Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (COM(2011)0446 – C7-0208/2011 – 2011/0193(COD))

P7_TA(2011)0566 A7-0397/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0446),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C7–0208/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0397/2011),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 153/2012.)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2001/112/CE a Consiliului privind sucurile de fructe și anumite produse similare destinate consumului uman (COM(2010)0490 – C7-0278/2010 – 2010/0254(COD))

P7_TA(2011)0567 A7-0224/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0490),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0278/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 ianuarie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 18 noiembrie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7–0224/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2011 în vederea adoptării Directivei 2012/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2001/112/CE a Consiliului privind sucurile de fructe și anumite produse similare destinate consumului uman

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2012/12/UE.)

(1) JO C 84, 17.3.2011, p. 45.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe de uz casnic (COM(2010)0597 – C7-0356/2010 – 2010/0298(COD))

P7_TA(2011)0568 A7-0246/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0597),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0356/2010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 martie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 15 noiembrie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0246/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 decembrie 2011 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce priveşte utilizarea fosfaţilor şi a altor compuşi ai fosforului în detergenţii de rufe destinaţi consumatorilor şi în detergenţii pentru maşini automate de spălat vase destinaţi consumatorilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, REgulamentul (UE) nr.259/2012/UE.)

(1) JO C 132, 3.5.2011, p. 71.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (11226/2011 – C7-0201/2011 – 2011/0139(NLE))

P7_TA(2011)0569 A7-0394/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11226/2011),

–  având în vedere proiectul de protocol între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (11225/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0201/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare (A7-0394/2011),

1.  nu aprobă încheierea protocolului,

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a informa Consiliul că protocolul nu poate fi încheiat;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Maroc.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2011 privind componența numerică a comisiilor permanente (2011/2838(RSO))

P7_TA(2011)0570 B7-0619/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere decizia sa de la 15 iulie 2009 privind numărul de membri ai comisiilor parlamentare(1),

–  având în vedere articolul 183 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât este necesar să asigure continuitatea lucrărilor sale,

B.  întrucât, în urma intrării în vigoare a protocolului de modificare a Protocolului nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii, noii deputați au dreptul să participe la lucrările Parlamentului European și ale organelor sale, bucurându-se pe deplin de drepturile lor,

1.  hotărăște să modifice, după cum urmează, componența numerică a comisiilor parlamentare:

(1) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 34.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2011 privind componenţa numerică a delegațiilor interparlamentare, a delegațiilor la comisiile parlamentare mixte, precum și a delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la Adunările Parlamentare multilaterale (2011/2839(RSO))

P7_TA(2011)0571 B7-0620/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere Decizia sa din 14 septembrie 2009 privind numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la Adunările Parlamentare multilaterale(1),

–  având în vedere articolul 198 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât este necesar să asigure continuitatea lucrărilor sale,

B.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Protocolului de modificare a Protocolului nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii, noii deputați au dreptul să participe la lucrările Parlamentului European și ale organelor sale, bucurându-se pe deplin de drepturile lor,

1.  decide să modifice după cum urmează componența numerică a delegațiilor interparlamentare de mai jos:

(1) JO C 224 E, 19.8.2010, p. 36.

Decizia Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la recomandarea Consiliului privind numirea unui membru în cadrul Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene (17227/2011 – C7-0459/2011 – 2011/0819(NLE))

P7_TA(2011)0572 A7-0443/2011

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 1 decembrie 2011 (17227/2011),

–  având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul European (C7-0459/2011),

–  având în vedere articolul 109 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0443/2011),

A.  întrucât, prin scrisoarea din 1 decembrie 2011, Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea lui Benoît Coeuré ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani;

B.  întrucât Comisia sa pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și, astfel cum decurge din articolul 130 din tratat, imperativul independenței totale a BCE; întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;

C.  întrucât comisia a organizat apoi, la 12 decembrie 2011 o audiere de o oră și jumătate a candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului de numire a lui Benoît Coeuré ca membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului și guvernelor statelor membre.

Rezoluția Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la viitorul Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (2011/2949(RSP))

P7_TA(2011)0573 RC-B7-0692/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc [Regulamentul (CE) nr. 764/2006 al Consiliului din 22 mai 2006(1)],

–  având în vedere proiectul de protocol între Uniunea Europeană şi Regatul Maroc de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc (11225/2011),

–  având în vedere procedura de aprobare prevăzută la articolul 43 alineatul (2) și la articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0201/2011),

–  având în vedere avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru bugete anexate la recomandarea Comisiei pentru pescuit (A7-0394/2011),

–  având în vedere expunerea de motive care face parte din recomandarea Comisiei pentru pescuit (A7-0394/2011) și în care sunt prezentate deficiențele protocolului actual cu valabilitatea de un an,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit evaluării externe ex post comandate de Comisie, protocolul actual prezintă în mod clar un raport cost-beneficii nesatisfăcător ca urmare a ratei scăzute de utilizare a posibilităților de pescuit negociate, a pescuitului excesiv, precum și ca urmare a nesoluționării problemelor ecologice și sociale;

B.  întrucât orice viitor protocol negociat de Comisie trebuie să abordeze problemele grave care decurg din aplicarea anterioarelor și actualelor protocoale;

C.  întrucât acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului ar trebui să urmărească îndeplinirea obiectivelor economice și sociale, pe baza unei strânse cooperări în domeniile științific și tehnic pentru a asigura o exploatare sustenabilă a resurselor halieutice,

1.  solicită Comisiei să devanseze negocierile cu privire la un nou protocol pentru a exclude situația în care se impune aplicarea provizorie a protocolului din cauza faptului că Parlamentul nu și-a dat încă aprobarea;

2.  solicită Comisiei să se asigure că orice viitor protocol este sustenabil din punct de vedere economic, ecologic și social, fiind totodată reciproc avantajos;

3.  solicită Comisiei să se asigure că principiul conform căruia navele UE pot beneficia de acces numai la stocurile excedentare este respectat în toate protocoalele viitoare; subliniază, mai ales, că trebuie să existe o evaluare riguroasă pentru toate stocurile;

4.  solicită Comisiei să se asigure că în temeiul viitorului protocol posibilitățile de pescuit sunt adaptate în funcție de recomandările științifice și de evaluarea științifică a stocurilor, precum și în funcție de nevoile sectorului pescuitului; insistă, de asemenea, asupra faptului că deciziile privind măsurile tehnice și posibilitățile de pescuit trebuie să fie luate pe baza recomandărilor științifice și în consultare cu pescarii;

5.  solicită Comisiei să se asigure că orice viitor protocol contribuie la dezvoltarea sistemului marocan de gestionare a pescuitului, inclusiv controlul și supravegherea, cercetarea științifică, dezvoltarea flotelor locale, formarea, etc.;

6.  solicită Comisiei să se asigure că sprijinul sectorial este utilizat mai eficient și insistă asupra faptului că monitorizarea trebuie să fie mai eficace; consideră că Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului trebuie să includă mecanisme eficiente de supraveghere pentru a garanta că fondurile alocate pentru dezvoltare și, în special pentru îmbunătățirea infrastructurii în sectorul pescuitului, sunt utilizate în mod corespunzător;

7.  solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru a obține datele necesare cu privire la punerea în aplicare a protocolului, conferind astfel o mai mare transparență procedurii legislative;

8.  solicită Comisiei să introducă în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului clauza referitoare la respectarea drepturilor omului care este inclusă de asemenea în rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(2);

9.  solicită Comisiei să se asigure că viitorul protocol respectă pe deplin dreptul internațional și aduce beneficii tuturor grupurilor afectate ale populațiilor locale;

10.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului un raport detaliat în scris care prezintă măsura în care s-a ținut seama de dorințele Parlamentului în viitorul protocol;

11.  solicită , de asemenea, Comisiei să respecte Acordul-cadru interinstituțional și rolul Parlamentului European, în conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, statelor membre, precum și guvernului Marocului.

(1) JO L 141, 29.5.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2010)0434.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE (2011/2177(INI))

P7_TA(2011)0574 A7-0428/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, și în special articolul 21, articolul 42, articolul 45 și articolul 46, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și protocoalele la acesta, în special Protocolul nr. 10,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate (SES) intitulată „O Europă sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum și raportul privind punerea sa în aplicare intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, elaborat sub egida Înaltului Reprezentant al UE și aprobat de către Consiliul European din 11 și 12 decembrie 2008,

–  având în vedere obiectivele stabilite de Consiliul European în decembrie 2008 în materie de consolidare a capabilităților militare europene,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011, 23 mai 2011, 31 ianuarie 2011 și 9 decembrie 2010 privind Politica de securitate și apărare comună (PSAC) cu privire la punerea și utilizarea în comun a capabilităților militare, privind PCSA și, respectiv, privind dezvoltarea capabilităților militare,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/411/PESC din 12 iulie 2011 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Acțiunii comune 2004/551/PESC(1),

–  având în vedere raportul Înaltului Reprezentant privind PSAC, prezentat în cadrul Consiliului Afaceri Externe din 18 iulie 2011,

–  având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității(2),

–  având în vedere Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4) , Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 privind cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(5) și Rezoluția din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune(6), precum și rezoluțiile sale anterioare referitoare la aceeași temă,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0428/2011),

Observații generale

1.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în urma crizei financiare, economice și a datoriilor, au fost operate reduceri fără precedent ale bugetelor pentru apărare în majoritatea statelor membre, precum și de posibilele efecte negative ale acestor măsuri asupra capabilităților militare și, prin urmare, asupra capacității UE de a prelua efectiv responsabilitățile sale de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de consolidare a securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, în cazul în care statele membre nu vor reuși să compenseze aceste pierderi printr-o mai mare coordonare și cooperare la nivel european; subliniază, în acest sens, că apărarea constituie un bun public care are un impact asupra securității tuturor cetățenilor europeni și că toate statele membre trebuie să-și aducă contribuția într-un spirit de cooperare, de asumare comună a responsabilităților și de eficiență în termeni de costuri;

2.  avertizează că reducerile necoordonate din bugetele pentru apărare ar putea determina o pierdere completă a anumitor capabilități militare ale Europei; salută și sprijină, prin urmare, încurajarea adresată de Consiliu statelor membre de a face schimb de informații, dacă este cazul, și de a mări transparența privind reducerile actuale și viitoare ale bugetelor pentru apărare și solicită o evaluare a impactului acestor reduceri bugetare asupra dezvoltării capabilităților aflate în sprijinul PSAC; reamintește că intervenția în Libia a demonstrat clar că nici măcar o coaliție a unor țări europene nu este în măsură să efectueze o operațiune de acest tip, fără sprijinul SUA;

3.  ia act de dependența, în continuare disproporționată, de Statele Unite în materie de apărare, având în vedere faptul că SUA au ajuns să suporte 75 % din cheltuielile de apărare ale Alianței Nord-Atlantice și, prin urmare, de necesitatea ca aliații europeni să preia o parte mai mare din cheltuielile de apărare; constată cu îngrijorare că reducerile bugetare recente reprezintă continuarea unui model de investiții și cheltuieli insuficiente în domeniile securității și apărării, model persistent în statele membre de peste un deceniu;

4.  într-un mediu de securitate din ce în ce mai complex și mai imprevizibil, solicită tuturor statelor membre să coopereze mai strâns și să își coordoneze acțiunile împotriva amenințărilor comune identificate în Strategia europeană de securitate (SES), asumându-și în întregime partea lor de responsabilitate pentru pacea și securitatea Europei, a regiunilor învecinate și a lumii în ansamblu; admițând faptul că nu toate amenințările sunt de natură militară și că UE dispune de o varietate de instrumente pentru prevenirea și gestionarea crizelor, cum ar fi capabilitățile civile și instrumentele de asistență tehnică, reamintește statelor membre angajamentele repetate, asumate inclusiv în tratat și în concluziile Consiliului European, de a-și îmbunătăți capabilitățile militare și le solicită să se asigure că aceste angajamente sunt respectate;

5.  își reiterează opinia că o capacitate de apărare europeană consolidată va mări autonomia strategică a UE și va avea o contribuție importantă la securitatea colectivă în contextul NATO și al altor parteneriate; subliniază potențialul dispozițiilor în acest sens din Tratatul de la Lisabona și îndeamnă statele membre să implementeze cooperarea structurată permanentă, să definească condițiile de aplicare ale clauzelor de solidaritate și de apărare reciprocă și să folosească în totalitate potențialul Agenției Europene de Apărare;

6.  fără a neglija nivelurile diferite de ambiție, subliniază că cheltuielile anuale de apărare cumulate ale statelor membre se ridică la 200 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă doar aproximativ o treime din bugetul pentru apărare al SUA, o sumă care este totuși considerabilă și care demonstrează costurile non-Europei în domeniul apărării;

7.  regretă modul în care sunt cheltuite majoritatea acestor fonduri, pe baza unor decizii naționale necoordonate de planificare a apărării, ceea ce determină nu doar mari discrepanțe persistente în materie de capabilități, dar și capacități în exces și dublări inutile, precum și o industrie și piețe fragmentate, ceea ce conduce la faptul că UE nu dispune nici de vizibilitatea, nici de resursele și nici de influența pe care ar trebui să i le confere cele 200 de miliarde EUR pentru cheltuieli;

8.  consideră că se poate folosi criza economică și financiară ca o oportunitate pentru integrarea politicilor de apărare ale, UE deoarece acest lucru poate oferi impulsul pentru crearea și, în cele din urmă, implementarea a unor reforme ambițioase începute de mult timp;

9.  având în vedere toate acestea, solicită statelor membre să accepte faptul că o cooperare mai strânsă este cea mai bună cale de urmat, în special prin: (A) o mai bună planificare a apărării, care să includă armonizarea cerințelor militare și măsuri de creștere a interoperabilității, (B) punerea și utilizarea în comun a anumitor capabilități și structuri de sprijin, (C) o cooperare consolidată în cercetarea și dezvoltarea tehnologică, (D) facilitarea colaborării și consolidării în sectorul industrial și (E) optimizarea achizițiilor și eliminarea barierelor comerciale, iar astfel statele membre își pot dezvolta capabilitățile într-un mod mai eficient din punctul de vedere al costurilor și fără efecte adverse asupra suveranității lor;

10.  subliniază că UE dispune de instrumente și mecanisme, prezentate în continuare, care pot ajuta statele membre să îndeplinească aceste obiective, inclusiv prin identificarea domeniilor în care există posibilitatea unor finanțări mai substanțiale la nivel european (F);

11.  recunoaște că, în plus, întreținerea unei baze industriale și de producție adecvate și asigurarea securității aprovizionării sunt chestiuni fundamentale pentru apărarea națională, care nu trebuie să fie organizate exclusiv pe obiective financiare;

12.  consideră că o concentrare majoră a tuturor eforturilor UE în domeniul apărării, ca răspuns la criza financiară, ar trebui să fie realizată de Agenția Europeană de Apărare (AEA), care are potențialul de a acoperi o gamă largă de reforme profunde ale politicilor și de planificare, dar care nu este în măsură să facă acest lucru în formatul actual; solicită o actualizare a formatului AEA, având în vedere că o creștere a bugetului său, a personalului, a domeniilor sale de responsabilitate și a atribuțiilor sale generale ar fi rentabilă pe termen lung, conferindu-i capacitatea de a fi mai eficientă în optimizarea sectorului apărării al UE, având ca sarcină specifică evitarea unor dublări costisitoare și a unor politici de apărare nesustenabile din punct de vedere financiar;

(A)O mai bună coordonare a planificării în domeniul apărării

13.  reiterează solicitarea către statele membre de a efectua analize sistematice ale cerințelor în domeniul securității și apărării, plecând de la criterii comune și unui calendar armonizat; sugerează că acestea s-ar putea transforma într-o activitate regulată, legată de procedurile bugetare, un fel de „semestru european” al revizuirilor în domeniul securității și al apărării;

14.  subliniază că aceste analize coordonate ar putea pune capăt culturii izolării din planificările naționale din domeniul apărării și ar putea institui o platformă pentru discuții structurate, care să permită statelor membre să aibă o viziune mai largă, o perspectivă europeană, înainte de a lua decizii strategice fundamentale cu privire la capabilitățile lor de apărare; subliniază faptul că inițiativa ar trebui să completeze, pentru statele membre în cauză, coordonarea acestora în cadrul procesului de planificare a apărării al NATO;

15.  solicită din nou o Carte albă a UE în domeniul securității și apărării care să dezvolte și să implementeze Strategia de securitate europeană, definind mai bine obiectivele, interesele și necesitățile UE în materie de securitate și apărare, în raport cu mijloacele și resursele disponibile, luând în considerare, de asemenea, aspectele netradiționale ale securității; subliniază că această Carte albă ar trebui elaborată și actualizată regulat pe baza revizuirilor naționale, oferind, totodată, o referință pentru acestea și corelând planificările naționale în domeniul apărării cu o perspectivă comună asupra securității și o evaluare comună a amenințărilor; subliniază că o astfel de Carte albă, prin faptul că stabilește o viziune comună asupra provocărilor și soluțiilor, va crea încredere și va oferi orientări strategice punctuale asupra formei pe care ar trebui să o adopte forțele UE;

16.  reamintește că Tratatul de la Lisabona a consolidat rolul Agenției Europene de Apărare (AEA) de sprijinire a statelor membre în eforturile lor de îmbunătățire a capabilităților militare pentru Politica de securitate și apărare comună; sugerează, prin urmare, ca statele membre să solicite agenției să analizeze modul în care ar putea îmbunătăți coordonarea planificării apărării în Europa; în plus, reamintește că, prin tratat, AEA are sarcina de a verifica respectarea angajamentelor privind capabilitățile și de a promova armonizarea nevoilor operaționale, și solicită o mai bună îndeplinire a acestor sarcini; recomandă, ca în prim pas în introducerea „semestrului european”, ca statele membre să prezinte AEA, pentru recomandări, proiectele lor de revizuire ale securității și apărării naționale și să le evalueze, în special din perspectiva priorităților în ceea ce privește capabilitățile, stabilite de consiliul de conducere al AEA în cadrul Planului de dezvoltare a capabilităților, dar și din perspectiva planurilor celorlalte state membre și Procesului de planificare a apărării al NATO; consideră că, în timp cât mai scurt, AEA ar trebui, de asemenea, să joace un rol important în definirea unei politici europene în domeniul capabilităților și armamentelor ;

17.  consideră că, într-o a doua etapă, statele membre ar trebui să se consulte reciproc pentru a-și armoniza cerințele militare și a examina toate opțiunile pentru a crește eficiența în raport cu costurile prin acorduri la nivelul UE, la nivel regional, bilateral sau prin alte înțelegeri;

18.  solicită, de asemenea, statelor membre să abordeze, în cadrul acestui proces de consultare, problema capacităților în exces, în special în ceea ce privește echipamentul și personalul cu o prioritate mai mică în operațiuni;

(B)Punerea și utilizarea în comun a capabilităților

19.  este ferm convins că punerea și utilizarea în comun a capabilităților nu mai este o opțiune, ci o necesitate; susține statele membre în eforturile lor de identificare a celor mai promițătoare proiecte, ca parte a procesului inițiat la reuniunea ministerială de la Ghent, din septembrie 2010, și în concordanță cu inițiativa germano-suedeză din noiembrie 2010, recunoscând totodată faptul că punerea și utilizarea în comun nu pot înlocui dezvoltarea efectivă a capabilităților, ci o vor consolida și îmbunătăți; ia act de primul set de proiecte facilitat de AEA și susținut de Consiliu la 1 decembrie 2011 și invită statele membre și AEA să prezinte detalii cu privire la progresele înregistrate în direcția unor rezultate concrete și să determine alte posibilități până cel târziu în primăvara anului 2012; îndeamnă statele membre, mai ales pe cele din Triunghiul de la Weimar, dar și pe cele care participă la aranjamentul Weimar Plus, să asigure succesul inițiativelor de punere și utilizare în comun, acționând ca un motor politic;

