Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2010 (2011/2106(INI))

P7_TA(2011)0467 A7-0285/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2010,

–  având în vedere articolul 24 al treilea paragraf, articolul 228 și articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2008(1) privind adoptarea unei decizii a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului,

–  având în vedere acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

–  având în vedere normele de aplicare a statutului Ombudsmanului de la 1 ianuarie 2009(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0285/2011),

A.  întrucât raportul anual privind activitatea Ombudsmanului European în 2010 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 10 mai 2011 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 23 mai 2011 la Bruxelles;

B.  întrucât articolul 24 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

C.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

D.  întrucât politica externă comună, politica de securitate și competențele Consiliului European fac parte din competențele Ombudsmanului European;

E.  întrucât articolul 43 din Cartă prevede că „Orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale”;

F.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a devenit obligatorie din punct de vedere juridic în majoritatea statelor membre ale UE, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, fapt ce conferă o mai mare legitimitate deciziilor Ombudsmanului European;

G.  întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a introdus o bază juridică pentru norme comune în materie de procedură administrativă în instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE, care, în conformitate cu articolul 298 din TFUE, „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă”, având, de asemenea, un impact asupra activității Ombudsmanului European, ca urmare, inter alia, a instituirii Serviciului European de Acțiune Externă și a faptului că Consiliul European a devenit o instituție a UE;

H.  întrucât administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau principiu pe care este obligat să le respecte;

I.  întrucât dl Diamandouros a fost reales Ombudsman European de către Parlament în cadrul ședinței plenare de la Strasbourg din 20 ianuarie 2010 și a depus jurământul în fața Curții de Justiție în Luxemburg la 25 octombrie 2010;

J.  întrucât la 27 septembrie 2010 instituția Ombudsmanului European și-a sărbătorit cea de-a cincisprezecea aniversare; întrucât de-a lungul acestor cincisprezece ani Ombudsmanul a răspuns la peste 36 000 de petiționari și a încheiat peste 3 800 de anchete privind posibile administrări defectuoase;

K.  întrucât Ombudsmanul a utilizat cea de-a cincisprezecea aniversare a instituției pentru a lansa o nouă strategie pentru mandatul său 2009-2014; întrucât această strategie se axează pe ascultarea părților interesate, obținerea mai rapidă de rezultate, impactul pozitiv asupra culturii administrative a Uniunii, punerea la dispoziția părților interesate și a publicului de informații utile și la timp și regândirea constantă a modalității de utilizare a resurselor disponibile;

L.  întrucât, în 2010, Ombudsmanul a primit 2 667 de plângeri; întrucât aceasta reprezintă peste 400 de plângeri mai puțin față de 2009;

M.  întrucât, în 2010, Ombudsmanul a încheiat 326 de anchete (318 în 2009), dintre care 323 au fost deschise ca urmare a depunerii plângerilor; întrucât durata medie de încheiere a anchetelor a ajuns de la 13 luni în 2008 la 9 luni în 2009 și 2010; întrucât majoritatea anchetelor au fost încheiate într-un an (66%), iar mai mult de jumătate (52%) au fost încheiate în decursul a trei luni;

N.  întrucât Ombudsmanul poate lansa anchete din proprie inițiativă atunci când intenționează să investigheze un posibil caz de administrare defectuoasă ce are la bază o plângere depusă de o persoană neautorizată sau atunci când pare să existe o problemă sistemică în cadrul instituțiilor; întrucât, în 2010, Ombudsmanul a încheiat trei, și a deschis șase anchete din proprie inițiativă;

O.  întrucât 65% dintre anchetele deschise în 2010 au vizat Comisia Europeană (56% în 2009), 10% au vizat Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO), 7% Parlamentul European, 2% Consiliul Uniunii Europene și 1% Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

P.  întrucât în peste jumătate (55%) dintre cazurile încheiate în 2010, instituția în cauză a acceptat o soluție amiabilă sau a rezolvat problema;

Q.  întrucât Ombudsmanul poate prezenta un comentariu suplimentar, dacă, pe durata procesului de soluționare a unui caz, este identificată o oportunitate de îmbunătățire a calității administrației; întrucât, în 2010, Ombudsmanul a prezentat comentarii suplimentare în 14 cazuri (în comparație cu 28 de cazuri în 2009), în vederea îmbunătățirii calității serviciului furnizat cetățenilor;

R.  întrucât un comentariu critic este prezentat atunci când (i) nu mai este posibilă eliminarea administrării defectuoase de către instituția în cauză, (ii) administrarea defectuoasă nu are implicații generale sau (iii) nu mai este considerată necesară monitorizarea în continuare de către Ombudsman;

S.  întrucât un comentariu critic confirmă petiționarului că plângerea sa a fost justificată și arată instituției care a fost greșeala, pentru a o ajuta să evite în viitor administrarea defectuoasă; întrucât, în ultimii ani, numărul comentariilor critice a scăzut în mod constant, de la 44 în 2008 și 35 în 2009, la 33 în 2010;

T.  întrucât un proiect de recomandare este prezentat atunci când este necesară o acțiune de monitorizare în continuare din partea Ombudsmanului, atunci când administrarea defectuoasă poate fi eliminată sau atunci când administrarea defectuoasă este deosebit de gravă sau are implicații generale;

U.  întrucât, în 2010, Ombudsmanul a identificat cazuri de administrare defectuoasă în 12% dintre cazuri (40); întrucât acesta a obținut rezultate pozitive în șapte dintre aceste cazuri, prin prezentarea de proiecte de recomandare;

V.  întrucât, în cazul în care o instituție sau un organism nu răspund în mod satisfăcător unui proiect de recomandare, Ombudsmanul poate trimite Parlamentului European un raport special;

W.  întrucât raportul special reprezintă soluția ultimă la îndemâna Ombudsmanului și ultima acțiune semnificativă pe care acesta o poate întreprinde în soluționarea unui caz, deoarece adoptarea unei rezoluții și exercitarea puterilor Parlamentului țin de decizia politică a Parlamentului;

X.  întrucât, în 2010, Ombudsmanul a transmis un raport special Parlamentului,

1.  aprobă raportul anual pentru anul 2010 prezentat de Ombudsmanul European; îl felicită pe Ombudsman cu ocazia realegerii sale în ianuarie 2010;

2.  ia act de noua strategie pe care Ombudsmanul a dezvoltat-o pentru actualul său mandat și care constituie baza inițiativelor și activităților sale; observă că această strategie include inter alia dialogul continuu cu petiționarii, societatea civilă și alte părți interesate, identificarea celor mai bune practici în cooperare și consultare cu colegii din cadrul rețelei europene a ombudsmanilor, conferirea unui caracter mai echitabil și unui plus de transparență procedurilor UE și promovarea unei culturi a serviciului în cadrul administrațiilor din instituțiile UE;

3.  subliniază că transparența, accesul la informații și respectarea drepturilor cetățenilor europeni sunt condiții prealabile esențiale pentru păstrarea încrederii între cetățeni și instituții;

4.  consideră că rolul îndeplinit de către Ombudsman în ceea privește sporirea transparenței și a responsabilității în cadrul procesului decizional și în cadrul sistemului administrativ al Uniunii Europene a fost major, contribuind la crearea unei Uniuni în cadrul căreia deciziile se iau „cu respectarea deplină a principiului transparenței și cât mai aproape cu putință de cetățeni”, așa cum prevede articolul 1 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

5.  reamintește faptul că la 27 septembrie 2010 instituția Ombudsmanului European și-a sărbătorit cea de-a cincisprezecea aniversare; observă că în decursul acestor cincisprezece ani Ombudsmanul a răspuns la peste 36 000 de plângeri și a avut un rol major în ajutorul acordat instituțiilor europene pentru a oferi compensații și pentru a-și îmbunătăți calitatea administrației;

6.  observă că experiența acumulată în timpul acestor cincisprezece ani de activitate i-a oferit instituției Ombudsmanului o imagine reală a tendințelor în ceea ce privește administrarea defectuoasă, problemele sistemice și deficiențele structurale în administrații, care îi permite să ofere orientări administrațiilor în vederea evitării repetării greșelilor și a îmbunătățirii calității și transparenței activității acestora;

7.  salută inițiativa Ombudsmanului de a publica periodic studii în care examinează cursul dat de instituțiile UE comentariilor sale critice și suplimentare; observă că, în 2009, rata generală a cursului satisfăcător dat de instituții a fost de 81% (94% în cazul comentariilor suplimentare și 70% în cazul comentariilor critice); consideră că aceasta este o evoluție încurajatoare; consideră, cu toate acestea, că este loc pentru îmbunătățiri, în special în ceea ce privește rata comentariilor critice; solicită instituțiilor să coopereze cu Ombudsmanul pentru a-și îmbunătăți rata;

8.  salută cooperarea în general constructivă dintre Ombudsman și instituțiile și organismele UE; îl sprijină pe Ombudsman în rolul acestuia de mecanism de control extern și de sursă valoroasă de îmbunătățire continuă a administrației europene;

9.  îl felicită pe Ombudsman pentru noua siglă și identitate vizuală a instituției, precum și pentru noua înfățișare a Raportului anual și, de asemenea, pentru creșterea transparenței instituției sale prin publicarea pe site-ul său web a informațiilor cu privire la toate noile anchete pe care le deschide privind plângerile;

10.  subliniază necesitatea unei mai bune informări a cetățenilor cu privire la modul de funcționare a instituției și a site-ului web de informare care confirmă transparența Ombudsmanului;

11.  sugerează că, atunci când Ombudsmanul își prezintă raportul anual în cadrul unei reuniuni a Comisiei pentru petiții, ar trebui să fie prezenți nu numai reprezentanți ai Comisiei Europene, ci și ai administrației Parlamentului European, a Consiliului și a altor instituții, agenții, servicii sau organisme ale Uniunii Europene care au făcut obiectul unei anchete, al unui raport special, al unor comentarii critice sau al altor măsuri întreprinse de Ombudsman, pentru a comenta raportul și a participa la discuții; solicită administrațiilor Parlamentului, Consiliului și celorlalte instituții, agenții și organisme în cauză ale UE să fie reprezentate la viitoarele reuniuni în cadrul cărora este prezentat și discutat raportul anual al Ombudsmanului; este de părere că participarea acestora la discuții și schimbul de opinii privind buna administrare și dificultățile depășite în urma recomandărilor și a comentariilor Ombudsmanului European ar putea fi utile pentru îmbunătățirea serviciilor oferite cetățenilor UE, a dialogului interinstituțional și a instaurării unei veritabile culturi a serviciului;

12.  solicită Ombudsmanului să informeze permanent Parlamentul despre evoluția relațiilor sale cu noul Serviciu European de Acțiune Externă și Consiliul European;

13.  observă că, în 2010, Ombudsmanul a primit 2 667 de plângeri din partea cetățenilor, companiilor, asociațiilor, ONG-urilor și oficiilor regionale; observă că aceasta reprezintă peste 400 de plângeri mai puțin în comparație cu anul precedent;

14.  este de acord că această scădere a numărului plângerilor inadmisibile poate fi parțial atribuită ghidului interactiv care a fost introdus pe site-ul web al Ombudsmanului în 2009 și care îi ajută în mod efectiv pe petiționari să își direcționeze plângerile către organismul cel mai în măsură să îi ajute;

15.  încurajează Ombudsmanul European să promoveze în continuare rețeaua europeană a ombudsmanilor în vederea creării unei baze de date solide și a unei mai bune informări a cetățenilor UE cu privire la răspunderea comună a Ombudsmanului European, a ombudsmanilor naționali și a Comisiei pentru petiții a Parlamentului;

16.  subliniază că Parlamentul însuși trebuie să disponibilizeze resurse pentru crearea unui portal web similar al Comisiei pentru petiții pentru a spori vizibilitatea și transparența instituției, astfel încât să poată, de asemenea, contribui la reducerea numărului de petiții inadmisibile, oferind, în același timp, orientare și consiliere petiționarilor și îmbunătățind eficiența și eficacitatea procesului aferent petițiilor;

