mediu sau a standardelor de bază ale OIM în domeniul muncii de către filialele lor din străinătate, precum și de entitățile care se află sub autoritatea lor;

69.  solicită BEI și Comisiei ca, înainte de a lua decizia de a sprijini sectorul industriei extractive din anumite țări în curs de dezvoltare, să analizeze mai amănunțit dacă proiectele respective contribuie la eradicarea sărăciei, la dezvoltarea durabilă și la o creștere favorabilă incluziunii;

70.  este preocupat de persistența comerțului cu minereuri provenite din zonele de conflict, precum și continua utilizare a acestora, a căror exploatare presupune abuzuri și activități ilegale inacceptabile; invită Comisia, SEAE, Consiliul și statele membre să ia în considerare această situație în cadrul relațiilor lor cu țările terțe; invită Comisia și țările furnizorilor strategici ai UE să dezvolte împreună sisteme eficiente pentru trasabilitatea MP de la importare până la reciclare sau eliminare și să introducă un sistem cu obligații reciproce de certificare a MP și a lanțurilor proprii de aprovizionare (lanțuri de aprovizionare certificate), în așa fel încât să se garanteze un comerț echitabil și, în special, să se împiedice abuzurile în ceea ce privește comerțul cu materii prime din regiunile afectate de criză; invită Comisia să coopereze cu instituțiile internaționale implicate (ONU, OCDE, ILO) pentru a identifica cele mai bune practici de certificare și pentru a continua armonizarea acestora;

71.  subliniază faptul că piețele financiare pot juca un rol important în acoperirea riscului atât al producătorilor, cât și al consumatorilor de MP și produse de bază; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura transparența pe piețele de produse de bază și pentru a combate în mod hotărât speculația nejustificată cu produsele de bază, care conduce la abuzuri pe piața aferentă, dacă se consideră că acest lucru este necesar pe baza unei analize empirice aprofundate; printre acestea se numără și inițiativele corespunzătoare din cadrul negocierilor G8 și G20;

72.  își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele piețelor instrumentelor financiare derivate asupra evoluției prețurilor MP; este de părere că piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere ar trebui supuse unui control mai eficient; în acest context, sprijină măsurile de sprijin precum sporirea transparenței în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere sub supravegherea AEVMP; consideră că aceste măsuri ar putea oferi mai multă siguranță investitorilor și IMM-urilor și ar permite producătorilor europeni să facă planuri cu un grad mai mare de previzibilitate;

73.  salută activitatea desfășurată în cadrul OCDE, G8 și G20 cu privire la MP și sustenabilitate și subliniază faptul că este necesară continuarea dialogului pe tema MP în cadrul G20 pentru a dezvolta o perspectivă comună; salută voința statelor membre ale G8 și G20 de a combate volatilitatea prețurilor MP și solicită elaborarea unor măsuri concrete pentru a împiedica speculațiile din domeniu; solicită Comisei să promoveze activitatea OCDE cu privire la impactul restricțiilor la export și utilizarea acestora ca instrument de politică; susține includerea în aceste discuții a membrilor care nu fac parte din OCDE; solicită instituirea unei cooperări strategice între UE, SUA și Japonia cu privire la materiile prime chimice în vederea unei „supravegheri a materiilor prime la nivel mondial” prin comunicarea reciprocă a datelor privind cererea și oferta, elaborarea unor prognoze comune, încurajarea schimbului de bune practici, de cunoștințe tehnologice și de brevete, analiza lanțurilor de aprovizionare, analiza posibilității formării unor stocuri strategice comune și elaborarea de proiecte comune în domeniul C&D; este de părere că aceste chestiuni ar trebui incluse pe ordinea de zi a următoarelor summituri UE-SUA; invită Comisia să promoveze diplomația de tip „Track-II” privind MP, sprijinind schimburile dintre organizațiile neguvernamentale, mediul academic și grupurile de reflecție din UE și din alte țări care dețin resurse naturale relevante; invită Comisia să organizeze cu regularitate evenimente pe tema MP, precum „Saloanele Metalului” ale JOGMEC, împreună cu alte țări care dețin resurse naturale relevante; invită Comisia să analizeze și fezabilitatea unei inițiative privind statisticile internaționale referitoare la materiile prime chimice, pe baza exemplului Inițiativei comune privind datele organizațiilor (Joint Organisations Data Initiative, JODI), precum și dacă un acord internațional privind metalele ar putea fi un instrument util; invită Agenția Europeană de Apărare să contribuie, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) din TUE, la identificarea unor măsuri de consolidare a bazei industriale și tehnologice a sectorului apărării în ceea ce privește MP;

Produsele agricole și piețele de mărfuri

74.  susține analiza furnizată de Comisie cu privire la produsele agricole în contextul siguranței alimentare la nivel global, marcată de scăderea rezervelor globale de alimente și de creșterea populației și a foametei, și cu privire la perspectivele de piață și subliniază volatilitatea extremă a prețurilor la alimente și furaje, imperfecțiunile lanțurilor de produse alimentare și furajere și rolul instrumentelor financiare și al speculațiilor ca o posibilă cauză a instabilității, de care trebuie să se țină seama cu multă seriozitate; reamintește faptul că patru state membre ale UE se numără printre țările care sunt deosebit de vulnerabile în fața creșterii prețului alimentelor;

75.  solicită să se acorde o atenție specială incertitudinii fundamentale existente la nivelul interacțiunii sporite dintre modificările prețurilor produselor energetice și cele ale prețurilor produselor neenergetice, îndeosebi ale produselor alimentare;

76.  insistă, în acord cu Comisia, asupra faptului că comunitatea internațională trebuie să adopte o abordare coordonată pe termen lung în ceea ce privește siguranța alimentară la nivel global, inclusiv să depună eforturi sporite în domeniul cercetării și să investească mai mult în sectorul agricol din cadrul țărilor în curs de dezvoltare, îndeosebi prin prioritățile politicii de dezvoltare, în vederea creșterii rezistenței și adaptabilității la șocurile din domeniul alimentar;

77.  susține eforturile recente depuse de G20 cu privire la reacțiile politice la volatilitatea prețurilor pe piețele alimentare și agricole, inclusiv prin intensificarea schimbului de informații privind previziunile referitoare la producția de alimente, și subliniază că este nevoie de mai multă transparență și de informații mai actuale cu privire la rezervele și stocurile de produse alimentare;

78.  salută comunicatul comun al celui de-al treilea summit al miniștrilor agriculturii de la Berlin, din 22 ianuarie 2011, semnat de 48 de țări, în care s-a solicitat îmbunătățirea capacității piețelor agricole de a funcționa în mod corespunzător și s-a recunoscut importanța comerțului pentru stabilirea unui echilibru între diferiții actori de pe piețele agricole și îmbunătățirea accesului agricultorilor la MP și la energie;

79.  solicită realizarea de către Comisia Europeană a unui raport privind reglementarea instrumentelor financiare derivate și a produselor de bază pentru a determina dacă este nevoie de o reglementare distinctă pentru produsele agricole de bază, date fiind particularitățile acestui sector; susține propunerea recentă a Comisiei privind reglementarea instrumentelor financiare derivate extrabursiere și consultarea publică cu privire la directiva DPIF; consideră că speculațiile abuzive, practicile incorecte și abuzul de pe piețele instrumentelor derivate ar trebui abordate de o manieră urgentă;

80.  solicită Comisiei să propună măsuri concrete pentru garantarea siguranței alimentare, să combată instabilitatea pieței, precum și să consolideze de urgență funcționarea pieței instrumentelor financiare derivate pentru produsele agricole de bază, prin asumarea unei răspunderi generale pe termen lung.

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/raw-materials/files/docs/report-b_en.pdf (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0093. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0037. (4) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57. (5) http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/neei_n2000_guidance.pdf (6) http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/trade-topics/raw-materials/ (7) Studiul „Legăturile dintre mediu și competitivitate ”, Proiectul ENV.G.1/ETU/2007/0041, http://ec.europa.eu/environment/enveco/economics_policy/pdf/exec_summary_comp.pdf (8) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 47. (9) Texte adoptate, P7_TA(2010)0446. (10) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1.) (11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0024.

Rezoluția Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la gestionarea actuală și viitoare a pescuitului în Marea Neagră (2010/2113(INI))

P7_TA(2011)0365 A7-0236/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la noul rol și noile responsabilități ale Parlamentului care decurg din Tratatul de la Lisabona(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 privind o strategie a Uniunii Europene pentru Marea Neagră(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 octombrie 2010 referitoare la politica maritimă integrată (PMI) – evaluarea progreselor înregistrate și noi provocări(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1256/2010 al Consiliului din 17 decembrie 2010 de stabilire, pentru 2011, a posibilităților de pescuit pentru anumite resurse halieutice aplicabile în Marea Neagră(5),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(6),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei Europene intitulată „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană” (COM(2007)0575),

–  având în vedere Convenția din 1992 privind protecția Mării Negre împotriva poluării (Convenția de la București) și protocoalele aferente,

–  având în vedere declarația ministerială din 1993 privind protejarea Mării Negre (declarația de la Odessa),

–  având în vedere analiza de diagnosticare transfrontalieră a Mării Negre din 2007(8),

–  având în vedere raportul din 2008 referitor la starea mediului din Marea Neagră al Comisiei pentru protecția Mării Negre împotriva poluării,

–  având în vedere planul de acțiune strategic din 2009 pentru protecția și reabilitarea mediului din Marea Neagră al Comisiei pentru protecția Mării Negre împotriva poluării,

–  având în vedere Convențiile Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării,

–  având în vedere Acordul Organizației Națiunilor Unite de implementare a dispozițiilor Convenției privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea populațiilor de pește a căror deplasare se efectuează atât în interiorul, cât și în exteriorul zonelor economice exclusive (populații transzonale) și a populațiilor de pește cu migrare extinsă,

–  având în vedere Acordul referitor la punerea în aplicare a părții XI din Convenția privind dreptul mării,

–  având în vedere Codul de conduită al FAO din 1995 pentru un pescuit responsabil,

–  având în vedere Convenția din 1992 a Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică,

–  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind zonele umede de importanță internațională, în special în ceea ce privește habitatele de pe cursurile de apă (Convenția Ramsar),

–  având în vedere Convenția din 1979 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Convenția de la Bonn),

–  având în vedere Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană și din zona contiguă a Atlanticului (ACCOBAMS),

–  având în vedere Acordul din 1995 al Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pești,

–  având în vedere raportul din 2008 „Consolidarea cooperării în Marea Neagră” al celei de A treizeci și doua sesiuni a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM),

–  având în vedere Studiul regional din 2009 al CGPM privind speciile mici de ton din Marea Mediterană, inclusiv Marea Neagră,

–  având în vedere Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră,

–  având în vedere declarația comună a summitului Parteneriatului estic organizat la Praga la 7 mai 2009 (Declarația de la Praga),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0236/2011),

A.  întrucât dezbaterea privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) în UE este încă în desfășurare și întrucât această dezbatere ar trebui să țină seama de specificul și necesitățile acestui acvatoriu, dat fiind că această reformă a PCP va fi prima care include Marea Neagră;

B.  întrucât, până în prezent, între statele de la Marea Neagră, colaborarea și cooperarea au fost slabe sau chiar inexistente și s-a simțit lipsa unui cadru legislativ concret, armonizat și a unui act legislativ comun pentru activitățile de pescuit, din cauza faptului că toate apele se află sub jurisdicția mai multor state de coastă, precum și din cauza lipsei generale a unor cercetări și informații științifice suficiente și sistematice cu privire la bazinul Mării Negre;

C.  întrucât gestionarea activităților de pescuit în Marea Neagră este extrem de dificilă din cauza faptului că numai două din cele șase țări care au ieșire la acest bazin sunt state membre ale UE și chiar și acestea sunt state membre noi, care nu au aderat la UE decât în 2007;

D.  întrucât ar trebui examinată, dintr-o perspectivă pe termen lung, crearea unui mecanism politic comun pentru cele șase țări cu ieșire la Marea Neagră, pentru a asigura, printre altele, protecția mediului și pentru a facilita dezvoltarea economică și socială a zonelor de litoral;

E.  întrucât acest nou mecanism politic pentru Marea Neagră ar trebui să aibă ca obiectiv păstrarea și îmbunătățirea biodiversității, precum și prosperitatea oamenilor care lucrează în sectorul pescuitului din zonă, care se numără printre prioritățile Uniunii Europene;