20.  subliniază că, în special în sectoare precum transportul strategic și tactic, sprijin logistic, mentenanța, capabilitățile spațiale, apărarea cibernetică, asistența medicală, educația și instrucția, precum și în unele capabilități de nișă, statele membre ar avea mult de câștigat în urma punerii și utilizării în comun a unor funcții și dotări, fără a se crea dependențe semnificative care să le limiteze suveranitatea în procesul decizional; încurajează puternic inițiativele de reducere discrepanțele în domeniul capabilităților în sectoare precum elicopterele de transport, realimentarea cu combustibil în aer, supravegherea maritimă, vehiculele aeriene fără pilot, protecția împotriva riscurilor de natură chimică, biologică, radiologică și nucleară, neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate, comunicarea prin satelit, sistemele de comandă și control, senzorii și platformele ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), inclusiv alternative la sistemele de sateliți, cum ar fi vehiculele de înaltă altitudine și mare anduranță (High Altitude Long Endurance – HALE), vehicule aeriene fără pilot (UAV), precum și tehnologiile ecologice necesare pentru a atinge o mare autonomie operațională și o eficiență crescută din punctul de vedere al costurilor;

21.  subliniază că punerea în comun a resurselor trebuie să fie însoțită de o specializare aprofundată pentru ca statele membre care renunță la anumite capabilități să poată fi sigure că alte state membre le vor furniza aceste capabilități și recunoaște că acest lucru va necesita un angajament politic ferm al guvernelor naționale;

22.  invită statele membre să folosească în mod creativ diferitele modele de punere și utilizare în comun care pot fi identificate, cum ar fi: (1) punere în comun prin deținerea în comun, (2) punerea în comun a dotărilor deținute la nivel național, (3) organizarea în comun a achizițiilor sau (4) asumarea în comun a rolurilor și a responsabilităților, sau combinații ale acestor modele, atunci când este oportun; solicită realizarea unor progrese rapide, mai ales în sectoarele menționate mai sus;

23.  în primul rând, în privința „deținerii în comun”, solicită statelor membre să exploreze toate posibilitățile de a achiziționa în comun unele echipamente de către consorții ale țărilor participante sau de către UE, după modelul inițiativelor de tipul Capabilității de transport aerian strategic, implementată în cadrul NATO, programul AWACS al NATO sau programul Galileo al UE, sau să caute posibilități de finanțare sau de cofinanțare de către UE a echipamentelor achiziționate de către consorții ale statelor membre; subliniază potențialul deținerii în comun a echipamentelor celor mai scumpe, cum este cazul capabilităților spațiale, al UAV-urilor sau al aeronavelor de transport strategic;

24.  în al doilea rând, în privința „punerii în comun a capacităților deținute la nivel național”, consideră că inițiativa privind Comandamentul european de transport aerian (CETA), inițiată de patru state membre, este un exemplu extrem de util, în care utilizarea capabilităților existente este optimizată prin transferul unor competențe către o structură comună, menținând în același timp intactă proprietatea națională asupra dotărilor; consideră că acest model al capabilităților puse în comun, dar separabile, se poate adapta bine și altor sectoare ale sprijinului operațional, cum ar fi elicopterele de transport, aeronavele de patrulare maritimă sau capacitățile pentru transportul maritim militar; consideră că orice delegare de competențe către o structură integrată trebuie să fie flexibilă și să nu impună participanților să delege același tip de competențe, pentru a evita riscul alinierii la cel mai mic numitor comun; consideră, cu toate acestea, că ar fi de dorit ca statele membre să ofere capabilități naționale adaptate pentru toate sarcinile CETA;

25.  în al treilea rând, în privința „organizării în comun a achizițiilor”, precum în programul A400M, subliniază potențialele beneficii ale achizițiilor în comun în termeni de economii de scară, construind o bază industrială viabilă, creând interoperabilitate și generând posibilități ulterioare de punere și utilizare în comun în ceea ce privește sprijinul intern, mentenanța și instrucția; regretă faptul că aceste beneficii sunt adesea pierdute din cauza diferitelor cerințe și acorduri de distribuire a sarcinilor, ca în cazul programului Eurofighter; pentru a realiza toate economiile posibile, subliniază importanța menținerii unei configurații comune a echipamentului procurat în comun pe durata întregului său ciclu de viață, pentru a facilita sprijinul comun în cadrul serviciilor; invită statele membre să ia în considerare, de asemenea, posibilitatea punerii în comun a serviciilor externalizate;

26.  în al patrulea rând, cu privire la „asumarea comună a rolurilor și a sarcinilor”, consideră că un exemplu pozitiv este dat de inițiative precum cooperarea franco-belgiană în pregătirea piloților de luptă, acordul franco-britanic privind utilizarea în comun a portavioanelor, inițiativa franco-germană privind pregătirea piloților de elicopter sau cooperarea maritimă belgiano-neerlandeză, în care o serie de structuri naționale de sprijin sunt utilizate în comun cu partenerul; subliniază în special oportunitățile din domeniul educației, instruirii și exercițiilor, cu precădere în privința frecventării academiilor militare, a utilizării modalităților de testare și evaluare și a dotărilor pentru pregătirea piloților; în cazul unor capabilități de nișă, consideră că asumarea în comun a rolurilor și a responsabilităților este, pentru majoritatea statelor membre, singurul mod viabil de a-și asigura accesul la unele capabilități rare precum unitățile CBRN sau aeronavele sanitare;

27.  reamintește rolul important al AEA, definit în tratat, în propunerea proiectelor multilaterale, coordonarea programele statelor membre și gestionarea programelor de cooperare în domeniul cercetării și tehnologiei; evidențiază proiectele conduse de AEA care sunt deja operaționale, precum Programul de pregătire a piloților de elicoptere și laboratoarele de criminalistică dislocabile, utilizate pentru neutralizarea dispozitivelor explozive improvizate, folosit în Afganistan, și solicită să se avanseze mai mult în alte inițiative, cum ar fi Flota aeriană europeană de transport (FAET); solicită statelor membre să folosească potențialul agenției în termeni de asistență administrativă și juridică și să-i încredințeze managementul inițiativelor lor de cooperare și subliniază necesitatea de a acorda AEA mijloacele necesare pentru a face față creșterii responsabilităților sale;

28.  consideră că inițiativele bilaterale și regionale de cooperare, cum ar fi acordurile franco-britanice din 2010, Cooperarea nordică în materie de apărare și Cooperarea baltică în materie de apărare, reprezintă demersuri importante pentru a eficientiza utilizarea resurselor și a diminua discrepanțele în domeniul capabilităților pe termen scurt; ia act de propunerile referitoare la cooperări similare în alte regiuni, cum ar fi cea dintre țările grupului Visegrád; consideră, cu toate acestea, că există încă diferențe structurale semnificative care trebuie rezolvate în mod coordonat, la nivelul UE, și, în consecință, la un anumit moment, aceste aranjamente bilaterale și regionale vor trebui integrate într-o perspectivă europeană mai largă, asigurându-se că astfel de inițiative contribuie la dezvoltarea PSAC și nu acționează, în niciun caz, împotriva acesteia; în acest context, consideră că AEA ar trebui să aibă un rol în asigurarea coerenței generale a eforturilor și încurajează analizarea în continuare a modului în care dispozițiile tratatului cu privire la cooperarea structurată permanentă ar putea oferi un cadru general de coordonare;

29.  consideră că un Cartier General Operațional civilo-militar al UE, a cărui înființare a fost cerută în repetate rânduri, ar consolida substanțial capacitatea UE de a contribui la pacea și securitatea internațională, și, mai mult, ar permite pe termen lung realizarea unor economii pentru bugetele naționale datorită punerii și utilizării în comun ; subliniază că este nevoie de orientările politice ale Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant și solicită acestuia să continue activitățile legate de inițiativa de la Weimar și să analizeze opțiunile juridice pentru înființarea cât mai rapidă a unei Capacități autonome de planificare și comandă operațională, care să cuprindă două linii de comandă separate (civilă și militară), după modelul prezentat Consiliului în iulie 2011;

30.  salută inițiativa „Apărării inteligente” din cadrul NATO și reiterează importanța unei coordonări continue și a deconflictualizării între UE și ale NATO la toate nivelurile, pentru a evita suprapunerile inutile; evidențiază faptul că o intensificare a cooperării practice UE-NATO, în special în ceea ce privește răspunsurile la provocările crizei financiare, este imperios necesară; solicită, în special AEA și Comandamentului Aliat pentru Transformare, să coopereze îndeaproape pentru a asigura că proiectele de punere și utilizare în comun ale celor două organizații sunt complementare și sunt întotdeauna implementate în cadrul cu cea mai mare valoare adăugată;

31.  constată potențialul punerii în comun a resurselor de apărare cibernetică, având în vedere integrarea sistemelor cibernetice europene și necesitatea de a răspunde nevoii unei mai mari coordonări a UE în acest domeniu;

(C)Susținerea cercetării și a dezvoltării tehnologiei în domeniul apărării

32.  reamintește importanța cercetării și inovării în sectorul securității și apărării, ca bază a competitivității și reziliența industriei de apărare europene, precum și importanța sa în îndeplinirea obiectivelor din Strategia Europa 2020 privind creșterea sustenabilă; subliniază că activitățile actuale din domeniul cercetării și tehnologiei (C&T) vor avea o importanță decisivă pentru utilizarea cu succes a viitoarelor evoluții tehnologice; regretă faptul că doar 1% din cheltuielile totale de apărare ale țărilor UE sunt cheltuite pentru C&T, în timp ce peste 50% continuă să fie alocate pentru personal, și regretă în special faptul că, pentru majoritatea statelor membre, acest procent este chiar mult sub 1%; solicită insistent statelor membre, ca o chestiune prioritară, să excludă C&T din reducerile de cheltuieli;

33.  regretă faptul că potențialul economiilor de scară al proiectelor de colaborare rămâne foarte puțin utilizat, aproape 85% din cheltuielile pentru C&T fiind încă la nivel național, iar cea mai mare parte din suma rămasă este cheltuită la nivel bilateral, și nu multinațional, conducând la fragmentarea acesteia între statele membre; reamintește că miniștrii europeni ai apărării au convenit, în luna noiembrie 2007, criterii colective pentru a crește cheltuielile pentru C&T în domeniul apărării la 2 % din totalul cheltuielilor de apărare și să majoreze cheltuielile europene pentru colaborare în materie de C&T în domeniul apărării la un nivel de 20 %;

34.  subliniază rolul fundamental al AEA în coordonarea și planificarea activităților comune de cercetare din domeniul apărării; subliniază beneficiile cooperării în domeniul cercetării în ceea ce privește îmbunătățirea interoperabilității și, în cele din urmă, o mai mare omogenitate a echipamentelor și capabilităților forțelor armate naționale, având în vedere faptul că cercetarea este prima etapă din orice program destinat echipamentelor;

35.  reamintește că există din ce în ce mai multe tehnologii cu dublă utilizare și subliniază, de aceea, importanța creșterii complementarității și sinergiilor între programele europene de cercetare în domeniul apărării și al securității civile; încurajează AEA și Comisia să continue coordonarea în Cadrul european de cooperare, pentru a maximiza sinergiile cu tema „Securitate” din Programul-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, în special în domenii precum protecția CBRN, contramăsurile împotriva dispozitivelor explozive improvizate, sisteme aeriene nepilotate, supravegherea maritimă, managementul și procesarea informațiilor, precum și apărarea cibernetică;

36.  subliniază în special, că cercetarea în domeniul securității trebuie să fie păstrată ca o componentă independentă în următorul program Horizon 2020; este de opinie că aria de studiu a temei consacrate securității ar trebui lărgită pentru a reflecta necesitatea transferului de inovații și tehnologii între industria civilă și cea de apărare, dar susține că tema ar trebui să își păstreze caracterul preponderant civil, ținând totodată seama de toate cerințele relevante referitoare la apărare din cadrul programelor și proiectelor;

37.  subliniază că, așa cum rezultatele cercetării în domeniul civil au adesea aplicații în domeniul apărării, rezultatele cercetării din domeniul apărării aduc frecvent beneficii întregii societăți; reamintește, în special, exemplele internetului și GPS-ului; consideră că, pe termen lung, s-ar putea avea în vedere acordarea unei mai mari atenții cercetării în domeniul apărării în cadrul următoarelor programe-cadru, pentru a stimula cercetarea europeană efectuată în colaborare și pentru a contribui la reunirea fondurilor naționale dispersate;

38.  subliniază, cu toate acestea, că nu trebuie transferate niciun fel de resurse de la cercetarea civilă și că orice cercetare în domeniul apărării finanțată de UE ar trebui să urmărească, în primul rând, obiectivul dezvoltării unor capabilități UE de gestionare a crizelor și să se concentreze asupra cercetării cu aplicații duble;

39.  reamintește faptul că, în conformitate cu baza legală a celui de al 7-lea Program-cadru (PC7), activitățile de cercetare susținute de PC7 ar trebui să respecte principiile etice fundamentale, inclusiv cele reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; invită Comisia Europeană să îmbunătățească modalitatea de aplicare a principiilor etice în cadrul evaluării criteriilor de eligibilitate pentru participarea la programele de cercetare din PC7, în domeniul „securitate”; invită, de asemenea, Comisia să realizeze o evaluare a impactului etic și la nivelul societății, astfel încât un element standard al fiecărui proiect să fie finanțat în cadrul PC7 și al viitoarelor programe de cercetare.

40.  subliniază că prevederile articolului 185 din TFUE permit o contribuție a UE la programele de cercetare și dezvoltare existente, realizate de un grup de state membre; consideră că s-ar putea examina posibilitatea de a folosi acest articol pentru a accelera dezvoltarea capabilităților necesare pentru operațiunile și misiunile PSAC;

41.  reamintește, de asemenea, că ar trebui urmărite sinergiile, la fel de importante, cu programele spațiale europene și încurajează continuarea coordonării dintre AEA, Comisie și Agenția Spațială Europeană, în Cadrul european de coordonare, în special în ceea ce privește observarea Pământului din spațiu și monitorizarea situațională a spațiului; solicită o coordonare strânsă a programelor de observare a Pământului MUSIS, GMES și EDRS, precum și armonizarea standardelor pentru infrastructurile civile și militare de date spațiale; solicită continuarea finanțării proiectului GMES din bugetul UE în viitorul cadru financiar multianual (2014-2020);

(D)Construirea unei baze tehnologice și industriale a apărării europene

42.  reamintește necesitatea realizării de progrese în consolidarea bazei tehnologice și industriale a apărării europene, întrucât, având în vedere complexitatea din ce în ce mai mare a tehnologiilor, competiția internațională din ce în ce mai acerbă și reducerea bugetelor pentru apărare, industria apărării nu mai poate fi susținută exclusiv la nivel național în niciun stat membru al UE; regretă faptul că, deși s-a ajuns la un anumit nivel de concentrare în industriile aerospațiale europene, sectoarele echipamentelor terestre și navale sunt încă extrem de fragmentate între state; avertizează statele membre asupra posibilității ca reducerile investițiilor în domeniul apărării să expună industria a apărării și inovarea tehnologică europeană riscului de a fi preluate de puteri terțe, cu interese strategice diferite;

43.  consideră că armonizarea cerințelor militare, printr-o serie de analize coordonate privind securitatea și apărarea, descrise la punctul (A), ar trebui să conducă la o armonizare a achizițiilor de echipament între statele membre ale UE, aceasta fiind prima cerință pentru a crea condiții, din punctul de vedere al cererii, pentru o restructurare transnațională reușită a industriei apărării din Europa;

44.  recunoscând că una dintre consecințele probabile ale restructurării va fi renunțarea la unele capacități industriale naționale care nu sunt viabile, subliniază că orice plan pe termen mediu și lung pentru o astfel de restructurare ar trebui să fie conceput în așa fel încât să aibă cel mai mic impact posibil asupra locurilor de muncă; recomandă, prin urmare, o mai mare reorientare și sinergii mai mari, bazate pe o mai mare specializare, interoperabilitate și complementaritate; solicită o mai bună utilizare a finanțărilor UE, cum ar fi Fondul social european și din Fondul european pentru adaptare la globalizare, pentru a sprijini capacitatea de anticipare și de adaptare la schimbări;

45.  subliniază că promovarea unei baze tehnologice și industrial a apărării europene poate crea locuri de muncă sustenabile pentru cetățenii europeni în industriile apărării din UE;

46.  subliniază, de asemenea, în contextul restructurării sectorului, importanța evitării riscurilor pentru securitatea aprovizionării; solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte cât mai curând un regim cuprinzător și ambițios, la nivelul întregii UE, de securitate a aprovizionării, bazat pe un sistem de garanții reciproce; solicită statelor membre, ca un prim pas spre acest obiectiv, să exploateze la maximum potențialul Directivei privind transferurile și să accelereze operaționalizarea Acordului-cadru din 2006 pentru securitatea aprovizionării în situații de urgență operațională;

47.  încurajează AEA să continue dezvoltarea unei perspective europene comune asupra unor capacități industriale critice, care să fie menținute sau dezvoltate în Europa; ca parte a acestui proces, invită Agenția să analizeze dependențele de tehnologiile și sursele de aprovizionare din afara Europei pentru realizarea autonomiei strategice europene și să prezinte recomandări concrete statelor membre, în conformitate cu activitatea Comisiei Europene, care are, de asemenea, anumite programe destinate diminuării dependenței de aprovizionare și a dependenței energetice a Uniunii Europene;

48.  consideră că programele de colaborare în domeniul armamentelor, cum ar fi cele inițiate de AEA și conduse de Organizația pentru Organizația de Cooperare Comună în domeniul Armamentelor (OCCAR), reprezintă un instrument esențial de reducere a costurilor de dezvoltare, de susținere a consolidării sectorului, de stimulare a standardizării și interoperabilității și de stimulare a competitivității globale; subliniază rolul AEA în facilitarea transformării necesităților în materie de capabilități în programe de cooperare și în identificarea oportunităților de cooperare în fazele inițiale ale ciclului de viață; solicită AEA să-și continue activitatea legată de baza de date colectivă, pentru a face legături între proiectele naționale și oportunitățile de cooperare, și încurajează statele membre să alimenteze această bază de date; solicită AEA să elaboreze un Ghid de bune practici pentru cooperarea din sectorul armamentelor, așa cum se prevede în Strategia europeană de colaborare în domeniul armamentelor;

49.  solicită statelor membre să evite acordurile rigide de distribuire a sarcinilor în programele comune de armament, întrucât a constatat că principiul de „juste retour” are efecte negative, în cea ce privește distribuția ineficientă a muncii, conducând la o implementare mai lentă și costuri mai ridicate; solicită ca principiul de „juste retour” să fie înlocuit cu conceptul mult mai flexibil de „echilibru global”, care permite o concurență reală la nivelul UE în cadrul selecției contractorilor, cu condiția să se atingă un nivel de echilibru suficient pentru a garanta faptul că întreprinderile mici și mijlocii pot concura în condiții de egalitate cu cele mari; salută faptul utilizarea conceptului de „echilibru global” în programul comun de investiții al AEA pentru protecția forțelor și solicită Agenției să implementeze acest concept în toate tipurile de activitățile, cu obiectivul ultim de a asigura o concurență corectă pe piața europeană a echipamentelor pentru apărare, ținând seama totodată de interesele întreprinderilor mici și mijlocii;

50.  invită statele membre să se folosească de experiența managerială a OCCAR în implementarea programelor comune, pregătite de AEA, și solicită AEA și OCCAR să încheie un acord administrativ cu privire la cooperarea lor; reamintește faptul că orice stat membru poate face parte din OCCAR dacă dorește și dacă îndeplinește criteriile de aderare;

51.  solicită Comisiei și statelor membre să coopereze pentru asigurarea securității cibernetice ca parte integrantă a sectorului apărării;