17.  observă cu satisfacție reducerea susținută a numărului comentariilor critice (33 în 2010, 35 în 2009, 44 în 2008 și 55 în 2007) prezentate de către Ombudsman; este de acord că aceasta reprezintă o dovadă a faptului că instituțiile UE adoptă un rol mai proactiv în soluționarea plângerilor și că Ombudsmanul a dobândit, prin eficacitatea sa, o legitimitate în fața acestor instituții;

18.  îl felicită pe Ombudsman pentru faptul că durata medie de încheiere a anchetelor devine tot mai scurtă (aproximativ nouă luni în 2009 și 2010); solicită utilizarea mijloacelor necesare pentru a reduce și mai mult această durată, astfel încât să poată răspunde într-o măsură tot mai mare și într-un mod tot mai adecvat așteptărilor cetățenilor UE;

19.  observă că 65% dintre anchetele deschise de Ombudsman în 2010 au vizat Comisia Europeană (219 anchete); își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea puternică, de la 56% în 2009 (191 de anchete) și își reiterează solicitarea adresată comisarului, în special comisarului pentru relații interinstituționale și administrație, de a adopta măsuri pentru ameliorarea situației actuale în mod semnificativ în cel mai scurt termen;

20.  ia act de îngrijorarea Ombudsmanului cu privire la numărul relativ ridicat de răspunsuri nesatisfăcătoare acordate de Comisia Europeană comentariilor sale critice (10 din 32 de răspunsuri); împărtășește opinia Ombudsmanului, potrivit căreia mai sunt multe de făcut pentru a-i convinge pe funcționari că o abordare defensivă față de Ombudsman reprezintă o șansă ratată pentru instituțiile lor și riscă să dăuneze imaginii Uniunii în ansamblul său; solicită ameliorarea radicală a procesului de răspuns, inclusiv prin reducerea termenului de răspuns (mai ales în cazul dosarelor urgente), și oferirea unor răspunsuri orientate spre soluții mai degrabă decât a unor răspunsuri defensive; subliniază că cetățenii europeni au dreptul la o bună administrare, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale;

21.  subliniază că, în 2010, cea mai răspândită acuzație examinată de Ombudsman a fost de departe cea privind lipsa de transparență în administrația UE; observă că această acuzație a apărut în 33% dintre toate anchetele încheiate și a inclus refuzul de a oferi informații și acces la documente; împărtășește frustrarea Ombudsmanului cu privire la faptul că numărul de cazuri privind transparența a rămas în mod constant ridicat în ultimii ani;

22.  observă că, în 2010, Ombudsmanul a trimis un raport special privind refuzul Comisiei de a face publice documente și de a coopera cu Ombudsmanul în spiritul unei transparențe totale; reamintește că raportul Comisiei pentru petiții privind raportul special a fost adoptat de Parlament la 25 noiembrie 2010(3); reamintește că în rezoluția adoptată i se solicitase Comisiei să își asume un angajament față de Parlament că își va îndeplini datoria sa de a coopera sincer cu Ombudsmanul European;

23.  dorește lansarea unei campanii de informare pe lângă funcționarii din instituțiile UE cu scopul de a îi reasigura pe aceștia de dorința de ascultare a opiniilor și de dialog din partea Ombudsmanului, precum și de a evidenția avantajele unei intervenții a Ombudsmanului pentru apropierea administrațiilor instituțiilor UE de cetățenii UE;

24.  reamintește că Regulamentul (CE) 1049/2001(4) privind accesul la documentele instituțiilor UE este în vigoare de 10 ani; reamintește că noțiunea de bază a acestui regulament este că deschiderea constituie regula, iar secretul, excepția; constată că instituțiile se luptă în continuare cu această noțiune; consideră că, la momentul redactării documentelor, instituțiile, agențiile, serviciile și organismele UE trebuie să țină seama de acest principiu și să procedeze astfel încât să găsească un just echilibru între transparența necesară și utilă și adevărata nevoie de confidențialitate;

25.  reamintește că reformarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 este încă în curs; regretă lipsa progreselor în procedura de reformare; solicită Consiliului și Comisiei să dea dovadă de mai multă deschidere în permiterea accesului cetățenilor și al Parlamentului European la documente și informații;

26.  îl încurajează pe Ombudsman să continue să insiste cu privire la dreptul fundamental de acces la documente, la implementarea adecvată a principiului transparenței în cadrul procesului decizional, la o cultură a serviciului apropiată de cetățean și la o atitudine proactivă a instituțiilor, agențiilor și organismelor UE în ceea ce privește transferarea documentelor în domeniul public, care constituie un principiu fundamental al transparenței și responsabilității instituțiilor UE; propune să fie difuzarea în rândul cetățenilor UE a exemplelor de bune practici, pentru a contracara imaginea negativă pe care o au aceștia despre administrația UE, precum și promovarea dialogului între diferitele instituții cu privire la problemele care afectează calitatea administrației lor;

27.  este de acord cu Ombudsmanul că o declarație concisă privind principiile serviciului public ar contribui la o cultură a serviciului și ar promova încrederea cetățenilor în serviciul civil și în instituțiile UE; așteaptă cu nerăbdare declarația Ombudsmanului privind principiile serviciului public, asupra căreia acesta își consultă în prezent colegii de la nivel național și alte părți interesate;

28.  propune ca această declarație a principiilor serviciului public să fie difuzată unui număr cât mai mare de persoane și să fie ușor accesibilă cetățenilor UE, pentru a îi reasigura pe aceștia de voința Uniunii Europene de a apăra serviciile publice, prezente în viața lor zilnică;

29.  consideră, totuși, că adoptarea unor norme și principii comune obligatorii în materie de proceduri administrative în cadrul administrației UE, astfel cum a solicitat deja primul Ombudsman European, și introducerea principiului serviciului public în acest context ar reprezenta cel mai bun mijloc de a asigura o schimbare durabilă a culturii administrative a UE și, prin urmare, așteaptă ca o prioritate a Comisiei să devină prezentarea unui proiect de regulament în acest sens, pe baza articolului 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și mediatorilor lor sau organismelor competente similare.

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 172. (2) Adoptate la 8 iulie 2002 și modificate prin Deciziile Ombudsmanului din 5 aprilie 2004 și din 3 decembrie 2008. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0436. (4) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, de abrogare a Deciziei-cadru 2004/68/JAI (COM(2010)0094 – C7-0088/2010 – 2010/0064(COD))

P7_TA(2011)0468 A7-0294/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0094),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0088/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 septembrie 2010(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2011, de a aproba poziţia Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0294/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declaraţia comună a Parlamentului şi a Consiliului anexată la prezenta rezoluţie,

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 octombrie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/93/UE.)

ANEXĂ

Declarație comună a Parlamentului European şi a Consiliului privind ademenirea copiilor în scopuri sexuale

Având în vedere faptul că ademenirea reală a copiilor în scopuri sexuale („ademenire offline”) înseamnă manipularea deliberată, prin discurs verbal, scris, prin material audiovizual sau prezentări similare, a unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual în vederea întâlnirii cu acesta cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 3 alineatul (4) și la articolul 5 alineatul (6) din Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile;

având în vedere faptul că ademenirea reală a copiilor în scopuri sexuale intră deja sub incidența dreptului intern al statelor membre sub diferite forme, ca tentativă, ca acte preparatorii sau ca formă specială de abuz sexual,

Parlamentul European și Consiliul invită statelor membre să verifice cu atenție definițiile prevăzute de propriul drept penal în ceea ce privește incriminarea ademenirii reale a copiilor în scopuri sexuale și să îmbunătățească și să corecteze în propriile dispoziții de drept penal, dacă este necesar, orice lacună juridică care ar mai putea exista în această privință.

(1) JO C 48, 15.2.2011, p. 138.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (reformare) (COM(2009)0551 – C7-0250/2009 – 2009/0164(COD))

P7_TA(2011)0469 A7-0271/2011

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0551),

–  având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 63 alineatul (1) punctul 1 litera (c) punctul 2 litera (a) și punctul 3 litera (a) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C7-0250/2009),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 78 alineatul (2) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 aprilie 2010(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iulie 2011, de a aproba poziţia Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 2 februarie 2010 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0271/2011),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziţia în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ţine seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei;

2.  aprobă declarația politică comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative anexată la prezenta rezoluții;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 octombrie 2011 în vederea adoptării Directivei 2011/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2011/95/UE.)

ANEXĂ

Declarația politică comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative

Instituțiile recunosc faptul că informațiile pe care statele membre le furnizează Comisiei în ceea ce privește transpunerea directivelor în legislația națională 'trebuie să fie clare și precise„(3), pentru a facilita realizarea de către Comisie a sarcinii sale de monitorizare a aplicării legislației Uniunii.

În acest context, Parlamentul European și Consiliul salută Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative.

În consecință, în cazurile în care necesitatea și proporționalitatea transmiterii unor astfel de documente sunt justificate în conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, instituțiile sunt de acord să includă următorul considerent în directiva în cauză:"

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din [data], statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.₫

Până la 1 noiembrie 2013, Comisia va transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a celor două declarații politice comune privind documentele explicative.

Instituțiile se angajează să aplice aceste principii începând de la 1 noiembrie 2011 în cazul propunerilor de directive noi și în curs de adoptare, cu excepția celor cu privire la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns deja la un acord.

Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative

În temeiul articolului 288 din TFUE, 'Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că punerea în aplicare efectivă a legislației Uniunii este o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor politice ale Uniunii și că, deși responsabilitatea pentru respectiva punere în aplicare revine în principal statelor membre, aceasta este o chestiune de interes comun, deoarece vizează, printre altele, crearea unor condiții echitabile în toate statele membre.

Statele membre și Comisia recunosc faptul că transpunerea corectă și la timp a directivelor Uniunii este o obligație juridică. Acestea iau act de faptul că tratatele conferă Comisiei sarcina de a monitoriza aplicarea legislației Uniunii sub supravegherea Curții de Justiție și împărtășesc înțelegerea comună că notificarea măsurilor de transpunere ar trebui să faciliteze realizarea de către Comisie a acestei sarcini.

În acest context, statele membre recunosc faptul că informațiile pe care le transmit Comisiei în ceea ce privește transpunerea directivelor în legislația națională 'trebuie să fie clare și precise„ și 'trebuie să indice fără echivoc actele cu putere de lege și actele administrative” sau orice alte prevederi ale legislației naționale, precum și, după caz, jurisprudența instanțelor naționale, prin intermediul cărora statele membre consideră că au satisfăcut diversele cerințe pe care le impune directiva(4).

Pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor privind transpunerea directivelor Uniunii, în cazurile în care Comisia consideră că sunt necesare documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere, aceasta justifică de la caz la caz, la înaintarea propunerilor relevante, necesitatea și proporționalitatea furnizării unor astfel de documente, ținând seama în special de complexitatea directivei și, respectiv, a transpunerii acesteia, precum și de eventuala sarcină administrativă suplimentară.

În cazurile justificate, statele membre se angajează să însoțească notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente explicative, care pot lua forma unor tabele de corespondență sau a altor documente care servesc aceluiași scop.

(1) JO C 18, 19.1.2011, p. 80. (2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1. (3) A se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2009 în cauza C–427/07, punctul 107 și jurisprudența la care se face trimitere în aceasta. (4) A se vedea Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2009 în cauza C–427/07, punctul 107 și jurisprudența la care se face trimitere în aceasta.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia (09825/2011 – C7-0304/2011 – 2011/0126(NLE))

P7_TA(2011)0470 A7-0364/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09825/2011),

–  având în vedere proiectul de Acord între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea și transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia, anexat la proiectul de decizie a Consiliului menționat mai sus (10093/2011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind o abordare globală a transferului de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe (COM(2010)0492),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2007 referitoare la SWIFT, Acordul PNR și dialogul transatlantic pe aceste teme(1), Recomandarea sa din 22 octombrie 2008 referitoare la evaluarea Acordului PNR Australia - UE(2), Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la lansarea negocierilor pentru acordurile privind Registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu Statele Unite ale Americii, Australia și Canada(3) și Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la abordarea globală a transferurilor de date PNR către țări terțe(4),

–  având în vedere avizele Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 19 octombrie 2010 referitor la Comunicarea Comisiei privind abordarea globală a transferurilor de date din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe(5) și din 15 iulie 2011 referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Australia privind prelucrarea datelor și transferul datelor din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) de către transportatorii aerieni către Serviciul vamal și de protecție a frontierelor din Australia(6),

–  având în vedere Avizul 7/2010 din 12 noiembrie 2010 referitor la Comunicarea Comisiei Europene privind abordarea globală a transferurilor de date din Registrul cu numele pasagerilor (PNR) către țări terțe, adoptat de Grupul de lucru pentru protecția datelor instituit în temeiul articolul 29,

–  având în vedere cererea de aprobare transmisă de Consiliu în conformitate cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), coroborat cu articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (d) și cu articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0304/2011),

–  având în vedere articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0364/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  consideră că procedura 2009/0186(NLE) a devenit caducă în urma înlocuirii Acordului PNR 2008 dintre Uniunea Europeană și Australia cu noul Acord PNR;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului Australiei.

