Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 29 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (COM(2011)0336 – C7-0161/2011 – 2011/0147(COD))

P7_TA(2011)0428 A7-0308/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0336),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0161/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Comitetului Economic şi Social European,

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0308/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 septembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 175 al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006(2), a înființat Fondul european de ajustare la globalizare („FEG”) pentru a permite Uniunii să asigure sprijin și să arate solidaritate față de lucrătorii concediați ca urmare a unor schimbări structurale majore în tendințele comerțului mondial ca urmare a globalizării.

(2)  În cadrul răspunsului la criza economică și financiară, Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009(3) a modificat Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, în special prin prevederea unei derogări temporare menită să extindă domeniul de aplicare al regulamentului respectiv la concedierile legate de criză și prin mărirea ratei de cofinanțare a FEG.

(3)  Având în vedere situația economică și financiară actuală din Uniune, este necesară prelungirea derogării respective înainte de expirarea acesteia la 30 decembrie 2011.

(4)  Prin urmare, este necesară modificarea în consecință a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 1 alineatul (1a) din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

Prezenta derogare se aplică tuturor cererilor depuse până la data de 31 decembrie 2013.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la

Pentru Parlamentul European,

Președintele

Pentru Consiliu,

Președintele

(1) Poziția Parlamentului European din 29 septembrie 2011. (2) JO L 48, 22.2.2008, p. 82. (3) JO L 167, 29.6.2009, p. 26.

Rezoluția Parlamentului European din 29 septembrie 2011 referitoare la situația din Palestina

P7_TA(2011)0429 RC-B7-0525/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu din 8 decembrie 2009, 13 decembrie 2010 și 18 iulie 2011,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere rezoluțiile pertinente ale ONU, în special rezoluțiile Adunării Generale a ONU 181 (1947) și 194 (1948), precum și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 242 (1967), 338 (1973), 1397 (2002), 1515 (2003) și 1850 (2008),

–  având în vedere declarațiile Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, în special cea din 23 septembrie 2011,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în cadrul celei de a 66-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, Președintele Autorității Naționale Palestiniene, Mahmoud Abbas, a solicitat recunoașterea statului palestinian și aderarea sa la ONU;

B.  întrucât Palestina este o entitate cu statut de observator permanent pe lângă Adunarea Generală a ONU, fără a avea calitatea de membru;

C.  întrucât, în Rezoluția sa 181 din 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală a ONU a solicitat crearea a două state pe teritoriul fostului Mandat pentru Palestina;

D.  întrucât UE și-a confirmat în mod repetat sprijinul pentru o soluție implicând existența a două state, statul Israel și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste alături în pace și securitate; întrucât UE a făcut un apel pentru reluarea negocierilor directe de pace dintre Israel și palestinieni și a declarat că nu ar trebui recunoscută nicio modificare a frontierelor anterioare anului 1967, inclusiv în ceea ce privește Ierusalimul, în afara modificărilor convenite de cele două părți;

E.  întrucât, potrivit evaluărilor realizate de Banca Mondială, FMI și ONU, Autoritatea Palestiniană a depășit pragul unui stat funcțional în sectoarele-cheie pe care le-au studiat, iar instituțiile palestiniene se pot compara cu cele din statele consacrate;

F.  întrucât dreptul palestinienilor la autodeterminare și de a avea propriul lor stat este la fel de indiscutabil ca și dreptul Israelului de a exista între granițe sigure;

G.  întrucât, ca urmare a „Primăverii arabe”, găsirea unei soluții la conflictul israeliano-palestinian a devenit și mai urgentă, acest lucru fiind de interes fundamental pentru părțile implicate, pentru toate popoarele din regiune și pentru comunitatea internațională;

H.  întrucât, la reuniunea neoficială din 2 și 3 septembrie 2011, miniștrii afacerilor externe din statele membre ale UE au exprimat poziții diferite cu privire la procesul de pace din Orientul Mijlociu și la inițiativele diplomatice relevante avute în vedere pentru sesiunea din septembrie a Adunării Generale a ONU,

1.  solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei și guvernelor statelor membre ale UE să își continue eforturile pentru a ajunge la o poziție comună a UE cu privire la cererea Autorității Palestiniene de a deveni stat membru al ONU și să evite divizările dintre statele membre;

2.  susține statele membre și le solicită să fie unite în ceea ce privește cererea legitimă a palestinienilor de a fi reprezentați ca stat în cadrul ONU, ca urmare a negocierilor ce vor fi încheiate în cursul celei de a 66-a sesiuni a Adunării Generale a ONU ce se desfășoară în prezent;

3.  solicită, în același timp, comunității internaționale, inclusiv UE și statelor membre ale acesteia, să își reconfirme angajamentul ferm pentru securitatea statului Israel;

4.  își reafirmă sprijinul ferm pentru o soluție implicând existența a două state, bazată pe frontierele din 1967 și cu Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv statul Israel și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste alături în pace și securitate;

5.  recunoaște și salută succesul eforturilor de construcție statală depuse de Președintele palestinian Mahmud Abbas și de Prim-ministrul Salam Fayyad, eforturi care sunt sprijinite de UE și recunoscute de diverși actori internaționali;

6.  subliniază încă o dată că soluțiile pașnice și non-violente reprezintă singura modalitate de a ajunge la o rezolvare durabilă a conflictului israeliano-palestinian;

7.  subliniază că negocierile directe dintre israelieni și palestinieni în vederea găsirii unei soluții implicând existența a două state ar trebui reluate imediat și desfășurate cu respectarea termenelor solicitate de Cvartet, pentru a depăși situația actuală inacceptabilă; subliniază încă o dată faptul că toate acțiunile care pot submina șansele unui acord negociat ar trebui evitate și că nu ar trebui acceptată nicio modificare a frontierelor anterioare anului 1967, inclusiv în privința Ierusalimului, în afara modificărilor convenite de părți; insistă asupra faptului că nicio soluție nu ar trebui să aducă atingere demnității niciuneia dintre părți; solicită Guvernului israelian să înceteze toate acțiunile de construcție și extindere a coloniilor din Cisiordania și Ierusalimul de Est; solicită încetarea atacurilor cu rachete lansate din Fâșia Gaza împotriva Israelului și insistă asupra necesității unui armistițiu definitiv;

8.  îndeamnă UE și statele sale membre să adopte o poziție unită și să-și asume în continuare un rol mai activ, inclusiv în cadrul Cvartetului, în încercarea de a încheia o pace dreaptă și durabilă între israelieni și palestinieni; subliniază rolul central al Cvartetului și își exprimă susținerea deplină pentru eforturile depuse de Înaltul Reprezentant pentru crearea de către Cvartet a unei perspective credibile pentru relansarea procesului de pace;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

Rezoluția Parlamentului European din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)

P7_TA(2011)0430 B7-0522/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care va avea loc la Rio de Janeiro în iunie 2012 și în cadrul căreia accentul se va pune pe două teme: „o economie ecologică în contextul dezvoltării durabile și al eradicării sărăciei” și „cadrul instituțional pentru dezvoltarea durabilă”,

–  având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului cu privire la obiectivele UE pentru Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20), care va avea loc la Rio de Janeiro în iunie 2012 (O-000181/2011 - B7-0436/2011, O-000182/2011 - B7-0437/2011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),

–  având în vedere concluziile Conferinței privind diversitatea biologică, care a avut la Nagoya, în Japonia, în 2010,

–  având în vedere Protocolul de la Kyoto din anul 1997,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

–  având în vedere inițiativa globală „Economia ecosistemelor și a biodiversității” (TEEB), susținută de liderii G8+5 în luna iunie 2007 și rezultatele acesteia, publicate în anii 2009 și 2010,