52.  constată că noțiunea de „baza tehnologică și industrială de apărare europeană” (EDTIB) nu este încă definită din punct de vedere juridic la nivel european; subliniază, în acest sens, că valoarea adăugată tehnologică generată de amplasarea birourilor de proiectare pe teritoriul statelor membre ar putea fi unul din criteriile importante; încurajează statele membre să analizeze posibilitatea stabilirii unui obiectiv principal al industriei de apărare care să confere o viziune clară pe termen lung pentru dezvoltarea EDTIB;

53.  constată importanța pe care ar avea-o cooperarea industrială transatlantică (pentru o industrie de apărare europeană competitivă), care ar putea facilita accesul la noile tehnologii, ar promova dezvoltarea de produse avansate și ar asigura stimulente pentru reducerea costurilor și a ciclului de producție; constată, de asemenea, potențialul cooperării cu alți parteneri externi;

(E)Crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare

54.  reamintește că, pentru a crește competitivitatea în sectorul apărării europene și, de asemenea, pentru a se asigura protecția adecvată pentru interesele contribuabililor, statele membre trebuie să-și îmbunătățească urgent transparența și deschiderea piețelor lor de echipamente; consideră că Directiva 2009/81/CE privind atribuirea anumitor contracte în domeniul securității și apărării consolidează piața unică, reducând diversitatea normelor privind achizițiile în sectorul apărării și deschizând piețele naționale în favoarea unei competiții mai mari, și reamintește că termenul pentru transpunerea Directivei 2009/81/CE privind atribuirea anumitor contracte în domeniul securității și apărării a expirat la 21 august 2011; solicită Comisiei să prezinte în timp util situația măsurilor de transpunere luate de statele membre și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura transpunerea lor la timp și într-un mod consistent, precum și implementarea corectă a acestora;

55.  subliniază că directiva este adaptată specificului contractelor de achiziții din domeniul apărării și securității și că, în consecință, orice exonerare a contractelor de la legislația UE în temeiul articolului 346 din TFUE poate fi considerată legală doar în cazuri excepționale, justificate corespunzător, în scopul de a proteja interesele fundamentale de securitate națională; solicită Comisiei să se asigure că directiva și derogările în temeiul articolului 346 din TFUE sunt aplicate corect; subliniază că în acest sens ar fi utilă o evaluare a Comisiei privind bunele practici precum și a cazurilor de aplicare defectuoasă a noilor norme;

56.  subliniază că, în contextul actualelor eforturi de modernizare și integrare a cadrului general european de achiziții publice, ar trebui ca obiectivele de simplificare administrativă și de reducere a costurilor să se reflecte în aplicarea practică a directivei, și că, pentru a facilita organizarea de licitații transfrontaliere trebuie revizuite cerințele tehnice incompatibile sau disproporționate, care constituie bariere în cadrul pieței interne; reamintește, în plus, că potențialii subcontractanți nu ar trebui să fie discriminați din motive de naționalitate;

57.  reamintește că regimul instituit de Codul de conduită al AEA privind achizițiile în domeniul apărării și de Codul de bune practici în lanțul de aprovizionare se aplică doar contractelor acoperite de derogarea bazată de articolul 346 din TFUE; invită AEA și Comisia să reevalueze relevanța acestui regim în urma intrării în vigoare a Directivei privind atribuirea contractelor în domeniul apărării;

58.  solicită statelor membre să instituie ca prioritate esențială combaterea corupției în cadrul achizițiilor în domeniul apărării, și anume prin implementarea corespunzătoare a directivei; regretă efectele devastatoare ale corupției, în special în ceea ce privește costurile mărite artificial, achiziția unor echipamente nenecesare, inadecvate sau de o calitate inferioară, obstrucționarea achizițiilor comune și a programelor de colaborare, împiedicând deschiderea pieței și conducând la o povară grea pentru bugetele naționale; pe lângă generalizarea procedurilor de achiziții publice transparente și concurențiale, recomandă insistent respectarea recomandărilor din compendiul de bune practici al NATO/DCAF „Asigurarea integrității și combaterea corupției în domeniul apărării”; atrage atenția asupra unor exemple pozitive, cum ar fi conceptul de „pact pentru integritate în domeniul apărării” între guvern și ofertanți, cu participarea unor monitori independenți, sau controlul parlamentar sistematic în toate stadiile procedurilor de achiziții care depășesc un anumit plafon, practicat în câteva state membre;

59.  subliniază că cerințele referitoare la operațiunile de compensare pot fi justificate, în principiu, numai dacă sunt necesare pentru protecția intereselor majore de securitate, în conformitate cu articolul 346 din TFEU, și că acestea ar trebui să respecte principiile transparenței și nu trebuie mai ales să dea naștere la corupție sau să perturbe funcționarea pieței europene a echipamentelor de apărare;

60.   solicită statelor membre, AEA și Comisiei să colaboreze în vederea eliminării treptate a cerințelor referitoare la compensări, promovând totodată integrarea industriilor statelor membre mai mici în baza tehnologică și industrială a apărării europene, prin alte mijloace decât compensările;

61.  solicită Comisiei și AEA să caute modalități de contracarare și a altor practici de perturbare a pieței, cum ar fi ajutoarele de stat și subvențiile pentru export, bazându-se pe inițiativa AEA de creare a unor condiții concurențiale juste;

62.  consideră că, în contextul bugetar actual, principiul preferinței europene în ceea ce privește achizițiile de echipamente de apărare poate fi considerat o formă de solidaritate europeană; invită Comisia și AEA să prezinte o analiză a costurilor și beneficiilor în cazul procedurii de achiziționare de produse europene în cazul unor anumite echipamente de apărare pentru care trebuie păstrată o independență strategică și în cazul cărora nu există un acces reciproc la piețele din țările terțe; subliniază importanța asigurării unui acces mai mare al produselor europene în domeniul apărării la piețele țărilor terțe;

63.  reamintește că birocrația existentă în obligațiile de licență în comerțul intra-UE cu produse din sectorul apărării are un efect restrictiv asupra consolidării acestui sector și constituie un obstacol major pentru programele transnaționale de colaborare în domeniul armamentelor; reamintește că termenul pentru transpunerea Directivei 2009/43/CE privind transferul produselor din domeniul apărării în UE a expirat la 30 iunie 2011 și că statele membre trebuie să aplice noile norme de la 30 iunie 2012; solicită Comisiei să prezinte în timp util situația măsurilor de transpunere luate de statele membre și să întreprindă tot ce este necesar pentru a asigura implementarea corectă;

64.  solicită statelor membre să utilizeze în mod optim noile licențe generale pentru livrările către forțele armate ale altor state membre, acestea constituind un instrument important de îmbunătățire a securității aprovizionării la nivelul UE;

65.  subliniază că succesul directivei, în special în privința licențelor pentru transferurile între companii, depinde în mare măsură de încrederea reciprocă pe care statele membre o au în sistemele lor de control al exporturilor; solicită statelor membre să respecte întru totul obligațiile stabilite în Poziția comună a Consiliului 2008/944/PESC de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar, și să se asigure că sunt evaluate riguros toate cererile de licență pe baza tuturor celor opt criterii, conform prevederilor; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant să verifice dacă statele membre respectă cele de mai sus, în contextul revizuirii poziției comune, pe baza considerațiilor comerciale și de politică externă, inclusiv respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice în țările importatoare;

66.  reiterează importanța fundamentală a standardizării echipamentelor pentru apărare pentru crearea unei piețe unice europene în sectorul apărării, pentru asigurarea interoperabilității și facilitării cooperării în programele de armament, în proiectele de punere și utilizare în comun, precum și din punctul de vedere al operațiunilor; încurajează AEA, Comisia și organizațiile europene de standardizare (CEN, CENELEC, ETSI), în cooperare cu sectorul apărării și în special cu Agenția de standardizare a NATO, să accelereze procesul de reducere a discrepanțelor în domeniul standardelor dintre industria de apărarea și securitate și cele dintre echipamentele civile și militare; promovează utilizarea și dezvoltarea în continuare a Sistemului european de informații cu privire la standardele din sectorul apărării și a Manualului european pentru procedurile de achiziții din domeniul apărării;

67.  solicită statelor membre și Comisiei să introducă un sistem paneuropean de certificare pentru produsele din sectorul securității și apărării, pentru a pune capăt situației inacceptabile de a cere în fiecare stat membru o testare separată; subliniază că acest proces lent și greoi determină semnificativ creșterea prețurilor de producție și afectează competitivitatea producătorilor, devenind în cele din urmă prohibitivă, mai ales pentru companiile mici; susține activitatea AEA privind navigabilitatea aeriană militară și încurajează statele membre să accelereze activitățile de creare a unei Organizații europene militare comune pentru navigabilitate aeriană, ca un echivalent militar al Agenției europene pentru securitatea aeriană;

68.  subliniază că standardizarea menționată anterior și consolidarea ar trebui să facă parte dintr-un proces determinat de UE, și nu de industrie, în beneficiul intereselor europene și al nevoilor reale ale societății și că participarea la programele comune ale UE și la sinergii ar trebui să fie, în principiu, deschisă tuturor statelor membre;

(F)Găsirea unor noi forme de finanțare la nivelul UE

69.  își exprimă convingerea că, în special în contextul adoptării unui nou cadru financiar multianual, trebuie analizate posibilitățile de a acorda statelor membre, din bugetul UE, un sprijin pentru realizarea obiectivelor Politicii comune de securitate și apărare într-o manieră mai eficientă din punctul de vedere al costurilor;

70.  în concordanță cu cele menționate la punctul (C) de mai sus, solicită consolidarea și extinderea cercetării în domeniul securității, în cadrul Programului-cadru de cercetare, utilizarea prevederilor articolului 185 din TFUE pentru cofinanțarea cercetării existente și a programelor de dezvoltare existente, precum și pregătirea unei noi teme în cercetările din sectorul apărării, cu aplicații civilo-militare, în scopul stimulării colaborării în cercetările din acest domeniu;

71.  consideră că fondurile UE ar trebui utilizate pentru a încuraja cooperarea în materie de educație și pregătire, încurajând crearea unor rețele între industria de apărare, institutele de cercetare și mediul academic; solicită instituirea aranjamentelor necesare pentru a permite plata din bugetul UE a stipendiilor cadeților care participă la programul „Erasmus militar”, pentru a le acorda un tratament egal cu cel al studenților din instituțiile civile de învățământ superior și pentru a facilita, astfel, dezvoltarea unei culturi și a unei abordări comune a securității;

72.  recomandă ca, prin Instrumentul pentru stabilitate, să fie finanțate activitățile Colegiului european pentru securitate și apărare, orientate asupra formării unor experți civili și militari în gestionarea crizelor și în PSAC, și promovarea unei culturi comune a securității în UE;

73.  încurajează dezvoltarea în continuare a rolului Colegiului ca forum al cooperării între academiile de apărare naționale și instituțiile civile de pregătire în domeniul securității, pentru a identifica și dezvolta, de asemenea, între acestea, proiecte de punere și utilizare în comun care să permită realizarea unor economii; solicită statelor membre să transforme acest Colegiu într-o adevărată instituție academică și, având în vedere puternica sa orientare civilo-militară; sugerează finanțarea sa de către UE în următorul cadru financiar multianual;

74.  solicită tuturor actorilor relevanți să analizeze dacă capacitățile deținute de UE, după modelul Galileo - conform punctului (B) - pot constitui o opțiune viabilă și eficientă din punctul de vedere al costurilor, în special în domenii precum transportul strategic și tactic sau supravegherea;

75.  solicită statelor membre, ca o chestiune prioritară, să mărească bugetul AEA, recunoscând valoarea adăugată a Agenției, compensându-se astfel, prin cooperare, reducerile hotărâte la nivel național; regretă faptul că decizia Consiliului privind AEA nu prevede pentru aceasta un cadru bugetar multianual, de tipul bugetului general al UE;

76.  subliniază că Centrul Satelitar al UE, care funcționează cu un buget modest, și-a demonstrat eficiența și valoarea adăugată în cadrul a numeroase operațiuni de securitate și apărare; reamintește cererea tot mai mare de imagini prin satelit, inclusiv în urma evenimentelor recente din Africa de Nord; solicită solicită statelor membre să aloce centrului un buget mai substanțial și, având în vedere în special utilizările sale civilo-militare, consideră că ar trebui să fie finanțat din bugetul UE;

77.  salută eforturile Președinției poloneze a Consiliului de revizuire a mecanismului ATHENA; încurajează statele membre să își intensifice eforturile în stabilirea unui acord privind finanțarea comună; invită statele membre să examineze, în cadrul revizuirii mecanismului ATHENA, posibilitatea extinderii acestuia, astfel încât să ofere și o finanțare comună pentru acțiunile sau achizițiile care vin în sprijinul unei mai mari eficiențe a apărării europene în termeni de costuri, dar care nu pot fi finanțate din bugetul UE, în special o finanțare comună a echipamentelor furnizate;

o
o   o

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.

(1) JO L 183, 13.7.2011, p. 16. (2) JO L 146, 10.6.2009, p. 1. (3) JO L 216, 20.8.2009, p. 76. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0228. (5) Texte adoptate, P7_TA(2010)0419. (6) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 63.

Rezoluția Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la apropiatul Summit UE-Rusia din 15 decembrie 2011 și la rezultatul alegerilor pentru Duma de Stat din 4 decembrie 2011

P7_TA(2011)0575 RC-B7-0693/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special Rezoluția din 9 iunie 2011(1) referitoare la summitul UE-Rusia din 9-10 iunie 2011 și Rezoluția din 17 iunie 2010(2) referitoare la summitul UE-Rusia,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile dintre UE și Rusia, în special Rezoluția din 7 iulie 2011(3) referitoare la pregătirea alegerilor din decembrie 2011 pentru Duma de Stat din Rusia, alături de rezoluţia sa din 16 decembrie 2010 referitor la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Federația Rusă(5) și negocierile inițiate în 2008 cu privire la un nou acord UE-Rusia, precum și „Parteneriatul pentru modernizare” lansat în 2010,

–  având în vedere obiectivul comun al Uniunii Europene și al Rusiei stabilit în declarația comună făcută ca urmare a celui de-al 11-lea Summit UE-Rusia de la Sankt Petersburg din 31 mai 2003, și anume de a crea un spațiu economic comun, un spațiu comun de liberate, securitate și justiție, un spațiu comun de cooperare în materie de securitate externă și un spațiu comun de cercetare și educație, care să includă și aspecte culturale (cele patru „spații comune”),

–  având în vedere declarația finală comună și recomandările reuniunii Comisiei parlamentare de cooperare UE-Rusia din 19-20 septembrie 2011 de la Varșovia,

–  având în vedere declarația comună de la reuniunea Consiliului de parteneriat permanent UE-Rusia privind libertatea, securitatea și justiția din 11 octombrie 2011 de la Varșovia,

–  având în vedere observațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant Catherine Ashton de la cea de a opta reuniune a Consiliului permanent de parteneriat UE-Rusia din 17 noiembrie 2011 de la Moscova,

–  având în vedere cel mai recent Dialog UE-Rusia pe tema drepturilor omului desfășurat la 29 noiembrie 2011,

–  având în vedere Declarația din 6 și 7 decembrie 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant Catherine Ashton cu privire la alegerile pentru Duma de Stat din Federația Rusă,

–  având în vedere concluziile preliminare din 5 decembrie prezentate de Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului al OSCE (OSCE/ODIHR), de Adunarea Parlamentară a OSCE (AP OSCE) și de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) în urma misiunii internaționale de observare a alegerilor pentru Duma de Stat din 4 decembrie 2011,

–  având în vedere agenda summitului UE-Rusia de la Bruxelles din 15 decembrie 2011,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE și Rusia sunt interdependente, atât din punct de vedere economic, cât și politic; întrucât, prin urmare, cooperarea consolidată și relațiile de bună vecinătate dintre UE și Rusia sunt de o importanță majoră pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea Europei și nu numai; întrucât Uniunea Europeană este angajată în continuare în aprofundarea și dezvoltarea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Rusia, pe baza unei adeziunii profunde față de principiile democratice; întrucât încheierea unui acord de parteneriat strategic între UE și Federația Rusă are în continuare o importanță capitală pentru dezvoltarea unui adevărat parteneriat strategic;

B.  întrucât securitatea aprovizionării cu energie reprezintă una dintre cele mai mari provocări pentru UE și este unul dintre principalele domenii de cooperare cu Rusia; întrucât este extrem de important ca UE să adopte o poziție comună și să dea dovadă de o puternică solidaritate internă;

C.  întrucât Rusia, ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, are o responsabilitate comună, alături de ceilalți membri ai Consiliului, de a menține stabilitatea pe scena mondială; întrucât numeroase probleme la nivel internațional, îndeosebi cele din zonele învecinate cu ambele părți (Caucazul de Sud și Republica Moldova), cele din nordul Africii, Siria, Orientul Mijlociu, Iran, cele legate de terorism, securitatea energetică, schimbările climatice și crizele financiare, nu vor putea fi depășite decât printr-o abordare coordonată care să includă Rusia;

D.  întrucât Federația Rusă este membru cu drepturi depline al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și s-a angajat, în consecință, să respecte principiile democrației și drepturile fundamentale; întrucât subzistă încă preocupări legate de situația drepturilor omului, de statul de drept, de independența justiției și de măsurile represive luate împotriva jurnaliștilor și a opoziției;

E.  întrucât în 2011 se împlinesc douăzeci de ani de la dizolvarea URSS, care a reprezentat un eveniment major în istoria europeană; întrucât ar trebui recunoscută contribuția la acest eveniment adusă de cei care s-au opus în mod activ totalitarismului și care au contribuit la eliberarea de acesta;

F.  întrucât, la 12 aprilie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a criticat complexitatea excesivă a procedurilor de înregistrare a partidelor politice din Rusia, care nu respectă standardele electorale stabilite de Consiliul Europei și de OSCE; întrucât există în continuare preocupări majore în legătură cu dificultățile cu care se confruntă partidele politice ce doresc sa participe la alegeri și care dăunează efectiv competiției politice și pluralismului în Rusia și subminează legitimitatea alegerilor;

G.  întrucât în ziua alegerilor au fost consemnate numeroase nereguli, inclusiv cazuri de votare multiplă (așa-numitele „carusele ale autocarelor”), de împiedicare a activității observatorilor din partea partidelor și de umplere cu buletine a urnelor de vot; întrucât poliția a reținut sute de activiști ai opoziției care au încercat să organizeze demonstrații la 4 decembrie 2011 și în zilele următoare la Moscova, Sankt Petersburg și în alte orașe ale Rusiei pentru a protesta împotriva modului în care au fost administrate alegerile;

H.  întrucât, la 10 decembrie 2011, cel puțin 50 000 de persoane au participat la o demonstrație în Piața Bolotnaia din Moscova, solicitând anularea rezultatelor alegerilor din 4 decembrie 2011, organizarea de noi alegeri, demisia șefului comisiei electorale, anchetarea presupuselor manipulări ale buletinelor de vot și eliberarea imediată a protestatarilor arestați; întrucât au avut loc demonstrații similare și în alte orașe ale Rusiei;

I.  întrucât a trecut un an de când Parlamentul European a adresat Consiliului îndemnul ca, „în lipsa unor acțiuni pozitive din partea autorităților ruse de cooperare și investigare a cazului lui Serghei Magnițki, să insiste pentru ca autoritățile ruse să îi aducă pe cei vinovați în fața justiției, precum și să ia în considerare posibilitatea impunerii unei interdicții de intrare în UE a funcționarilor ruși implicați în acest caz”, încurajând totodată „agențiile UE de aplicare a legii să coopereze în vederea înghețării conturilor bancare și a altor active ale funcționarilor ruși în cauză în toate statelor membre ale UE”(6),