F.  întrucât Marea Neagră ar trebui să-și ocupe locul cuvenit printre principalele zone marine din Europa, dat fiind că este cea mai tânără și mai dinamică dintre mările semiînchise;

G.  întrucât Marea Neagră ar trebui să ocupe un loc în PCP reformată și în politica maritimă integrată și întrucât nevoile pescarilor și industriile pescuitului, producătoare și prelucrătoare ar trebui luate în considerare în mod adecvat în noul cadru financiar al Fondului european pentru pescuit după 2013;

H.  întrucât actualul raport nu numai că ar putea fi luat în considerare ca orientare pentru reforma PCP, dar ar putea și să facă parte dintr-o viitoare politică a UE privind colaborarea cu partenerii săi estici în vederea utilizării la maxim a comunicării existente a Comisiei privind sinergia Mării Negre (COM(2007)0160) pentru a intensifica cooperarea în regiunea Mării Negre, în care pescuitul și dezvoltarea diferitelor sectoare joacă un rol semnificativ;

I.  întrucât gestionarea pescuitului în regiunea Mării Negre ar beneficia în mod semnificativ de pe urma unei cooperări științifice mai coordonate între statele cu ieșire la această mare, precum și a unei politici coerente pentru păstrarea și îmbunătățirea stării stocurilor de pești la nivel european;

J.  întrucât multe dintre ecosistemele marine în general și ecosistemul Mării Negre în special sunt grav afectate de unele schimbări dinamice direct legate de pescuit, de schimbările climatice și de poluare;

K.  întrucât populația de Rapana venosa are un impact negativ și constituie o amenințare pentru echilibrul ecologic al Mării Negre pentru că distruge filtrele naturale ale apei precum Mythilus galloprovincialis și Chamelea gallina;

L.  întrucât majoritatea vaselor de pescuit utilizate în Marea Neagră de către pescarii din UE sunt sub 12 metri lungime și au astfel un impact limitat asupra mediului marin din Marea Neagră; cu toate acestea, ar trebui să respecte eforturile și responsabilitățile pentru un pescuit durabil;

M.  întrucât problema pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat din Marea Neagră ar trebui abordată imediat;

N.  întrucât lipsa unui acord comun între cele șase țări cu ieșire la Marea Neagră ar putea fi remediată prin încheierea unui acord-cadru negociat, de exemplu, pe baza unei comunicări a Comisiei, în care să fie exprimate și luate în considerare interesele tuturor părților;

O.  întrucât o mare parte din problemele Mării Negre se datorează lipsei unei structuri instituționale adecvate care să coordoneze și să efectueze gestionarea pescuitului în Marea Neagră la un nivel profesional și specializat; întrucât între administrațiile naționale implicate în aplicarea politicii pescuitului au loc de zece ani negocieri cu privire la crearea unei asemenea structuri instituționale, precum și la forma și responsabilitățile acesteia și întrucât până în prezent aceste negocieri nu avut succes; întrucât, din acest motiv, nu s-au luat măsuri adecvate pentru a controla capturile și în special pescuitul transfrontalier;

P.  întrucât Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), al cărei mandat acoperă zona Mării Negre, nu este deocamdată pe măsura nevoilor și așteptărilor părților interesate, în special ale pescarilor, atât cât este posibil, și ar trebui să valorifice toate instrumentele disponibile referitoare la această zonă;

Q.  întrucât Marea Neagră diferă în mod semnificativ de Marea Mediterană în ceea ce privește stocurile de pești, nivelurile poluării, varietatea speciilor, speciile dominante, biomasa comună și productivitatea;

R.  întrucât, în ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat un raport referitor la o strategie UE pentru Marea Neagră(9), care subliniază, de asemenea, necesitatea aplicării unor planuri de gestionare anuale pentru pescuit, precum și necesitatea creării unui organism regional pentru gestionarea pescuitului în Marea Neagră,

General

1.  subliniază că este nevoie, la nivel european de un sector al pescuitului viabil, stabil și durabil și, mai ales pentru Marea Neagră, de o politică specială pentru menținerea și îmbunătățirea situației resurselor de pescuit și pentru asigurarea unui sector adaptat la bazinul Mării Negre, având în vedere specificul regiunii Mării Negre și luând, de asemenea, în considerare faptul că politica în domeniul pescuitului în Marea Neagră ar trebui să facă parte integrantă din reforma viitoare a PCP;

2.  subliniază necesitatea unei cercetări analitice și științifice mai exacte, coordonate la nivel regional, național și european, în vederea menținerii și îmbunătățirii resurselor halieutice și a ecosistemelor în bazinul Mării Negre;

3.  recunoaște eforturile depuse de Comisie pentru promovarea unui dialog mai solid și structurat cu țările terțe cu ieșire la Marea Neagră și încurajează Comisia să-și intensifice eforturile până se va ajunge la un acord asupra unui cadru comun mai structurat care să acopere întregul bazin al Mării Negre și care să aibă în vedere abordarea regională a gestionării pescuitului în regiune;

4.  consideră că toate deciziile sau politicile legate de Marea Neagră ar trebui să se bazeze pe date științifice solide și solicită colaborarea în acest scop a tuturor părților interesate;

5.  subliniază necesitatea continuării analizei științifice a stării stocurilor de pești, a unui sistem pe termen lung pentru observarea pescuitului, precum și necesitatea ca toate statele cu ieșire la Marea Neagră să participe la analiză;

6.  încurajează Comisia să utilizeze toate instrumentele diplomatice și financiare disponibile care contribuie la obținerea unor rezultate concrete pentru un pescuit reușit și durabil în interesul UE, inclusiv profitând la maxim de Adunarea parlamentară Euronest și de inițiativa Parteneriatului estic, dat fiind rolul crucial al vecinilor imediați ai UE;

7.  solicită un sistem îmbunătățit de monitorizare a operațiunilor de control și supraveghere a activităților de pescuit, care pe termen lung va contribui la o exploatare durabilă a stocurilor de pește și la combaterea mai eficientă a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat;

8.  sprijină rolul internațional al operațiunilor Agenției Comunitare pentru Controlul Pescuitului și solicită o contribuție mai activă și o colaborare mai eficientă în ceea ce privește controlul, inspecția și supravegherea zonei Mării Negre;

9.  consideră că tehnicile de pescuit pentru speciile demersale ar trebui examinate cu atenție și în detaliu pentru a le identifica pe cele nedăunătoare sau cel mai puțin dăunătoare pentru fundul mării; subliniază că utilizarea adecvată a tehnicilor de pescuit pentru stocurile demersale este extrem de importantă în vederea împiedicării dezvoltării excesive a populațiilor de Rapana venosa, care amenință filtrul natural al mării reprezentat de Mythilus galloprovincialis, Chamelea gallina, precum și populațiile de stridii nobile (Ostrea edulis) și multe alte crustacee;

10.  consideră că Marea Neagră ar trebui să beneficieze de un statut adecvat în politicile comunitare și, în acest scop, ar trebui să se depună suficiente eforturi diplomatice și științifice și să se pună la dispoziție resurse financiare adecvate pentru un pescuit durabil în acest bazin; este de părere că resursele bugetare ale UE ar trebui să fie flexibile și accesibile în termeni transparenți, astfel încât UE să asigure durabilitatea pescuitului în Marea Neagră;

11.  subliniază că la baza promovării reușite a politicii maritime integrate în zona Mării Negre stă dialogul între părțile interesate; constată că politica maritimă integrată ar trebui, de asemenea, să faciliteze crearea unei legături lipsite de conflicte și frământări între sectoarele maritime, având în vedere dezvoltarea durabilă a zonelor de coastă;

12.  subliniază rolul important al cooperării bilaterale și al acordurilor internaționale dat fiind faptul că majoritatea statelor de la Marea Neagră nu sunt membre ale UE și nu sunt obligate să respecte legislația comunitară;

13.  consideră că toate statele de la Marea Neagră, în special statele care sunt membre ale UE și țările candidate, ar trebui să respecte dreptul comunitar și internațional aplicabil activităților de pescuit, care au ca obiectiv garantarea durabilității nu doar a stocurilor de pești, ci și a sectorului pescuitului;

14.  încurajează Comisia să promoveze în continuare dezvoltarea zonelor de coastă prin dezvoltarea pescuitului durabil, care extrem de important pentru regiunea Mării Negre, afectată de rate ridicate ale șomajului;

Considerații specifice

15.  își exprimă satisfacția față de eforturile Comisiei de a crea grupuri de lucru în domeniul gestionării pescuitului cu Turcia și Federația Rusă, care oferă o bază pentru continuarea dezbaterilor pe tema cooperării; invită Comisia să-și intensifice eforturile și dialogul cu toate țările care au ieșire la Marea Neagră; solicită Comisiei să utilizeze în mod optim organizațiile, precum și instrumentele pertinente pentru a realiza progrese către o mai bună coordonare a politicii; consideră, între timp, că o organizație regională separată pentru gestionarea pescuitului (ORGP) pentru Marea Neagră ar putea stimula și promova pe termen lung comunicarea între institutele științifice și organizațiile profesionale ale pescarilor, producătorilor și prelucrătorilor pentru a soluționa problemele și dezvolta cooperarea în Marea Neagră; încurajează Comisia Europeană să coopereze cu țările de la Marea Neagră la nivel bilateral, având în vedere faptul că multe dintre acestea nu sunt membre ale Uniunii Europene;

16.  subliniază necesitatea de a analiza pe termen lung crearea unei ORGP, care ar putea coordona cercetarea științifică, ar analiza situația stocurilor de pești și ar pune în practică politici speciale pentru observarea speciilor pe cale de dispariție; ia act de faptul că această organizație ar putea, de asemenea, să facă sugestii pentru nivelul planurilor de gestionare multianuale a stocurilor de pești și să distribuie cotele pentru țările cu ieșire la Marea Neagră;

17.  îndeamnă UE să-și utilizeze resursele diplomatice pentru a convinge cât mai multe țări terțe cu ieșire la Marea Neagră de valoarea principiilor politicii comune în domeniul pescuitului a UE, în special în ceea ce privește aplicarea planurilor de gestionare multianuale;

18.  consideră că în activitățile științifice ar trebui utilizate instrumentele UE pentru a stimula și a facilita cooperarea și colaborarea între echipele științifice europene și omologii acestora din Ucraina, Federația Rusă, Georgia și Turcia;

19.  consideră că activitățile UE legate de pescuitul în Marea Neagră, și în special politica maritimă integrată, ar trebui să se concentreze în principal pe pescuitul la scară mică, care este esențial pentru regiune și statutul economic al zonelor costiere;

20.  subliniază că politica comună în domeniul pescuitului a UE ar trebui să încurajeze crearea unor organizații de pescari profesioniști și a unor organizații interprofesionale în domeniile pescuitului și acvaculturii în Marea Neagră acolo unde lipsesc sau unde sunt foarte subdezvoltate;

21.  consideră că principiul TAC și al capturilor anuale aplicat în prezent de statele membre în Marea Neagră nu ar trebui să fie singura opțiune pentru gestionarea pescuitului în Marea Neagră; consideră că planurile de gestionare multianuale ar trebui încurajate și ar putea oferi claritate în ceea ce privește obiectivele UE în domeniul pescuitului în regiunea Mării Negre și viziunea UE asupra viitorului bazinului acesteia;

22.  subliniază că ar trebui să existe o metodă comună și coordonată pe termen lung la nivelul tuturor părților interesate din regiune pentru a promova un pescuit durabil în rândul tuturor părților din Marea Neagră și în consecință salută schimbul de bune practici dintre părțile implicate;

23.  reamintește importanța unei gestionări a pescuitului prin care să se asigure viabilitatea și durabilitatea ecosistemelor, dezvoltarea unei activități de pescuit legale și lupta împotriva pescuitului INN; solicită crearea funcției de pază de coastă europeană pentru o dezvoltare eficientă a cooperării dintre statele membre având ca scop consolidarea securității maritime și lupta împotriva noilor amenințări pe mare, în special pe Marea Neagră;

24.  consideră că planurile de gestionare multianuale prezintă un interes extrem de ridicat atât pentru situația economică a sectorului pescuitului, cât și pentru situația din punct de vedere ecologic a ecosistemelor din Marea Neagră; consideră că abordarea planurilor de gestionare multianuale ar trebui să fie însoțite de controale eficace ale capturilor;

25.  subliniază necesitatea încurajării cercetării științifice asupra unor tematici legate de Marea Neagră, astfel încât deciziile luate de autoritățile europene, regionale și naționale responsabile să țină seama de consecințele lor economice, sociale și ecologice; consideră că este necesar să se efectueze o cercetare detaliată și coordonată pentru a oferi un răspuns clar și lipsit de echivoc la întrebările privind gestionarea pescuitului și impactul pe care l-ar putea avea aceste metode de pescuit (și anume pescuitul cu traule pe fundul mării), având în vedere că, în lipsa unor studii privind efectele, nu ar trebui trasă nicio concluzie serioasă; consideră că programele și proiectele de cercetare în domeniul pescuitului în Marea Neagră, precum SESAME, KNOWSEAS, WISER și BlackSeaFish, ar trebui încurajate și mai mult;

o
o   o

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor Ucrainei, ale Federației Ruse, ale Georgiei și ale Turciei.

