Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (reformare) (COM(2011)0029 – C7-0037/2011 – 2011/0011(COD))

P7_TA(2011)0477 A7-0348/2011

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0029),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 50 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0037/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0348/2011),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea respectivă nu cuprinde nicio modificare de fond în plus față de cele identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor rămase nemodificate din documentele anterioare împreună cu modificările respective, propunerea conține o codificare simplă a textelor existente, fără nicio modificare de fond,

1.  adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare, luând în considerare recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2011 în vederea adoptării Directivei 2012/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2012/30/UE.)

(1) JO C 132, 3.5.2011, p. 113. (2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, cu excepția articolelor 10 și 11 din acesta (08663/2011 – C7-0142/2011 – 2003/0132A(NLE))

P7_TA(2011)0478 A7-0356/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08663/2011),

–  având în vedere Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (08663/2011);

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0142/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0356/2011),

1.  aprobă aderarea la protocol;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației Maritime Internaționale.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la proiectul de Decizie a Consiliului cu privire la aderarea Uniunii Europene la Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor, în ceea ce privește articolele 10 și 11 din acesta (08663/2011 – C7-0143/2011 – 2003/0132B(NLE))

P7_TA(2011)0479 A7-0341/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08663/2011),

–  având în vedere Protocolul din 2002 la Convenția de la Atena din 1974 privind transportul pe mare al pasagerilor și al bagajelor lor (08663/2011);

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 81 alineatul (1), al articolului 81 alineatul (2), literele (a) și (c), al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și al articolului 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0143/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0341/2011),

1.  aprobă aderarea la protocol;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației Maritime Internaționale.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 privind proiectul de decizie a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului referitor la încheierea Acordului euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte (09189/2011 – C7-0122/2011 – 2010/0180(NLE))

P7_TA(2011)0480 A7-0347/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului (09189/2011),

–  având în vedere Acordul euro-mediteranean privind serviciile aeriene între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte (14366/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0122/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0347/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Hașemit al Iordaniei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului cu privire la încheierea Acordului privind spațiul aerian comun dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (09185/2011 – C7-0124/2011 – 2010/0186(NLE))

P7_TA(2011)0481 A7-0344/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului (09185/2011),

–  având în vedere proiectul de Acord privind spațiul aerian comun între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (14370/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și cu articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0124/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0344/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și Parlamentului Republicii Georgia.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind suspendarea temporară a taxelor din Tariful vamal comun asupra importurilor anumitor produse industriale în Insulele Canare (COM(2011)0259 – C7-0146/2011 – 2011/0111(CNS))

P7_TA(2011)0482 A7-0357/2011

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0259),

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0146/2011),

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0357/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind programul specific de implementare a Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013), care urmează să fie pus în aplicare prin acțiuni indirecte (COM(2011)0073 – C7-0075/2011 – 2011/0043(NLE))

P7_TA(2011)0483 A7-0358/2011

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0073),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul Euratom, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0075/2011),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0358/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie Considerentul 3a (nou) (3a)  Proiectarea și punerea în aplicare a Programului-cadru (2012-2013) ar trebui să se bazeze pe principiile simplității, stabilității, transparenței, certitudinii juridice, consecvenței, excelenței și încrederii, potrivit rezoluției Parlamentului European din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare.1 1Texte adoptate, P7_TA(2010)0401 Amendamentul 2 Propunere de decizie Considerentul 8 (8)  Trebuie luate măsuri corespunzătoare – proporționale cu interesele financiare ale Uniunii – pentru a monitoriza atât eficacitatea sprijinului financiar acordat, cât și eficacitatea cu care sunt utilizate aceste fonduri, în vederea prevenirii neregulilor și fraudei. De asemenea, trebuie făcute demersurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite necuvenit sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, Regulamentul (Euratom,CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). (8)  Ar trebui luate măsuri corespunzătoare – proporționale cu interesele financiare ale Uniunii – pentru a monitoriza atât eficacitatea sprijinului financiar acordat, cât și eficacitatea cu care sunt utilizate aceste fonduri, în vederea prevenirii neregulilor și fraudei. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită definirii unor dispoziții contractuale care să reducă atât riscul de neexecutare, cât și realocarea riscurilor și a costurilor în timp. De asemenea, ar trebui făcute demersurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite necuvenit sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, Regulamentul (Euratom,CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Amendamentul 3 Propunere de decizie Articolul 2 – alineatul 1 – litera a (a) cercetarea în domeniul energiei de fuziune (inclusiv ITER); (a) cercetarea în domeniul energiei de fuziune (inclusiv, în special, ITER); Amendamentul 4 Propunere de decizie Articolul 6 – alineatul 2 (2)  Programul de lucru ia în considerare activitățile de cercetare pertinente desfășurate de statele membre, de țările asociate și de organizațiile europene și internaționale. Programul de lucru se actualizează dacă este cazul. (2)  Programul de lucru ia în considerare activitățile de cercetare pertinente desfășurate de statele membre, de țările asociate și de organizațiile europene și internaționale, precum și de industrie. Programul de lucru se actualizează dacă este cazul. Amendamentul 5 Propunere de decizie Articolul 6 – alineatul 3 (3)  Programul de lucru stabilește criteriile pe baza cărora se evaluează propunerile de acțiuni indirecte în cadrul schemelor de finanțare și se selectează proiectele. Criteriile se referă la excelență, impact și implementare. Se pot stabili, în continuare sau în completare, cerințe, ponderi și praguri suplimentare în cadrul programului de lucru. (3)  Programul de lucru stabilește criteriile pe baza cărora se evaluează propunerile de acțiuni indirecte în cadrul schemelor de finanțare și se selectează proiectele. Criteriile se referă la excelență, impact și implementare. Se pot stabili, în continuare sau în completare, cerințe, ponderi și praguri suplimentare clar justificate în cadrul programului de lucru. Amendamentul 6 Propunere de decizie Articolul 7 – alineatul 2a (nou) (2a)  Compoziția comitetului menționat la alineatul (2) trebuie să asigure un echilibru rezonabil între numărul de femei și cel de bărbați, precum și între statele membre ce desfășoară activități de cercetare și formare în domeniul nuclear. Amendamentul 7 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.A – punctul 1 – paragraful 3 Activitățile de cercetare și dezvoltare în sprijinul construirii ITER vor fi desfășurate în cadrul asociațiilor pentru fuziune și al întreprinderilor europene. Printre aceste activități se va număra dezvoltarea și testarea de componente și sisteme. Activitățile de cercetare și dezvoltare în sprijinul construirii ITER vor fi desfășurate în cadrul asociațiilor pentru fuziune și al întreprinderilor europene. Printre aceste activități se va număra dezvoltarea, testarea, validarea și verificarea fiabilității componentelor și sistemelor fiabile. Amendamentul 8 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.A – punctul 2 – liniuța 2a (nouă) – proiectarea unui nou experiment cu sateliți în cadrul celui de al 8-lea program-cadru, care poate veni în completarea experimentelor ITER, pentru a garanta performanțele așteptate, limitând riscurile și costurile operative, și care poate să includă analiza aspectelor importante ale tehnologiilor DEMO; Amendamentul 9 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.A – punctul 4 – liniuța 3 – studii cu privire la aspectele sociologice și economice ale producerii de energie de fuziune și acțiuni de promovare a conștientizării și înțelegerii fuziunii de către publicul larg. – studii cu privire la aspectele sociologice și economice ale producerii de energie de fuziune și acțiuni de promovare a conștientizării și înțelegerii fuziunii de către publicul larg. Se va acorda o atenție deosebită pentru a garanta comunicarea către public a informațiilor corecte și se vor întreprinde acțiuni specifice pentru a asigura eficiența programului de comunicare și sensibilizare. Amendamentul 10 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.A – punctul 6 Realizarea ITER în Europa, în cadrul internațional oferit de Organizația ITER, va contribui la noile infrastructuri de cercetare cu o puternică dimensiune europeană. Realizarea ITER în Europa, în cadrul internațional oferit de Organizația ITER, va contribui la noile infrastructuri de cercetare cu o puternică dimensiune europeană și va implica, în contextul programului european de însoțire, realizarea unei noi infrastructuri de cercetare care să vină în sprijinul experimentului ITER. Amendamentul 11 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – partea introductivă Obiectivul global este să se sporească în special gradul de securitate, performanța, eficiența utilizării resurselor și randamentul fisiunii nucleare și ale utilizărilor radiației în industrie și în medicină. Se vor realiza acțiuni indirecte privind fisiunea nucleară și protecția împotriva radiațiilor în cinci domenii principale de activitate, detaliate mai jos. Există legături importante cu cercetarea din cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru al Uniunii, adoptat prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în special în domeniul energiei, al standardelor europene, al educației și formării, al protecției mediului, al sănătății, al științei materialelor, al guvernanței, al infrastructurilor comune, al culturii privind protecția fizică și radiologică și securitatea. Colaborarea internațională va fi un aspect esențial al activităților în multe din domeniile de activitate, în special în privința sistemelor nucleare avansate aflate în curs de investigare în cadrul Forumului internațional Generația IV. Obiectivul global este să se sporească în special gradul de securitate, performanța, eficiența utilizării resurselor și randamentul fisiunii nucleare și ale utilizărilor radiației în industrie și în medicină. Se vor realiza acțiuni indirecte privind fisiunea nucleară și protecția împotriva radiațiilor în cinci domenii principale de activitate, detaliate mai jos. Există legături importante cu cercetarea din cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru al Uniunii, adoptat prin Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în special în domeniul energiei, al standardelor europene, al educației și formării, al protecției mediului, al sănătății, al științei materialelor, al guvernanței, al infrastructurilor comune, al culturii privind protecția fizică și radiologică și securitatea, precum și cu propunerile de fisiune nucleară ale Planului strategic pentru tehnologiile energetice, adoptat de Consiliu în martie 2008. Colaborarea internațională va fi un aspect esențial al activităților în multe din domeniile de activitate, în special în privința sistemelor nucleare avansate aflate în curs de investigare în cadrul Forumului internațional Generația IV. Durata de viață tipică pentru care a fost proiectată generația curentă de centrale nucleare care funcționează în Europa este de 40 de ani și se ia în considerare posibilitatea de a se prelungi această durată. Centralele de generație III și viitoarele centrale sigure de generație IV urmăresc obținerea unei durate de viață de 60 de ani sau mai mult și reducerea costurilor de funcționare și de întreținere aferente procesului de îmbătrânire. Amendamentul 12 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – partea introductivă – paragraful 1a (nou) Există o nevoie clară de a consolida colaborarea cu AIEA în ceea ce privește normele de siguranță aplicabile tuturor instalațiilor și activităților din domeniul nuclear. Aceste norme ar trebui aplicate pe scară largă de proiectanți, producători și operatori în domeniile producției de electricitate, medicinei, industriei, cercetării și educației. Amendamentul 13 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – punctul 1 – titlu 1.  Depozitarea geologică 1.   Toate formele de depozitare, inclusiv depozitarea geologică Amendamentul 14 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – punctul 1 - paragraful 1 Prin cercetarea orientată către implementare, stabilirea unei baze științifice și tehnice solide pentru demonstrarea tehnologiilor și siguranței depozitării în formațiunile geologice a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive cu durată lungă de viață, precum și promovarea dezvoltării unei viziuni europene comune cu privire la principalele aspecte legate de gestionarea și eliminarea deșeurilor. Prin cercetarea orientată către implementare, stabilirea unei baze științifice și tehnice solide pentru demonstrarea tehnologiilor și siguranței depozitării în formațiunile geologice a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive cu durată lungă de viață, inclusiv a deșeurilor cu durată lungă de viață rezultate în urma dezafectării centralelor nucleare civile și a aplicațiilor cu radioizotopi din medicină, industrie, agricultură, cercetare și educație, precum și promovarea dezvoltării unei viziuni europene comune cu privire la principalele aspecte legate de gestionarea și eliminarea deșeurilor. Amendamentul 15 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – punctul 1 - paragraful 2 Depozitarea geologică: Studii tehnice și demonstrarea conceptelor de depozitare, caracterizarea in situ a rocilor de depozitare (în laboratoare de cercetare a subsolului atât generice, cât și specifice locului), înțelegerea mediului de depozitare, studii cu privire la procesele relevante care au loc în apropiere (forma deșeurilor și barierele artificiale) și în depărtare (roca de bază și căi către biosferă), dezvoltarea de metodologii robuste pentru evaluarea performanței și siguranței și investigarea aspectelor de guvernanță și societale legate de acceptarea de către opinia publică. Depozitarea geologică: Studii tehnice și demonstrarea conceptelor de depozitare, caracterizarea in situ a rocilor de depozitare (în laboratoare de cercetare a subsolului atât generice, cât și specifice locului), înțelegerea mediului de depozitare, studii cu privire la procesele relevante care au loc în apropiere (forma deșeurilor și barierele artificiale) și în depărtare (roca de bază și căi către biosferă), dezvoltarea de metodologii robuste pentru evaluarea performanței și siguranței și investigarea aspectelor de guvernanță și societale legate de acceptarea de către opinia publică. În vederea stopării mai eficiente a răspândirii substanțelor radioactive în cazul unor evenimente neprevăzute, este necesară implementarea unor sisteme robuste care să asigure serviciile în regim de funcționare limitat. Amendamentul 16 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – punctul 2 – paragraful 2 Securitatea instalațiilor nucleare: securitatea operațională a instalațiilor nucleare actuale și viitoare, în special evaluarea și gestionarea duratei de viață a instalației, cultura securității (reducerea la minim a riscului de eroare umană și organizațională), metodologii avansate de evaluare a securității, instrumente de simulare digitale, sisteme de instrumentare și de control, precum și prevenirea și atenuarea accidentelor grave, împreună cu activitățile asociate de optimizare a gestionării cunoștințelor și menținere a competențelor. Securitatea instalațiilor nucleare: securitatea operațională a instalațiilor nucleare actuale și viitoare, ținând seama mai ales de implicațiile rezultând din cercetarea accidentului de la Fukushima, în special evaluarea și gestionarea duratei de viață a instalației, cultura securității (reducerea la minim a riscului de eroare umană și organizațională), metodologii avansate de evaluare a securității, instrumente de simulare digitale, sisteme de instrumentare și de control, precum și prevenirea și atenuarea accidentelor grave, împreună cu activitățile asociate de optimizare a gestionării cunoștințelor și menținere a competențelor. Acțiunile suplimentare care trebuie întreprinse în urma accidentului de la Fukushima ar trebui să includă: o mai mare rezistență seismică, redefinirea accidentelor neprevăzute în planul de concepere, analiza modurilor de avariere obișnuite, o mai bună gestionare a urgențelor, evitarea acumulării hidrogenului în urma reacțiilor dintre metalul fierbinte și vapori, recombinarea hidrogenului, proiectarea unor sisteme de filtrare/epurare care să poată rezista la suprapresiune. Amendamentul 17 Propunere de decizie Anexă – partea I – secțiunea I.B – punctul 2 – paragraful 3 Sisteme nucleare avansate: ameliorarea eficienței sistemelor și combustibililor actuali și studierea sistemelor avansate de reactori pentru a evalua potențialul, rezistența la proliferare și impactul asupra durabilității pe termen lung al acestora, inclusiv activități de cercetare transversală fundamentală și esențială (precum știința materialelor) și studierea aspectelor privind ciclul combustibilului, combustibilii inovatori și gestionarea deșeurilor, inclusiv separarea și transmutarea, și utilizarea mai eficientă a materialului fisil din reactorii existenți. Sisteme nucleare avansate: ameliorarea eficienței sistemelor și combustibililor actuali și studierea sistemelor avansate de reactori pentru a evalua potențialul, rezistența la proliferare și impactul asupra durabilității pe termen lung al acestora, inclusiv activități de cercetare transversală fundamentală și esențială (precum știința materialelor) și studierea aspectelor privind ciclul combustibilului, combustibilii inovatori și gestionarea deșeurilor, inclusiv separarea și transmutarea, și utilizarea mai eficientă a materialului fisil din reactorii existenți. Activitățile menționate mai sus ar trebui direcționate către sprijinirea Inițiativei europene industriale în domeniul energiei nucleare sustenabile (ESNII), lansată în cadrul conferinței referitoare la Planul strategic european pentru tehnologiile energetice a Președinției belgiene în noiembrie 2010, inclusiv către conceperea schemelor sinoptice esențiale în domeniul cercetării ASTRID, ALLEGRO, ALFRED și MYRRHA.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 conținând recomandări către Comisie privind procedurile de insolvență în contextul dreptului UE privind societățile comerciale (2011/2006(INI))

P7_TA(2011)0484 A7-0355/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență(1) (Regulamentul privind insolvența),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 2 mai 2006(2), 10 septembrie 2009(3) și 21 ianuarie 2010(4),

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0355/2011),

A.  întrucât disparitățile dintre legislațiile naționale privind insolvența conduc la apariția unor avantaje sau dezavantaje din punctul de vedere al competitivității și la dificultăți pentru întreprinderile cu activități transfrontaliere, care ar putea deveni obstacole în calea restructurării cu succes a întreprinderilor insolvente; întrucât aceste disparități favorizează căutarea instanței celei mai favorabile („forum-shopping”); întrucât piața internă ar beneficia de pe urma unor condiții de concurență echitabile;

B.  întrucât trebuie luate măsuri pentru a preveni abuzurile și răspândirea fenomenului de alegere a instanței celei mai favorabile, și întrucât ar trebui evitată divergența procedurilor principale;

C.  întrucât, chiar dacă crearea unui ansamblu de dispoziții legislative în materie de insolvență la nivelul UE nu este posibil, există anumite domenii ale dreptului insolvenței în care armonizarea este de dorit și este realizabilă;

D.  întrucât există o convergență progresivă în legislațiile naționale în materie de insolvență ale statelor membre;

E.  întrucât Regulamentul privind insolvența a fost adoptat în 2000 și este în vigoare de mai bine de nouă ani; întrucât Comisia ar trebui să prezinte un raport privind punerea sa în aplicare înainte de 1 iunie 2012;

F.  întrucât Regulamentul privind insolvența a fost rezultatul unui proces de negociere foarte îndelungat, lucru care se poate remarca prin absența, din acest document, a multor chestiuni sensibile și prin faptul că abordarea sa privind un număr de probleme s-a dovedit deja învechită în momentul adoptării sale;

G.  întrucât, de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind insolvența, au avut loc numeroase schimbări: 15 state noi au aderat la Uniune, iar fenomenul grupării societăților a crescut considerabil;

H.  întrucât insolvența are consecințe negative nu numai pentru întreprinderile afectate, ci și pentru economia statelor membre, și întrucât scopul ar trebui să fie, prin urmare, protecția tuturor actorilor economici, contribuabililor și angajatorilor împotriva repercusiunilor insolvenței;

I.  întrucât abordarea actuală a procedurilor de insolvență este axată mai mult pe salvarea întreprinderilor decât pe lichidarea acestora;

J.  întrucât legislația în materie de insolvență ar trebui să fie un instrument de salvare a companiilor la nivelul Uniunii; întrucât o astfel de salvare, atunci când este posibilă, este în folosul debitorului, creditorilor și angajaților;

K.  întrucât procedurile de insolvență nu trebuie utilizate abuziv de către creditori pentru a evita acțiunile comune pentru recuperarea creanțelor și întrucât este, prin urmare, necesar să se instituie garanții procedurale adecvate;

L.  întrucât ar trebui elaborat un cadru juridic mai adaptat cazurilor de insolvență temporară a întreprinderilor;

M.  întrucât, în Comunicarea sa din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii (COM(2010)2020), Comisia, referindu-se la legăturile lipsă și la blocajele care obstrucționează realizarea unei piețe unice pentru secolul 21, a declarat următoarele: ”Trebuie ameliorat accesul IMM-urilor la piața unică. Spiritul antreprenorial trebuie dezvoltat prin inițiative concrete de politică, inclusiv printr-o simplificare a dreptului societăților comerciale (procedurile de faliment, statutul societăților private etc.) și prin inițiative care să le permită întreprinzătorilor să se relanseze după faliment„;

N.  întrucât legislația în materie de insolvență ar trebui să prevadă, de asemenea, normele de lichidare a unei societăți în modul cel mai puțin dăunător și cel mai benefic pentru toți participanții, de îndată ce devine clar că salvarea întreprinderii probabil va eșua sau nu a reușit;

O.  întrucât trebuie căutate motivele insolvenței în fiecare caz în parte, cu alte cuvinte, trebuie analizate dificultățile financiare ale unei întreprinderi pentru a vedea dacă sunt doar temporare sau dacă întreprinderea este complet insolvabilă; întrucât, în esență, este vorba despre constatarea tuturor activelor și pasivelor unui debitor pentru a putea evalua solvabilitatea sau insolvabilitatea acestuia;

P.  întrucât grupurile de întreprinderi reprezintă un fenomen comun, dar problema insolvenței acestora nu a fost abordată, încă, la nivelul Uniunii; întrucât insolvabilitatea unui grup de întreprinderi este de natură să ducă la inițierea unor proceduri de insolvență multiple, separate în mai multe jurisdicții diferite, cu privire la fiecare din membrii grupului insolvabil; întrucât, în afara cazului în care aceste proceduri pot fi coordonate, este puțin probabil ca grupul poate fi reorganizat în ansamblul său și ar putea fi nevoie să fie dezmembrat în părțile sale componente, cu pierderile corespunzătoare pentru creditori, acționari și angajați;

Q.  întrucât, în cazul insolvenței grupurilor de întreprinderi, refacerea este actualmente dificil de realizat în UE din cauza reglementărilor diferite ale statelor membre, punând astfel în pericol mii de locuri de muncă,

R.  întrucât crearea unei rețele a registrelor naționale de insolvență, care presupune și crearea unei baze de date cuprinzătoare a UE, general accesibilă, a procedurilor de insolvență, ar permite creditorilor, acționarilor, lucrătorilor și instanțelor să afle dacă o procedură de insolvență a fost deschisă într-un alt stat membru și să determine termenele și detaliile pentru prezentarea creanțelor; întrucât acest lucru ar contribui la o administrare performantă și ar îmbunătăți transparența, respectând totodată protecția datelor;

S.  întrucât „dispozițiile testamentare” transfrontaliere ar trebui să aibă forță juridică pentru instituțiile financiare și să fie avute în vedere în cazul tuturor corporațiilor de importanță sistemică, chiar și a celor care nu sunt instituții financiare, acest lucru reprezentând un pas important către un cadru transfrontalier adecvat al insolvenței;

T.  întrucât dispozițiile referitoare la procedurile de insolvență trebuie să permită aranjamente speciale pentru separarea unităților viabile care furnizează servicii esențiale, cum ar fi sistemele de plată și alte mecanisme definite în „dispozițiile testamentare”, și întrucât, în această privință, statele membre ar trebui să adopte măsuri vizând ca legislația în materie de insolvență să includă dispoziții corespunzătoare, care să facă posibile aranjamente speciale la nivelul UE pentru separarea conglomeratelor transfrontaliere insolvente în unități viabile;

U.  întrucât procedurile de insolvență ar trebui să țină cont de tranzacțiile intra-grup, cu scopul de a asigura, dacă este cazul, recuperarea transfrontalieră a activelor în vederea obținerii unui rezultat echitabil;

V.  întrucât unele societăți de investiții, în special asiguratorii, nu pot fi dizolvate imediat și necesită o soluție care, în timp, să permită o distribuire echitabilă a activelor; întrucât transferul întreprinderilor, lichidarea portofoliului sau continuarea activităților nu ar trebui împiedicate și ar putea fi necesar ca acestea să fie realizate cu prioritate;

W.  întrucât faptul că orice decizie care implică întregul grup mai degrabă decât entități juridice individuale în procedurile de insolvență ar trebui să fie orientată către obținerea de rezultate și ar trebui să țină cont de toate efectele de domino, precum declanșarea altor instrumente de soluționare sau efectul asupra sistemelor de garantare care acoperă mai multe întreprinderi din cadrul unui grup;

X.  întrucât ar fi potrivit să se examineze definiția procedurilor și normelor armonizate de „bail-in” pentru conglomeratele financiare, inclusiv și în special pentru schimbul creanțelor contra participații la capitalul social;

Y.  întrucât, deși dreptul muncii este responsabilitatea statelor membre, dreptul insolvenței poate avea un impact asupra dreptului muncii, și întrucât, în contextul unei globalizări în creștere și, mai ales, al crizei economice, problema insolvenței trebuie examinată din perspectiva dreptului muncii, deoarece definițiile diferite ale „ocupării forței de muncă” și ale „angajatului” în statele membre nu ar trebui să submineze drepturile angajaților în eventualitatea unei insolvențe; subliniază, cu toate acestea, că orice dezbatere cu privire la problema specifică a insolvenței nu ar trebui să devină în mod automat un pretext pentru reglementarea dreptului muncii la nivelul UE;

Z.  întrucât Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului(5) are drept obiectiv asigurarea unui nivel minim de protecție a angajaților în caz de insolvență, menținând totodată un grad adecvat de flexibilitate pentru statele membre; întrucât există într-adevăr diferențe între statele membre în ceea ce privește implementarea acesteia, care ar trebui luate în considerare;

AA.  întrucât Directiva 2008/94/CE include explicit în domeniul său de aplicare angajații cu normă parțială, angajații cu un contract de durată determinată și angajații cu un raport de muncă temporară; întrucât ar trebui oferit un grad mai mare de protecție în caz de insolvență angajaților cu contracte nestandard;

AB.  întrucât lipsa actuală de armonizare în ceea ce privește clasificarea creditorilor reduce predictibilitatea rezultatelor procedurilor judiciare; întrucât este necesară accentuarea caracterului prioritar al cererilor angajaților față de alte cereri ale creditorilor;

AC.  întrucât domeniul de aplicare al Directivei 2008/94/CE, în special modul de înțelegere a „creanței salariale” este prea vast, având în vedere faptul că mai multe state membre aplică o definiție restrânsă a remunerației (de exemplu, excluzând compensațiile pentru concediere, bonusurile, cheltuielile rambursate etc.), ceea ce poate duce la neplata unui număr mare de creanțe;

AD.  întrucât statele membre sunt în măsură să definească conceptele de „remunerație” și „plată”, cu condiția de a respecta principiile generale ale egalității și nediscriminării între lucrători, scopul fiind acela de a lua în considerare orice situație de insolvență care îi poate prejudicia pentru a li se oferi compensații, conform obiectivului social al Directivei 2008/94/CE și plafoanelor minime care urmează a fi stabilite;

AE.  întrucât, având în vedere contractele de angajare din UE și diversitatea acestora în statele membre, este imposibil deocamdată să se ajungă, la nivel european, la o definiție a termenului de „angajat”;

AF.  întrucât ar trebui evitate pe cât posibil derogările de la domeniul de aplicare al Directivei 2008/94/CE;

AG.  întrucât măsurile legislative cerute în această rezoluție ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact detaliate, așa cum a solicitat Parlamentul,

1.  solicită Comisiei să înainteze, în temeiul articolului 50, articolului 81 alineatul (2) sau articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, una sau mai multe propuneri referitoare la un cadru UE de insolvabilitate a întreprinderilor, ca urmare a recomandărilor detaliate prevăzute în anexă, în scopul asigurării unor condiții de concurență echitabile, în temeiul unei analize aprofundate a tuturor alternativelor viabile;

2.  confirmă că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

3.  consideră că eventualele implicații financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite corespunzătoare de la buget;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUŢIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Partea 1: Recomandări privind armonizarea unor aspecte specifice ale dreptului insolvenței și dreptului societăților comerciale

1.1.  Recomandare privind armonizarea anumitor aspecte ale deschiderii procedurii de insolvență

1.2.  Recomandare privind armonizarea anumitor aspecte ale prezentării creanțelor

1.3.  Recomandare privind armonizarea anumitor aspecte ale acțiunilor în anulare

1.4.  Recomandare privind armonizarea aspectelor generale ale condițiilor referitoare la competențele și activitatea lichidatorului

1.5.  Recomandare privind armonizarea unor aspecte ale planurilor de restructurare

Partea 2: Recomandări privind revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență

2.1.  Recomandare privind domeniul de aplicare al Regulamentului privind insolvența

Parlamentul European consideră că domeniul de aplicare al Regulamentului privind insolvența ar trebui extins, astfel încât să includă procedurile de insolvență în cursul cărora debitorul continuă să gestioneze întreprinderea sau în cursul cărora a fost numit un lichidator preliminar. Anexa A la Regulamentul privind insolvența ar trebui revizuită în mod corespunzător.

2.2.  Recomandare privind definirea „centrului intereselor principale”

Parlamentul European consideră că regulamentul privind insolvența ar trebui să includă și o definiție a termenului de „centru de interes principal”, formulată astfel încât să se prevină căutarea în mod fraudulos a jurisdicției celei mai favorabile. Acesta sugerează introducerea unei definiții oficiale pe baza modului de redactare a considerentului 13, care are în vedere vizibilitatea obiectivă pentru terți.

Parlamentul European consideră că definiția ar trebui să țină seama de caracteristici precum derularea identificabilă din exterior a principalelor activități comerciale, localizarea activelor, centrul activităților operaționale sau de producție, locul de desfășurare a activității lucrătorilor etc.

2.3.  Recomandare privind definirea termenului „loc de stabilire” în contextul procedurilor secundare

Parlamentul European consideră că Regulamentul privind insolvența ar trebui să includă o definiție a „locului de stabilire” ca orice loc de desfășurare a unor operațiuni în care debitorul desfășoară, în mod neprovizoriu, o activitate economică ce implică mijloace umane, bunuri și servicii.

2.4.  Recomandare privind cooperarea dintre instanțe

Parlamentul European consideră că articolul 32 din Regulamentul privind insolvența ar trebui să prevadă o obligație clară de comunicare și cooperare nu numai între lichidatori, dar și între instanțe.

Acesta dorește ca, în cazul deschiderii procedurilor principale și secundare de insolvență, termenele de finalizare a acestor proceduri să fie armonizate și reduse;

2.5.  Recomandare privind anumite aspecte ale acțiunilor în anulare

Parlamentul European consideră că articolul 13 din Regulamentul privind insolvența ar trebui revizuit astfel încât să nu încurajeze acțiunile transfrontaliere în anulare, ci să ajute la prevenirea reușitei acțiunilor în anulare prin clauze privind alegerea legislației aplicabile.

În orice caz, revizuirea normelor privind acțiunile în anulare ar trebui să ia în considerare faptul că filialele funcționale ale unui holding insolvabil nu ar trebui să fie conduse spre insolvență din cauza acțiunilor în anulare, ci vândute în interesul creditorilor în calitate de întreprinderi în activitate.

Partea 3: Recomandări privind insolvența grupurilor de întreprinderi

Datorită existenței unor grade diferite de integrare în cadrul unui grup de întreprinderi, Parlamentul European consideră că Comisia ar trebui să prezinte o propunere flexibilă de reglementare a insolvenței grupurilor de întreprinderi, ținând seama de următoarele elemente:

1.  Atunci când structura funcțională sau cea de capital social o permit, ar trebui să se adopte următoarea abordare:

2.  În cazul procedurilor de insolvență care privesc grupuri descentralizate, instrumentul ar trebui să prevadă următoarele:

Partea 4: Recomandare privind crearea unui registru UE în materie de insolvență

Instanțele ar trebui să fie obligate să transmită aceste date registrului UE.

Informațiile ar trebui să fie prezentate în limba oficială a statului membru în care procedura a fost deschisă și în limba engleză.

(1) JO L 160, 30.6.2000, p. 1. (2) Cauza C-341/04, Eurofood IFSC Ltd, Culegere 2006, I-3813. (3) Cauza C-97/08, P Akzo Nobel și alții/Comisia, Culegere 2009, I-8237. (4) Cauza C-444/07, MG Probud Gdynia sp. z o.o. [2010] ECR I-417 (5) JO L 283, 28.10.2008, p. 36.