1.  își reafirmă convingerea că Rusia rămâne unul dintre cei mai importanți parteneri ai Uniunii Europene în dezvoltarea unei cooperări strategice, partener cu care UE are în comun nu doar interese economice și comerciale, ci și obiectivul de a coopera îndeaproape pe scena internațională;

2.  îndeamnă UE și Rusia să profite de apropiatul summit pentru a imprima un nou impuls negocierilor cu privire la un nou acord de parteneriat și cooperare; își reiterează susținerea pentru un acord cuprinzător, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să cuprindă aspecte de ordin politic, economic și social și să includă toate aspectele referitoare la democrație, statul de drept și respectarea drepturilor omului; își exprimă din nou punctul de vedere conform căruia democrația și drepturile omului trebuie să facă parte integrantă din acest acord, mai ales în ceea ce privește elaborarea și includerea unei clauze eficace și operaționale privind drepturile omului;

3.  solicită să fie depuse eforturi mai semnificative pentru a asigura progresul Parteneriatului pentru modernizare dintre UE și Rusia; este ferm convins că Parteneriatul pentru modernizare va promova reformele, va relansa relațiile dintre UE și Rusia și va dezvolta o cooperare reciproc avantajoasă în materie de comerț, economie și securitate energetică, contribuind în același timp la redresarea economiei mondiale; consideră că Parteneriatul pentru modernizare trebuie să fie strâns asociat unui proces ambițios de reforme interne, care să includă consolidarea instituțiilor democratice și un sistem juridic fiabil; invită, în acest sens, UE și guvernul rus să stabilească măsurile necesare pentru realizarea acestor obiective;

4.  salută finalizarea negocierilor de aderare a Rusiei la OMC, fapt ce va contribui la crearea unui mediu concurențial mai echitabil pentru comunitățile de afaceri ale ambelor părți și va facilita și liberaliza comerțul în economia mondială; subliniază că, odată cu aderarea, Rusia are obligația juridică de a respecta toate normele OMC, inclusiv în ceea ce privește renunțarea la măsurile protecționiste; în acest context, își exprimă preocuparea cu privire la uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus, care a condus la stabilirea de tarife consolidate mai mari; își exprimă convingerea că aderarea Rusiei la OMC se va dovedi a fi un pas important către aprofundarea integrării economice bilaterale, inclusiv prin încheierea negocierilor în curs privind noul acord;

5.  subliniază importanța intensificării parteneriatului din domeniul energiei cu Rusia; reiterează faptul că aprovizionarea cu resurse naturale nu trebuie folosită ca un instrument politic; subliniază importanța colaborării în domeniul energiei pentru ambele părți, întrucât aceasta reprezintă o oportunitate de aprofundare a cooperării economice și comerciale, pe o piață deschisă și transparentă, ținându-se seama pe deplin de nevoia UE de diversificare a canalelor de transport și a furnizorilor de energie; subliniază că principiile interdependenței și transparenței ar trebui să se afle la baza acestei cooperări, alături de accesul egal la piață, la infrastructură și la investiții și alături de un cadru în domeniul energiei obligatoriu din punct de vedere juridic, care să garanteze furnizarea fiabilă și regulată a energiei către toate statele membre ale UE, bazată pe standarde egale;

6.  solicită Consiliului și Comisiei să se asigure că în noul acord de parteneriat dintre UE și Rusia sunt incluse principiile Tratatului privind Carta energiei și ale Protocolului referitor la tranzit anexat la acesta; salută semnarea în februarie 2011 a unui mecanism actualizat de avertizare rapidă, menit să îmbunătățească gradul de coordonare în cazul urgențelor legate de aprovizionare sau de cerere;

7.  subliniază că UE ar trebui să își extindă cooperarea cu Rusia în materie de energie către domenii precum eficiența energetică sau cercetarea în sectorul tehnologiilor pentru surse de energie regenerabile; reamintește că acordurile interguvernamentale și cele comerciale încheiate în domeniul energiei între entități din Rusia și din UE trebuie să respecte obligațiile juridice ale ambelor părți;

8.  îndeamnă Federația Rusă să contribuie mai mult la procesul de combatere a schimbărilor climatice, reducând emisiile de gaze cu efect de seră la nivel intern și participând la negocierile internaționale privind crearea unui cadru de politică cuprinzător în domeniul combaterii schimbărilor climatice pentru perioada de după 2012 în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto; subliniază, în acest context, că, pentru a efectua reducerile necesare până în 2020 în comparație cu emisiile din 1990 în țările menționate în anexa I, toate țările industrializate trebuie să își ia angajamentul de a reduce în mod semnificativ nivelurile actuale de emisii și de a intensifica procesul de captare a carbonului în păduri;

9.  solicită Rusiei să ratifice și să aplice fără întârziere Convenția UNECE (Espoo) și reamintește angajamentul Rusiei de a elabora standarde unitare pentru evaluarea impactului asupra mediului al proiectelor transfrontaliere;

10.  ia act de concluziile comune din 11 octombrie 2011, care au anunțat finalizarea listei de măsuri comune în vederea eliminării vizelor de călătorie și sprijină aprobarea oficială a listei și implementarea sa ulterioară; reamintește importanța asigurării coerenței regionale a abordării adoptate în ceea ce privește liberalizarea regimului vizelor în raport cu Rusia și cu țările din Parteneriatul estic; salută finalizarea negocierilor privind modificarea Acordului din 2006 dintre UE și Rusia de facilitare a eliberării vizelor, precum și stabilirea unui dialog UE-Rusia în domeniul migrației; subliniază importanța implementării efective a Acordului de readmisie dintre UE și Rusia; solicită continuarea cooperării în materie de imigrație ilegală, îmbunătățirea controalelor la punctele de trecere a frontierei și schimburi de informații privind terorismul și criminalitatea organizată;

11.  salută propunerea de a simplifica micul trafic de frontieră în regiunea oblastului Kaliningrad și subliniază faptul că aceasta va contribui la promovarea în continuare a parteneriatului strategic dintre UE și Rusia, în conformitate cu prioritățile stabilite în Foaia de parcurs pentru spațiul comun de libertate, securitate și justiție;

12.  ia notă de rezultatul alegerilor pentru Duma de Stat desfășurate la 4 decembrie 2011; subliniază că desfășurarea alegerilor a demonstrat că Rusia nu îndeplinește standardele electorale definite de OSCE; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările referitoare la cazuri de fraudă și la constatările preliminare ale raportului OSCE/ODIHR care indică încălcări ale procedurii, lipsă de imparțialitate în media, hărțuirea observatorilor independenți și lipsa separației dintre partid și stat;

13.  reiterează faptul că procedurile complexe de înregistrare au condus la excluderea mai multor partide de opoziție și au dăunat grav libertății de asociere, competiției politice și pluralismului încă de la început;

14.  condamnă măsurile luate de autoritățile ruse împotriva „Golos”, un grup rus de monitorizare, după ce acesta a creat un site web dedicat înregistrării fraudelor și neregulilor electorale;

15.  salută demonstrațiile din Rusia ca fiind o expresie a voinței poporului rus de a se bucura de mai multă democrație; condamnă actele de reprimare săvârșite de poliție împotriva demonstranților pașnici care protestau împotriva neregulilor și a fraudelor electorale consemnate de observatorii internaționali; îndeamnă autoritățile ruse să respecte dreptul la libertatea de întrunire și de expresie, să nu folosească violența împotriva demonstranților pașnici și să elibereze imediat și necondiționat toți demonstranții pașnici arestați în contextul alegerilor; solicită ca toate cazurile raportate de fraudă și intimidare să facă obiectul unor anchete imediate și complete, iar cei găsiți vinovați să fie pedepsiți și speră ca ordinul președintelui Medvedev de inițiere a unei anchete în acest sens să se dovedească substanțial și transparent;

16.  ia act de recentele apeluri privind anularea alegerilor din 4 decembrie 2011 pentru Duma de Stat; solicită autorităților ruse să analizeze amănunțit toate cazurile de manipulare electorală în vederea sancționării funcționarilor implicați și a repetării scrutinului acolo unde s-au înregistrat nereguli;

17.  solicită să fie organizate noi alegeri, libere şi corecte, după înregistrarea tuturor partidelor de opoziţie;

18.  solicită Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant să aducă în discuție chestiunea alegerilor din 4 decembrie 2011 în cadrul summitului, îndemnând Rusia să își respecte obligațiile internaționale care decurg, în special, din statutul Rusiei ca membru al Consiliului Europei și al OSCE; invită Consiliul Europei și OSCE să evalueze respectarea de către Rusia a obligațiilor ce derivă din statutul său de membru în aceste organizații;

19.  îndeamnă autoritățile ruse să țină seama de constatările raportului de monitorizare al OSCE/ODIHR, să modifice legile electorale în conformitate cu standardele stabilite de Consiliul Europei și de OSCE, în colaborare cu Comisia de la Veneția, și să respecte aceste standarde în practică pentru a garanta desfășurarea unor alegeri prezidențiale libere și democratice în 2012, în care candidații opoziției să se bucure de șanse egale; invită Rusia să creeze posibilitatea de a asigura o observare eficace și suficientă a alegerilor, în conformitate cu standardele OSCE/ODIHR și ale Consiliului Europei;

20.  își reiterează preocuparea în legătură cu situația drepturilor omului în Rusia și cu absența statului de drept și a unei justiții independente; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu cazul lui Serghei Magnițki, în special în ceea ce privește impunitatea persoanelor a căror culpabilitate a fost dovedită în legătură cu moartea sa; ia act de raportul publicat în iulie 2011 de Consiliul pentru drepturile omului al Președintelui Medvedev în care se prezentau dovezi cu privire la faptul că arestarea lui Serghei Magnițki a avut loc cu încălcarea legii, iar în perioada de detenție acesta a fost supus bătăilor și torturii cu scopul de a-l forța să își recunoască vinovăția; constată că Departamentul de Stat al SUA, Oficiul pentru Afaceri Externe al Regatului Unit și Parlamentul Țărilor de Jos au decis în 2011 să impună o interdicție de acordare a vizelor pentru aproximativ 60 de funcționari ruși bănuiți de implicarea în moartea lui Serghei Magnițki ca rezultat al lipsei de acțiune din partea autorităților ruse;

21.  solicită comisiei de anchetă să desfășoare o investigație cuprinzătoare și riguroasă, fără tabuuri, să prezinte cu promptitudine concluzii concrete și să ia toate măsurile necesare pentru a-i aduce pe vinovați în fața justiției; invită Consiliul, în cazul în care autoritățile ruse nu vor lua măsuri, să examineze posibilitatea unor acțiuni cum ar fi o interdicție de călătorie valabilă pentru întreaga UE și înghețarea activelor financiare ale celor găsiți vinovați de torturarea și moartea lui Serghei Magnițki, precum și de mușamalizarea cazului;

22.  subliniază importanța schimbului permanent de opinii cu Rusia în domeniul drepturilor omului în cadrul consultărilor UE-Rusia pe această temă, ca metodă de consolidare a interoperabilității părților în toate domeniile de cooperare, și solicită îmbunătățirea formatului acestor reuniuni pentru o mai mare eficacitate, acordându-se o atenție specială acțiunilor comune împotriva rasismului și xenofobiei; solicită, de asemenea, deschiderea acestui proces pentru a permite o contribuție reală din partea Parlamentului European, a Dumei de Stat și a ONG-urilor pentru drepturile omului, indiferent dacă dialogul are loc în Rusia sau într-un stat membru al UE;

23.  condamnă recentele propuneri privind criminalizarea difuzării de informații publice cu privire la orientarea sexuală și la identitatea de gen în diverse regiuni din Rusia și la nivel federal;

24.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant și Comisia să desfășoare inițiative comune cu guvernul rus în vederea consolidării securității și a stabilității în vecinătatea comună; îndeamnă Rusia să contribuie în mod activ la soluționarea „conflictelor înghețate” din vecinătatea sa și să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a tuturor statelor implicate în astfel de conflicte;

25.  reamintește obligația Rusiei de a implementa în totalitate acordul în șase puncte de încetare a focului, inclusiv aspectul referitor la respectarea suveranității și integrității teritoriale a Georgiei; salută disponibilitatea Rusiei de a continua demersurile cu privire la elaborarea unui acord-cadru în domeniul operațiunilor de gestionare a crizelor; solicită, în acest sens, autorităților ruse să dea dovadă de consecvență și să permită, așadar, Misiunii de monitorizare a UE în Georgia să aibă acces la teritoriile ocupate din Abhazia și Osetia de Sud în conformitate cu acordul de încetare a focului din 2008;

26.  sprijină Grupul de la Minsk al OSCE și pe copreședintele său în eforturile lor de soluționare a conflictului din Nagorno-Karabah;

27.  salută relansarea negocierilor legate de conflictul transnistrean în formatul 5+2 și ia act de prima reuniune oficială din 1 decembrie 2011, care, se speră, va fi o primă etapă în soluționarea conflictului;

28.  consideră că Rusia, care are drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, trebuie să se ridice la înălțimea responsabilităților sale în crizele internaționale; subliniază că numeroase probleme internaționale, îndeosebi cele legate de Siria și Iran, nu pot fi rezolvate în lipsa unei abordări coordonate care să includă Rusia; îndeamnă Rusia să adopte o abordare mai constructivă, în special în ceea ce privește rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU; invită Rusia să se alăture efortului mondial de blocare a încercărilor Iranului de a obține uraniu îmbogățit și de a desfășura alte activități nucleare care au ca scop construirea de armament nuclear; invită autoritățile din Rusia să sprijine sancțiunile internaționale împotriva entităților iraniene ca răspuns la atacul asupra Ambasadei Marii Britanii;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Federației Ruse, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0268. (2) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 101. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0335. (4) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489. (5) JO L 327, 28.11.1997, p. 1. (6) A se vedea rezoluţia din 16 decembrie 2010 menţionată mai sus.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (2011/2157(INI))

P7_TA(2011)0576 A7-0400/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicările comune ale Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303), din 25 mai 2011, și „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200), din 8 martie 2011,

–  având în vedere Comunicările Comisiei din 11 martie 2003 privind „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din Est și din Sud” (COM(2003)0104), din 12 mai 2004, referitoare la Documentul de strategie privind politica europeană de vecinătate (COM(2004)0373), din 4 decembrie 2006 privind consolidarea PEV (COM(2006)0726), din 5 decembrie 2007 privind consolidarea politicii europene de vecinătate (COM(2007)0774), din 3 decembrie 2008 privind Parteneriatul estic (COM(2008)0823), din 20 mai 2008 privind Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana (COM(2008)0319) și din 12 mai 2010 privind bilanțul politicii europene de vecinătate (COM(2010)0207), precum și din 24 mai 2011 referitoare la un dialog cu țările sud-mediteraneene privind migrația, mobilitatea și securitatea (COM(2011)0292),

–  având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,

–  având în vedere planurile de acțiune adoptate în comun cu Egiptul, Israelul, Iordania, Libanul, Marocul, Autoritatea Palestiniană și Tunisia, precum și cu Armenia, Azerbaidjanul, Georgia și Moldova și programul de asociere cu Ucraina,

–  având în vedere concluziile Consiliului pentru Afaceri Externe referitoare la PEV din 26 iulie 2010 și din 20 iunie 2011, precum și concluziile Consiliului Afaceri Externe/Comerț din 26 septembrie 2011,

–  având în vedere concluziile reuniunii miniștrilor de externe ai Parteneriatului Estic din 13 decembrie 2010,

–  având în vedere declarațiile comune ale Summitului Parteneriatului estic, organizat la Praga la 7 mai 2009 și ale Summitului Parteneriatului estic, organizat la Varșovia între 29 și 30 septembrie 2011,

–  având în vedere Declarația de la Barcelona de stabilire a unui parteneriat euro-mediteranean, adoptată în cadrul Conferinței euro-mediteraneene a miniștrilor afacerilor externe, care a avut loc între 27-28 noiembrie 1995,

–  având în vedere aprobarea de către Consiliul European de la Bruxelles de la 13 și 14 martie 2008 a Procesului de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana,

–  având în vedere declarația reuniunii la nivel înalt de la Paris privind Mediterana, desfășurată la Paris, la 13 iulie 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Maroc din 13 octombrie 2008, care au acordat Marocului un statut avansat,

–  având în vedere concluziile Consiliului de asociere UE - Iordania din 26 octombrie 2010, care au acordat Iordaniei un statut avansat,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui Instrument european de vecinătate și de parteneriat (IEVP)(1),

–  având în vedere declarația ssa din 27 septembrie 2011 referitoare la instituirea programelor „Erasmus” și „Leonardo da Vinci” euromediteraneene(2),

–  având în vedere Raportul special nr. 13/2010 al Curții de Conturi Europene intitulat ' A fost lansat cu succes noul Instrument european de vecinătate și parteneriat în Caucazul de Sud (Armenia, Azerbaidjan și Georgia) și reușește acesta să obțină rezultate în această regiune?„,

–  având în vedere Decizia 2011/424/PESC a Consiliului din 18 iulie 2011 de numire a unui Reprezentant Special al Uniunii Europene pentru regiunea sud-mediteraneeană(3)și Decizia 2011/518/PESC a Consiliului din 25 august 2011 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică(5)și la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 19 ianuarie 2006 privind politica europeană de vecinătate (PEV)(7), din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea PEV(8), din 6 iulie 2006 privind Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP)(9), din 5 iunie 2008 referitoare la raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale și opțiunile de bază ale PESC(10), din 19 februarie 2009 referitoare la revizuirea IEVP(11), din 19 februarie 2009 referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana(12), din 17 ianuarie 2008 privind o nouă abordare a politicii regionale în zona Mării Negre(13), din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(14), din 20 mai 2010 referitoare la Uniunea pentru Mediterana(15), din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud(16), din 9 septembrie 2010 referitoare la situația râului Iordan, în special a zonei Iordanului inferior(17), din 3 februarie 2011 referitoare la situația din Tunisia(18), din 17 februarie 2011 referitoare la situația din Egipt(19), din 10 martie 2011 referitoare la vecinătatea sudică și, în special, la Libia, inclusiv aspectele umanitare(20)și din 7 iulie 2011 referitoare la Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord, din 15 septembrie 2011 și din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația din Belarus și toate rezoluțiile sale anterioare referitoare la Belarus, precum și din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Libia(21)și situația din Siria(22),

–  având în vedere recomandările comisiilor Adunării parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (APUpM), adoptate în cadrul celei de-a șaptea sesiuni plenare, desfășurate la Roma în perioada 3 - 4 martie 2011,

–  având în vedere Actul constitutiv al Adunării Parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURONEST) din 3 mai 2011,

–  având în vedere concluziile sesiunii inaugurale a Adunării autorităților locale și regionale din zona euro-mediteraneeană (ARLEM), care a avut loc la 21 ianuarie 2010 la Barcelona,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 privind dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(23),

–  având în vedere Agenda europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (COM(2007)0242),

–  având în vedere articolul 8 și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru cultură și educație, al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0400/2011),

A.  întrucât respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului și, în special, a drepturilor femeii, a drepturilor copilului și a drepturilor minorităților, a justiției și a statului de drept, a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, de conștiință, de religie, de orientare sexuală, de asociere și a libertății mijloacelor de informare în masă, inclusiv de acces nelimitat la informare, comunicare și internet, consolidarea societății civile, a securității, inclusiv soluționarea pașnică a conflictelor și relații de bună vecinătate, stabilitatea democratică, prosperitatea, distribuția echitabilă a venitului, bogăției și a șanselor în societate, coeziunea socială, lupta împotriva corupției și promovarea bunei guvernanțe și a unei dezvoltări durabile reprezintă principii și obiective fundamentale ale UE, care trebuie să constituie valori comune, aflate în centrul revizuirii PEV;