(1) JO C 212 e, 5.8.2010, p. 37. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025. (3) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 15. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0386. (5) JO L 343, 29.12.2010, p. 2. (6) JO L 206, 22.7.1992, p. 50. (7) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (8) http://www.grid.unep.ch/bsein/tda/main.htm. (9) A se vedea rezoluția Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 de mai sus.

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore (2011/2072(INI))

P7_TA(2011)0366 A7-0290/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor(1),

–  având în vedere Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj(2),

–  având în vedere Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (Directiva IPPC)(3),

–  având în vedere Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului)(4), modificată prin Directivele 97/11/CE(5), 2003/35/CE(6) și 2009/31/CE(7),

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător sau DRM)(8),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă(9), astfel cum a fost modificat,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2038/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind finanțarea multianuală a acțiunilor Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă în domeniul combaterii poluării provocate de nave și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002(10),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la acțiunea UE în domeniul prospectării și extracției petrolului în Europa(12),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore” (COM(2010)0560),

–  având în vedere articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 11 și articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere incidentul de pe platforma petrolieră Deepwater Horizon care a dus la pierderi de vieți omenești și a produs pagube semnificative mediului,

–  având în vedere raportul final al „Comisiei naționale a SUA însărcinate cu anchetarea deversării și forării în larg a petrolului pe platforma Deepwater Horizon exploatată de BP”,

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele)(13),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0290/2011),

A.  întrucât articolul 194 din TFUE sprijină în mod deosebit dreptul unui stat membru de a stabili condițiile de exploatare a resurselor sale energetice ținând seama, în același timp, de principiul solidarității și de aspectele privind protecția mediului;

B.  întrucât articolul 191 din TFUE consfințește faptul că politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să urmărească un nivel ridicat de protecție și se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”;

C.  întrucât sursele autohtone de petrol și de gaze contribuie în mod semnificativ la satisfacerea nevoilor energetice actuale ale Europei și sunt esențiale în prezent pentru securitatea și diversitatea noastră energetică;

D.  întrucât activitatea offshore este în creștere în zonele adiacente teritoriului UE, care nu se supun prevederilor legislației UE, dar în care orice incident ar putea avea consecințe asupra teritoriului UE; întrucât multe dintre aceste zone sunt în prezent instabile politic,

E.  întrucât există deja un corp vast de legi și convenții internaționale care guvernează activitățile maritime, inclusiv apele europene;

F.  întrucât Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) stabilește cadrul juridic în limitele căruia trebuie să se desfășoare activitățile pe mări și pe oceane, inclusiv delimitarea platformei continentale și a zonei economice exclusive (ZEE);

G.  întrucât trebuie să se garanteze, la cel mai ridicat nivel, siguranța și integritatea operațiunilor de explorare a petrolului și a gazelor și protecția cetățenilor Europei și a mediului înconjurător;

H.  întrucât efectele unui accident ar putea depăși granițele Uniunii, justificând, astfel, pregătirea în prealabil a unei capacități a UE de intervenție în caz de poluare, care să țină seama de accidentele survenite în afara apelor UE;

I.  întrucât deversarea de petrol de la platforma Deepwater Horizon a demonstrat ce consecințe devastatoare pentru oameni și mediu poate avea exploatarea petrolului în condiții extreme, precum și costurile economice enorme asociate cu un astfel de impact asupra mediului;

J.  întrucât unele recomandări ale „Comisiei naționale a SUA însărcinată cu anchetarea deversării și forării în larg a petrolului pe platforma Deepwater Horizon exploatată de BP” reflectă mai multe practici care predomină în unele părți ale UE de 20 de ani sau chiar mai mult;

K.  întrucât scurgerile de petrol provenite de la platforma Deepwater Horizon din Golful Mexic trebuie să determine UE să evalueze și, dacă este cazul, să-și revizuiască normele și legislația relevante în profunzime și în mod urgent, ținând seama de principiul precauției și al acțiunii preventive, cu privire la toate aspectele extracției și explorării offshore de petrol și de gaze naturale pe teritoriile sale, inclusiv transferul în condiții de siguranță prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; întrucât, în acest context, Parlamentul salută dorința Comisiei de a acoperi lacunele din legislația existentă a UE în regim de urgență;

L.  întrucât dezastrul din Golful Mexic a determinat acest sector industrial și autoritățile competente să creeze forumuri precum GIRG(14) și OSPRAG(15) pentru a trage învățăminte din acest dezastru și întrucât multe dintre aceste inițiative au produs deja rezultate concrete;

M.  întrucât, în 2007, companiile naționale de petrol dețineau o pondere de 52 % din producția mondială de petrol și controlau 88 % din rezervele de petrol identificate și întrucât importanța lor în raport cu companiile petroliere internaționale crește dramatic;

N.  întrucât mecanismele diferite de reglementare din statele membre creează dificultăți serioase în ceea ce privește asigurarea, în mod constant, a integrității măsurilor de siguranță, impun o sarcină financiară suplimentară întreprinderilor și împiedică funcționarea adecvată a pieței interne;

O.  întrucât există dovezi care sugerează că separarea procesului de autorizare de evaluările de sănătate și siguranță poate duce la evitarea oricăror potențiale conflicte de interese sau confuzie legată de obiective;

P.  întrucât autoritățile naționale de reglementare trebuie să evalueze viabilitatea și capacitatea financiară înainte de a acorda autorizația și permisul final de forare, asigurându-se că există fonduri suficiente, inclusiv prin intermediul unei asigurări de răspundere civilă și prin fonduri comunale;

Q.  întrucât există deja diferite forumuri internaționale în cadrul cărora autoritățile de reglementare pot face schimb de bune practici, inclusiv NSOAF(16);

R.  întrucât Comisia, în numele UE, este deja parte contractantă a OSPAR(17), o convenție regională privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est;

S.  întrucât în prezent există mecanisme de raportare a incidentelor, printre acestea numărându-se și raportul anual al OSPAR cu privire la eliminări, deversări și emisii, precum și canale neprevăzute de regulamente care pot fi folosite pentru a disemina concluziile desprinse din acest tip de incidente, de exemplu, „buletinele de siguranță” ale NSOAF;

T.  întrucât numeroase acorduri existente, cum ar fi acordul OCES(18), stabilesc deja proceduri pentru intervențiile internaționale în cazul unor deversări de amploare internațională;

U.  întrucât Directiva privind echipamentele tehnice a UE se aplică în general echipamentelor utilizate în instalațiile offshore de petrol și gaz, dar domeniul său de aplicare nu include unitățile mobile de forare offshore și echipamentele utilizate de acestea;

V.  întrucât Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă oferă deja asistență tehnică Comisiei în scopul dezvoltării și punerii în aplicare a legislației UE în domeniul siguranței maritime și i s-au alocat sarcini operaționale în ceea ce privește intervenția în caz de poluare cu petrol, monitorizarea prin satelit și identificarea și reperarea navelor pe rază lungă;

W.  întrucât responsabilitatea curățării apelor în urma unei deversări de petrol și răspunderea juridică pentru pagubele produse se bazează pe articolul 191 din TFUE care stabilește principiul „poluatorul plătește”, aceste dispoziții reflectându-se și în legislația secundară precum Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DRM) și Directiva privind deșeurile;

X.  întrucât pentru Marea Nordului există deja un sistem voluntar de despăgubire în cazul unei deversări de petrol;

Abordare legislativă

1.  recunoaște faptul că eliberarea licențelor și a altor autorizații pentru prospectarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi este de competența statului membru și că orice suspendare a activităților rămâne la latitudinea statului membru vizat; subliniază, totuși, că procedurile de autorizare trebuie să respecte anumite criterii comune la nivelul UE și indică faptul că statele membre ar trebui să aplice principiul precauției atunci când emit autorizații de explorare și exploatare a resurselor de hidrocarburi;

2.  insistă, prin urmare, asupra faptului că introducerea, la nivelul întregii UE, a unui moratoriu privind toate exploatările petroliere marine noi în apele UE ar fi o reacție disproporționată față de nevoia de a stabili standarde înalte de siguranță în UE;

3.  accentuează faptul că regimul legislativ și de reglementare al fiecărui stat membru trebuie să garanteze că toți operatorii prezintă un „dosar de siguranță” axat pe riscuri, specific fiecărui sit, care îi obligă pe aceștia să demonstreze autorităților naționale competente în domeniul sănătății, siguranței și mediului că toate riscurile specifice sitului și alte riscuri au fost evaluate și că pentru fiecare instalație în parte se aplică controale;

4.  subliniază faptul că toate cadrele legislative și de reglementare ale statelor membre ar trebui să adopte un regim solid, aliniat la cele mai bune practici actuale, în care toate propunerile de forare sunt însoțite de un dosar de siguranță care trebuie să fie aprobat pentru a putea începe operațiunile, incluzând proceduri de verificare efectuate de terți independenți și revizuiri la intervale regulate și corespunzătoare efectuate de experți independenți; subliniază faptul că stabilirea unor „puncte-limită” înainte de forare va constitui o garanție suplimentară că toate riscurile au fost analizate și eliminate și că pentru fiecare instalație au fost efectuate revizuiri de către experți independenți la intervale corespunzătoare;

5.  solicită ca toate dosarele de siguranță să devină documente dinamice și perfectibile, astfel încât modificările materiale, tehnice sau de echipamente să facă obiectul unei aprobări emise de autoritatea competentă și subliniază că toate dosarele de siguranță ar trebui să fie revizuite cel puțin o dată la cinci ani, inclusiv de autoritățile de reglementare independente; subliniază faptul că toate procedurile și echipamentele de la fața locului disponibile pentru a interveni în caz de erupție trebuie să fie incluse în dosarul de siguranță;

6.  recunoaște faptul că există deja o rețea de regimuri și de cele mai bune practici și consideră că o singură lege europeană nouă riscă să destabilizeze rețeaua actuală de regimuri, îndepărtându-le de abordarea demonstrată a dosarului de siguranță și că subliniază faptul că noua legislație nu trebuie să urmărească dublarea sau subminarea celor mai bune practici deja existente;

7.  sprijină dorința Comisiei de a ridica standardele minime din cadrul UE, în cooperare cu statele membre; consideră că preocupările privind siguranța și mediul ar trebui să fie integrate în toată legislația, iar cele mai înalte standarde de siguranță și de mediu aplicate în toate domeniile activităților petroliere și gaziere offshore; solicită intervenția unei terțe părți independente pentru a crește nivelul de coordonare în eventualitatea unui accident; recomandă ca EMSA să fie instituția desemnată să îndeplinească acest rol;

8.  solicită extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)(19) astfel încât acesta să includă toate fazele proiectelor offshore (cea de explorare și cea operațională) și solicită introducerea unor cerințe specifice referitoare la EIM în cazul activităților de forare în ape adânci, al puțurilor complexe sau în condiții de forare dificile și în cazul transferului de petrol/gaz prin conducte subacvatice situate pe/sub fundul mării; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să se asigure că EIM pentru proiectele offshore aprobate de către autoritățile naționale includ și procedurile pe care operatorii trebuie să le urmeze pentru scoaterea din funcțiune; invită Comisia să reevalueze dispozițiile juridice privind EIM și să se asigure că acestea prevăd faptul că procedurile de evaluare a impactului asupra mediului trebuie încredințate unor experți care sunt independenți față de clienți;

9.  invită Comisia să examineze actualul cadru de reglementare privind scoaterea din funcțiune a infrastructurii de foraj existente și să clarifice, dacă este necesar, prin intermediul unor dispoziții legislative, responsabilitatea operatorilor pentru a asigura scoaterea din funcțiune în siguranță și răspunderea pentru orice prejudicii cauzate mediului în cadrul operațiunilor de scoatere din funcțiune sau de către o stație de foraj după ce aceasta a fost scoasă din funcțiune;