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la schimbările demografice și la consecințele acestora asupra viitoarei politici de coeziune a UE (2010/2157(INI))

P7_TA(2011)0485 A7-0350/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială al DG REGIO, în special paginile 230 - 234,

–  având în vedere concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea: viitorul politicii de coeziune (COM(2010)0642) și documentul de însoțire (SEC(2010)1348),

–  având în vedere documentul de lucru al DG REGIO intitulat „Regiunile în 2020 - evaluarea viitoarelor provocări pentru regiunile UE” din noiembrie 2008 (documentul de referință al documentului de lucru al serviciilor Comisiei SEC(2008)2868),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor din 10 mai 2007, intitulată „Promovarea solidarității dintre generații” (COM(2007)0244),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006, intitulată „Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări într-o oportunitate” (COM(2006)0571),

–  având în vedere Cartea verde din 16 martie 2005, intitulată „Confruntarea cu schimbările demografice: o nouă solidaritate între generații” (COM(2005)0094),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A7-0350/2011),

A.  întrucât schimbările demografice din UE și de la nivel mondial sunt o realitate, iar abordarea acestora reprezintă o sarcină-cheie pentru viitor și întrucât populația UE este cea mai bătrână din lume;

B.  întrucât schimbările demografice se caracterizează prin îmbătrânirea populației și prin importante fluxuri migratorii atât din țări terțe către UE, cât și în interiorul UE, de la est la vest și din zonele rurale către zonele urbane;

C.  întrucât, ca urmare a schimbărilor demografice, în special anumitor regiuni le revin noi misiuni, dar acest lucru ar trebui considerat și o oportunitate, nu numai o amenințare;

D.  întrucât studiul DG Regio din cadrul Comisiei Europene intitulat „Regiunile în 2020” a identificat schimbările demografice ca fiind o provocare-cheie;

E.  întrucât schimbările demografice afectează în aceeași măsură atât zonele rurale, cât și pe cele urbane, având implicații, printre altele, la nivelul infrastructurilor și serviciilor de calitate;

F.  întrucât, deși a răspunde întregii game de provocări demografice este în primul rând misiunea statelor membre, regiunile trebuie să fie proactive, având nevoie de susținere la nivel european;

G.  întrucât statele membre au alocat, în cadrul programelor operaționale pentru perioada 2007-2013, 30 de miliarde de euro din fondurile structurale pentru măsuri legate de schimbările demografice, iar autoritățile regionale și locale ocupă o poziție centrală în procesul de abordare a acestor schimbări, astfel încât politica regională va fi un instrument esențial printre mijloacele de acțiune ale UE;

Observații generale

1.  consideră că trebuie salutată creșterea speranței de viață în Europa; este de părere că populația cunoaște adeseori numai pericolele legate de schimbările demografice, nu și oportunitățile;

2.  consideră că toate oportunitățile ar trebui să fie studiate atent și valorificate într-un mod adecvat, inclusiv cu sprijinul oferit de instrumentele politicii de coeziune;

3.  este de părere că schimbările demografice au efecte foarte diferite de la o regiune la alta, în funcție de ritmul rapid sau lent al acestora și de situația regiunii în cauză ca regiune de imigrație netă sau cu o populație în scădere, fiind astfel nevoie de o strategie de adaptare diferită, și că acestea trebuie abordate într-un mod coordonat de către toate autoritățile europene, naționale și regionale; constată că în regiunile cu populația în scădere, în special regiuni rurale, calitatea vieții este definită altfel decât în regiunile cu populația în creștere și consideră, prin urmare, că sunt necesare strategii de sprijin diferite; consideră că migrația forței de muncă accentuează efectele schimbărilor demografice și că îmbătrânirea populației este doar parte a problemei;

4.  consideră că FEDER și FSE pot să contribuie la abordarea provocărilor generate de schimbările demografice din UE, și anume creșterea numărului persoanelor în vârstă și scăderea numărului persoanelor tinere; susține utilizarea fondurilor FEDER pentru a sprijini adaptarea locuințelor la necesitățile persoanelor vârstnice în vederea garantării unei înalte calități a vieții pentru o societate în curs de îmbătrânire; invită statele membre și regiunile să utilizeze resursele disponibile în cadrul FEDER și FSE pentru a sprijini familiile tinere;

5.  consideră că un cadru politic favorabil egalității între femei și bărbați poate contribui la abordarea provocărilor demografice; solicită, prin urmare, să se ia în considerare, în toate dezbaterile legate de chestiuni demografice, aspectele referitoare la egalitatea de gen;

6.  consideră că agravarea situației demografice actuale în cel puțin câteva state membre va stimula discuțiile cu privire la reforma sistemelor de pensii în viitorul apropiat;

Reformele politicii structurale

7.  invită statele membre și regiunile să țină seama de nivelurile de dezvoltare diferite ale regiunilor și, de asemenea, de indicatorii demografici, de exemplu rata de dependență, în ceea ce privește alocarea și distribuirea fondurilor structurale ale UE, precum și definirea indicatorilor de impact; subliniază faptul că, la nivel global, procentul cel mai ridicat al persoanelor în vârstă se înregistrează în UE; consideră că Comisia ar trebui, de asemenea, să propună metode de abordare a schimbărilor democratice la nivelul întregii Europe; apreciază ca este esențial atât din perspectiva accesului la infrastructură și servicii, cât și a protecției mediului, să fie analizată atât migrația forței de muncă, cât și necesitatea de a asigura condițiile pentru menținerea cetățenilor în regiunile lor, pentru a evita concentrarea populației în anumite zone urbane;

8.  consideră că, prin aplicarea politicilor UE, se pot găsi soluții comune și sinergii, inclusiv în ceea ce privește schimbările demografice; invită Comisia să includă schimbările demografice ca obiectiv orizontal în viitoarea politică de coeziune; invită, de asemenea, Comisia să insiste asupra faptului că acest aspect trebuie luat în considerare atunci când se încheie parteneriate de investiții cu statele membre;

9.  încurajează statele membre și regiunile să țină mai bine seama decât în trecut de schimbările demografice și de efectele acestora, transformând demersurile de abordare a acestora în obiective orizontale în cadrul elaborării programelor-cadru strategice de la nivel național (sau a oricăror documente aferente) și în cadrul programelor lor operaționale; consideră, în acest sens, că proiectele emblematice ale strategiei UE 2020, printre care parteneriatul privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, ar putea avea o legătură directă cu preferințele partenerilor din cadrul acestor programe;

10.  solicită luarea de măsuri proactive pentru a preveni efectele negative ale schimbărilor demografice și pentru a crește nivelul de asistență tehnică pentru regiunile care sunt cel mai mult afectate de depopulare și de îmbătrânirea populației, în scopul de a asigura menținerea capacității de absorbție a acestora și a posibilității de a beneficia de fondurile structurale;

11.  consideră că actorii publici și privați din Europa vor avea ocazia de a juca un rol de pionierat în ceea ce privește abordarea provocărilor generate de schimbările demografice și de îmbătrânire, folosind inovațiile sociale și alte mijloace; subliniază faptul că, în viitor, costurile generate de îmbătrânire vor reprezenta un procent din ce în ce mai ridicat din investițiile publice și private; observă că acest domeniu prezintă un potențial ridicat atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru inovare;

12.  subliniază faptul că schimbările demografice, în special îmbătrânirea populației, au un impact evident asupra disponibilității infrastructurilor sociale, precum sistemele de pensii, îngrijirea și asistența medicală, autoritățile regionale fiind nevoite să satisfacă cererea în schimbare a diferitelor grupe de populație;

13.  solicită stabilirea unor norme privind FSE care să fie mai simplu de gestionat și, prin urmare, care să permită organizațiilor mici să beneficieze mai mult de finanțare, să dezvolte și să gestioneze proiecte sociale inovatoare; invită Comisia să sporească, în cadrul viitorului FSE, finanțarea pentru proiecte-pilot transnaționale la nivelul UE care să vizeze chestiuni sociale și de ocupare a forței de muncă, pentru a facilita cooperarea regională, transnațională și macroregională inovatoare și pentru a putea astfel face față provocărilor comune generate de schimbările demografice;

Dezvoltarea urbană/infrastructura

14.  încurajează regiunile să folosească fondurile structurale pentru a contribui la abordarea provocărilor demografice și pentru a îmbunătăți accesul la serviciile sociale și administrative, inclusiv în orașele și satele mici și îndepărtate, prin promovarea potențialului specific al fiecărei regiuni și prin consolidarea factorilor care îi determină pe oameni să vrea să rămână acolo;

15.  invită Comisia să creeze condiții mai flexibile care să stimuleze finanțarea combinată din fondurile FEDER și FSE atunci când elaborează și pune în aplicare planuri/strategii integrate de dezvoltare urbană;

16.  consideră că, pentru prevenirea depopulării, este necesară o dezvoltare urbană favorabilă copiilor și familiilor și orientarea acesteia către nevoile persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor cu mobilitate redusă; consideră că o caracteristică a acestui plan este faptul că, dacă se poate, distanțele dintre locul de muncă, locuință și zonele de recreere ar trebui să nu fie prea lungi; invită regiunile să se asigure că, în domeniul planificării urbane, sunt alternate și dezvoltate într-un mod echilibrat și armonios zonele rezidențiale, comerciale și spațiile verzi și că sunt îmbunătățite legăturile cu zonele suburbane considerate zone rezidențiale noi; recomandă, de asemenea, dezvoltarea în continuare a posibilităților de muncă la distanță;

17.  constată că orașele mici din regiunile care înregistrează o emigrație netă au un rol deosebit de important ca centre de servicii; solicită ca, în ceea ce privește viitoarele fonduri structurale, să se țină seama de această funcție de stabilizare, în special prin îmbunătățirea coordonării FEADR cu FEDR și FSE; constată că depopularea rurală are efecte negative colaterale asupra regiunilor urbane și că regiunile rurale active din punct de vedere economic și social reprezintă un bun public, care ar trebui să fie recunoscut printr-un program de dezvoltare rurală cu resurse adecvate; invită statele membre, regiunile și municipalitățile să pună la dispoziție o rețea completă și funcțională de servicii pentru locuitorii lor de toate vârstele, pentru a preveni exodul rural și depopularea rurală;

18.  subliniază că fondurile FEDER pot fi utilizate, de asemenea, în scopul de a evita excluderea socială a persoanelor în vârstă, de exemplu prin crearea de infrastructuri și de servicii destinate acestora și prin asigurarea accesibilității pentru toți;

19.  consideră că, în regiunile care cunosc deficite demografice, strategiile de adaptare ar trebui sprijinite din punct de vedere financiar; consideră că amenajarea urbană și regională trebuie să țină mai mult seama de modificările funcționale ale infrastructurii, inclusiv prin revitalizarea și reamenajarea zonelor centrale ale orașelor, un sector în care cooperarea cu actorii din domeniul privat este de asemenea importantă; observă că una dintre prioritățile politicii urbane ar trebui să fie amenajarea unor orașe mici și mari favorabile persoanelor în vârstă; solicită recunoașterea și valorificarea potențialului turistic urban și al obiectivelor de patrimoniu, deoarece acestea pot atrage și alți locuitori în zone amenințate de depopulare;

20.  invită regiunile să dezvolte concepte inovatoare pentru transportul în comun local, pentru abordarea, printre altele, a provocărilor legate de numărul în scădere al pasagerilor, în special în zonele rurale; invită Comisia să susțină din punct de vedere financiar aceste tipuri de proiecte;

Persoanele în vârstă, copiii și familiile

21.  susține ideea ca creditele cu dobânzi scăzute, care ar putea susține adaptarea locuințelor la nevoile persoanelor în vârstă, să constituie o prioritate în cadrul fondurilor FEDER; sugerează să se ofere posibilitatea de a acorda, în anumite condiții, fonduri pentru construirea de complexe de locuințe și de locuințe în care să locuiască mai multe generații, în scopul de a evita izolarea persoanelor în vârstă și de a exploata potențialul creativ al acestora, pentru a asigura unei societăți în curs de îmbătrânire o mai bună calitate a vieții;

22.  încurajează statele membre să adapteze serviciile sociale și de sănătate la nevoile tuturor, îndeosebi ale familiilor și ale copiilor, și să aloce fonduri pentru a asigura în continuare îngrijire la domiciliu și asistență medicală completă persoanelor în vârstă, indiferent de veniturile, vârsta și statutul social ale acestora, pentru a evita depopularea zonelor rurale și a regiunilor periferice;

23.  consideră că investițiile publice în sistemele de sănătate și de îngrijire sunt importante pentru coeziunea socială din Europa; invită statele membre să asigure și în zonele rurale îngrijiri medicale de calitate, de exemplu prin clinici care să funcționeze drept puncte regionale de acces la îngrijiri medicale și prin servicii de sănătate care să permită combaterea „deșertificării medicale”, iar în regiunile frontaliere, prin intensificarea cooperării transfrontaliere între clinici și între părțile interesate, precum și prin analizarea posibilității de a utiliza fonduri structurale pentru promovarea unor măsuri adiționale în domeniul telemedicinii și al serviciilor de îngrijire și pentru sprijinirea îmbătrânirii active; invită Comisia să găsească soluții inovatoare pentru a acorda sprijin financiar acestor demersuri;

24.  atrage atenția asupra faptului că există pericolul ca anumite dificultăți de la nivel regional să aibă un efect negativ asupra furnizării de servicii de interes general, îndeosebi lipsa de personal calificat în sectorul îngrijirilor medicale în anumite regiuni; consideră că, pentru a garanta un nivel înalt al calității îngrijirilor și pentru a crea noi locuri de muncă, aceste regiuni ar trebui să elaboreze răspunsuri regionale specifice la nevoile și la dificultățile legate de furnizarea de servicii și să utilizeze fonduri FSE pentru formarea personalului din sectorul îngrijirilor medicale, inclusiv prin programe de recalificare pentru șomeri; subliniază că aceasta ar însemna o contribuție directă la obiectivul UE 2020 de creare a mai multor locuri de muncă;

25.  subliniază importanța creării de condiții care să permită oamenilor să atingă un echilibru între viață profesională, familie și viață privată și, de exemplu, a punerii la dispoziție, acolo unde este posibil, a unor servicii de îngrijire a copiilor de toate vârstele care să fie accesibile tuturor, fiabile, de foarte bună calitate și cu program continuu, inclusiv facilități și posibilități destinate învățământului preșcolar, în scopul prevenirii depopulării; recunoaște, totodată, rolul important pe care îl au familiile extinse în îngrijirea copiilor;

26.  consideră că este important să existe suficient spațiu locativ accesibil pentru familii, astfel încât viața de familie și viața profesională să poată fi reconciliate într-un mod mai eficient, întrucât sprijinirea familiilor tinere poate contribui la creșterea natalității în statele membre;

Migrația/integrarea

27.  subliniază faptul că migrația ar putea cauza anumite probleme de integrare;

28.  subliniază faptul că migrația forței de muncă calificate din statele membre noi către statele membre vechi este una dintre cele mai mari probleme demografice din statele membre noi și are un impact negativ asupra structurii de vârstă a populației acestora; subliniază, de asemenea, că de migrație putem vorbi și în cazul personalului medical, ceea ce periclitează sustenabilitatea sistemului de sănătate din regiunile mai puțin dezvoltate;

29.  recunoaște, cu toate acestea, că migrația oferă, în special regiunilor care se confruntă cu un exod net al populației, posibilitatea de a contracara impactul negativ al schimbărilor demografice și, prin urmare, invită statele membre să recunoască integrarea migranților ca o măsură politică de importanță strategică;

30.  invită statele membre să convină asupra unei strategii comune privind migrația legală, deoarece Europa depinde, îndeosebi în anumite domenii, de migrația personalului calificat (atât între statele membre, cât și din afara UE, în special din țările care se învecinează cu Uniunea) din motive demografice; consideră că statele membre trebuie să depună eforturi în vederea menținerii forței de muncă calificate, pentru a contribui la dezvoltarea echilibrată a regiunilor și pentru a atenua consecințele schimbărilor demografice;

31.  propune să se pună la dispoziție mai multe fonduri pentru integrarea imigranților pentru a combate prejudecățile și să se promoveze cursuri de formare și organizarea unor evenimente la nivelul comunităților pentru a încuraja schimburile;

Ocuparea forței de muncă

32.  invită Comisia să orienteze FSE astfel încât să se țină cont de persoanele aflate în toate etapele vieții și să se asigure că potențialul profesional și voluntar este folosit într-o mai mare măsură pentru a răspunde provocărilor generate de schimbările demografice; subliniază că ar trebui folosite experiența și cunoștințele persoanelor mai în vârstă, de exemplu în proiecte legate de îndrumare, pentru a facilita tranziția între generații, și că sunt necesare soluții adecvate în acest sens; consideră că o șansă care nu ar trebui ratată o reprezintă comunicarea între generații;

33.  consideră că regiunile ar trebui să utilizeze fondurile FSE în mod clar pentru a combate șomajul în rândul tinerilor pentru a asigura integrarea socială a tinerilor și pentru a le oferi acestora posibilitatea de a exercita o profesie adecvată; subliniază că acest lucru ar putea fi realizat, de exemplu, prin susținerea acțiunilor de formare a tinerilor și a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor;

34.  este de părere că trebuie susținută în continuare creșterea ratei ocupării forței de muncă în rândul femeilor; solicită, prin urmare, ca mai multe femei să obțină accesul la locuri de muncă calificate și la programe pentru învățarea pe tot parcursul vieții, cu condiția ca respectivele calificări obținute să corespundă cerințelor pieței muncii; recomandă statelor membre să dezvolte sisteme prin care angajații să fie încurajați să ia parte la proiecte speciale, care să îi ajute să-și reconcilieze viața profesională cu cea de familie;

35.  subliniază că, pentru regiunile europene care se confruntă cu provocări demografice, crearea unui mediu favorabil unui sector privat competitiv și inovator este esențială în vederea creării de noi locuri de muncă în rândul tuturor generațiilor;

Analiză/bunele practici

36.  consideră că evoluțiile demografice din regiuni ar trebui evaluate din punct de vedere statistic; invită Comisia să prezinte propuneri pentru ca bazele de date locale, regionale și naționale privind evoluția demografică să fie comparabile, pentru a permite evaluarea datelor la nivel european și stimularea schimbului de bune practici între state, regiuni și localități;

37.  invită Comisia să îmbunătățească indexul privind vulnerabilitatea demografică și să-l calculeze din cinci în cinci ani, pentru a se identifica regiunile europene expuse în mod special schimbărilor demografice; îndeamnă Comisia să creeze practici-pilot, cu scopul de a identifica practicile aplicate în regiunile cu cele mai stricte cerințe;

38.  invită statele membre și autoritățile regionale și locale să îmbunătățească cooperarea cu actorii locali și regionali în ceea ce privește aspectele legate de schimbările demografice; consideră că, în regiunile de frontieră, cooperarea ar trebui să țină seama și de dorințele și de posibilitățile legate de inițiativele transfrontaliere; sugerează dezvoltarea de programe de formare în acest domeniu pentru o înțelegere mai bună și o sensibilizare crescută cu privire la aspectele în cauză; îndeamnă regiunile să facă schimb de bune practici în ceea ce privește provocările legate de îmbătrânire;

39.  propune Comisiei să sprijine, în cadrul cooperării teritoriale, crearea de rețele la nivelul întregii UE în cadrul cărora autoritățile regionale și locale, precum și actorii societății civile să poată învăța unii de la ceilalți despre abordarea problemelor generate de schimbările demografice;

40.  invită Comisia să caute posibilități de elaborare într-o formă mai adecvată a ideii „ERASMUS pentru reprezentanții locali și regionali aleși” și să explice mai în detaliu ideea sa privind „universitatea de vară/iarnă”, pentru ca reprezentanții regiunilor europene să poată face schimb de experiențe și de abordări pozitive cu privire la problemele demografice;

41.  invită Comisia să elaboreze o culegere a celor mai bune practici, să le analizeze și să le comunice statelor membre și regiunilor, astfel încât acestea să poată servi drept modele în ceea ce privește stabilirea politicii de abordare a provocărilor demografice;

42.  invită statele membre și regiunile să facă schimb de experiență, de bune practici și de abordări noi în ceea ce privește evitarea consecințelor negative ale schimbărilor demografice;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0400. (2) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 75. (3) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (COM(2010)0482 – C7-0264/2010 – 2010/0251(COD))

P7_TA(2011)0486 A7-0055/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0482),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0264/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 10 noiembrie 2011 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0055/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 236/2012.)

(1) JO C 91, 23.3.2011, p. 1. (2) JO C 84, 17.3.2011, p. 34. (3) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 5 iulie 2011 (Texte adoptate P7_TA(2011)0312).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la statisticile europene privind culturile permanente (COM(2010)0249 – C7-0129/2010 – 2010/0133(COD))

P7_TA(2011)0487 A7-0188/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0249),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0129/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 3 octombrie 2011 de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0188/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului referitor la statisticile europene privind culturile permanente şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 357/79 şi a Directivei 2001/109/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1337/2011.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind programul specific de implementare a Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013), care urmează să fie pus în aplicare prin acțiuni directe de către Centrul Comun de Cercetare (COM(2011)0074 – C7-0078/2011 – 2011/0044(NLE))

P7_TA(2011)0488 A7-0340/2011

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0074),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul Euratom, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0078/2011),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0340/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 106a din Tratatul Euratom;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie Considerentul 5 (5)  La implementarea acestui program specific, la nivelul Uniunii Europene, accentul trebuie pus pe promovarea mobilității și a formării cercetătorilor și pe promovarea inovării. În special, JRC trebuie să pună la dispoziție programe corespunzătoare de formare în domeniul securității nucleare și protecției fizice și radiologice. (5)  La implementarea acestui program specific, la nivelul Uniunii Europene, accentul trebuie pus pe promovarea mobilității și a formării cercetătorilor și pe promovarea inovării. În special, JRC ar trebui să pună la dispoziție programe corespunzătoare de formare în domeniul securității nucleare și protecției fizice și radiologice. În plus, JRC ar trebui să contribuie la supravegherea calității și a eficienței formării, precum și la coordonarea programelor educaționale existente în domeniul energiei nucleare atât în cadrul Uniunii, cât și în țările candidate și în țările vecine. Amendamentul 2 Propunere de decizie Considerentul 5a (nou) (5a)  Este necesar să se acorde o atenție sporită și să se prevadă cheltuieli bugetare mai mari pentru inițiativele auxiliare activității principale de cercetare nucleară, în special în ceea ce privește investițiile în capitalul uman și acțiunile ce au ca scop abordarea riscului reprezentat de posibila lipsă de mână de lucru calificată în următorii ani (de exemplu, acordarea de ajutoare pentru cercetătorii din domeniul nuclear) și, în consecință, pierderea de către Uniune a poziției sale de lider. Amendamentul 3 Propunere de decizie Considerentul 6a (nou) (6a)  Punerea în aplicare a programului-cadru (2012-2013) ar trebui să se bazeze pe principiul simplității, al stabilității, al transparenței, al certitudinii juridice, al consecvenței, al excelenței și al încrederii, în urma recomandărilor Parlamentului European din rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare.1 1Texte adoptate, P7_TA(2010)0401. Amendamentul 4 Propunere de decizie Considerentul 10a (nou) (10a)  Administrarea fondurilor Uniunii alocate cercetării ar trebui să se bazeze într-o mai mare măsură pe încredere și să tolereze mai mult riscurile în toate etapele proiectelor, asigurând, totodată, asumarea răspunderii, beneficiind de norme flexibile la nivelul Uniunii. Amendamentul 5 Propunere de decizie Considerentul 11 (11)  Ar trebui luate măsuri corespunzătoare – proporționale cu interesele financiare ale Uniunii Europene – pentru a monitoriza atât eficacitatea sprijinului financiar acordat, cât și eficacitatea cu care sunt utilizate aceste fonduri, în vederea prevenirii neregulilor și fraudei. Trebuie făcute demersurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite necuvenit sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, Regulamentul (Euratom,CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). (11)  Ar trebui luate măsuri corespunzătoare – proporționale cu interesele financiare ale Uniunii Europene – pentru a monitoriza atât eficacitatea sprijinului financiar acordat, cât și eficacitatea cu care sunt utilizate aceste fonduri, în vederea prevenirii neregulilor și fraudei. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită definirii unor dispoziții contractuale care să reducă atât riscul de neexecutare, cât și realocarea riscurilor și a costurilor în timp. De asemenea, ar trebui făcute demersurile necesare pentru recuperarea fondurilor pierdute, plătite necuvenit sau utilizate incorect, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, Regulamentul (Euratom,CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri și Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). Amendamentul 6 Propunere de decizie Articolul 2 – alineatul 1 – litera ca (nouă) (ca) dezafectarea. Amendamentul 7 Propunere de decizie Articolul 6 – alineatul 1 (1)  Comisia întocmește un program de lucru multianual pentru implementarea programului specific, care să stabilească mai în detaliu obiectivele și prioritățile științifice și tehnologice prevăzute în anexă, precum și calendarul de implementare. (1)  Comisia întocmește un program de lucru multianual pentru implementarea programului specific, care să stabilească mai în detaliu obiectivele și prioritățile științifice și tehnologice prevăzute în anexă, precum și resursele financiare necesare și calendarul de implementare. Amendamentul 8 Propunere de decizie Anexă – secțiunea 3 – punctul 3.1 – subpunctul 3.1.1 Gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor nucleare cu activitate ridicată presupune prelucrarea, condiționarea, transportul, depozitarea intermediară și depozitarea geologică a acestora. Scopul final este să se prevină eliberarea de radionuclizi în biosferă pe durata tuturor acestor stadii, pe parcursul intervalului lor foarte lung de dezintegrare. Proiectarea, evaluarea și funcționarea sistemelor de bariere izolante artificiale sau naturale în intervalele de timp pertinente sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective și depind, între altele, de comportamentul combustibilului și/sau al deșeurilor în mediul geologic. Acest tip de studii sunt incluse în prezentul program specific. Gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor nucleare cu activitate ridicată presupune prelucrarea, condiționarea, transportul, depozitarea intermediară și depozitarea geologică a acestora. Scopul final este să se prevină eliberarea de radionuclizi în biosferă pe durata tuturor acestor stadii, pe parcursul intervalului lor foarte lung de dezintegrare. Proiectarea, evaluarea, monitorizarea și funcționarea sistemelor de bariere izolante artificiale sau naturale în intervalele de timp pertinente sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective și depind, între altele, de comportamentul combustibilului și/sau al deșeurilor în mediul geologic. Acest tip de studii sunt incluse în prezentul program specific. Amendamentul 9 Propunere de decizie Anexă – secțiunea 3 – punctul 3.1 – subpunctul 3.1.3 3.1.3.  Cercetarea fundamentală cu privire la actinide eliminat Pentru a menține competențele și poziția fruntașă în domeniul tehnologiei nucleare civile, este esențial să se încurajeze cercetarea fundamentală interdisciplinară cu privire la materialele nucleare ca resursă care poate da naștere unor noi inovații tehnologice. Pentru aceasta, este necesar să se cunoască reacția la parametri termodinamici (de obicei extremi) a așa-numitelor „elemente 5f” (adică actinidele) și a compușilor lor. Din cauza bazei de date experimentale mici și a complexității intrinsece a modelizării, cunoștințele noastre cu privire la aceste mecanisme sunt limitate. Cercetarea fundamentală cu privire la aceste aspecte este crucială pentru a înțelege comportamentul acestor elemente și pentru a rămâne în avangarda fizicii contemporane a materiei condensate. Evoluțiile în domeniul simulării și modelizării avansate vor fi valorificate pentru a spori la maximum impactul programelor experimentale. Programul de cercetare fundamentală al JRC privind actinidele va rămâne în avangarda fizicii și chimiei actinidelor, principalul scop fiind punerea la dispoziția oamenilor de știință din universități și centre de cercetare a unor instalații experimentale de nivel mondial. Acestea le vor permite să investigheze proprietățile materialelor pe bază de actinide, pentru a-și încheia educația și a contribui la progresele științelor din domeniul nuclear. Amendamentul 10 Propunere de decizie Anexă – secțiunea 3 – punctul 3.1 – subpunctul 3.1.6 – paragraful 1 Titlul II capitolul 3 din tratat prevede stabilirea unor standarde de siguranță de bază pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor pe care le prezintă radiațiile ionizante. Articolele 31-38 din tratat prevăd reguli referitoare la rolul statelor membre și al Comisiei în ceea ce privește protecția sănătății umane, controlarea nivelurilor de radioactivitate din mediu, eliberarea în mediu și gestionarea deșeurilor nucleare. În temeiul articolului 39 din tratat, JRC oferă Comisiei sprijin pentru îndeplinirea acestei sarcini. Titlul II capitolul 3 din tratat prevede stabilirea unor standarde de siguranță de bază pentru protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor pe care le prezintă radiațiile ionizante. Articolele 31-38 din tratat prevăd reguli referitoare la rolul statelor membre și al Comisiei în ceea ce privește protecția sănătății umane, controlarea nivelurilor de radioactivitate din mediu și eliberarea în mediu. JRC va continua, în colaborare cu partenerii săi internaționali, să dezvolte rețele pentru măsurarea radioactivității din mediu, punând imediat la dispoziția publicului toate datele adunate. În temeiul articolului 39 din tratat, JRC oferă Comisiei sprijin pentru îndeplinirea acestei sarcini. Amendamentul 11 Propunere de decizie Anexă – secțiunea 3 – punctul 3.1 – subpunctul 3.1.6 – paragraful 2 Având în vedere noile limite privind prezența radionuclizilor în apa potabilă și în ingredientele alimentare, JRC va elabora tehnici analitice și va produce materialele de referință corespunzătoare. Se vor organiza comparații între laboratoarele de monitorizare ale statelor membre, pentru a se evalua comparabilitatea datelor de monitorizare raportate în temeiul articolelor 35 și 36 din tratat și pentru a sprijini armonizarea sistemelor de monitorizare a radioactivității cu materialele de încercare de referință. Având în vedere noile limite privind prezența radionuclizilor în apa potabilă și în ingredientele alimentare, JRC va elabora tehnici analitice și va produce materialele de referință corespunzătoare. Se vor organiza comparații între laboratoarele de monitorizare ale statelor membre, pentru a se evalua comparabilitatea datelor de monitorizare raportate în temeiul articolelor 35 și 36 din tratat și pentru a sprijini armonizarea sistemelor de monitorizare a radioactivității cu materialele de încercare de referință. Această activitate va ține seama de directiva Consiliului, care urmează să fie adoptată în temeiul articolului 31 din Tratatul Euratom, de stabilire a cerințelor de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman. Amendamentul 12 Propunere de decizie Anexă – secțiunea 3 – punctul 3.2 – subpunctul 3.2.1 Securitatea nucleară și fiabilitatea instalațiilor operaționale sunt în permanență supuse optimizării, pentru a face față noilor provocări generate de liberalizarea pieței, de extinderea duratei de exploatare a instalațiilor și așa-numita „renaștere” a industriei nucleare. Pentru a menține și îmbunătăți nivelul de securitate atât al centralelor nucleare de tip occidental, cât și al celor de tip rusesc, trebuie extinse și validate metodologii avansate și rafinate de evaluare a securității, precum și instrumentele analitice corespunzătoare. În cadrul JRC se desfășoară investigații experimentale punctuale având ca scop să îmbunătățească gradul de înțelegere a fenomenelor și proceselor fizice subiacente, pentru a permite validarea și verificarea evaluărilor deterministice și probabilistice ale securității, bazate pe modelizarea avansată a proceselor în instalații (reactivitate și termohidraulică), a componentelor supuse sarcinilor operaționale/uzurii și a factorilor umani și organizaționali. De asemenea, JRC va continua să joace un rol central în instituirea și funcționarea Centrului european pentru schimburi de experiență operațională (European Clearinghouse for Operational Experience Feedback), în beneficiul tuturor statelor membre. JRC va furniza rapoarte tematice cu privire la anumite aspecte legate de instalații și va facilita împărtășirea și implementarea eficientă a feedback-ului de experiență operațională, în vederea îmbunătățirii securității centralelor nucleare, în beneficiul tuturor organismelor de reglementare europene. Securitatea nucleară și fiabilitatea instalațiilor operaționale sunt în permanență supuse optimizării, pentru a face față noilor provocări generate de liberalizarea pieței, de extinderea duratei de exploatare a instalațiilor și așa-numita „renaștere” a industriei nucleare. Pentru a menține și îmbunătăți nivelul de securitate atât al centralelor nucleare de tip occidental, cât și al celor de tip rusesc, trebuie extinse și validate metodologii avansate și rafinate de evaluare a securității, precum și instrumentele analitice corespunzătoare. În cadrul JRC se desfășoară investigații experimentale punctuale având ca scop să îmbunătățească gradul de înțelegere a fenomenelor și proceselor fizice subiacente, pentru a permite validarea și verificarea evaluărilor deterministice și probabilistice ale securității, bazate pe modelizarea avansată a proceselor în instalații (reactivitate și termohidraulică), a componentelor supuse sarcinilor operaționale/uzurii și a factorilor umani și organizaționali. De asemenea, JRC va continua să joace un rol central în instituirea și funcționarea Centrului european pentru schimburi de experiență operațională (European Clearinghouse for Operational Experience Feedback), în beneficiul tuturor statelor membre. JRC va furniza rapoarte tematice cu privire la anumite aspecte legate de instalații și va facilita împărtășirea și implementarea eficientă a feedback-ului de experiență operațională, în vederea îmbunătățirii securității centralelor nucleare, în beneficiul tuturor organismelor de reglementare europene. Având în vedere importanța tot mai mare a dezafectării reactoarelor nucleare, precum și extinderea pieței și aspectele tehnice aferente, JRC își va consolida, de asemenea, cunoștințele științifice de specialitate în acest domeniu. Acesta va include în programul său aspecte-cheie privind cercetarea și formarea experților în domeniul dezafectării reactoarelor (metodologii, formare la locul de muncă și experiență în domeniul științific).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului (Euratom) de stabilire a normelor de participare a întreprinderilor, a centrelor de cercetare și a universităților la acțiunile indirecte în temeiul Programului-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice și de diseminare a rezultatelor cercetării (2012-2013) (COM(2011)0071 – C7-0076/2011 – 2011/0045(NLE))