–  având în vedere rapoartele de evaluare ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere raportul privind Evaluarea Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare (IAASTD), adoptat în anul 2008,

–  având în vedere raportul „Agro-ecology and the right to food” (Agroecologie și dreptul la hrană), elaborat de raportorul special al ONU pentru dreptul la hrană și prezentat înaintea Consiliului ONU pentru drepturile omului, la data de 8 martie 2011,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, deși s-au realizat progrese către o dezvoltare durabilă de la Summitul de la Rio din 1992 și de la Summitul de la Johannesburg din 2002, există în continuare lacune și provocări semnificative în materie de implementare, multe dintre angajamentele asumate de comunitatea internațională nefiind încă îndeplinite integral;

B.  întrucât cele trei obiective ale Summitului Rio+20 vor consta în asigurarea unui angajament politic reînnoit cu privire la dezvoltarea durabilă, evaluarea progresului înregistrat până în prezent și a lacunelor restante în punerea în aplicare a concluziilor summiturilor importante privind dezvoltarea durabilă și abordarea provocărilor noi și emergente;

C.  întrucât sinergiile dintre cele trei convenții de la Rio privind biodiversitatea (CBD), combaterea schimbărilor climatice (CCONUSC) și combaterea deșertificării (CONUCD) ar trebui consolidate;

D.  întrucât aproximativ 1,4 miliarde de oameni trăiesc în continuare în condiții de sărăcie extremă, jumătate dintre aceștia în Africa Subsahariană; întrucât o șesime din populația mondială suferă de subnutriție, iar insecuritatea alimentară este în creștere, șomajul sau gradul redus de ocupare a forței de muncă fiind în continuare o realitate pentru o mare parte din populația din țările în curs de dezvoltare; întrucât 70 % dintre persoanele care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi sunt femei;

E.  întrucât schimbările climatice amenință în mod serios acțiunile de diminuare a sărăciei, de apărare a drepturilor omului, a păcii și a securității și de atingere a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului în multe țări în curs de dezvoltare;

F.  întrucât, conform estimărilor, populația mondială va număra, până în 2050, cel puțin 9 miliarde de persoane, ceea ce va duce la creșterea cererii în materie de resurse naturale care se găsesc în cantități limitate și în ceea ce privește capacitatea de a gestiona fluxurile de deșeuri generate;

G.  întrucât nevoia din ce în ce mai mare de apă, terenuri și păduri a dus la o penurie și la o degradare crescânde a acestor resurse; întrucât pierderea biodiversității, pescuitul excesiv, degradarea ecosistemelor și despădurirea au loc în continuare într-un ritm alarmant;

H.  întrucât nivelul global al emisiilor de gaze cu efect de seră continuă să crească;

I.  întrucât oceanul planetar joacă un rol central în procesele climatice de pe glob, în special în ceea ce privește captarea carbonului, el reprezintă o sursă principală de energie, adăpostește o biodiversitate bogată, fiind și un mijloc important de transport, asigură mijloace de trai durabile, precum și elemente esențiale pentru viață, inclusiv hrană, medicamente și apă dulce; întrucât schimbările climatice, practicile piscicole nesustenabile și distrugerea galopantă a ecosistemelor marine, a habitatelor și a speciilor, printre alte efecte, amenință capacitatea oceanelor de a continua să îndeplinească aceste funcții;

J.  întrucât 80 % dintre zonele de pescuit globale sunt fie exploatate pe deplin, fie supraexploatate și aproximativ 20 % din populația mondială depinde în mod direct de pescuit ca primă sursă de proteine;

K.  întrucât dezastrele ecologice au ca rezultat un număr tot mai mare de persoane relocate, întrucât este necesară stabilirea unui statut internațional pentru refugiații climatici;

L.  întrucât femeile și copiii sunt deosebit de vulnerabili la efectele schimbărilor climatice, în special în țările în curs de dezvoltare și în țările cel mai puțin dezvoltate; întrucât un număr mare de femei sunt încă marginalizate și suferă de pe urma discriminării;

M.  întrucât provocările viitoare nu sunt probleme de sine stătătoare, ci sunt legate și depind una de cealaltă; întrucât Rio+20 este unicul for multilateral în cadrul căruia sunt studiați toți cei trei piloni ai dezvoltării durabile, asigurând astfel o abordare holistă;

N.  întrucât conceptul PNUM de abordare tripartită ar putea oferi o bază adecvată pentru discuții;

O.  întrucât sunt disponibile soluții accesibile pentru provocările multiple la adresa sustenabilității; întrucât, de exemplu, randamentul investițiilor în menținerea serviciilor ecosistemice și a biodiversității atinge creșteri de până la 100 de ori;

P.  întrucât limitele PIB ca indicator al bunăstării și dezvoltării umane sunt larg recunoscute;

Q.  întrucât este necesară promovarea consumului și a producției sustenabile;

R.  întrucât este necesară promovarea unei societăți cu caracter integrator, sănătoase, sigure și echitabile, care respectă drepturile fundamentale și diversitatea culturală, care creează oportunități egale și combate discriminarea în toate formele sale;

S.  întrucât buna guvernanță în materie de mediu depășește mecanismele instituționale, deoarece include transparența, răspunderea și implicarea societății civile; întrucât principul 10 din Declarația de la Rio confirmă faptul că aspectele legate de mediu se soluționează cel mai bine prin participarea tuturor cetățenilor interesați și subliniază că este necesar să se asigure accesul la informațiile ce privesc mediul, dreptul de a participa la procesul de luare a deciziilor și accesul efectiv la procedurile juridice și administrative;

T.  întrucât, în ultimii douăzeci de ani, modificările radicale ale lumii geopolitice, cu unele țări în curs de dezvoltare devenite, în prezent, actori economici și politici majori, au condus la un nou echilibru al puterii și al influenței, atrăgând după sine roluri și responsabilități noi;

U.  întrucât contribuțiile ar trebui prezentate ONU înainte de 1 noiembrie 2011, ca aport la negocierile ce vor demara la începutului lui 2012,

1.  salută decizia Adunării generale a ONU din Rezoluția 64/236 de a organiza o Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la cel mai înalt nivel la Rio de Janeiro în iunie 2012, o ocazie unică pentru liderii mondiali de a stabili agenda privind sustenabilitatea pe următorii 10 ani, reafirmând, în același timp, nevoia de solidaritate la nivel mondial; cere ca țările să fie reprezentate la nivel de șefi de stat și/sau de guvern;

2.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță”; consideră însă că accentul pus pe economia ecologică și pe sectorul privat nu ar trebui să distragă atenția de la necesitatea de a consolida rolul cetățenilor și de a promova buna guvernanță în materie de mediu dincolo de mecanismele instituționale; subliniază că, în această privință, UE are de împărtășit o vastă experiență legată de implementarea principiului 10 din Declarația de la Rio;

3.  invită Comisia și Consiliul să acționeze astfel ca, până la 1 noiembrie 2011, să se transmită Organizației Națiunilor Unite o poziție fermă și unitară a UE, ca aport la negocierile ce urmează să fie inițiate la începutul lui 2012;

4.  subliniază faptul că dezvoltarea durabilă trebuie să reprezinte o prioritate în cadrul tuturor proceselor și politicilor Uniunii Europene dacă aceasta dorește să fie consecventă pe plan intern și în ceea ce privește aspirațiile sale internaționale;

5.  subliniază că Summitul Rio+20 este o ocazie extrem de importantă de a întări angajamentul politic privind dezvoltarea durabilă la nivel mondial, precum și parteneriatele dintre țările industrializate și cele în curs de dezvoltare;

6.  evidențiază faptul că este absolut necesar ca procesului de implementare și guvernanței internaționale a politicilor de dezvoltare durabilă să li se imprime un caracter mai urgent și mai dinamic, deoarece progresele înregistrate sunt lente;