10.  solicită Comisiei să ia în considerare extinderea principiilor sănătoase prevăzute de legislația acesteia privind controlul riscului de accidente majore onshore (SEVESO II(20) și III(21)) la legislația privind activitățile petroliere și gaziere offshore; între timp, și în cazul în care Comisia nu propune o nouă legislație specifică, solicită Comisiei să-și reexamineze propunerea referitoare la SEVESO III pentru a-i extinde domeniul de aplicare la platformele petroliere și la conductele subacvatice situate pe/sub fundul mării, precum și la toate fazele de explorare a câmpurilor petrolifere și de gaze naturale până la dezafectarea puțurilor; salută expunerea de motive a Comisiei cu privire la revizuirea Directivei SEVESO II, în care aceasta afirmă că va proceda la o evaluare a modului cel mai adecvat de consolidare a legislației privind mediul;

11.  ia act de faptul că activitățile petroliere și gaziere offshore sunt excluse din prevederile-cheie ale Directivei privind emisiile industriale(22); sugerează Comisiei să adauge în anexa I punctul 1.5 „activități petroliere și gaziere offshore” în cadrul primei revizuiri a domeniului de aplicare, care trebuie efectuată până la 31 decembrie 2011, și sugerează ca Biroul european IPPC să definească cele mai bune practici disponibile pentru activitățile petroliere și gaziere offshore;

12.  salută intenția Comisiei de a reexamina Directiva 92/91/CEE și solicită o abordare bazată pe standarde comune, pentru a evita diferențele de tratament în cadrul aceleiași întreprinderi, în funcție de locul de desfășurare a activității sale; pe lângă aceasta, solicită o normă transparentă, eficientă și consecventă care să se aplice tuturor angajaților care lucrează în sectorul offshore și o evaluare atât a eficacității legislației actuale, cât și a posibilităților de a armoniza și mai mult legislația;

13.  invită Uniunea Europeană să promoveze aplicarea orientărilor Organizației Internaționale a Muncii privind siguranța la locul de muncă și sistemele de management al sănătății (ILO-OSH 2001) în industria petrolului și a gazelor;

14.  avertizează, totuși, că eficiența legislației depinde în cele din urmă de cât de bine este implementată aceasta de către autoritățile și organismele naționale și europene însărcinate cu aplicarea, gestionarea și implementarea legislației relevante; consideră că Comisia ar trebui să aibă un rol activ și să se asigure că autoritățile statelor membre respectă această legislație;

15.  subliniază că unele state membre dețin deja mecanisme excelente de securitate în comparație cu nivelul internațional și european;

16.  subliniază importanța unor inspecții periodice, variate și riguroase efectuate de specialiști independenți instruiți, familiarizați cu condițiile locale; consideră că regimurile de inspecție ale unui operator trebuie, de asemenea, să fie supuse verificării de către o parte terță; sprijină eforturile depuse deja de unele state membre pentru a spori numărul inspecțiilor riguroase; subliniază importanța independenței autorităților naționale și a transparenței în abordarea posibilelor conflicte de interes între inspectori și viitori posibili angajatori;

17.  observă că resursele sunt limitate atunci când este nevoie de inspectori cu experiență și solicită investiții suplimentare în dezvoltarea unei rețele de inspecție mai specializate în statele membre; invită Comisia să analizeze modalități prin care statele membre pot fi ajutate să își creeze propriile inspectorate;

18.  subliniază necesitatea unor sisteme care să asigure verificări temeinice din partea organelor de inspecție, cu metode inovatoare precum audituri specifice privind timpul de lucru sau operațiunile de salvare și să ofere posibilitatea aplicării de sancțiuni în cazul încălcării normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor;

19.  observă că sistemele de inspecție ale unui operator trebuie supuse verificării de către terți, la fel și inspecțiile la nivelul UE și că auditarea navelor trebuie extinsă la platformele petroliere și gaziere offshore;

20.  recunoaște faptul că, în cadrul unor operațiuni de mai mică amploare, se pot realiza economii de scară importante dacă statele membre folosesc în comun inspectoratele;

21.  subliniază faptul că orice potențială extindere a legislației UE în materie de produse la echipamentele de pe instalațiile offshore ar trebui să recunoască faptul că, din cauza ritmului accelerat al progresului tehnologic, specificațiile tehnice deosebit de detaliate ar putea să devină rapid superflue;

22.  este preocupat de faptul că „controlul controlorilor” de la nivel UE nu va aduce suficientă valoare adăugată pentru a justifica cheltuirea resurselor de reglementare limitate ale autorităților naționale competente; în același timp, recunoaște potențialul reprezentat de experiența semnificativă a EMSA în acțiuni de prevenire, monitorizare și detectare a accidentelor petroliere, și necesitatea coordonării schimbului de bune practici și a resurselor pentru intervenții la nivelul întregii UE; invită Comisia să analizeze dacă un organism european de reglementare pentru operațiunile offshore, care reunește autoritățile naționale de reglementare după modelul BEREC în domeniul telecomunicațiilor, ar putea să aducă valoare adăugată și să consolideze adoptarea și aplicarea efectivă a celor mai înalte standarde în UE;

Prevenire, schimb de informații și bune practici

23.  subliniază importanța inițiativelor regionale ca prim nivel pentru acțiuni multilaterale și consideră că ar trebui instituite forumuri similare NSOAF din Marea Nordului pentru statele membre din jurul Mărilor Mediterană, Baltică și Neagră pentru a supraveghea adoptarea și aplicarea de standarde minime; în acest sens, salută inițiativa Comisiei de a înființa Forumul Autorităților Offshore din Marea Mediterană (MOAF) și încurajează participarea țărilor din afara UE; consideră că standardele și normele adoptate de Uniunea Europeană ar trebui să țină cont de considerentele de mediu referitoare la explorarea hidrocarburilor în zonele din afara UE;

24.  recunoaște varietatea de condiții din diferitele regiuni maritime, dar consideră că ar trebui să existe o coordonare între forumuri în ceea ce privește inițiativele regionale, după caz, pentru a asigura aplicarea celor mai bune practici la nivelul UE; subliniază faptul că Comisia ar trebui să aibă un rol activ în cadrul acestor forumuri;

25.  salută inițiativa Comisiei de a organiza reuniuni comune UE/NSOAF ca oportunitate de a face schimb de bune practici în întreaga UE; subliniază faptul că aceste reuniuni ar trebui să fie tratate cu considerație de participanți;

26.  salută decizia Asociației Internaționale a Producătorilor de Petrol și Gaze de a înființa Grupul Mondial Industrial de Intervenție (GIRG) în urma dezastrului din Golful Mexic; îndeamnă acest grup să lucreze în mod transparent atunci când furnizează informații și colaborează cu autoritățile;

27.  subliniază beneficiile pentru siguranță ale programelor de participare a forței de muncă; promovează legăturile puternice și inițiativele comune între industrie, lucrători și autoritățile naționale competente din domeniile sănătății, siguranței și protecției mediului;

28.  subliniază că sectorul activităților petroliere și gaziere offshore prezintă un risc foarte ridicat pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor ca urmare a condițiilor de mediu uneori extreme, a timpului de lucru în ture de 12 ore și a izolării, și recunoaște că aceste condiții de lucru specifice, în special stresul psihologic, sunt reglementate și trebuie să fie reglementate în continuare pentru a reduce erorile umane și pentru a proteja lucrătorii; recomandă, prin urmare, ca lucrătorii să beneficieze de o asigurare pe măsura riscurilor cu care se confruntă;

29.  remarcă necesitatea dezvoltării unei culturi preventive a sănătății și siguranței prin implicarea întreprinderilor și sindicatelor și participarea activă a lucrătorilor, în special prin consultarea acestora și implicarea lor în elaborarea și aplicarea procedurilor de securitate, precum și prin informarea lor cu privire la riscurile potențiale; subliniază importanța testării și monitorizării acestor proceduri pe tot parcursul lanțului de comandă, astfel încât să se asigure că organele superioare de conducere sunt instruite și răspunzătoare în caz de accidente sau defecțiuni care pot compromite siguranța;

30.  invită sectorul industrial să creeze o adevărată cultură a siguranței în organizațiile sale, indiferent dacă acestea sunt offshore sau într-un mediu de birou; prin urmare, susține programe de formare regulate pentru toți angajații, permanenți sau contractuali, și toți angajatorii;

31.  solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a stabili standarde și sisteme de siguranță stricte comune pentru a contracara și limita amenințările, cu scopul de a minimiza riscurile și, atunci când este necesar, de a permite o reacție rapidă și eficientă; solicită, de asemenea, ca în statele membre UE să se stabilească cerințe în domeniul formării profesionale pentru lucrători, inclusiv pentru contractanții și sub-contractanții implicați în activități cu risc ridicat, și să se armonizeze aceste cerințe pentru a asigura o implementare coerentă în toate apele europene; solicită Comisiei să se angajeze în mod activ împreună cu partenerii internaționali în examinarea posibilității de a lansa o inițiativă la nivel mondial pentru întocmirea normelor privind sănătatea și siguranța lucrătorilor și actualizarea periodică a acestora în acord cu ultimele evoluții ale tehnologiei;

32.  invită statele membre să permită numai formarea internă sau externă certificată;

33.  salută programele de schimburi internaționale destinate personalului autorităților naționale competente și solicită Comisiei și statelor membre să propună inițiative pentru a le încuraja;

34.  solicită stabilirea unor criterii stricte în materie de siguranță, protecția sănătății și formare profesională pentru subcontractanți, care trebuie să aibă competențele necesare pentru a executa lucrări de întreținere și construcție în domeniul lor de responsabilitate; solicită ca lucrătorii, inclusiv contractanții și subcontractanții și organizațiile lucrătorilor, să fie informați cu privire la toate riscurile pe care le presupune munca înainte ca aceasta să fie realizată efectiv;

35.  subliniază că angajații din lanțul de prelucrare offshore sau terestru sunt, de asemenea, expuși unor pericole extrem de ridicate pentru sănătate și siguranță; solicită statelor membre să îi includă pe acești angajați în cadrul activităților de reglementare;

36.  solicită acordarea de asistență medicală de urmărire specifică și periodică lucrătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul sectorului offshore de petrol și gaze; recomandă efectuarea unor analize medicale privind sănătatea fizică și psihică a lucrătorilor cel puțin o dată la un an;

37.  solicită aprobarea unui mecanism de evaluare a riscurilor cu care se confruntă lucrătorii și luarea în considerare a acestei evaluări în calcularea remunerației lucrătorului.