(1) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 349. (2) JO C 15 E, 21.1.2010, p. 46. (3) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 70. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0397. (5) JO C 357, 30.12.2010, p. 7. (6) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la situația din Egipt și Siria, în special la situația comunităților creștine

P7_TA(2011)0471 RC-B7-0542/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt și Siria, în special Rezoluția din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Siria(1), Rezoluția din 7 iulie 2011 referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord(2) și Rezoluția din 17 februarie 2011 referitoare la situația din Egipt(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase(4),

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 8 octombrie 2011 referitoare la Siria și din 10 octombrie 2011 referitoare la Egipt,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 februarie 2011,

–  având în vedere concluziile privind Siria ale Consiliului Afaceri Externe din 10 octombrie 2011 și concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul și Siria sunt părți,

–  având în vedere Decizia 2011/522/PESC a Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Deciziei 2011/273/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei(5), Decizia 2011/523/UE a Consiliului din 2 septembrie 2011 de suspendare parțială a aplicării Acordului de cooperare dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Arabă Siriană(6), Regulamentul (UE) nr. 878/2011 al Consiliului din 2 septembrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria(7) și Regulamentul (UE) nr. 1011/2011 al Consiliului din 13 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria(8),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât libertatea religioasă, de convingere, de conștiință și de gândire reprezintă valori fundamentale și universale și constituie elemente esențiale ale democrației; întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății religioase, de convingere, de conștiință și de gândire și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume;

Egipt

B.  întrucât Egiptul trece printr-o perioadă critică a tranziției democratice și se confruntă cu provocări și dificultăți considerabile în acest proces; întrucât dezvoltarea economică și un standard de viață mai ridicat al populației sunt esențiale pentru stabilitatea politică și socială pe termen lung a țării;

C.  întrucât, la 9 octombrie 2011, cel puțin 25 de cetățeni egipteni au fost uciși și peste 300 au fost răniți în Cairo, în cursul unui marș pașnic organizat de creștinii copți, pornind din cartierul Shubra din nordul capitalei și îndreptându-se spre clădirea Maspero a televiziunii de stat, pentru a protesta împotriva unui atac asupra unei biserici copte din Assuan, pentru a lupta împotriva discriminării religioase și a solicita adoptarea unei legi unificate privind construirea de lăcașuri de cult, incriminarea efectivă a discriminării religioase și reconstruirea bisericii care fusese atacată;

D.  întrucât autoritățile egiptene au răspuns la acest eveniment tragic printr-o inspecție a biroului procurorului general în zona Maspero, printr-o anchetă sub autoritatea judiciară militară și prin înființarea unei comisii de informare compusă din membri ai puterii judecătorești care să investigheze incidentele cu scopul de a-i trage la răspundere pe cei responsabili de incitarea la violență și de actele de violență; întrucât autoritățile egiptene au inițiat o analiză imediată a unui proiect de decret menit să legalizeze statutul lăcașurilor de cult construite fără o autorizație adecvată; întrucât autoritățile egiptene au inițiat, la cererea liderilor mai multor grupuri religioase, o dezbatere socială asupra proiectului de cod unificat privind construcția de lăcașuri de cult în vederea adoptării codului și au decis să prezinte amendamente la Codul penal pentru a combate discriminarea, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

E.  întrucât s-a relatat că, din martie 2011, zeci de mii de copți au fugit din Egipt;

F.  întrucât civilii arestați în temeiul legii privind starea de urgență sunt judecați în fața unor tribunale militare, ceea ce încalcă dreptul la un proces corect și le refuză acuzaților dreptul la apel; întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului au relatat că peste 12 000 de civili au fost judecați în fața acestor tribunale speciale începând din martie 2011;

G.  întrucât Maikel Nabil Sanad a fost arestat de poliția miliară la 28 martie 2011 la locuința sa din Cairo pentru că și-a exprimat opiniile online, criticând rolul armatei egiptene în cursul revoluției populare și după aceasta; întrucât, la 10 aprilie 2011, acesta a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru „insultarea armatei” după un proces sumar și inechitabil într-un tribunal militar, fără ca avocatul, familia sau prietenii săi să fie prezenți;

H.  întrucât amenințările proferate la adresa ONG-urilor, în special a celor implicate în apărarea drepturilor omului, în cadrul unei campanii intense de defăimare lansate de presa de stat, au încercat să submineze credibilitatea acestor organizații și să le stigmatizeze în ochii publicului, acuzându-le că acționează împotriva intereselor Egiptului;

I.  întrucât televiziunea egipteană de stat a incitat la și mai multă violență cerându-le oamenilor să „protejeze armata”;

J.  întrucât perioada de tranziție de după revoluția din 25 ianuarie 2011 din Egipt a fost caracterizată de o tendință spre marginalizarea femeilor, manifestată prin excluderea acestora din Comitetul Constituțional; întrucât, în cadrul revizuirii legii privind drepturile politice, cota de reprezentare a femeilor a fost abolită;

K.  întrucât este îngrijorat de răpirea unor fete copte care au fost forțate să se convertească la Islam;

Siria

L.  întrucât, de la începutul represiunii violente a protestatarilor pașnici din Siria în martie 2011, execuțiile, violențele și torturile sistematice s-au intensificat dramatic, iar forțele armate și de securitate siriene continuă să răspundă cu execuții selective, acte de tortură și arestări în masă; întrucât, conform estimărilor ONU, peste 3 000 de oameni și-au pierdut viața, un număr mult mai mare de persoane au fost rănite și câteva mii au fost închise; întrucât numeroși sirieni se confruntă cu o situație umanitară din ce în ce mai gravă, ca rezultat al violențelor și al refugierii populației;

M.  întrucât în continuare nu li se permite accesul în țară jurnaliștilor și observatorilor internaționali; întrucât rapoartele activiștilor pentru drepturile omului din Siria și imaginile înregistrate cu telefoanele mobile sunt singurele mijloace de documentare a încălcărilor masive ale drepturilor omului și a atacurilor sistematice (selective sau la întâmplare) îndreptate împotriva protestatarilor pașnici și a cetățenilor sirieni, în general;

N.  întrucât evenimentele care au loc în prezent în Siria sunt însoțite de acțiuni care au drept obiectiv să provoace conflicte interetnice și interconfesionale și să agraveze tensiunile sectare; întrucât unele rapoarte estimează că populația creștină din Siria a scăzut de la 10% la 8%; întrucât mii de creștini irakieni au venit în Siria în încercarea de a scăpa de violențele îndreptate împotriva lor din Irak; întrucât mulți creștini din Siria se tem că vor cădea victime violenței sectare din țară; întrucât comunitățile creștine au de jucat un rol important în democratizarea țării;

O.  întrucât, în concluziile sale din 10 octombrie 2011, Consiliul a salutat eforturile opoziției politice din Siria în direcția înființării unei platforme unite, a solicitat comunității internaționale să salute aceste eforturi și a luat act de înființarea Consiliului Național Sirian (CNS) drept un pas înainte; întrucât în Siria a fost înființat și Comitetul Național pentru Schimbări Democratice,

Egipt

1.  își exprimă din nou solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă critică și dificilă de tranziție spre democrație și continuă să sprijine aspirațiile sale democratice; încurajează UE și statele sale membre să sprijine în continuare eforturile îndreptate spre accelerarea reformelor democratice, economice și sociale din Egipt;

2.  condamnă cu fermitate uciderea protestatarilor din Egipt; transmite sincere condoleanțe familiilor tuturor victimelor; solicită autorităților să se asigure că forțele de securitate nu utilizează forța în mod disproporționat; subliniază dreptul tuturor cetățenilor de a demonstra liber și pașnic, sub protecția adecvată a autorităților de aplicare a legii; solicită autorităților egiptene să-i elibereze pe cei 28 de creștini ce au fost arestați în zona Maspero, precum și pe toți ceilalți arestați;

3.  salută eforturile depuse de autoritățile egiptene pentru a identifica responsabilii și autorii atacurilor împotriva comunităților creștine; subliniază faptul că este important ca evenimentele de la Maspero să facă obiectul unei anchete independente, detaliate și transparente realizate de un organism judiciar civil, pentru a-i trage la răspundere pe toți cei vinovați; subliniază că rolul mass-mediei trebuie analizat în detaliu; ia act de informațiile furnizate de guvern, conform cărora va fi analizat de urgență un proiect de decret având drept obiectiv legalizarea statutului lăcașurilor de cult construite fără o autorizație adecvată și vor fi consolidate instrumentele juridice destinate combaterii discriminării, atât în domeniul public, cât și în cel privat; subliniază, cu toate acestea, faptul că guvernul și autoritățile egiptene au responsabilitatea de a garanta siguranța tuturor cetățenilor și că persoanele responsabile pentru actele de violență trebuie aduse în fața justiției;

4.  solicită autorităților egiptene să asigure respectarea deplină a tuturor drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de întrunire pașnică, a libertății de exprimare și a libertății religioase, de conștiință și de gândire pentru toți cetățenii Egiptului, inclusiv pentru creștinii copți, precum și să garanteze că comunitățile creștinilor copți nu sunt victime ale unor atacuri violente, pot trăi în pace și își pot exprima liber convingerile, în întreaga țară; solicită protecția adecvată a bisericilor pentru a pune capăt agresiunilor constante și distrugerii bisericilor de către extremiști islamici; salută eforturile susținute în vederea adoptării „Codului comun privind construirea de lăcașuri de cult”; subliniază că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă este un drept fundamental al omului, garantat de instrumente juridice; solicită autorităților egiptene să pună capăt discriminării împotriva creștinilor copți, de exemplu eliminând referințele la religie din toate documentele oficiale, și să asigure egalitatea de demnitate și de șanse pentru ca toți cetățenii egipteni să aibă acces la toate posturile publice și politice, inclusiv la reprezentarea în cadrul forțelor armate, în parlament și în guvern;

5.  solicită statelor membre ale UE să respecte cu strictețe poziţia comună a UE privind exporturile de arme; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, să îndemne statele membre să aplice pe deplin şi să respecte cerinţele poziţiei comune;

6.  consideră că noua constituție ar trebui să prevadă explicit protecția tuturor drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de întrunire pașnică, a libertății de exprimare și a libertății religioase, de conștiință și de gândire, precum și protecția minorităților; solicită autorităților egiptene să se asigure că dispozițiile constituționale sunt incluzive și nu lasă portițe pentru discriminarea nimănui în societatea egipteană;

7.  subliniază importanța desfășurării unor alegeri libere, corecte și transparente în Egipt pentru Adunarea Poporului și pentru Consiliul Shura la sfârșitul anului 2011 și în primele luni ale anului 2012, și pentru funcția de președinte în 2012; încurajează UE și statele sale membre să continue să sprijine și să asiste autoritățile, partidele politice și societatea civilă din Egipt în eforturile depuse pentru realizarea acestui obiectiv; încurajează autoritățile egiptene să faciliteze activitatea organizațiilor străine care intenționează să urmărească procesul electoral pe teren; solicită ca guvernul interimar egiptean să fie înlocuit cât mai curând posibil cu un guvern constituit în funcție de rezultatele alegerilor libere;