7.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că Summitul Rio+20 nu are ca rezultat doar declarații de bună intenție, ci și măsuri concrete și obiective cuantificabile și modalități de evaluare a acestora, necesare pentru a stabili sinergia dintre elementele dezvoltării durabile;

8.  insistă, în ceea ce privește atenția acordată „economiei ecologice”, ca una dintre cele două teme principale ale Summitului, asupra faptului că prin „economia ecologică” trebuie înțeleasă economia în ansamblul ei, funcționând în limitele sustenabilității în ceea ce privește biodiversitatea, menținerea serviciilor ecosistemice, protecția climei și utilizarea resurselor naturale; subliniază faptul că ar trebui pus un mai mare accent pe capitalul uman, ambiental și natural și că dezvoltarea durabilă reprezintă mai mult decât economia ecologică;

9.  subliniază că Summitul Rio+20 ar trebui să pună accentul pe consolidarea legăturilor dintre mediu, agenda economică și cea socială, acestea nemaifiind considerate trei piloni independenți, abordarea fiind una mai coerentă și interdependentă;

10.  consideră că reacția la abordarea provocărilor din viitor nu încetinește creșterea ci, mai degrabă, promovează creșterea sustenabilă și o economie ecologică, care oferă oportunități pentru toate țările, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora și de structura economiilor lor;

11.  subliniază nevoia de abordare a provocărilor noi și a celor emergente, cum ar fi insuficiența resurselor și rolul acesteia în cadrul conflictelor;

12.  subliniază faptul că echitatea este baza schimbării de paradigmă care trebuie realizată și că acest lucru ar trebui asigurat la scară mondială, permițând astfel țărilor mai puțin dezvoltate și țărilor cel mai puțin dezvoltate să evolueze, cu ajutorul țărilor dezvoltate, evitând sinuozitățile curbei normale de dezvoltare, pentru a accede direct la un statut mai înalt din punctul de vedere al bunăstării umane, dar și al echității la nivel național și între generații;

13.  subliniază că în cadrul Summitului Rio+20 ar trebui să fie stabilite obiective specifice și concrete și modalități de evaluare și de monitorizare a acestora și solicită adoptarea, în acest sens, a unei foi de parcurs pentru economia ecologică;

14.  subliniază că tranziția către o economie ecologică în contextul eradicării pauperității presupune corelarea protecției mediului cu drepturile omului și abordarea următoarelor trei dimensiuni politice interdependente:

15.  subliniază necesitatea de a include principiul unei abordări comune, dar diferențiate, principiul precauției, principiul „poluatorul plătește” și responsabilitatea extinsă a producătorului pentru a susține o împărțire corectă a responsabilităților în vederea realizării unei dezvoltări durabile mondiale; subliniază faptul că politicile de creștere ecologică ar trebui să vizeze soluții avantajoase pentru toate părțile prin stimularea activităților antreprenoriale, a competitivității și a inovării în toate sectoarele și prin axarea pe domeniile în care îmbunătățirile sunt cele mai eficiente din punct de vedere economic și ecologic;

16.  subliniază faptul că o economie ecologică trebuie axată pe decuplarea activității economice de utilizarea resurselor și de degradarea mediului;

17.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că Summitul Rio+20 va încerca să găsească o soluție pentru eliminarea deficitelor de fonduri persistente și din ce în ce mai mari de la nivel mondial și național, datorate modelului economic actual;

18.  își reiterează convingerea că soluțiile cele mai sigure, cele mai practice și cele mai la îndemână pentru problemele complexe, generate împreună de schimbările climatice, pierderea biodiversității și deșertificare, rezidă în protejarea și extinderea ecosistemelor naturale;

19.  subliniază că, în cadrul Summitului Rio+20, ar trebui să se discute despre o abordare integrată a multiplelor provocări cum sunt eradicarea sărăciei, sănătatea, alimentele, ocuparea locurilor de muncă, egalitatea de gen, schimbările climatice și aprovizionarea cu energie; scoate în evidență faptul că aceste probleme nu pot fi rezolvate izolat și că nu există nicio soluție miraculoasă prin care cooperarea să devină tot mai importantă; relevă, în acest sens, rolul indispensabil pe care îl au ecosistemele naturale și sănătoase în ceea ce privește realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

20.  solicită Summitului Rio+20 să insiste asupra unui progres rapid în ceea ce privește asigurarea eficienței cadrului juridic internațional existent referitor la protecția mediului, încurajând statele să adere la instrumentele internaționale existente și a țările semnatare să procedeze la ratificarea urgentă a acestora;

Măsuri în domeniul resurselor și al capitalului natural

21.  subliniază că trecerea la o economie ecologică impune luarea unor măsuri urgente cu privire la protejarea eficace a ecosistemelor, resurselor și a capitalului natural, promovând, în același timp, producția și consumul sustenabile; evidențiază necesitatea continuării inițiativelor actuale de edificare a capacităților;

22.  reiterează faptul că conceptul de „economie ecologică”, în favoarea căruia pledează Comisia, nu va aduce de la sine prosperitate pentru cei săraci și nu va conduce în mod automat la realizarea ODM, dacă economiile nu vor beneficia de un management adecvat, dacă capitalul natural nu va fi administrat în mod eficace și echitabil și dacă accesul la distribuție nu va fi garantat, în mod egal, atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare;

23.  subliniază nevoia de a realiza și a pune în aplicare planuri pentru producția și consumul sustenabile și de a menține impactul utilizării resurselor naturale în limitele siguranței ecologice;

24.  subliniază că accesul la resurse, ca și distribuirea acestora în condiții corecte și echitabile, pentru generațiile prezentă și viitoare, reprezintă o premisă esențială pentru dezvoltare și eradicarea sărăciei și că țările în curs de dezvoltare, precum și autoritățile regionale și locale, ar trebui să aibă posibilitatea de a profita de resursele lor naturale în cel mai sustenabil și integrator mod; subliniază faptul că este imperativ ca toate țările să participe la aceasta pentru a crea societăți sustenabile; evidențiază faptul că țările și categoriile cele mai sărace din populația lumii vor fi cel mai afectate de efectele schimbărilor climatice și că acestea au, prin urmare, nevoie de sprijin pentru a se adapta, în special pentru a lua în considerare și a cunoaște nevoile femeilor și ale celor mai vulnerabile populații;

25.  subliniază că este important să evaluăm resursele, capitalul natural și serviciile ecosistemice la adevărata lor valoare, fără a transforma sistemele naturale în mărfuri, solicită introducerea unor proceduri de contabilizare a capitalului natural și integrarea acestora în structurile contabile economice și în procesele decizionale de la nivel politic;

26.  consideră că una dintre responsabilitățile țărilor industrializate este aceea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește creșterea și eforturile lor de a nu repeta aceleași greșeli în materie de resurse naturale și dezvoltare nesustenabilă;

27.  subliniază faptul că extracția și utilizarea resurselor au un impact major asupra mediului și a comunităților locale; îndeamnă Comisia să integreze conceptul de internalizare a costurilor externe legate de mediu și de comunități în discuțiile și negocierile de la Rio+20;

28.  subliniază necesitatea de a rezolva urgent problema legată de resursele limitate, cum ar fi materiile prime, de utilizarea lor durabilă și de posibilitățile de reciclare a acestora, dar și de a îmbunătăți cercetarea, accesul și difuzarea tehnologiilor pentru folosirea eficientă a resurselor;

Apa

29.  subliniază că în cadrul Summitului Rio+20 trebuie reînnoit angajamentul de promovare a protecției resurselor de apă și a administrării sustenabile a apei ca bun public; consideră că crearea unor parteneriate internaționale în acest sector ar putea contribui la realizarea acestui obiectiv, în special prin programe de adaptare la schimbările climatice urmărind captarea apei acolo unde se produc căderi de apă;