38.  invită sectorul industrial să respecte cele mai bune practici cu privire la responsabilii pentru siguranță; angajatorii ar trebui să poată alege un responsabil pentru siguranță care să se implice în probleme legate de siguranță la toate nivelurile procesului decizional; consideră, de asemenea, că angajații ar trebui să poată declara probleme sau riscuri legate de securitate în mod anonim, asigurându-li-se protecție împotriva hărțuirii;

39.  se pronunță pentru intensificarea eforturilor de a împărtăși cele mai bune practici referitoare la reglementare, standarde și proceduri, precum și la raportarea și gestionarea incidentelor, inclusiv avize științifice, regimuri de siguranță operațională și protecție a mediului, gestionarea riscurilor, proceduri de intervenție etc.;

40.  recunoaște faptul că informația se împărtășește deja, fie prin grupuri de reglementare, fie prin parteneriate comerciale și asociații în participațiune; consideră că siguranța este un bun comun;

41.  solicită autorităților naționale competente să colecteze, să partajeze și să publice informațiile din rapoartele referitoare la incidente – în conformitate cu informațiile sensibile din punct de vedere comercial – astfel încât să se poată trage învățăminte; recunoaște că o consolidare și o supracoordonare a actualelor practici și raportări în materie de incidente ar putea contribui la garantarea transparenței și a coerenței la nivelul UE; aceste informații ar trebui împărtășite cât mai rapid posibil după producerea unui incident și ar trebui să includă, printre altele, incidente în care este implicat personalul, defecțiuni ale echipamentelor, deversări de hidrocarburi și alte incidente relevante; salută inițiativele internaționale, inclusiv grupul de lucru al G20, care sprijină la nivel mondial diseminarea de cunoștințe cu privire la incidente și la orice măsuri de remediere necesare;

42.  consideră că Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea diferitelor canale de informare disponibile, nevoia de sistematizare și/sau necesitatea instituirii de noi regimuri internaționale, luând în considerare în mod adecvat sarcina administrativă aferentă;

Acordarea licenței și permisul de foraj

43.  observă diferența dintre acordarea licenței și a permisului de foraj și că titularul licenței poate să nu fie organizația de foraj; consideră că ar trebui să existe puncte limită stabilite după acordarea licenței și înainte de foraj;

44.  recomandă ca acordarea licenței și funcțiile în materie de sănătate și siguranță să fie separate în toate statele membre; consideră că ar trebui să existe o colaborare între Comisie și statele membre cu scopul de a stabili criterii comune, transparente și obiective de acordare a licenței, asigurându-se astfel că acordarea licenței și aspectele legate de sănătate și siguranță sunt separate, pentru a reduce riscul unui conflict de interese;

45.  observă că un număr important de instalații din apele UE se învechesc; salută încercările de a îmbunătăți integritatea bunurilor aflate pe platformele existente;

46.  consideră că, în cadrul procedurii de autorizare și pe parcursul întregii perioade operaționale, precum și în toate fazele proiectelor offshore (de explorare, operațională și de scoatere din funcțiune), operatorii din domeniul petrolier și gazier trebuie să aibă obligația de a demonstra că au o capacitate financiară suficientă pentru a asigura remedierea daunelor de mediu provocate de activitățile specifice pe care le desfășoară, inclusiv cele produse de incidente cu impact ridicat și cu o probabilitate scăzută – fie prin sisteme de garanții mutuale sectoriale obligatorii, fie prin asigurări obligatorii sau un sistem mixt care să garanteze securitatea financiară;

Planurile pentru situații neprevăzute

47.  susține utilizarea de planuri pentru situații neprevăzute specifice siturilor care să identifice riscurile, să evalueze potențialele surse de poluare și să realizeze și să proiecteze o strategie de răspuns, și să elaboreze planuri de foraj pentru eventualele puțuri de descărcare; recomandă ca operatorilor care obțin o licență să li se solicite, ca o condiție de obținere a permisului de forare, să facă o evaluare a impactului asupra mediului și să își depună planurile pentru situații neprevăzute cu cel puțin două luni înainte de începerea operațiunilor; în cazul puțurilor complexe sau al condițiilor de foraj potrivnice, planul pentru situații de criză ar trebui evaluat, consultat și aprobat în același timp cu celelalte procese de aprobare cu rol de reglementare (legate de impactul asupra mediului sau de proiectarea puțului, de exemplu). în toate cazurile, operațiunile nu trebuie să înceapă înainte de aprobarea unui plan pentru situații de criză de către statul membru în care se vor desfășura aceste lucrări; susține că planurile pentru situații de criză ar trebui publicate de către autoritatea națională competentă, luând în considerare în mod adecvat protecția datelor;

48.  solicită statelor membre să proiecteze, să modifice sau să actualizeze planurile pentru situații de criză, care să detalieze canalele și mecanismele de comandă pentru mobilizarea fondurilor naționale și a resurselor industriale în eventualitatea unei scurgeri; invită statele membre să colaboreze între ele și cu țările vecine ale UE la elaborarea unor planuri regionale de criză; solicită transmiterea acestor planuri către EMSA;

49.  constată că evenimentele recente au scos în evidență riscurile pe care activitățile offshore de explorare și producție a petrolului și gazelor le reprezintă pentru transportul maritim și mediul marin; consideră că utilizarea capacităților de intervenție ale EMSA ar trebui să fie extinsă în mod explicit pentru a include acțiunile de prevenire și intervenție în caz de poluare generate de astfel de activități;

50.  sugerează ca inventarele EMSA privind resursele afectate intervențiilor să includă toate resursele industriale și publice relevante, astfel încât EMSA să fie în măsură să asigure un rol de coordonare în cazul unui accident de amploare;

51.  sugerează faptul că echipamentele disponibile pentru limitarea potențialelor deversări ar trebui să constituie o parte esențială a planurilor de criză și că aceste echipamente ar trebui să fie amplasate în apropierea instalațiilor pentru a putea fi utilizate rapid în cazul unui accident grav;

52.  îndeamnă companiile să aloce în continuare fonduri pentru activitățile de cercetare și dezvoltare a unor tehnologii noi de prevenire și remediere în caz de accident; subliniază faptul că, înainte de a fi introduse în planurile de criză aprobate, toate tehnologiile de intervenție în caz de dezastru ar trebui să fie supuse unei testări, evaluări și autorizări independente;

53.  consideră că este esențial să se desfășoare activități științifice de cercetare specifice și inovatoare, pentru a permite utilizarea de sisteme automate de monitorizare a exploatărilor puțurilor de foraj și de întrerupere a activității acestora, și prin urmare, pentru a crește fiabilitatea lucrărilor de foraj și exploatare și a sistemelor de protecție împotriva incendiilor în condiții meteorologice extreme;

54.  recomandă controlul strict, testarea și evaluarea continuă a impactului asupra mediului al agenților de dispersie (precum și a planurilor de intervenție în caz de urgență care presupun utilizarea unor agenți chimici de dispersie), atât pentru a asigura caracterul lor adecvat în cazul unei scurgeri, cât și pentru a evita implicațiile utilizării lor la nivelul sănătății publice și al mediului; solicită Comisiei să asigure cercetări mai detaliate ale impactului unor astfel de produse chimice prin intermediul programelor de cercetare ale UE, dacă este necesar;

Intervențiile în caz de catastrofe

55.  recunoaște faptul că industria poartă răspunderea principală a intervențiilor în caz de catastrofe. salută inițiativele comune ale industriei de a dezvolta, mobiliza și utiliza resursele pentru a combate scurgerile de petrol; subliniază faptul că sectorul public are un rol important în reglementarea, siguranța și coordonarea unei intervenții în caz de dezastru;

56.  recomandă să se acorde mai multă atenție formării sistematice, în special în ceea ce privește folosirea în practică a echipamentelor de intervenție în caz de dezastru;

57.  solicită statelor membre și Comisiei să se asigure că regimul de autorizare include instrumente financiare de securitate adecvate astfel încât în caz de incidente majore să poată fi mobilizate urgent sursele financiare necesare acoperirii daunelor economice, sociale și de mediu cauzate de o scurgere de petrol sau gaze;

58.  salută eforturile Comisiei de a extinde domeniul de aplicare a mandatului Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă pentru a include nu numai vasele, ci și instalațiile offshore;

59.  observă că utilizarea expertizei și a resurselor EMSA va fi stabilită de regulamentul EMSA revizuit, dar că ar trebui să fie extinsă în mod explicit pentru a include acțiunile de intervenție în caz de poluare generată de explorarea rezervelor de petrol și gaz și ar trebui să fie disponibilă în întreaga UE și în țările învecinate, dacă este necesar;

60.  consideră că instrumentele de intervenție și monitorizare dezvoltate la nivelul UE, respectiv Rețeaua de vase stand-by ale EMSA mobilizate în caz de scurgeri de petrol și CleanSeaNet (CSN) pentru monitorizarea și detectarea deversărilor de petrol, pot fi utilizate în caz de incidente/accidente la instalațiile offshore;

61.  recomandă folosirea serviciului CleanSeaNet Service al EMSA pentru a monitoriza platformele petroliere și deversările ilegale de pe vase; recunoaște faptul că 50 % din imaginile furnizate în prezent către CleanSeaNet pot fi folosite pentru a monitoriza platformele petroliere;

62.  recomandă, așadar, utilizarea Rețelei de vase stand-by ale EMSA mobilizate în caz de scurgeri de petrol (SOSRV) după revizuirea următoarelor puncte:

63.  repetă apelul său adresat Comisiei de a face propuneri cât mai curând posibil pentru a crea o forță UE de protecție civilă, bazată pe mecanismul de protecție civilă al Uniunii, și, împreună cu statele membre, de a elabora un plan de acțiune europeană, integrând mecanisme specifice care să permită UE să facă față poluărilor masive provocate de instalațiile petroliere offshore, inclusiv conductele subacvatice de petrol/gaz situate pe/sub fundul mării;

64.  recunoaște contribuția MIC(23) la completarea mecanismelor de intervenție în caz de urgență ale statelor membre și ale industriei;

65.  sprijină serviciile inovatoare orientate către sectorul maritim; salută discuțiile dintre Comisie și statele membre cu privire la o nouă inițiativă e-maritimă care să continue proiectul SafeSeaNet, considerând că aceasta ar putea să ofere industriei offshore de petrol și gaze beneficii suplimentare în ceea ce privește siguranța;

66.  subliniază faptul că toate regiunile maritime trebuie să aibă mereu acces la echipamente disponibile suficiente pe care să le folosească în caz de deversări de amploare, conform celui mai grav scenariu posibil pentru o zonă maritimă specifică, nu numai în apele UE;

67.  invită Comisia să se asigure că o gestionare mai bună a datelor privind mediul marin, propusă în cadrul Comunicării intitulate „Cunoașterea mediului marin 2020”(24), și al Propunerii de regulament de instituire a unui program de susținere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate(25), ia în considerare necesitatea de a garanta monitorizarea corespunzătoare a amenințărilor de poluare în vederea determinării măsurilor adecvate în timp util;

68.  solicită Comisiei să elaboreze o propunere prin care să se prevadă ca cunoștințele științifice obținute de operatorii offshore care lucrează sub licență publică să fie puse la dispoziția autorităților competente pe baza unor standarde și protocoale elaborate în contextul inițiativei „Cunoașterea mediului marin 2020”, în vederea facilitării controlului public și a unei mai bune înțelegeri a mediului marin;

Răspundere

69.  îndeamnă statele membre ca, atunci când iau în considerare mecanismele de garantare financiară, inclusiv necesitatea asigurării de răspundere civilă, să fie atente să calculeze condițiile financiare de asigurare pe baza riscului real reprezentat de dificultățile din timpul forajelor și a exploatării, astfel încât prețurile impuse să nu scoată de pe piață operatorii mici sau mijlocii, asigurând, totodată menținerea răspunderii civile;

70.  subliniază că, în timp ce, în principiu, garanțiile financiare pot fi furnizate prin asigurări sau mutualizare în cadrul sectorului, este important să se asigure că operatorii fac dovada unor garanții suficiente pentru acoperirea costului integral al curățării și despăgubirii în caz de dezastre majore și că riscurile și datoriile nu sunt externalizate unor companii mai mici, în cazul cărora probabilitatea de a declara faliment în caz de accident este mai mare; solicită ca regimurile comune să fie stabilite în așa fel încât să fie menținute stimulentele pentru evitarea riscurilor și sprijină aplicarea celor mai înalte standarde de siguranță posibile în operațiunile individuale;

71.  recunoaște meritul fondurilor comunale precum OPOL în Marea Nordului și solicită înființarea unor astfel de fonduri în fiecare zonă maritimă a UE; solicită obligativitatea calității de membru pentru operatori și asigurarea certitudinii juridice, astfel încât să se creeze un mecanism cu rol de plasă de siguranță proiectat să reasigure statele membre, sectorul maritim, în special pescarii, și contribuabilii;

72.  subliniază faptul că, dat fiind caracterul voluntar al unor sisteme precum OPOL, controlul juridic al acestora este limitat și consideră că aceste fonduri ar putea fi consolidate prin impunerea obligativității lor pentru autorizare;

73.  subliniază că contribuțiile ar trebui să se bazeze atât pe nivelul de risc de la situl în cauză, cât și pe planurile pentru situații de criză, și să fie în conformitate cu acestea;

74.  consideră că domeniul de aplicare a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător(26) ar trebui să fie extins astfel încât principiul „poluatorul plătește” și o responsabilitate strictă să se aplice în cazul tuturor daunelor aduse apelor și biodiversității marine, astfel încât companiile petroliere să poată fi trase la răspundere pentru orice daune pe care le aduc mediului și să își poată asuma responsabilitatea deplină;

75.  solicită revizuirea Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător astfel încât domeniul său de aplicare să fie extins la toate apele maritime ale UE, în conformitate cu Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin(27);

76.  solicită Comisiei ca, în cadrul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, să reducă pragurile privind daunele și să pună în aplicare un regim strict de stabilire a responsabilității pentru toate daunele aduse apelor și biodiversității marine;

77.  consideră că Comisia ar trebui să verifice dacă, în cadrul răspunderii pentru mediul înconjurător, se poate institui un fond de compensare pentru catastrofele petroliere, care să cuprindă dispoziții obligatorii privind securitatea financiară;