B.  întrucât interesul major al UE este acela de a da dovadă de ambiție în cooperarea economică și de a adopta o strategie avantajoasă reciproc, responsabilă și flexibilă bazată pe sprijinirea tranzițiilor democratice și protejarea drepturilor omului, învățând din eșecurile și erorile politicilor UE și ale statelor membre în ceea ce privește îndeosebi indulgența față de regimurile autoritare din vecinătatea sudică, lecție care a dus la concluzia că PEV-UE generală trebuie să fie bazată pe valori;

C.  întrucât în acest nou cadru relația cu aceste țări trebuie să intre într-o nouă dinamică, centrată pe o cooperare ce pune pe primul loc democrația și prosperitatea de ambele maluri ale Mediteranei, și nu doar securitatea și controlul imigrației;

D.  întrucât Uniunea pentru Mediterana a fost creată cu obiectivul ambițios de a servi ca instrument permanent pentru a consolida relațiile cu țările din vecinătatea sudică, înlocuind fostul Proces de la Barcelona, cu scopul de a-l consolida și de a-l face mai vizibil;

E.  întrucât cooperarea în cadrul Adunării Parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURONEST) urmărește obținerea unor rezultate pozitive, servind drept platformă pentru schimburile de opinii, pentru identificarea unor poziții comune referitoare la actualele provocări globale cu privire la democrație, politică, economie, securitate energetică și afaceri sociale, precum și pentru consolidarea legăturilor dintre țările din regiune și a legăturilor cu UE;

F.  întrucât articolul 49 din TFUE prevede că orice stat european care respectă principiile care stau la baza UE, și anume, democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și care se angajează să le promoveze, poate solicita să devină membru al Uniunii;

G.  întrucât relațiile consolidate presupun un angajament clar și dovedit în favoarea reformelor, cu scopul realizării unor progrese concrete în îndeplinirea criteriilor predefinite;

H.  întrucât UE ar trebui să se doteze cu instrumente flexibile și finanțate în mod adecvat, care să corespundă ambițiilor și evenimentelor din regiune, favorizând o utilizare optimă a instrumentelor financiare existente;

I.  întrucât efectele crizei economice și financiare s-au suprapus peste provocările politice și sociale existente în statele partenere, în special în problema șomajului; întrucât este în interesul comun al acestor țări și al UE să reducă ratele șomajului din regiune și să ofere cetățenilor, și în special femeilor, tinerilor și populației rurale, o speranță pentru viitor;

J.  întrucât Parlamentul European acordă sprijinul său pentru instituirea programelor „Erasmus” și „Leonardo da Vinci” euromediteraneene prin intermediul declarației sale din 27 septembrie 2011,

1.  salută Comunicările comune ale Comisiei și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” și „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, și abordarea prezentată în aceste documente, în special în ceea ce privește principiile de responsabilitate reciprocă și de angajament comun față de valorile universale ale drepturilor omului, democrației și statului de drept, precum și pe acela de condiționalitate și abordare adaptată față de țările partenere, avansarea cooperării multilaterale și subregionale, precum și principiul implicării în continuarea a societăților în politica PEV;

2.  recunoaște aspirațiile europene și opțiunile europene ale anumitor parteneri și angajamentul acestora de a clădi o democrație profundă și sustenabilă și subliniază necesitatea de stabilire a unor relații noi și distincte între UE și statele Parteneriatului estic, sprijinind eforturile acestora de consolidare a unor democrații și a unor economii de piață durabile;

3.  insistă totuși asupra faptului că ar trebui oferite stimulente concrete și credibile statelor învecinate pentru ca acestea să se alăture eforturilor în vederea îndeplinirii obiectivului comun de consolidare a democrației, precum și asupra faptului că diferențierea bazată pe realitățile politice, economice și sociale, performanțe și realizări ar trebui să aibă ca fundament criterii definite în mod clar și care pot fi evaluate și repere monitorizate periodic pentru fiecare țară parteneră; invită în acest sens Comisia și SEAE să aibă în vedere reperele prevăzute în cadrul comunicărilor comune drept obiective care trebuie atinse și că, în vederea evaluării progresului înregistrat, pentru aceste obiective sunt necesare repere distincte, măsurabile, realizabile și cu termene concrete, al căror punct de plecare este diferit pentru vecinătatea sudică și estică; este de opinie că o politică orientată asupra rezultatelor are nevoie de o metodologie mai clară de stabilire a reperelor și subliniază, în acest context, importanța instituirii unor mecanisme de monitorizare corespunzătoare pentru evaluarea progresului înregistrat de țările PEV; subliniază că această abordare trebuie să se reflecte în structura planurilor de acțiune ale PEV și în rapoartele de activitate anuale aferente;

4.  consideră că revizuirea politicii europene de vecinătate oferă UE o ocazie bună de a-și îndeplini efectiv obligațiile și a-și respecta valorile, astfel cum prevăd articolele 2, 3, 6, 8 și 21 din TUE;

5.  subliniază că, dacă politica Uniunii în materie de cooperare pentru dezvoltare se înscrie în cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii și, deci, în cazul de față, în cadrul politicii europene de vecinătate, Uniunea are, în același timp, obligația constituțională, consacrată la articolul 208 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de a ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în contextul implementării politicilor susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare; îndeamnă, prin urmare, Comisia și SEAE să nu piardă niciodată din vedere aceste obiective, care constau din reducerea și, în final, din eradicarea sărăciei, atunci când pun în aplicare politica europeană de vecinătate atât în țările partenere din vecinătatea estică, cât și în cele din vecinătatea sudică;

6.  susține consolidarea, în cadrul PEV, a capitolelor până acum separate ale politicii externe și ale politicii de asistență; speră să se creeze o rețea mai puternică de acorduri instituționale, care să fie stabilă, economică și direcționată manifest către dezvoltarea unei integrări economice și a unei asocieri politice mai strânse între toate părțile implicate, incluzând alinierea valorilor la valorile Uniunii Europene la nivelul tuturor forurilor internaționale, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite;

Democrația consolidată și parteneriatul cu societățile

7.  deși UE nu urmărește să impună un model sau un tipar prestabilit pentru reforme politice, subliniază faptul că PEV se bazează pe valori comune, implicare comună și reciprocă și pe respectarea și angajamentul față de democrație, drepturile omului, statul de drept, combaterea corupției, economia de piață și buna guvernanță;

8.  subliniază importanța pe care o au pentru democrație organizațiile active și independente ale societății civile, inclusiv partenerii sociali; subliniază importanța dialogului cu organizațiile societății civile și alocarea de fonduri adecvate din Instrumentul european de vecinătate (IEV), subliniază faptul că parteneriatul dintre UE și țările PEV și societățile civile respective ar trebui consolidat pentru a ajuta la construirea unor democrații funcționale, la promovarea de reforme și la creșterea economică durabilă; subliniază că aceste parteneriate cu societatea civilă trebuie să fie favorabile incluziunii și să cuprindă, în special, reprezentanți ai organizațiilor femeilor și ai grupurilor minorităților; invită SEAE și Comisia să sprijine parlamentele, autoritățile locale și regionale și societatea civilă în eforturile lor de a juca propriul rol specific în definirea strategiilor PEV, în tragerea la răspundere a guvernelor, în monitorizarea și evaluarea performanțelor înregistrate și a rezultatelor atinse;

9.  subliniază importanța constituirii unui parteneriat cu societățile civile ca mijloc de promovare a schimbării și a democratizării; în acest context, ia act de alocarea a 22 de milioane de euro Facilității pentru societatea civilă (CSF) pentru perioada 2011-2013 și așteaptă cu interes finanțarea mai substanțială a facilității în următoarea perspectivă financiară; invită SEAE și Comisia să explice mai bine sfera și obiectivele unui eventual CSF și solicită o clarificare mai exactă cu privire la complementaritatea dintre CSF, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (EIDHR) și IEPV; ia act de faptul că ar trebui, de asemenea, identificate instrumente pentru sprijinirea în mod concret a minorităților religioase și etnice din zonele vizate de această inițiativă; recomandă utilizarea acestei facilități în vederea îmbunătățirii activității Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic și, posibil, în vederea creării unui astfel de forum și pentru partenerii din sud;

10.  salută propunerea înființării unei Fundații europene pentru democrație (FED), ce reprezintă un răspuns oportun la dorința de democrație manifestată de populațiile țărilor aflate în vecinătatea noastră; subliniază că aceasta ar trebui să fie un mecanism flexibil, rapid și concret de sprijin și ar trebui să vină în completarea instrumentelor UE deja existente și a activității exemplare a fundațiilor europene politice și nepolitice consacrate, ținând cont de faptul că atingerea unor rezultate concrete trebuie să constituie unul dintre obiectivele acestei inițiative; insistă ca această fundație să nu împiedice și să nu dubleze acțiunile deja lansate de aceste fundații ori pe cele din cadrul programelor europene existente, cum ar fi EIDHR; subliniază că sfera de aplicare și modul de organizare ale acestei fundații ar trebui clar definite și că structurile și procedurile acesteia ar trebui să fie suple și directe; solicită SEAE, Comisiei și Președinției (polone) să realizeze o demarcare clară a competențelor FED în raport cu celelalte instrumente și cadre; insistă asupra dreptului Parlamentului European de a controla și de a se implica în cadrul structurii de conducere a acesteia pentru a ajuta la determinarea obiectivelor, a priorităților, a rezultatelor vizate și a alocațiilor financiare anuale în termeni generali și pentru a participa la monitorizarea activităților; își exprimă anumite îngrijorări în legătură cu faptul că acest viitor fond ar putea fi finanțat, integral sau parțial, din exteriorul bugetului UE și reafirmă dreptul autorității bugetare de a monitoriza și verifica punerea în aplicare a acestui fond; solicită, prin urmare, o clarificare din partea Comisiei și a Consiliului cu privire la acest aspect.

11.  solicită SEAE și Comisiei să încurajeze în continuare orice reformă politică, ținând seama de nevoile și de nivelul de dezvoltare economică și socială din fiecare țară parteneră, în cadrul noii abordări bazate pe performanță „mai mult pentru mai mult”; le invită să elaboreze o metodologie clară și criterii detaliate pentru evaluarea palmaresului țărilor PEV privind respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului (inclusiv, îndeosebi, libertatea de exprimare, de conștiință, religioasă, de asociere și libertatea mass-media) și să prezinte rapoarte periodice suficient de detaliate, care ar trebui să constituie baza pentru alocarea de fonduri în cadrul noii abordări bazate pe performanță „mai mult pentru mai mult”; solicită includerea acestor evaluări în cadrul rapoartelor intermediare ale PEV și prezentarea anuală a acestor rapoarte în fața Comisiei pentru afaceri externe; insistă asupra necesității includerii sistematice a organizațiilor societății civile în toate etapele procesului de revizuire; este de părere că această abordare bazată pe performanță înseamnă, de asemenea, „puțin pentru mai puțin” și reiterează solicitarea sa privind implementarea eficientă a clauzei privind drepturile omului și democrația în acordurile UE cu țările terțe;

12.  invită SEAE și Comisia să furnizeze mai multe informații cu privire la modalitatea de implementare a principiului responsabilității reciproce;

13.  consideră că situațiile privind drepturile omului ar trebui monitorizate în mod continuu, în special cu privire la drepturile copiilor, femeilor și minorităților, și că ar trebui inițiate dialoguri privind drepturile omului cu toate țările partenere și că o evaluare anuală a situației, precum și rezultatele obținute în urma dialogurilor, ar trebui incluse în anexa la raportul anual de activitate al fiecărei țări partenere, prevăzându-se un mecanism clar de reevaluare și limitare progresivă a cooperării bilaterale în cazul în care sunt confirmate încălcări ale drepturilor omului; subliniază că abordarea față de diferite țări partenere privind situația referitoare la drepturile omului trebuie să fie credibilă;

14.  invită UE și statele membre să își concentreze sprijinul din cadrul PEV asupra creării de legături între actorii democratici din UE precum sindicate, ONG-uri, organizații interesate ale angajatorilor, agricultorilor, femeilor, participanților la dialogul religios, ale consumatorilor, tinerilor, jurnaliștilor, profesorilor, organizații guvernamentale locale, universități, studenți, actori implicați în combaterea schimbărilor climatice și noii omologi din țările PEV;

15.  subliniază faptul că unul dintre elementele de bază ale democrației stabile și sustenabile este reprezentat de valorile comune, inclusiv de libertatea de exprimare, independența și pluralismul mass-mediei; subliniază importanța unor mijloace publice de informare în masă independente,durabile și responsabile în vederea furnizării unui conținut de calitate, pluralist și variat, reamintind că o mass-media publică, liberă și independentă joacă întotdeauna un rol fundamental în consolidarea democrației, în implicarea maximă a societății civile în afacerile publice și în implicarea cetățenilor pe calea democrației;

16.  susține cu fermitate și solicită libera circulație a informațiilor, asigurarea condițiilor necesare pentru ca jurnaliștii să își desfășoare efectiv munca în mod neîngrădit, libertatea de exprimare fără presiuni politice, economice sau de altă natură și crearea unei infrastructuri care să permită dezvoltarea unei tehnologii moderne; salută declarația ONU din 6 iunie 2011 referitoare la accesul la internet ca drept fundamental al omului; în acest sens, îndeamnă SEAE și Comisia să creeze instrumente speciale pentru sprijinirea organizațiilor societății civile și a actorilor individuali ai societății civile din statele PEV în vederea beneficierii de acces neîngrădit la internet și la alte forme de tehnologii de comunicații electronice;

17.  subliniază că, în cadrul proceselor actuale de tranziție democratică din țările implicate în „primăvara arabă”, participarea femeilor, a tinerilor și a societății civile și funcționarea unor mass-media libere și independente vor fi cruciale și îndeamnă UE să își intensifice sprijinul în vederea formării și organizării acestor actori, inclusiv invitându-i să observe alegerile și modul de funcționare a instituțiilor democratice din cadrul UE;

18.  consideră că recunoașterea respectului deplin și efectiv al dreptului la libertatea religioasă (în dimensiunea sa individuală, colectivă, publică, privată și instituțională) ar trebui identificată ca fiind o prioritate, mai ales pentru toate minoritățile religioase din regiune, însoțită ulterior de asistența practică necesară pentru respectivele grupuri;

19.  subliniază, îndeosebi, importanța promovării drepturilor copilului și a asigurării protecției copilului, astfel cum sunt consacrate în Tratatul de la Lisabona;

20.  îndeamnă sprijinirea dezvoltării partidelor politice orientate către democrație în acele țări învecinate care încă mai depun eforturi în vederea democratizării, precum și înființarea de ONG-uri și de organizații ale societății civile;

21.  subliniază importanța unei reprezentări adecvate a femeilor în parlamente, ministere, poziții guvernamentale înalte, poziții decizionale în cadrul administraților publice și locale și în conducerea societăților publice; încurajează țările partenere PEV să adopte și să integreze politicile privind egalitatea de gen și să adopte planuri de acțiune pentru egalitatea de gen;

22.  salută activitatea Grupului UE de consultanță la nivel înalt pentru Armenia și înființarea unui grup similar în Moldova; încurajează VP/ÎR și Comisia să ofere o astfel de asistență tuturor partenerilor estici, asigurându-se, ca și în cazul Armeniei, că dimensiunea parlamentară este inclusă; solicită actualizarea acestui instrument al UE și recomandă SEAE să se ocupe în mod direct de recrutări, precum și de gestionarea consultanților pentru garantarea celui mai adecvat transfer de cunoștințe dinspre UE către țările Parteneriatului estic;

23.  solicită CE să mărească vizibilitatea proiectelor din cadrul Parteneriatului estic și al Uniunii pentru Mediterana în țările partenere și să faciliteze înțelegerea acestora de către cetățeni, demonstrând valoarea adăugată a cooperării cu UE;

24.  reamintește că angajamentul UE față de țările învecinate ar trebui să depindă de progresul acestora pe calea democrației și a respectării drepturilor omului; invită prin urmare, comunitatea internațională să înghețe atât asistența financiară proprie, cât și pe cea oferită de instituțiile financiare internaționale ai cărei membri sunt, regimului din Belarus până la eliberarea, achitarea și reabilitarea tuturor liderilor, jurnaliștilor, candidaților la președinție și susținătorilor acestora, din opoziție, care sunt în prezent închiși și arestați;

25.  sprijină actuala atitudine oficială a UE de sancționare a autorităților din Belarus, depunând în același timp eforturi pentru consolidarea legăturilor cu societatea civilă și cu cetățenii din Belarus; în acest sens, îndeamnă Uniunea Europeană să se reorienteze către societate și să mărească asistența acordată statului Belarus pentru a veni în întâmpinarea nevoilor populației, pentru a consolida sprijinul financiar și tehnic acordat opoziției democratice, apărătorilor drepturilor omului și organizațiilor societății civile, inclusiv celor neînregistrate, precum și studenților și mass-media libere;

O dezvoltare economică și socială durabilă

26.  subliniază că democrația sustenabilă, instituțiile funcționale și debirocratizate, statul de drept și educația de calitate nu numai că promovează stabilitatea politică, bunăstarea socială și coeziunea, ci și stimulează creșterea economică, prin îmbunătățirea mediului de afaceri și atragerea de investiții, permițând apariția unor noi IMM-uri și promovând comerțul, economia verde și turismul, toate acestea creând noi locuri de muncă și noi oportunități; amintește necesitatea de a crea un cadru propice pentru investiții, în care stabilitatea și securitatea juridică, precum și lupta împotriva corupției să ocupe un loc central; în acest sens, invită Uniunea Europeană să încurajeze, în cadrul sprijinului acordat pentru tranzițiile democratice, reformele structurale în domeniile economic, social și juridic, luând notă în special de legătura strânsă dintre dezvoltarea democratică și cea socioeconomică; salută inițiativele emblematice ale Comisiei privind IMM-urile și piețele energetice regionale și eficiența energetică; consideră că aceste eforturi ar trebui să fie reflectate în cadrul financiar multianual (CFM);

27.  subliniază că măsurile imediate, cum ar fi cofinanțarea unor proiecte emblematice sau pilot deja identificate sau a altor proiecte economice concrete de importanță strategică, ce pot fi puse rapid în aplicare la fața locului și care au rezultate concrete incontestabile, ar trebui luate cu promptitudine, pentru a îmbunătăți situația țărilor care se confruntă în prezent cu grave crize socioeconomice, acordând o atenție deosebită statelor partenere în cadrul cărora tranziția democratică agravează dificultățile economice; subliniază că măsurile de acest gen finanțate de către UE trebuie adoptate numai cu condiția ca toate părțile implicate să aibă obligația de a respecta – cu posibilitate de verificare –, în fiecare caz specific, standardele sociale, ecologice și de muncă în vigoare în UE, scopul acestor măsuri fiind îmbunătățirea directă a stării sociale a cetățenilor din statele PEV;

28.  sprijină cu tărie promovarea cooperării subregionale și a proiectelor transfrontaliere și subliniază importanța dezvoltării cooperării complementare economice bilaterale și multilaterale de la partener la partener, care ar aduce beneficii concrete pentru cetățeni și ar îmbunătăți climatul politic din regiune; subliniază faptul că această cooperare economică subregională trebuie să se înscrie într-un proiect de integrare mai amplu, favorizând dezvoltarea proiectelor subregionale din punctul de vedere al mobilității, al protecției sociale și ecologice, al culturii și al educației; insistă, în special, asupra importanței încurajării dezvoltării schimburilor comerciale „sud-sud” și „est-est” și a integrării economice a țărilor în cauză; consideră că îmbunătățirea acestei cooperări între parteneri ar reprezenta un semn de asumare a angajamentului față de valorile europene ale bunei vecinătăți și față de parteneriate reciproc avantajoase;

29.  îndeamnă Comisia să sprijine dezvoltarea de capacități administrative în domeniile ocupării forței de muncă și afacerilor sociale, acordând o atenție specială consolidării capacității serviciilor juridice, ceea ce va conduce la o mai bună pregătire în realizarea reformelor;