P7_TA(2011)0489 A7-0345/2011

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0071),

–  având în vedere articolele 7 și 10 din Tratatul Euratom, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0076/2011),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0345/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 1 (1)  Programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear pentru perioada 2012-2013, denumit în continuare „Programul-cadru (2012-2013)”, a fost adoptat prin Decizia nr. .../.../Euratom a Consiliului privind Programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013). Este responsabilitatea Comisiei să asigure implementarea Programului-cadru (2012-2013) și a programelor specifice ale acestuia, inclusiv a aspectelor financiare aferente. (1)  Programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear pentru perioada 2012-2013, denumit în continuare „Programul-cadru (2012-2013)”, care a fost adoptat prin Decizia nr. .../.../Euratom a Consiliului privind Programul-cadru al Comunității Europene a Energiei Atomice pentru activități de cercetare și de formare în domeniul nuclear (2012-2013), are drept scop să completeze celelalte acțiuni ale Uniunii în domeniul politicii de cercetare necesare pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, în special acțiunile referitoare la învățământ și formare profesională, competitivitate și inovare, industrie, ocuparea forței de muncă și mediu. Este responsabilitatea Comisiei să asigure implementarea Programului-cadru (2012-2013) și a programelor specifice ale acestuia, inclusiv a aspectelor financiare aferente. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 4a (nou) (4a)  Programul-cadru (2012-2013) ar trebui să contribuie la realizarea inițiativei „O Uniune a inovării”, una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020, prin consolidarea concurenței în scopul excelenței științifice și prin accelerarea punerii în aplicare a inovărilor-cheie în domeniul energiei nucleare, în special în ceea ce privește fuziunea nucleară și siguranța, jucând, de asemenea, un rol în abordarea provocărilor aferente sectorului energetic și schimbărilor climatice. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 4b (nou) (4b)  Elaborarea și punerea în aplicare a programului-cadru (2012-2013) ar trebui să se bazeze pe principiile simplității, stabilității, transparenței, certitudinii juridice, consecvenței, excelenței și încrederii, în conformitate cu recomandările Parlamentului European din rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la simplificarea implementării programelor-cadru de cercetare.1 1 Texte adoptate, P7_TA(2010)0401. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 5a (nou) (5a)  Sunt necesare o preocupare mai accentuată și cheltuieli bugetare mai mari pentru inițiativele auxiliare activității principale de cercetare nucleară, în special în ceea ce privește investițiile în capitalul uman și acțiunile care au ca scop abordarea riscului reprezentat de lipsa de forță de muncă calificată în următorii ani (de exemplu, acordarea de granturi pentru cercetătorii din domeniul nuclear) și pierderea de către Uniune, în consecință, a locului său de frunte. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 6a (nou) (6a)  Ar trebui să se acorde o atenție deosebită definirii unor dispoziții contractuale care să reducă atât riscul de neexecutare, cât și realocarea riscurilor și a costurilor în timp. Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Programul-cadru (2012-2013) trebuie să promoveze participarea regiunilor ultraperiferice ale Comunității, precum și a unei game largi de întreprinderi, centre de cercetare și universități. (8)  Programul-cadru (2012-2013) ar trebui să promoveze participarea regiunilor ultraperiferice ale Comunității, precum și a unei game largi de întreprinderi, centre de cercetare și universități, ale căror activități de cercetare ar trebui să se bazeze pe respectarea principiilor etice fundamentale, în special a celor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 23a (nou) (23a)  Realizarea proiectului ITER în Europa, în conformitate cu acordul din 21 noiembrie 2006 privind instituirea Organizației Internaționale ITER pentru Energia prin Fuziune, în contextul punerii în aplicare în comun a proiectului ITER, ar trebui să constituie elementul central al activității de cercetare în domeniul fuziunii în cadrul programului-cadru (2012-2013). Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 11 – alineatul 2 De asemenea, ele pot stabili, în funcție de caracterul și obiectivele acțiunii indirecte, condiții suplimentare care trebuie îndeplinite privind tipul de participant și, dacă este cazul, locul de stabilire. De asemenea, ele pot stabili, în funcție de caracterul și obiectivele acțiunii indirecte, condiții suplimentare justificate care trebuie îndeplinite privind tipul de participant și, dacă este cazul, locul de stabilire. Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 12 – alineatul 3 (3)  Cererile de propuneri trebuie să aibă obiective clare, pentru a se asigura că solicitanții nu trimit răspunsuri inutile. (3)  Cererile de propuneri trebuie să aibă obiective cantitative și calitative clare, pentru a se asigura că solicitanții nu trimit răspunsuri inutile. Amendamentul 10 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 1 – paragraful 2 Criteriile se referă la excelență, impact și implementare. În aceste condiții, programul de lucru specifică mai în detaliu criteriile de evaluare și selecție și poate adăuga cerințe, ponderi și praguri suplimentare sau stabili detalii suplimentare cu privire la aplicarea criteriilor. Criteriile se referă la excelență, impact și implementare. În aceste condiții, programul de lucru specifică mai în detaliu criteriile de evaluare și selecție și poate adăuga cerințe, ponderi și praguri suplimentare justificate în mod clar sau stabili detalii suplimentare cu privire la aplicarea criteriilor. Amendamentul 11 Propunere de regulament Articolul 14 – alineatul 3a (nou) (3a)  Toate etapele procesului ar trebui optimizate pentru a evita întârzierea și pentru a crește rentabilitatea. Acest lucru implică accesul la proiecte de programe de lucru, publicarea cererilor de propuneri, elaborarea de propuneri, procedurile de selecție și timpul necesar pentru a aproba și acorda granturile. Amendamentul 12 Propunere de regulament Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 4 Atunci când se numesc grupuri de experți independenți, se iau măsuri adecvate pentru a se asigura un echilibru rezonabil între numărul de femei și cel de bărbați. Atunci când se numesc grupuri de experți independenți, se iau măsuri adecvate pentru a se asigura un echilibru rezonabil între numărul de femei și cel de bărbați, precum și între statele membre ce desfășoară activități de cercetare și formare în domeniul nuclear. Amendamentul 13 Propunere de regulament Articolul 16 – alineatul 2 – paragraful 4a (nou) Atunci când se numesc grupuri de experți independenți, se iau măsuri adecvate pentru a se asigura un echilibru rezonabil între întreprinderi (inclusiv IMM-uri) și mediul academic. Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 3 – paragraful 1 – litera e (e) trebuie să nu includă costuri neeligibile, în special impozite indirecte identificabile precum taxa pe valoarea adăugată, taxe, dobânzi datorate, provizioane pentru posibile pierderi sau taxe viitoare, pierderi datorate cursului de schimb, costurile legate de rentabilitatea capitalului, costurile declarate, suportate sau rambursate pentru un alt proiect al Uniunii, taxele aferente datoriei sau serviciului datoriei, cheltuieli excesive sau nejustificate sau orice alt cost care nu îndeplinește condițiile stabilite la literele (a)-(d). (e) trebuie să nu includă costuri neeligibile, în special impozite indirecte identificabile precum taxa pe valoarea adăugată nerecuperabilă, taxe, dobânzi datorate, pierderi datorate cursului de schimb, costurile legate de rentabilitatea capitalului, costurile declarate, suportate sau rambursate pentru un alt proiect al Uniunii, taxele aferente datoriei sau serviciului datoriei, cheltuieli excesive sau nejustificate sau orice alt cost care nu îndeplinește condițiile stabilite la literele (a)-(d). Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 52 – alineatul 2 – litera a (a) o rată maximă de 40 % în temeiul contractelor de asociere: pentru cheltuielile aferente proiectelor de cooperare specifice dintre asociați, care au fost recomandate pentru finanțare prioritară de comitetul consultativ și au fost aprobate de Comisie; finanțarea prioritară se va concentra pe acțiuni relevante pentru ITER/DEMO, cu excepția cazului proiectelor cărora li se acordase deja statut prioritar în programele-cadru anterioare; (a) o rată maximă de 40 % în temeiul contractelor de asociere: pentru cheltuielile aferente proiectelor de cooperare specifice dintre asociați, care au fost recomandate pentru finanțare prioritară de comitetul consultativ și au fost aprobate de Comisie; finanțarea prioritară se va concentra pe experimente care vizează să optimizeze performanța ITER și să contribuie la definirea programului DEMO;

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale (2011/2024(INI))

P7_TA(2011)0490 A7-0373/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la crearea unui card profesional european pentru furnizorii de servicii(2),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 19 ianuarie 2006, Colegio de Ingenieros de Caminos, Canales y Puertos, C–330/03, Rec.,

–  având în vedere Raportul privind cetățenia UE în 2010 – „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” (COM(2010)0603),

–  având în vedere consultarea publică lansată de Comisie în martie 2011 în legătură cu Directiva 2005/36/CE,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul prezentat Comisiei la 9 mai 2010 de Mario Monti, raport intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

–  având în vedere audierea desfășurată împreună cu parlamentele naționale la 26 octombrie 2010 cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE,

–  având în vedere studiul pe care l-a solicitat cu privire la recunoașterea calificărilor profesionale (PE 447.514),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Raportul anual al SOLVIT pe 2010 referitor la dezvoltarea și performanța rețelei SOLVIT în 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la o piață unică pentru europeni(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 22 iunie 2011 intitulată „Modernizarea Directivei privind calificările profesionale” (COM(2011)0367),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 5 iulie 2011 referitor la rezumatul răspunsurilor la consultarea publică pe tema modernizării Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale(4),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 5 iulie 2011 referitor la evaluarea Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale(5),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0373/2011),

A.  întrucât schimbările demografice vor face din ce în ce mai importantă mobilitatea profesioniștilor în întreaga Uniune Europeană;

B.  întrucât evoluția piețelor muncii necesită o mai mare transparență, simplificare și flexibilitate a normelor privind recunoașterea calificărilor profesionale;

C.  întrucât mobilitatea profesională este un factor-cheie pentru dezvoltarea economică și redresarea economică durabilă;

D.  întrucât, potrivit constatărilor Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop), se așteaptă ca cererea de lucrători cu înaltă calificare să crească în Uniunea Europeană cu peste 16 milioane de locuri de muncă de acum până în 2020;

E.  întrucât dreptul de a obține un loc de muncă sau de a presta servicii în alt stat membru este un drept fundamental conferit prin tratate și constituie un exemplu concret al modului în care cetățenii pot beneficia de piața unică;

F.  întrucât libera circulație a persoanelor în cadrul UE și dreptul la recunoașterea meritelor și a competențelor profesionale vor putea deveni realitate numai atunci când barierele invizibile existente vor fi reduse la minimum și anumite norme naționale care împiedică în prezent în mod disproporționat exercitarea dreptului la locuri de muncă calificate vor dispărea;

G.  întrucât garantarea faptului că sistemul pentru recunoașterea calificărilor profesionale este conceput în cel mai bun mod posibil reprezintă o condiție prealabilă pentru a le permite tuturor să se bucure din plin de avantajele libertății de circulație;

H.  întrucât în Actul privind piața unică s-a subliniat faptul că modernizarea sistemului de recunoaștere a calificărilor profesionale este cheia intensificării creșterii economice și a consolidării încrederii profesioniștilor și a cetățenilor;

I.  întrucât unul dintre principalele motive pentru dificultățile recunoașterii titlurilor academice și a calificărilor profesionale este lipsa de încredere în criteriile de acreditare și de acordare a calificărilor academice din țara de origine, astfel încât este urgent să se instituie măsuri pentru recunoașterea automată prin eliminarea obstacolelor naționale formale și a prejudecăților ce împiedică recunoașterea;

J.  întrucât, în temeiul directivei, din 2007 au fost luate circa 100 000 de decizii privind recunoașterea, ceea ce a făcut posibilă mobilitatea a 85 000 de profesioniști(6);

K.  întrucât, dintre profesiile reglementate în UE, cele din domeniul sănătății permit cea mai mare mobilitate, în perioada 2007-2010 fiindu-le recunoscută calificarea unui număr de aproximativ 57 200 de medici, asistenți medicali, medici stomatologi, farmaciști, moașe și medici veterinari;

L.  întrucât încă mai există o discrepanță între așteptările cetățenilor și realitate, mai mult de 16% dintre cazurile SOLVIT din anul 2010 având legătură cu recunoașterea calificărilor profesionale(7);

M.  întrucât este dificil să se identifice autoritatea competentă pentru recunoașterea calificărilor profesionale și întrucât procedurile aferente sunt complexe;

N.  întrucât Directiva privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere prevede ca statele membre în care se efectuează tratamentul să se asigure că informațiile privind dreptul de a practica al cadrelor medicale incluse în registrele naționale sau locale de pe teritoriul lor sunt puse la dispoziția autorităților din alte state membre, schimbul de informații având loc prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne;

O.  întrucât cazurile SOLVIT legate de calificările profesionale au fost în număr de 220 în 2010, peste două treimi dintre acestea provenind din doar patru state membre;

P.  întrucât Directiva 2005/36/CE a consolidat normele stabilite prin 15 directive anterioare, adoptate începând cu anul 1960;

Q.  întrucât Directiva 2005/36/CE nu a fost transpusă la timp de către toate statele membre, fiind pusă complet în aplicare abia la trei ani de la termenul-limită inițial;

R.  întrucât aplicarea corectă a directivei respective consolidează dimensiunea umană a pieței unice;

S.  întrucât introducerea unui card profesional european ar putea simplifica și accelera procesul de recunoaștere a calificărilor profesionale,

Simplificare pentru cetățeni

1.  consideră că libera circulație a unui număr crescând de persoane cu înaltă calificare și de lucrători reprezintă unul dintre principalele avantaje ale cooperării europene și ale unei piețe interne competitive, un factor important de dezvoltare pentru economiile din întreaga UE, precum și un drept al tuturor cetățenilor europeni; este ferm convins că mobilitatea lucrătorilor ar trebui sporită în rândul cetățenilor din UE și că obstacolele indirecte ar trebui eliminate, cu condiția asigurării unui echilibru între mobilitate și calitatea calificărilor profesionale;

2.  încurajează toate inițiativele care vizează facilitarea mobilității transfrontaliere ca mijloc de asigurare a unei funcționări eficiente a piețelor forței de muncă și ca metodă de a stimula creșterea economică și competitivitatea în cadrul UE; recunoaște nevoia de modernizare a Directivei 2005/36/CE, care trebuie să asigure un cadru juridic clar și solid;

3.  invită Comisia și statele membre să încurajeze în continuare mobilitatea în rândul profesioniștilor; susține că numărul relativ mic de profesioniști mobili este un motiv de îngrijorare și sugerează să se elaboreze strategii pentru soluționarea acestei probleme; subliniază rezultatul recentului sondaj Eurobarometru potrivit căruia peste 50 % dintre tinerii din Europa sunt dispuși sau dornici să lucreze în străinătate(8);

4.  invită statele membre să promoveze avantajele directivei în rândul cetățenilor și profesioniștilor de pe teritoriul lor;

5.  consideră că dialogul dintre părțile interesate, în scopul actualizării periodice a cerințelor de formare inițială, de recunoaștere a experienței și de formare continuă este esențial pentru a obține o armonizare a formărilor; consideră, de asemenea, că instituirea unui „al 28-lea regim” care să se suprapună cu sistemele naționale nu este în măsură să soluționeze în mod clar și satisfăcător problema diferențelor de formare;

6.  observă că principiul accesului parțial este considerat indezirabil de către majoritatea părților care au răspuns la consultarea publică a Comisiei, este dificil de monitorizat în practică și trebuie clarificat; consideră, totuși, că principiul accesului parțial ar putea aduce beneficii, dar numai profesiilor în care sarcinile pot fi diferențiate în mod clar; solicită o evaluare amănunțită a principiului și, de asemenea, solicită ca acesta să se aplice de la caz la caz, excluzând profesiile reglementate care au implicații în domeniul sănătății și al siguranței;

7.  salută succesul general al procedurii de recunoaștere automată; subliniază însă faptul că procedura de recunoaștere în cadrul sistemului general bazat pe experiența profesională este excesiv de greoaie și îndelungată atât pentru autoritățile competente, cât și pentru cei care exercită anumite profesii;

8.  constată, subliniind în același timp importanța sistemului de declarare prealabilă, că în cadrul consultării publice a Comisiei din 2011 s-au ridicat numeroase probleme și că, prin urmare, măsurile de îmbunătățirea a mobilității temporare a profesioniștilor ar trebui să constituie un aspect esențial al apropiatei revizuiri a Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale; solicită o clarificare mai bună a conceptului de prestare de servicii temporară și ocazională, ținând cont de faptul că elaborarea unei definiții care să acopere toate profesiile ar fi imposibilă și ar afecta subsidiaritatea;

9.  consideră că autoritățile competente întâmpină dificultăți în aplicarea sistemului de declarare prealabilă deoarece nu există o abordare consecventă a evaluării caracterului temporar și ocazional al unui serviciu și deoarece este deosebit de dificil să se monitorizeze activitățile prestatorilor de servicii pe teren; solicită Comisiei să evalueze dispozițiile actuale ale articolului 7 din directivă și să ofere explicații suplimentare cu privire la jurisprudența existentă, în special cu privire la profesiile care au implicații pentru sănătatea și siguranța publică; solicită Comisiei să își prezinte concluziile Parlamentului;

10.  subliniază că articolul 7 alineatul (4) din directivă, care permite statelor membre să efectueze verificări prealabile ale calificărilor în cazul profesiilor legate de sănătate și siguranță ce nu beneficiază de recunoaștere automată, este considerat esențial de către marea majoritate a părților interesate; susține, cu toate acestea, că, pentru a spori transparența, statele membre ar trebui să clarifice care sunt profesiile despre care consideră că au implicații în materie de sănătate și siguranță;

11.  este de acord cu Comisia că definiția „educației și formării reglementate” este prea restrictivă și poate avea un impact nejustificat asupra mobilității temporare a profesioniștilor; consideră că definiția ar trebui să cuprindă orice formare care permite exercitarea unei profesii în statul membru de origine;

12.  solicită Comisiei să clarifice faptul că o declarație în scopul mobilității temporare ar trebui să fie valabilă, în principiu, pe întreg teritoriul unui stat membru și să analizeze necesitatea unei declarații anuale;

13.  solicită ca prestatorii de servicii care prestează servicii exclusiv unor consumatori pe care îi însoțesc în alte state membre și care nu au, prin urmare, niciun contact cu consumatorii locali din statul membru gazdă (de exemplu, ghizi turistici, antrenori, personal medical de însoțire a sportivilor), să fie exceptați de la obligația de declarare prealabilă prevăzută la articolul 7; propune ca derogarea să se aplice tuturor serviciilor care nu vizează sănătatea și siguranța publică,

14.  invită Comisia să coordoneze și să consolideze diferitele surse de informații disponibile în prezent cu privire la problemele legate de recunoașterea calificărilor profesionale – inclusiv punctele naționale de contact și organismele profesionale – cu portalul „Europa ta”, care indică punctele unice de contact disponibile în prezent în conformitate cu Directiva privind serviciile; susține că această măsură le va oferi profesioniștilor, în propria limbă, o interfață publică unde să poată încărca documente, să-și poată accesa și imprima cardul profesional, precum și să obțină informații de actualitate cu privire la procedura de recunoaștere și informații administrative cu privire la autoritățile competente, organismele profesionale și documentele pe care trebuie să le depună;

15.  consideră că dialogul și schimburile de informații din cadrul fiecărei profesii trebuie intensificate, iar cooperarea dintre autoritățile competente și punctele naționale de contact trebuie să fie îmbunătățită, atât la nivel național, cât și între statele membre; solicită Comisiei să faciliteze crearea unor rețele ale autorităților competente și ale organismelor profesionale pentru profesiile cele mai mobile, să facă schimb de informații generale despre procedurile și cerințele de educație de la nivel național, să facă schimb de bune practici și să analizeze posibilitățile de cooperare mai strânsă, precum platformele comune; consideră că autoritățile publice și partenerii sociali trebuie să se angajeze într-un dialog structurat referitor la modul în care se poate spori integrarea profesională a tinerilor;

16.  invită statele membre ca, în cadrul măsurilor de promovare a mobilității, să îmbunătățească eficiența cu care autoritățile publice difuzează informațiile referitoare atât la drepturile lucrătorilor, cât și la procedurile de recunoaștere a calificărilor profesionale, astfel încât să limiteze efectul disuasiv al birocrației;

17.  solicită, așadar, statelor membre să utilizeze tehnologii moderne de comunicare, inclusiv baze de date și proceduri de înregistrare online, astfel încât să se asigure că termenele-limită stabilite prin sistemul general de recunoaștere sunt respectate și că sunt aduse îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește accesul la informații și cunoașterea procedurilor;

18.  solicită să se instituie obligația ca autoritățile competente să ofere date de contact actualizate tuturor celorlalte autorități competente din cadrul profesiei lor;

19.  invită Comisia să stabilească orientări privind termenul în care o persoană care a depus un dosar complet ar trebui să aștepte o decizie din partea autorității competente; reducerea acestui termen prin utilizarea sporită a Sistemului de informare al pieței interne (IMI) și optimizarea procedurilor ar facilita, de asemenea, mobilitatea; invită statele membre să aloce resurse suficiente pentru a asigura recunoașterea profesională într-un termen rezonabil;

20.  invită statele membre, autoritățile competente și Comisia să asigure o mai mare transparență, astfel încât solicitanții sau persoanele în cauză să primească o explicație exhaustivă cu privire la motivele pentru care diploma sau calificarea lor profesională nu este recunoscută;

21.  susține că procedura actuală de notificare a noilor diplome este prea complexă; invită Comisia să faciliteze notificarea noilor diplome și să actualizeze anexa V la directivă mai rapid;

22.  îndeamnă statele membre, autoritățile competente și Comisia să garanteze că recunoașterea diplomelor și a certificatelor este comparabilă cu recunoașterea calificărilor profesionale, astfel încât să creeze o piață unică veritabilă la nivel european și internațional și, prin urmare, să evite reglementarea aspectelor deja reglementate;

23.  subliniază faptul că măsurile compensatorii, care permit autorităților competente să impună un test de aptitudini sau un stagiu de adaptare de până la trei ani și care joacă un rol esențial în asigurarea siguranței consumatorilor și a pacienților, trebuie reexaminate pentru a stabili dacă reprezintă o soluție potrivită la problemele existente; solicită explicații mai bune și evaluarea Codului de conduită pentru a veni în ajutorul autorităților competente;

24.  solicită adoptarea unor orientări fără caracter obligatoriu la nivelul UE privind aplicarea măsurilor compensatorii, care să fie elaborate în consultare cu autoritățile competente, organismele profesionale, statele membre și Parlamentul European;

25.  subliniază că este deosebit de complicat și costisitor pentru autorități să examineze nivelurile de calificare în conformitate cu articolul 11 și foarte dificil pentru cetățeni să înțeleagă această procedură; consideră că cele cinci niveluri de calificare prevăzute la articolul 11 conduc adesea la confuzii cu cele opt niveluri ale Cadrului european al calificărilor; este de acord cu Comisia că eliminarea articolului 11 și a anexelor II și III ar însemna că autoritățile competente nu ar mai trebui să determine eligibilitatea unui solicitant în conformitate cu anumite niveluri de calificare predefinite, ci s-ar putea concentra pe identificarea diferențelor semnificative în materie de formare pentru a decide dacă sunt necesare măsuri compensatorii; constată, prin urmare, că eliminarea nivelurilor de calificare, inclusiv a anexelor II și III, ar simplifica considerabil procedura de recunoaștere;

26.  subliniază că între sistemele de învățământ și de formare ale statelor membre există în continuare diferențe substanțiale; prin urmare, este de părere că, în ceea ce privește durata minimă de școlarizare necesară pentru anumite profesii, ar trebui luate în calcul și perioadele petrecute de obicei în școlile profesionale în cadrul sistemelor de formare prin alternanță;

27.  invită statele membre și autoritățile competente să lanseze studii pentru realizarea unei taxonomii europene a competențelor, a calificărilor și a profesiilor, cu sprijinul Comisiei Europene, cu scopul de a analiza dacă diplomele și profesiile oficiale acoperă aceleași competențe și calificări în diferitele state membre și de a dispune de un instrument de analiză european;

28.  consideră că este necesară o mai bună diseminare a Codului de conduită, ceea ce ar permite o punere în aplicare mai eficace a directivei prin promovarea unei interpretări comune a dispozițiilor;

Actualizarea dispozițiilor existente

29.  solicită Comisiei să reintroducă mecanismele de dialog dintre statele membre, autoritățile competente și organismele profesionale cu scopul de a actualiza, cât mai regulat posibil și în concordanță cu evoluțiile științifice și tehnice, cerințele minime de formare pentru profesiile sectoriale pentru a reflecta practica profesională actuală, să actualizeze clasificarea actuală a activităților economice pe baza experienței profesionale și să stabilească un mecanism simplu pentru a actualiza permanent cerințele minime de formare; ținând cont de evoluțiile viitoare ale proceselor de la Bologna și de la Copenhaga, îndeamnă Comisia să evalueze introducerea unei abordări bazate pe competențe, prin definirea cerințelor minime de formare nu numai în ceea ce privește durata, ci și în ceea ce privește rezultatele învățării;

30.  îndeamnă Comisia să nu fragmenteze procesul de modernizare a recunoașterii automate, astfel cum se sugerează în Cartea verde, și să garanteze că Parlamentul dispune de posibilități corespunzătoare de control atunci când directivei i se aduc modificări substanțiale;

31.  salută reformele recente efectuate în cadrul procesului de la Bologna și avantajele pe care acest proces le oferă studenților europeni din punctul de vedere al mobilității și al șanselor de angajare; încurajează Comisia Europeană să sprijine statele membre pentru a spori transparența și gradul de comparabilitate ale Sistemului european de credite transferabile (ECTS), astfel încât ECTS să devină un instrument esențial de facilitare a recunoașterii reciproce a calificărilor și, în cele din urmă, a mobilității;

32.  invită Comisia să ia în considerare importanța rezultatelor educaționale și a competențelor clinice standardizate atunci când stabilește cerințele minime de formare;

33.  invită Comisia să evalueze posibilitatea de a extinde în viitor sfera de aplicare a recunoașterii automate;

34.  solicită clarificări suplimentare privind propunerea de prelungire a duratei educației generale ca cerință de admitere pentru formarea în profesiile de asistent medical și moașă;

35.  solicită clarificări suplimentare privind propunerea de eliminare a articolului 21 alineatul (4) din Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale;

36.  invită statele membre să realizeze o comparație a cerințelor minime de formare și să efectueze schimburi mai regulate între ele, precum și între autoritățile competente, pentru a armoniza într-o mai mare măsură cerințele minime de formare;

37.  subliniază că, pentru a evalua punerea în aplicare a Directivei 2005/36/CE, este nevoie de o listă a certificatelor și a celorlalte dovezi de calificare formală recunoscute în unul sau mai multe state membre, dar care nu sunt recunoscute în alte state membre; lista ar trebui să cuprindă și cazurile în care cetățenii au obținut o diplomă într-un stat membru diferit de statul lor de origine, diplomă care nu le este recunoscută la întoarcerea în statul lor membru de origine;

38.  subliniază numărul mare de profesii reglementate din Uniunea Europeană și invită statele membre să reanalizeze justificarea clasificării anumitor profesii pentru a stabili dacă diplomele și profesiile oficiale acoperă aceleași competențe și calificări în toate state membre; consideră că reducerea numărului total de profesii reglementate în UE ar spori mobilitatea; observă însă că o astfel de clasificare poate fi justificată din motive de protecție a consumatorilor, în special în cazul profesiilor din domeniul medical, juridic și tehnic;

39.  susține că cel mai eficace mod de a permite libera circulație a profesioniștilor ar fi reducerea numărul de profesii reglementate în UE; invită Comisia să includă într-o directivă revizuită un mecanism prin care statele membre să își poată verifica dispozițiile de reglementare, cu excepția celor legate de profesiile din domeniul medical, și să le elimine în cazul în care nu sunt proporționale;

Îmbunătățirea sănătății și a siguranței publice

40.  consideră că protecția consumatorilor și siguranța pacienților reprezintă un obiectiv vital în contextul revizuirii directivei și că succesul directivei depinde în mare măsură de asigurarea mobilității simultan cu garantarea siguranței; atrage atenția asupra statutului special al cadrelor medicale;

41.  subliniază faptul că există probleme grave provocate de situațiile în care unii profesioniști continuă să își desfășoare activitatea în Uniunea Europeană în ciuda faptului că au fost suspendați sau radiați;

42.  solicită ca, pentru profesiile care nu fac obiectul Directivei privind serviciile, să fie creat în cadrul Sistemului de informare al pieței interne un mecanism proactiv de alertă, care să introducă obligativitatea alertării tuturor statele membre atunci când se ia o măsură de reglementare cu privire la înregistrarea unui profesionist sau la dreptul său de a presta servicii, cu condiția ca mecanismul de alertă să nu conțină alte informații, să respecte prezumția de nevinovăție și să fie conform cu normele existente în materie de protecție a datelor;

43.  subliniază faptul că publicul și pacienții au nevoie de garanții mai solide cu privire la faptul că personalul medical care beneficiază de recunoaștere posedă competențe și cunoștințe actualizate;

44.  atrage atenția asupra solicitării părților interesate de a se pune mai mult accentul pe perfecționarea profesională continuă (PPC), inclusiv pe învățarea (pe tot parcursul vieții) formală, non-formală și informală, și pe necesitatea de a o evalua; subliniază faptul că concurența la nivel mondial și orientarea către o economie bazată pe cunoaștere creează noi provocări pentru dezvoltarea competențelor și educație; solicită Comisiei, așadar, să analizeze metodele de certificare a tuturor modurilor de învățare, eventual prin intermediul „Pașaportului european al competențelor” și al Cadrului european al calificărilor, precum și al IMI, și să întocmească un tabel al comparabilității diverselor sisteme de perfecționare profesională continuă din statele membre; în cazul cadrelor medicale, invită Comisia să evalueze dacă măsurile compensatorii ar putea constitui o soluție corespunzătoare în cazul nivelurilor diferite de PPC; încurajează autoritățile competente să pună la dispoziție informații referitoare la PPC în cadrul procedurii de recunoaștere și să facă schimb de bune practici și de informații privind PPC, îndeosebi în cazul domeniilor și al statelor membre în care perfecționarea profesională continuă este obligatorie;

45.  subliniază importanța adaptării formării continue la necesitățile specifice pieței muncii din fiecare stat membru, astfel încât să se asigure o mai bună utilizare a resurselor de formare pentru angajați;

46.  subliniază că extinderea procedurii de recunoaștere astfel încât să acopere calificări din țări terțe ar putea favoriza abuzurile sub forma căutării instanței celei mai favorabile și ar fi foarte periculoasă pentru autoritățile competente din statele membre gazdă;

47.  insistă asupra faptului că, pentru cadrele medicale, abilitatea de a comunica cu colegii și pacienții este fundamentală pentru a evita situațiile periculoase sau potențial fatale;

48.  consideră că articolul 53 din Directiva 2005/36/CE referitor la cerințele lingvistice trebuie clarificat, întrucât există controverse cu privire la interpretarea acestei dispoziții între Comisie, Curtea de Justiție a UE și statele membre; solicită, așadar, Comisiei și statelor membre să revizuiască regimul cerințelor lingvistice pentru cadrele medicale, acordând autorităților competente flexibilitatea necesară pentru evaluarea și, numai dacă este necesar, testarea competențelor lingvistice ale profesioniștilor în domeniul tehnic și al comunicării orale de zi cu zi, ca parte a procedurii de recunoaștere; consideră că, fără a aduce atingere capacității angajatorilor de a verifica ei înșiși competențele lingvistice ale profesioniștilor la recrutarea pentru un anumit post, principiul proporționalității ar trebui aplicat cu rigurozitate în această privință, astfel încât asemenea teste să nu devină un obstacol suplimentar;

49.  consideră că, pentru facilitarea integrării unui profesionist într-o altă țară, competențele lingvistice sunt esențiale, ele asigurând calitatea serviciilor prestate și protejarea siguranței consumatorilor și a pacienților;

50.  subliniază faptul că, pentru a proteja pacienții, cadrele medicale care prestează servicii medicale online ar trebui să asigure aceeași calitate și standarde de siguranță ca și în cazul serviciilor medicale neelectronice; ar trebui, prin urmare, clarificat faptul că dispozițiile directivei și, dacă este necesar, o serie de dispoziții suplimentare ar trebui să se aplice prestatorilor de servicii medicale online;

51.  subliniază faptul că dezvoltarea serviciilor medicale online și a unui sistem de asistență medicală la distanță impune ca, după formare, asistenții medicali și medicii să poată acorda asistență unor pacienți de diferite naționalități și că, prin urmare, va fi necesar să se promoveze colaborarea dintre centrele de formare, spitalele și universitățile din diferite țări pentru profesioniștii și absolvenții care trebuie să acorde asistență pacienților prin intermediul acestor instrumente;

Integrarea profesioniștilor și generarea sentimentului de încredere în sistem

52.  salută rezultatele proiectelor-pilot privind cardul profesional anunțate la Forumul privind piața unică de la Cracovia; insistă asupra faptului că orice card profesional trebuie să fie facultativ, să ateste experiența academică și profesională dobândită și trebuie să fie conectat la sistemul IMI; consideră că un card profesional ar putea fi un instrument util pentru a facilita mobilitatea în cazul anumitor profesii, a simplifica procedurile administrative și a spori siguranța; solicită Comisiei ca, înainte de introducerea unui astfel de card, să demonstreze valoarea adăugată pe care acesta o poate prezenta pentru procedura de recunoaștere; subliniază faptul că introducerea oricărui card trebuie să întrunească anumite condiții de siguranță și de protecție a datelor și, de asemenea, insistă asupra faptului că trebuie stabilite garanțiile necesare împotriva abuzurilor și a fraudei;

53.  reiterează faptul că, dacă UE dorește să reducă punerea în aplicare și respectarea neuniformă a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale în cadrul UE-27, este necesar ca toate statele membre să dea dovadă de mai multă încredere reciprocă în sistemele proprii;

54.  sprijină extinderea IMI și la profesiile care nu fac încă obiectul acestui sistem de informare, astfel cum se sugerează în propunerea de regulament privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne(9) („Regulamentul IMI”), precum și la profesiile care nu sunt reglementate de Directiva 2005/36/CE;

55.  solicită introducerea obligatorie a IMI pentru autoritățile competente cu în scopul de a facilita cooperarea administrativă proactivă și a simplifica procedurile de recunoaștere; consideră că IMI ar putea fi îmbunătățit mai mult, de exemplu, prin extinderea funcționalităților existente pentru a facilita activitatea autorităților naționale; solicită Comisiei să adopte măsuri însoțitoare de sprijin la nivel de formare și la nivel tehnic, cu scopul de a beneficia de toate avantajele sistemului în materie de eficiență;

56.  solicită să se asigure o mobilitate mai mare a absolvenților și să se respecte hotărârea pronunțată în cauza Morgenbesser(10); consideră că statele membre ar trebui să încurajeze stagiile remunerate pentru absolvenții din alte state membre dacă resortisanții lor beneficiază de o asemenea posibilitate; subliniază, în plus, faptul că experiența profesională dobândită în timpul stagiilor ar trebui recunoscută în statul membru de origine;

57.  subliniază că noțiunea de platforme comune, astfel cum este prevăzută la articolul 15 al directivei, nu s-a bucurat de succes, în sensul că în prezent nu există nicio platformă de acest tip; susține că acestea pot fi instrumente utile în facilitarea mobilității și că ar trebui definite și controlate direct de către profesioniști; salută intenția Comisiei de a îmbunătăți acest concept în cadrul unui articol revizuit; solicită Comisiei să le permită statelor membre să aleagă dacă doresc să participe la o platformă comună sau nu și să reducă pragul de participare pentru statele membre;

58.  consideră că introducerea oricărei platforme comune ar trebui să fie condiționată de un test al pieței interne și să fie supusă controlului parlamentar;

59.  subliniază că directiva ar trebui să cuprindă dispoziții referitoare la protecția datelor, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, și că revizuirile directivei ar trebui să includă, de asemenea, evoluțiile în materie de dispoziții privind protecția datelor; subliniază că ar trebui să existe informații de contact actualizate privind autoritățile competente responsabile de politicile de gestionare a datelor, politici clare referitoare la stocarea și utilizarea datelor unui profesionist, precum și orientări pentru corectarea informațiilor eronate;

60.  ia act de faptul că negocierile dintre UE și Elveția au condus la un acord cu privire la modificarea anexei III la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, astfel încât să includă Directiva 2005/36/CE; constată că acordul prevede o aplicare cu titlu provizoriu a celei mai mari părți a directivei, cu excepția titlului II, care necesită adaptări în Elveția, și că decizia Consiliului cu privire la acordul menționat anterior va deveni caducă în cazul în care statul elvețian nu va notifica încheierea procedurilor sale interne pentru punerea în aplicare a deciziei în termen de 24 de luni de la adoptarea deciziei; se angajează să urmărească cu atenție evoluțiile pe această temă;