78.  recomandă ca statele membre să ia în considerare adoptarea și consolidarea mijloacelor de descurajare a neglijenței și nerespectării normelor, precum amenzile, retragerea licențelor și răspunderea penală pentru angajați; subliniază totuși că un sistem de acest gen a existat în SUA înainte de scurgerea de la Deepwater Horizon;

79.  subliniază faptul că părțile responsabile din punct de vedere financiar ar trebui să fie stabilite fără ambiguitate anterior efectuării forărilor;

Relații cu țările terțe

80.  îndeamnă industria să aplice în mod uniform cele mai înalte standarde de mediu și de siguranță sau echivalentul acestora indiferent de locul în lume în care își desfășoară operațiunile; este conștient de aspectele legate de posibilitatea de a mandata companiile stabilite în UE să opereze la nivel mondial în conformitate cu standardele UE, dar invită Comisia să analizeze mecanismele care ar putea garanta că companiile stabilite în UE operează la nivel mondial conform cel puțin standardelor de siguranță ale UE; consideră că și răspunderea corporatistă ar trebui să fie un factor-cheie în acest domeniu și că sistemele de autorizare din statele membre ar putea să ia în considerare, la eliberarea licențelor, incidentele internaționale în care sunt implicate companiile, cu condiția ca aceste incidente să fie însoțite de analize detaliate; invită Comisia să promoveze folosirea acestor standarde ridicate alături de parteneri mondiali;

81.  îndeamnă Comisia și statele membre să contribuie în continuare la inițiativele offshore în cadrul G20, ținând seama în același timp de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS);

82.  menționează importanța legislației existente inițiată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu prin Convenția OSPAR și Convențiile de la Barcelona și Helsinki, dar recunoaște că dreptul internațional actual nu conține un cadru complet sau coerent pentru standarde de siguranță și de mediu pentru activități de forare offshore și că poate fi dificil de pus în aplicare;

83.  subliniază importanța punerii pe deplin în aplicare a Protocolului din 1994 privind activitățile „offshore” în Marea Mediterană, încă neratificat, care vizează protecția împotriva poluării rezultate din activitățile de explorare și exploatare;

84.  îndeamnă Comisia să se asocieze în mod activ cu alte state învecinate cu regiunile maritime ale UE astfel încât cadrele de reglementare și de supraveghere să ofere niveluri de siguranță la fel de ridicate;

85.  invită UE să colaboreze cu țările relevante din afara UE, inclusiv cu organizațiile lucrătorilor și ale patronatelor, ai căror resortisanți efectuează servicii în industria offshore europeană a petrolului și gazelor, pentru a se asigura că societățile cu sediul în afara UE, dar care operează în apele UE, se supun condițiilor de muncă din UE și legislației din domeniul SSM;

86.  invită Comisia să inițieze o dezbatere cu privire la reglementările în domeniul responsabilității pentru daunele aduse mediului și al garanțiilor financiare, care să includă, de asemenea, țările terțe;

87.  îndeamnă Comisia să colaboreze cu parteneri și vecini pentru a obține un regim special pentru orice operațiuni din Oceanul Arctic, ținând seama de aspecte legate de sustenabilitatea și necesitatea activităților offshore într-un mediu unic, atât de vulnerabil;

88.  susține încheierea de parteneriate internaționale bilaterale prin intermediul planurilor de acțiune ale politicii europene de vecinătate care, printre altele, încurajează țările terțe să adopte standarde înalte de siguranță; încurajează țările care încă nu au activat pe deplin PEV să facă acest lucru;

89.  sprijină sistemele promovate de industrie care vizează transferul de expertiză , în special către țările care au cadre de reglementare mai puțin dezvoltate;

o
o   o

90.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 164, 30.6.1994, p. 3. (2) JO L 348, 28.11.1992, p. 9. (3) JO L 24, 29.1.2008, p. 8. (4) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (5) JO L 73, 14.3.1997, p. 5. (6) JO L 156, 25.6.2003, p. 17. (7) JO L 140, 5.6.2009, p. 114. (8) JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (9) JO L 208, 5.8.2002, p. 1. (10) JO L 394, 30.12.2006, p. 1. (11) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (12) Texte adoptate, P7_TA(2010)0352. (13) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (14) Grupul Mondial Industrial de Intervenție (15) Grupul de intervenție pentru deversările de petrol (16) Forumul autorităților offshore din Marea Nordului (17) Convenția OSPAR este actualul instrument juridic care reglementează cooperarea internațională în domeniul protejării mediului marin al Atlanticului de nord-est. (18) Serviciile offshore de cooperare de urgență (Offshore Cooperative Emergency Services) reunesc asociațiile naționale din Danemarca, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Norvegia și Regatul Unit. (19) Directiva 85/337/CEE (astfel cum a fost modificată). (20) Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (JO L 10, 14.1.1997, p. 13). (21) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase (COM(2010)0781). (22) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17). (23) Centrul de Monitorizare și de informare, operat de Comisie. (24) Comunicarea Comisiei intitulată „Cunoașterea mediului marin 2020”, date și observații privind mediul marin pentru o creștere inteligentă și durabilă (COM (2010)0461). (25) COM(2010)0494. (26) Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56). (27) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 referitoare la spiritul întreprinzător al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii (2010/2275(INI))

P7_TA(2011)0367 A7-0207/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare)(1),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere Raportul din 25 iulie 2008 al Comisiei intitulat „Promovarea femeilor inovatoare și a spiritului întreprinzător în rândul femeilor”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică: Un ”Small Business Act' pentru Europa' (COM(2008)0394).

–  având în vedere Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE(2) a Consiliului,

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la „Small Business Act”(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 intitulată „E timpul să accelerăm - Crearea unei Europe a spiritului antreprenorial și a creșterii”(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2002 privind rapoartele Comisiei către Consiliul European: Inițiativa pentru creștere și ocuparea forței de muncă - măsuri privind asistența financiară pentru întreprinderi mici și mijlocii inovatoare și creatoare de locuri de muncă(7),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0207/2011),

A.  întrucât este important să se recunoască faptul că repartizarea între femei și bărbați a responsabilităților familiale și casnice, îndeosebi prin recurgerea, într-o mai mare măsură, la concediul parental și de paternitate, este esențială pentru înregistrarea de progrese în vederea realizării egalității de gen și, prin urmare, este necesară asigurarea unui echilibru între viața profesională și viața de familie care să poată ajuta femeile să își înființeze propriile întreprinderi pentru a-și asigura independența financiară și independența la lucru;

B.  întrucât, comparativ cu activitățile salariate, statutul de liber-profesionist oferă, în general, o mai mare flexibilitate în ceea ce privește programul de lucru, numărul de ore lucrate și locul de muncă și oferă posibilități persoanelor care urmăresc să combine activitățile profesionale cu cele consacrate îngrijirii altor persoane sau de alt tip, precum și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă adaptat;

C.  întrucât categoria microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și a celor mijlocii (IMM-uri) este constituită din întreprinderi care au cel mult 250 de angajați, o cifră de afaceri anuală de cel mult 50 milioane EUR și un bilanț anual total de cel mult 43 de milioane EUR;

D.  întrucât 99 % din întreprinderile nou înființate sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici și o treime din acestea sunt înființate de persoane șomere și întrucât microîntreprinderile care angajează mai puțin de 10 persoane reprezintă 91 % din întreprinderile europene;

E.  întrucât Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune: programul european în favoarea spiritului întreprinzător” (COM(2004)0070) atrage atenția asupra necesității îmbunătățirii sistemelor de securitate socială, întrucât Comisia preconizează să prezinte o comunicare privind legea întreprinderilor mici la începutul anului 2011 și întrucât ar trebui reliefat faptul că îndeosebi femeile întreprinzătoare au nevoie de prestații de securitate socială mai bune;

F.  întrucât femeile riscă să întâmpine obstacole pe planul accesului la sprijinul informațional și al instrumentelor și serviciilor informaționale și financiare, obstacole de natură să îngrădească posibilitățile acestora de a-și extinde activitățile de afaceri și de a participa la procedurile de licitație lansate de administrația centrală și locală;

G.  întrucât, potrivit terminologiei Comisiei Europene, activitățile pseudo-independente se referă la un pseudo-statut de liber-profesionist, la originea căruia se află o clasificare inadecvată a statutului ocupațional având drept scop eludarea protecției sociale și privarea lucrătorilor în cauză de drepturile fundamentale prevăzute de dreptul muncii, modalități prin care pot fi reduse costurile legate de forța de muncă; întrucât lucrătorii în cauză rămân dependenți din punct de vedere economic;

H.  întrucât persoanele întreprinzătoare sunt acele persoane (proprietari de întreprindere) care doresc să genereze valoare, prin crearea sau extinderea unei activități economice, identificând și exploatând noi produse, procese sau piețe(8),

I.  întrucât o femeie întreprinzătoare poate fi definită ca o femeie care a creat o întreprindere în care deține majoritatea și care este interesată în mod activ de procesul decizional, asumarea riscurilor și gestionarea de zi cu zi;

J.  întrucât numeroase întreprinderi, în principal cele conduse de femei, au fost înființate în zone care fac parte din regiunile prevăzute în cadrul Obiectivului 1, care-și vor pierde în curând statutul de regiuni defavorizate în favoarea țărilor care au aderat recent la Uniunea Europeană;

K.  întrucât pe teritoriul celei mai mari părți a regiunilor care nu vor mai beneficia de ajutoare se află zone rurale care nu cunosc, încă, un nivel adecvat de dezvoltare, în timp ce regiunile noilor state membre deseori nu dispun de resursele culturale, sociale și organizaționale care să le permită să utilizeze la un nivel optim finanțările europene;

L.  întrucât există discrepanțe între statele membre în ceea ce privește numărul de femei întreprinzătoare; întrucât, comparativ, cu bărbații, femeile tind într-o măsură mai mică să considere antreprenoriatul drept o opțiune viabilă pe planul carierei și întrucât, în pofida creșterii numărului de femei întreprinzătoare care conduc IMM-uri, înregistrată în UE, doar 1 din 10 femei sunt întreprinzătoare, față de 1 din 4 bărbați; întrucât femeile reprezintă aproximativ 60% din numărul total al absolvenților de studii universitare, dar, pe piața muncii, acestea sunt insuficient reprezentate în rândul lucrătorilor cu normă întreagă, îndeosebi în domeniul antreprenorial; întrucât este esențial să se prevadă stimulente și mijloacele necesare pentru a le permite femeilor să inițieze proiecte antreprenoriale, astfel încât să se reducă inegalitățile existente între femei și bărbați;

M.  întrucât, în Statele Unite, Legea privind întreprinderile aflate în proprietatea femeilor (adoptată în 1988) a avut drept urmare creșterea procentului de femei proprietare de întreprinderi de la 26% în 1992 la 57% în 2002; întrucât reușita acestei legi poate ajuta UE în încercarea de a identifica cele mai bune practici în materie;

N.  întrucât femeile întreprinzătoare, care au un nivel mai scăzut de cunoștințe în ce privește posibilitățile de finanțare și de experiență financiară managerială, carențe cauzate de factori societali, au nevoie de sprijin nu doar în etapa înființării, ci și pe durata întregului ciclu de activitate al întreprinderii, ținând seama de faptul că tipul de sprijin necesar pentru planificarea afacerii în etapa înființării și cea a creșterii este diferit;

O.  întrucât antreprenoriatul feminin și întreprinderile mici și mijlocii deținute de femei oferă o sursă esențială de creștere a gradului de ocupare profesională a femeilor și constituie o modalitate prin care nivelul de educație al femeilor poate fi mai bine valorificat și se poate garanta faptul că acestora nu li se rezervă în mod automat locuri de muncă precare; întrucât antreprenoriatul feminin asigură dinamism antreprenorial și inovare, al căror potențial nu este valorificat nici pe departe la un nivel suficient în Uniunea Europeană, în condițiile în care creșterea numărului de femei întreprinzătoare prezintă consecințe pozitive asupra economiei și o contribuție imediată adusă acesteia în ansamblul său; întrucât într-un mediu economic instabil măsurile de sprijin destinate antreprenoriatului feminin sunt neglijate cu ușurință;