30.  subliniază importanța sindicatelor și a dialogului social în cadrul dezvoltării democratice a țărilor partenere PEV; le încurajează să consolideze drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor; subliniază rolul important pe care dialogul social îl poate avea cu privire la provocările socioeconomice din regiuni;

31.  reamintește că necesitatea garantării unui salariu minim în conformitate cu practicile naționale oferă un standard de viață adecvat pentru lucrători și familiile acestora și că deducerile salariale nu ar trebui să-i priveze pe angajați și persoanele aflate în întreținerea acestora de însăși mijloacele de subzistență;

32.  constată că ar trebui prevăzută o perioadă adecvată pentru avizele de concediere, luând în considerare vechimea în muncă a angajatului;

33.  subliniază că Uniunea trebuie să acorde o importanță deosebită cooperării descentralizate la nivel local, concretizată prin mici proiecte care îmbunătățesc imediat și tangibil calitatea vieții cetățenilor din țările vecine, facilitând, de asemenea, consolidarea progreselor democratice pe tot teritoriul acestor țări;

34.  invită Comisia să adopte documentele strategice privind reducerea sărăciei (PRSP), care să constituie cadrul politic orientativ pentru creșterea economică pe termen mediu, favorabilă populației sărace și pentru o distribuție echitabilă a bogăției, conform nevoilor țării;

Acordurile de asociere

35.  subliniază oportunitatea pe care o dau negocierile privind acordurile de asociere pentru întărirea reformelor; subliniază că ar trebui să existe o legătură între toate componentele, astfel încât UE să consolideze relația în mod global și coerent; consideră că acestea ar trebui, prin urmare, să includă condiții concrete, calendare și repere de performanță care ar trebui monitorizate periodic; subliniază necesitatea includerii în aceste acorduri a unor stimulente reale și concrete pentru parteneri pentru a dinamiza procesul de reformă;

36.  afirmă că diferențierea ar trebui aplicată comerțului de bunuri și servicii, invită țările partenere PEV să facă progrese în vederea creării condițiilor care vor permite instituirea unor zone de liber-schimb aprofundate și cuprinzătoare (ZLSAC) și invită UE să le acorde asistență în eforturile de reformă și să-și deschidă piața internă, cu condiția armonizării necesare a cerințelor de siguranță și calitate la normele europene, și să se angajeze cu aceste țări într-un proces reciproc avantajos de deschidere treptată și echilibrată a piețelor; subliniază că UE ar trebui, de asemenea, să evalueze circumstanțele politice, sociale și de mediu ale fiecărei țări din perspectiva participării acestora la viitoarea ZLSAC și să definească în final etapele treptate ale punerii în aplicarea a acesteia, asigurând monitorizarea convențiilor internaționale privind dreptul muncii și munca copiilor; subliniază că legăturile comerciale, în special ZLSAC, ar trebui, prin cerințele lor specifice, considerate drept un mijloc de creștere a angajamentului față de valorile democratice ale țărilor PEV, ca parte a principiului condiționalității; susține, în paralel, obținerea de către toate statele Parteneriatului estic a statutului de membru deplin al OMC;

37.  subliniază că o perspectivă europeană , inclusiv articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană și aspirațiile țărilor din Parteneriatul estic de a deveni membre, în conformitate cu articolul 49 din TUE, constituie o forță dinamizatoare pentru realizarea de reforme în aceste țări și consolidează într-o mai mare măsură angajamentul acestora față de valorile și principiile comune, precum democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și o bună guvernanță; consideră că încheierea acordurilor de asociere poate fi un pas important pe drumul integrării europene în continuare și al unei relații mai puternice cu Europa, prin schimbul de bune practici și consolidarea dialogului politic și economic;

38.  reafirmă că obiectivul parteneriatului de vecinătate cu țările din sudul UE este de a apropia cele două maluri ale Mării Mediterane în vederea clădirii unui spațiu al păcii, democrației, securității și prosperității pentru cele 800 de milioane de locuitori și de a oferi UE și partenerilor săi un cadru bilateral și multilateral eficient pentru depășirea provocărilor democratice, sociale și economice, pentru promovarea integrării regionale, în special la nivelul schimburilor comerciale, și pentru garantarea dezvoltării lor în comun, spre avantajul tuturor, de a asista partenerii în construirea de state democratice, pluraliste și seculare, în special prin programe de construire a capacităților instituționale, precum și de a dezvolta planuri reciproc avantajoase și ambițioase pentru comerțul de bunuri și servicii, precedate de evaluările relevante de impact, care pot conduce la ZLSAC, ceea ce va reprezenta cu siguranță primul pas către un mare „spațiu economic euro-mediteranean”, fapt care ar putea, de asemenea, atenua problemele economice ale partenerilor noștri vecini din sud și facilita integrarea „sud-sud”; invită Comisia și Consiliul să faciliteze aplicarea celor șase pachete de măsuri prezentate în documentul Comisiei din 30 martie 2011 privind monitorizarea inițiativelor în materie de comerț și investiții în favoarea partenerilor din sudul Mediteranei;

39.  dorește definirea unor criterii obiective și restrictive, care să permită acordarea „statutului avansat”; subliniază necesitatea clarificării drepturilor și responsabilităților care decurg din acest angajament bilateral pentru țările partenere și pentru Uniunea Europeană;

40.  subliniază faptul că relațiile contractuale cu toate țările din cadrul PEV includ dispoziții referitoare la organizarea un forum periodic pentru abordarea problematicii drepturilor omului, care să adopte forma unei subcomisii pentru drepturile omului; invită SEAE să profite la maximum de aceste dispoziții și să fie prezent în subcomisiile existente la toate negocierile;

Cooperarea sectorială

41.  subliniază că UE ar trebui să promoveze sinergiile între politicile europene externe și cele interne, în special prin apropierea legislației ce vizează crearea de locuri de muncă, reducerea sărăciei, modernizarea politicilor din domeniul ocupării forței de muncă, securitatea și eficiența energetică, dezvoltarea surselor de energie regenerabile și a durabilității mediului, îmbunătățirea protecției sociale, crearea de bunăstare, justiția și facilitarea tranzacțiilor comerciale pe baza principiului diversificării;

42.  consideră că un spațiu comun implică împărțirea echitabilă a responsabilităților și solicită o mai bună cooperare, în special pentru toate politicile și problematicile care au o dimensiune transfrontalieră; solicită, în acest sens, consolidarea dimensiunilor regională și transfrontalieră ale cooperării sectoriale;

43.  salută interacțiunea sporită dintre țările partenere în cadrul agențiilor UE, în diferite domenii; invită Comisia să prezinte o listă clară și cuprinzătoare a agențiilor și a programelor relevante la care ar putea participa țările învecinate, împreună cu o prezentare generală a formei, a contribuției financiare și a metodei acestei participări diferențiate;

44.  susține cooperarea mai strânsă în sectoare precum industria, IMM-urile, cercetarea, dezvoltarea și inovarea, TIC, inclusiv securitatea sistemelor informatice, spațiul și turismul și subliniază beneficiile inițiativelor privind programe comune de cercetare ale UE și ale vecinilor săi; salută propunerile Comisiei privind dezvoltarea cunoștințelor comune și a spațiului de inovare, precum și a unei economii digitale bazate pe TIC și invită statele membre și țările vecine să-și reafirme angajamentul față de progresele în această direcție; reiterează importanța unor mecanisme eficiente de facilitare a comerțului și a investițiilor între UE și țările vecine, în vederea consolidării parteneriatelor comerciale și asigurării accesului operatorilor economici, în special al IMM-urilor, la informații adecvate și fiabile privind mediul comercial și investițional din țările partenere;

45.  salută consolidarea dimensiunii de cooperare în domeniul energiei din cadrul Politicii europene de vecinătate (PEV); subliniază importanța partajării experienței dobândite de UE în materie de reforme ale sistemului energetic cu țările vecine; consideră necesară amplificarea cooperării energetice și promovarea energiei din surse regenerabile; solicită asigurarea securității furnizării de energie prin diversificarea surselor și prin gestionarea cererii, prin relații aprofundate cu principalii furnizori și cu statele de tranzit și printr-o mai bună coordonare a măsurilor privind securitatea nucleară, în special în regiunile cu risc ridicat de activități seismice, precum și prin mai multă transparență, pentru a se garanta că respectarea pe deplin a acordurilor internaționale de mediu și privind securitatea nucleară rămâne prioritară în cadrul politicii energetice a UE și că atât vecinii de la est, cât și cei de la sud continuă să fie în centrul politicii externe coordonate în domeniul energiei a UE; solicită măsuri efective care să garanteze că principiul solidarității se aplică în domeniul energetic;

46.  salută propunerea de creare a Comunității Europene a Energiei și consideră că acesta ar putea fi un pas important în sensul cooperării cu vecinii noștri; subliniază importanța rolului jucat de țările din vecinătatea sudică în furnizarea de energie către diferite state membre; semnalează necesitatea de a promova interconexiunile euromediteraneene în sectoarele gazului și energiei electrice; subliniază importanța strategică a proiectului Nabucco și a realizării sale rapide, precum și a transportului de gaz natural lichefiat (GNL) în cadrul proiectului AGRI; invită Comisia să încurajeze, inclusiv prin investiții, construirea, modernizarea și dezvoltarea unor rețele energetice inteligente și interconectarea infrastructurilor cu țările vecine ale UE;

47.  subliniază, de asemenea, rolul de susținător pe care UE l-ar putea juca în ceea ce privește soluționarea problemelor de mediu din țările învecinate, în special în eliminarea stocurilor mari de „pesticide perimate”, care poluează chimic pe scară largă;

48.  sprijină intensificarea cooperării în sectorul transporturilor, inclusiv prin conectarea mai strânsă a rețelelor de infrastructură ale UE și ale țărilor partenere, în vederea facilitării schimburilor între cetățeni și a schimburilor de mărfuri, obiectiv realizabil printr-o mai bună integrare a piețelor și o mai bună conectare a infrastructurilor;

49.  consideră esențială cooperarea culturală internațională, regională și interregională, bazată pe un dialog veritabil între culturi și incluzând toate sectoarele societății (autorități, instituții, organizații și asociații culturale); solicită SEAE și Comisiei să coordoneze desfășurarea strategică a aspectelor culturale ale politicii externe, căutând complementaritatea cu politicile culturale externe ale statelor membre;

50.  confirmă în mod ferm legătura dintre, pe de o parte, schimburile și cooperarea în domeniul culturii, educației și sportului între Uniunea Europeană și țările PEV, și, pe de alta, dezvoltarea și consolidarea unei societăți civile deschise, a democrației și a statului de drept, precum și promovarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului; subliniază că cooperarea în aceste domenii reprezintă o valoare adăugată atât pentru Uniune, cât și pentru statele partenere în cadrul PEV;

51.  este convins că stimularea participării la programele culturale ale UE poate duce la dezvoltare materială și imaterială în statele din cadrul PEV și subliniază, așadar, importanța unor programe precum Media Mundus și a proiectelor desfășurate sub auspiciile Uniunii pentru Mediterana și ale Programului cultural al Parteneriatului estic; subliniază, în plus, că programele culturale și programele de promovare a mobilității ar trebui să vizeze și mobilitatea artiștilor și a persoanelor care urmează studii în domeniul artelor; pledează în favoarea instituirii unei vize culturale pentru artiști și pentru alți profesioniști din domeniul culturii proveniți din țări cuprinse în programului PEV; solicită, de asemenea, Comisiei să propună o inițiativă privind vizele de scurtă ședere, în scopul eliminării obstacolelor care stau în calea mobilității în sectorul cultural;

52.  subliniază importanța consolidării, în cadrul PEV, a cooperării pentru dezvoltarea sportului în țările în cauză, ținând cont de valoarea educativă a activităților sportive; solicită instituțiilor europene și statelor membre să depună eforturi în vederea liberei circulații în lume a sportivilor, începând cu cei din țările PEV;

53.  solicită o evaluare a programelor existente în vederea asigurării unei utilizări eficiente a resurselor pentru a îndeplini obiectivele UE; sprijină raționalizarea operațiunilor interne ale Comisiei cu privire la diferitele programe și proiecte existente pe teme culturale și educative;

54.  evidențiază valoarea adăugată a programului Tempus IV pentru promovarea cooperării și a eforturilor de modernizare a sistemelor de educație din țările vecine ale Uniunii și invită Comisia să consolideze programul vizat în perspectiva următorului cadru financiar multianual;

55.  solicită o asociere mai amplă a țărilor partenere la activitățile Fundației Europene de Formare și ale Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură;

56.  constată că o consolidare a dimensiunii privind tineretul a Parteneriatului estic și a Uniunii pentru Mediterana reprezintă o investiție importantă în viitorul relațiilor dintre UE și PEV, cu potențial sporit pentru următorii ani și în democratizarea acestor parteneri și armonizarea legislațiilor acestora cu standardele europene; reiterează că fondurile suplimentare alocate programelor Erasmus Mundus și „Tineretul în acțiune” pentru 2012 în cadrul bugetului UE pentru 2012 ar trebui să stimuleze cooperarea între instituțiile de învățământ superior, să îmbunătățească schimburile de cadre universitare și de studenți și să creeze rețele care să dezvolte capacitatea ONG-urilor în domeniul tineretului din Europa și din țările PEV;

57.  consideră că Universitatea euro-mediteraneană (EMUNI) oferă o platformă și o șansă unice pentru consolidarea cooperării în domeniul învățământului superior și al mobilității studenților cu vecinii noștri din sud, într-un moment în care este deosebit de importantă consolidarea relațiilor cu țările Parteneriatului sudic, în special cu generațiile tinere ale acestora; subliniază, în acest sens, faptul că potențialul EMUNI ar trebui dezvoltat cât mai mult posibil;

58.  solicită Comisiei Europene să adopte propunerea Parlamentului European, lansată în urma primăverii arabe, referitoare la crearea unui program Erasmus euro-mediteraneean, o inițiativă care, în caz de succes, ar putea fi extinsă la țările vecine; deplânge, în acest stadiu, superficialitatea propunerilor Comisiei Europene care, în pofida declarațiilor din 27 septembrie 2011, nu prevăd, în realitate, decât o creștere modestă a numărului de burse Erasmus Mundus;

59.  solicită Comisiei să adopte propunerea Parlamentului, lansată în urma primăverii arabe, referitoare la crearea unui program Leonardo da Vinci euro-mediteraneean, destinat încurajării mobilității tinerilor ucenici care doresc să urmeze cursuri de formare profesională în străinătate, pentru a contribui astfel la combaterea șomajului în rândul tinerilor, fenomen endemic în regiunea din sudul Mării Mediterane;

60.  își reafirmă sprijinul puternic pentru proiectul finanțat de UE care oferă burse PEV la Colegiul Europei absolvenților de studii universitare din țările PEV și statele membre ale UE; consideră că acest proiect sprijină pregătirea de viitori interlocutori, din cadrul UE sau din statele învecinate, care să cunoască integral și la nivel de experți fondul și spiritul politicilor, legislației și instituțiilor UE, în vederea ocupării de locuri de muncă în cadrul UE-PEV; îndeamnă statele partenere ai căror cetățeni au primit o astfel de bursă să se folosească de cunoștințele și de experiența acestora, angajându-i în administrația națională și oferindu-le condiții de muncă adecvate;

61.  subliniază rolul important pe care îl au autoritățile locale în dezvoltarea democratică a țărilor noastre partenere; solicită, prin urmare, Comisiei să consolideze și să dezvolte TAIEX (Instrumentul de asistență tehnică și schimb de informații) și programele de înfrățire cu autoritățile locale în UE și țările partenere;

Mobilitatea

62.  reamintește că UE ar trebui să îmbunătățească gestionarea și să maximizeze beneficiile reciproce ale migrației pentru dezvoltare, printre altele asigurând condiții mai bune pentru stabilirea migranților legali în UE și abordând cauzele care stau la baza migrației ilegale din statele partenere; consideră că UE trebuie să favorizeze migrația legală a forței de muncă, prin încheierea unor parteneriate pentru mobilitate care să țină seama de echilibrul demografic, sociologic și ocupațional al ambelor părți și prin încurajarea schimburilor de specialiști între UE și țările terțe; solicită statelor membre să considere dezbaterea privind mobilitatea un element important al politicii de vecinătate, care nu ar trebui să fie motivată în principal de preocupări privind securitatea; subliniază importanța combaterii imigrației ilegale și a urmăririi în instanță a organizațiilor responsabile de traficul de persoane;

63.  consideră că UE ar trebui să facă progrese în ceea ce privește facilitarea vizelor și acordurile de readmisie, în paralel și în deplină transparență, în vederea trecerii treptate și de la caz la caz, după îndeplinirea tuturor condițiilor, la liberalizarea totală a vizelor; solicită, în același timp, crearea condițiilor materiale de acordare și de reînnoire a vizelor, respectând într-o mai mare măsură drepturile omului; subliniază, în acest sens, că mobilitatea în rândul tinerilor și al studenților ar trebui considerată o prioritate; subliniază, de asemenea, că țările Parteneriatului estic ar trebui să beneficieze de o ofertă privilegiată din partea UE privind liberalizarea vizelor din punctul de vedere al planificării și al conținutului; subliniază că dispozițiile privind azilul trebuie să respecte pe deplin obligațiile și angajamentele internaționale și standardele UE, în special în domeniul drepturilor omului;

64.  reamintește, în acest sens, că statele membre trebuie să respecte principiul nereturnării și să facă tot posibilul pentru a permite crearea unui sistem european de azil accesibil, echitabil și protector;

65.  solicită statelor membre și Uniunii Europene să ratifice Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, aeriană și maritimă, care completează Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate; consideră că revizuirea PEV ar facilita adoptarea unor măsuri specifice în aceste domenii; împărtășește observațiile Comisiei referitoare la situația migrației din motive familiale și salută publicarea viitoarei cărți verzi pe această temă;

66.  subliniază necesitatea acordării unei atenții deosebite tinerilor și evidențiază utilitatea sporirii sinergiei între „Tineretul în mișcare” și PEV; subliniază că UE ar trebui să-și intensifice cooperarea în domeniul educației academice și a formării profesionale, extinzând și sporind imediat programele de burse și mobilitatea elevilor, absolvenților, profesorilor și cadrelor universitare, prin promovarea schimburilor la nivel de universități și de școli profesionale și prin intermediul parteneriatelor public-privat în domeniul cercetării și în cadrul întreprinderilor; consideră că este indispensabilă definirea unor proceduri suple și rapide de eliberare de vize pentru beneficiarii acestor programe; subliniază necesitatea intensificării eforturilor în vederea recunoașterii reciproce a calificărilor și a sistemelor educaționale cu țările partenere PEV, în special în ceea ce privește echivalarea diplomelor de licență și a standardelor cu cele din cadrul Spațiului european al învățământului superior; subliniază nevoia acută de o politică structurată de informare a cetățenilor din țările partenere din cadrul PEV cu privire la posibilitatea participării la programele UE;

67.  solicită Consiliului și Comisiei să instituie un dialog structurat cu autoritățile din țările terțe pentru a găsi o modalitate de a aborda mobilitatea care să fie favorabilă tuturor, să simplifice formalitățile de acordare a vizelor, să utilizeze mai mult posibilitățile oferite de Codul comunitar al vizelor, îmbunătățind și armonizând, în același timp, aplicarea acestuia pentru a garanta condiții egale și echitabile pentru solicitanții din toate statele membre, concentrându-se mai ales asupra consecințelor interdependenței dintre ajutoarele pentru dezvoltare, securitate, migrația legală și migrația ilegală, după cum au fost definite în Abordarea globală a migrației; solicită o atenție specială în acest sens, astfel încât să se garanteze că în țările partenere nu se produce o „migrație a creierelor”;