30.  subliniază că Rezoluția Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010 recunoaște că accesul la apa potabilă face parte din drepturile omului și face apel la o protecție deosebită a surselor de apă, ca element extrem de vulnerabil la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la un declin al calității și cantității de apă disponibile, în special de apă potabilă;

31.  cere Summitului Rio + 20 să garanteze la scară mondială dreptul omului la apă și la instalații sanitare;

32.  subliniază importanța managementului integrat al bazinelor hidrografice și solicită consolidarea politicilor în scopul îmbunătățirii accesului la apă, a timpilor de retenție, a calității și a eficienței, precum și a cooperării transfrontaliere în ceea ce privește bazinele hidrografice transfrontaliere;

Mediul marin și oceanele

33.  relevă că este necesar să se îmbunătățească guvernanța și să se întărească protecția mediului marin, a biodiversității marine și a oceanelor; consideră că mările și oceanele ar trebui să devină unul dintre pilonii-cheie ai cadrului de la Rio, alături de protejarea climei și a biodiversității;

34.  invită Summitul Rio+20 să demareze negocieri specifice în vederea adoptării instrumentelor juridice internaționale în ceea ce privește:

35.  solicită o stabilire rapidă a sistemului mondial de monitorizare a ecosistemelor marine pentru a urmări modificările la nivelul acestor ecosisteme și al resurselor piscicole;

36.  consideră că este nevoie de un angajament puternic privind gestionarea durabilă a pescuitului, în special prin: programe de capturare sustenabilă, asigurând un angajament politic reînnoit de a implementa acordurile internaționale privind conservarea și managementul sustenabil al resurselor marine vii; stabilirea de comun acord a unui proces de revizuire a implementării, pentru a asigura că pescuitul este autorizat numai dacă este gestionat în conformitate cu obligațiile internaționale; și consolidarea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului și introducerea celor mai bune practici în termeni de instituții, transparență și responsabilitate și de mecanisme de supraveghere și punere în executare;

37.  insistă asupra necesității aplicării principiului precauției și a unei abordări ecosistemice în ceea ce privește orice activitate care influențează mediul de viață;

Energia

38.  atrage atenția asupra penuriei din ce în ce mai mari de surse de energie fosilă convențională, cum este petrolul, gazele naturale sau cărbunele; menționează din nou contribuția acestora în ceea ce privește gazele cu efect de seră, pe când sursele neconvenționale ar trebui supuse unei evaluări a impactului asupra mediului și productivității;

39.  formulează un avertisment în ceea ce privește operațiunile de extracție și de explorare offshore a petrolului în zone ambiental fragile, cum ar fi zona arctică, și se opune extracției de petrol din șisturi și nisipuri bituminoase;

40.  subliniază că trecerea la o economie ecologică impune o transformare radicală a sectorului energetic, în vederea promovării energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice, precum și accesul universal la energie pentru cei săraci și stimularea electrificării, mai ales în țările cel mai puțin dezvoltate subliniază că este nevoie de tehnologie în domeniul energiei regenerabile și de tehnologie (tras-sectorială), precum și de un transfer de cunoștințe de specialitate, îndeosebi pentru a sprijini utilizarea energiei regenerabile la nivel local și la scară mică, cu scopul de a nu îngrădi dreptul lor la dezvoltare;

41.  solicită obiective și măsuri de la nivel mondial, în scopul măririi gradului de utilizare a energiei regenerabile și a eficienței energetice în întreaga lume;

42.  consideră că energia din surse regenerabile și eficiența energetică pot combate schimbările climatice, pot contribui la dezvoltarea socială și economică, pot crește securitatea aprovizionării și pot aduce avantaje pentru mediu și sănătate;

43.  cere Summitului Rio + 20 să asigure sustenabilitatea produselor pe bază de biocombustibili și bioenergie și subliniază, în acest sens, că drepturile omului și protecția mediului trebuie respectate pe deplin;

44.  consideră că intervalele de timp scurte utilizate în metodologia actuală de contabilizare a LULUCF privind emisiile de gaze cu efect de seră (GES) compromit rezultatele reducerii emisiilor de GES; solicită revizuirea acestei metodologii pentru a salvgarda capacitatea de adaptare a ecosistemelor naturale;

45.  consideră că costurile externe ale aprovizionării cu energie ar trebui să se oglindească în prețul energiei;

46.  reamintește, având în vedere riscurile legate de energia nucleară, dovedite încă o dată de catastrofa de la Fukushima, necesitatea absolută de a garanta cel mai ridicat nivel de siguranță nucleară în UE și de a promova aceste cerințe la nivel internațional; solicită eliminarea treptată a centralelor nucleare existente și se opune construirii oricăror centrale nucleare noi;

Agricultura și securitatea alimentară

47.  subliniază faptul că accesul la o alimentație sănătoasă, corespunzătoare, este un drept de bază al omului și, prin urmare, solicită acțiuni ferme, coordonate împotriva cauzelor adânci, provocate de om, ale foametei, precum și asigurarea suveranității alimentare pentru țările în curs de dezvoltare;

48.  subliniază că agricultura organică, durabilă, pe scară mică trebuie urgent promovată în contextul eradicării sărăciei, admițând faptul că există deja sisteme agricole multifuncționale adecvate și cu un impact scăzut, care folosesc semințe tradiționale, și că acestea ar trebui promovate;

49.  este încredințat că sectorul zootehnic constituie o componentă esențială a economiei ecologice, că implementarea unor practici zootehnice civilizate și sustenabile este vitală și că îmbunătățirea și salvgardarea mijloacelor de subzistență joacă un rol important în ceea ce privește reducerea efectelor schimbărilor climatice, în special în țările în curs de dezvoltare și în zonele rurale;

50.  împărtășește opinia Comisiei, și anume că inițiativele actuale care promovează agricultura sustenabilă bazată pe acțiuni multilaterale (precum FAO), activități regionale, naționale și locale (precum agricultura organică și cu valoare naturală ridicată, serele eficiente din punct de vedere energetic, adăpostirea sustenabilă a animalelor, agricultura de precizie, activități agricole fără emisii de CO2, biomasa și fermentarea îngrășămintelor naturale), precum și pe activități comerciale ar trebui consolidate și că, în plus, în cadrul măsurilor de guvernanță ale Comitetului pentru securitate alimentară, ar trebui lansate inițiative și parteneriate noi cu scopul de a crește sustenabilitatea consumului și a producției de alimente, de a susține reziliența comunității și de a reduce nivelul foametei;

51.  solicită să se ia măsuri la nivel global prin care să se creeze mai multă transparență pe piața de mărfuri și să se pună capăt speculațiilor care duc la o volatilitate crescută a prețurilor și la crizele alimentare globale ulterioare, prin adoptarea recomandărilor raportorului special al ONU pentru dreptul la hrană; constată cu îngrijorare tendințele mondiale de achiziționare pe scară largă a terenurilor din țările în curs de dezvoltare de către entități străine; subliniază nevoia de a opri această tendință pentru a asigura securitatea alimentară și a proteja drepturile comunităților autohtone și ale micilor proprietari;

52.  regretă progresul lent înregistrat în ceea ce privește negocierile și angajamentele asumate în contextul Convenției ONU pentru combaterea deșertificării (UNCCD); consideră că solul este o resursă insuficientă și că degradarea terenurilor și schimbarea modului în care sunt utilizate reclamă o reacție la nivel mondial; solicită acțiuni concrete, măsuri eficiente și monitorizare, în special în ceea ce privește producerea biocombustibililor;