P.  întrucât bărbații și femeile de multe ori nu au aceleași oportunități de administrare și dezvoltare a întreprinderilor și întrucât promovarea spiritului întreprinzător al femeilor este un proces de durată care necesită timp pentru a putea schimba structuri și atitudini la nivelul societății; întrucât femeile au fost mereu întreprinzătoare, dar distribuția tradițională a rolurilor nu a permis ca antreprenoriatul să reprezinte o opțiune pentru acestea;

Q.  întrucât Banca Europeană de Investiții (BEI) și-a extins considerabil activitățile de acordare de împrumuturi destinate IMM-urilor, al căror volum a crescut de la 8,1 miliarde EUR în 2008 la aproximativ 11,5 miliarde EUR în 2009; întrucât Programul-cadru pentru competitivitate și inovare prevede implementarea fără întrerupere a instrumentelor destinate IMM-urilor (pentru perioada 2007-2013 fiind alocate credite în valoare de 1,13 miliarde EUR); întrucât Comisia a adoptat un cadru temporar în materie de ajutoare de stat pentru perioada 2009-2010, care acordă statelor membre o mai mare marjă de manevră în privința combaterii efectelor înăspririi condițiilor de acordare a creditelor;

R.  întrucât programele de stimulare a comportamentului investițional sporesc capacitatea unui IMM sau antreprenor de a înțelege preocupările băncilor sau ale altor investitori care ar putea oferi finanțări externe;

S.  întrucât femeile întreprinzătoare constituie un grup eterogen care variază în ceea ce privește vârsta, mediul de proveniență și educația, unele fiind absolvente recente, în timp ce altele au avansat deja în carieră și doresc să încerce noi modalități de valorificare a talentului managerial, spiritului de întreprinzător, simțului comunicării, abordării bazate pe consens și capacității de evaluare corectă a riscurilor și întrucât femeile întreprinzătore sunt active într-o gamă largă de sectoare și activități de afaceri; întrucât bărbații și femeile nu au aceleași oportunități de administrare și dezvoltare a companiilor din cauza stereotipurilor sexiste și barierelor structurale, femeile sunt adesea percepute, în mod nejustificat, ca neavând caracteristici de întreprinzător precum încrederea în sine, competențe manageriale, o atitudine sigură și directă și asumarea de riscuri;

T.  întrucât îndrumarea și sprijinul acordat de întreprinzătorii activi femei și bărbați pot ajuta întreprinderile nou create de femei întreprinzătoare să depășească multe dintre temerile asociate cu înființarea unei întreprinderi;

U.  întrucât este important să se promoveze recomandările practice care țin cont de realitatea vieții antreprenoriale și economice în mediul concurențial al pieței,

V.  întrucât nu s-au întreprins suficiente cercetări privind antreprenoriatul feminin la nivelul UE care să ofere indicii cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a unor politici în acest domeniu la nivelul UE;

W.  întrucât, în numeroase state membre, lucrătorii independenți nu beneficiază de drepturi adecvate de securitate socială precum concediul de maternitate și de paternitate, asigurare de șomaj și de boală, indemnizații în caz de dizabilitate și drepturi la pensie, structuri destinate îngrijirii copiilor, cu toate că astfel de structuri sunt indispensabile dacă se dorește ca femeile întreprinzătoare să-și poată concilia viața profesională cu cea familială și ca Uniunea Europeană să poată răspunde provocărilor demografice; întrucât, în orientările privind politicile în materie de ocupare a forței de muncă, statelor membre li se cere să promoveze activitățile profesionale independente, asigurând, în paralel, un nivel adecvat de securitate socială lucrătorilor independenți;

X.  întrucât există un grup, constituit în principal din femei, care desfășoară activități precum cele de tip gospodăresc sau de asistență în sfera vieții private fără a beneficia de recunoașterea oficială a statutului de lucrător independent, nebeneficiind, în consecință, de nicio formă de protecție socială,

Accesul la sprijinul financiar și educațional

1.  încurajează Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să valorifice mai bine oportunitățile de finanțare disponibile pentru femeile întreprinzătoare prin subvenții speciale, capital de risc, dispoziții în materie de securitate socială și reduceri ale ratelor dobânzilor, care să permită un acces echitabil și egal la finanțare, precum Instrumentul european de micro-finanțare Progress, care furnizează micro-credite de până la 25 000 EUR microîntreprinderilor și persoanelor care doresc să își înființeze propria microîntreprindere fără a apela la serviciile bancare tradiționale, precum șomerii;

2.  invită statele membre să lanseze campanii de informare la nivel național, care să cuprindă ateliere și seminarii, pentru a promova și a informa într-un mod mai eficace femeile cu privire la Instrumentul european de micro-finanțare Progress și la toate posibilitățile de finanțare oferite de acest instrument;

3.  atrage atenția asupra faptului că egalitatea dintre femei și bărbați constituie un principiu fundamental al UE, recunoscut de Tratatul privind Uniunea Europeană și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și că, în pofida progreselor considerabile realizate în acest sens, numeroase inegalități persistă între femei și bărbați în ceea ce privește antreprenoriatul și puterea decizională;

4.  regretă că, datorită crizei financiare și economice, s-au agravat problemele în cazul multor potențiale femei antreprenor, în special în primii trei ani de activitate; subliniază că dezvoltarea de IMM-uri profitabile, atât de către bărbați, cât și de către femei, poate ajuta statele membre să realizeze o creștere economică durabilă;

5.  salută secțiunea separată cu privire la ajutorul pentru femeile întreprinzătoare din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 800/2008 sus-menționat; solicită Comisiei să asigure menținerea acestui ajutor în viitorul cadru comunitar de sprijin pentru a contribui la inculcarea unui simț al responsabilității în materie de decizii femeilor întreprinzătoare după expirarea regulamentului;

6.  solicită statelor membre să se asigure că IMM-urile conduse (și înființate) de femei pot beneficia, la rândul lor, de avantajele fiscale prevăzute pentru IMM-uri;

7.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență și să se asigure că femeile care se află în situații de insolvență sau ale căror cariere au cunoscut întreruperi au acces la asistență și sprijin financiar în vederea redresării, astfel încât să poată da curs în continuare proiectelor deja lansate sau să se reorienteze;

8.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze schimbul de bune practici între regiunile care nu se mai încadrează la Obiectivul I și cele din țările care au aderat recent, astfel încât să asigure participarea femeilor întreprinzătoare, îndeosebi în sectorul agricol artizanal, atât cu scopul de a le permită să-și transmită experiența dobândită și să evite, astfel, retragerea bruscă a ajutoarelor, cât și în vederea formării și a constituirii unei noi clase de femei care să ocupe posturi de conducere în țările care au aderat cel mai recent;

9.  solicită Comisiei, statelor membre și Business Europe să promoveze antreprenoriatul feminin, sprijinul financiar, structurile de orientare profesională și să lanseze, împreună cu școlile și organizațiile lumii de afaceri, precum și cu organizațiile pentru femei, programe de stimulare a comportamentului investițional care să ajute femeile la crearea de planuri de afaceri viabile, precum și în găsirea și identificarea investitorilor potențiali;

10.  solicită Comisiei și statelor membre să realizeze cercetări cu privire la obstacolele cu care se confruntă antreprenoriatul feminin și, în special, să efectueze o analiză completă a accesului femeilor la finanțare;

11.  solicită statelor membre să încurajeze instituțiile bancare și financiare să ia în considerare crearea de servicii de sprijin pentru întreprinderi care să fie „favorabile femeilor”;

12.  solicită Comisiei, statelor membre și Business Europe să ia în considerare crearea de programe de îndrumare și de sprijin care să valorifice îndeosebi programele de îmbătrânire activă care cuprind îndrumările și experiența persoanelor întreprinzătoare profesioniste de ambele sexe ieșite la pensie;

13.  solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită situației femeilor în vârstă de peste 50 de ani și să le ajute să-și înființeze propriile societăți;

14.  recomandă statelor membre să pună în aplicare politici care să le permită femeilor să realizeze un echilibru adecvat între viața profesională și cea de familie și să creeze structuri adecvate de îngrijire a copiilor, deoarece nivelul ridicat al tarifelor practicate de acestea, lipsa locurilor disponibile și calitatea scăzută creează obstacole suplimentare în calea femeilor care intenționează să devină întreprinzătoare;

15.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine accesul femeilor întreprinzătoare la evaluările potențialului de creștere realizate de consultanți cu experiență, care măsoară potențialul de risc;

16.  constată că mai multe studii recente au afirmat că femeile întreprinzătoare au o abordare mai prudentă decât bărbații în ceea ce privește asumarea de riscuri economice și financiare; consideră că rezultatele unor astfel de studii ar trebui examinate mai îndeaproape, pentru a verifica dacă sunt corecte și pentru a trage concluziile corespunzătoare;

17.  solicită statelor membre și autorităților regionale să adopte concepte educaționale naționale pentru a crește gradul de informare al fetelor despre antreprenoriat și despre femeile în posturi de conducere și pentru a promova noțiunea de „tineret întreprinzător” în cadrul școlii, astfel încât, pe durata unui an școlar, elevele să poată căpăta, dacă doresc, experiența ciclului de viață al unei întreprinderi prin înființarea, administrarea și lichidarea unei întreprinderi, incluzând în acest proces îndrumarea din partea profesorilor și a consultanților în materie de „îmbătrânire activă” din mediul local de afaceri;

18.  afirmă că, de la o vârstă fragedă, multe fete sunt descurajate de la a studia, la școală sau universitate, materii considerate inerent „masculine”, cum ar fi științele, matematica și tehnologia; recomandă introducerea cursurilor de inițiere în noțiunile de bază ale antreprenoriatului și lărgirea gamei de materii și cariere posibile deschise fetelor, astfel încât acestea să-și poată dezvolta baza de cunoștințe și toate competențele necesare pentru a reuși într-o carieră în afaceri; subliniază importanța stimulării capacității de inserție profesională a fetelor și femeilor prin dezvoltarea competențelor și prin învățare pe tot parcursul vieții;

19.  solicită instituțiilor UE, statelor membre și autorităților regionale să încurajeze programele de antreprenoriat, de ucenicie sau schimburi cu durata de un an în universitățile europene, în care studentele realizează proiecte de dezvoltare bazate pe concepte de afaceri reale, cu obiectivul de a înființa, deja în timpul anilor de studiu, o întreprindere viabilă și profitabilă; consideră, în plus, că activitățile organizațiilor studențești și ale absolvenților ar trebui să formeze o parte integrantă a acestui proces, pentru a inspira studenților încredere și ideea de „model de urmat”; solicită Comisiei să încurajeze schimbul de bune practici în acest domeniu;

20.  solicită statelor membre și Business Europe să sporească sensibilizarea și să promoveze programul european de schimburi pentru întreprinzători „Erasmus pentru tinerii întreprinzători”, ale cărui obiective specifice sunt de a contribui la sporirea spiritului întreprinzător, a deschiderii peste granițe și a competitivității potențialilor noi întreprinzători din UE și a întreprinderilor mici și mijlocii nou înființate și care oferă noilor întreprinzători posibilitatea de a lucra pe o perioadă de până la 6 luni cu un întreprinzător cu experiență dintr-o altă țară UE în cadrul IMM-ului acestuia; recomandă acordarea de burse specifice, cum ar fi bursele „Leonardo da Vinci” ale UE, studentelor cu potențial remarcabil, încheind cu festivități de acordare a premiilor pentru „bune practici” absolventelor cu rezultate bune;

21.  solicită statelor membre să promoveze accesul egal la contractele de achiziții și să se asigure că politica de achiziții din sectorul public este neutră din punct de vedere al genului;

Accesul la oportunități de creare de rețele de afaceri tradiționale și tehnologiile informației și comunicațiilor

22.  solicită statelor membre să încurajeze programele de cooperare transfrontalieră menite să înființeze centre transfrontaliere de sprijin pentru femei întreprinzătoare, care să asigure o bază pentru schimburi de experiență și de bune practici și pentru raționalizarea resurselor;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să folosească tehnologii ale informației și comunicațiilor care să poată ajuta femeile prin sporirea sensibilizării și a sprijinului din partea contactelor acestora; solicită rezolvarea problemei decalajului digital din Europa prin îmbunătățirea conexiunilor în bandă largă, ceea ce le-ar permite femeilor flexibilitatea de a-și conduce cu succes afacerile de acasă, dacă doresc acest lucru;