61.  solicită Comisiei să se asigure că orice directivă revizuită este transpusă corespunzător până la expirarea termenului-limită; îndeamnă statele membre să acorde directivei prioritatea cuvenită;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p. 22. (2) JO C 76E, 25.3.2010, p. 42. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0145. (4) http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/docs/news/20110706-summary-replies-public-consultation-pdq_en.pdf. (5) http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/docs/news/20110706-evaluation-directive-200536ec_en.pdf. (6) Comisia Europeană, „Evaluarea Directivei privind recunoașterea calificărilor profesionale”, Bruxelles, 5 iulie 2011. (7) Comisia Europeană, DG MARKT, Raportul pe 2010 referitor la SOLVIT: Dezvoltarea și performanța rețelei SOLVIT în 2010 (2011). (8) Comisia Europeană – Eurobarometru Flash, „Tineretul în mișcare: raport analitic”, mai 2011. (9) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (COM(2011)0522). (10) Hotărârea Curții de Justiție din 13 noiembrie 2003, Morgenbesser, C-313/01, Rec., p. I-13467.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor (2011/2149(INI))

P7_TA(2011)0491 A7-0369/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care prevede că „piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatelor”,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prin care Uniunea se angajează să acționeze pentru „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pentru un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului”,

–  având în vedere articolul 9 din TFUE, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „cerințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 14 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „EUROPA 2020, o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere poziţia sa din 6 iulie 2011 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 și de abrogare a Directivelor 87/250/CEE, 90/496/CEE, 1999/10/CE, 2000/13/CE, 2002/67/CE, 2008/5/CE și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004(1),

–  având în vedere poziţia sa din 23 iunie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor(2),

–  având în vedere Raportul anual pentru 2010 al Rețelei centrelor europene pentru protecția consumatorilor publicat de Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene în 2011,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 aprilie 2011 intitulat „Capacitatea de acțiune a consumatorilor în Uniunea Europeană” (SEC(2011)0469),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2011 intitulată „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice”, a cincea ediție a Tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori (SEC(2011)0299),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 octombrie 2010 intitulată „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor”, a patra ediție a Tabloului de bord al piețelor de consum (SEC(2010)1257),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate (raport la jumătatea perioadei)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(5),

–  având în vedere raportul prezentat Comisiei de profesorul Mario Monti la 9 mai 2010 referitor la revitalizarea pieței interne și intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(7),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”) (COM(2009)0336),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană (COM(2009)0557),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare a Comisie care însoțește comunicarea în cauză (SEC(2009)0949),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(8) și Recomandarea Comisiei din 12 iulie 2004 privind transpunerea în legislația națională a directivelor care privesc piața internă(9),

–  având în vedere Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind siguranța jucăriilor (Directiva privind siguranța jucăriilor)(10),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor(11), care vizează crearea unui cadru general de norme și principii referitoare la acreditare și supravegherea pieței,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 ‐ Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora”(COM(2007)0099) și Rezoluția Parlamentului din 20 mai 2008 privind Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor aferentă perioadei 2007-2013(12),

–  având în vedere raportul Comitetului Economic și Social European, Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, intitulat „Obstacolele în calea pieței unice europene în 2008”(13),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)(14),

–  având în vedere poziţia sa din 12 decembrie 2006 privind poziția comună a Consiliului în vederea adoptării deciziei Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui program de acțiune comunitară în domeniul protecției consumatorilor (2007-2013)(15),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”)(16),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0369/2011),

A.  întrucât cetățenii europeni pot juca un rol esențial în calitatea lor de consumatori în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de a realiza o creștere economică inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă, deoarece cheltuielile consumatorilor generează peste jumătate din PIB-ul UE;

B.  întrucât, conform ratei privațiunilor materiale, 16,3 % din populația UE este expusă riscului de sărăcie și acest procent ajunge la 17,1 % în cazul femeilor;

C.  întrucât, după cum se arată în sondajul Eurobarometru special 342 privind capacitatea de acțiune a consumatorilor din aprilie 2011, cei mai mulți dintre consumatori sunt încrezători și se consideră informați, însă, în același timp, la un număr important de consumatori se observă unele lacune în cunoașterea legislației de bază privind protecția consumatorilor;

D.  întrucât consumatorii nu formează un singur grup omogen, deoarece există discrepanțe mari între consumatori în ceea ce privește competențele acestora, gradul de cunoaștere a legislației, hotărârea și voința de a solicita despăgubiri;

E.  întrucât, conform sondajului Eurobarometru special 342 privind capacitatea de acțiune a consumatorilor din aprilie 2011, femeile petrec mai mult timp la cumpărături (3,7 ore pe săptămână) decât bărbații (2,8 ore);

F.  întrucât, conform celei de-a cincea ediții a Tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori din martie 2011, consumatorii se confruntă în continuare cu condiții foarte diferite în întreaga UE;

G.  întrucât nemulțumirea consumatorilor referitoare la modul de funcționare a serviciilor financiare este cauzată, în parte, de consilierea necorespunzătoare și de faptul că, potrivit Tabloului de bord al piețelor de consum, majoritatea consumatorilor nu își cunosc drepturile în domeniul serviciilor financiare, iar mai mult de 98 % nu sunt în măsură să aleagă cea mai potrivită opțiune de investiție, costul estimat fiind de 0,4 % din PIB-ul UE;

H.  întrucât publicarea informațiilor este necesară și importantă în toate sectoarele serviciilor financiare destinate consumatorilor; întrucât în strategie trebuie să se recunoască faptul că nu este suficient doar să se creeze piețe competitive în care consumatorii să poată lua cele mai bune decizii în interesul lor; întrucât, pentru ca publicarea să fie mai eficientă, este important ca informațiile să fie oferite în limbile oficiale regionale și ale UE;

I.  întrucât grupurile de persoane care sunt deosebit de vulnerabile din cauza infirmității lor mintale, fizice sau psihologice, a vârstei sau a credulității – cum ar fi copiii, adolescenții și persoanele în vârstă – sau care devin vulnerabile prin situația lor socială și financiară (cum ar fi cele cu datorii excesive) au nevoie de protecție specială;

J.  întrucât UE a stabilit ținte de reducere a emisiilor de CO2, solicitând modele mai sustenabile de consum;

K.  întrucât o piață internă care funcționează în mod adecvat ar trebui să le ofere consumatorilor o gamă mai largă de produse și servicii de înaltă calitate la prețuri competitive și, în același timp, un nivel ridicat de protecție a lor și a mediului;

L.  întrucât piața internă trebuie să se dezvolte fără a submina protecția consumatorilor, garantând totodată libera circulație a serviciilor și acordând o atenție deosebită protecției lucrătorilor;

M.  întrucât consumatorii care dispun de capacități de acțiune pot identifica mai bine cele mai bune prețuri, condițiile de vânzare și calitatea, stimulând astfel concurența și inovarea;

N.  întrucât o piață internă complet integrată ar genera efecte benefice multiple pentru consumatorii europeni, cum ar fi prețurile scăzute și o gamă mai largă de produse și servicii;

O.  întrucât, după cum se arată în Tabloul de bord al condițiilor pentru consumatori din martie 2011, comercianții cu amănuntul manifestă o lipsă de cunoaștere a drepturilor de bază ale consumatorilor din UE, ceea ce poate fi în detrimentul consumatorilor și poate, de asemenea, să afecteze dorința comercianților cu amănuntul de a efectua schimburi comerciale transfrontaliere;

P.  întrucât toate părțile interesate (inclusiv Comisia Europeană, autoritățile naționale de punere în aplicare, organizațiile de protecție a consumatorilor și sectorul privat) trebuie să își intensifice eforturile pentru realizarea obiectivului de a asigura un nivel ridicat al protecției și capacității de acțiune a consumatorilor, deoarece eficacitatea și aplicarea supravegherii pieței publice sunt esențiale pentru a împiedica accesul produselor ilegale și nesigure pe piața europeană sau a le elimina;

Q.  întrucât, în contextul actual de recesiune economică, sunt necesare măsuri de aplicare ferme și consecvente, cu atât mai mult cu cât criza afectează alegerile consumatorilor;

R.  întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale trebuie să contribuie la transpunerea și punerea în aplicare mai eficace a legislației privind protecția consumatorilor, dacă vor continua săcolaboreze îndeaproape;

S.  întrucât Parlamentul European și parlamentele naționale ar trebui să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor UE;

Obiective fundamentale

1.  salută inițiativa Comisiei de a lansa o Agendă pentru protecția consumatorilor și subliniază că este necesară o propunere a Comisiei privind o politică proactivă pentru stabilirea unor reglementări inteligente în scopul obținerii unui cadru juridic coerent; în plus, solicită ca toate măsurile luate pe viitor în domeniul protecției consumatorilor să se bazeze pe o abordare holistică ce plasează consumatorii în centrul pieței unice;

2.  subliniază faptul că prioritățile politice ar trebui să fie corelate și să fie susținute de statisticile din Tabloul de bord al condițiilor pentru consumatori; solicită Comisiei să ia în considerare în strategia sa politică privind consumatorii topul publicat recent al principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și ale întreprinderilor privind piața unică;

3.  salută propunerile Comisiei din programul său de lucru pentru anul 2012 referitoare la revizuirea politicii de protecție a consumatorilor și a strategiei legislative, integrând inițiative la nivelul tuturor serviciilor competente ale Comisiei; ia act, în special, de necesitatea de a garanta că consumatorii din întreaga Uniune Europeană beneficiază de întreaga protecție oferită de acte legislative esențiale, cum ar fi practicile comerciale neloiale și directivele privind creditul de consum;

4.  salută abordarea strategică în privința politicii de protecție a consumatorilor, pe baza învățămintelor strategiei 2007-2013; subliniază că, în cadrul Strategiei Europa 2020, ar trebui să existe o coordonare mai bună între politica de protecție a consumatorilor și obiectivele sociale și de mediu;

5.  subliniază că este necesar ca legislația existentă (în special cea mai recentă directivă privind drepturile consumatorilor) să fie aplicată și respectată în mod adecvat, inclusiv prin diseminarea unor informații corespunzătoare privind drepturile și obligațiile fiecărei părți; subliniază, de asemenea, necesitatea de a examina acquis-ul existent în urma adoptării Directivei privind drepturile consumatorilor și în contextul noilor inițiative prevăzute;

6.  subliniază nevoia de coerență în ceea ce privește modul de punere în aplicare a politicilor de protecție a consumatorilor și propune, în acest sens, să se relanseze dezbaterea cu privire la alocarea acestui portofoliu în cadrul Comisiei;

7.  invită Comisia să asigure o mai bună coordonare între politicile sale care au un impact asupra consumatorilor;

8.  invită Comisia și statele membre să intensifice cooperarea internațională și schimbul de informații cu țările din afara UE în domeniul protecției consumatorilor;

9.  subliniază numeroasele provocări cu care se confruntă Agenda pentru protecția consumatorilor, inclusiv sporirea capacității de acțiune a consumatorilor și reducerea inegalităților, încurajarea consumului sustenabil, reducerea expunerii consumatorilor la produse nesigure, precum și protecția consumatorilor, în special a copiilor față de publicitatea directă înșelătoare; solicită ca factorii de decizie să reflecteze atent la conceperea unor politici mai inteligente, care să ofere consumatorilor informațiile de care au nevoie și care le sunt cu adevărat utile, fără a crea sarcini suplimentare pentru societăți;

10.  invită Comisia să garanteze o protecție specială a grupurilor de consumatori care sunt deosebit de vulnerabili din cauza infirmității lor mintale, fizice sau psihologice, a vârstei sau a credulității, sau care devin vulnerabili prin situația lor socială și financiară; sprijină activitatea Comisiei în domeniul economiei comportamentale, considerând-o esențială pentru a asigura eficacitatea practică a măsurilor de protecție a consumatorilor;

11.  îndeamnă Comisia să amelioreze criteriile și mecanismele pentru a desfășura mai multe evaluări de impact, să revizuiască, după caz, legislația UE care are un impact asupra politicii de protecție a consumatorilor și să stabilească bune practici, cu ajutorul cărora statele membre să poată aplica legislația existentă în mod corect;

Capacitatea de acțiune a consumatorilor

12.  remarcă dezvoltarea semnificativă a comerțului electronic, care este acum foarte important pentru consumatori, 40 % dintre cetățenii UE efectuând achiziții online; atrage atenția asupra faptului că încrederea consumatorilor și a comercianților cu amănuntul trebuie sporită, în special în ceea ce privește comerțul și achizițiile online transfrontaliere, garantându-le drepturile și obligațiile pe internet;

13.  deplânge decalajul mare dintre nivelul achizițiilor cu amănuntul on-line interne și al celor transfrontaliere; observă că, în conformitate cu Tabloul de bord al condițiilor pentru consumatori, 44 % dintre consumatori au declarat că incertitudinea cu privire la drepturile lor îi descurajează în achiziționarea de bunuri din alte state membre și că livrarea cu întârziere sau nelivrarea, precum și frauda sunt factorii majori care îi împiedică să apeleze la achizițiile transfrontaliere; solicită, prin urmare, ca strategia UE de protecție a consumatorilor să sprijine creșterea economică și inovarea în sectorul comerțului cu amănuntul și, în special, realizarea pieței unice digitale pentru a ajuta consumatorii UE în efectuarea achizițiilor transfrontaliere;

14.  reamintește vectorul economic reprezentat de încrederea consumatorilor, atât în ceea ce privește comerțul intern, cât și cel transfrontalier, online sau offline;

15.  subliniază necesitatea de a informa consumatorii în legătură cu drepturile și obligațiile lor și de a garanta respectarea deplină a drepturilor consumatorilor în ceea ce privește utilizarea internetului și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, asigurând totodată protecția datelor cu caracter personal și a vieții private;

16.  subliniază faptul că datele cu caracter personal ale consumatorilor au o valoare economică substanțială, de exemplu bazele de date care conțin profilurile consumatorilor în scopul unor mesaje publicitare orientate; evidențiază faptul că majoritatea utilizatorilor nu sunt conștienți de valoarea datelor pe care le pun în mod voluntar la dispoziția societăților; solicită Comisiei să se asigure că există un nivel suficient de concurență pe piață în cazul publicității online și al motoarelor de căutare și să monitorizeze modul în care societățile vizate utilizează datele în cauză, în conformitate cu cadrul existent de protecție a datelor;

17.  subliniază că este necesar să se ofere consumatorilor și comercianților informații mai transparente și comparabile, de exemplu prin indicarea prețurilor unitare, prin site-uri transparente de comparare a prețurilor pe internet, precum și prin etichetarea corespunzătoare și eficientă a produselor;

18.  subliniază importanța etichetării și solicită Comisiei, în acest context, să ia în considerare cerințele specifice tot mai numeroase ale consumatorilor, de exemplu în ceea ce privește comerțul echitabil, amprenta de carbon, posibilitățile și tipul de reciclare, precum și indicarea originii;

19.  subliniază necesitatea de a asigura accesul universal la rețelele rapide în bandă largă și la rețelele de telecomunicații, precum și un acces larg la bunuri și servicii online, inclusiv prin eliminarea restricțiilor de distribuție, remedierea segmentării geografice și dezvoltarea serviciilor de plată electronică;

20.  subliniază necesitatea evidențierii în Agenda pentru protecția consumatorilor a produselor digitale existente pe piață, de exemplu cărțile electronice;

21.  subliniază necesitatea de a consolida capacitatea de acțiune a consumatorilor prin furnizarea de informații utile, direcționate și ușor de înțeles; insistă asupra faptului că UE și autoritățile naționale, precum și organizațiile de consumatori și societățile trebuie să depună eforturi pentru a îmbunătăți educația consumatorilor; invită Comisia să propună o legislație privind piața unică care să fie favorabilă consumatorilor, astfel încât să se asigure că interesele consumatorilor sunt pe deplin luate în considerare în cadrul pieței unice;

22.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure un sprijin adecvat și să consolideze capacitățile organizațiilor de consumatori în fiecare stat membru, în vederea consolidării rolului și resurselor acestora, sporind astfel capacitatea de acțiune a consumatorilor;

23.  subliniază nevoia de a educa consumatorii de la o vârstă fragedă în scopul înțelegerii și utilizării informațiilor de pe produse; solicită Comisiei să îmbunătățească identificabilitatea și intuitivitatea logourilor europene a căror rată de recunoaștere este nesatisfăcătoare în prezent (în special, marcajul de conformitate CE, eticheta ecologică europeană, banda lui Möbius ca simbol pentru reciclare sau marcajul de periculozitate);

24.  invită Comisia să desfășoare campanii de informare în toate statele membre referitoare la marca comunitară CE și la semnificația acesteia, oferind consumatorilor o imagine clară cu privire la ce reprezintă (sau nu reprezintă) marca respectivă, sporind astfel gradul de informare al consumatorilor și vizând, în același timp, o mai mare sensibilizare a profesioniștilor în ceea ce privește siguranța produselor;

25.  consideră că societatea civilă, împreună cu organizațiile de consumatori și întreprinderile ar trebui să găsească soluții inovatoare de diseminare a informațiilor privind piața unică, permițând cetățenilor să profite plenar de posibilitățile existente; subliniază rolul important al societății civile în acordarea de asistență IMM-urilor și consumatorilor, în special celor care sunt foarte vulnerabili, cum ar fi tinerii sau cei care nu au acces la internet, pentru a depăși barierele și restricțiile lingvistice, tehnologice și administrative din statele membre;

26.  deplânge faptul că alegerea unui alt furnizor ori tarif este încă dificilă în anumite sectoare, împiedicând libertatea de alegere a consumatorilor și afectând concurența; solicită Comisiei să analizeze mai îndeaproape această problemă pentru a se asigura că consumatorii beneficiază pe deplin de avantajele pieței unice;

27.  solicită Comisiei să analizeze obstacolele rămase în calea mobilității consumatorilor legate de schimbarea băncii și să găsească soluții pentru eliminarea lor, cum ar fi constituirea unui mecanism de transferabilitate a numerelor de conturi bancare la nivelul UE;

28.  remarcă importanța pentru consumatorii cu acces la conturi bancare a comisioanelor bancare transparente, a timpilor de tranzacționare mai mici și a procedurilor mai ușoare de transferare a conturilor bancare;

29.  constată că circa 30 de milioane de cetățeni ai UE nu au acces la servicii bancare de bază și solicită Comisiei să prezinte o propunere, așa cum a anunțat în Actul privind piața unică și în programul său de lucru pentru 2011;

Protecția consumatorilor și siguranța produselor

30.  subliniază că este necesar să se elaboreze politici de protecție a consumatorilor care iau în considerare caracteristicile specifice ale grupurilor de consumatori vulnerabili;

31.  solicită să se stabilească legături explicite între strategie și programul politicii din domeniul concurenței și să se ia măsuri comune în acest scop, astfel încât consumatorii să poată beneficia de servicii mai bine adaptate nevoilor lor și prestate în condiții mai bune;

32.  subliniază că este imperios necesar ca nivelul general de siguranță al produselor de consum să fie sporit în UE, în special în cadrul viitoarei revizuiri a Directivei privind siguranța generală a produselor; solicită Comisiei, în cooperare cu agențiile UE competente, să analizeze mai îndeaproape aspecte precum impactul produselor chimice asupra sănătății consumatorilor, rezistența la antibiotice și nanotehnologiile, pe baza legislației UE care există în aceste domenii;

33.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a ridica standardele de siguranță pentru jucării și îndeamnă statele membre să transpună și să pună rapid în aplicare pe deplin noua Directivă privind siguranța jucăriilor;

34.  invită Comisia să instituie un sistem de evaluare comună și de etichetare, astfel cum este indicat în rezoluția sa privind o piață unică pentru întreprinderi și creștere economică, pe baza întregului ciclu de viață a produsului, în special în scopul de a simplifica și armoniza sistemele, de a depăși costul fragmentării pentru întreprinderi și consumatori, precum și de a preveni publicitatea înșelătoare;

35.  solicită îmbunătățirea garanțiilor privind siguranța produselor, în special în comerțul electronic de pe piața internă;

36.  solicită ca sistemul de notificare RAPEX să fie consolidat și să devină mai eficace și transparent pentru consumatori, pentru a asigura o mai bună conștientizare la nivel general a riscurilor generate de anumite produse de consum și pentru a permite societăților și autorităților vamale să ia măsurile necesare în mod rapid;

37.  subliniază, în acest context, că este important să existe piețe transparente și sigure, să se îmbunătățească standardele profesionale și să se evite conflictele de interese în cadrul prestării serviciilor financiare către consumatori și atrage atenția asupra rolului crucial al educației financiare;

38.  subliniază importanța accesului la educație financiară și la consiliere în acest domeniu și solicită o mai bună reglementare a serviciilor de consiliere financiară;

39.  atrage atenția asupra faptului că noile autorități europene de supraveghere (AES) au competențe și responsabilități explicite privitoare la protecția consumatorilor în domeniul serviciilor financiare și se așteaptă ca strategia să le reflecte și să consolideze capacitatea AES de protecție a consumatorilor, pe baza bunelor practici existente ale autorităților naționale și cu participarea părților interesate, îndeosebi a reprezentanților consumatorilor;

40.  solicită garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe tot teritoriul UE pentru a permite consolidarea în continuare a pieței interne a serviciilor financiare și combaterea practicilor protecționiste;

41.  solicită să se acorde fonduri specifice pentru proiectele de cercetare în domeniul protecției consumatorilor, în special în ceea ce privește comportamentul consumatorilor și colectarea datelor, pentru a contribui la elaborarea politicilor care răspund nevoilor consumatorilor;

42.  propune intensificarea sprijinului european pentru cercetare în domeniile emergente, cum ar fi consumul ecologic și etic, și a sprijinului pentru punerea în comun a bunurilor de uz curent (autoturisme, biciclete, aparate de uz casnic etc.);

43.  solicită Comisiei să își continue activitatea cu privire la vânzarea de bunuri și condițiile contractuale inechitabile, revizuirea normelor privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind creditul de consum, Directiva privind publicitatea înșelătoare și problema mai largă a necesității de a aplica normele privind practicile comerciale neloiale în relațiile dintre întreprinderi; îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod corect normele și legislația privind piața internă, în special Directiva privind drepturile consumatorilor, Directiva privind comerțul electronic și Regulamentul referitor la informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare;

44.  îndeamnă Comisia să evidențieze, în Agenda pentru protecția consumatorilor, procesul de standardizare pentru simplificarea proceselor complexe și a informațiilor complexe oferite consumatorilor, de exemplu în domeniul serviciilor, și pentru garantarea implicării atât a organizațiilor de consumatori, cât și a autorităților naționale în acest important proces;

Spre o politică europeană de protecție a consumatorilor mai socială și mai durabilă

45.  solicită Comisiei să includă chestiunea accesibilității consumatorilor în Agenda pentru protecția consumatorilor pentru a garanta accesul grupurilor vulnerabile la produsele și serviciile esențiale de care au nevoie; subliniază că acest fapt va demonstra în mod clar dimensiunea socială a politicilor pentru protecția consumatorilor;

46.  subliniază faptul că persoanele în vârstă și persoanele cu handicap se confruntă în continuare cu probleme de siguranță și de acces în legătură cu principalele produse și servicii; în acest sens, subliniază faptul că standardele pot fi folosite cu succes pentru a face produsele și serviciile accesibile unui număr cât mai mare de consumatori, indiferent de vârsta sau de abilitățile lor fizice;

47.  invită Comisia să ia în considerare dimensiunea de gen în cadrul Agendei pentru protecția consumatorilor, în conformitate cu angajamentul său de integra perspectiva de gen în cadrul procesului de elaborare a politicilor sale; invită Comisia să garanteze că Agenda pentru protecția consumatorilor exclude orice formă de discriminare pe criterii de gen privind accesul și furnizarea de bunuri și servicii;

48.  solicită Comisiei să analizeze modul în care consumul privat ar putea deveni mai sustenabil pentru a promova inovarea, creșterea economică și o economie cu emisii reduse de carbon, în conformitate cu obiectivul preconizat în Strategia Europa 2020; consideră că ar trebui acordată o atenție specială sistemelor energetice inteligente: utilizarea noilor tehnologii ar trebui să permită tuturor utilizatorilor rețelei să participe la piața internă a energiei, în scopul de a economisi energie și de a reduce sau de a atenua costurile energiei, protejând în același timp aprovizionarea cu energie a consumatorilor vulnerabili;

49.  invită Comisia, statele membre și părțile interesate să își coordoneze eforturile pentru a informa mai bine consumatorii cu privire la modalități mai eficiente de a cumpăra și de a consuma produse alimentare, în scopul prevenirii și combaterii deșeurilor alimentare;

50.  subliniază că este important să se evalueze impactul liberalizării asupra satisfacției consumatorilor și solicită, în acest context, să se evalueze funcționarea pieței energiei;

Aplicarea drepturilor consumatorilor și mecanisme de reparație

51.  51. încurajează Comisia să sprijine în continuare și să pună în evidență activitatea Rețelei Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net), care ar trebui să joace un rol central în informarea consumatorilor cu privire la drepturile lor și în sprijinirea acestora în cazul în care depun o plângere; subliniază rolul-cheie jucat de Rețeaua de aplicare și cooperare transfrontalieră (CPC Network) în asigurarea aplicării corecte a legilor privind protecția consumatorilor și promovarea cooperării între autoritățile naționale competente;

52.  52. invită Comisia să facă uz de toate competențele care îi sunt conferite prin tratate pentru a îmbunătăți transpunerea, aplicarea și respectarea tuturor actelor legislative ale UE legate de protecția consumatorilor; invită statele membre să-și intensifice eforturile în scopul de a pune în aplicare pe deplin și în mod corect legislația respectivă;

53.  53. solicită să se instituie mecanisme de reparație mai accesibile și mai eficace, cum ar fi soluționarea alternativă a litigiilor, acțiunile colective în despăgubire și soluționarea litigiilor online, pentru a spori capacitatea de acțiune a consumatorilor din întreaga Uniune; constată cu îngrijorare că lipsa actuală de compensare este o lacună majoră a sistemului juridic, deoarece permite păstrarea de către comercianți a profitului ilegal;

54.  solicită instituirea unor mecanisme de reparație accesibile și eficace pentru consumatorii europeni, acestea fiind esențiale dacă se dorește eliminarea barierelor din cadrul pieței interne, în special în cazul comerțului electronic; solicită, de asemenea, Comisiei să prezinte una sau mai multe propuneri în cadrul procedurii legislative ordinare pentru a asigura astfel implicarea corespunzătoare a Parlamentului;

55.  salută activitatea în curs de desfășurare de dezvoltare a unui sistem european de soluționare alternativă a litigiilor, utilizând sistemele naționale și comerciale existente pentru a combina un nivel ridicat de protecție a consumatorilor cu condiții comerciale echitabile pentru întreprinzători;

56.  solicită Comisiei să țină cont de bunele practici ale statelor membre, cum ar fi modelul nordic de mediator, și să analizeze posibilitatea de a conferi ECC-Net autoritate juridică în domeniul soluționării litigiilor consumatorilor;

57.  consideră că un asemenea sistem va consolida piața unică și va asigura consumatorilor un sistem echitabil de reparație în cadrul litigiilor transfrontaliere, consolidând astfel încrederea dintre consumatori și întreprinderi și evitând litigiile costisitoare atât pentru întreprinderi, cât și pentru consumatori;

58.  invită Comisia să lanseze o dezbatere interinstituțională privind acțiunile viitoare adecvate pentru a ameliora protecția juridică a consumatorilor în efectuarea tranzacțiilor comerciale, ținând seama de abordarea prevăzută în Directiva privind drepturile consumatorilor;

59.  subliniază că este necesar ca viitorul cadru financiar multianual pentru perioada de după 2013 să includă fonduri corespunzătoare pentru măsurile de realizare a obiectivelor stabilite în prezentul raport și în viitoarea Agendă pentru protecția consumatorilor; subliniază necesitatea unei finanțări adecvate și garantate din partea UE pentru ca organizațiile de consumatori să poată reprezenta consumatorii în toate statele membre;

o
o   o

60.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0324. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0293. (3) Texte adoptate, P7_TA(2010)0376. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0320. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0307. (6) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 84. (7) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 1. (8) JO L 176, 7.7.2009, p. 17. (9) JO L 98, 16.4.2005, p. 47. (10) JO L 170, 30.6.2009, p. 1. (11) JO L 218, 13.8.2008, p. 30. (12) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 17. (13) http://www.eesc.europa.eu/smo/news/Obstacles_December-2008.pdf. (14) JO L 364, 9.12.2004, p. 1. (15) JO C 317 E, 23.12.2006, p. 61. (16) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (17) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la jocurile de noroc online în piața internă (2011/2084(INI))

P7_TA(2011)0492 A7-0342/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2011 intitulată „Carte verde privind jocurile de noroc online în piața internă” (COM(2011)0128),

–  având în vedere articolele 51, 52 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul anexat la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2010 și rapoartele privind progresele înregistrate ale Președințiilor franceză, suedeză, spaniolă și ungară ale Consiliului privind cadrul pentru jocurile de noroc și pariuri în statele membre ale UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 referitoare la integritatea jocurilor de noroc on-line(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 referitoare la Cartea albă privind sportul(3),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale(4),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(5),

–  având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță(6),

–  având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(7),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(8),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(9),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 ianuarie 2011 intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” (COM(2011)0012,

–  având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată(10),

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(11),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(12),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0342/2011),

A.  întrucât sectorul jocurilor de noroc online este în continuă creștere, într-o oarecare măsură în afara controlului guvernelor naționale ale cetățenilor cărora le sunt oferite astfel de jocuri de noroc, și întrucât acest sector nu reprezintă o piață precum celelalte, date fiind riscurile pe care le presupune în materie de protecție a consumatorilor și de combatere a crimei organizate;

B.  întrucât, prin aplicarea principiului subsidiarității, nu există o legislație europeană specifică în domeniul reglementării jocurilor de noroc online;

C.  întrucât serviciile de jocuri de noroc fac obiectul unei serii de acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva privind serviciile media audiovizuale, Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind vânzarea la distanță, Directiva privind combaterea spălării banilor, Directiva privind protecția datelor, Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și Directiva privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată;

D.  întrucât sectorul jocurilor de noroc este reglementat în mod diferit în statele membre, iar acest lucru produce dificultăți majore nu numai în furnizarea de servicii de jocuri de noroc transfrontaliere legale de către operatorii licențiați, dar și în protejarea consumatorilor de către autorități și combaterea jocurilor de noroc online ilegale și a criminalității potențiale asociate acestora la nivelul UE;

E.  întrucât valoarea adăugată a unei abordări europene în materie de combatere a criminalității și a fraudei, în special cu privire la protejarea integrității sportului, precum și la protejarea jucătorilor și consumatorilor, dobândește o importanță deosebită;

F.  întrucât articolul 56 din TFUE garantează libertatea de a presta servicii, dar întrucât, ca urmare a naturii sale specifice, jocurile de noroc online au fost excluse din domeniul de aplicare a Directivei privind comerțul electronic, a Directivei privind serviciile și a Directivei privind drepturile consumatorilor;

G.  întrucât, deși Curtea de Justiție a clarificat o serie de aspecte juridice importante cu privire la jocurile de noroc online în UE, incertitudinea juridică subzistă în ceea ce privește alte aspecte, care pot fi rezolvate numai la nivel politic; întrucât această incertitudine juridică a condus la o creștere semnificativă a disponibilității jocurilor de noroc ilicite și a riscurilor ridicate asociate acestora;

H.  întrucât jocurile de noroc online, în cazul în care nu există un cadru adecvat de reglementare, pot implica un risc mai mare de dependență decât jocurile de noroc tradiționale, cu sediu fizic, dat fiind accesul facil și lipsa unui control social;

I.  întrucât consumatorii trebuie educați cu privire la potențialele prejudicii aduse de jocurile de noroc online și protejați împotriva pericolelor din acest domeniu, în special a dependenței, fraudei, înșelătoriei și jocurilor de noroc în rândul minorilor;

J.  întrucât jocurile de noroc reprezintă o importantă sursă de venituri, venituri pe care cele mai multe dintre statele membre le pot îndrepta spre activități caritabile și de binefacere, precum finanțarea sportului;

K.  întrucât este esențial să se garanteze integritatea sportului prin consolidarea luptei împotriva corupției și fenomenului meciurilor trucate;

L.  întrucât, pentru îndeplinirea acestor obiective, este absolut necesar să se pună în aplicare mecanisme de control al competițiilor sportive și al fluxurilor financiare, precum și mecanisme de monitorizare comună la nivelul întregii Uniuni Europene;

M.  întrucât, pentru a realiza un schimb de bune practici, este esențială cooperarea la nivel internațional între toate părțile implicate (instituții, federații sportive, operatori de pariuri),

1.  salută inițiativa Comisiei Europene de a începe consultări publice în cadrul Cărții verzi privind pariurile și jocurile de noroc online, ceea ce va permite o reflecție pragmatică și realistă asupra viitorului acestui sector în Europa;

2.  salută clarificarea oferită de Comisie și precizează că procesul politic inițiat prin Cartea verde nu vizează sub nicio formă dereglementarea/liberalizarea jocurilor de noroc online;

3.  reamintește importanța economică crescândă a sectorului jocurilor de noroc online, ale căror venituri anuale au depășit 6 miliarde EUR în 2008, ceea ce reprezintă 45 % din piața mondială; este de acord cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene că aceasta este o activitate economică cu caracteristici specifice; reamintește că această creștere implică, de asemenea, costuri sociale sporite ca urmare a dependenței de jocurile de noroc și a practicilor ilegale;

4.  consideră că reglementarea eficientă a sectorului jocurilor de noroc online ar trebui, mai ales:

5.  consideră că prin această reglementare, consumatorii și publicul ar fi mult mai interesați de competițiile sportive, iar credibilitatea rezultatelor sportive și prestigiul de care se bucură acest tip de competiții sportive ar deveni sustenabile;

6.  subliniază poziția Curții de Justiție a Uniunii Europene(13), conform căreia internetul este doar un canal de propagare a ofertei de jocuri de noroc cu tehnologii sofisticate care pot fi utilizate pentru a proteja consumatorii și pentru a păstra ordinea publică, cu toate că acest lucru nu reduce posibilitatea statelor membre de a-și alege abordarea specifică în materie de reglementare a jocurilor de noroc online, și le oferă posibilitatea de a limita sau de a exclude anumite servicii oferite consumatorilor;

Principiul subsidiarității și valoarea adăugată europeană

7.  subliniază că trebuie aplicat principiul subsidiarității care să stea la baza oricărei reglementări din acest sector, având în vedere diferitele tradiții și culturi din statele membre, care trebuie înțelese drept „subsidiaritate activă”, ce presupune cooperarea dintre administrațiile naționale; consideră, totodată, că acest principiu presupune conformarea cu regulile pieței interne aplicabile, conform cu hotărârea CEJ privind jocurile de noroc;