53.  subliniază importanța vitală a utilizării întregului potențial și a garantării drepturilor de proprietate ale micilor producători, ale producătorilor autohtoni și ale fermelor familiale, care asigură cea mai mare parte din livrările de alimente la nivel mondial și au nevoie de sprijin specific pentru producție și acces pe piață

54.  subliniază nevoia de cercetare aplicată și inovare în domeniul agriculturii, în vederea stimulării soluțiilor sustenabile, cum ar fi agricultura de precizie, care reduce nevoia de irigare, și produsele de protecție a plantelor;

55.  este de acord cu recomandările formulate de FAO, IFAD, FMI, OCDE, UNCTAD, PAM, Banca Mondială, OMC, IFPRI și Grupul de acțiune la nivel înalt (HLTF) al Organizației Națiunilor Unite pentru G20, pentru ca statele să elimine din politicile naționale actuale prevederile prin care se subvenționează sau se mandatează producția ori consumul de biocombustibili, cel puțin până la punerea în aplicare a garanțiilor de eliminare a concurenței cu producția de alimente, biodiversitatea și protecția climei;

Pădurile

56.  subliniază faptul că despădurirea și degradarea pădurilor provoacă daune sociale și ambientale în urma cărora redresarea este dificilă, cum ar fi deteriorarea stării apei pe termen lung, formarea stepei și deșertificarea, schimbările climatice și pierderea biodiversității, sărăcia în mediul rural și conflictele teritoriale, accesul la resurse, drepturi și beneficii, costurile economice generale, care depășesc cu mult cheltuielile aferente măsurilor de protecție și de îmbunătățire; consideră că Summitul Rio+20 ar trebui să aibă drept obiectiv asigurarea guvernanței forestiere participative, o participare justă și echitabilă la beneficii și conservarea și utilizarea sustenabilă a pădurilor la scară mondială;

57.  relevă necesitatea de a promova managementul sustenabil al pădurilor și de a combate despădurirea, inter alia prin închiderea piețelor pentru cheresteaua tăiată în mod ilegal sau nesustenabil; subliniază că, pentru atingerea acestui obiectiv, este necesară instituirea unor parteneriate cu guvernele, comunitățile locale și grupurile autohtone, cu societatea civilă și cu sectorul privat;

58.  subliniază, în acest context, nevoia de a respecta angajamentul de la Nagoya cel puțin pe jumătate și, dacă este fezabil, să se reducă aproape până la zero rata de pierdere a tuturor habitatelor naturale, inclusiv pădurile, până în anul 2020;

59.  consideră că, prin concepție, instrumentul REDD+ din cadrul CCONUSC ar trebui să asigure respectarea obiectivelor și țintelor stabilite în materie de protejare generală a pădurilor și să contribuie la realizarea acestora, și că, de exemplu, ar trebui dezvoltate infrastructuri specifice pentru observarea prin satelit și in situ, pentru a se stabili că carbonul este colectat într-o pădure protejată, precum și respectarea drepturilor omului și a prevederilor pertinente din Convenția privind diversitatea biologică; solicită, prin urmare, o mai mare transparență în alocarea fondurilor relevante și o monitorizare mai temeinică; subliniază că, prin concepție, mecanismul REDD+ ar trebui să asigure beneficii substanțiale pentru biodiversitate și servicii ecosistemice vitale dincolo de atenuarea schimbărilor climatice și să contribuie la consolidarea drepturilor și la ameliorarea traiului populațiilor dependente de păduri, în special al comunităților autohtone și locale;

60.  își exprimă îngrijorarea cu privire la noul Cod forestier, care urmează să fie adoptat de senatul brazilian și care va exacerba despădurirea în zona braziliană a Amazonului, stânjenind, astfel, eforturile internaționale de atenuare a schimbărilor climatice;

61.  îndeamnă statul-gazdă, Brazilia, să își asume un angajament clar de a proteja pădurile amazoniene și de a pune capăt hărțuirii criminale a reprezentanților societății civile care doresc să protejeze mediul;

62.  solicită Comisiei să pună la dispoziție, în timp util pentru Summitul Rio+20, un studiu de evaluare a impactului consumului de produse alimentare și nealimentare al UE asupra despăduririi; solicită ca studiul să evalueze și impactul politicilor și legislației existente a UE asupra despădurii și să schițeze noi inițiative politice care să abordeze efectele identificate;

Substanțele chimice și cele periculoase

63.  susține punctul de vedere al Comisiei conform căruia a venitul timpul să se creeze un regim internațional mai strict și mai coerent de reglementare a utilizării substanțelor chimice și a celor periculoase și conform căruia, în cadrul Summitului Rio+20, ar trebui să se facă demersuri în vederea realizării acestui obiectiv, solicitând adoptarea legislației UE privind REACH ca model de către un număr cât mai mare de țări;

Gestionarea deșeurilor

64.  subliniază faptul că o bună gestionare a deșeurilor nu numai că reduce efectele asupra mediului, ci reprezintă și o sursă de materii reciclabile și reutilizabile, precum și de locuri de muncă;

65.  subliniază faptul că există multe resurse care, în prezent, sunt îngropate în depozite de deșeuri, incinerate sau au un impact negativ asupra mediului și comunităților locale și care pot fi reutilizate și reciclate; subliniază faptul că ar trebui depuse eforturi susținute în ceea ce privește reciclarea acestor resurse, astfel ca societățile locale să beneficieze de o valoare adăugată, prin locuri de muncă și inovare, iar reciclarea și reutilizarea să prevină distrugerea habitatelor naturale și a societăților locale;

Crearea condițiilor pentru stimularea piețelor și a investițiilor în resursele umane

66.  subliniază nevoia de includere a biodiversității, a serviciilor ecosistemice și a resurselor naturale în conturile naționale, precum și a tuturor planurilor și strategilor de eradicare a sărăciei/de dezvoltare;

Subvențiile dăunătoare mediului

67.  subliniază că este necesar să se elimine urgent subvențiile dăunătoare mediului și să se elaboreze și să se pună în aplicare stimulente pozitive pentru a beneficia de biodiversitate și de conservarea acesteia;

68.  salută, în această privință, atenția mai mare acordată ecologizării PAC în cadrul propunerilor de reformă a PAC;

69.  solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se lanseze o serie de măsuri coordonate la nivelul țărilor destinate identificării și eliminării treptate a tuturor subvențiilor dăunătoare mediului până în 2020, în conformitate cu angajamentele de la Nagoya;

Instrumentele de reglementare și de piață

70.  subliniază că folosirea instrumentelor de reglementare, atât la nivel național, cât și internațional, precum și a instrumentelor de piață va avea un rol esențial în ceea ce privește sustenabilitatea generală a societății noastre; relevă, în acest context, că se impune abordarea în regim de urgență a efectelor exercitate de transporturile navale și aeriene internaționale asupra climei și evidențiază exemplul UE și al obiectivelor 20-20.20 ale acesteia, precum și standardele și politicile sale ambientale progresive în general;

71.  subliniază faptul că un cadru de reglementare cuprinzător, clar și fiabil este necesar pentru a permite actorilor să orienteze raționamentul economic către o economie ecologică, responsabilă și eficientă;

72.  solicită stabilirea la nivel internațional a unei taxe pe tranzacțiile financiare ;

73.  subliniază că reformele fiscale gândite pentru a transfera sarcina fiscală de la muncă la folosirea resurselor și la poluare pot contribui la înregistrarea unui rezultat benefic atât pentru ocuparea forței de muncă, cât și pentru mediu, întrucât transferul respectiv sporește atractivitatea eficienței utilizării resurselor, a reciclării și a reutilizării și, astfel, asigură mai multe oportunități de ocupare a forței de muncă;

74.  invită Comisia Europeană să promoveze includerea aspectelor legate de mediu în negocierile comerciale internaționale;