8.  solicită Consiliului Suprem al Forțelor Armate (CSFA) să înceteze imediat să aplice legea privind starea de urgență, deoarece aceasta încalcă libertatea de exprimare, asociere și întrunire, pentru a evita ca alegerile parlamentare programate pentru sfârșitul anului să se desfășoare în condiții de stare de urgență;

9.  salută, în acest sens, modificarea Codului penal prin care sunt incriminate actele de discriminare pe motiv de sex, rasă, limbă, religie sau convingeri;

10.  consideră că UE ar trebui să ia măsuri în caz de încălcări grave ale drepturilor omului în Egipt; subliniază că este necesar ca UE să fie pregătită să adopte măsuri suplimentare prin care să acorde asistență poporului egiptean, care face eforturi pentru construirea unui viitor democratic prin mijloace pașnice;

11.  solicită autorităților egiptene să adopte o nouă lege privind asocierea, în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturile omului și în strânsă consultare cu ONG-urile și cu grupurile care activează pentru drepturile omului; subliniază faptul că respectarea drepturilor femeilor, a egalității de gen și a participării politice a femeilor este crucială pentru o dezvoltare democratică reală a Egiptului;

12.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la starea de sănătate a lui Maikel Nabil Sanad, bloggerul aflat în detenție, și solicită eliberarea sa imediată; îndeamnă guvernul și autoritățile egiptene să pună capăt fără întârziere judecării civililor de către tribunalele militare; îndeamnă autoritățile egiptene să se asigure că nicio organizație a societății civile nu este supusă unor intimidări directe sau indirecte în țară și să faciliteze participarea acestor organizații la procesul de tranziție democratică, inclusiv la procesul electoral;

Siria

13.  condamnă ferm folosirea disproporționată și brutală a forței împotriva protestatarilor pașnici și persecutarea sistematică a activiștilor pentru democrație, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a doctorilor și a personalului medical; își exprimă îngrijorarea profundă față de gravitatea încălcărilor drepturilor omului comise de autoritățile siriene, inclusiv față de arestările în masă, execuțiile extrajudiciare, detențiile arbitrare, disparițiile și actele de tortură, inclusiv asupra copiilor, care ar putea constitui crime împotriva umanității; își reiterează apelul adresat președintelui Bashar Al-Assad și regimului său de a ceda imediat puterea pentru a permite o tranziție democratică în Siria și pentru a lansa reforme democratice profunde;

14.  transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor; salută curajul și hotărârea poporului sirian și sprijină ferm aspirațiile sale de a asigura respectarea deplină a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de a beneficia de condiții economice și sociale mai bune;

15.  își reiterează solicitarea de a se efectua o anchetă independentă, transparentă și eficace în ceea ce privește crimele, arestările, detențiile arbitrare, presupusele dispariții forțate și actele de tortură comise de către forțele de securitate siriene pentru a se garanta că autorii acestor fapte sunt trași la răspundere de către comunitatea internațională; consideră că, pentru a face dreptate poporului sirian și a evita ca astfel de practici să facă noi victime, Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să denunțe Siria în fața Curții Penale Internaționale; solicită să se acorde acces neîngrădit în țară organizațiilor internaționale umanitare și din domeniul drepturilor omului, precum și mass-mediei internaționale; atrage atenția asupra apelului făcut de forțele siriene de opoziție și de demonstranți de a se trimite observatori internaționali;

16.  este profund preocupat de situația creștinilor din Siria, în special de siguranța lor; condamnă acțiunile menite să incite la conflicte interconfesionale; îndeamnă actualele și viitoarele autorități siriene să asigure o protecție fiabilă și eficace a comunităților creștine;

17.  subliniază importanța respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Siria, în special a libertății religioase, de convingere, de conștiință și de gândire; își exprimă, în acest context, sprijinul pentru comunitatea creștină din țară și, în același timp, încurajează această comunitate să se implice în mod pozitiv și constructiv în evenimentele ce au loc în Siria; încurajează, de asemenea, forțele siriene de opoziție să își declare sau să își reconfirme angajamentul cu privire la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a libertății religioase, de convingere, de conștiință și de gândire;

18.  salută declarația pozitivă a Consiliului cu privire la eforturile depuse de opoziția politică din Siria în vederea înființării unei platforme unite; invită încă o dată Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei, Consiliul și Comisia să încurajeze și să sprijine în continuare emergența forțelor siriene organizate de opoziție democratică, atât în interiorul Siriei, cât și în afara ei;

19.  salută angajamentul UE de a depune în continuare eforturi pentru o acțiune fermă a ONU în vederea creșterii presiunii internaționale; își reiterează invitația adresată membrilor Consiliului de Securitate al ONU, în special Rusiei și Chinei, de a nu bloca o rezoluție prin care să se condamne utilizarea forței letale de către regimul sirian, să se solicite încetarea utilizării forței și să se stabilească sancțiuni în cazul în care regimul sirian nu se conformează; sprijină ferm decizia UE din 23 septembrie 2011 de a adopta sancțiuni suplimentare împotriva regimului sirian; subliniază că este necesar ca UE să fie pregătită să adopte măsuri suplimentare prin care să acorde asistență poporului sirian, care face eforturi pentru construirea unui viitor democratic prin mijloace pașnice;

20.  salută condamnarea regimului sirian de către Turcia și Arabia Saudită, precum și rolul Turciei în primirea refugiaților;

21.  condamnă ferm actele de violență, hărțuire și intimidare comise împotriva anumitor cetățeni sirieni pe teritoriul UE și reamintește că dreptul de a protesta liber și pașnic în siguranță este garantat pe deplin în statele membre ale UE, inclusiv pentru cei ce protestează împotriva președintelui Bashar al-Assad;

o
o   o

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Federației Ruse, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, guvernului și Congresului Statelor Unite ale Americii, Secretarului General al Ligii Arabe, guvernului Republicii Arabe Egipt, precum și guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene.

(1) Texte adoptate,P7_TA(2011)0387. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0333. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0064. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0021. (5) JO L 228, 3.9.2011, p. 16. (6) JO L 228, 3.9.2011, p. 19. (7) JO L 228, 3.9.2011, p. 1. (8) JO L 269, 14.10.2011, p. 18.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la evoluțiile actuale din Ucraina

P7_TA(2011)0472 RC-B7-0543/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Ucraina,

–  având în vedere ediția din 2010 a Raportului periodic privind progresele realizate de Ucraina, precum și analiza politicii europene de vecinătate (PEV) din 25 mai 2011,

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European cu privire la condamnarea fostului prim-ministru al Ucrainei, Iulia Timoșenko, la 11 octombrie 2011,

–  având în vedere declarațiile din 5 august și 11 octombrie 2011 ale Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, în numele Uniunii Europene, referitoare la sentința pronunțat în cazul Iuliei Timoșenko,

–  având în vedere Declarația comună a Summitului Parteneriatului estic, care a avut loc la Varșovia la 29 și 30 septembrie 2011,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și Ucraina, intrat în vigoare la 1 martie 1998, și negocierile în curs cu privire la acordul de asociere, inclusiv la Zona de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare, destinat să înlocuiască APC,

–  având în vedere Programul orientativ național 2011-2013 pentru Ucraina,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE sprijină ideea unei Ucraine stabile și democratice, care respectă principiile economiei sociale de piață, ale statului de drept și ale drepturilor omului, protejează minoritățile și garantează drepturile fundamentale; întrucât stabilitatea politică internă a Ucrainei, inclusiv concentrarea sa asupra reformei interne și respectarea statului de drept prin asigurarea unor proceduri judiciare echitabile, imparțiale și independente reprezintă o condiție necesară pentru continuarea dezvoltării relațiilor dintre UE și Ucraina;

B.  întrucât unul dintre principalele obiective ale politicii externe a Parlamentului European este îmbunătățirea și stimularea relațiilor cu Ucraina și consolidarea PEV, ce urmărește încurajarea relațiilor politice, economice și culturale dintre țările în cauză și UE și statele sale membre;

C.  întrucât hotărârea Tribunalului Districtual Pecersk din Ucraina de la 11 octombrie 2011 privind condamnarea fostului prim-ministru, Iulia Timoșenko, la șapte ani de închisoare, interzicerea activităților politice timp de trei ani, o amendă de 200 de milioane USD și confiscarea tuturor bunurilor sale este percepută, în general, fie ca un act de răzbunare, fie ca o încercare de condamnare și încarcerare a membrilor opoziției pentru a nu le permite să candideze și să facă campanie în cadrul alegerilor parlamentare de anul viitor și în cele prezidențiale din 2015;

D.  întrucât, la 12 octombrie 2011, Serviciul de Securitate al Ucrainei a inițiat o nouă acțiune penală împotriva Iuliei Timoșenko și a fostului prim-ministru Pavlo Lazarenko, care sunt acuzați că au conspirat, în capacitate de președinte și proprietar de fapt al companiei United Energy Systems din Ucraina, în vederea deturnării masive de fonduri publice;

E.  întrucât s-au inițiat acțiuni penale împotriva unui număr din ce în ce mai mare de demnitari, inclusiv foști miniștri, dar mai ales șefi (adjuncți) de departamente de stat și inspectorate, șefi ai birourilor agențiilor de aplicare a legii, judecători ai tribunalelor regionale și șefi ai autorităților locale;

F.  întrucât Guvernul Ucrainei s-a angajat să realizeze o serie de reforme juridice care vizează să alinieze dreptul public și privat ucrainean la standardele europene și internaționale;

G.  întrucât UE subliniază în continuare faptul că este necesar să se respecte statul de drept, inclusiv prin asigurarea unor proceduri judiciare echitabile, imparțiale și independente, evitându-se astfel riscul de a da impresia că măsurile judiciare sunt aplicate în mod selectiv; întrucât UE consideră că aceste principii sunt deosebit de importante într-o țară care aspiră să dezvolte relații contractuale mai profunde și să-și consolideze asocierea politică cu Uniunea,

1.  consideră că aprofundarea relațiilor dintre UE și Ucraina și oferirea unei perspective europene Ucrainei sunt foarte importante și sunt în interesul ambelor părți; recunoaște aspirațiile Ucrainei de a deveni membră a UE în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu condiția să îndeplinească toate criteriile, inclusiv respectarea principiilor democrației, ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept;

2.  regretă sentința pronunțată în cazul fostului prim-ministru, Iulia Timoșenko și o consideră o încălcare a drepturilor omului și un abuz al puterii judecătorești în scopul suprimării politice a celui mai proeminent politician al opoziției ucrainene; subliniază că legislația aplicată în mod selectiv împotriva Iuliei Timoșenko datează din epoca sovietică și prevede urmărirea penală din motive politice; întrucât articolele 364 și 365 din legea respectivă, care se află în prezent în curs de revizuire de către Rada Supremă, nu sunt conforme cu standardele Europene și ale ONU;

3.  îndeamnă autoritățile din Ucraina să asigure o procedură echitabilă, transparentă și imparțială în cazul unui recurs din partea Iuliei Timoșenko și în cadrul altor procese intentate împotriva membrilor fostului guvern; insistă ca Iuliei Timoșenko să i se permită să își exercite integral dreptul de a lua parte la procesul politic începând din acest moment și în cursul următoarelor alegerilor din Ucraina;

4.  își exprimă preocuparea față de faptul că procesul Iuliei Timoșenko contravine angajamentului asumat de guvernul Ucrainei în ceea ce privește democrația și valorile europene;

5.  își exprimă preocuparea sinceră cu privire la detenția prelungită a fostului ministru de interne, Iuri Luțenko, în procesul său nefiind încă pronunțată nicio sentință, precum și cu privire la alte cazuri asemănătoare;

6.  insistă ca toate procedurile judiciare împotriva foștilor și actualilor înalți demnitari din guvern să se desfășoare conform standardelor europene de corectitudine, imparțialitate, transparență și independență;

7.  consideră că, în cazul în care condamnarea Iuliei Timoșenko nu este revizuită, acest lucru va periclita încheierea acordului de asociere și ratificarea sa, îndepărtând țara și mai mult de realizarea perspectivei sale europene; își exprimă preocuparea față de ceea ce pare a fi reducerea libertăților democratice, precum și de posibila utilizare a instituțiilor de stat în scopuri partizane și pentru răzbunare politică;