8.  consideră că o ofertă bine reglementată și atractivă de servicii de jocuri de noroc, atât online, cât și prin canale tradiționale, este necesară pentru a asigura că consumatorii nu recurg la operatori care nu îndeplinesc cerințele naționale de licențiere;

9.  respinge, așadar, un instrument juridic european pentru reglementarea uniformă a întregului sector al jocurilor de noroc, consideră însă că o abordare europeană coordonată ar adăuga în mod clar valoare, alături de reglementările naționale, dată fiind natura transfrontalieră a serviciilor de jocuri de noroc online;

10.  recunoaște dreptul de care dispun statele membre în materie de organizare a pariurilor și a jocurilor de noroc, asigurând în același timp respectarea principiilor de bază ale TUE privind nediscriminarea și proporționalitatea; respectă, în acest context, hotărârea anumitor state membre de a interzice total sau parțial jocurile de noroc online sau de a menține monopolul de stat în respectivul sector, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, cu condiția ca acestea să adopte o abordare comună;

11.  reamintește că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis în numeroase ocazii că, pentru a asigura o mai bună protecție a consumatorilor împotriva fraudei și pentru a combate mai eficient criminalitatea din sectorul jocurilor de noroc online, este indicat ca drepturile exclusive să fie acordate unui singur operator supus unui control strict din partea autorităților publice;

12.  subliniază faptul că jocurile de noroc online reprezintă activități economice unice în felul lor, în cazul cărora nu se pot aplica pe deplin dispozițiile privind piața internă, și anume libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii; recunoaște, cu toate acestea, jurisprudența coerentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care subliniază că ar trebui adoptate și aplicate, în mod consecvent, proporțional și nediscriminatoriu, controale naționale;

13.  subliniază că, pe de o parte, furnizorii de jocuri de noroc online ar trebui să respecte întotdeauna legislația națională a țării în care acele jocuri operează și, pe de altă parte, statele membre ar trebui să mențină dreptul de a impune măsuri pentru a aborda jocurile de noroc online ilicite, în vederea implementării legislației naționale și pentru a împiedica accesul pe piață al furnizorilor ilegali;

14.  consideră că nu se aplică principiul recunoașterii reciproce a licențelor în sectorul jocurilor de noroc în circumstanțele actuale, dar că, pentru respectarea principiilor pieței interne, statele membre care deschid sectorul jocurilor de noroc online concurenței, pentru toate sau doar unele dintre jocurile de noroc, trebuie să asigure transparența și concurența nediscriminatorie; sugerează ca statele membre să introducă un mecanism de licențiere care să le permită tuturor operatorilor de jocuri de noroc europeni, care îndeplinesc condițiile stabilite de statele membre, să solicite licențierea; procedurile de solicitare a licențelor, care reduc sarcinile administrative prin evitarea paralelismelor inutile de cerințe și controale efectuate în statele membre, ar putea fi introduse în acele state membre care au implementat un sistem de acordare a licențelor, asigurând în același timp autoritatea de reglementare a statului membru în care a fost solicitată licența; prin urmare, consideră că este necesară consolidarea încrederii dintre autoritățile de reglementare naționale printr-o cooperare administrativă mai strânsă; respectă, de asemenea, decizia anumitor state membre de a determina numărul de operatori, tipurile și numărul de jocuri disponibile, pentru a proteja consumatorii și a preîntâmpina criminalitatea, cu condiția ca respectivele restricții să fie proporționale și să reflecte o preocupare de limitare a activităților din cadrul respectivului sector într-o manieră consecventă și sistematică;

15.  invită Comisia să examineze, respectând principiul subsidiarității, toate instrumentele și măsurile posibile la nivel UE menite să protejeze consumatorii vulnerabili, să preîntâmpine dependența și să combată operatorii ilegali în domeniul jocurilor de noroc, inclusiv cooperarea formalizată între autoritățile naționale de reglementare, standarde comune pentru operatori sau o directivă-cadru; consideră că un cod de conduită european în domeniul jocurilor de noroc online, convenit între autoritățile de reglementare și operatori, ar putea fi un prim pas în acest sens;

16.  consideră că un cod de conduită paneuropean în domeniul jocurilor de noroc online ar trebui să abordeze drepturile și obligațiile atât ale furnizorului de servicii, cât și ale consumatorului; consideră că acest cod de conduită ar trebui să asigure implicarea responsabilă în jocurile de noroc, un nivel ridicat de protecție a jucătorilor, în special în cazul minorilor și al altor persoane vulnerabile, precum și mecanisme de sprijin atât la nivelul UE, cât și la nivel național de combatere a criminalității cibernetice, a fraudei și a publicității înșelătoare și, în cele din urmă, să ofere un cadru de principii și reguli, care să asigure protecția uniformă a consumatorilor pe teritoriul UE;

17.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să ia mai multe măsuri pentru a-i împiedica pe furnizorii de jocuri de noroc ilicite să își ofere serviciile online, de exemplu prin întocmirea unei liste negre cu furnizorii de jocuri de noroc ilicite; invită Comisia să examineze posibilitatea propunerii unui instrument juridic obligatoriu prin care băncile, emitenții de carduri de credit și alți participanți la sistemul de plăți din UE să fie obligați să blocheze, pe baza listelor negre stabilite la nivel național, tranzacțiile dintre clienții proprii și furnizorii de jocuri de noroc care nu sunt licențiați în jurisdicția lor, fără obstrucționarea tranzacțiilor legitime;

18.  respectă dreptul statelor membre de a recurge la o gamă largă de măsuri represive împotriva ofertelor ilicite de jocuri de noroc online; sprijină, în scopul de a spori eficiența luptei împotriva ofertelor ilicite de jocuri de noroc online, introducerea unui principiu de reglementare conform căruia o companie de jocuri de noroc poate funcționa (sau licita pentru licența națională obligatorie) într-un stat membru doar în cazul în care nu operează în contradicție cu dreptul din orice alt stat membru al UE;

19.  îndeamnă Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, și statele membre să supravegheze în continuare eficient respectarea legislației UE;

20.  constată faptul că, din 2008, cazurile pendinte de încălcare a dreptului comunitar ar fi putut avansa mai mult și că niciun stat membru nu a fost sesizat la Curtea Europeană de Justiție; îndeamnă Comisia să continue ancheta sa cu privire la eventualele lipsuri privind coerența legislației statelor membre în domeniul jocurilor de noroc (online și offline) cu TFUE și - dacă este necesar - să continue procedurile privind încălcarea dreptului comunitar pendinte din 2008 pentru a asigura coerența menționată; reamintește Comisiei că, în calitate de „gardian al tratatelor”, are datoria să acționeze rapid atunci când primește o plângere privind încălcarea libertăților prevăzute de tratate;

Cooperarea între organismele de control

21.  solicită intensificarea profundă a cooperării dintre autoritățile de reglementare naționale cu suficiente competențe sub coordonarea Comisiei Europene, în scopul de a elabora standarde comune și de a combate împreună operatorii de jocuri de noroc online ce operează fără licența națională obligatorie; subliniază că acțiunile naționale izolate nu sunt eficiente în special pentru identificarea jucătorilor aflați pe liste negre și pentru combaterea spălării banilor, a fraudării pariurilor și altele și, frecvent, pentru combaterea criminalității organizate; în acest cadru: consideră că o etapă necesară în vederea unei mai bune cooperări în materie de reglementare rezultă în urma instituirii unei autorități de reglementare având competențe suficiente în fiecare stat membru; consideră că Sistemul de informare al pieței interne poate servi drept baza pentru o mai bună cooperare între organismele naționale de control; ia act de inițiativele organismelor naționale de control pentru o mai strânsă cooperare, cum ar fi rețeaua GREF (Forumul european al organismelor de control în domeniul jocurilor de noroc) și Platforma europeană de reglementare; solicită o cooperare mai strânsă și o mai bună coordonare între statele membre ale UE, Europol și Eurojust în lupta împotriva jocurilor de noroc ilicite, fraudei, spălării banilor și a altor infracțiuni financiare din sectorul jocurilor de noroc online;

22.  consideră că diferitele forme de jocuri de noroc online, cum ar fi jocurile de noroc interactive cu o frecvență rapidă, de ordinul secundelor, pariurile sau jocurile de tip loto săptămânale prezintă caracteristici diferite și, prin urmare, acestea necesită soluții diferite, pentru că posibilitatea abuzurilor este mai mare în cazul anumitor jocuri de noroc decât în cazul altora; observă, în special, că posibilitatea spălării de bani depinde de calitatea procesului de identificare, de forma de joc și de metodele de plată folosite, fapt care face necesară, în cazul anumitor forme de joc, o monitorizare a tranzacțiilor de joc în timp real și exercitarea unui control mai strict decât în cazul altor forme de joc;

23.  subliniază necesitatea abordării protecției conturilor consumatorilor deschise în legătură cu jocurile de noroc online în cazul în care prestatorul de servicii devine insolvent; prin urmare, sugerează ca viitoarele acte legislative să aibă obiectivul de a proteja depozitele în cazul în care se impun amenzi asupra site-urilor internet respective sau sunt inițiate proceduri juridice împotriva acestora;

24.  invită Comisia să sprijine consumatorii afectați de practicile ilegale și să le pună la dispoziție asistență juridică;

25.  recomandă punerea în aplicare a standardelor minime uniforme la nivel european pentru identificare electronică; consideră că înregistrarea trebuie să se desfășoare astfel încât jucătorul să fie identificat și să se asigure, totodată, că jucătorul deține cel mult un cont de joc în cadrul aceleiași societăți de jocuri de noroc; subliniază că sistemele robuste de înregistrare și de verificare sunt instrumente-cheie în prevenirea oricărei utilizări abuzive a jocurilor de noroc online, precum spălarea banilor;

26.  consideră că, pentru a proteja în mod eficient consumatorii, mai ales jucătorii vulnerabili și tineri, de aspectele negative ale jocurilor de noroc online, UE trebuie să adopte standarde comune pentru protecția consumatorului; subliniază, în acest context, că procesele de control și protecție trebuie instituite înainte de inițierea oricărei activități de joc de noroc și pot include, printre altele, verificarea vârstei, restricții la plata electronică și la transferurile de fonduri între conturile de joc și obligația pentru operatori de a afișa notificări privind vârsta legală, comportamentul de risc ridicat și ludopatie, precum și informații privind punctele naționale de contact pe site-urile de jocuri de noroc online;

27.  solicită utilizarea de metode eficiente pentru combaterea jocurilor de noroc problematice, printre altele, prin intermediul interdicției de a juca și al limitelor obligatorii ale cheltuielilor într-un anumit interval de timp, stabilite chiar de consumator; subliniază faptul că trebuie stabilită o perioadă de așteptare înainte de creșterea limitei de cheltuială;

28.  subliniază faptul că dependența de jocuri de noroc constituie un comportament patologic care poate afecta până la 2 % din populație în anumite țări; solicită, prin urmare, realizarea unui studiu privind nivelul de dependență în toate statele membre ale UE, astfel încât să se fixeze bazele pentru stabilirea unei strategii integrate de protecție a consumatorului împotriva acestei forme de dependență; consideră că, imediat după crearea unui cont de joc, trebuie să se ofere informații corecte și complete referitoare la jocurile de noroc, la modul responsabil de a juca și la metodele de tratament al dependenței de jocuri de noroc;

29.  invită Comisia și statele membre să ia act de studiile deja realizate în acest domeniu, să se concentreze asupra cercetării în materie de apariție, formare și tratare a dependenței de jocuri de noroc, să colecteze și să publice date statistice referitoare la toate canalele (online și offline) ale sectoarelor jocurilor de noroc pentru a sistematiza date cuprinzătoare cu privire la sectorul jocurilor de noroc din UE; subliniază că sunt necesare statistici realizate de surse independente în special cu privire la dependența de jocurile de noroc;

30.  invită Comisia să inițieze crearea unei rețele de organizații naționale care să se ocupe de persoanele dependente de jocuri de noroc pentru a permite un schimb de experiență și de bune practici;

31.  constată faptul că, potrivit unui studiu apărut recent(14), sectorul jocurilor de noroc a fost identificat drept cel în care se simte cea mai mare nevoie de un mecanism de soluționare alternativă a litigiilor; sugerează, prin urmare, că autoritățile naționale de reglementare ar putea institui mecanisme de soluționare alternativă a litigiilor în cadrul sectorului jocurilor de noroc online;

Jocurile de noroc și sportul: nevoia de asigurare a integrității

32.  constată că, odată cu dezvoltarea sectorului pariurilor sportive online, s-a înregistrat un număr mai mare de riscuri de fraudă în cadrul competițiilor sportive, chiar dacă acesta nu este un fenomen nou, ceea ce reprezintă un risc pentru integritatea vieții sportive; consideră așadar că ar trebui să fie stabilită o definiție comună a trucării evenimentelor sportive și a trișatului și că fraudarea pariurilor trebuie sancționată penal în întreaga Europă;

33.  solicită elaborarea de instrumente de încurajare a cooperării judiciare și polițienești transfrontaliere, implicând toate autoritățile competente ale statelor membre în special în prevenirea, depistarea și investigarea aranjării meciurilor în legătură cu pariurile sportive; în acest sens, invită statele membre să ia în considerare serviciile dedicate de urmărire penală care au ca responsabilitate principală investigarea cazurilor de aranjare a meciurilor; solicită elaborarea unui cadru de cooperare cu organizatorii competițiilor sportive, pentru a facilita schimbul de informații între organismele de disciplină sportivă și autoritățile publice de anchetă și de urmărire penală, folosind în acest sens, de exemplu, rețele și puncte de contact naționale însărcinate mai ales cu problematica meciurilor trucate; este recomandabilă, după caz, cooperarea cu operatorii de jocuri de noroc;

34.  consideră, prin urmare, că se impune adoptarea unei definiții uniforme a fraudei sportive la nivel european, care trebuie introdusă în dreptul penal al tuturor statelor membre;

35.  își exprimă îngrijorarea cu privire la legăturile dintre organizațiile criminale și dezvoltarea practicilor de aranjare a meciurilor în cazul pariurilor online, profiturile care rezultă din acestea sprijinind alte activități criminale;

36.  ia act de faptul că mai multe țări europene au adoptat deja o legislație strictă împotriva spălării banilor prin intermediul pariurilor sportive, aranjării meciurilor (calificându-le ca infracțiune specifică și penală), precum și împotriva conflictelor de interese între operatorii de pariuri și cluburile sportive, echipe sau sportivii activi;

37.  ia act de faptul că operatorii online cu licență din UE joacă deja un rol în identificarea potențialelor cazuri de corupție în sport;

38.  subliniază importanța educației pentru protejarea integrității sportului; invită,prin urmare, statele membre și federațiile sportive să informeze în mod adecvat și să educe sportivii și consumatorii la toate nivelurile și de la vârste fragede (atât amatori, cât și profesioniști);

39.  recunoaște semnificația deosebită pe care o are contribuția veniturilor provenite din jocurile de noroc la finanțarea sportului profesionist și amator la toate nivelurile în statele membre, inclusiv pentru protejarea integrității competițiilor sportive de fraudarea pariurilor; invită Comisia să analizeze aranjamente financiare alternative, respectând practicile statelor membre, prin care veniturile provenite din pariuri sportive ar putea fi în mod curent utilizate pentru a proteja integritatea competițiilor sportive împotriva fraudării pariurilor, luând în considerare totodată că un mecanism de finanțare nu trebuie să conducă la o situație din care numai foarte puține sporturi profesioniste, televizate pe scară largă să beneficieze, în timp ce alte sporturi, în special sporturile de la nivel local s-ar confrunta cu o finanțare din pariuri sportive diminuată;

40.  reafirmă poziția sa că pariurile sportive constituie o formă de uz comercial al competițiilor sportive; recomandă protejarea competițiilor sportive împotriva folosirii lor în scopuri comerciale neautorizate, îndeosebi prin recunoașterea drepturilor organizatorilor de evenimente sportive în vederea garantării atât a unui câștig financiar echitabil în favoarea sportului profesionist și amator de la orice nivel, cât și în calitate de instrument care facilitează combaterea fraudei sportive, mai ales a meciurilor aranjate;

41.  subliniază că pentru garantarea unei relații mai echilibrate între organizatorii de competiții sportive și operatorii de jocuri de noroc online ar trebui ca aceștia să încheie acorduri cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

42.  constată importanța transparenței în sectorul jocurilor de noroc online; are în vedere, în acest sens, impunerea obligației de a prezenta un raport anual, ceea ce ar trebui să demonstreze, între altele, cunoașterea activităților de interes public și/sau a evenimentelor sportive care urmează să fie finanțate și/sau sponsorizate prin veniturile din jocuri de noroc; solicită Comisiei Europene să analizeze posibilitatea prezentării obligatorii a unui raport anual.

43.  subliniază necesitatea oferirii unei alternative fiabile la jocurile de noroc ilegale; subliniază necesitatea de a găsi soluții pragmatice în ceea ce privește publicitatea și sponsorizarea de către operatorii de jocuri de noroc online a evenimentelor sportive; consideră că trebuie identificate standarde comune în materie de publicitate care să ofere suficientă protecție consumatorilor vulnerabili, fără a împiedica însă sponsorizarea evenimentelor internaționale;

44.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu toate părțile interesate din domeniul sportului în vederea identificării de mecanisme adecvate necesare pentru a proteja integritatea sportului și finanțarea sporturilor de la nivel local;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) În special hotărârile pronunțate în cauzele: Schindler 1994 (C-275/92), Gebhard 1995 (C-55/94), Läärä 1999 (C-124/97), Zenatti 1999 (C-67/98), Anomar 2003 (C-6/01), Gambelli 2003 (C-243/01), Lindman 2003 (C-42/02), Fixtures Marketing Ltd/OPAP 2004 (C-444/02), Fixtures Marketing Ltd/Svenska Spel AB 2004 (C-338/02), Fixtures Marketing Ltd/Oy Veikkaus Ab 2005 (C-46/02), Stauffer 2006 (C-386/04), Unibet 2007 (C-432/05), Placanica și alții 2007 (C-338/04, C-359/04 și C-360/04), Comisia/Italia 2007 (C-206/04), Liga Portuguesa de Futebol Profissional 2009 (C-42/07), Ladbrokes 2010 (C-258/08), Sporting Exchange 2010 (C-203/08), Sjöberg și Gerdin 2010 (C-447/08 și C-448/08), Markus Stoß printre altele 2010 (C-316/07, C-358/07, C-359/07, C-360/07, C-409/07 și C-410/07), Carmen Media 2010 (C-46/08), Engelmann 2010 (C-64/08). (2) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 30. (3) JO C 271 E, 12.11.2009, p. 51. (4) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (5) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (6) JO L 144, 4.6.1997, p. 19. (7) JO L 309, 25.11.2005, p. 15. (8) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (9) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (10) JO L 347, 11.12.2006, p. 1. (11) JO L 376, 27.12.2006, p. 36. (12) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (13) Carmen Media 2010 (C-46/08). (14) Studiu privind „Soluționarea alternativă cu caracter transfrontalier a litigiilor în Uniunea Europeană”, 2011, http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/studies/download.do?language=en&file=41671.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol (2011/2108(INI))

P7_TA(2011)0493 A7-0359/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din sectorul apicol(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2010 privind sănătatea albinelor (COM(2010)0714),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 17 mai 2011 privind sănătatea albinelor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 mai 2011, „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP)(2), care stabilește dispoziții speciale pentru sectorul apicol din Uniunea Europeană,

–  având în vedere raportul științific al EFSA din 11 august 2008, precum și raportul științific solicitat și adoptat de EFSA la 3 decembrie 2009, ambele referitoare la mortalitatea în rândul albinelor și supravegherea albinelor în Europa,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-442/09(3) în ceea ce privește etichetarea mierii care conține material modificat genetic,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(4),

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă?(6),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0359/2011),

A.  întrucât apicultura ca activitate economică și socială joacă un rol crucial în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, creează locuri de muncă și oferă un serviciu ecosistemic important prin intermediul polenizării, care contribuie la îmbunătățirea biodiversității prin păstrarea diversității genetice a plantelor;

B.  întrucât apicultura și biodiversitatea sunt interdependente; întrucât, prin polenizare, coloniile de albine ne oferă importante bunuri publice ecologice, economice și sociale, asigurând astfel securitatea alimentară și menținând biodiversitatea și întrucât, prin gestionarea coloniilor de albine, apicultorii aduc un serviciu ecologic de primă importanță, asigurând în același timp un model de producție sustenabilă pentru mediul rural; întrucât „pășunile albinelor”, diverse terenuri pentru cules și anumite culturi agricole (rapiță, floarea-soarelui etc.) le oferă albinelor nutriția consistentă necesară pentru a-și menține în stare bună sistemul imunitar și a rămâne sănătoase;

C.  întrucât au fost exprimate preocupări referitoare la faptul că din cauza costurilor ridicate de înființare a unei întreprinderi apicole, există mai puține persoane care intră în acest sector, ceea ce duce la un număr insuficient de stupi necesari pentru a poleniza culturi agricole esențiale;

D.  întrucât a fost înregistrată o scădere a numărului coloniilor de albine atât în UE, cât și în alte părți ale lumii; întrucât speciile polenizatoare, care contribuie la productivitatea agricolă, sunt în declin; întrucât, în eventualitatea unei accentuări deosebite a acestei tendințe, este posibil ca agricultorii din UE, precum și cei din alte părți ale lumii să fie nevoiți să recurgă la o polenizare asistată de om, ceea ce ar implica o creștere pe două planuri a cheltuielilor legate de polenizare; întrucât știința și practica veterinară nu asigură decât într-o mică măsură, în prezent, prevenirea eficientă sau controlul bolilor împotriva unor paraziți și unor boli, din cauza cercetării și dezvoltării insuficiente a noilor medicamente pentru sănătatea albinelor din ultimele decenii, care este rezultatul dimensiunii reduse a pieței și, în consecință, al interesului scăzut al marilor companii farmaceutice; întrucât puținele medicamente disponibile pentru combaterea acarianului Varroa destructor nu mai sunt eficiente în multe situații;

E.  întrucât sănătatea albinelor individuale și a coloniilor este afectată de numeroși factori letali și subletali, dintre care mulți sunt interconectați; întrucât puținele medicamente de pe piață pentru combaterea acarianului Varroa destructor, nu mai sunt suficient de eficiente în multe situații, din cauza dezvoltării rezistenței; întrucât utilizarea pesticidelor, condițiile climatice și de mediu în schimbare, pierderea biodiversității plantelor, schimbarea utilizării terenurilor, practicile apicole administrate deficient și prezența speciilor invazive pot slăbi sistemele imunitare ale coloniilor și favoriza bolile oportuniste; întrucât albinele pot fi expuse la produse fitosanitare pe căi directe sau indirecte, cum ar fi curenții de aer, apele de suprafață, gutația, nectarul și polenul;

F.  întrucât apicultorii pot contribui și ajuta la menținerea sănătății și calității vieții albinelor lor, chiar dacă un rol important în determinarea gradului de succes al demersului lor îl are calitatea mediului;

G.  întrucât se promovează utilizarea minimă a produselor veterinare și a substanțelor active precum și menținerea un sistem imunitar sănătos al coloniilor și întrucât există, totuși, probleme referitoare la rezistență; întrucât substanțele active și medicamentele nu sunt metabolizate de către albine și producătorii europeni se bazează pe miere curată, lipsită de reziduuri și de înaltă calitate;

H.  întrucât un număr mare de apicultori europeni sunt amatori, și nu apicultori profesioniști,

Cercetarea și difuzarea informațiilor științifice

1.  invită Comisia să crească nivelul de susținere a cercetării în domeniul sănătății albinelor în noul cadru financiar (FP8) și să concentreze cercetarea asupra dezvoltărilor tehnologice, prevenirii și controlului bolilor, în special asupra impactului factorilor de mediu asupra sistemelor imunitare ale coloniilor de albine și asupra interacțiunilor cu bolile, asupra definirii de practici agricole sustenabile și promovării alternativelor nechimice (și anume practici agronomice preventive, cum ar fi rotația culturilor și utilizarea controlului biologic) și asupra încurajării în general în continuare a tehnicilor de gestionare integrată a dăunătorilor și a dezvoltării produselor medical-veterinare împotriva agenților care provoacă boli în rândul albinelor existenți la nivelul UE, în special acarianul Varroa destructor, acesta reprezentând principalul agent patogen și combaterea sa necesitând o varietate mai mare de substanțe active, având în vedere capacitatea sa ridicată de a dezvolta rezistență, precum și împotriva endoparaziților și altor boli oportuniste;

2.  consideră că este important să se adopte măsuri urgente pentru a proteja sănătatea albinelor, luând în considerare caracteristicile specifice ale apiculturii, diversitatea factorilor implicați și principiul proporționalității și al subsidiarității;

3.  reiterează îngrijorările cauzate de faptul că, în cazul în care nu ar fi monitorizată, mortalitatea sporită în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici din Europa ar avea un impact profund negativ asupra agriculturii, producției și securității alimentare, biodiversității, sustenabilității mediului și asupra ecosistemelor;

4.  invită Comisia să promoveze instituirea unor sisteme naționale de supraveghere adecvate în strânsă cooperare cu asociațiile de apicultori și să dezvolte standarde armonizate la nivelul UE pentru a permite comparațiile; subliniază nevoia identificării și înregistrării uniforme a stupilor de albine la nivel național, cu revizuiri și actualizări anuale; insistă asupra faptului că fondurile pentru identificare și înregistrare nu ar trebui să provină de la programele existente pentru îmbunătățirea producției comercializării mierii de albine în Uniunea Europeană (Regulamentul (CE) nr. 1221/97 al Consiliului(7));

5.  invită Comisia Europeană să sprijine o rețea europeană de „stupi de referință” pentru a monitoriza efectele condițiilor de mediu, ale practicilor apicole și ale practicilor agricole asupra sănătății albinelor;

6.  invită Comisia să elaboreze programe pe trei ani care să se bazeze pe o declarație a tuturor statelor membre privind numărul de stupi efectiv înregistrat și nu pe date estimative;

7.  salută instituirea laboratorului de referință al UE pentru sănătatea albinelor, care ar trebui să se concentreze pe activitățile neacoperite de rețelele existente de experți sau de laboratoarele naționale și să sintetizeze cunoștințele integrate rezultate din cercetarea desfășurată de acestea;

8.  subliniază nevoia de a susține laboratoarele de diagnosticare și testările pe teren la nivel național și evidențiază faptul că suprapunerile finanțărilor ar trebui evitate;

9.  invită Comisia să instituie un comitet director care, împreună cu reprezentanții sectorului apicol, să asiste Comisia în stabilirea programului de lucru anual al laboratorului de referință al UE; regretă faptul că primul program de lucru anual al laboratorului de referință al UE a fost prezentat fără consultarea prealabilă a părților interesate;

10.  invită Comisia să susțină în continuare cercetarea științifică privind sănătatea albinelor, având ca bază bunele exemple ale proiectului COLOSS din cadrul programului COST și inițiativele BeeDoc și STEP, precum și să încurajeze statele membre să susțină cercetarea științifică în acest domeniu; subliniază, cu toate acestea, faptul că relațiile cu apicultorii și organizațiile de apicultori ar trebui consolidate;

11.  invită Comisia să elimine suprapunerile în utilizarea fondurilor, pentru a le spori eficiența în a garanta valoare adăugată din punct de vedere economic și ecologic, atât pentru apicultori, cât și pentru agricultori; invită Comisia să încurajeze statele membre să mărească nivelul de finanțare pentru cercetare;

12.  invită statele membre să încurajeze și să supravegheze instituirea unor rețele naționale de monitorizare a fenologiei plantelor melifere;

13.  invită Comisia să încurajeze în mod activ un grad sporit de schimburi de informații între statele membre, laboratoare, apicultori, agricultori, industrie și oameni de știință, privind studiile ecotoxicologice care afectează sănătatea albinelor, astfel încât să facă posibilă cercetarea științifică independentă și informată; invită Comisia să sprijine acest proces făcând accesibilă pagina sa de internet relevantă în toate limbile oficiale ale statelor membre în cauză;

14.  salută inițiativa Comisiei „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”, dar solicită prelungirea programului după 2011 și creșterea numărului de participanți din partea autorităților naționale;

15.  solicită sprijin pentru programe de formare pentru apicultori privind prevenirea și controlul bolilor, precum și pentru programe pentru agricultori și silvicultori privind cunoștințele botanice, utilizarea produselor fitosanitare într-un mod care să nu afecteze albinele, impactul pesticidelor și practicile agronomice nechimice de combatere a buruienilor; invită Comisia să prezinte, în colaborare cu organizațiile apicole, orientări pentru tratamentul veterinar al stupilor;

16.  invită autoritățile și organizațiile reprezentante din statele membre să sprijine răspândirea, în rândul apicultorilor, a cunoștințelor tehnice și științifice adecvate privind sănătatea albinelor; subliniază faptul că este necesar un dialog permanent între apicultori, agricultori și autoritățile competente;

17.  subliniază nevoia de a asigura formări adecvate pentru veterinari și de a oferi apicultorilor posibilitatea de a consulta veterinari, precum și necesitatea implicării specialiștilor apicoli în cadrul autorităților veterinare naționale;

Produsele veterinare

18.  recunoaște deosebita importanță a dezvoltării unui tratament inovator și eficient împotriva acarianului Varroa, care stă la baza a aproximativ 10 % din pierderile anuale; consideră că este necesară o creștere a sprijinului pentru tratamentele veterinare autorizate pentru a se reduce efectele negative ale bolilor și paraziților; solicită Comisiei să introducă orientări comune privind tratamentul veterinar în sector, subliniind nevoia unei utilizări adecvate a acestuia; solicită introducerea de orientări în ceea ce privește utilizarea moleculelor și/sau a formulărilor pe bază de acizi organici și uleiuri esențiale și alte substanțe autorizate pentru controlul biologic al dăunătorilor;

19.  invită statele membre să asigure sprijin financiar pentru cercetarea, dezvoltarea și testarea pe teren a noilor medicamente destinate sănătății albinelor, în special pentru IMM-uri, având în vedere contribuția sectorului apicol la biodiversitate și la binele public prin polenizare, ținând seama de prețurile ridicate ale tratamentelor veterinare pe care le suportă în prezent apicultorii, comparativ cu costurile sanitare aferente altor sectoare ale creșterii animalelor;

20.  evidențiază necesitatea de a oferi stimulente industriei farmaceutice, în vederea dezvoltării de noi medicamente destinate combaterii bolilor albinelor;

21.  invită Comisia să elaboreze norme mai flexibile pentru autorizarea și disponibilitatea produselor veterinare pentru albine, inclusiv a medicamentelor de origine naturală și a altor produse care nu afectează sănătatea insectelor; salută propunerea Comisiei privind revizuirea Directivei privind medicamentele de uz veterinar, dar observă că disponibilitatea actuală redusă a acestora nu trebuie să reprezinte o ocazie de a înregistra/comercializa antibiotice pentru tratarea altor patologii oportuniste ale coloniilor de albine melifere, având în vedere efectele acestora asupra calității produselor apicole și asupra rezistenței;

22.  salută intenția Comisiei de a introduce limite maxime de reziduuri pentru utilizarea de medicamente, prin intermediul așa-numitei proceduri „în cascadă”, în scopul de a elimina incertitudinea juridică existentă în prezent, care împiedică tratarea albinelor bolnave;

23.  solicită schimbarea cadrului de reglementare, astfel încât Agenția Europeană pentru Medicamente, în spiritul protejării drepturilor de proprietate intelectuală, să poată asigura exclusivitate pentru producția și comercializarea substanțelor active noi din produsele inovatoare de uz veterinar destinate sănătății albinelor pentru o anumită perioadă de tranziție;

24.  invită Comisia să studieze posibilitatea extinderii domeniului de aplicare al fondului veterinar al Uniunii Europene, pentru a acoperi bolile albinelor, cu ocazia următoarei revizuiri;

25.  salută intenția Comisiei de a propune legislație cuprinzătoare privind sănătatea animalelor; invită Comisia să adapteze domeniul de aplicare și finanțarea politicii veterinare europene astfel încât să ia în considerare caracteristicile specifice ale albinelor și ale apiculturii, iar bolile albinelor să poată fi combătute mai eficient prin punerea la dispoziție a unui număr suficient de medicamente eficiente și standardizate în toate statele membre și prin finanțarea sănătății albinelor în cadrul politicii veterinare europene; invită Comisia să asigure o mai bună armonizare între statele membre, concentrându-și eforturile pe combaterea și controlul varoozei în UE;

26.  susține programele de reproducere care se concentrează asupra toleranței la boli și la paraziți, în special în ceea ce privește varooza;

Efectele agriculturii moderne asupra albinelor

27.  subliniază faptul că Uniunea Europeană, cu participarea asumată a Parlamentului European, a adoptat doar de curând norme noi mai stricte privind autorizarea produselor fitosanitare și utilizarea sustenabilă a acestora pentru a garanta siguranța lor pentru oameni și mediu; observă că acestea cuprind criterii stricte suplimentare privind siguranța albinelor; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare cu succes a noilor norme;

28.  invită Comisia să îmbunătățească metodologia de evaluare a riscului pentru pesticide în vederea protejării sănătății coloniilor și a dezvoltării populațiilor, precum și să asigure accesul adecvat la rezultatele și metodologiile studiilor ecotoxicologice cuprinse în dosarele de autorizare;

29.  subliniază importanța agriculturii sustenabile și invită statele membre să transpună și să implementeze în întregime, cât mai curând posibil, Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor și în special articolul 14 din aceasta, care subliniază faptul că din 2014 va fi obligatoriu pentru toți agricultorii din UE să pună în aplicare o gestionare integrată a dăunătorilor, precum și să acorde o atenție deosebită folosirii pesticidelor care ar putea avea efecte adverse asupra albinelor și asupra sănătății coloniilor;

30.  invită Comisia ca, pe baza unor teste fiabile și eficiente desfășurate în condiții reale, cu protocoale armonizate, să ia în considerare toxicitatea cronică pentru larve și cea subletală în cadrul evaluării riscurilor în cazul pesticidelor, așa cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, care este în vigoare din data de 14 iunie 2011; invită, în continuare, Comisia să acorde o atenție specială utilizării anumitor pesticide care au avut un efect negativ asupra sănătății albinelor și a coloniilor în anumite condiții; invită, de asemenea, Comisia să consolideze cercetarea privind posibilele interacțiuni substanță-patogen și substanță-substanță; observă că ar trebui avute în vedere, de asemenea, toate metodele de aplicare;