Finanțare

75.  subliniază că trecerea la o economie ecologică va impune realizarea unor investiții financiare la scară largă, că nu va fi de ajuns să se folosească banii publici și că finanțarea publică va trebui să accelereze și să susțină investițiile private; subliniază nevoia de promovare a inovării și a noilor tehnologii inclusiv prin îmbunătățirea accesului la finanțare;

76.  solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se reformeze strategiile de finanțare actuale și să se creeze, în funcție de necesități, noi mecanisme de finanțare și parteneriate public-private;

77.  consideră că țările în curs de dezvoltare au nevoie de un cadru pe termen lung stabil în ceea ce privește sprijinul financiar, edificarea capacităților și transferul tehnologic pentru a promova dezvoltarea durabilă și a putea să evite calea dezvoltării care implică un nivel ridicat de consum de energie și de emisii de carbon pe care au urmat-o țările industrializate;

78.  solicită Summitului Rio + 20 să întărească măsurile și să mărească resursele disponibile pentru mecanismele de reducere a riscurilor ambientale și a riscurilor de producere a dezastrelor la nivel mondial;

79.  subliniază că Ajutorul oficial pentru dezvoltare (AOD) ar trebui să fie monitorizat mai bine, inclusiv prin utilizarea unor măsuri alternative pentru angajamentele privind dezvoltarea, cum ar fi ajutorul OCDE programabil la nivel de țară sau angajamentul față de indicele de dezvoltare, astfel încât să se asigure conformitatea cu acordurile multilaterale în materie de mediu și contribuția la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și cu obiectivele mai generale ale economiei ecologice;

80.  consideră că este vital ca țările cele mai sărace să aibă acces la formele inovatoare de finanțare pentru a elimina deficitul de fonduri cu care se confruntă aceste țări;

81.  solicită monitorizarea efectelor finanțării asupra echilibrului de gen pentru a asigura o finanțare care să ia în considerare dimensiunea de gen;

Puteri mai ample pentru cetățeni

82.  consideră că este extrem de important ca cetățenilor să le fie conferite noi puteri în ceea ce privește guvernanța în materie de mediu și solicită ca, în cadrul Summitului Rio+20 ,să se realizeze progrese cu privire la asigurarea aplicării efective, la nivel mondial, a principiului 10 din Declarația de la Rio; este de părere că UE poate oferi, în cadrul discuțiilor la nivel internațional, o experiență importantă, dat fiind că aplică de peste 10 ani Convenția de la Aarhus;

83.  solicită extinderea prevederilor Convenției de la Åarhus dincolo de CEE-ONU printr-o convenție globală sau deschiderea Convenției de la Åarhus părților din afara CEE-ONU;

84.  recomandă o abordare cuprinzătoare a respectării principiilor ținând de drepturile omului, implementând, în același timp, politici care vizează o dezvoltare sustenabilă; subliniază nevoia de a asigura un nivel adecvat de protecție pentru persoanele cele mai afectate de schimbările climatice;

85.  subliniază faptul că orice instrument de reglementare poate avea succes numai dacă este combinat cu informare și educație; în plus, consideră că modificarea valorilor și a comportamentului în cadrul abordărilor ascendente este foarte importantă și solicită, în mod special, inițiative de mobilizare a tineretului, întrucât generația care va fi afectată de consecințele acțiunilor noastre este generația următoare;

Formarea

86.  subliniază că este necesar ca programele de educație și de formare, în special cele dedicate tinerilor, să fie susținute în toate țările; promovarea de noi competențe va contribui la crearea de noi locuri de muncă pe piața globală a muncii, generând efecte pozitive care se pot multiplica la nivel social;

Tehnologiile

87.  evidențiază importanța cercetării, a dezvoltării și a inovării și nevoia de cooperare în domeniul științific și tehnologic;

88.  admite că inovarea, evaluarea și transferul în domeniul tehnologic sunt esențiale pentru a face față provocărilor de mediu, economice și sociale; subliniază însă și faptul că dezvoltarea tehnologică nu poate fi singura soluție la problemele legate de mediu sau în ceea ce privește eradicarea sărăciei;

89.  subliniază că inovarea este mai mult decât inovarea tehnică – inovarea socială oferă soluții noi și eficace pentru necesitățile sociale urgente, create de către indivizi sau organizații, cu un imperativ social, nu neapărat comercial; subliniază, de asemenea, că inovarea socială le oferă cetățenilor, indiferent de circumstanțe, ocazia de a-și consolida mediul de muncă și de trai, contribuind astfel la lărgirea puterilor societății civile la nivel mondial și constituind o oportunitate pentru ca societatea civilă să participe la protecția și la utilizarea sustenabilă a resurselor naturale;

90.  își exprimă opoziția față de propunerile de geoinginerie pe scară largă;

91.  reamintește că protecția cunoștințelor, a inovațiilor și a practicilor comunităților locale și a celor autohtone constituie o parte explicită a acordurilor Summitului de la Rio, asigurând modalități de ultimă generație, sigure și rezistente de utilizare a capacităților naturii;

92.  subliniază că introducerea unor tehnologii noi și emergente nu trebuie să compromită obiectivele privind dezvoltarea corectă și durabilă și eradicarea sărăciei; scoate în evidență faptul că tehnologiile pot exercita efecte ambientale, sociale și economice diferite și că, în lipsa unei supravegheri adecvate, unele tehnologii pot duce la exploatarea nesustenabilă a resurselor naturale (precum apa, terenurile, biomasa), la creșterea sărăciei și la alte efecte sociale negative;

93.  susține, prin urmare, Planul strategic pentru sprijin tehnologic și dezvoltarea capacităților de la Bali privind tehnologia legată de mediu, precum și obiectivele de evaluare și de transfer al tehnologiilor nepoluante; solicită ca, în cadrul sistemului ONU, să fie creată o capacitate de monitorizare, evaluare și informare cu privire la tehnologiile noi, pentru a întregi un concept de sustenabilitate mai amplu și pentru a promova o dezvoltare sustenabilă a produselor și a proceselor în toate domeniile;

Evaluarea progreselor

94.  solicită dezvoltarea urgentă, în cadrul studiilor, a unui nou set de unități pentru măsurarea progresului realizat către echitate și dezvoltare durabilă;

95.  subliniază că Summitul Rio+20 ar trebui să ofere un model alternativ de evaluare a creșterii și a bunăstării „dincolo de PIB”, pe baza unor inițiative precum sistemul internațional de conturi economice și de mediu integrate (SEEA), indicele de dezvoltare umană și Proiectul OCDE „Măsurarea progresului societăților”; subliniază că acest model este necesar pentru a evalua progresele într-un sens larg, care să includă dimensiunile economică, ambientală și socială; solicită, prin urmare, adoptarea unor indicatori clari și cuantificabili care să ia în considerare schimbările climatice, biodiversitatea, eficiența resurselor și incluziunea socială;

96.  solicită o discuție amplă privind includerea acestor indicatori la nivel internațional în procesele folosite de obicei pentru evaluarea progresului public și privat;

97.  solicită recunoașterea principiului neregresiunii în contextul protecției mediului, precum și al drepturilor fundamentale;

Îmbunătățirea guvernanței și implicarea sectorului privat

98.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească urgent guvernanța în materie de dezvoltare durabilă;

99.  opinează că Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu trebuie consolidat în cadrul ONU, de exemplu prin transformarea Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu într-o agenție specializată a ONU (precum OIM), deoarece acesta ar fi modul optim de a îmbunătăți guvernanța în materie de mediu de la nivel internațional și de a progresa pe calea unei dezvoltări durabile la nivel mondial; face însă referire, în acest context, la toate opțiunile identificate în cadrul discuțiilor Helsinki-Nairobi;