24.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze implicarea femeilor în camerele de comerț, anumite ONG-uri, grupuri de lobby și organizațiile din cadrul sectoarelor economice locale care formează mediul de afaceri principal, astfel încât acestea să își poată dezvolta și consolida aptitudini comerciale competitive și solicită camerelor de comerț locale să invite în mod activ femeile întreprinzătoare să se implice în vederea instituirii unor servicii speciale și a unor grupuri reprezentative pentru femeile întreprinzătoare, care să le ajute în dobândirea de competențe și încredere și în dezvoltarea unei culturi antreprenoriale;

25.  solicită statelor membre să sublinieze rolul ONG-urilor în încurajarea și facilitarea antreprenoriatului feminin;

26.  solicită Comisiei să promoveze schimburile de bune practici pentru a încuraja antreprenoriatul în rândul femeilor; solicită Comisiei, statelor membre și Business Europe să încurajeze și să creeze posibilități ca femeile întreprinzătoare să fie puse în legătură cu parteneri de afaceri corespunzători din alte domenii, pentru ca aceștia să poată avea ocazia de a împărtăși experiențe și practici și pentru ca femeile să dobândească o mai bună înțelegere a mediului de afaceri în general;

27.  solicită Comisiei să înființeze consilii consultative cu experiență specifică în ceea ce privește problemele cu care se confruntă femeile întreprinzătoare, în cadrul Rețelei întreprinderilor europene, consilii care ar putea servi și drept ghișee unice pentru cazurile de discriminare privind accesul la credite din partea furnizorilor de servicii financiare;

28.  recunoaște importanța femeilor ambasador, de exemplu Rețeaua europeană a ambasadoarelor antreprenoriatului (ENFEA), care atrage atenția asupra rolului pe care femeile îl pot avea în crearea de locuri de muncă și în promovarea competitivității inspirând femeile și tinerele să își înființeze propria întreprindere prin desfășurarea de activități în școli, universități, grupuri comunitare și media; menționează că ambasadoarele trebuie să aibă medii de proveniență, vârste și experiențe diferite și să fie active în toate industriile;

29.  solicită Comisiei să desfășoare o campanie de promovare a implicării femeilor pe piața muncii, prin crearea de întreprinderi proprii, și, în același timp, să furnizeze informații privind diferitele instrumente disponibile pentru facilitarea înființării de noi întreprinderi;

30.  consideră că Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și delegațiile UE în țări terțe, împreună cu misiunile comerciale ale statelor membre, pot ajuta la dezvoltarea de rețele de IMM-uri conduse de femei;

31.  solicită Comisiei să colecteze date comparabile și cuprinzătoare cu privire la femeile întreprinzătoare din Uniunea Europeană (precum vârsta, sectorul de afaceri, dimensiunea întreprinderii, durata de viață a întreprinderii și originea etnică a antreprenoarei, cu respectarea normelor în vigoare în fiecare stat membru în ceea ce privește protecția datelor personale), cu ajutorul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă și al Institutului European pentru Egalitatea de Gen într-un mod care să nu reprezintă o povară suplimentară pentru IMM-uri și să analizeze aceste date în raportul anual referitor la IMM-urile din UE din cadrul analizei performanțelor IMM-urilor; consideră că datele și informațiile colectate ar trebui să lămurească factorii de decizie cu privire la problemele specifice cu care se confruntă femeile întreprinzătoare;

32.  salută studiul realizat de Comisie în 2008 cu privire la antreprenoriatul și inovațiile realizate de femei și cheamă statele membre să adere la recomandările politice ale acestuia;

33.  solicită luarea de măsuri de către Comisie, statele membre și autoritățile regionale și locale pentru tratarea femeile întreprinzătoare în același mod ca și pe angajați în ce privește serviciile sociale și alte servicii comunitare, pentru îmbunătățirea statutului social al femeilor co-întreprinzătoare și întreprinzătoare din IMM-uri – prin regimuri mai bune privind concediile de maternitate, prin servicii mai bune de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă sau cu nevoie speciale, prin furnizarea unei securități sociale sporite, precum și prin eliminarea stereotipurilor de gen – și pentru îmbunătățirea statutului lor cultural și juridic, îndeosebi în sectoarele cercetării, științei, ingineriei, noilor mijloace media, mediului, tehnologiilor ecologice și celor cu emisii scăzute de carbon, agriculturii și industriei din zonele urbane și rurale;

34.  solicită statelor membre să examineze obstacolele în calea desfășurării de activități independente de către femeile rome și să instituie programe pentru a permite înregistrarea accesibilă, rapidă și abordabilă pentru întreprinzătoarele și persoanele care desfășoară activități independente, aparținând etniei rome și să stabilească modalități de creditare accesibile – inclusiv pentru micro-credite – pentru finanțarea întreprinderilor create de femeile rome și îndeamnă Comisia să sprijine aceste activități prin intermediul unor mecanisme de finanțare adecvate;

35.  solicită statelor membre să combată în mod activ activitățile fals independente prin definirea clară a activităților independente și prin sancționarea declarării de activități fals independente;

36.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să instituie un program menit să ajute persoanele active în muncile casnice, în activități de îngrijire sau în alte servicii de acest tip, dintre care majoritatea sunt femei, care nu sunt nici angajate și nici lucrătoare independente și care nu pot, așadar, să se înregistreze ca desfășurând o activitate independentă sau să-și creeze propria întreprindere;

37.  solicită Comisiei și statelor membre să ofere sprijin femeilor care intenționează să înființeze sau să cumpere o întreprindere, ori să preia o întreprindere familială, inclusiv acelora care au profesii liberale, precum cabinete de avocatură sau cabinete medicale private; consideră că sprijinul ar trebui să cuprindă seminare și ateliere de formare profesională adecvate, care să le ofere acestor femei posibilitatea de a dobândi aptitudinile de conducere care să le permită să facă față cu succes unei situații de achiziții, în special evaluări, evaluarea unei companii și chestiuni bancare și juridice; remarcă faptul că ar trebui acordată o atenție deosebită femeilor cu vârsta sub 25 sau peste 50 de ani, care sunt mai puternic afectate de criza financiară;

38.  solicită Poloniei să pună mai mult accentul, pe durata președinției sale, asupra antreprenoriatului feminin, în special la începutul lui octombrie, când se va desfășura săptămâna IMM-urilor; solicită Comisiei să propună, cât mai curând, un plan de acțiune pentru creșterea proporției de femei în rândul întreprinzătorilor și să lanseze campanii de sensibilizare pentru a elimina stereotipurile conform cărora femeile nu sunt menite să fie șefi de întreprindere de succes;

39.  solicită întreprinderilor familiale să ofere același nivel de posibilități membrelor familiei, cum ar fi fiicele, atunci când se ia în considerare cedarea controlului sau transferarea companiei;

40.  solicită statelor membre să adopte măsuri pentru simplificarea reconcilierii cerințelor concurente ale familiei și ale vieții profesionale, pentru a facilita inserția profesională a femeilor și a îmbunătăți perspectivele de carieră ale femeilor care desfășoară activități independente;

41.  solicită Comisiei să protejeze imaginea femeilor în toate tipurile de mijloace de comunicare, combătând astfel stereotipul că femeile sunt inerent vulnerabile sau presupus lipsite de capacitatea de a concura sau de a conduce afaceri;

42.  arată că este necesar să se încurajeze inițiativele pentru formularea și punerea în practică a unor politici de acțiune pozitivă și de resurse umane la nivelul întreprinderilor, pentru promovarea egalității de gen, punându-se mai mult accentul, în același timp, pe măsuri de sensibilizare și de formare profesională care să ajute la promovarea, transferarea și încorporarea practicilor care s-au dovedit de succes în diferite organizații sau întreprinderi;

43.  recunoaște că revizuirea, la 23 februarie 2011, a Legii europene a întreprinderilor mici („Small Business Act for Europe”) a produs o prezentat un program puternic în favoarea IMM-urilor, dar solicită să se țină, în continuare, seama de principiul „gândește mai întâi la scară mică” în toate măsurile de punere în aplicare adoptate de UE și de statele membre;

44.  solicită statelor membre să sprijine programele menite să le permită femeilor migrante să lucreze în mod independent sau să înființeze întreprinderi, prin mijloace cum ar fi programele de formare, politicile de îndrumare sau măsurile de sprijinire a accesului la creditare;

45.  îndeamnă statele membre să acorde recunoaștere întreprinderilor care caută să promoveze egalitatea de gen și să faciliteze echilibrul între viața profesională și cea de familie, obiectivul fiind diseminarea practicilor care pot duce la excelență în acest domeniu;

46.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze o reprezentare echilibrată a femeilor și a bărbaților în cadrul consiliilor de administrație ale societăților, mai ales ale acelor societăți în care statele membre dețin acțiuni;

47.  solicită statelor membre să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor în rândul companiilor conduse de femei, pentru a garanta că munca femeilor și programul de lucru este organizat în mod mai flexibil și pentru a încuraja furnizarea de servicii care să asigure compatibilitatea cu viața de familie;

48.  invită Comisia să promoveze politicile și programele de formare profesională pentru femei, inclusiv dezvoltarea competențelor în domeniul informatic, în vederea creșterii participării femeilor în sectoarele industriale, ținând seama de sprijinul financiar existent la nivel local, național și comunitar și furnizând stimulente mai puternice întreprinderilor mari și IMM-urilor pentru utilizarea acestor politici și programe;

49.  solicită Comisiei să intensifice sprijinul pentru programele de formare profesională destinate femeilor din IMM-urile industriale și sprijinul pentru cercetare și inovare în conformitate cu cel de-al șaptelea Program-cadru și potrivit dispozițiilor din Carta europeană pentru întreprinderile mici, astfel cum au fost aprobate în Anexa III la concluziile Președinției Consiliului European de la Santa Maria da Feira, din 19 și 20 iunie 2000;

50.  subliniază necesitatea de a încuraja crearea de rețele ale femeilor din cadrul aceleiași întreprinderi, din întreprinderile din același sector industrial și din diferite sectoare industriale;

51.  îndeamnă statele membre și Comisia să formuleze și să pună în practică strategii pentru reducerea discrepanțelor apărute în mediul profesional și în evoluția carierei femeilor care lucrează în domeniul științific și în cel tehnologic;

52.  consideră că este importantă diseminarea bunelor practici existente în ceea ce privește participarea femeilor la cercetarea industrială și industriile de vârf; arată importanța sensibilizării conducerii întreprinderilor industriale cu un număr mic de angajate femei la dimensiunea de gen, prin stabilirea de obiective numerice;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 214, 9.8.2008, p. 3. (2) JO L 180, 15.7.2010, p. 1. (3) JO L 308, 24.11.2010, p. 46. (4) JO L 160, 30.6.2000, p. 1. (5) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 48. (6) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 378. (7) JO C 279 E, 20.11.2003, p. 78. (8) „A Framework for Addressing and Measuring Entrepreneurship” („Un cadru pentru abordarea și măsurarea spiritului întreprinzător”) de N. Ahmad și A.N. Hoffman, 24 ianuarie 2008, STD/DOC (2008) 2.

Decizia Parlamentului European din 13 septembrie 2011 privind procedurile reuniunilor comune ale comisiilor, reuniunilor coordonatorilor și informarea deputaților neafiliați (interpretarea articolelor 51 și 192 din Regulamentul de procedură)

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisorile din 12 iulie 2011 ale președintelui Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 211 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 51 din Regulamentul său de procedură:"

Prezentul articol poate fi aplicat în cazul procedurii care conduce la prezentarea unei recomandări de a aproba sau respinge încheierea unui acord internațional în conformitate cu articolul 90 alineatul (5) și cu articolul 81 alineatul (1), atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 192 din Regulamentul său de procedură:"

Deputații neafiliați nu constituie un grup politic în sensul articolului 30 și, prin urmare, nu pot desemna coordonatori, care sunt singurii deputați care pot participa de drept la reuniunile coordonatorilor.

Reuniunile coordonatorilor au sarcina de a pregăti deciziile unei comisii și nu se pot substitui reuniunilor comisiei, cu excepția unei delegări explicite. Din acest motiv, deciziile luate în cadrul reuniunii coordonatorilor trebuie să facă obiectul unei delegări ex-ante. În absența unei asemenea delegări, coordonatorii nu pot adopta decât recomandări, care necesită o aprobare formală ex-post a comisiei.

În toate cazurile, trebuie garantat dreptul de acces la informații al deputaților neafiliați, în conformitate cu principiul nediscriminării, prin transmiterea de informații și prin prezența unui membru al secretariatului deputaților neafiliați în cadrul reuniunilor coordonatorilor.

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.