31.  salută faptul că experți ai Autorității Europene pentru Siguranță Alimentară realizează o evaluare independentă a cerințelor impuse sectorului în ceea ce privește furnizarea de date privind diferitele pesticide;

32.  solicită, în spiritul dialogului dintre apicultori, părțile interesate din sectorul agricol și autoritățile publice, instituirea unui sistem de încurajare a notificării preliminare a apicultorilor în toate statele membre înaintea aplicării pesticidelor, în special a operațiunilor de tratare cu insecticid pe cale aeriană (de exemplu controlul țânțarilor), și a unui sistem prin care să se ofere la cerere informații despre poziția stupilor în momentul realizării acestor operațiuni; solicită,în continuare, un mai bun transfer al informațiilor, prin intermediul unei baze de date pe internet, dintre apicultori și agricultori, în ceea ce privește stabilirea stupilor în vecinătatea terenurilor, de exemplu;

33.  invită statele membre să analizeze dacă este oportun ca în cadrul pregătirii în domeniul agriculturii să se studieze și apicultura și sănătatea albinelor;

34.  acordând o atenție deosebită proiectului EFSA 2009 intitulat „Mortalitatea și supravegherea albinelor în Europa”, invită Comisia să desfășoare cercetări obiective privind potențialele efecte negative ale culturilor de OMG și ale monoculturilor asupra sănătății albinelor;

Aspecte privind producția și siguranța alimentară, protecția originii

35.  invită Comisia să monitorizeze în mod permanent situația sănătății animalelor în țările de origine, să aplice cele mai stricte cerințe privind sănătatea animalelor și să instituie un sistem de monitorizare adecvat pentru materialul de înmulțire provenind din țările terțe, pentru a evita introducerea în UE a unor boli exotice sau a unor paraziți exotici care afectează albinele, precum gândacul Aethina tumida și acarianul Tropilaelaps; invită Comisia și statele membre să sporească, în colaborare cu organizațiile apicole, transparența în ceea ce privește frecvența, procentajul, caracteristicile și mai ales rezultatele controalelor de securitate efectuate la punctele de control la frontieră;

36.  solicită stabilirea unui prag provizoriu (valoare de referință) de 10 ppb pentru produsele de uz veterinar autorizate în Uniunea Europeană, având în vedere diferitele metode de analiză care se aplică în diferite state membre;

37.  invită Comisia să includă nivelurile de acțiune zero (NAL) sau valorile de referință (RPA) sau limitele maxime de reziduuri (LMR) pentru miere și alte produse apicole în cazul acelor substanțe care nu pot fi autorizate pentru sectorul apicol european, precum și să armonizeze controalele veterinare la frontieră și controalele de pe piața internă, dat fiind că, în cazul mierii, importurile de calitate redusă, falsificarea și înlocuitorii sunt elemente perturbatoare ale pieței, care exercită o presiune continuă asupra prețurilor și calității finale ale produsului pe piața internă a UE, trebuind asigurate condiții de concurență echitabile pentru produsele/producătorii din UE și din țările terțe; subliniază faptul că LMR-urile trebuie să ia în considerare reziduurile rezultate din buna practică veterinară;

38.  invită Comisia să pună în aplicare sau să modifice anexele la Directiva 2001/110/CE a Consiliului(8) (Directiva privind mierea) pentru a îmbunătăți standardele producției UE prin stabilirea unor definiții juridice clare pentru toate produsele apicole, inclusiv varietățile de miere, și prin definirea parametrilor importanți pentru calitatea mierii, precum conținutul de prolină și zaharază, nivelul scăzut de HMF sau umiditate, și falsificare (de exemplu, conținutul de glicerină, raportul izotopic al zahărului (C13/C14), spectrul polenic și conținutul de arome și zahăr al mierii); solicită sprijin pentru cercetare în vederea găsirii unor metode eficiente de detectare a falsificării mierii; invită Comisia să se asigure că monitorizarea caracteristicilor naturale ale mierii care se aplică produselor europene se aplică și produselor din țările terțe;

39.  solicită Comisiei să armonizeze normele privind etichetarea cu prevederile Regulamentului privind sistemele de calitate din domeniul produselor agricole și să introducă menționarea obligatorie pe etichetă a țării de origine pentru produsele apicole produse în UE și pentru cele importate, iar în cazul amestecului de produse cu origine diferită, menționarea obligatorie pe etichetă a fiecărei țări de origine;

40.  invită apicultorii, organizațiile reprezentative ale acestora și societățile comerciale ca, în spiritul noii politici de calitate a UE, să valorifice mai bine sistemele UE de indicare a originii pe etichete (DOP și IGP) pentru produsele apicole, fapt care ar putea contribui la accesibilitatea activității apicole, și invită Comisia să propună, în strânsă colaborare cu asociațiile apicole, denumiri de calitate, și să promoveze vânzarea directă a produselor apicole pe piețele locale;

41.  solicită adoptarea de măsuri care vizează creșterea consumului de miere și de produse apicole care provin din Europa, inclusiv prin promovarea unor tipuri de miere cu proprietăți caracteristice anumitor soiuri și anumitor zone geografice;

Măsuri legate de conservarea biodiversității și de viitoarea reformă a politicii agricole comune

42.  subliniază necesitatea consultării apicultorilor de către autoritățile europene și naționale pe parcursul elaborării programelor apicole și a legislației din acest domeniu, în vederea garantării eficienței și aplicării la timp a acestor programe; invită Comisia să asigure semnificativ mai multe resurse financiare, consolidând sprijinul actual acordat apiculturii prin PAC după 2013 și garantând continuitatea și îmbunătățirea programelor de sprijin existente (Regulamentul (CE) nr. 1221/97) pentru sectorul apicol, precum și să încurajeze dezvoltarea proiectelor comune, iar statelor membre le solicită să asigure asistență tehnică pentru sectorul apicol; invită Comisia să se asigure că sistemul de cofinanțare este compatibil cu instituirea de ajutoare directe în cadrul primului pilon al PAC (aplicarea facultativă a actualului articol 68 al PAC) în acele state care consideră acest lucru ca fiind necesar; subliniază, de asemenea, necesitatea ca tinerii apicultori să fie încurajați să intre în sector; invită Comisia să creeze un mecanism de siguranță sau un sistem comun de asigurare pentru apicultură, în vederea atenuării impactului situațiilor de criză asupra apicultorilor;

43.  îndeamnă Comisia ca, în cadrul noii strategii a UE pentru biodiversitate, să pună în mod prioritar la dispoziția sectorului apicol resurse financiare și/sau să le sporească, în cadrul tuturor proiectelor și activităților prezentate în cadrul PAC care se ocupă în mod exclusiv de subspeciile și ecotipurile de Apis mellifera din fiecare regiune;

44.  invită Comisia să concretizeze, în cadrul viitoarea reforme a PAC, măsurile de sprijin și ajutoarele destinate sectorului apicol european, având în vedere beneficiile publice ecologice și sociale aduse de coloniile de albine melifere prin polenizare, precum și serviciul adus mediului înconjurător de apicultori, prin gestionarea coloniilor de albine;

45.  ia act de faptul că, potrivit raportului Comisiei din 28 mai 2010, numărul total de apicultori din UE a înregistrat o ușoară creștere în comparație cu anul 2004; subliniază faptul că, potrivit raportului, această creștere este datorată numai aderării Bulgariei și României la UE și că, fără a lua în calcul apicultorii din aceste țări, ar fi existat o scădere dramatică a numărului de apicultori din UE; consideră acest lucru drept un indicator al gravității situației din sectorul apicol din UE și al nevoii de asigurare a unei asistențe pentru acest sector și de aplicare a unor măsuri concrete pentru a menține apicultorii activi în domeniu;

46.  solicită Comisiei să ia în considerare posibilitatea creării unui sistem special de asistență pentru apicultori în cadrul sistemului de ajutor direct, de exemplu prin plăți pentru colonii de albine, ceea ce va contribui la protejarea sectorului apicol din UE, la menținerea apicultorilor activi în domeniu, la încurajarea tinerilor să devină apicultori și la asigurarea continuității polenizării realizate de albine;

47.  invită Comisia să promoveze practici agricole sustenabile în cadrul PAC, să încurajeze toți agricultorii să utilizeze practici agronomice simple, în conformitate cu Directiva 2009/128/CE, și să consolideze măsurile agroecologice specifice sectorului apicol, în spiritul noii strategii a UE pentru biodiversitate; invită statele membre să stabilească măsuri agroecologice destinate sectorului apicol în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală și să încurajeze agricultorii să aplice măsuri agroecologice care sprijină pajiștile propice albinelor la marginea câmpurilor, precum și să utilizeze un nivel ridicat de producție integrată, având o abordare globală în ceea ce privește agricultura și folosind controlul biologic atunci când este posibil;

48.  reafirmă faptul că albinele sunt considerate de Comisie o specie domesticită și, prin urmare, sunt incluse în sectorul creșterii animalelor, fapt care asigură măsuri referitoare la sănătate, la calitatea vieții și la protecție mai bune(9) și permite o mai bună informare privind conservarea polenizatorilor sălbatici; solicită, prin urmare, stabilirea unei strategii de protecție a sănătății albinelor și luarea în considerare în cadrul legislațiilor agricole și veterinare a sectorului apicol, ținându-se seama de caracterul specific al acestuia, îndeosebi în ceea ce privește despăgubirile acordate apicultorilor pentru pierderile de populații de albine;

49.  invită toate părțile interesate din sectorul apicol să profite de oportunitățile oferite de actuala politică agricolă comună și de viitoarea reformă a acesteia, care ține seama în mod corespunzător de organizațiile producătorilor din întreg sectorul agricol;

Conservarea biodiversității albinelor

50.  îndeamnă Comisia, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE a Consiliului(10) (Directiva Habitate), să definească starea de conservare a speciei Apis mellifera și, dacă este cazul, să o includă în anexele la directivă; invită Comisia, având în vedere necesitatea urgentă de conservare a speciei Apis mellifera și a altor subspecii care se află în Uniunea Europeană, să analizeze posibilitatea de a crea un program sau un regulament specific, în cadrul instrumentului de finanțare Life+, care să permită dezvoltarea unui proiect paneuropean pentru restabilirea populațiilor sălbatice ale acestei specii;

51.  invită Comisia, în conformitate cu Directiva 92/65/CEE a Consiliului(11), să interzică, măcar temporar, importul din țări terțe de albine vii și de specii de tipul Bombus sp., pentru a evita intrarea bolilor exotice, în special pentru că nu există deficit de resurse genetice pentru apicultură în Uniunea Europeană, ținând cont de principalele subspecii care au dat naștere la speciile și soiurile care sunt folosite în prezent în apicultură;

52.  reamintește faptul că măsurile de promovare a biodiversității sunt, de asemenea, indispensabile în sectorul neagricol; observă că zonele verzi de-a lungul drumurilor, marginile căilor ferate, culoarele pentru rețele de transport de energie în zonele forestiere, precum și grădinile publice și private acoperă suprafețe considerabile în cadrul cărora, prin modalități raționale de gestiune, se pot înmulți în mare măsură resursele de polen și de nectar pentru albine și insecte polenizatoare; consideră că acest lucru trebuie realizat în cadrul unei amenajări teritoriale armonioase, care garantează mai ales siguranța rutieră;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0440. (2) JO L 299, 16.11.2007, p. 1. (3) JO C 24, 30.1.2010, p. 28. (4) JO L 309, 24.11.2009, p. 1. (5) JO L 309, 24.11.2009, p. 71. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0084. (7) JO L 173, 1.7.1997, p. 1. (8) JO L 10, 12.1.2002, p. 47. (9) prin intermediul Inițiativelor precum strategia UE în materie de sănătate animală (2007-2013), care contribuie la crearea unui cadru de reglementare unic și clar pentru sănătatea animală, ameliorează coordonarea și utilizarea eficientă a resurselor de către agențiile europene relevante și subliniază importanța menținerii și îmbunătățirii capacității de diagnosticare. (10) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (11) JO L 268, 14.9.1992, p. 54.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (2011/2146(INI))

P7_TA(2011)0494 A7-0371/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 14 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și Protocolul nr. 26 anexat la acesta,

–  având în vedere Comunicarea din 23 martie 2011 a Comisiei intitulată „Reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general” (COM(2011)0146),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 martie 2011 referitor la aplicarea normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general începând cu anul 2005 și rezultatele consultării publice (SEC(2011)0397),

–  având în vedere consultarea publică organizată de Comisie în 2010 pe tema normelor privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general,

–  având în vedere Ghidul din 7 decembrie 2010 privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutoare de stat, achiziții publice și piață internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, al serviciilor sociale de interes general (SEC(2010)1545),

–  având în vedere Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi(1),

–  având în vedere Decizia 2005/842/CE a Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general(2),

–  având în vedere Cadrul comunitar pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 ianuarie 2001 privind serviciile europene de interes general(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 septembrie 1996 privind serviciile europene de interes general(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 1 iulie 2011 privind reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general(6),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general”(7),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 24 iulie 2003 pronunțată în cauza Altmark Trans GmbH și Regierungspräsidium Magdeburg/Nahverkehrsgesellschaft Altmark GmbH(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general(9), Rezoluția din 14 martie 2007 privind serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană(10), Rezoluția din 27 septembrie 2006 referitoare la Cartea albă a Comisiei privind serviciile de interes general(11), Rezoluția din 14 ianuarie 2004 referitoare la Cartea verde privind serviciile de interes general(12), Rezoluția din 13 noiembrie 2001 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Serviciile de interes general în Europa”(13) și Rezoluția sa din 17 decembrie 1997 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Serviciile de interes general în Europa”(14),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0371/2011),

A.  întrucât serviciile de interes economic general (SIEG) ocupă un loc important printre valorile comune ale Uniunii și promovează drepturile fundamentale, precum și coeziunea socială, economică și teritorială, fiind astfel esențiale în combaterea inegalităților sociale și, din ce în ce mai mult, în dezvoltarea durabilă;

B.  întrucât SIEG contribuie în mod esențial la performanțele economice și la competitivitatea statelor membre, servind astfel nu doar la prevenirea și depășirea crizelor economice, ci și la prosperitatea economică în ansamblu;

C.  întrucât asigurarea serviciilor de interes economic general participă la succesul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020 și întrucât aceste servicii pot contribui la atingerea obiectivelor de creștere, în special în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și al integrării sociale, pentru a realiza în cele din urmă gradul ridicat vizat de productivitate, ocupare a forței de muncă și coeziune socială;

D.  întrucât soluțiile rentabile propuse de către întreprinderile private concurente sunt necesare în interesul cetățenilor și esențiale în contextul situației bugetare;

E.  întrucât SIEG sunt servicii care, fără intervenția statului, nu ar putea fi întotdeauna furnizate sau ar fi furnizate într-o măsură insuficientă;

F.  întrucât serviciile sociale de interes general (SSIG) joacă un rol important în garantarea drepturilor fundamentale și contribuie în mod esențial la egalitatea de șanse;

G.  întrucât actuala legislație a UE prevede scutirea de la obligația de notificare a spitalelor și a întreprinderilor din domeniul locuințelor sociale, adică a acelor SIEG care răspund unor nevoi sociale fundamentale;

H.  întrucât articolele 106 și 107 din TFUE asigură temeiul juridic pentru reforma normelor privind ajutoarele de stat aplicabile SIEG, iar articolul 14 din TFUE permite Parlamentului European și Consiliului, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, să stabilească principiile și condițiile de funcționare a SIEG, în special cele de natură economică și financiară, fără a aduce atingere competențelor statelor membre;

I.  întrucât prin Protocolul nr. 26 anexat la Tratatul de la Lisabona se garantează în ceea ce privește SIEG un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor și se recunoaște explicit rolul esențial al SIEG;

J.  întrucât statele membre și administrațiile lor publice sunt cele mai în măsură să ofere servicii corespunzătoare cetățenilor lor și au deci responsabilitatea de a stabili sfera exactă și modul de asigurare a SIEG; întrucât la articolul 1 din Protocolul nr. 26 la Tratatul de la Lisabona sunt recunoscute în mod explicit competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general;

K.  întrucât compensațiile acordate includ toate avantajele acordate de stat sau din fonduri publice, indiferent de forma acestora,

1.  ia act de obiectivele reformei propuse de Comisie, care vizează clarificarea aplicării normelor privind ajutoarele de stat aplicabile SIEG, ținând seama de diversitatea acestora;

2.  solicită Comisiei să clarifice relația dintre normele pieței interne și furnizarea de servicii publice și să se asigure că principiul subsidiarității este aplicat în definirea, organizarea și finanțarea serviciilor publice;

3.  subliniază îmbunătățirile în materie de aplicare și claritate care au fost aduse de măsurile luate în 2005, prin așa-numitul pachet Altmark; atrage atenția asupra consultărilor publice care au arătat, însă, că instrumentele legislative trebuie să fie și mai clare, mai simple, mai proporționale și mai eficace;

4.  subliniază că rezultatele consultării publice indică faptul că, pe lângă sarcinile administrative impuse, există și alți factori care au putut contribui la neaplicarea normelor, printre aceștia numărându-se incertitudinile și interpretările greșite, în special în ceea ce privește concepte-cheie precum „mandat”, „profit rezonabil”, „întreprindere”, „servicii economice și neeconomice” sau „relevanța pentru piața unică”;

5.  salută intenția Comisiei de a oferi clarificări suplimentare privind deosebirea dintre activitățile neeconomice și cele economice în contextul SIEG, cu scopul de a oferi o siguranță juridică generală sporită și de a evita deschiderea de cauze la Curtea Europeană de Justiție și inițierea de către Comisie a unor proceduri privind încălcarea dreptului comunitar; invită Comisia să aducă clarificări suplimentare în ceea ce privește al patrulea criteriu menționat de Curtea de Justiție în hotărârea din cauza Altmark și să se asigure că metoda de calcul a profitului rezonabil este suficient de clară și de adecvată în raport cu diversitatea SIEG; prin urmare, îndeamnă Comisia să evite o listă închisă; recomandă Comisiei să nu se limiteze în acest sens doar la simpla reproducere a jurisprudenței Curții de Justiție, ci să prevadă criterii decisive pentru a ajuta la înțelegerea și aplicarea conceptelor utilizate; solicită Comisiei să clarifice ce se înțelege prin veritabile servicii de interes economic general;

6.  este preocupat de cerințele suplimentare pe care Comisia dorește să le introducă pentru a se asigura că dezvoltarea comerțului nu este afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii și consideră că aceste cerințe vor conduce la nesiguranță juridică;

7.  subliniază faptul că „mandatul” reprezintă o garanție a transparenței și că acesta trebuie păstrat pentru a oferi o vizibilitate sporită pentru cetățeni, dar că domeniul de aplicare al acestei mandatări ar trebui să fie consolidat, în special printr-o aplicare mai flexibilă a normelor; solicită ca un proiect însoțit de un „contract privind obiectivele” să fie considerat un mandat eligibil;

8.  subliniază faptul că reforma normelor UE privind ajutoarele de stat trebuie să țină seama de funcția specifică a SIEG și trebuie să respecte cu strictețe principiul subsidiarității, deoarece, potrivit Protocolului nr. 26 la Tratatul de la Lisabona, responsabilitatea primară pentru furnizarea, punerea în funcțiune, finanțarea și organizarea SIEG revine statelor membre și autorităților lor naționale, regionale și locale, care dispun în acest sens de competențe discreționare ample și de libertate de alegere;

9.  subliniază că, în cadrul revizuirii normelor, trebuie vegheat ca termenii și conceptele comunitare utilizate să fie clar adaptate la natura serviciilor publice și la diversitatea formelor de organizare și a actorilor participanți și să țină seama de riscul real al impactului asupra comerțului dintre statele membre;

10.  atrage atenția asupra specificității SIEG la nivel regional și local, care nu influențează concurența în cadrul pieței interne și care justifică existența unei proceduri simplificate și transparente pentru încurajarea inovației și a participării întreprinderilor mici și mijlocii;

11.  sprijină ideea de praguri pentru scutirea de la obligația de notificare în cazul compensațiilor acordate de stat pentru SIEG și reducerea în consecință a sarcinii administrative; propune, pe baza rezultatelor consultărilor, majorarea pragurilor care determină aplicarea Deciziei privind SIEG;

12.  subliniază că la articolul 14 din TFUE și în Protocolul nr. 26 la Tratatul de la Lisabona este recunoscut caracterul specific al SIEG, precum și rolul special al autorităților naționale, regionale și locale în legătură cu SIEG; subliniază că reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile SIEG reprezintă doar o parte a clarificării necesare a regimului juridic aplicabil SIEG printr-un cadru juridic european coerent; subliniază că instrumentele juridice adoptate trebuie să asigure un grad satisfăcător de siguranță juridică; solicită Comisiei să prezinte, până la sfârșitul anului 2011, o comunicare privind măsuri destinate să garanteze că SIEG și SSIG dispun de un cadru care le permite să își îndeplinească sarcinile, conform angajamentului asumat în Actul privind piața unică;

13.  subliniază că, în temeiul articolului 106 alineatul (2) din TFUE, întreprinderile care au sarcina de a presta servicii de interes general fac obiectul normelor privind interzicerea sau controlarea ajutoarelor de stat doar în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată de către autoritățile naționale, regionale sau locale; subliniază, în acest context, faptul că articolul 14 din TFUE prevede clar că Uniunea și statele membre, fiecare în limita competențelor care le revin și în limita domeniului de aplicare a tratatelor, asigură funcționarea serviciilor respective pe baza principiilor și în condiții care să le permită îndeplinirea misiunilor lor; solicită, prin urmare, ca reforma normelor UE privind ajutoarele de stat să țină seama de ambele articole și să se garanteze faptul că compensațiile acordate pentru SIEG nu presupun sarcini excesive pentru finanțele publice sau o slabă calitate a serviciilor furnizate;

14.  consideră că viitoarea propunere a Comisiei privind obligațiunile pentru proiecte specifice Europa 2020 ar putea și ar trebui să fie un vector major pentru dezvoltarea serviciilor de interes general atât în statele membre, cât și la nivelul UE; subliniază faptul că procedurile necesare în acest scop ar trebui să fie stabilite în mod explicit într-un cadru privind eligibilitatea proiectelor, definit în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

15.  consideră că este extrem de important ca compensațiile acordate pentru SIEG să nu denatureze concurența și să nu prejudicieze alte întreprinderi care nu beneficiază de compensații și care funcționează în aceleași sectoare sau pe aceleași piețe;

16.  subliniază că accesul la compensațiile pentru costurile nete de furnizare a serviciilor publice se numără printre condițiile economice și financiare de care întreprinderile responsabile de gestionarea acestor servicii au nevoie pentru a-și putea îndeplini în mod corespunzător misiunile specifice atribuite lor de autoritățile publice, în special în contextul actualei crize, când serviciile publice joacă un rol esențial de stabilizare automată, protejându-i pe cei mai vulnerabili dintre cetățeni și contribuind astfel la atenuarea impactului social al crizei;

17.  dorește să sublinieze în acest context că, prin punerea în comun a resurselor, dezvoltarea cooperării dintre entitățile publice reprezintă un real potențial de creștere a eficienței utilizării resurselor publice și de modernizare a serviciilor publice pentru a putea răspunde noilor nevoi ale cetățenilor din teritoriu; subliniază, de asemenea, importanța cooperării transfrontaliere;

18.  insistă asupra faptului că serviciile publice trebuie să fie de înaltă calitate și accesibile tuturor categoriilor sociale; își exprimă îngrijorarea în acest context în legătură cu poziția restrictivă a Comisiei, care nu include ajutoarele de stat pentru întreprinderile care asigură construcția de locuințe sociale în categoria SSIG decât dacă serviciile respective se adresează exclusiv persoanelor sau grupurilor defavorizate din punct de vedere social, deoarece o interpretare atât de limitată contravine obiectivului prioritar al promovării mixității sociale și al accesului universal;

19.  consideră că serviciile de bună calitate se bazează pe drepturile omului ale cetățenilor europeni; este convins, așadar, că această abordare fundamentată pe drepturi ar trebui să fie consolidată;

20.  reamintește investițiile substanțiale necesare pentru modernizarea infrastructurii, în special în regiunile unde aceasta este deficitară, îndeosebi în sectoarele energiei, telecomunicațiilor și transportului public, pentru a permite furnizarea în viitor a unor servicii energetice inteligente sau în bandă largă;

21.  solicită Comisiei să includă costurile investițiilor în infrastructura necesară funcționării SIEG printre costurile care pot face obiectul compensărilor; reamintește Comisiei că, uneori, furnizarea SIEG se bazează mai degrabă pe ajutoare de stat pentru investiții pe termen lung, decât pe compensații plătite anual;

22.  invită Comisia să accepte, în cadrul negocierilor de acorduri comerciale bilaterale, furnizarea de SIEG și de SSIG de către sectorul public în țările partenere;

Simplificare/proporționalitate

23.  salută intenția Comisiei de a garanta, printr-o abordare mai diversificată a aplicării normelor privind ajutoarele de stat, faptul că sarcina administrativă suportată de autoritățile publice și de furnizorii de servicii este proporțională cu impactul potențial al măsurii respective asupra concurenței pe piața internă;

24.  solicită, așadar, ca normele să fie formulate în așa fel încât să se asigure aplicarea lor corectă și să nu se impună sarcini inutile autorităților publice și întreprinderilor cărora li s-a încredințat sarcina de a furniza servicii de interes general, permițându-le să își îndeplinească în totalitate misiunile speciale care le-au fost încredințate; în acest context, solicită Comisiei să faciliteze înțelegerea normelor și predictibilitatea obligațiilor privind compensațiile publice pentru SIEG, asigurând astfel un grad sporit de siguranță juridică pentru autoritățile publice și pentru furnizorii de servicii;

25.  solicită Comisiei ca, în cadrul simplificării preconizate a normelor privind ajutoarele de stat, să asigure o mai mare flexibilitate și transparență în ceea ce privește monitorizarea compensărilor excesive și, în special, să îmbunătățească măsurile vizând evitarea cazurilor de compensare excesivă; în acest sens, sugerează ca în cazul contractelor multianuale să fie efectuate verificări ale cazurilor de compensare excesivă doar la expirarea contractului sau, în orice caz, la intervale de maximum trei ani; consideră că trebuie stabilite criterii transparente pentru calcularea compensațiilor pentru SIEG, deoarece aceasta ar contribui la economii semnificative de timp și bani, atât pentru furnizorii de servicii, cât și pentru autoritățile publice;

26.  solicită Comisiei să verifice în rândul autorităților publice și al operatorilor dacă Ghidul din 7 decembrie 2010 privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutoare de stat, achiziții publice și piață internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, al serviciilor sociale de interes general își îndeplinește efectiv scopul; invită Comisia să pună la dispoziția autorităților publice și a operatorilor, dacă va fi cazul, un instrument de orientare în legătură cu aplicarea corespunzătoare a acestor norme;

27.  invită Comisia să simplifice normele de mandatare; solicită ca cererea de propuneri, însoțită de un contract bazat pe obiective, să fie considerată act de mandatare;

Serviciile sociale

28.  solicită Comisiei să introducă un regim de minimis specific pentru SSIG în cazul cărora nu se estimează vreun impact semnificativ asupra comerțului dintre statele membre; recomandă deci să fie propuse praguri adecvate mai ridicate în cazul acestor servicii sociale;

29.  sprijină menținerea scutirilor existente fără praguri pentru spitale și întreprinderile din domeniul construcției de locuințe sociale; salută anunțul Comisiei potrivit căruia aceasta intenționează să scutească și alte categorii de SSIG de la obligația de notificare a ajutoarelor de stat primite; invită Comisia să se asigure că compensațiile pentru toate SIEG care răspund unor nevoi sociale esențiale, definite de statele membre, cum ar fi îngrijirea persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap, îngrijirea și integrarea socială a grupurilor vulnerabile, a copiilor și a tinerilor, asistența medicală și accesul la piața muncii, sunt scutite de la obligația de notificare;

30.  consideră că misiunea și caracterul special al SSIG ar trebui să fie protejate și definite cu claritate; solicită Comisiei, așadar, să analizeze care ar fi metoda cea mai eficace prin care se poate atinge acest obiectiv, ținându-se seama de posibilitatea introducerii unor norme specifice în funcție de sector;

Serviciile locale

31.  salută intenția Comisiei de a introduce o normă de minimis în cazul ajutoarelor de stat acordate întreprinderilor însărcinate cu furnizarea SIEG, în măsura în care se preconizează doar efecte neglijabile asupra comerțului dintre statele membre datorită domeniului de activitate local și se garantează utilizarea compensațiilor doar pentru funcționarea SIEG respective; solicită Comisiei să verifice dacă și SIEG din domeniul culturii și al educației ar trebui incluse într-un regim specific;

32.  solicită Comisiei să propună praguri adecvate pentru o normă de minimis pentru compensațiile acordate întreprinderilor însărcinate cu furnizarea SIEG, astfel încât aceste servicii să facă obiectul unei proceduri simplificate, iar sarcina administrativă importantă impusă acestor furnizori de servicii să fie redusă în mod semnificativ, fără efecte negative asupra pieței unice; propune ca referință posibilă în acest sens combinarea volumului compensațiilor și a cifrei de afaceri a întreprinderii însărcinate de către autoritatea locală cu furnizarea serviciului; de asemenea, consideră că stabilirea unui prag pentru o perioadă de trei exerciții financiare ar putea fi mai adecvată în vederea asigurării flexibilității necesare;

33.  reamintește că furnizorii de SIEG pot avea diferite statute, cum ar fi acela de asociație, fundație, organizație voluntară și comunitară, organizație non-profit sau întreprindere socială; reamintește că unii furnizori funcționează exclusiv la nivel local, nu se implică în activități comerciale și reinvestesc la nivel local toate profiturile obținute din serviciile de interes general;

Aspecte legate de calitate și eficiență

34.  subliniază importanța deosebită a calității ridicate a SIEG și necesitatea accesului universal la aceste servicii; subliniază în acest sens că, în temeiul normelor privind concurența din TFUE, competențele Comisiei se limitează la monitorizarea ajutoarele de stat acordate pentru furnizarea de SIEG și că aceste norme nu constituie un temei juridic pentru stabilirea de criterii de calitate și de eficiență la nivel european; consideră că definirea criteriilor de calitate și de eficiență pentru SIEG ar trebui să se facă în condițiile respectării principiului subsidiarității;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 318, 17.11.2006, p. 17. (2) JO L 312, 29.11.2005, p. 67. (3) JO C 297, 29.11.2005, p. 4. (4) JO C 17, 19.1.2001, p. 4. (5) JO C 281, 26.9.1996, p. 3. (6) JO C 259, 2.9.2011, p. 40. (7) JO C 248, 25.8.2011, p. 149. (8) Cauza C-280/00, Rec., 2004, p. I-07747. (9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0319. (10) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 140. (11) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 277. (12) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 294. (13) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 153. (14) JO C 14, 19.1.1998, p. 74.

Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (2011/2052(INI))

P7_TA(2011)0495 A7-0370/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3 alineatul (3), și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 148, 160 și 168,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 16, 21, 23, 24, 25, 30, 31 și 34,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită, în special articolul 30 (dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluziunii sociale), articolul 31 (dreptul la locuință) și articolul 16 (dreptul familiei la protecție socială, juridică și economică),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2),

–  având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (2010)(3),

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori” din 8 iunie 2010 pe tema: „Echitate și sănătate în toate politicile: solidaritate în domeniul sănătății”(4),

–  având în vedere Declarația Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale: să lucrăm împreună pentru a combate sărăcia în 2010 și după”(5),

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori” din 7 martie 2011(6),

–  având în vedere Avizul din 15 februarie 2011 al Comitetului pentru protecție socială (CPS) privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale - Inițiativă emblematică a strategiei Europa 2020(7),

–  având în vedere Raportul din 10 februarie 2011 al Comitetului pentru protecție socială intitulat „Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020”(8),

–  având în vedere Avizul Comitetului pentru protecție socială referitor la „Solidaritatea în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în Uniunea Europeană”(9),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(10),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(11),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere (COM(2010)0636),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2001 referitoare la ONU: Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la Strategia Europa 2020(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și ucenicilor(19),

–  având în vedere poziţia sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2011 referitoare la Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 privind rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la Programul pentru distribuirea de alimente către persoanele cele mai defavorizate din Uniune(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor(27),

–  având în vedere Declarația sa scrisă din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(28) și Declarația scrisă din 16 decembrie 2010 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(29),

–  având în vedere recomandările finale ale Conferinței europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost din 9 și 10 decembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a Uniunii Europene privind persoanele fără adăpost(30),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(31),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2011-2020(32),

–  având în vedere Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (COM(2010)0491),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general(34),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind femeile aflate în condiții precare de muncă(35),

–  având în vedere publicația Eurostat din 2010 „Lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale – Un portret statistic al Uniunii Europene 2010”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială (COM(2010)0758),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7–0370/2011),

Cifre

A.  întrucât 116 milioane de persoane din Uniunea Europeană se confruntă cu riscul sărăciei și întrucât 42 de milioane de persoane (adică 8 %) trăiesc „în condiții de sărăcie severă și nu își pot permite anumite necesități considerate esențiale pentru a avea o viață decentă în Europa”(36) și întrucât sărăcia reprezintă o răsfrângere inacceptabilă a distribuției inegale a bogăției, a veniturilor și a resurselor în cadrul unei economii europene prospere; întrucât segmentele cele mai vulnerabile ale populației, precum persoanele în vârstă și cele cu handicap, au fost afectate în cea mai mare măsură de criza financiară, economică și socială; întrucât măsurile de austeritate luate sau care urmează a fi luate în Uniunea Europeană nu pot să aducă atingere locurilor de muncă și protecției sociale și să agraveze situația persoanelor celor mai defavorizate și să expună riscului de șomaj, precaritate sau sărăcie milioane de persoane care reușeau să trăiască sau să își asigure subzistența din munca lor sau din pensie, în special din cauza reducerilor bugetare în serviciile publice și ale ajutoarelor sociale; întrucât înăsprirea condiționalității și a sancțiunilor în politicile de activare socială ca răspuns la criză sporesc dificultățile pentru segmentele cele mai vulnerabile, în timp ce oferta de locuri de muncă decente este redusă; întrucât prăpastia dintre cei săraci și cei bogați se adâncește tot mai mult în contextul crizei;

Încălcarea drepturilor fundamentale

B.  întrucât noua strategie pentru punere în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Comisiei are ca scop promovarea în special a accesului la drepturile fundamentale pentru categoriile defavorizate; întrucât această cartă trebuie să fie respectată pe deplin și întrucât sărăcia mare reprezintă o încălcare a drepturilor omului și o atingere gravă la adresa demnității umane, favorizând stigmatizarea și nedreptatea; întrucât obiectivul principal al schemelor de sprijin trebuie să fie scoaterea cetățenilor din sărăcie, astfel încât aceștia să trăiască decent;

Angajamente nerespectate

C.  întrucât sărăcia și excluziunea socială au crescut și au afectat noi categorii sociale în perioada 2000 - 2008, în ciuda angajamentelor Uniunii privind obiectivul de eradicare a sărăciei în UE până în 2010, adoptat în cadrul Summitului de la Lisabona din 23-24 martie 2000, sau a progreselor care trebuiau înregistrate, convenite în cadrul Consiliului European de la Nisa din 7 și 9 decembrie 2000; întrucât sărăcia și excluziunea nu pot fi reduse și nici creșterea economică incluzivă nu poate fi realizată fără a combate inegalitățile și discriminarea sau fără a garanta dezvoltarea economiilor naționale și solidaritatea cu clasele sociale cele mai vulnerabile, adică fără o distribuție echitabilă și adecvată a bunăstării naționale;

D.  întrucât riscul de sărăcie afectează în mod direct mediul rural, mai ales fermele mici și tinerii agricultori care sunt amenințați de efectele crizei economice, precum și de fluctuațiile excesive ale prețurilor materiilor prime;

- 20 milioane

E.  întrucât Strategia Europa 2020 are, printre cele cinci obiective principale ale sale, drept obiectiv suplu, adică fără posibilități de sancțiune, reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăciei, în conformitate cu trei indicatori stabiliți de statele membre (rata riscului de sărăcie după transferurile sociale, indicele stării de sărăcie severă și procentajul persoanelor care locuiesc în gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută sau în gospodării fără locuri de muncă) și întrucât, comparativ cu 116 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie și cu 42 de milioane de persoane care trăiesc în condiții de sărăcie severă, acest obiectiv, care, desigur, recunoaște importanța luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale, este tradus de la început prin abandonarea a milioane de persoane din Europa, cu riscul ca efectele de prag să îndepărteze segmentele cele mai vulnerabile de politicile axate pe obținerea de rezultate cantitative; întrucât, în cazul în care nu se pleacă de la situațiile cele mai dificile, politicile puse în aplicare nu le vor soluționa; întrucât Platforma europeană de combatere a sărăciei reprezintă una dintre cele șapte inițiative emblematice ale Strategiei Europa 2020;

F.  întrucât inegalitățile sociale în unele state membre cresc, îndeosebi ca urmare a inegalității economice în distribuirea venitului și a bogăției, a inegalităților pe piața forței de muncă, odată cu precaritatea socială, inegalitățile în accesul la funcțiile sociale ale statului, precum siguranța socială, sănătatea, educația, justiția și altele;

Relația dintre economie și sărăcie

G.  întrucât sărăcia, care a atins în statele membre ale UE un nivel ridicat de mulți ani, are un impact tot mai mare asupra economiei, dăunează creșterii economice, sporește deficitul bugetelor publice și reduce competitivitatea europeană și întrucât aceste fenomene generează, la rândul lor, sărăcie și șomaj, mai ales șomaj de lungă durată, acesta din urmă afectând un șomer din trei, iar această situație este și mai gravă în țările cu economie mai vulnerabilă; întrucât menținerea drepturilor sociale în Uniune este fundamentală în lupta împotriva sărăciei;

H.  întrucât sărăcia, care poate fi considerată drept o încălcare a drepturilor omului, reflectă faptul că trebuie să se facă în continuare eforturi pentru atingerea obiectivelor menționate la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul UE;

I.  întrucât orice politică riguroasă trebuie să fie inteligentă și să permită investiții contraciclice în prioritățile-cheie de politică;

J.  întrucât adoptarea de reforme structurale este esențială pentru asigurarea competitivității Europei, pentru crearea de locuri de muncă și pentru combaterea sărăciei;

Sărăcia multidimensională

K.  întrucât sărăcia este un fenomen cu fațete multiple, care necesită un răspuns integrat, care să țină seama de diferitele etape ale vieții și de diferitele tipuri de necesități ale persoanelor și care să se bazeze, totodată, pe garantarea accesului la drepturi, resurse și servicii, astfel cum este reflectat de obiectivele comune ale metodei deschise de coordonare privind protecția și incluziunea socială (2006), pentru a acoperi nevoile de bază și pentru a preveni excluziunea socială;

L.  întrucât Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010) a reușit să crească angajamentul politic și gradul de sensibilizare a opiniei publice;

Muncă decentă/lucrători săraci

M.  întrucât creșterea economică și locurile de muncă, chiar de calitate, nu garantează în sine evitarea sărăciei, întrucât segmentarea pieței muncii a sporit, întrucât condițiile de trai și de muncă s-au înrăutățit puternic, în special în contextul crizei financiare, întrucât precaritatea locurilor de muncă, contra căreia trebuie să luptăm, sporește puternic, întrucât fenomenul sărăciei în rândul lucrătorilor a captat tot mai mult atenția în ultimii ani, însă rămâne o problemă care nu pare să fie abordată la înălțimea provocărilor pe care le creează în societatea noastră și întrucât numărul acestor lucrători a sporit considerabil, 8 % dintre lucrători fiind afectați de sărăcie și 22 % dintre persoanele expuse riscului de sărăcie având un loc de muncă(37); întrucât faptul de a avea acces la condiții de muncă decente și egale reprezintă un pas înainte în eradicarea sărăciei și a excluziunii socială a familiilor și a persoanelor izolate;

N.  întrucât, cu toate acestea, persoanele cu un nivel scăzut de calificare sau fără calificare sunt cele mai expuse riscurilor de pe piața forței de muncă, condițiilor de muncă precare, salariilor mici și sărăciei;

Lipsa de adăpost

O.  întrucât lipsa de adăpost reprezintă una dintre cele mai grave forme de sărăcie și rămâne o problemă nesoluționată în toate statele membre ale UE; întrucât există multe persoane fără adăpost în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, din diverse motive, ceea ce necesită măsuri specifice care vizează integrarea socială a acestora; întrucât, conform Eurobarometru, aproximativ unul din patru europeni consideră că una dintre cauzele principale ale sărăciei este prețul extrem de mare al locuințelor decente și aproximativ nouă din zece europeni consideră că sărăcia împiedică accesul la o locuință decentă; întrucât pierderea contactului cu cetățenii de către autoritățile publice atunci când aceștia își pierd locuințele nu numai că dăunează oricărei inițiative de a-i ajuta, dar reflectă și un proces extrem de rapid de excluziune a individului;

P.  întrucât sărăcia este influențată, de asemenea, de accesul la servicii sociale, cum ar fi sănătatea, cultura, locuințele și educația, precum și de calitatea acestor servicii;

Q.  întrucât absența unei locuințe sau a unei locuințe decente reprezintă o încălcare foarte gravă la adresa demnității umane, ale cărei consecințe afectează în mod semnificativ celelalte drepturi;

Coșul de nevoi și servicii fundamentale

R.  întrucât pragul sărăciei, stabilit la 60 % din venitul median național, este un indicator urgent, util și necesar al sărăciei relative, însă ar trebui completat de alți indicatori, precum conceptul și calcularea unui „coș de bunuri și servicii fundamentale” la nivel național (care nu reprezintă decât un răspuns imediat la situația specifică a persoanelor afectate de sărăcie) și indicatorii conveniți în cadrul Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori” din iunie 2010 (riscul de sărăcie, starea de sărăcie și gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută) pentru a veni în întâmpinarea necesităților politicilor publice;

Protecția socială

S.  întrucât protecția socială, inclusiv sistemele de asigurare a unui venit minim, reprezintă un element de bază al democrațiilor moderne, care garantează în mod semnificativ dreptul la participare socială, economică, politică și culturală în societate și joacă un rol-cheie de stabilizator economic, limitând impactul crizelor, precum și un rol de redistribuire a resurselor pe tot parcursul vieții, oferind protecție împotriva riscurilor sociale și prevenind și atenuând sărăcia și excluziunea socială pe întreg parcursul ciclului de viață;

T.  întrucât cazurile de neutilizare a prestațiilor sociale reprezintă între 20 % și 40 % din valoarea prestațiilor, conform OCDE;

Sănătatea

U.  întrucât sărăcia și excluziunea socială rămân cei mai importanți factori sociali determinanți ai sănătății(38) și ai condițiilor de viață, inclusiv pentru speranța de viață, în special ținând cont de impactul sărăciei infantile asupra sănătății și bunăstării copilului, și întrucât discrepanțele dintre săraci și bogați în ceea ce privește accesul corespunzător la servicii de sănătate, precum și diferențele de venit și bunăstare rămân importante și continuă să se accentueze în anumite domenii;

V.  întrucât anumite categorii sociale, cum ar fi familiile monoparentale, femeile vârstnice, minoritățile, persoanele cu dizabilități și persoanele fără adăpost, sunt printre cele mai vulnerabile și sunt expuse riscului de sărăcie;

W.  întrucât principiul nediscriminării reprezintă o piatră de temelie a drepturilor fundamentale, inclusiv a discriminării sociale;

Persoanele vârstnice

X.  întrucât din cauza îmbătrânirii societății noastre, numărul persoanelor dependente va crește dramatic în viitorul apropiat; întrucât persoanele vârstnice, în special femeile, sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie comparativ cu restul populației, în mai multe țări, datorită scăderii veniturilor după pensionare, precum și datorită altor factori, precum dependența fizică, singurătatea și excluziunea socială; întrucât destrămarea coeziunii sociale dintre generații reprezintă o problemă majoră a societăților noastre;

Y.  întrucât politicile în materie de pensii sunt fundamentale în lupta împotriva sărăciei;

Genul

Z.  întrucât femeile sunt, în general, mai vulnerabile decât bărbații în fața riscului sărăciei datorită unei multitudini de factori, cum ar fi discriminările de gen în mediul profesional, care se traduc în diferențele persistente de remunerare între femei și bărbați și, drept rezultat, în diferențele dintre pensiile acestora, precum și întreruperile parcursului profesional pentru îngrijirea de persoane dependente sau discriminarea la locul de muncă; întrucât doar 63 % dintre femei lucrează în Europa, în comparație cu 73 % dintre bărbați, și având în vedere lipsa rețelelor de sprijin și a măsurilor concrete pentru a ajuta persoanele care lucrează să reconcilieze viața de familie cu cea profesională, în special servicii de asistență abordabile;

AA.  întrucât sărăcia are un impact diferit asupra femeilor și bărbaților, respectiv fetelor și băieților din categoriile sărace, având în vedere că, în cazul femeilor și fetelor sărace, accesul la servicii sociale și venituri adecvate este adesea mai dificil;

AB.  întrucât platforma nu ia în considerare factori de gen specifici femeilor și bărbaților și întrucât nu se acordă suficientă atenție feminizării sărăciei;

AC.  întrucât efectul diferențelor de remunerare între femei și bărbați asupra veniturilor obținute după o viață de muncă indică faptul că femeile vor avea o pensie mai mică și întrucât, prin urmare, femeile sunt mai expuse decât bărbații unor condiții de sărăcie persistentă și extremă: 22 % dintre femeile în vârstă de cel puțin 65 de ani riscă să trăiască în sărăcie, în comparație cu 16 % dintre bărbați;

AD.  întrucât 20 % dintre copii sunt expuși riscului sărăciei, în timp ce, la nivelul populației generale europene, acest procent este de 17 %, iar familiile cu venituri mici se numără printre categoriile cele mai expuse sărăciei;

AE.  întrucât politicile familiale sunt esențiale în cadrul politicilor de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale;

AF.  întrucât primele semne ale abandonului școlar timpuriu reprezintă cele mai importante semnale ale reluării ciclice a sărăciei;

Tinerii

AG.  întrucât șomajul în rândul tinerilor, deja mai ridicat decât pentru alte grupe de vârstă, a crescut vertiginos în UE după izbucnirea crizei, depășind 20 % și atingând un nivel critic în toate statele membre, ceea ce riscă să conducă la sărăcie chiar de la o vârstă fragedă; întrucât această situație îngrijorătoare solicită răspunsuri politice, economice și sociale imediate și întrucât combinarea sa cu schimbările demografice va spori deficitul de competențe; având în vedere rolul-cheie pe care îl poate juca formarea profesională în asistarea tinerilor și a lucrătorilor cu nivel scăzut de calificare în inserția profesională, dar având în vedere și faptul că obținerea unui loc de muncă nu înseamnă a scăpa de sărăcie și întrucât tinerii sunt, în mare măsură, susceptibili de a intra în categoria persoanelor care se confruntă cu sărăcia în câmpul muncii;

Migranții

AH.  întrucât migranții și minoritățile etnice sunt lucrători extrem de vulnerabili, grav afectați de criza economică și, în consecință, de sărăcie și de excluziune socială la niveluri ridicate, din cauza locurilor de muncă precare la care sunt expuși în funcție de proveniența sau originea sau calificarea lor; întrucât este necesar ca lucrătorii migranți să beneficieze de aceleași condiții de muncă, salarii, acces la formare profesională și protecție socială ca și resortisanții țărilor în care aceștia își desfășoară activitatea;

AI.  întrucât persoanele cu dizabilități, al căror nivel al sărăciei este cu 70 % mai ridicat decât media, acestea trebuie să fie plasate în centrul unei strategii pentru a sublinia valoarea adăugată pe care o generează odată integrate pe piața forței de muncă;

Romii

AJ.  întrucât un număr semnificativ de romi din Europa sunt marginalizați și trăiesc în condiții socioeconomice deplorabile și deseori fac obiectul unei discriminări și segregării grave în toate domeniile, precum și alte comunități marginalizate;

AK.  întrucât sărăcia în creștere din UE este, în prezent, agravată de criza economică și financiară și de creșterea prețurilor la alimente, în contextul unor excedente alimentare aproape inexistente în UE și întrucât 43 de milioane de persoane sunt, în prezent, expuse riscului sărăciei alimentare; întrucât programul de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, înființat în anul 1987, oferă în prezent ajutor alimentar pentru 13 milioane de oameni care suferă de sărăcie în 19 state membre și implică 240 de depozite de alimente și fundații de caritate din lanțurile de distribuție; întrucât hotărârea recentă a Curții de Justiție a UE, T-576/08, care consideră ilegală cumpărarea de produse alimentare de pe piață pentru acest program, pune în pericol ajutorul alimentar pentru persoanele cele mai defavorizate din UE, având în vedere dependența crescută a programului de cumpărarea de pe piață și întrucât anularea de către CJE a articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 983/2008 pare să aibă un impact negativ imediat asupra acestui program în anul 2012 și în anii următori, ceea ce duce la o încetare bruscă a ajutorului alimentar pentru cetățenii cei mai defavorizați din 19 state membre;

AL.  întrucât liniile bugetare semnificative pentru locuințe și pentru furnizarea de energie gospodăriilor, care au crescut în ultimul deceniu, trebuie luate în considerare ca factori majori ai riscului de sărăcie;

AM.  întrucât, în UE, membrii familiei oferă îngrijire în cea mai mare proporție;

AN.  întrucât imposibilitatea persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie de a avea acces la servicii bancare de bază, cum ar fi retragerea de numerar, viramentul sau debitarea directă, reprezintă un obstacol semnificativ pentru reinserția acestora pe piața muncii și în societate,

Participarea

1.  solicită Comisiei consolidarea implicării în elaborarea unei strategii europene la toate nivelurile de guvernanță (european, național, regional și local) a societății civile organizate și a tuturor părților interesate vizate, precum ONG-urile, organizațiile de economie socială, furnizorii de servicii, experții în inovare socială și partenerii sociali, precum și a persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie, în parteneriat cu asociațiile în cadrul cărora aceste persoane se exprimă liber și care au experiență și cunoștințe, în special prin dezvoltarea de platforme naționale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale în fiecare stat membru; solicită Comisiei consolidarea cooperării cu autoritățile locale, regionale și naționale și cu instituțiile europene, în special cu Parlamentul European; consideră că sinergiile ar trebui să reprezinte preocuparea tuturor actorilor, inclusiv IMM-urile și șefii de întreprinderi; solicită extinderea întâlnirilor dintre persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie și de excluziune socială la nivel național și oficializarea participării și contribuției acestor persoane în cadrul Convenției anuale privind sărăcia și excluziunea socială, drept element fundamental al acesteia, precum și o monitorizare periodică adecvată a recomandărilor astfel elaborate;

2.  invită Comisia Europeană să asume un rol de coordonare și să orienteze statele membre ale UE pentru a face față provocărilor existente și pentru a combate sărăcia și excluziunea socială, având mereu în vedere faptul că lupta împotriva sărăciei este în primul rând responsabilitatea politicilor naționale, precum și acordarea de solidaritate și de asistență tehnică necesare;

3.  solicită ca platforma de combatere a sărăciei să servească, de asemenea, la coordonarea, la nivel european, a organizațiilor naționale care reprezintă grupurile cele mai expuse riscului de sărăcie;

Formarea în comun

4.  solicită organizarea unor seminarii de sensibilizare cu privire la sărăcie la nivelul instituțiilor UE și al guvernelor statelor membre de către organizații cu experiență reală în lupta împotriva sărăciei, precum și experimentarea unui formări în comun pe tema problemelor legate de sărăcie și de excluziune socială între funcționarii europeni și persoanele care au trăit direct experiența luptei împotriva sărăciei;

5.  invită statele membre să ia măsuri pentru ca patrimoniul cultural să devină accesibil tuturor categoriilor sociale și să nu reducă resursele din acest domeniu, care garantează incluziunea socială și generează locuri de muncă de calitate;

6.  reafirmă rolul esențial al voluntariatului și al cetățeniei active ca instrumente de asigurare a coeziunii și de combatere a disparităților economice, sociale și de mediu, aceste instrumente încurajând cetățenii să se implice în viața publică prin sport, cultură, artă, activism social și politic;

7.  solicită ca persoanelor defavorizate să li se garanteze accesul la programe de mobilitate pentru studii și muncă și ca partea din buget alocată acestor programe să fie majorată; reamintește faptul că inițiativa „Tineretul în mișcare” trebuie să promoveze mobilitatea tuturor ucenicilor, stagiarilor și studenților și să favorizeze recunoașterea competențelor profesionale dobândite atât în mod nonformal, cât și informal;

8.  încurajează, de asemenea, inițiativele intergeneraționale care vizează reducerea decalajului digital pentru persoanele defavorizate, asigurându-le accesul la tehnologiile informației și comunicațiilor, în conformitate cu Agenda digitală europeană;

9.  invită statele membre să încurajeze formarea în domeniul noilor tehnologii de la bun început și să o includă în programele școlare;

Mecanismul de evaluare

10.  solicită instituirea unui mecanism de evaluare critică și periodică, care implică Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European, bazat pe indicatori exacți la nivel național și european, care să permită evaluarea diverselor dimensiuni ale sărăciei și măsurarea progresului statelor membre în ceea ce privește îndeplinirea, ținând cont de repartiția în funcție de gen și vârstă, a obiectivului de reducere a sărăciei și transpunerea acestui obiectiv în sub-obiective de către statele membre, întrucât în lipsa unei definiții precise a sărăciei, statele membre au prea mult spațiu de manevră, de unde rezultă riscul unei interpretări divergente; solicită Comisiei îmbunătățirea indicatorilor la nivel național și european în ceea ce privește comparabilitatea statisticilor naționale privind sărăcia în rândul persoanelor vulnerabile și încurajarea, în colaborare cu Eurostat, a realizării unui tablou de bord complet privind sărăcia și excluziunea socială, care să permită monitorizarea numărului persoanelor care se află sub pragul de 40-50 % din venitul mediu, și să stabilească astfel o evaluare anuală a cazurilor de sărăcie în cadrul UE, fiind necesar ca la abordarea statistică să se adauge o abordare calitativă și participativă; solicită Comisiei să asigure faptul că politicile aplicate sunt în beneficiul tuturor, nu doar al celor care sunt aproape de pragul sărăciei;

11.  solicită ca Comisia/Eurostat să desfășoare o analiză cuprinzătoare al a sărăciei și excluziunii sociale și să colecteze statisticile printr-o abordare calitativă și participativă defalcată în funcție de gen și vârstă, cu scopul de a evidenția problema sărăciei în rândul femeilor în vârstă; speră că după ce va începe să lucreze la capacitate maximă, Institutul european pentru egalitatea de gen va contribui la găsirea unei soluții la problema lipsei datelor sistematice și comparative, defalcate pe genuri;

12.  solicită îmbunătățirea și comparabilitatea statisticilor naționale privind sărăcia prin instituirea unor indicatori la nivel european;

13.  solicită, având în vedere criza actuală, elaborarea imediată a unui studiu detaliat și actualizat asupra numărului de persoane care trăiesc în condiții de sărăcie și care sunt expuse riscului de sărăcie în următoarele luni;

14.  solicită Comisiei să elaboreze și să prezinte Parlamentului un raport anual cu privire la progresele înregistrate de statele membre în reducerea sărăciei și a excluziunii sociale;

Clauza socială orizontală

15.  solicită Comisiei să țină cont pe deplin de clauza socială orizontală corectă, astfel cum se prevede la articolul 9 din TFUE, conform căruia Uniunea ia în considerare cerințele legate de promovarea unui grad ridicat de ocupare a forței de muncă, garantarea unei protecții sociale adecvate, lupta împotriva excluziunii sociale, precum și un nivel înalt de educație, formare profesională și protecție a sănătății umane și roagă Comisia să precizeze rolul platformei în evaluarea punerii în aplicare a acestei clauze; solicită aprofundarea studiilor privind impactul social al politicilor UE, chiar și atunci când acestea nu sunt inițiate de către Comisie, ci de către Consiliul European, precum Pactul Euro Plus; consideră că o astfel de aprofundare a punerii în aplicare a acestei clauze va împiedica spirala descendentă a standardelor sociale în Europa și va facilita dezvoltarea unei platforme sociale comune în Europa; solicită ca studiul de impact social să fie efectuat în colaborare cu asociațiile de luptă împotriva sărăciei, considerând situațiile persoanelor care trăiesc în condiții de sărăcie severă în Europa drept puncte de referință; consideră că aceste studii ar trebui să implice Parlamentul European, Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European, precum și serviciile Comisiei care se ocupă de probleme sociale sub responsabilitatea unui director general atașat Secretariatului General al Comisiei Europene;

Bugetul

16.  solicită Comisiei să identifice mai clar liniile bugetare care sunt relevante pentru finanțarea platformei, în special în ceea ce privește FSE și contribuția acestuia la această inițiativă emblematică, prin intermediul finanțării priorităților politice, precum prevenirea abandonului școlar timpuriu și lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor, femeilor, persoanelor vârstnice și lucrătorilor migranți, precum și nivelul lor de resurse; solicită Comisiei să prezinte propunerile sale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale în cadrul financiar multianual 2014-2020, pentru a asigura o finanțare adecvată a inițiativelor lansate pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; solicită Comisiei să identifice sprijinul financiar necesar pentru prioritățile tematice convenite și să îndemne statele membre să sprijine financiar actorii societății civile implicați la nivel național în programele de reformă naționale, în platforma emblematică și în strategiile naționale pentru protecție și incluziune socială; recomandă continuarea și acordarea unui sprijin bugetar sporit programelor europene care contribuie la diferite aspecte ale luptei împotriva excluziunii sociale, sărăciei și inegalităților socio-economice – inclusiv împotriva inegalităților în materie de sănătate (Programul-cadru pentru cercetare, Programul Progress);

17.  ia act de faptul că,în proiectul de buget 2012, Comisia Europeană estimează o creștere de 3,3 % în favoarea inițiativei emblematice privind Platforma europeană de combatere a sărăciei față de anul trecut; solicită Comisiei să furnizeze explicații suplimentare privind contribuția Fondului social european (FSE) la această inițiativă emblematică și privind măsurile specifice de abordare a unor priorități precum combaterea sărăciei în rândul copiilor, al femeilor, al persoanelor în vârstă și al lucrătorilor migranți și prevenirea abandonului școlar timpuriu; în acest context, regretă lipsa clarității și suprapunerea diferitelor instrumente și linii bugetare prin intermediul cărora urmează să fie atinse obiectivele Strategiei Europa 2020 cu ajutorul bugetului UE;

Programul pentru distribuirea de alimente persoanelor celor mai defavorizate

18.  contestă decizia Comisiei de ajustare în sens descrescător, de la 500 de milioane de euro la 113,5 milioane de euro, a bugetului alocat programului de distribuire a produselor alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniunea Europeană pentru 2012; regretă profund această situație care intervine în contextul actual al crizei economice și sociale profunde; invită Comisia și Consiliul, prin urmare, să găsească o modalitate pentru continuarea programului pentru anii rămași din perioada de finanțare (2012 și 2013) și pentru noua perioadă de finanțare (2014-2020) în baza unui temei juridic care să nu poată fi contestat de CJUE, menținând plafonul financiar anual de 500 milioane EUR pentru a asigura astfel că persoanele dependente de acest ajutor nu vor suferi de pe urma sărăciei alimentare;

Metoda deschisă de coordonare (MDC) socială

19.  solicită ca metoda deschisă de coordonare socială să fie consolidată și aplicată corect în ceea ce privește sărăcia, în special prin intermediul unor strategii naționale de incluziune și protecție socială elaborate, aplicate și evaluate în comun pe baza obiectivelor stabilite în comun, prin intermediul platformelor naționale de combatere a sărăciei, prin schimbul de bune practici referitoare la politicile privind accesul efectiv la drepturile fundamentale și prin aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Cartei Sociale revizuite (care nu a fost ratificată de către toate statele membre), în special a articolelor 30 și 31; subliniază că, în acest context, activitățile Comitetului pentru protecție socială trebuie să fie luate în considerare și mai departe; solicită ca platforma să promoveze și să monitorizeze participarea autorităților locale, a întreprinderilor din economia socială și a altor actori locali la elaborarea și punerea în aplicare a rapoartelor naționale strategice;

Coșul de bunuri și servicii fundamentale

20.  solicită Comisiei, împreună cu Banca Centrală Europeană, să propună principiile comune pentru definirea „coșului de bunuri și servicii fundamentale” necesare pentru asigurarea unei vieți demne pentru toți și reamintește că aceste nevoi imediate nu ar putea fi întâmpinate fără respectarea demnității umane și fără un acces eficient la toate drepturile fundamentale – civile, politice, economice, sociale și culturale – fără excepție; solicită clarificarea obiectivului de stabilitate a prețurilor pentru a permite luarea în considerare a particularităților naționale care nu au în mod necesar un impact semnificativ asupra indicatorilor utilizați pentru Eurosistem;

21.  solicită ca Comisiei pentru ocuparea forței de muncă a Parlamentului European să i se acorde un rol explicit în cadrul platformei, îndeosebi în activitatea de monitorizare a eficienței acesteia, a politicilor UE și ale statelor membre în reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, în contextul Strategiei Europa 2020;

22.  solicită ca platforma să permită cartografierea cu cea mai mare precizie posibilă a accesului la aceste nevoi (diferite în funcție de locurile și grupurile vizate), în funcție de diferitele dispozitive de ajutor pentru persoanele care se confruntă cu sărăcia;

23.  solicită Comisiei să precizeze obiectivele și conținutul Convenției anuale a Platformei europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale care ar putea fi, printre altele, schimbul de bune practici, luarea în considerare directă a persoanelor care se confruntă cu sărăcia; sugerează ca această întâlnire să aibă loc cel puțin de-a lungul întregii săptămâni în care se sărbătorește Ziua internațională pentru eradicarea sărăciei (17 octombrie);

24.  consideră că îmbunătățirea calității și a comparabilității statisticilor naționale în cadrul platformei pentru măsurarea tendințelor de inegalitate și de evoluție a bunăstării reprezintă baza îmbunătățirii politicilor în domeniu ale Uniunii;

25.  solicită Comisiei ca platforma să țină cont de rezultatele Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale (2010) și ale Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012);

Recomandarea din 2008

26.  salută înștiințarea făcută de Comisie cu privire la o comunicare privind punerea în aplicare a recomandării din 2008 a Comisiei referitoare la incluziunea activă și solicită ca aceasta să cuprindă în special un calendar referitor la punerea în aplicare a celor trei piloni ai strategiei, prezentând un program de lucru multianual la nivel național și la nivelul Uniunii Europene; își exprimă preocuparea cu privire la amânarea până în 2012 a Comunicării privind incluziunea activă și solicită Comisiei să propună publicarea comunicării în 2011; solicită Consiliului, Comisiei și Parlamentului să își asume un angajament explicit privind mobilizarea tuturor politicilor în vederea reducerii sărăciei, asigurând faptul că politicile în domeniile economic, al ocupării forței de muncă și al incluziunii sociale contribuie la eradicarea sărăciei mai degrabă decât la sporirea acesteia;

27.  reamintește cei trei piloni ai strategiei europene pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, din recomandarea Comisiei din 2008:

Aplicarea drepturilor fundamentale

28.  solicită orientarea platformei în direcția aplicării drepturilor care garantează o viață demnă pentru toți cetățenii, îndeosebi în domeniul ocupării forței de muncă, al locuințelor, al protejării sănătății, al securității sociale și al unui nivel de trai adecvat, al justiției, al educației, al formării și al culturii, al protecției familiei și a copiilor; solicită realizarea, de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, a unui studiu privind accesul efectiv al indivizilor celor mai săraci la toate drepturile fundamentale și privind discriminările la care aceștia sunt supuși și alte drepturi prevăzute în cadrul convențiilor și al textelor internaționale încheiate de statele membre, implicând ONG-urile în cadrul cărora persoanele care se confruntă cu excluziunea socială se exprimă liber și ținând cont de faptul că aplicarea dreptului la locuință este necesară în vederea aplicării depline a celorlalte drepturi fundamentale, inclusiv drepturile politice și sociale;

29.  invită Consiliul să includă o secțiune referitoare la „Sărăcia extremă şi drepturi fundamentale în domeniile tematice din următorul cadru multianual al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;

Lipsa de adăpost

30.  consideră că situația persoanelor fără adăpost merită o atenție specială și necesită măsuri suplimentare, fie din partea statelor membre sau a Comisiei Europene, cu scopul de a finaliza integrarea acestor persoane, până în 2015, ceea ce implică colectarea de date comparabile și elaborarea de statistici precise la nivel comunitar, împreună cu raportarea lor anuală și înregistrarea progreselor și a obiectivelor stabilite, în conformitate cu strategiile naționale și comunitare de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale; solicită Comisiei Europene să elaboreze de urgență o strategie a UE privind persoanele fără adăpost în conformitate cu Raportul comun al Comisiei și al Consiliului privind protecția socială și incluziunea socială 2010, cu recomandările finale ale Conferinței europene de consens privind problema persoanelor fără adăpost (2010) și cu Rezoluția Parlamentului European referitoare la strategia UE privind persoanele fără adăpost; solicită Comisiei Europene să elaboreze o foaie de parcurs detaliată pentru punerea în aplicare a acestei strategii pentru perioada 2011-2020; solicită ca platforma să favorizeze schimbul de bune practici pentru a evita pierderea contactului dintre instituțiile publice și persoanele fără adăpost;

31.  solicită Comitetului pentru protecție socială să monitorizeze în fiecare an progresul înregistrat de statele membre cu privire la persoanele fără adăpost pe baza rapoartelor tematice naționale anuale privind persoanele fără adăpost (2009) și în conformitate cu Raportul comun al Comisiei și al Consiliului privind protecția socială și incluziunea socială 2010;

Educația/Formarea

32.  consideră că depășirea completă a sărăciei se poate realiza doar dacă instrumentelor de protecție socială li se alătură consolidarea parcursurilor educaționale și a formării la toate nivelurile; sprijină dezvoltarea sistemelor de educație favorabile incluziunii, care combat abandonul școlar și permit accesul tinerilor, proveniți din cadrul grupurilor defavorizate, la niveluri școlare mai ridicate pentru a lupta împotriva transmiterii sărăciei de la o generație la alta; sprijină accesul la atestarea experienței profesionale și la formare pe tot parcursul vieții pentru a reduce sărăcia prin integrarea pe piața muncii, în special pentru grupurile defavorizate, în vederea facilitării accesului acestora la locuri de muncă decente și de calitate; consideră, prin urmare, esențiale punerea în aplicare corectă și aprofundarea programelor de formare pe tot parcursul vieții, precum și cooperarea între statele membre în domeniul educației și al formării profesionale și dispozitivele de asistență individualizată în procesul de căutare a unui loc de muncă și subliniază că aceste acțiuni trebuie consolidate, acordându-se o atenție sporită persoanelor celor mai vulnerabile din punct de vedere social; recomandă elaborarea unei strategii a UE de soluționare a problemei sărăciei lucrătorilor și de creare a unor locuri de muncă de calitate, prin stabilirea unor principii privind munca de calitate;

Muncă decentă/lucrători săraci

33.  reamintește tendința de agravare a segmentării pieței muncii și de a reduce protecția grupurilor cele mai vulnerabile prin extinderea raporturilor de muncă precare în majoritatea statelor membre are; subliniază, prin urmare, că, pe lângă formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții, crearea de noi locuri de muncă trebuie să se realizeze prin respectarea principiilor fundamentale ale OIM, prin instituirea conceptului de muncă decentă și de locuri de muncă de calitate (condiții decente de lucru, dreptul la muncă, securitatea și sănătatea lucrătorilor, protecție socială, capacitatea de reprezentare și dialog cu lucrătorii), precum și prin implementarea egalității salariale între bărbați și femei și a egalității de tratament între lucrătorii Uniunii Europene și lucrătorii resortisanți ai țărilor terțe cu reședință legală pe teritoriul Uniunii; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru combaterea eficientă și eficace a fenomenului de muncă la negru care, dincolo de impactul economic negativ uriaș pe care îl are asupra durabilității sistemelor de asigurare socială, nu este în concordanță cu principiile muncii decente și refuză accesul la sistemele de asigurare socială, creând un puternic risc de sărăcie; solicită Comisiei să abordeze fenomenul sărăciei în rândul lucrătorilor, precum și să creeze locuri de muncă sigure și să garanteze aplicarea corectă a unor acorduri contractuale flexibile, astfel încât acestea să nu poată fi încălcate;

34.  subliniază că principala preocupare a tinerilor este de a fi independenți, având acces la servicii medicale și la o locuință decentă la un preț rezonabil, fiind capabili să se educe, să lucreze și să se dezvolte; prin urmare, solicită statelor membre să elimine discriminările pe motive de vârstă cu privire la accesul la sistemele de asigurare a unui venit minim, precum excluderea tinerilor din cadrul sistemelor de asigurare a unui venit minim din cauza lipsei de cotizații de securitate socială;

35.  subliniază necesitatea de a oferi beneficii suplimentare destinate grupurilor defavorizate (precum persoanele cu handicap sau care suferă de boli cronice, familiile monoparentale sau familiile numeroase), care să acopere costurile suplimentare care cuprind asistența personală, utilizarea unor facilități specifice, îngrijirea medicală și socială;

36.  invită statele membre să sporească eficiența agențiilor publice de ocupare a forței de muncă, între altele, prin diagnosticarea mai eficientă a nevoilor pieței forței de muncă, ocuparea forței de muncă constituind primul pas în prevenirea și în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

37.  subliniază că trecerea de pe băncile școlii, de la formarea profesională sau academică în câmpul muncii trebuie pregătită mai bine și trebuie să aibă loc imediat după perioada de instruire sau formare; subliniază, prin urmare, importanța majoră de a pune în aplicare în mod eficace inițiativa „Garanția europeană pentru tineret” și de a o transforma într-un instrument de integrare activă pe piața forței de muncă; consideră că partenerii sociali, autoritățile locale și regionale și organizațiile pentru tineret ar trebui implicate în cadrul dezvoltării unei strategii durabile pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor, în cadrul căreia ar trebui să se recunoască în mod oficial calificările obținute;

38.  recomandă statelor membre ca, în contextul aplicării principiilor flexicurității pe piața forței de muncă, să se asigure, prin consultare cu partenerii sociali, că este acordată faptic o pondere egală atât flexibilității, cât și securității lucrătorilor, și să consolideze, prin stimulente, participarea lucrătorilor la formarea profesională;

39.  amintește că riscul de cădere în sărăcie extremă este mai mare pentru femei decât pentru bărbați, având în vedere insuficiența sistemelor de protecție socială și discriminările care persistă, în special pe piața forței de muncă, ceea ce necesită politici specifice și răspunsuri multiple, în funcție de sex și de situația concretă;

40.  solicită statelor membre consolidarea mijloacelor de eficientizare a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă;

41.  solicită Comisiei Europene flexibilizarea normelor și a procedurilor de control privind finanțarea compensațiilor pentru obligația de serviciu public, care împovărează autoritățile locale care furnizează servicii publice locale pentru a sprijini persoanele cele mai defavorizate;

42.  invită la valorificarea cunoștințelor, a experienței și a competențelor și abilităților informale ale persoanelor defavorizate victime ale sărăciei și excluziunii sociale și/sau ale comunităților tradiționale și solicită să fie promovate sisteme de validare a cunoștințelor dobândite prin educația nonformală și informală; de asemenea, solicită să fie identificate modalități prin care aceste elemente ar putea contribui la integrarea persoanelor respective pe piața muncii;

Migranții

43.  solicită, cu respectarea integrală a diferitelor practici, a convențiilor colective sau a legislației în diferitele state membre, precum și a principiului subsidiarității, respectarea egalității drepturilor și a protecției sociale pentru toți în cadrul fiecărui stat membru, indiferent dacă sunt cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai țărilor terțe; solicită statelor membre să lupte în vederea combaterii muncii fără forme legale și nedeclarate;

44.  solicită, în special, măsuri având drept obiectiv integrarea culturală și lingvistică în țara gazdă pentru a reduce excluziunea socială;

45.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să își intensifice cooperarea cu țările terțe în domeniul educației și culturii pentru a reduce sărăcia și excluziunea socială în aceste țări, pentru a sprijini dezvoltarea și pentru a preveni, în același timp, imigrația din motive exclusiv economice.