68.  solicită UE să mărească accesibilitatea și să acorde prioritate în atribuirea fondurilor UE proiectelor care vizează informarea migranților cu privire la drepturile și responsabilitățile lor și protecția drepturilor acestora, în special a drepturilor minorilor neînsoțiți, a femeilor și ale altor grupuri vulnerabile; solicită, așadar, Comisiei, să furnizeze Parlamentului un raport detaliat cu privire la utilizarea fondurilor UE destinate țărilor vecine, inclusiv a celor din cadrul programului tematic al Comisiei destinat cooperării cu țările terțe în domeniul migrației și al azilului;

Dimensiunea regională

69.  reamintește convingerea sa potrivit căreia politica europeană de vecinătate nu va fi întru totul eficientă decât cu condiția creării unei sinergii între dimensiunea sa bilaterală și cea multilaterală; consideră, prin urmare, indispensabile consolidarea componentei multilaterale în cadrul PEV și alocarea unei cote mai mari din fondurile Instrumentului european de vecinătate și parteneriat acestei componente;

70.  salută propunerea de mai bună utilizare strategică a cadrului multilateral în vederea promovării relațiilor bilaterale dintre parteneri și așteaptă măsuri concrete în vederea transpunerii în practică a acestei propuneri; așteaptă, în acest sens, cu mare interes, până la sfârșitul anului, foaia de parcurs cu obiectivele, instrumentele și acțiunile anunțate de ÎR/VP și de Comisie;

71.  consideră că dimensiunea multilaterală a Parteneriatului estic ar trebui consolidată și dezvoltată în continuare, inclusiv Forumul Societății Civile; constată importanța stabilirii unui dialog constructiv cu Turcia și Rusia privind chestiunile regionale de interes comun și, în special, chestiunile referitoare la securitate;

72.  subliniază faptul că rolul regiunilor este crucial pentru a asigura succesul reformelor sociale și economice pe termen lung și a garanta dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că PEV ar trebui abordată global, pentru a stimula dezvoltarea economică în zonele de frontieră; consideră că principiile coeziunii teritoriale se aplică și frontierelor externe și că reprezintă un instrument esențial atât pentru îmbunătățirea dezvoltării economice a UE, cât și pentru atingerea obiectivelor politice generale ale UE din cadrul PEV; consideră că noua abordare a PEV trebuie să ia în considerare strategiile macroregionale ale UE și că potențialul macroregiunilor UE care includ statele vecine ale UE ar trebui utilizat pe deplin în vederea unei mai bune coordonări a priorităților și a proiectelor de interes comun pentru UE și statele PEV, în vederea atingerii unor rezultate pozitive de ambele părți și a optimizării resurselor investite;

73.  evidențiază rolul major pe care îl au euroregiunile în îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune și încurajează Comisia să le promoveze și să ajute la dezvoltarea acestora, în special în regiunile frontaliere, pentru a consolida rolul euroregiunilor în politica europeană de vecinătate;

74.  subliniază potențialul ridicat al Grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT), care includ regiuni aflate dincolo de frontierele externe; încurajează încheierea de acorduri specifice cu țările terțe învecinate cu privire la introducerea unor legi naționale care să permită crearea de structuri GECT, în temeiul legislațiilor naționale ale acestora, și a unor acorduri interstatale care să permită autorităților locale și regionale ale țărilor terțe să participe la GECT;

75.  consideră că viitoarea PEV ar trebui să țină cont de rolul regiunilor ultraperiferice în cadrul politicii UE în domeniul relațiilor externe; observă că acestea au o posibilitate reală de a influența politica externă a UE, deoarece permit UE, pe de o parte, să aibă relații mai strânse cu număr mare de țări terțe și, pe de altă parte, să abordeze aspecte complexe, cum ar fi migrația ilegală; invită Comisia să flexibilizeze în continuare posibilitățile de finanțare inovatoare pentru proiectele selecționate în cadrul politicii de coeziune, pentru a face posibilă introducerea și valorificarea acestora, atât în beneficiul regiunilor europene, cât și al țărilor terțe;

76.  subliniază importanța unei abordări geografice și strategice mai extinse atunci când se ia în discuție viitorul PEV, reamintind că, în urma rezoluției Parlamentului European din 19 ianuarie 2006 referitoare la PEV, UE a stabilit, în noiembrie 2007, politici specifice privind țările insulare din Atlantic, care se învecinează cu regiunile ultraperiferice ale UE, adiacente continentului european, în cadrul cărora s-au dovedit a fi relevante chestiuni speciale privind aproprierea geografică, afinitatea culturală și istorică și securitatea reciprocă; salută nivelul înalt al rezultatelor atinse și dinamismul politicilor specifice deja aplicate, și anume Parteneriatul special UE-Capul Verde; solicită UE să-și întărească într-o mai mare măsură dialogul și politica de convergență cu aceste țări și să sprijine eforturile lor de consolidare a reformelor politice, sociale și economice;

77.  observă că DG Politică Regională a Comisiei are o vastă experiență în gestionarea FEDER și este convins că ar fi în interesul obiectivelor IEVP să se țină seama de sfaturile DG Regio în ceea ce privește cu gestionarea fondurilor; consideră, așadar, că gestionarea acestor instrumente financiare în ceea ce privește programele de cooperare transfrontalieră ar trebui să treacă din nou în competența DG Regio, care a fost responsabilă de aceasta în trecut;

78.  salută declarația comună a Summitului Parteneriatului estic, organizat la Varșovia, la 30 septembrie 2011, precum și declarația privind situația din Belarus, în special în ceea ce privește principiile democrației, drepturilor omului și statului de drept, angajamentul pentru consolidarea relațiilor bilaterale atât pe plan economic, cât și pe plan politic, inclusiv cu privire la hotărârea de a avansa în negocierile privind acordul de asociere, consolidarea cooperării multilaterale dintre parteneri, facilitarea mobilității și angajamentul de a intensifica aplicarea acesteia, cu beneficii clare pentru societățile din țările partenere;

79.  consideră că o consolidare a Parteneriatului estic este fundamentală pentru dezvoltarea regiunilor de frontieră ale UE; subliniază că Parteneriatul estic trebuie să fie interconectat cu dezvoltarea regională și că acestea trebuie să încurajeze cooperarea bilaterală și multilaterală, de exemplu acordurile de liber schimb, precum și proiectele comune finanțate adecvat, cum ar fi schimburile culturale și cele dintre societățile civile;

80.  subliniază importanța promovării într-o mai mare măsură a cooperării regionale în spațiul Mării Negre și dezvoltării în continuare a Strategiei UE pentru Marea Neagră; subliniază complementaritatea dintre politicile privind Marea Neagră ale UE și Parteneriatul estic; invită Comisia și SEAE să valorifice abordările diferite ale celor două inițiative și să clarifice, la toate nivelurile, modalitatea de exploatare a acestui grad considerabil de complementaritate;

81.  subliniază importanța Uniunii pentru Mediterana, ca forum permanent de dialog și cooperare și ca instrument de promovare a democrației; îndeamnă copreședinția (următoare a) Uniunii pentru Mediterana să rămână dedicată obiectivelor ambițioase de la începuturi și să contribuie la aplicarea eficientă a politicii europene de vecinătate în zona mediteraneeană; consideră că UpM trebuie să stimuleze o dezvoltare economică, socială și democratică sănătoasă și să creeze o bază comună solidă pentru o cooperare regională strânsă între UE și vecinii săi din sud; salută ocazia oferită de UpM de a consolida complementaritatea dintre politicile bilaterale și cele regionale, în vederea unei realizări mai eficiente a obiectivelor cooperării euro-mediteraneene, bazate pe recunoașterea reciprocă a valorilor comune și pe crearea unui spațiu al păcii, securității și prosperității; salută în special angajamentul noului secretar general al Uniunii de a depune eforturi în vederea propunerii de proiecte ale UpM în domeniul democrației și al societății civile; salută deja, în acest sens, majorarea bugetului total pentru Facilitatea de investiții pentru vecinătate;

82.  reamintește importanța susținerii de către PEV, prin componenta sale multilaterală, a demarării eficiente și rapide a unor proiecte concrete ale UpM, destinate pregătirii unui proces comun de dezvoltare și integrare, în special prin intermediul cofinanțării unor studii de fezabilitate și al sprijinului acordat majorării creditelor concesionale;

83.  solicită Comisiei și SEAE să analizeze posibilitățile de interconectare instituțională a PEV cu politicile de vecinătate ale actorilor regionali fundamentali, îndeosebi Turcia; reamintește ambiția Ankarei de a inspira și de a sprijini tranzițiile democratice și reformele socioeconomice din vecinătatea sudică; constată că participarea instituțiilor și a ONG-urilor din Turcia în cadrul instrumentelor PEV ar genera sinergii unice, în special în domenii precum dezvoltarea instituțiilor și a societății civile; consideră că o cooperare practică trebuie completată de un dialog structural între UE și Turcia în vederea coordonării politicilor de vecinătate ale acestora; recomandă extinderea, în principiu, a unei inițiative similare de cooperare în cadrul PEV la Rusia și la alte părți interesate relevante;

UE și soluționarea conflictelor

84.  reamintește că o soluționare pașnică a conflictelor militare regionale, inclusiv a celor așa-zis „înghețate”, este o condiție prealabilă esențială pentru consolidarea democrației, respectul față de drepturile omului, prosperitate și creștere economică și, prin urmare, ar trebui să reprezinte un interes prioritar al UE;

85.  reamintește că UE ar trebui să se implice mai mult și să aibă un rol mai activ, mai coerent și mai constructiv în soluționarea conflictelor regionale, printre altele prin intermediul SEAE, prin dezvoltarea mai multor măsuri de instaurare a unui climat de încredere, prin reconciliere și mediere, luând în considerare abordări noi, pragmatice și inovatoare, cum ar fi lansarea de strategii de comunicare publică, promovarea unui corp civil european pentru pace și a unor acțiuni de mediere pe plan local, sprijinirea culturii civice – în special formarea, educarea și participarea copiilor și tinerilor –, schimburile între cetățeni și dialogul la nivelul comunității, implicarea organizațiilor societății civile, dezvoltarea de proiecte transfrontaliere și consolidarea relațiilor de bună vecinătate; reamintește importanța strategică a consolidării cooperării politice în materie de securitate și de combatere a terorismului și a extremiștilor;

86.  consideră că dialogul intercultural și interreligios este fundamental în vederea unei mai bune înțelegeri reciproce, a respectului, a solidarității și a toleranței față de și între țările partenere vecine; solicită ca noile instrumentele PEV propuse să acorde o atenție deosebită promovării acestora;

87.  în contextul creat în urma revoluțiilor din Africa de Nord, subliniază importanța acordării de sprijin justiției de tranziție și îndeamnă toate țările partenere să coopereze cu justiția internațională, și anume cu CPI;

88.  insistă asupra nevoii de a menține o abordare regională și salută atât decizia de numire a unui RSUE pentru Caucazul de Sud și pentru regiunea sud-mediteraneeană, cât și pe cea de instituire a unui grup operativ pentru țările sud-mediteraneene; este de opinie că ar trebui să se aibă în vedere înființarea unui grup operativ similar pentru Caucazul de Sud; subliniază necesitatea asigurării faptului că rolul proactiv al UE în cadrul negocierilor în format 5+2 cu privire la Transnistria beneficiază de resurse adecvate, în special după încheierea mandatului Reprezentantului Special al UE;

89.  subliniază faptul că respectivele conflicte regionale nu pot fi oprite fără a lua în calcul contextul lor cultural; solicită elaborarea unei strategii coerente, după modelul celei instaurate de Scutul Albastru, care acordă culturii un rol în cadrul prevenirii conflictelor și al restabilirii păcii;

90.  salută activitatea desfășurată la fața locului de organizațiile internaționale, în special OSCE și agențiile ONU, în situații de conflict și post-conflict și în promovarea dezvoltării durabile în întreaga vecinătate, în special angajamentul pe termen lung al UNRWA față de refugiații palestinieni;

91.  sprijină acțiunile umanitare și pe cele în favoarea dezvoltării și păcii desfășurate de Uniune în țările partenere din vecinătatea estică și, în special, importanta contribuție a Uniunii la UNRWA; regretă totodată că aceste acțiuni nu sunt încă însoțite de o creștere a influenței Uniunii ca actor politic de prim rang în Orientul Apropiat; îndeamnă SEAE și Comisia să depună toate eforturile pentru a conferi prezenței și acțiunilor Uniunii în regiune o pondere politică la înălțimea angajamentului său decisiv în planul ajutorului umanitar și al ajutorului pentru dezvoltare;

Dimensiunea parlamentară

92.  subliniază că Parlamentul European are un rol important, prin intermediul delegațiilor sale parlamentare și al delegațiilor la adunările parlamentare, în consolidarea dialogului politic și promovarea libertăților depline, a reformelor democratice și a statului de drept în țările vecine partenere și subliniază că aceste contacte ar putea reprezenta, de asemenea, o modalitate de evaluare a gradului de îndeplinire a criteriilor viitoare, precum și de adaptare a cooperărilor bilaterale și multilaterale în contextul evenimentelor și al progreselor realizate;

93.  reafirmă că adunările parlamentare multilaterale, precum EURONEST și AP a UpM, reprezintă vectori esențiali pentru consolidarea încrederii și a coerenței între UE și țările partenere și între țările partenere însele, contribuind, astfel, în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor Parteneriatului estic (PEs) și ale Uniunii pentru Mediterana; solicită SEAE și Comisiei să asocieze membrii EURONEST în cea mai mare măsură posibilă la structurile și platformele multilaterale ale PEs; insistă asupra nevoii de recunoaștere a APa UpM drept o instituție parlamentară legitimă a UpM; subliniază că un secretariat complet va conferi o coerență sporită activității EURONEST și AP a UpM și consecvență cu programele PEV planificate pentru dimensiunile regionale sudică și estică;

94.  solicită CE să ofere mai mult sprijin financiar și tehnic, precum și expertiză administrațiilor parlamentelor naționale ale țărilor din Parteneriatul estic în cadrul programului global de creștere a capacității administrative în vederea consolidării eficienței, transparenței și răspunderii publice a acestora, care sunt cruciale dacă se dorește ca parlamentele să-și îndeplinească rolul ce le revine în procesele decizionale democratice;

95.  își confirmă deschiderea față de primirea favorabilă a reprezentanților parlamentului belarus la EURONEST, de îndată ce alegerile parlamentare din Belarus vor fi considerate democratice de către comunitatea internațională, inclusiv de OSCE ;

Finanțarea

96.  salută propunerea privind noul Instrument european de vecinătate și mărirea finanțării PEV, așa cum a solicitat în rezoluțiile sale precedente; consideră că distribuirea fondurilor ar trebui să fie flexibilă și adecvată pentru ambele regiuni, păstrându-se, în același timp, echilibrul regional și având la bază o abordare orientată spre performanță și care să se raporteze la angajamente și la progresul înregistrat în materie de reforme în țările partenere, dar și la nevoile și capacitățile acestora; observă că flexibilitatea și simplificarea crescute ar trebui să respecte dreptul la control democratic și să fie însoțite de o supraveghere sporită a cheltuielilor;

97.  consideră că este importantă menținerea unui echilibru rezonabil între componentele estică și sudică, în special având în vedere că țările învecinate din est se află în faza de punere în aplicare a programelor și reformelor legate de Parteneriatul estic și au perspective de aderare la UE; consideră totuși că acest echilibru nu poate fi considerat definitiv; sprijină pe deplin principiul asistenței financiare flexibile, diferențiate și orientate spre performanță, care să se bazeze pe nevoi reale, pe capacitatea de absorbție și pe obiective atinse;

98.  consideră că revizuirea IEV trebuie să țină seama și să se realizeze în contextul evaluării actuale a CFM 2007-2013 și al negocierilor privind perioada de după 2013, pentru a nu se redeschide negocierile privind finanțarea politicii de vecinătate în cursul anului 2012 și 2013;

99.  solicită o majorare considerabilă a plafonului prevăzut în rubrica 4 a bugetului UE pentru Instrumentul european de vecinătate și parteneriat, dat fiind faptul că, în pofida unor progrese înregistrate în ultimii ani în promovarea unei cooperări mai mari și a unei integrări economice progresive între UE și țările partenere, trebuie să se depună mai multe eforturi, deoarece apar noi provocări și zone de cooperare;

100.  subliniază că realocarea creditelor necesare pentru creșterea finanțării PEV ar trebui să se bazeze pe priorități clare și, prin urmare, nu ar trebui să se realizeze în detrimentul unicului instrument de reacție la criză și de construire a păcii, Instrumentul de stabilitate, conform propunerii Comisiei; subliniază că finanțarea PEV nu ar trebui să fie afectată de actuala criză a datoriei suverane;

101.  regretă că un mare procent din fondurile PEV disponibile sunt cheltuite pe consultanță, în loc să fie dedicate proiectelor și programelor și solicită, în acest sens, o reechilibrare rapidă a utilizării acestora în cadrul noului instrument;

102.  subliniază că sete important să se vegheze, în cazurile în care UE a mobilizat resurse sub formă de ajutor umanitar, la asigurarea unei tranziții corespunzătoare de la reabilitare la reconstrucție și dezvoltare, pentru a elimina unele dintre consecințele distructive ale revoluțiilor;

103.  consideră că programul-cadru de sprijin comunitar (CSF) poate fi conceput drept parte integrantă a IEV; sugerează luarea în considerare a ideii redirecționării gestionării fondurilor IEV către CSF, în cazul în care statele nu reușesc să îndeplinească condițiile de finanțare datorită unei performanțe nesatisfăcătoare;

104.  subliniază rolul fundamental al IEV în sprijinirea strategiilor macroregionale ale UE, precum Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și Strategia UE pentru regiunea Dunării, prin furnizarea de finanțare pentru dimensiunea externă a acestor strategii, în special pentru activitățile care implică statele învecinate;

105.  subliniază că alocarea resurselor trebuie să aibă la bază un număr limitat de priorități clar definite și de obiective măsurabile, în acord cu țările partenere, ținând seama de nevoile lor și în temeiul unei condiționalități clare și al unor progrese deja înregistrate; subliniază că sprijinul bugetar ar trebui utilizat doar atunci când există garanții pentru o gestionare bugetară solidă și că ar trebui utilizată întreaga gamă de instrumente disponibile, pentru a reflecta mai bine prioritățile; subliniază, în acest context, necesitatea unei legislații consolidate în domeniul achizițiilor publice și a unei mai bune gestionări a finanțelor publice din statele PEV;

106.  subliniază necesitatea unei abordări consecvente în ceea ce privește asistența acordată țărilor vecine de către fiecare stat membru al UE și de către UE în cadrul PEV; susține fiecare mecanism care ar contribui la coordonarea și eficientizarea activității diferiților donatori UE în țările PEV, fără a adăuga elemente birocratice inutile;

107.  subliniază că, deși sprijinul poate constitui un avantaj pentru statele PEV, acesta nu este suficient pentru garantarea unei dezvoltări de durată și care să se poată autosusține; prin urmare, solicită statelor PEV să-și consolideze și să-și mobilizeze resursele naționale, să instituie sisteme de impozitare transparentă, să implice cu eficiență sectorul privat, autoritățile locale și societatea civilă în cadrul agendei PEV și să-și crească gradul de implicare și răspunderea pentru proiectele PEV;

108.  salută decizia țărilor membre ale G8 de a extinde facilitățile de creditare acordate țărilor din Parteneriatul sudic care au demarat o tranziție către democrație; consideră că angajamentele asumate în cadrul „Parteneriatului de la Deauville” din 27 mai 2011 sunt de natură a încuraja mobilizarea financiară în favoarea democrației și a dezvoltării în țările partenere ale Uniunii Europene;

109.  solicită, având în vedere Primăvara arabă, precum și restrângerea democrației în anumite state din cadrul Parteneriatului estic, o evaluare autocritică specifică a instrumentelor financiare utilizate în trecut în cadrul IEPV, cu privire la funcționarea acestora în domeniile democrației, drepturilor omului, guvernanței, combaterii corupției, consolidării instituționale și sprijinului acordat societății civile; consideră că UE trebuie să adopte o abordare actualizată, care să intensifice cooperarea pentru prevenirea conflictelor;

110.  are convingerea fermă că asistența financiară pentru Autoritatea Palestiniană și UNRWA trebuie, de asemenea, analizată în contextul acestei revizuiri și că aceasta trebuie să facă obiectul unei programări pe termen lung, ca parte integrantă a politicii de vecinătate; nu consideră valabil argumentul potrivit căruia instabilitatea politică din regiune și particularitățile procesului de pace nu permit decât o programare provizorie și o consolidare de la caz la caz;

111.  solicită, având în vedere nevoile acute, în special din vecinătatea sudică, încheierea cu rapiditate a unui acord între Parlamentul European și Consiliu privind propunerea de consolidare a Instrumentului de vecinătate pentru perioada 2012-2013; invită, în plus, statele membre să își îndeplinească cu promptitudine angajamentele bilaterale față de statele sud-mediteraneene și față de statele din cadrul Parteneriatului estic;

112.  insistă ca Consiliul să adopte fără întârziere propunerea legislativă de modificare a articolului 23 al regulamentului IEPV, prezentată de Comisie în mai 2008 și adoptată de Parlament la 8 iulie 2008, care ar permite reinvestirea fondurilor recuperate în urma operațiunilor anterioare; reamintește că această măsură este deja considerată existentă, fapt reflectat de propunerea privind finanțarea revizuirii PEV în bugetul 2011-2013; solicită Comisiei să ia în considerare modalități alternative de punere imediată la dispoziția dimensiunilor sudică și estică a unor fonduri cu capital de risc suplimentare prin intermediul BEI;

113.  salută activitatea depusă de Banca Europeană de Investiții, mai ales prin intermediul Facilității euro-mediteraneene de investiții și parteneriat, și de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și subliniază importanța și necesitatea mai multor sinergii cu alte instituții financiare naționale și internaționale care sunt, de asemenea, active în aceste țări; sprijină modificarea statutului BERD, astfel încât partenerii din vecinătatea sudică să fie, de asemenea, eligibili pentru asistența acordată de aceasta, urmărind să stabilească între BEI și BERD, amândouă cu capital majoritar european, o relație fructuoasă de cooperare, și nu de concurență;

o
o   o

114.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei, SEAE, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor PEV și Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana.