8.  subliniază că consolidarea statului de drept și a reformei interne, care să includă combaterea credibilă a corupției, este esențială nu numai pentru încheierea și ratificarea acordului de asociere și pentru aprofundarea relațiilor dintre UE și Ucraina, ci și pentru consolidarea democrației în Ucraina;

9.  salută convenirea încheierii unei Zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare; consideră acest acord drept o bază solidă pentru eventuala finalizare a negocierii unui Acord de asociere între Uniunea Europeană și Ucraina;

10.  este alarmat de informațiile privind restricționarea libertății și pluralismului mass-mediei în Ucraina; invită autoritățile să ia toate măsurile necesare pentru a proteja aceste aspecte fundamentale ale unei societăți democratice și să se abțină de la orice tentativă de a controla, în mod direct sau indirect, conținutul informațiilor prezentate de mass-media;

11.  sprijină ferm recomandările exprimate în avizul comun emis de Comisia de la Veneția și OSCE/ODIHR referitoare la proiectul de lege privind alegerile parlamentare; consideră că este esențial ca recomandările respective să fie adoptate și puse în aplicare rapid și în întregime, prin intermediul unor proceduri care să implice și opoziția și societatea civilă;

12.  îndeamnă toate forțele politice din Ucraina să organizeze dezbateri echitabile și transparente cu privire la procesul decizional politic; insistă ca investigațiile privind posibilele deficiențe ale acestui proces să fie conduse de o comisie parlamentară de anchetă;

13.  consideră că recent amânata întâlnire cu președintele Ianukovici ar fi fost o ocazie excelentă de a aborda o serie de aspecte grave care au fost comunicate guvernului ucrainean și de a restabili un dialog constructiv, care ar putea duce la semnarea acordului de asociere, cu condiția realizării unor progrese semnificative în privința obstacolelor tehnice și politice importante rămase; solicită Consiliului și Comisiei să reprogrameze întâlnirea cu președintele Ianukovici înainte de Summitul UE-Ucraina prevăzut pentru decembrie 2011;

14.  invită Comisia să sprijine reforma sistemului judiciar din Ucraina, folosind în mod mai eficient programul UE de consolidare a capacităților și să ia în calcul înființarea unui grup al UE consultativ la nivel înalt pentru a susține Ucraina în eforturile sale de a-și alinia legislația la legislația UE, inclusiv în materie judiciară;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Ucrainei, precum și adunărilor parlamentare ale Consiliului Europei și OSCE.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică

P7_TA(2011)0473 B7-0538/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice, centrată pe sănătatea animalelor,

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) din august 2011 privind „riscurile pe care le prezintă pentru sănătatea publică tulpinile bacteriene producătoare de β-lactamaze cu spectru larg și/sau de β-lactamaze de tip AmpC prezente în alimente și în animale producătoare de alimente”;

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind rezistența antimicrobiană din 18 noiembrie 2009 (SANCO/6876/2009r6),

–  având în vedere Raportul tehnic comun al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) din septembrie 2009 intitulat „The bacterial challenge: time to react - A call to narrow the gap between multidrug-resistant bacteria in the EU and the development of new antibacterial agents”,

–  având în vedere Recomandarea 2002/77/CE a Consiliului din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană(1) și Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2001 privind propunerea de recomandare a Consiliului(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2001 privind o strategie comunitară de combatere a rezistenței antimicrobiene (COM(2001)0333),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât agenții antimicrobieni sunt capabili să distrugă sau să prevină dezvoltarea bacteriilor, virusurilor și a altor microorganisme (antibioticele sunt agenți microbieni care reacționează doar împotriva bacteriilor) și, în acest fel, au jucat un rol semnificativ în îmbunătățirea sănătății publice contribuind la reducerea numărului de decese provocate de boli și infecții care în trecut erau incurabile sau mortale;

B.  întrucât utilizarea acestora a dus la dezvoltarea unei rezistențe în anumite microorganisme, anterior sensibile la acești agenți antimicrobieni, așa-numita „rezistență antimicrobiană”;

C.  întrucât acest proces natural este accelerat de folosirea excesivă și necontrolată a acestor agenți antimicrobieni, periclitându-se astfel succesele medicale obținute;

D.  întrucât lansarea oricărui antibiotic nou a fost și va fi urmată de apariția rezistenței în bacteriile-țintă; întrucât menținerea unei capacități efective de combatere a bolilor infecțioase presupune atât dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni, cât și o mai bună conservare a resurselor antibiotice existente, subliniindu-se astfel prioritatea de a asigura faptul că utilizarea antibioticelor este în mod efectiv controlată și limitată numai la tratamentul necesar;

E.  întrucât timp de aproximativ patru decenii (din anii „40 până în anii ”70) industria farmaceutică a pus la dispoziție în mod constant o serie de antibiotice noi, inclusiv mai multe antibiotice dotate cu noi mecanisme de acțiune care au evitat problemele cauzate de rezistența la agenți anteriori; întrucât de atunci au fost dezvoltați și autorizați doar un număr restrâns de agenți antimicrobieni noi;

F.  întrucât rezistența antimicrobiană este un aspect important și în mare parte nerezolvat, care a devenit o amenințare la adresa sănătății publice din Europa și care, la nivel global, a dus la tratamente mai lungi și mai complicate, la scăderea calității vieții, la creșterea riscului de decese (în fiecare an, în UE, 25 000 de pacienți mor din cauza unei infecții cauzate de microorganisme rezistente), la costuri de sănătate suplimentare și la pierderi de productivitate în valoare de cel puțin 1,5 miliarde de euro pe an;

G.  întrucât o mare parte din infecțiile dobândite în spitale sunt cauzate de bacterii extrem de rezistente precum Staphylococcus aureus (MRSA) rezistentă la meticilină, și C. difficile, reprezentând un important risc pentru siguranța pacienților;

H.  întrucât rezistența antimicrobiană a devenit o problemă atât de importantă încât Organizația Mondială a Sănătății a făcut din aceasta tema Zilei mondiale a sănătății din acest an la 7 aprilie 2011, iar din 2008, Uniunea Europeană organizează anual la 18 noiembrie o Zi europeană de sensibilizare cu privire la utilizarea antibioticelor;

I.  întrucât utilizarea necorespunzătoare și irațională a medicamentelor antimicrobiene creează condiții propice apariției, răspândirii și persistenței unor microorganisme rezistente;

J.  întrucât rezistența antimicrobiană a oamenilor este adesea cauzată de administrarea unor doze necorespunzătoare de antibiotice, de tratamente incorecte și prin expunerea constantă a agenților patogeni la substanțe antimicrobiene în spitale;

K.  întrucât o bună igienă, sub forma spălării și uscării eficace a mâinilor, poate contribui la reducerea necesității antibioticelor și agenților antimicrobieni;

L.  întrucât, în ciuda interzicerii utilizării antibioticelor ca promotori de creștere și a voinței de a scădea consumul de antibiotice în medicina veterinară în scopuri „profilactice” necorespunzătoare, rezistența antimicrobiană afectează atât oamenii, cât și animalele și poate fi transmisă potențial în ambele sensuri, astfel încât aceasta este o problemă efectiv transversală care necesită o abordare coordonată la nivelul Uniunii; întrucât, prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți practicile agricole astfel încât să fie minimizate riscurile asociate cu utilizarea antibioticelor în scopuri veterinare și dezvoltarea rezistenței la oameni;

M.  întrucât bunele practici zootehnice reduc la minimum necesitatea antibioticelor;

N.  întrucât, prin urmare, nu se pot lua măsuri de combatere a rezistenței la agenți antimicrobieni din medicamentele de uz uman separat de măsurile de combatere a rezistenței la agenții antimicrobieni din medicamentele de uz veterinar, hrana animală și culturile agricole;

O.  întrucât EPRUMA(3) este o inițiativă multipartită europeană existentă care promovează utilizarea responsabilă a medicamentelor de uz veterinar; întrucât conceptul One Health include atât medicamentele de uz uman, cât și pe cele de uz veterinar și întrucât conform EPRUMA agenții antimicrobieni se înscriu în acest concept;

P.  întrucât rezistența antimicrobiană este un fenomen care prezintă în mod clar implicații transfrontaliere și întrucât nu se poate exclude apariția unor situații excepționale care, cel mai probabil, nu vor putea fi gestionate cu resursele și cunoștințele actuale și care pot cunoaște reculuri medicale, sociale și economice imprevizibile,

1.  remarcă cu îngrijorare că rezistența antimicrobiană reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare la adresa sănătății publice în Europa și în lume, în ciuda acțiunilor întreprinse la nivel european și internațional;

2.  solicită intensificarea luptei împotriva rezistenței la agenții antimicrobieni din medicamentele de uz uman, acordându-se atenție, în următoarea ordine de priorități:

3.  invită Comisia să propună fără întârziere un cadru legislativ de acțiune împotriva rezistenței antimicrobiene prin promovarea inițiativelor pe tema utilizării responsabile și prin sprijinirea diseminării acestor inițiative și a informării cu privire la acestea;

Utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni

4.  confirmă încă o dată că este necesar să se întreprindă acțiuni urgente pentru a evita și chiar a inversa creșterea în continuare a numărului microorganismelor rezistente, prin reducerea utilizării inutile și incorecte a agenților antimicrobieni;

5.  subliniază că obiectivul principal este menținerea substanțelor antimicrobiene ca un instrument eficient de combatere a bolilor, la animale și la om, menținând utilizarea substanțelor antimicrobiene în limitele strict necesare;

6.  constată că un raport al Comisiei privind punerea în aplicare a recomandării Consiliului(4) din 2001 și sondajul Eurobarometru din 2010 au identificat o serie de deficiențe și lacune în promovarea utilizării prudente a rezistenței antimicrobiene;

7.  constată că nivelul de acces la informațiile privind rezistența antimicrobiană și impactul asupra comportamentului de consum al cetățenilor rămân inegale la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește punerea în aplicarea a legislației privind utilizarea antibioticelor exclusiv pe bază de prescripție, având în vedere că în anul 2008 s-a constatat că procentajul de antibiotice vândute fără prescripție diferă în mod considerabil între statele membre;

8.  remarcă, în acest context, că Europa este la fel de slabă ca veriga cea mai slabă și că, prin urmare, în țările în care rezistența antimicrobiană înregistrează niveluri ridicate ar trebui să se acorde o atenție deosebită acestui aspect;

9.  invită Comisia să prezinte propuneri care să reducă semnificativ utilizarea antibioticelor și să identifice și să definească, în baza Recomandării Consiliului din 15 noiembrie 2001, principiile generale și cele mai bune practici privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni și să se asigure că aceste principii și metode sunt corect aplicate în Uniunea Europeană;

10.  recunoaște că există numeroase idei greșite despre antibiotice și efectele acestora și că, potrivit unui sondaj efectuat la cererea Comisiei, 53% din europeni continuă să creadă că antibioticele distrug virușii, iar 47% cred că antibioticele sunt eficiente împotriva răcelii și gripei (Eurobarometrul Special 338 privind rezistența antimicrobiană, aprilie 2010);

11.  recunoaște că nerespectarea strictă a prescripțiilor medicale de către pacienți, manifestată, de exemplu, prin nerespectarea duratei tratamentului sau a dozelor recomandate, contribuie într-o foarte mare măsură la creșterea rezistenței antimicrobiene;

12.  invită Comisia să examineze aspectele legate de utilizarea și comercializarea incorecte a agenților antimicrobieni cu sau fără prescripție în întregul lanț - de la medic și farmacist până la pacient - în ceea ce privește comportamentul tuturor părților implicate și să desfășoare o strategie cuprinzătoare pe termen lung referitoare la sensibilizarea tuturor părților;

13.  subliniază faptul că, asigurând utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni, este necesar ca părțile implicate să acorde atenție unei mai bune utilizări a antibioticelor disponibile în prezent printr-o analiză temeinică a dozelor, a duratei tratamentului și a combinațiilor dintre medicamente;

14.  invită Comisia și statele membre să promoveze spălarea și uscarea corectă a mâinilor - în special în spitale - pentru a preveni răspândirea infecțiilor și pentru a reduce nevoia de antibiotice;