46.  consideră că sărăcia care afectează persoanele care au deja un loc de muncă nu reflectă condiții de muncă echitabile, și solicită să se depună eforturi pentru schimbarea situației, astfel încât remunerarea, în general, și salariile minime, în particular, să poată asigura un nivel de trai decent, indiferent dacă acestea sunt stabilite prin lege sau prin acorduri colective;

47.  constată că pentru a ieși din sărăcie nu este suficientă deținerea unui loc de muncă, fiind necesare intervenții ulterioare pentru a combate fenomenul lucrătorilor săraci și pentru a garanta accesul la un loc de muncă durabil și de calitate;

48.  îndeamnă statele membre să promoveze participarea deplină a femeilor pe piața forței de muncă, să pună în aplicare legislația privind egalitatea de remunerare și să acorde mai multă atenție chestiunii adecvării pensiilor pentru femei;

49.  recomandă punerea în aplicare a unei impozitări adecvate a remunerărilor foarte ridicate pentru a contribui la finanțarea sistemelor de protecție socială și a venitului minim și pentru a reduce diferențele dintre venituri;

Persoanele cu handicap

50.  recomandă statelor membre conceperea de noi măsuri pentru inserția grupurilor vulnerabile și excluse din punct de vedere social, în special persoanele cu handicap, în întreprinderi, inclusiv în întreprinderi de economie socială și servicii publice, pentru a promova incluziunea, în special în regiunile mai slabe din punct de vedere economic și mai vulnerabile din punct de vedere social, sau aprofundarea legislației existente, precum Directiva din 2000 privind angajarea persoanelor cu handicap; recomandă statelor membre conceperea de noi măsuri pentru inserția grupurilor vulnerabile și excluse din punct de vedere social, în special persoanele cu handicap, în întreprinderi, inclusiv în întreprinderi de economie socială și servicii publice, pentru a promova incluziunea, în special în regiunile mai slabe din punct de vedere economic și mai vulnerabile din punct de vedere social, sau aprofundarea legislației existente, precum Directiva din 2000 privind angajarea persoanelor cu handicap; recomandă statelor membre să promoveze un mediu accesibil pentru persoanele cu handicap și solicită acestora să acorde o atenție specială educației și îngrijirii pe perioada copilăriei pentru a evita excluziunea definitivă și fără speranță a copiilor care au un handicap încă de la naștere; încurajează Comisia și statele membre să intensifice schimbul de bune practici pentru punerea în aplicare a măsurilor de integrare multidimensională a persoanelor cu handicap pe piața forței de muncă; recomandă statelor membre să asigure persoanelor vârstnice și cu handicap accesul la serviciile sociale și la serviciile de sănătate;

Genul

51.  critică puternic faptul că Platforma europeană de combatere a sărăciei și excluziunii sociale elaborată de Comisie nu ține deloc seama de aspectul de gen al sărăciei și excluziunii sociale;

52.  subliniază faptul că adesea femeile din zonele rurale nu sunt considerate ca forță de muncă, deși contribuția lor la activitățile agricole zilnice este la fel de importantă ca și contribuția bărbaților, iar acestea sunt excluse din punct de vedere social de la drepturile lor de angajat și sunt vulnerabile la sărăcie;

53.  invită Comisia și statele membre să adopte o perspectivă de gen specifică ca o componentă-cheie a tuturor politicilor comune și programelor naționale, în vederea eradicării sărăciei și combaterii excluziunii sociale; consideră, mai mult, că statele membre ar trebui să țină seama de dimensiunea de gen în planurile lor de revenire din recesiune;

54.  având în vedere importanța politicilor sociale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, subliniază importanța existenței unor servicii sociale eficiente și adecvate pentru sprijinirea grupurilor sociale vulnerabile (de exemplu, persoanele cu handicap, părinții singuri, șomerii etc.), dar și a categoriilor speciale de populație (de exemplu, familiile cu mulți copii);

55.  solicită statelor membre să îmbunătățească protecția lucrătorilor care nu își mai pot continua activitatea la locul de muncă din cauza unei boli, a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale pentru a-i proteja de riscul sărăciei; solicită, în consecință, consolidarea legislațiilor naționale pentru ca obligația angajatorului de a căuta un nou loc de muncă pentru un angajat recalificat să reprezinte o condiție prealabilă încetării oricărui contract de muncă;

56.  invită la elaborarea prin intermediul platformei a definiției unui statut specific al lucrătorilor cu handicap, care să le garanteze acestora un loc de muncă de durată;

57.  îndeamnă statele membre, în contextul sprijinirii participării la ocuparea forței de muncă, în special a femeilor, să sporească, prin intermediul reconcilierii vieții profesionale cu viața de familie, accesul la structuri de îngrijire calitative și accesibile din punct de vedere financiar, având în vedere că o mare parte dintre cetățenii UE rămân în afara pieței de muncă, asumându-și îngrijirea unui membru al familiei, crescând astfel riscul de a ajunge în sărăcie;

Utilizarea fondurilor

58.  recunoaște necesitatea evaluării, în cazurile în care acest lucru este posibil, a eficacității, a impactului, a coordonării și a celui mai bun raport al fondurilor europene, în special al Fondului social european (FSE), în realizarea obiectivului de reducere a sărăciei, chiar și atunci când au un alt obiectiv principal, prin reducerea diferențelor economice, a dezechilibrelor în materie de prosperitate și a diferențelor dintre nivelurile standardelor de viață în cadrul regiunilor și al statelor membre ale UE și, prin urmare, asupra promovării coeziunii economice și sociale; consideră că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor care combină obiective și strategii de ocupare a forței de muncă, dar și abordărilor integrate de incluziune activă, cum ar fi proiectele destinate consolidării solidarității dintre generații la nivel regional și local sau proiectele care contribuie în mod specific la realizarea egalității de gen și la incluziunea activă a grupurilor vulnerabile; subliniază importanța măsurilor eficiente de solidaritate, inclusiv de consolidare, de anticipare a transferurilor și de reducere a cofinanțării fondurilor bugetare de către statele membre, în vederea creării de locuri de muncă decente, a sprijinirii sectoarelor productive, precum și a combaterii sărăciei și excluziunii sociale, dar și pentru a evita crearea de noi dependențe; subliniază importanța sprijinirii luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale, a luptei pentru accesul la locuri de muncă de calitate și nediscriminare, asigurând un venit adecvat și promovând accesul la servicii de calitate;

59.  subliniază rolul central al politicii de coeziune și al fondurilor structurale în îmbunătățirea incluziunii sociale, în promovarea locurilor de muncă și în combaterea sărăciei în zonele urbane, în care trăiesc cele mai multe persoane dezavantajate, precum și în mediul rural; subliniază contribuția relevantă a Fondului european de ajustare la globalizare în combaterea sărăciei printre lucrătorii afectați de criză și cel al Instrumentului european de microfinanțare „Progress” în încurajarea activității întreprinzătorilor; solicită păstrarea funcției specifice a fiecărui fond în viitorul cadru financiar multianual (CFM);

60.  subliniază faptul că Fondul Social European rămâne principalul instrument special conceput pentru incluziunea socială și consideră că acesta trebuie să fie consolidat pentru a răspunde în mod adecvat obiectivelor ambițioase stabilite în strategia EU 2020 și în cadrul platformei de combatere a sărăciei;

61.  consideră că instrumente precum Instrumentul european de microfinanțare Progress și programul Grundtvig joacă un rol important în prevenirea sărăciei și a excluziunii sociale și consideră că acestea ar trebui să fie elaborate pe baza unei analize aprofundate;

62.  solicită Comisiei Europene să identifice domeniile prioritare în ceea ce privește cheltuielile UE, astfel încât finanțarea să poată fi direcționată mai eficient către microregiuni și / sau zonele învecinate, ale căror locuitori sunt cei mai grav afectați de sărăcie și excluziune socială;

63.  consideră că Fondul european de ajustare la globalizare care permite acordarea unui ajutor specific și individualizat lucrătorilor disponibilizați în urma crizei economice sau a globalizării vizează continuarea acțiunii sale și după 2013 și asigurarea finanțării sale integrale în bugetul european, atât prin angajamente, cât și plăți;

Guvernanța economică/semestrul european

64.  solicită statelor membre să prezinte programe naționale de reformă care să fie coerente cu obiectivul platformei și cu obiectivele Uniunii privind dezvoltarea socială și durabilă și care sprijină punctul de vedere al Comisiei conform căruia sărăcia este „inacceptabilă pentru Europa secolului 21”, să nu pună în discuție sistemele de indexare salarială și convențiile colective de aplicare generală și să nu limiteze în mod nerezonabil și nejustificat capacitatea de investiții și cheltuielile sociale ale acestora în cadrul guvernanței economice, garantând totodată durabilitatea finanțelor publice și crearea de locuri de muncă plătite, având în vedere faptul că reducerea sărăciei este o condiție prealabilă esențială pentru o creștere economice inteligentă, durabilă și incluzivă; solicită o clarificare a statutului planurilor naționale de acțiune pentru incluziunea socială și, în special, a posibilității integrării acestora în programelor naționale de reformă din cadrul Strategiei UE 2020; solicită Comisiei să elaboreze recomandări specifice pentru fiecare țară în parte pentru îndeplinirea obiectivului de reducere a sărăciei, îndeosebi în caz de eșec, având în vedere faptul că reducerea sărăciei este condiționată de un efort sporit și de mobilizarea tuturor părților și a tuturor mijloacelor pentru reducerea semnificativă a sărăciei și a sărăciei acute pe termen mediu și pentru a ajunge la un nivel mai redus al sărăciei și chiar la eradicarea acesteia cel mai târziu în anul 2020; propune Comisiei să elaboreze la nivel european orientări destinate statelor membre în vederea garantării participării în mod eficient a colectivităților teritoriale și a celorlalte părți interesate la elaborarea de programe naționale de reformă; atrage atenția asupra faptului că este posibil ca „pactele teritoriale” să constituie mecanismul complet și cel mai coerent al unei asociații a colectivităților teritoriale cu privire la acest proces, conform propunerilor celui de Al cincilea raport privind coeziunea; consideră că obiectivul Strategiei Europa 2020 de reducere cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăcie nu poate fi realizat decât dacă măsurile de austeritate luate sau care urmează a fi luate în Uniunea Europeană nu afectează locurile de muncă și protecțiile sociale, mai ales pentru persoanele cele mai defavorizate;

65.  consideră că statele membre ar trebui să transforme obiectivele de reducere a excluziunii sociale / a sărăciei în obiective ambițioase naționale și regionale și ar trebui să includă un obiectiv special pentru sărăcia în rândul copiilor și strategii specifice bazate pe o abordare multidimensională privind sărăcia în rândul copiilor și a familiilor;

66.  solicită susținerea tuturor ONG-urilor și a asociațiilor mici în lupta acestora pentru drepturile fundamentale pentru consolidarea investițiilor umane necesare, pentru facilitarea participării persoanelor care se confruntă cu sărăcia și pentru o informare mai bună a acestora cu privire la accesul lor la drepturi și la justiție;

67.  salută propunerea privind subvențiile globale care ar putea ajuta anumite ONG-uri și asociații mai mici în eforturile acestora de combatere a sărăciei;

68.  solicită statelor membre să fie de acord și să adopte cât mai curând posibil propunerea de directivă a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426); solicită Comisiei să continue să sprijine depășirea dificultăților de natură tehnică din cadrul Consiliului pentru a asigura ajungerea la un acord rapid și pentru a completa lacunele din cadrul legislației care în prezent nu acoperă toate aspectele relevante, pentru a îndeplini obiectivul de eliminare a diferitelor forme de discriminare, inclusiv discriminarea pe motive de origine socială;

69.  sugerează că acțiunile propuse în cadrul Platformei trebuie să recunoască consecințele discriminării multiple și să introducă măsuri orientate către politici, astfel cum este prevăzut în prezent, de exemplu, în legislațiile spaniolă și română și, în special, conceptul de integrare a perspectivei de gen ar trebui să fie dezvoltat pentru a răspunde discriminării multiple;

70.  solicită punerea în aplicare a egalității salariale între bărbați și femei și a egalității de tratament între lucrătorii Uniunii Europene și resortisanții țărilor terțe;

71.  îndeamnă Comisia să organizeze consultări în vederea găsirii celei mai bune soluții de combatere a discriminării negative pe motive de origine socială;

Economia socială

72.  salută intenția Comisiei de a acorda mai multă atenție, prin diverse inițiative, rolului actorilor economiei sociale – conform definiției acestora din cadrul Rezoluției Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială –, îndeosebi prin angajamentul acesteia de clarificare a cadrului juridic aplicabil întreprinderilor economiei sociale (pentru societățile de ajutor reciproc, fundații și cooperative), pentru ca acestea să poată contribui pe deplin și în siguranță juridică la reducerea sărăciei și a excluziunii sociale, propunând răspunsuri inovatoare și durabile la nevoile cetățenilor și subliniind totodată faptul că economia socială nu se limitează la acest câmp de activități; este preocupat totuși de lipsa oricărei referiri la statutul asociațiilor europene, în ciuda faptului că sectorul voluntariatului reprezintă un actor major în cadrul luptei împotriva sărăciei; subliniază totuși că măsurile în direcția economiei sociale, îndeosebi asociațiile și societățile de ajutor reciproc, propuse la momentul actual, nu se ridică la înălțimea contribuției sale în cadrul politicii de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale și în cadrul al economiei europene și al modelului social european și a reacției sale, în general, la consecințele crizei economice și sociale; subliniază în special solicitările și așteptările sale cu privire la recunoașterea SSIG, astfel cum au fost reafirmate în cadrul Rezoluției Parlamentului European din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul serviciilor sociale de interes general(; ia act de propunerile de revizuire a dispozițiilor comunitare în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice și a ajutoarelor de stat și reiterează cererea sa privind adaptarea acestora la specificitățile misiunilor atribuite SSIG și la modul de organizare a acestora; sprijină crearea de locuri de muncă de calitate și dispozitivele de asistență individualizată în procesul de căutare a unui loc de muncă prin intermediul întreprinderilor de inserție și de economie socială pentru competențele acestora în materie de inserție socioprofesională a persoanelor defavorizate; reiterează solicitarea sa referitoare la inițiative legislative sectoriale privind calitatea și accesibilitatea serviciilor sociale de interes general, îndeosebi în domeniul sănătății, al educației, al transportului public, al energiei, al apei și al comunicațiilor;

73.  subliniază importanța serviciilor sociale, medicale, de îngrijire și educaționale în eliminarea lacunelor în domeniul calificărilor profesionale, în promovarea integrării sociale a cetățenilor și în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; reamintește potențialul acestora de creare a unor locuri de muncă noi și solicită investiții solide și durabile în aceste servicii și infrastructuri-cheie și dezvoltarea acestora; așteaptă cu interes planul de acțiune al Comisiei de soluționare a deficitului de lucrători din domeniul medical;

74.  solicită un sprijin ferm pentru asigurarea calității și a accesibilității serviciilor sociale, îndeosebi în domeniul medical, al îngrijirii pe termen lung, al educației, al transporturilor, al energiei, al apei și al comunicațiilor;

Locuințele

75.  recomandă statelor membre o politică proactivă în domeniul locuințelor decente pentru a asigura accesul universal la o locuință de calitate care să garanteze accesul la serviciile de bază în domeniul sănătății și al securității, la prețuri accesibile sau în condiții preferențiale de cumpărare și pentru a preveni pierderea acesteia, lipsa locuinței constituind o atingere gravă la adresa demnității umane, precum și o politică proactivă în domeniul energiei, sporind utilizarea energiilor regenerabile și a eficienței energetice în vederea combaterii penuriei energetice; solicită acordarea unei atenții sporite domeniului locuințelor pentru migranți, care sunt deseori exploatați și obligați să trăiască în locuințe insalubre; reamintește Protocolul 26 la Tratatul de la Lisabona în materie de locuințe sociale și invită la respectarea dispozițiilor acestuia, îndeosebi cu privire la libertatea de organizare a acestora de către statele membre, inclusiv cu privire la chestiunea finanțării; încurajează statele membre să pună în aplicare programe și oportunități speciale în domeniul locuințelor pentru persoanele fără adăpost în vederea garantării unor standarde de viață minime persoanelor celor mai vulnerabile din cadrul societății;

76.  recomandă statelor membre să dezvolte sistemul de acordare de locuințe sociale și de locuințe sociale de calitate pentru a garanta accesul tuturor și în special al celor mai defavorizate persoane la o locuință decentă la un cost accesibil; consideră că, pentru societate și colectivitate, acordarea de locuințe persoanelor evacuate din locuințele lor presupune costuri mai mari decât menținerea acestora în aceeași locuință; recomandă, prin urmare, punerea în aplicare a unor politici de prevenire a evacuărilor din locuințe, îndeosebi prin preluarea de către colectivitățile publice a chiriilor și a restanțelor la chirie ale persoanelor amenințate cu evacuarea;

77.  reamintește legătura dintre traiul în cartierele defavorizate, creșterea nivelului de sărăcie și de excluziune socială și intensificarea problemelor de sănătate; consideră, prin urmare, intervențiile europene la nivelul cartierelor defavorizate drept o modalitate rentabilă de combatere a excluziunii și de reducere a cheltuielilor cu sănătatea și solicită Comisiei Europene să consolideze aceste intervenții în cadrul următoarei politici de coeziune și al altor programe ale UE;

78.  solicită majorarea bugetului FEDER destinat finanțării măsurilor de sporire a eficienței energetice în cadrul locuințelor sociale în vederea combaterii penuriei energetice;

79.  subliniază eforturile importante pe care trebuie să le depună Uniunea și statele membre în vederea reducerii costului energiei în cadrul posturilor bugetare ale locuințelor, Uniunea prin asigurarea unei aprovizionări în siguranță pentru a se proteja împotriva fluctuațiilor importante ale prețurilor pe piața de energie, iar statele membre prin consolidarea politicilor de ajutor pentru eficiența energetică în locuințe;

Romii

80.  solicită să se asigure implicarea activă a romilor și a organizațiilor care îi reprezintă și care lucrează cu aceștia în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor până în 2020, astfel încât să contribuie la atingerea obiectivului UE privind reducerea sărăciei; solicită Uniunii Europene și statelor membre ale acesteia să pună în aplicare cât mai repede posibil strategia europeană în favoarea incluziunii romilor și solicită statelor membre să propună până la sfârșitul anului măsuri în favoarea incluziunii romilor în conformitate cu cadrul european de coordonare a strategiilor naționale de incluziune a romilor, prezentat de Comisie în aprilie 2011; subliniază că incluziunea și integrarea romilor vor necesita în aceeași măsură ca și lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale un efort mai intens în vederea incluziunii depline a acestora și a combaterii, până în 2020, a numeroaselor discriminări cu care se confruntă aceștia; solicită să se asigure implicarea celorlalte comunități marginalizate, precum imigranții, în toate politicile Uniunii sau ale statelor membre care urmăresc incluziunea socială a acestora;

81.  subliniază importanța serviciilor sociale, medicale, de îngrijire și educaționale în eliminarea lacunelor în domeniul calificărilor profesionale, în promovarea integrării sociale a cetățenilor și în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; reamintește potențialul acestora de creare a unor locuri de muncă noi și solicită investiții solide și durabile în aceste servicii și infrastructuri-cheie și dezvoltarea acestora; așteaptă cu interes planul de acțiune al Comisiei în vederea abordării deficitului de lucrători din domeniul medical;

82.  solicită să se ia în considerare interesele populației cu dizabilități în cadrul administrării, utilizării și controlării fondurilor europene, în special în sprijinirea educației, a pregătirii profesionale, a angajării și a vieții independente (transport și comunicare);

Copiii

83.  solicită ca lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor să se concentreze asupra prevenirii, asigurând accesul egal la servicii de educație și de îngrijire de înaltă calitate a preșcolarilor, pentru ca aceștia să nu își înceapă activitățile școlare confruntându-se cu multiple dezavantaje, și la alte dispozitive orientate către copii (centre de activități pe durata școlii și a vacanțelor etc., activități perișcolare, culturale, sportive etc. servicii de zi) printr-o repartizare adecvată a acestor servicii și centre la nivel regional, și solicită sprijin financiar pentru serviciile cu o reputație de succes și integrarea sistematică a politicilor de ajutor acordat familiilor în cadrul tuturor domeniilor pertinente, combinând o abordare universală cu măsuri orientate către familiile cele mai vulnerabile, îndeosebi către familiile cu copii cu handicap, familiile monoparentale și familiile numeroase; solicită acordarea unei atenții speciale relațiilor dintre părinți și copii în cadrul programelor de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, pentru evitarea instalării copiilor în centre de plasament din cauza consecințelor sărăciei extreme;

84.  subliniază că toți copiii și tinerii au dreptul la educație, în conformitate cu Convenția ONU cu privire la drepturile copiilor, inclusiv copiii și tinerii care nu au permis de ședere în țările în care locuiesc;

85.  reamintește că mii de copii sunt despărțiți de părinții lor din cauza condițiilor de trai ale acestora (lipsa unei locuințe) sau din cauză că părinții lor, care se confruntă cu o sărăcie extremă (materială, socială și culturală) nu au beneficiat de sprijinul necesar pentru a-și asuma responsabilitățile parentale;

86.  solicită acordarea unei atenții speciale viitorului tinerilor și elaborarea unei strategii clare pentru favorizarea accesului tinerilor la un prim loc de muncă demn, corespunzător nivelului lor de formare profesională;

87.  subliniază faptul că eforturile de combatere a sărăciei necesită o abordare globală și continuă, care cuprinde totalitatea domeniile de politică; reamintește, de asemenea, importanța consolidării acțiunilor atât la nivel european, cât și la nivel național, în ceea ce privește prevenirea și intervenția pentru combaterea acestui fenomen;

88.  subliniază necesitatea adoptării unei abordări mai cuprinzătoare a problemei sărăciei infantile, subliniind, totodată, rezultatele obținute până în prezent în stabilirea de „principii comune”, astfel cum este evidențiat în concluziile Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă” din 6 decembrie 2010, care solicită ca lupta împotriva sărăciei infantile să devină o prioritate;

89.  încurajează intenția Comisiei de a prezenta în cursul anului 2012 o recomandare privind sărăcia în rândul copiilor;

90.  sprijină concluziile Consiliului EPSCO din luna iunie, care susțin o strategie integrată de prevenire a sărăciei în rândul copiilor și de promovare a bunăstării copiilor, concentrată pe asigurarea unor venituri familiale suficiente, a accesului la servicii, inclusiv la învățământ de la vârste mici și la sisteme de îngrijire pentru copiii preșcolari și pe participarea copiilor; solicită elaborarea unei foi de parcurs detaliate pentru punerea în aplicare în 2012 a comunicării propuse;

91.  subliniază importanța fondurilor structurale, îndeosebi a Fondului social european drept instrument-cheie pentru sprijinirea statelor membre în lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale; solicită statelor membre mai multe acțiuni cofinanțate pentru sprijinirea serviciilor, precum facilitățile de îngrijire a copiilor, a persoanelor vârstnice și a persoanelor dependente;

92.  solicită Comisiei să se asigure că politicile de austeritate stabilite împreună cu statele membre nu contrazic sau nu pun la îndoială atingerea obiectivului Strategiei UE 2020 privind reducerea cu 20 de milioane a numărului persoanelor expuse riscului sărăciei;

93.  solicită combaterea cercului vicios al sărăciei, pentru a preveni perpetuarea sărăciei la generațiile viitoare;

94.  invită statele membre să recunoască la adevărata sa valoare rolul artiștilor în integrarea socială și în combaterea sărăciei, sprijinind mai ales mediul de lucru și statutul acestora;

Venitul minim

95.  recomandă inițierea de către Comisie, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, a unei consultări referitoare la posibilitatea unei inițiative legislative privind venitul minim, adecvat și care să permită dezvoltarea economică, care să facă posibilă prevenirea sărăciei și să asigure o bază necesară pentru o viață demnă, pentru participarea deplină și fără restricții în societate și pentru realizarea de progrese în căutarea unui loc de muncă sau în identificarea unei formări profesionale, și care să joace un rol de stabilizator automat pentru economie, cu respectarea diferitelor practici, a convențiilor colective și a legislației din diferitele state membre, definirea unui venit minim rămânând o prerogativă a fiecărui stat membru; recomandă Comisiei să sprijine statele membre să facă schimb de bune practici privind nivelurile venitului minim și încurajează statele membre să conceapă sisteme de asigurare a unui venit minim bazate pe cel puțin 60 % din venitul mediu al fiecărui stat membru;

Neutilizarea ajutoarelor

96.  reamintește că, potrivit OCDE, între 20 % și 40 % din ajutoare nu sunt utilizate; invită statele membre să își evalueze sistemele de ajutoare pentru completarea veniturilor și a alocațiilor astfel încât să evite instaurarea unei sărăcii ascunse, sporind transparența, informând beneficiarii despre drepturile lor într-un mod mai eficient, punând în aplicare servicii de consiliere mai eficiente, simplificând procedurile și aplicând măsuri și politici în vederea combaterii stigmatizării și a discriminării cu care se confruntă cei care beneficiază de venitul minim;

97.  solicită statelor membre să ofere sprijin, formare și degrevare pentru persoanele care îngrijesc un membru al familiei, astfel încât persoanele în vârstă sau alte persoane care necesită îngrijiri să poată rămâne în propriile locuințe și comunități atât timp cât își doresc acest lucru;

98.  solicită Comisiei să evalueze situațiile de supraîndatorare din cadrul fenomenului de sărăcie și să favorizeze schimbul de practici privind dispozitivele de luptă împotriva supraîndatorării din cadrul platformei;

Persoanele vârstnice - concediu de însoțitor

99.  consideră că programele pentru persoanele vârstnice, inclusiv serviciile de îngrijire la domiciliu, trebuie să fie elaborate și regândite în toate statele membre cu scopul de a le proteja pe acestea de riscul excluziunii sau al sărăciei și consideră că asistența familială a persoanelor în vârstă trebuie încurajată, dacă este posibil financiar, în conformitate cu obiectivul promovării unei societăți durabile, pentru a sprijini mai ales îmbătrânirea activă și solidaritatea dintre generații, pentru a încuraja accesibilitatea și solidaritatea, precum și pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de îngrijire pe termen lung; solicită Comisiei să analizeze dacă o directivă privind un concediu de însoțitor ar putea contribui în acest sens;

100.  solicită Comisiei să acorde atenția cuvenită dezvoltării inovației sociale, sprijinirii politicii sociale bazate pe fapte, respectiv a aplicării mai informate a studiilor de evaluare a impactului, care pot prezenta soluții inovatoare însemnate, iar în ceea ce privește procesele demografice pot furniza soluții durabile;

101.  subliniază importanța elaborării unor propuneri de politică la nivel de stat membru în vederea abordării problemelor asociate cu sărăcia și excluziunea, precum problema persoanelor fără adăpost și dependența de droguri și de alcool; solicită un schimb mai eficient între statele membre de bune practici în aceste domenii;

102.  subliniază importanța propunerii de măsuri care vizează simplificarea accesului la finanțare europeană a entităților care desfășoară activități în sectorul voluntariatului;

103.  solicită Comisiei să țină cont de raportul Parlamentului European privind Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”;

104.  recomandă statelor membre instaurarea unei pensii minime adecvate, care să permită persoanelor vârstnice să ducă un trai decent;

105.  invită Comisia să ia în discuție elaborarea unui cadru european de orientări și principii în scopul asigurării unor aranjamente adecvate și sustenabile privind pensionarea, astfel încât să combată în mod eficient riscul de sărăcie pentru femei, cauzat de natura precară și instabilă a muncilor prestate, precum și de salariile scăzute; remarcă, de asemenea, necesitatea unei adaptabilități mai mari a securității sociale la condițiile personale și familiale, punând în valoare în special maternitatea și acordarea de îngrijiri;

o
o   o

106.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 180, 19.7.2008, p. 22. (2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (3) JO L 298, 7.11.2008, p. 20. (4) Consiliul UE, comunicat de presă 10560/10 (Presse 156), cea de-a 3019-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori”, Luxemburg, 7 și 8 iunie 2010. (5) Consiliul UE, cea de-a 3053-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori”, Bruxelles, 6 decembrie 2010. (6) Consiliul UE, comunicat de presă 7360/11 (Presse 52), cea de-a 3073-a reuniune a Consiliului „Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori”, Bruxelles, 7 martie 2011. (7) Avizul Comitetului pentru protecție socială (CPS) destinat Consiliului, Consiliul UE, 6491/11, SOC 124, 15 februarie 2011. (8) Raportul Comitetului pentru protecție socială destinat Consiliului, Consiliul UE, 6624/11 ADD 1 SOC 135 ECOFIN 76 SAN 30, 18 februarie 2011. (9) Avizul Comitetului pentru protecție socială (CPS) destinat Consiliului, Consiliul UE, 9960/10, SOC 357 SAN 122, 20 mai 2010. (10) JO C 166, 7.6.2011, p. 18. (11) JO C 248, 25.8.2011, p. 130. (12) JO L 307, 18.11.2008, p. 11. (13) JO C 87E, 11.4.2002, p. 253. (14) JO C 9E, 15.1.2010, p. 11. (15) JO C 212E, 5.8.2010, p. 23. (16) JO C 76E, 25.3.2010, p. 16. (17) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57. (18) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120. (19) Texte adoptate, P7_TA(2010)0262. (20) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 116. (21) Texte adoptate, P7_TA(2010)0376. (22) Texte adoptate, P7_TA(2010)0375. (23) Texte adoptate, P7_TA(2011)0058. (24) Texte adoptate, P7_TA(2011)0086. (25) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49. (26) Texte adoptate, P7_TA(2011)0338. (27) Texte adoptate, P7_TA(2011)0092. (28) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 19. (29) Texte adoptate, P7_TA(2010)0499. (30) Texte adoptate, P7_TA(2011)0383. (31) Texte adoptate, P7_TA(2010)0453. (32) Concluziile Consiliului din 7 martie 2011, Bruxelles. (33) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 79. (34) Texte adoptate, P7_TA(2011)0319. (35) Texte adoptate, P7_TA(2010)0365. (36) Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (COM(2010)0758). (37) EUROSTAT (2009), Raportul Comitetului pentru protecție socială: Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020 a Comitetului pentru protecție socială (10 februarie 2011). (38) Comisia privind factorii sociali determinanți ai sănătății (2008). Recuperarea decalajului într-o generație: instaurarea echității în materie de sănătate acționând asupra determinanților sociali ai sănătății. Raportul final al Comisiei privind factorii sociali determinanți ai sănătății. Geneva, Organizația Mondială a Sănătății.