100.  solicită crearea, sub egida Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, a unei comisii speciale de oameni de știință, după modelul Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice, însărcinată cu revizuirea și evaluarea la nivel intersectorial a celor mai recente informații științifice, tehnice și socioeconomice, elaborate la nivel mondial și importante pentru înțelegerea biodiversității și a sustenabilității;

101.  propune din nou să se înființeze o instanță internațională în domeniul protecției mediului, astfel încât legislația în acest domeniu să aibă un caracter obligatoriu și un titlu executoriu mai pronunțate, sau cel puțin o autoritate internațională, cum ar fi un ombudsman cu competențe de mediere;

102.  solicită ca în cadrul Summitului Rio+20 să se lanseze o strategie de creștere a coerenței dintre diferitele acorduri multilaterale privind mediul; subliniază, în această privință, necesitatea unei abordări coordonate la nivelul celor trei Convenții de la Rio (privind biodiversitatea, schimbările climatice și deșertificarea), deoarece acestea sunt intrinsec corelate, operează în aceleași ecosisteme și se ocupă de chestiuni interdependente;

103.  subliniază necesitatea de a implica actorii de la nivel mondial, național și local în procesele de punere în aplicare;

104.  subliniază necesitatea unei mai mari implicări a miniștrilor de finanțe, ai economiei, ai dezvoltării, ai mediului și a altor miniștri în elaborarea unor politici de dezvoltare durabilă;

105.  solicită ca, în cadrul Summitului Rio+20, angajarea celor mai importante părți interesate să devină mai hotărâtă, inclusiv a sectorului privat; subliniază că mediul de afaceri și societatea civilă, în special ONG-urile, mișcările sociale și comunitățile locale trebuie să aibă un rol proeminent;

106.  subliniază că, pentru a obține rezultate concrete, este important ca în țările în curs de dezvoltare și în țările dezvoltate mediul de afaceri și societatea civilă să colaboreze;

107.  subliniază importanța implicării cetățenilor; solicită ca aceștia să fie sensibilizați și informați mai bine cu privire la consumul sustenabil și cere să se introducă și să se promoveze stimulentele pentru a schimba valorile și comportamentul și a facilita luarea unor decizii responsabile, atât de către cetățeni, cât și de către industrie;

108.  subliniază nevoia de acțiune pentru a declanșa o modificare de comportament în direcția unui model de consum sustenabil;

109.  subliniază că toate părțile interesate importante ar trebui să aibă un acces deplin, deschis și echitabil la toate negocierile și la toate reuniunile dintre sesiuni și de pregătire pentru Summitul Rio+20;

110.  consideră că reprezentanții parlamentari ar trebui să aibă un rol activ în legătură cu această conferință; consideră că, în mod ideal, Parlamentul European ar trebui să fie asociat în mod oficial cu conferința, fiindu-i acordat același statut pe care îl are delegația Comisiei sau cel puțin același statut de care a beneficiat în cadrul altor conferințe;

o
o   o

111.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

Rezoluţia Parlamentului European din 29 septembrie 2011 referitoare la viitorul Fondului european de ajustare la globalizare

P7_TA(2011)0431 B7-0521/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1), care a instituit Fondul european de ajustare la globalizare,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind activitățile FEG,

–  având în vedere conferințele părților interesate, organizate de Comisie în ianuarie și martie 2011 împreună cu statele membre și cu reprezentanții partenerilor sociali, pe tema viitorului FEG,

–  având în vedere rezoluțiile pe care le-a adoptat începând din ianuarie 2007 referitoare la mobilizarea FEG, inclusiv observațiile Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) pe marginea solicitărilor respective,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la finanțarea și funcționarea Fondului european de ajustare la globalizare(5), inclusiv avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) din 25 iunie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii(6),

–  având în vedere deliberările grupului de lucru special pentru FEG al Comisiei EMPL,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât FEG a fost instituit pentru a sprijini măsurile în favoarea lucrătorilor celor mai afectați de concedierile în masă cauzate de globalizare sau de criza economică și financiară în Uniunea Europeană, cu scopul promovării reintegrării lor pe piața muncii;

B.  întrucât, în cele mai multe cazuri, FEG a fost mobilizat pentru concedierile cauzate de criza economică și financiară;

C.  întrucât Comisia propune prelungirea până la sfârșitul anului 2013 a derogării temporare care permite utilizarea FEG pentru a sprijini lucrătorii concediați din cauza crizei economice și financiare globale;

D.  întrucât FEG a fost conceput ca un instrument de intervenție rapidă în eventualitatea unor concedieri în masă, pentru a preveni șomajul de lungă durată în condiții dificile pe piața muncii; întrucât scopul original al FEG a fost acela de a atenua, într-un timp scurt, problemele acute și neprevăzute de pe piața muncii cauzate de concedierea unui număr mare de lucrători fie de întreprinderile mari, fie de IMM-urile dintr-un anumit sector sau dintr-o anumită regiune; reamintind, în același timp, că obiectivele pe termen lung prevăzute de Europa 2020 vizând creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a capacităților de inserție profesională sunt sprijinite prin Fondul social european (FSE);

E.  întrucât procedura greoaie de mobilizare a FEG a fost identificată drept un defect major al regulamentului pertinent;

F.  întrucât unele state membre au avut dificultăți în utilizarea FEG din cauza problemelor întâmpinate în identificarea de surse de finanțare națională complementară;

G.  întrucât FEG a contribuit la testarea unor măsuri inovatoare menite să dezvolte capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor;

H.  întrucât Regulamentul FEG actual s-a dovedit suficient de flexibil pentru a putea fi aplicat în contexte și sisteme de piețe ale muncii diferite din UE;

I.  întrucât FEG a finanțat măsuri complementare celor finanțate prin FSE, pe lângă acordarea de alocații pe perioada de formare și reconversie,

1.  reamintește că FEG a fost instituit cu scopul de a demonstra solidaritatea UE cu lucrătorii afectați de concedierile în masă cauzate de globalizare și că, în 2009, acesta a fost extins – prin planul de redresare – pentru a acoperi și concedierile cauzate de criza economică și financiară;

2.  recunoaște valoarea adăugată a FEG ca instrument de intervenție rapidă cu domeniul de aplicare limitat la cofinanțarea măsurilor active de pe piața muncii destinate a-i ajuta pe lucrătorii care și-au pierdut slujbele să reintre pe piața muncii; subliniază, de asemenea, că, pe viitor, obiectivul ar trebui să fie mai curând politicile durabile pentru piața muncii; îndeamnă statele membre să utilizeze Fondul european de ajustare la globalizare pentru a urmări obiectivele UE și a promova noi competențe, inclusiv în legătură cu noi locuri de muncă ecologice, durabile și de înaltă calitate;

3.  este mulțumit de faptul că FEG a reușit să ofere sprijin unui procent de circa 10% din toți lucrătorii concediați în UE în perioada 2009-2010 și observă că 40% dintre lucrătorii asistați prin FEG în 2009 s-au reintegrat cu succes pe piața muncii, în pofida efectelor negative ale crizei economice și financiare asupra piețelor forței de muncă;

4.  sprijină propunerea Comisiei de a prelungi FEG și după expirarea CFM actual și solicită clarificarea de urgență a situației în ceea ce privește agricultorii și persoanele care lucrează cu contracte pe termen fix;

5.  solicită ca noul FEG să fie strâng legat de un cadru european de restructurare, necesar pentru a anticipa și a gestiona tranziția;