15.  salută, prin urmare, Ziua europeană de sensibilizare cu privire la utilizarea antibioticelor organizată în fiecare an la 18 noiembrie prin care se urmărește o mai bună conștientizare a amenințării pe care o prezintă rezistența antimicrobiană la adresa sănătății publice și care se dorește a fi un apel la o utilizare mai responsabilă a antibioticelor, prin acțiuni multiple în statele membre;

Monitorizarea și supravegherea rezistenței antimicrobiene

16.  subliniază că este important să existe un sistem de monitorizare și supraveghere care să funcționeze bine, pentru a se putea colecta date fiabile și comparabile privind sensibilitatea agenților patogeni la agenți microbieni și infecțiile pe care le provoacă, permițând analiza tendințelor, avertismentele timpurii și monitorizarea răspândirii rezistenței la nivel național, regional și comunitar și pentru a se colecta date privind prescrierea și utilizarea agenților antimicrobieni care să facă posibilă monitorizarea utilizării la nivel general;

17.  salută, în consecință, lucrările demarate de către Sistemul european de supraveghere a rezistenței antimicrobiene (EARSS) și de către Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC) și continuate în prezent de către ECDC cu privire la compilarea de date comparabile de înaltă calitate la nivelul întregii UE cu privire la rezistența antimicrobiană, recunoscând totodată că în unele țări există încă numeroase dificultăți în ceea ce privește accesul la date și calitatea acestora; salută, de asemenea, lucrările demarate de către Proiectul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene și continuate în prezent de către ECDC cu privire la compilarea de date comparabile de înaltă calitate la nivelul întregii UE cu privire la consumul de substanțe antimicrobiene;

18.  subliniază importanța pe care o are diagnosticul în combaterea rezistenței antimicrobiene și solicită realizarea mai multor investiții în acest domeniu, precum și eficientizarea și îmbunătățirea utilizării actualelor instrumente de diagnostic;

19.  invită Comisia, ECDC și alte agenții ale UE cu activități conexe să colaboreze fără întârziere și să elaboreze un sistem armonizat și integrat de supraveghere a rezistenței antimicrobiene și a utilizării substanțelor antimicrobiene în Europa, inclusiv un sistem de alertă și reacție rapidă pentru noile mecanisme și tulpini de rezistență;

Necesitatea cercetării și dezvoltării de noi agenți antimicrobieni și de noi alternative;

20.  recunoaște că, în prezent, din cauza decalajului crescând între frecvența infecțiilor provocate de microorganisme rezistente și declinul din domeniul cercetării și dezvoltării de noi agenți antimicrobieni, sectorul sănătății publice riscă să se regăsească în stadiul anterior apariției antibioticelor;

21.  consideră că declinul din domeniul cercetării și dezvoltării este rezultatul deficiențelor pieții și invită Comisia să prezinte propuneri, pe căi normative și prin alte tipuri de măsuri, privind crearea sau îmbunătățirea stimulentelor pentru ca industria farmaceutică să majoreze investițiile în cercetarea și dezvoltarea noilor agenți antimicrobieni și în alternativele posibile;

22.  reamintește că este necesară intensificarea activităților de cercetare privind noii agenți antimicrobieni, precum și posibilele alternative, în cadrul programelor-cadru de cercetare ale UE și încurajează realizarea la nivelul UE de cercetări în colaborare, care pot oferi posibilități de eficientizare;

23.  atrage atenția asupra faptului că lipsa unui diagnostic rapid contribuie atât la utilizarea excesivă de antibiotice, cât și la creșterea costurilor de dezvoltare;

24.  recunoaște necesitatea promovării unor măsuri suplimentare, cum ar fi utilizarea unor vaccinuri eficiente pentru prevenirea infecțiilor, astfel cum se menționează în Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2009 privind stimulentele inovatoare pentru antibiotice eficiente;

Abordare holistică

25.  invită Comisia să se asigure că măsurile privind rezistența antimicrobiană și sănătatea publică fac parte dintr-o abordare holistică referitoare la rezistența antimicrobiană, recunoscând legăturile care există cu măsurile de combatere a rezistenței la agenții antimicrobieni în medicamentele de uz veterinar, hrana animală și culturile agricole, în special cu privire la riscul transmiterii încrucișate;

26.  invită Comisia să abordeze problema lipsei de informații referitoare la utilizarea la nivelul UE a antibioticelor în compoziția medicamentelor de uz veterinar prin compilarea de date comparabile de înaltă calitate, grupate pe specii, pentru fiecare stat membru;

27.  salută eforturile depuse pentru alinierea și îmbunătățirea evaluării normative a antibioticelor noi;

28.  invită Comisia să sprijine în continuare EARRS și ESVAC la compilarea de date referitoare la utilizarea antibioticelor, care stau la baza viitoarelor măsuri menite să asigure o utilizare responsabilă;

29.  invită Comisia să facă propuneri legislative în vederea eliminării treptate a folosirii profilactice a antibioticelor în creșterea animalelor;

30.  subliniază că sectorul zootehnic și sectorul pisciculturii intensive ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor nu prin utilizarea profilactică a antibioticelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire, precum și prin aplicarea unor măsuri de biosecuritate stricte;

31.  solicită, în special, stabilirea unor bune practici pentru zootehnie, care să reducă la minimum riscul rezistenței antimicrobiene; subliniază că aceste practici ar trebui să se aplice, în special, animalelor tinere care sunt aduse laolaltă de la diferiți crescători, sporindu-se astfel riscul de transmitere a bolilor;

32.  constată că reziduurile farmaceutice eliminate în mod necorespunzător sfârșesc în căile noastre navigabile, sporind astfel expunerea neintenționată la o gamă variată de substanțe legate de rezistența antibiotică; invită Comisia să promoveze realizarea mai multor cercetări cu privire la impactul expunerii pe termen lung la reziduurile farmaceutice prin apă și sol;

33.  solicită să se opereze o separare între ingredientele active și mecanismele de efect folosite în medicina umană și veterinară într-o măsură care să permită reducerea riscului ca rezistența la antibiotice să fie transferată de la animale la oameni, dar subliniază că acest lucru nu trebuie să aibă drept rezultat impunerea unor restricții asupra opțiunilor de tratament existente care sunt eficace;

34.  consideră că utilizarea așa-numitelor antibiotice „de ultimă instanță” care vizează agenți patogeni umani ar trebui permisă în sectorul agricol numai în condiții autorizate și în combinație cu monitorizarea rezistenței, de preferință de la caz la caz;

Cooperarea internațională

35.  invită Comisia să consolideze cooperarea strânsă cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) și alte părți și organizații pertinente la nivel internațional pentru a aborda mai efectiv rezistența antimicrobiană la nivel global; salută în acest context instituirea unui grup de acțiune transatlantic UE-SUA privind problemele urgente legate de rezistența antimicrobiană (TATFAR);

36.  invită Comisia să se asigure că sunt disponibile suficiente resurse financiare și umane pentru implementarea strategiilor relevante;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 34, 5.2.2002, p. 13. (2) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 106. (3) European Platform for the Responsible Use of Medicines in Animals (4) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, document care însoțește al doilea raport al Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind punerea în aplicare a Recomandării Consiliului (2002/77/CE) privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor

P7_TA(2011)0474 RC-B7-0540/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China și Tibet, în special cea din 25 noiembrie 2010,(1)

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea drepturilor omului, a libertății religioase și a libertății de asociere sunt principii fundamentale ale UE și reprezintă o prioritate a politicii sale externe;

B.  întrucât guvernul Chinei a impus restricții drastice asupra mănăstirilor budiste tibetane din ținutul Aba/Ngaba în provincia Sichuan și din alte regiuni ale platoului tibetan, inclusiv raiduri violente de securitate, deținerea arbitrară a călugărilor, intensificarea supravegherii în mănăstiri și o prezență polițienească permanentă în mănăstiri pentru a monitoriza activitățile religioase;

C.  întrucât aceste măsuri de securitate sunt menite să restricționeze dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de asociere și la libertatea credinței religioase în mănăstirile budiste din Tibet;

D.  întrucât Phuntsog (20 de ani) și Tsewang Norbu (29 de ani) au murit după ce și-au dat foc la 16 martie și, respectiv, 15 august 2011 în semn de protest față de politicile restrictive ale Chinei în Tibet;

E.  întrucât fratele mai mic al lui Phuntsog, Lobsang Kelsang și Lobsang Kunchok (ambii în vârstă de 18 ani) și-au dat foc în piața din ținutul Aba/Ngaba la 26 septembrie 2011 și, deși au supraviețuit, nu există informații despre starea lor actuală;

F.  întrucât călugărul de 38 de ani Dawa Tsering de la mănăstirea Kardze și-a dat foc la 25 octombrie 2011, iar personalul de securitate chinez a stins flăcările, încercând să-l ducă de acolo, însă călugărul se află în prezent sub protecția confraților săi în mănăstire, în stare critică;

G.  întrucât călugărul de 17 ani Kelsang Wangchuk, de la mănăstirea Kirti, și-a dat foc la 3 octombrie 2011 și a fost imediat luat de soldații chinezi, care au stins focul și l-au bătut cu brutalitate înainte de a-l lua cu ei, neexistând în prezent informații privind starea sa actuală și locul unde se află;

H.  întrucât doi foști călugări din Kirti, Choephel (19 ani) și Kayang (18 ani) s-au luat de mână și și-au dat foc, cerând întoarcerea lui Dalai Lama și dreptul la libertatea religioasă, și întrucât aceștia au decedat în urma protestului;

I.  întrucât fostul călugăr din Kirti, Norbu Damdrul (19 ani) și-a dat foc la 15 octombrie 2011, fiind cel de-al optulea tibetan care face acest lucru; întrucât nu se știe nici unde se află acesta acum și nici care este starea sa de sănătate;

J.  întrucât, la 17 octombrie 2011, o călugăriță în vârstă de 20 de ani de la mănăstirea Ngaba Mamae Dechen Choekorling, Tenzin Wangmo, a decedat, fiind prima femeie care și-a dat foc;

K.  întrucât autoincendierea poate fi considerată o formă de protest și exprimare a disperării din ce în ce mai mari a tinerilor tibetani, în special a celor din comunitatea mănăstirii Kirti;

L.  întrucât, oricare ar fi fost motivațiile personale care au stat la baza acestor acte, ele trebuie privite în contextul mai larg al represiunii religioase și politice din ținutul Aba/Ngaba, care durează de ani de zile;

M.  întrucât înăsprirea controlului statului asupra practicilor religioase printr-o serie de reglementări din 2007 ale guvernului Chinei a contribuit la disperarea tibetanilor în întregul platou tibetan;

N.  întrucât actualele norme au extins dramatic controlul statului asupra vieții religioase, numeroase forme de exprimare a identității religioase făcând obiectul aprobării și controlului statului, inclusiv recunoașterea reîncarnării călugărilor lama;

O.  întrucât un tribunal din China a condamnat trei călugări tibetani la închisoare pentru moartea confratelui lor, călugărul Phuntsog, care și-a dat foc la 16 martie 2011, pe motiv că l-au ascuns și nu i-au permis accesul la îngrijire medicală; întrucât aceștia au fost acuzați de „ucidere din culpă”;

P.  întrucât în martie 2011, după primul caz de autoincendiere, mănăstirea Kirti a fost înconjurată de personal armat și i s-a tăiat accesul la alimente și apă timp de mai multe zile; întrucât noii demnitari responsabili pentru securitate detașați la mănăstire au impus un nou program obligatoriu de „educație patriotică” și întrucât peste 300 de călugări au fost transportați de acolo în camioane militare și deținuți în locații necunoscute pentru a face timp de mai multe săptămâni obiectul îndoctrinării politice;

Q.  întrucât guvernul Chinei a acuzat călugării de la mănăstirea Kirti de implicare în acțiuni „ce vizează tulburarea ordinii sociale”, inclusiv în acte de vandalism și autoincendiere;

R.  întrucât în ultimele luni autoritățile chineze au înăsprit securitatea în Tibet, în special în zona mănăstirii Kirti, și întrucât jurnaliștilor și străinilor li se interzice vizitarea regiunii, mănăstirea fiind patrulată de poliție complet echipată pentru revolte; întrucât mijloacelor de informare în masă străine li se interzice accesul în părțile tensionate ale Tibetului, iar televiziunea de stat a Chinei nu a prezentat reportaje privind protestele; întrucât călugărilor li se interzice să vorbească despre proteste,

1.  condamnă reprimarea continuă de către autoritățile chineze a mănăstirilor tibetane și le solicită acestor autorități să elimine restricțiile și măsurile de securitate impuse mănăstirilor și comunităților laice și să repună în funcțiune liniile de comunicație ale călugărilor de la mănăstirea Kirti;

2.  este deosebit de preocupat cu privire la relatările conform cărora, din luna aprilie a acestui an, opt călugări budiști tibetani și o călugăriță și-au dat foc lângă mănăstirea Kirti din ținutul Ngaba în provincia Sichuan din China;

3.  îndeamnă guvernul Chinei să ridice restricțiile și măsurile severe de securitate impuse mănăstirii Kirti și să ofere informații cu privire la locul unde se află călugării luați cu forța de la mănăstire; îndeamnă autoritățile chineze să permită mijloacelor de comunicare în masă internaționale și observatorilor care monitorizează respectarea drepturilor omului să viziteze zona;

4.  solicită guvernului Chinei să garanteze libertatea religioasă tuturor cetățenilor săi în conformitate cu articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și să elimine sancțiunile penale și administrative care vizează religia și sunt folosite pentru a pedepsi cetățenii pentru exercitarea dreptului la libertatea religioasă;

5.  solicită autorităților chineze să respecte drepturile tibetanilor în toate provinciile Chinei și să ia măsuri proactive pentru a soluționa problemele subiacente ale populației tibetane din China;

6.  solicită autorităților chineze să înceteze promovarea politicilor care reprezintă o amenințare la adresa limbii, culturii, religiei, moștenirii și mediului Tibetului și care contravin Constituției Chinei și legislației chineze care acordă autonomie minorităților etnice;

7.  îndeamnă guvernul Republicii Populare Chineze să ofere informații complete cu privire la situația celor 300 de călugări care au fost luați din mănăstirea Kirti în aprilie 2011 și în cazul cărora au intervenit mai multe organe speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului, inclusiv grupul de lucru pentru disparițiile forțate sau involuntare;

8.  îndeamnă guvernul Republicii Populare Chineze să își asume responsabilitatea pentru situația tibetanilor care au fost „spitalizați” după ce și-au dat foc, inclusiv pentru accesul lor la asistență medicală;

9.  dezaprobă condamnarea călugărilor din Kirti și insistă asupra dreptului lor la un proces echitabil și la acordarea de asistență juridică pe perioada procesului respectiv; solicită permiterea accesului observatorilor independenți la călugării Kirti aflați în detenție;

10.  solicită Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să facă o declarație publică în care să exprime preocuparea UE în ceea ce privește situația din ce în ce mai gravă din ținutul Aba/Ngaba și să ceară respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și moderație din partea forțelor de securitate;

11.  solicită autorităților chineze să nu pună în aplicare politici contraproductive și programe agresive de „educație patriotică” în regiuni cu populație tibetană, cum ar fi Sichuan, Gansu și Qinghai, locuri unde cazurile de încălcare a drepturilor omului au creat tensiuni;

12.  solicită autorităților chineze să respecte ritualurile tibetane tradiționale legate de moarte și să înapoieze rămășițele pământești în conformitate cu ritualurile budiste, fără întârziere și fără nicio opreliște;

13.  le cere UE și statelor sale membre să solicite guvernului Chinei să reia dialogul cu Dalai Lama și cu reprezentanții săi în vederea asigurării autonomiei reale tibetanilor aflați în Republica Populară Chineză și să pună capăt campaniei de discreditare a lui Dalai Lama, în capacitatea sa de lider religios;

14.  solicită Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei să ridice problema drepturilor omului în cadrul următorului Summit UE-China și solicită președinților Comisiei și Consiliului European să susțină cu fermitate identitatea religioasă, culturală și lingvistică unică a Tibetului în discursurile lor oficiale din cadrul ceremoniilor de deschidere și închidere a summitului, în cazul în care aceasta nu se află deja pe ordinea de zi;

15.  solicită SEAE și delegației UE în China să monitorizeze constant situația drepturilor omului în China și să continue să aducă în discuție – în reuniunile cu China și în corespondența cu demnitarii chinezi – cazurile specifice ale tibetanilor închiși ca urmare a exercitării pașnice a libertății religioase și să prezinte un raport Parlamentului în următoarele 12 luni, în care să sugereze măsuri de luat sau politici de pus în aplicare;

16.  reiterează solicitarea adresată Consiliului de a numi un reprezentant special al Uniunii Europene pentru Tibet cu scopul de a facilita reluarea dialogului dintre autoritățile chineze și emisarii lui Dalai Lama pentru a defini un statut de autonomie efectivă a Tibetului în Republica Populară Chineză;

17.  solicită statelor membre care fac parte din G-20, președintelui Comisiei și președintelui Consiliului European să aducă în discuția cu președintele Republicii Populare Chineze, Hu Jintao, în cadrul următorului Summit G-20 de la Cannes din 3-4 noiembrie 2011, situația drepturilor omului în Tibet;

18.  solicită Republicii Populare Chineze să respecte libertatea religioasă și drepturile fundamentale ale omului în cazul comunităților monastice și laice din Ngaba și să suspende punerea în aplicare a normelor privind controlul religios pentru a le permite budiștilor tibetani să identifice și să educe învățătorii religioși într-o manieră care respectă tradițiile tibetane, să revizuiască politicile religioase și de securitate puse în aplicare în Ngaba din 2008 și să inițieze un dialog transparent cu liderii școlilor budiste tibetane;

19.  îndeamnă guvernul Republicii Populare Chineze să respecte standardele privind drepturile omului convenite la nivel internațional și să-și îndeplinească obligațiile care îi revin în conformitate cu convențiile internaționale privind drepturile omului în ceea ce privește respectarea libertății religioase sau a credinței;

20.  exprimă necesitatea de a include drepturile comunităților minoritare din China în ordinea de zi a viitoarelor runde ale dialogului UE-China pe tema drepturilor omului;

21.  îndeamnă guvernul Chinei să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii /Vicepreședintelui Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0449.

Rezoluția Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la situația din Bahrain

P7_TA(2011)0475 RC-B7-0541/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, Yemen și Bahrain, în special Rezoluția din 7 aprilie 2011(1) referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen și Rezoluția din 7 iulie 2011(2) referitoare la situația din Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011(3) referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului,

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European din 12 aprilie 2011 privind moartea a doi activiști civici din Bahrain și declarația din 28 aprilie 2011 prin care se condamnă sentința cu moartea pronunțată în cazul a patru cetățeni din Bahrain pentru că au participat la proteste pașnice,

–  având în vedere audierea pe tema situației din Bahrain desfășurată în Subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European la 3 octombrie 2011,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) referitoare la Bahrain din 10 martie, 12 martie, 18 martie 2011, 3 mai 2011, 1 iulie 2011, 31 august 2011, 8 și 30 septembrie 2011, precum și declarațiile VP/ÎR privind situația din Egipt, Siria, Yemen și Bahrain realizate la Parlamentul European la 12 octombrie 2011,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Bahrain din 23 mai, 12 aprilie și 21 martie 2011,

–  având în vedere declarațiile din 23 iunie și din 30 septembrie 2011 ale Secretarului General al ONU referitoare la sentințele pronunțate în cazul a 21 de activiști politici, apărători ai drepturilor omului și lideri ai opoziției din Bahrain,

–  având în vedere declarația privind Bahrainul din 29 septembrie 2011 a celei de-a 66-a Adunare Generală a ONU,

–  având în vedere declarația de presă a Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Bahrain din 5 octombrie 2011 și declarația Ministerului Sănătății din Bahrain privind condamnările aplicate la 30 septembrie 2011 unor medici, asistente medicale și cadre sanitare,

–  având în vedere declarația de la 23 octombrie 2011 a procurorului general al Bahrainului privind rejudecarea unor medici cercetați anterior în cadrul unor procese militare,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere articolul 19 litera (d) din Constituția Bahrainului,

–  având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 1949,

–  având în vedere raportul Human Rights Watch emis în februarie 2010,

–  având în vedere documentul de informare al medicilor intitulat „Serviciile medicale paralizate: atacul forțelor militare asupra pacienților în Bahrain din aprilie 2011”,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, începând cu luna februarie, în Bahrain au avut loc în mod periodic proteste pro-democratice, inspirate din mișcările populare din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, în cadrul cărora s-au cerut reforme instituționale, politice, economice și sociale, care să aibă drept scop realizarea unei democrații veritabile, combaterea corupției și a nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și reducerea inegalităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune; întrucât aceste demonstrații pașnice au fost înăbușite cu o forță excesivă utilizată de autoritățile din Bahrain, în urma cărora zeci de protestatari au fost uciși și la care comunitatea internațională a reacționat într-un mod prea lent și lipsit de fermitate;

B.  întrucât, în urma cererii adresate de guvernul din Bahrain, în țară au fost desfășurate forțe străine formate din mii de persoane venite din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite, sub egida Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG),

C.  întrucât un tribunal militar a reconfirmat la 29 septembrie 2011 sentințele cuprinse între cinci și cincisprezece ani de închisoare pronunțate în cazul a cel puțin 20 de medici și de paramedici pentru presupuse activități antiguvernamentale desfășurate în vreme ce aceste persoane și-au îndeplinit îndatoririle profesionale, au acționat conform codului etic și au tratat în mod egal și fără discriminare pe protestatarii răniți la începutul acestui an; întrucât, din cauza presiunii internaționale, procurorul general al Bahrainului, Ali Alboainain, a anunțat miercuri, 5 octombrie 2011, că cele 20 de persoane vor fi rejudecate în fața unor instanțe civile, iar procesele au reînceput la 23 octombrie 2011;

D.  întrucât o parte dintre medicii condamnați au fost formați în state membre ale UE, fac parte din organizațiile profesionale medicale cu sediul în UE și se bucură de o bună reputație în rândul colegilor internaționali;

E.  întrucât represaliile îndreptate asupra medicilor și paramedicilor au implicații serioase asupra muncii organizațiilor umanitare internaționale; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a condamnat ocuparea de către forțele militare a bazelor medicale și a declarat că arestările arbitrare și relele tratamente aplicate personalului medical sunt șocante și ilegale;

F.  întrucât, la 6 septembrie 2011, instanța militară numită Tribunalul de Siguranță Națională și Apel a confirmat sentințele pronunțate împotriva a cel puțin 21 de cunoscuți activiști pentru drepturile omului și opozanți ai regimului, inclusiv împotriva bloggerilor și activiștilor pentru drepturile omului Dr. Abduljalil Al-Singace și Abdulhadi Al-Khawaja, toți civili, pentru că ar fi complotat la răsturnarea regimului; întrucât în acest an aproximativ 60 de civili au fost judecați în fața tribunalelor de siguranță națională;

G.  întrucât mulți alți activiști politici, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști au fost reținuți în cursul recentelor proteste pro-reformiste; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, aceștia au fost torturați, supuși unor rele tratamente și hărțuiți de către forțele de securitate;

H.  întrucât secretarul general adjunct al Federației Internaționale a Drepturilor Omului, Nabeel Rajab, președintele Centrului pentru drepturile omului din Bahrain, a fost împiedicat să părăsească țara și este în continuare amenințat și hărțuit de forțele de securitate;

I.  întrucât fosta vicepreședintă a Organizației profesorilor din Bahrain, Jalila al-Salman, a fost arestată pentru a doua oară la locuința sa la 18 octombrie 2011; întrucât la 23 septembrie 2011 șaisprezece femei și patru fete au fost reținute și acuzate de „adunare publică ilegală”, revoltă și „incitare la ură împotriva regimului”;