6.  este de opinie că crea mai mare valoare adăugată pe care ar putea-o oferi un FEG reînnoit ar fi sprijinirea eficientă a formării și reconversiei lucrătorilor în vederea reintegrării lor în muncă în circumstanțe dificile de pe piața muncii, rezultate în urma restructurării neprevăzute a unor întreprinderi sau sectoare, situație care creează sau agravează neadecvarea competențelor deținute la cerințele noi; subliniază că un astfel de instrument ar furniza un complement de valoare măsurilor finanțate prin FSE, care sunt destinate cu precădere adaptării la provocările globale, în vederea unei creșteri economice durabile; subliniază în continuare că, pe de o parte, acest instrument ar asigura solidaritatea UE cu lucrătorii afectați de restructurări și, pe de altă parte, toate statele membre ar putea beneficia de intervențiile la timp, țintite și adaptate situației prin acest fond pentru a preveni șomajul de lungă durată;

7.  este de părere că principala provocare în viitor este introducerea unor proceduri de intervenție mai rapide, care să permită mobilizarea rapidă și eficientă a FEG;

8.  recunoaște eforturile Comisiei de a prezenta soluții viabile pentru reducerea duratei procedurii de solicitare și mobilizare a FEG la maximum șase luni între depunerea solicitării și transferul fondurilor către statul membru în cauză, în conformitate cu procedurile legislative și bugetare stabilite în prezent pentru FEG; remarcă totuși lipsa progreselor în cei patru ani de când este operațional FEG și îndeamnă statele membre să-i grăbească funcționarea prin anticiparea măsurilor care intră în domeniul său de aplicare, fără a dezavantaja statele membre care întâmpină dificultăți bugetare;

9.  cere ca viitorul FEG să fie puternic orientat către inovare, în acord cu obiectivele Strategiei Europa 2020, și solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru ca o criză locală, regională sau națională care duce la pierderi semnificative de locuri de muncă să poată de asemenea să fie luată în considerare ca temei pentru asistență prin FEG;

10.  subliniază că Comisia trebuie să se asigure că măsurile adoptate sunt coerente și compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și să-și utilizeze o parte din bugetul pentru asistență tehnică pentru promovarea și diseminarea celor mai bune practici între statele membre și pentru învățarea unele de la altele;

11.  îndeamnă Comisia să asigure coerența între intervențiile prin FEG și acțiunile dedicate unor întreprinderi și sectoare din perspectiva regulilor de concurență și a politicii industriale a UE;

12.  solicită îmbunătățirea viitorului Regulament FEG, pentru a se garanta că fondul nu generează efecte de pericol moral pentru întreprinderile multinaționale;

13.  subliniază faptul că partenerii sociali și autoritățile locale ar trebuie puternic implicate în procedura de solicitare și, mai ales, în elaborarea ansamblului coordonat de măsuri; reiterează că partenerii sociali ar trebui să participe la monitorizarea, punerea în aplicare și evaluarea rezultatelor pentru lucrători;

14.  îndeamnă Comisia să caute modalități prin care să se asigure că finanțarea prin FEG nu este utilizată indirect de întreprinderile multinaționale cu profituri nete pentru a-și reduce costurile legate de restructurarea responsabilă din punct de vedere social și pentru a evita responsabilitățile care le revin; solicită Comisiei să instituie un cadru UE pentru anticiparea și gestionarea schimbărilor și restructurării, în care aceste întreprinderi să răspundă financiar pentru măsurile de reangajare;

15.  îndeamnă Comisia să identifice motivele pentru care unele state membre nu au utilizat niciodată FEG, deși au avut loc pe teritoriul lor concedieri masive, și să propună soluții corespunzătoare, pentru a garanta faptul că finanțările prin FEG sunt distribuite conform obiectivului Uniunii de promovare a coeziunii economice, sociale și teritoriale și solidarității între statele membre (articolul 3 TUE);

16.  subliniază că FEG ar trebui să continue să finanțeze doar măsurile active pentru piața muncii care completează măsurile prevăzute conform legislației naționale în cazul unor concedieri în masă; în continuare, propune ca, pe viitor, alocațiile sprijinite prin FEG să fie întotdeauna cuplate cu măsuri de formare sau reconversie finanțate de asemenea prin FEG și ca acestea să nu înlocuiască alocațiile furnizate conform legislației naționale sau comunitare sau conform contractelor colective;

17.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea alinierii ratei de cofinanțare prin FEG la cea aplicabilă în cazul fondurilor structurale pentru statul membru în cauză;

18.  solicită ca cererile să furnizeze informații privind sursele de cofinanțare;

19.  îndeamnă Comisia să monitorizeze mai îndeaproape procesul de punere în aplicare, pentru a se asigura că rezultatele măsurilor finanțate sunt benefice în mod egal pentru toți lucrătorii, și să creeze o bază de date cuprinzând modele și exemple de bune practici;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 406, 30.12.2006, p. 1. (3) JO L 167, 29.6.2009, p. 26. (4) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0303. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0266.

Declaraţia Parlamentului European din 29 septembrie 2011 privind instituirea unui Corp voluntar european de ajutor umanitar

P7_TA(2011)0432 P7_DCL(2011)0025

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede, la articolul 214 alineatul (5), că „pentru a stabili un cadru al contribuțiilor comune ale tinerilor europeni la acțiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar”;

B.  întrucât, la 23 noiembrie 2010, Comisia a emis o Comunicare intitulată „Modalități de exprimare a solidarității cetățenilor Uniunii Europene prin intermediul voluntariatului: primele reflecții privind un Corp voluntar european de ajutor umanitar (CVEAU)”;

C.  întrucât 2011 este „Anul european al voluntariatului”,

1.  declară că acțiunea umanitară reprezintă o expresie fundamentală a valorii europene a solidarității;

2.  subliniază că tradiția europeană îndelungată a voluntariatului este o componentă indispensabilă a identității noastre europene comune;

3.  subliniază că CVEAU va conferi valoare adăugată cetățenilor europeni, încurajând participarea activă a acestora și contribuind la realizarea unei coeziuni sporite a societății;

4.  invită Parlamentul European și Consiliul să stabilească normele și procedurile de funcționare a Corpului ca reacție la dezastre și să acționeze în vederea înființării prompte a acestuia;

5.  consideră că cele mai importante componente ale Serviciului de voluntariat ar trebui să fie identificarea și selectarea voluntarilor, alături de formarea și de repartizarea acestora;

6.  s subliniază că Serviciul de voluntariat ar trebui să se bazeze pe cerere și pe necesități, iar securitatea trebuie să aibă o importanță primordială;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista cu semnatarii se publică în anexa 1 a procesului-verbal din 29 septembrie 2011 (P7_PV(2011)09-29(ANN1)).

Declaraţia Parlamentului European din 29 septembrie 2011 privind invalizii civili de război

P7_TA(2011)0433 P7_DCL(2011)0021

Parlamentul European,

–  având în vedere programul de la Stockholm adoptat de Consiliul European în decembrie 2009,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană este de mult timp un promotor declarat al păcii internaționale și al prevenirii utilizării minelor antipersonal;

B.  întrucât invalizii civili de război, victime ale minelor antipersonal și ale altor arme abandonate, și victimele actelor de terorism din statele membre și din țările candidate se confruntă cu probleme de sănătate și dificultăți socioeconomice permanente care trebuie abordate într-o manieră cuprinzătoare și coordonată,

1.  consideră că Europa ar trebui să dea un exemplu pentru restul lumii prin recunoașterea și abordarea nevoilor pe termen lung ale victimelor atacurilor teroriste și ale invalizilor civili de război, acordând acestora un statut special;

2.  invită Comisia să întreprindă măsurile necesare pentru a se asigura că nevoile medicale și societale permanente ale invalizilor civili de război și ale victimelor terorismului sunt îndeplinite fără discriminare în UE, cu scopul de a ajuta astfel de persoane să ducă o viață demnă în mediul lor propriu;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista cu semnatarii se publică în anexa 2 a procesului-verbal din 29 septembrie 2011 (P7_PV(2011)09-29(ANN2)).