J.  întrucât, la 22 mai 2011, condamnarea la moarte a lui Ali Abdullah Hassan al-Sankis și a lui Abdulaziz Abdulridha Ibrahim Hussain, acuzați de uciderea a doi polițiști în cursul protestelor antiguvernamentale din Bahrain, a fost confirmată de Tribunalul de Siguranță Națională și Apel; întrucât cazul celor doi bărbați a fost trimis în apel la Curtea de Casație din Bahrain, iar sentința acestei instanțe este așteptată pentru 28 noiembrie 2011;

K.  întrucât sute de persoane, inclusiv profesori și cadre medicale, au fost concediate, arestate sau acuzate de crime imaginare în cadrul unor procese în masă în fața unor tribunale militare în urma protestelor și multe dintre acestea nu au fost reîncadrate în muncă după concedierea cauzată de sprijinirea protestelor, în ciuda solicitării regelui în acest sens;

L.  întrucât peste 40 de persoane au fost ucise de la începutul protestelor antiguvernamentale, printre care se află și Ahmed al-Jaber al-Qatan, împușcat, se pare, în timp ce participa la un protest antiguvernamental la 6 octombrie 2011 în apropiere de capitala Manama, caz în care a fost începută o anchetă;

M.  întrucât starea de siguranță națională din Bahrain a fost ridicată la 1 iunie 2011, iar la 2 iulie 2011 Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa a lansat un dialog național care să abordeze preocupările cetățenilor din Bahrain în lumina recentelor evenimente; întrucât recomandările rezultate din dialog au fost înaintate regelui;

N.  întrucât la 29 iunie 2011 a fost înființată de Regele Hamad Comisia independentă de anchetă din Bahrain, cu o componentă internațională independentă, pentru a investiga gravele încălcări ale drepturilor omului în decursul recentelor represiuni ale autorităților față de protestatarii pro-reformiști, comisie care își va prezenta concluziile la 23 noiembrie 2011;

O.  întrucât la 24 septembrie 2011 au avut loc alegeri pentru camera inferioară a parlamentului pentru ocuparea a 18 locuri eliberate de Al-Wefaq, un partid de opoziție, care s-a retras din legislativul acestei țări din Orientul Mijlociu pentru a protesta împotriva tratamentului aplicat demonstranților în cursul manifestațiilor de la începutul acestui an,

1.  condamnă represiunea exercitată asupra cetățenilor din Bahrain, care a provocat moartea și rănirea a zeci de persoane și solicită să fie eliberați imediat și necondiționat toți demonstranții pașnici, activiștii politici, apărătorii drepturilor omului, medicii și asistenții, precum și bloggerii și jurnaliștii și își exprimă solidaritatea cu familiile tuturor victimelor;

2.  solicită forțelor de securitate și autorităților din Bahrain să pună capăt violențelor, represiunii și detenției demonstranților pașnici și să dea dovadă de o prudență maximă atunci când adoptă măsuri pentru a ține protestele sub control; îndeamnă autoritățile să acționeze în strictă conformitate cu legislația din țara lor și cu obligațiile lor internaționale;

3.  își reia observația potrivit căreia demonstranții și-au exprimat aspirațiile democratice legitime și invită guvernul din Bahrain să inițieze un dialog autentic, relevant și constructiv cu opoziția, fără întârzieri suplimentare și fără impunerea altor condiții prealabile, pentru a asigura aplicarea reformelor necesare, a încuraja reconcilierea națională și a restabili consensul social în țară;

4.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la prezența în Bahrain a unor trupe străine aflate sub egida CCG și solicită retragerea imediată a acestora; își reiterează apelul ca CCG să aibă o contribuție constructivă și să medieze în interesul reformelor pașnice din Bahrain;

5.  condamnă utilizarea tribunalelor militare speciale în procesele intentate împotriva civililor, întrucât aceasta constituie o violare a standardelor internaționale referitoare la un proces echitabil și subliniază că procesele împotriva civililor trebuie să se desfășoare în instanțe civile și că fiecare deținut are dreptul la un proces echitabil și trebuie să beneficieze în mod adecvat de serviciile unui avocat și de suficient timp pentru a-și pregăti apărarea; solicită încetarea imediată a proceselor colective intentate civililor în fața tribunalului militar, Curtea de Siguranță Națională;

6.  salută decizia de a rejudeca medicii și asistenții în instanțe civile, dar consideră că toate acuzațiile împotriva acestora ar trebui retrase și solicită instanțelor civile să dispună eliberarea imediată și necondiționată a medicilor și asistenților, întrucât aceștia își exercitau îndatoririle profesionale și au fost acuzați de faptul că au oferit îngrijiri medicale unor opozanți ai regimului care aveau nevoie de acestea, precum și de infracțiuni grave care par să fie de natură politică și care nu au fost dovedite prin furnizarea unor dovezi credibile, precum și eliberarea tuturor celorlalți activiști politici, jurnaliști, profesori, bloggeri și apărători ai drepturilor omului, având în vedere natura arbitrară a acuzațiilor și a procedurilor în ansamblul lor; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la pedepsele cu închisoarea pe viață la care au fost condamnați cel puțin opt activiști din opoziție și la pedepsele cu închisoarea de până la 15 ani, la care au fost condamnate cel puțin 13 persoane;

7.  subliniază că asigurarea unui tratament imparțial al răniților este o obligație legală fundamentală în conformitate cu legislația umanitară și îndeamnă Regatul Bahrain, în calitate de țară semnatară a Convențiilor de la Geneva, să își respecte obligațiile în ceea ce privește furnizarea de îngrijiri medicale bolnavilor și răniților;

8.  invită Regatul Bahrain să permită tuturor medicilor să își reia activitățile profesionale și să asigure accesul tuturor medicilor și al echipelor de apărare ale acestora la rapoartele de examinare medicală întocmite de către Comisia independentă de anchetă din Bahrain, responsabilă de examinarea medicilor aflați în detenție;

9.  avertizează asupra posibilității de a abuza de legislația națională în domeniul securității;

10.  invită autoritățile să restabilească și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale în ansamblul lor, inclusiv pluralismul mijloacelor de informare în masă, atât al celor online cât și al celor offline, libertatea religioasă, drepturile femeii și egalitatea de gen, precum și măsurile de combatere a discriminării și să pună capăt cenzurii; invită autoritățile din Bahrain să accepte vizita solicitată de către Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului;

11.  constată că mii de angajați și-au pierdut locul de muncă datorită participării acestora la protestele antiguvernamentale pașnice; solicită autorităților naționale și întreprinderilor europene implicate să dispună reîncadrarea imediată în muncă a acestor persoane și să asigure că acestea sunt compensate pentru pierderile de venituri;

12.  ia act cu satisfacție de decizia Regelui Hamad de a institui o comisie independentă care să investigheze încălcările drepturilor omului comise de forțele de securitate în cursul represaliilor aplicate de guvern protestatarilor pro-reformiști pașnici; solicită o imparțialitate și o transparență deplină în lucrările comisiei și invită guvernul din Bahrain să nu intervină în activitatea acesteia și să garanteze faptul că autorii crimelor și toate persoanele responsabile de represaliile violente răspund în fața justiției și sunt supuse unei proceduri judiciare adecvate;

13.  salută înființarea unui Minister pentru Drepturile Omului și Dezvoltare Socială în Bahrain și solicită acestui minister să acționeze în conformitate cu normele și obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului;

14.  solicită să se permită participarea observatorilor internaționali la procesele prizonierilor politici, precum și monitorizarea de către acești observatori a activității comisiei independente de investigare a încălcărilor drepturilor omului, pentru a asigura obiectivitatea în conformitate cu standardele internaționale;

15.  invită autoritățile din Bahrain și regele Bahrainului să comute pedeapsa cu moartea la care au fost condamnați Ali „Abdullah Hassan al-Sankis și ”Abdulaziz „Abdulridha Ibrahim Hussain; își reiterează opoziția fermă față de aplicarea pedepsei cu moartea și îndeamnă autoritățile din Bahrain să declare un moratoriu imediat;

16.  consideră că investigațiile lansate în cazul tânărului de 16 ani, Ahmed al-Jaber al-Qatan, care și-a pierdut viața în timp ce participa la un protest antiguvernamental trebuie să fie independente, rezultatele acestora trebuie să fie făcute publice și responsabilii trebuie să fie aduși în fața justiției;

17.  subliniază importanța reconcilierii, un element esențial pentru a face posibilă reforma și stabilitatea în cadrul societății diverse din Bahrain, în care drepturile fiecărui cetățean ar trebui garantate în mod egal, atât prin litera legii, cât și prin aplicarea acesteia;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Regatului Bahrain.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0148. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0333. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0109.

Rezoluţia Parlamentului European din 27 octombrie 2011 referitoare la cazul lui Rafah Nashed din Siria

P7_TA(2011)0476 RC-B7-0565/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și articolul 18 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966, la care Siria este parte,

–  având în vedere declarațiile făcute de purtătorul de cuvânt al lui Catherine Ashton, Înalta Reprezentată a UE, la 30 august 2011 cu privire la înrăutățirea situației drepturilor omului în Siria și la 23 septembrie 2011 cu privire la situația lui Rafah Nashed în Siria,

–  având în vedere declarațiile lui Isabelle Durant și Libor Rouček, vicepreședinți ai Parlamentului, și Veronique de Keyser, vicepreședintă a Grupului S&D, din cadrul ședințelor plenare din 14, 15 și 29 septembrie 2011, prin care se solicita eliberarea lui Rafah Nashed,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 și 23 octombrie 2011 și sancțiunile adoptate la 13 octombrie 2011,

–  având în vedere rezoluțiile Parlamentului din 7 aprilie 2011(1) și 7 iulie 2011(2) referitoare la situația din Siria, Bahrain și Yemen,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011(3) referitoare la situația din Siria,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Rafah Nashed, prima psihanalistă care a practicat această profesie în Siria și fondatoarea Școlii de Psihanaliză din Damasc, a fost arestată și reținută în mod arbitrar la 10 septembrie 2011 în aeroportul din Damasc de către ofițeri ai Serviciilor Generale de Informații; întrucât ea este cunoscută pentru faptul că tratează victime ale unor traume psihologice, dar și pentru implicarea ei activă în favoarea dialogului dintre toți sirienii;

B.  întrucât doamna Nashed are vârsta de 66 de ani și starea sănătății ei este precară, deoarece suferă de o afecțiune cardiacă, se reface după un cancer, are o tensiune arterială ridicată și trebuie să ia medicamente în mod regulat; întrucât starea ei de sănătate se deteriorează în închisoare și acest lucru agravează afecțiunea cardiacă de care suferă;

C.  întrucât doamna Nashed călătorea la Paris pentru a fi alături de fiica ei, care urma să nască, atunci când a fost dusă la închisoare fără să fi fost pusă sub acuzare și a fost reținută inițial în secret;

D.  întrucât la 14 septembrie 2011 ea a fost acuzată de „activități care ar putea destabiliza statul” și judecătorul a refuzat să o elibereze pe cauțiune; dată fiind natura acuzațiilor și paranoia care a cuprins regimul în ultimele șase luni, este de temut că perioada de detenție va fi îndelungată, pentru a intimida întreaga comunitate intelectuală a Siriei;

E.  întrucât în decurs de câteva ore a fost lansată o amplă campanie internațională, inclusiv o petiție prin care se solicita eliberarea imediată și necondiționată a lui Rafah Nashed,

1.  condamnă cu fermitate arestarea și reținerea arbitrară a lui Rafah Nashed de către autoritățile siriene;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația doamnei Nashed, dată fiind starea ei de sănătate precară;

3.  invită autoritățile siriene să o elibereze imediat și necondiționat pe doamna Nashed din motive medicale și umanitare, să îi garanteze acesteia siguranța fizică și să o lase să revină la familia sa fără întârziere;

4.  solicită autorităților siriene să permită organizațiilor umanitare și medicilor să se ocupe de victimele violențelor, să le permită acestora accesul în toate regiunile țării și să le dea voie să își desfășoare activitățile legitime și pașnice fără teama unor represalii și fără niciun fel de restricții, printre care și hărțuirea juridică; invită autoritățile siriene să respecte standardele internaționale în materie de drepturile omului și angajamentele internaționale care garantează libertatea de opinie și de exprimare;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General a Ligii Arabe, precum și guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0148. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0333. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0387.