(1) JO L 310, 9.11.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0413. (3) JO L 188, 19.7.2011, p. 24. (4) JO L 221, 27.8.2011, p. 5 (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0153. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0154. (7) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312. (8) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443. (9) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 760. (10) JO C 285 E, 26.11.2009, p. 11. (11) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 83. (12) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 76. (13) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (14) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025. (15) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 126. (16) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 136. (17) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 81. (18) Texte adoptate, P7_TA(2011)0038. (19) Texte adoptate, P7_TA(2011)0064. (20) Texte adoptate, P7_TA(2011)0095. (21) Texte adoptate, P7_TA(2011)0386. (22) Texte adoptate, P7_TA(2011)0387. (23) Texte adoptate, P7_TA(2011)0239.

Rezoluția Parlamentului European din 14 decembrie 2011 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări (2010/2311(INI))

P7_TA(2011)0577 A7-0286/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale, articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele pertinente din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia europeană de securitate din 2003(1) și raportul privind punerea sa în aplicare din 2008(2),

–  având în vedere Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului(3), astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI(4), și, în special, articolul 10 din aceasta referitor la protecția și asistența acordată victimelor,

–  având în vedere Strategia UE din 2005 de combatere a terorismului(5),

–  având în vedere Strategia Uniunii Europene pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste(6),

–  având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora(7) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor din 20 aprilie 2010 intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei - plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Raportul Europol din 2011 privind situația terorismului și evoluția acestuia (TE-SAT 2011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 20 iulie 2010 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări (COM(2010)0386),

–  având în vedere Avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor din 24 noiembrie 2010 referitor la Comunicarea privind politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și provocări viitoare(8),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Comunicarea privind politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și provocări viitoare(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură (COM(2010)0673),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 1983 privind despăgubirea victimelor infracțiunilor violente (STCE nr. 116), Convenția Consiliului Europei din 2005 privind prevenirea terorismului (STCE nr.196), Orientările Consiliului Europei din 2005 privind protecția victimelor atacurilor teroriste și Recomandarea Consiliului Europei din 2006 (2006)8 privind asistența pentru victimele infracționalității, precum și propunerea Comisiei din 2011 de Directivă de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (COM(2011)0275),

–  având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei a celui de-al 7-lea Program-cadru pentru cercetare și Cartea verde intitulată „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE”,

–  având în vedere diversele sale rezoluții legate de combaterea terorismului,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului(10) și Poziția comună a Consiliului 2001/931/PESC din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului(11),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0286/2011),

A.  întrucât, după cumplitele atacuri de la 11 septembrie 2001, primul deceniu al secolului XXI a fost marcat de „războiul împotriva terorismului”, în special în ceea ce privește abordarea adoptată de SUA; întrucât, deși în Europa nu au avut loc astfel de atacuri sau atacuri de o magnitudine similară, dar planificarea și pregătirile s-au desfășurat parțial în Europa și mulți europeni le-au resimțit ca pe niște atacuri împotriva valorilor și a modului lor de viață;

B.  întrucât Uniunea Europeană a fost tot mai mult ținta și victima terorismului în secolul XXI și se confruntă cu o amenințare mai prezentă decât oricând;

  C. întrucât atacurile teroriste grave comise pe teritoriul UE de la atacurile de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, inclusiv atacurile teroriste de la Madrid din 2004 și atacurile de la Londra din 2005, au avut un impact semnificativ asupra percepției privind securitatea comună a cetățenilor UE;

D.  întrucât Raportul Europol pentru anul 2011 privind situația terorismului și tendințele acestuia în UE (TE-SAT 2011) arată că amenințarea atacurilor teroriste în UE continuă să fie serioasă și că legăturile dintre terorism și crima organizată par să se consolideze, subliniind o tendință de scădere a numărului atacurilor teroriste revendicate sau atribuite organizațiilor teroriste separatiste în comparație cu anul 2006, deși acestea reprezintă majoritatea atacurilor teroriste din UE;

E.  întrucât Programul de la Stockholm identifică două amenințări la adresa siguranței interne – terorismul internațional și crima organizată – care, în multe cazuri, funcționează în aceleași sectoare de activitate, precum traficul de arme și de stupefiante;

F.  întrucât terorismul nu este un fenomen recent, întrucât, în ultimele decenii, terorismul a căpătat forme noi precum terorismul informatic, iar rețelele teroriste au devenit mai complexe ca structură, mijloace și fonduri, făcând astfel amenințarea teroristă mai complexă; întrucât combaterea terorismului a făcut mereu parte din domeniile de competență ale statelor membre și din acțiunile normale de aplicare a legii; întrucât atacurile de la 11 septembrie 2001, de la Madrid și de la Londra au condus la o schimbare fundamentală a percepției fenomenului terorist și a metodelor și a instrumentelor utilizate pentru a lupta împotriva terorismului; și întrucât de la atacurile menționate terorismul a devenit o problemă care afectează siguranța întregii Uniuni Europene, nu doar siguranța națională a statelor membre, cu un cadru legal foarte diferit;

G.  întrucât, în pofida lipsei unei definiții internaționale clare a terorismului, UE a definit infracțiunile cu caracter terorist în Decizia-cadru 2002/475/JAI;

H.  întrucât cooperarea internațională este indispensabilă pentru a priva terorismul de bazele sale financiare, logistice și operaționale;

I.  întrucât, cu toate că experiențele legate de terorism și gradul de amenințare variază între statele membre ale UE, este necesară o abordare comună a UE, deoarece operațiunile teroriste au adesea un caracter paneuropean, iar teroriștii se folosesc, în săvârșirea actelor, de diversitatea legislativă, de capacitățile de combatere a terorismului și de eliminarea controalelor de frontieră;

J.  întrucât cetățenii UE și alte persoane vor, de asemenea, să aibă siguranța garantată în interiorul și în afara UE, iar UE are un rol important de jucat în acest sens;

K.  întrucât actele teroriste periclitează în mod grav drepturile omului, amenință democrația, urmăresc să destabilizeze guvernele constituite în mod legitim, subminează societățile civile pluraliste și contestă idealurile tuturor de a trăi o viață fără teamă;

L.  întrucât scopul politicii de combatere a terorismului ar trebui să fie de a lupta împotriva obiectivelor terorismului și a comiterii de acte teroriste, care urmăresc să distrugă structura societăților noastre libere, deschise și democratice; întrucât obiectivul principal al acestei politici trebuie să fie protejarea și consolidarea acestei structuri a societății democratice prin consolidarea libertăților civile și a controlului democratic, prin asigurarea securității și a siguranței cetățenilor europeni, prin identificarea părților responsabile pentru săvârșirea actelor teroriste și urmărirea lor în justiție, răspunzând consecințelor unui atac terorist prin politici de incluziune, cooperare judiciară și polițienească transfrontalieră și printr-o strategie eficientă și coordonată la nivelul UE; întrucât eficiența politicilor de combatere a terorismului trebuie măsurată în funcție de îndeplinirea acestor obiective; întrucât abordarea care s-ar bucura de cel mai mare succes în lupta împotriva terorismului este de a se axa pe acțiuni de prevenire a extremismului și escaladării violente;

M.  întrucât strategia UE de combatere a terorismului ar trebui, prin urmare, să se concentreze nu numai asupra consecințelor terorismului, ci și asupra cauzelor sale;

N.  întrucât combaterea extremismului violent reprezintă un element esențial în prevenirea și eliminarea terorismului;

O.  întrucât combaterea terorismului înseamnă combaterea tuturor formelor de terorism, inclusiv terorismul informatic, narcoterorismul și interconectabilitatea grupurilor teroriste cu și în cadrul operațiunilor criminale multiple, precum și tacticile pe care le utilizează pentru a funcționa, cum ar fi finanțarea ilegală, extorcarea de fonduri, spălarea banilor și mascarea operațiunilor grupurilor teroriste sub aparența unor presupuse persoane juridice sau instituții;

P.  întrucât terorismul este o problemă de stat, instituțiilor democratice le revine, prin urmare, responsabilitatea de a elabora și menține liniile centrale ale politicii de combatere a terorismului în căutarea unui consens politic și social cât mai amplu; întrucât lupta democratică împotriva terorismului, în cadrul indispensabil al statului de drept și sub imperiul legii, incumbă tuturor partidelor politice reprezentate în instituțiile democratice și aflate fie la guvernare, fie în opoziție; și întrucât este recomandabil să se păstreze definiția politicii de combatere a terorismului, care, în orice societate democratică, revine guvernelor, avându-și originea în confruntarea legală dintre partidele politice și, prin urmare, în competiția electorală;

Q.  întrucât este rezonabil să se măsoare costurile și beneficiile politicilor de combatere a terorismului, întrucât factorii de decizie ar trebui să știe dacă deciziile lor au impactul dorit, iar cetățenii au dreptul să îi tragă la răspundere pe reprezentanții lor aleși;

R.  întrucât, la zece ani după atacurile care au zdruncinat lumea, a venit momentul unui bilanț al realizărilor în privința combaterii terorismului; întrucât evaluarea permite o elaborare mai eficientă și mai eficace a politicilor, iar în orice democrație modernă, deciziile politice trebuie să fie supuse unei evaluări și revizuiri frecvente;

S.  întrucât s-a făcut extrem de puțin pentru a evalua în ce măsură politicile UE de combatere a terorismului au atins obiectivele menționate; întrucât Parlamentul European a solicitat în mod repetat o evaluare amănunțită a politicilor UE în materie de combatere a terorismului, ținând seama de faptul că evaluarea și aprecierea sunt condiții prealabile pentru transparența și responsabilitatea factorilor de decizie politică; și întrucât absența unei evaluări corespunzătoare a politicilor UE de combatere a terorismului este, în principal, rezultatul faptului că o mare parte din aceasta se desfășoară în domeniul politicilor de informații și securitate, în care există o uzanță a păstrării confidențialității;

T.  întrucât atacurile teroriste au urmărit în mod repetat să provoace victime în masă, sfidând capacitățile instituționale disponibile;

U.  întrucât teroriștii, pentru a-și atinge obiectivul distrugerii democrației, își îndreaptă atacurile spre populația civilă; întrucât cei care au suferit răni, daune sau au pierdut pe cineva drag în atacurile teroriste au dreptul la sprijinul și solidaritatea noastră, precum și dreptul de a primi despăgubiri, compensații și asistență;

V.  întrucât este foarte important ca justiția să-și urmeze cursul, ca cei vinovați să fie aduși în fața justiției și ca actele criminale cu caracter terorist să nu rămână nepedepsite și întrucât situația victimelor în calitate de martori în procedurile judiciare necesită o atenție specială;

W.  întrucât răspunderea și responsabilitatea sunt factori esențiali pentru legitimitatea democratică a politicilor de combatere a terorismului și întrucât erorile, acțiunile ilicite și încălcările dreptului internațional și ale legislației în domeniul drepturilor omului trebuie să fie investigate și urmărite penal;

X.  întrucât măsurile de combatere a terorismului trebuie să respecte drepturile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, iar orice măsură adoptată în acest domeniu influențează reciproc sfera libertăților civile;

Y.  întrucât supravegherea în masă a devenit un element-cheie al politicilor de combatere a terorismului și întrucât colectarea pe scară largă a datelor cu caracter personal, tehnologiile de detectare și identificare, localizarea și urmărirea, extragerea datelor și elaborarea de profiluri, evaluarea riscurilor și analiza comportamentală sunt toate utilizate în scopul prevenirii terorismului; întrucât aceste instrumente prezintă riscul de a transfera asupra cetățenilor obligația de a aduce dovezi; întrucât eficacitatea și ratele de succes ale acestor instrumente de prevenire a terorismului sunt îndoielnice; și întrucât schimbul de informații între agenții este insuficient;

Z.  întrucât autoritățile publice utilizează din ce în ce mai mult date colectate în scopuri comerciale sau private; întrucât societățile private din diferite sectoare sunt obligate să păstreze și să furnizeze date personale din bazele de date de clienți; întrucât costurile de stocare și recuperare a datelor (atât investiții în infrastructură, cât și costuri operaționale) sunt considerabile;

AA.  întrucât există o necesitate urgentă pentru o definiție juridică uniformă a conceptului de „elaborare a profilului”, bazată pe drepturile fundamentale relevante și standardele de protecție a datelor pentru a reduce incertitudinea cu privire la activitățile care sunt interzise și la cele care nu sunt interzise,

Considerații generale

1.  salută cu satisfacție comunicarea Comisiei și reamintește că aceasta trebuie să fie cuplată cu viitoarea Strategie de securitate internă a UE; regretă, cu toate acestea, faptul că domeniul său de aplicare este destul de restrâns, limitându-se la aplicarea măsurilor politice convenite și nu cuprinde politicile sau măsurile naționale de combatere a terorismului care transpun politicile convenite la nivel european sau internațional, precum și faptul că nu s-a efectuat o examinare mai profundă a posibilelor lacune de ordin juridic sau a unei posibile suprapuneri sau dublări a acțiunilor și instrumentelor destinate combaterii terorismului adoptate la nivelul UE; afirmă importanța unei abordări coerente, la nivelul Uniunii Europene și al statelor membre, pentru inițiativele adoptate în materie de siguranță internă, vizând în special terorismul și crima organizată;

2.  deplânge, de asemenea, faptul că această comunicare nu cuprinde și nu dezvoltă în mod mai detaliat măsurile adoptate de alte Direcții Generale decât JLS (cum ar fi TRAN, ENTER sau MARKT) și că nu oferă o idee clară despre modul în care interacționează măsurile unde există suprapuneri sau, dimpotrivă, lacune; este de părere că toate nivelurile susmenționate trebuie să fie luate, de asemenea, în considerare, întrucât măsurile la nivel european, național și internațional sunt complementare și întrucât o evaluare a măsurilor individuale nu oferă o imagine completă a impactului politicilor de combatere a terorismului în Europa;

3.  regretă că s-a pierdut ocazia de a explica modul în care unele instrumente ale UE de combatere a terorismului, precum păstrarea datelor, PNR și Acordul SWIFT se încadrează în strategia UE de combatere a terorismului;

4.  consideră că Carta drepturilor fundamentale ar trebui să fie întotdeauna instrumentul de orientare pentru politicile UE în acest domeniu și pentru statele membre în punerea în aplicare a acestora, precum și în cooperarea cu părțile terțe și cu țările terțe;

5.  subliniază necesitatea ca Uniunea Europeană, statele sale membre și țările partenere să își bazeze strategia de combatere a terorismului internațional pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale; subliniază, în plus, faptul că acțiunile externe ale Uniunii vizând combatere a terorismului internațional ar trebui orientate, în primul rând, spre prevenire și subliniază necesitatea promovării dialogului, a toleranței și a înțelegerii între diferitele culturi, civilizații și religii;

6.  reamintește că politicile de combatere a terorismului ar trebui să respecte standardele stabilite cu privire la necesitate, eficacitate, proporționalitate, libertățile civile, statul de drept, controlul democratic și răspundere, pe care Uniunea s-a angajat să le mențină și să le dezvolte, iar verificarea respectării acestor standarde trebuie să fie parte integrantă a evaluării tuturor eforturilor de combatere a terorismului ale UE; consideră că politicile de combatere a terorismului trebuie să fie dezvoltate în conformitate cu dispozițiile legislației primare a UE și, în special, acordă prioritate respectării drepturilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

7.  reafirmă faptul că măsuri restrictive vizând confiscarea, sechestrarea sau înghețarea activelor și fondurilor persoanelor fizice sau persoanelor juridice și organizațiilor care se ocupă cu activități teroriste sau sunt implicate în astfel de activități, pot constitui un instrument util de combatere a terorismului, însă trebuie să respecte pe deplin dispozițiile articolului 75 din TFUE și Carta drepturilor fundamentale;

8.  consideră că prevenirea, urmărirea și urmărirea penală a activităților teroriste sunt politici critice la nivelul UE și trebuie să facă parte dintr-o abordare sistematică, bazată nu pe norme de urgență, ci pe o strategie coerentă, fondată pe necesitate, eficientă din punct de vedere a obiectivelor și costurilor și trebuie să evite dublarea măsurilor și a denaturării funcțiilor instituțiilor, agențiilor și organismelor competente;

9.  subliniază faptul că evaluarea a zece ani de politici ale UE de combatere a terorismului ar trebui să conducă la obiective politice clar definite;

10.  consideră că terorismul este un fenomen în permanentă schimbare, care se cere combătut printr-o politică de luptă contra terorismului care să răspundă acestui fapt;

11.  consideră că decizia vizând adâncirea și dezvoltarea celor patru componente esențiale ale strategiei de combatere a terorismului, și anume prevenirea, protejarea, urmărirea și răspunsul, va produce efecte pozitive;

12.  consideră că prevenirea, anchetarea și urmărirea penală a activităților teroriste ar trebuie să se bazeze pe consolidarea cooperării judiciare și polițienești la nivelul UE, alături de un control parlamentar deplin și realizarea completă și la timp a foii de parcurs pentru un set superior de garanții procedurale uniforme;

13.  consideră că instruirea și informarea autorităților judiciare și polițienești trebuie să constituie o prioritate în vederea îmbunătățirii gradului de pregătire pe teritoriul Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului;

14.  subliniază, în acest sens, importanța cooperării statelor membre cu OLAF, precum și cu alte agenții ale UE, precum Europol, Eurojust și CEPOL;

15.  invită Comisia să evalueze pe deplin setul de politici de combatere a terorismului și măsurile adoptate și să se concentreze pe provocările viitoare, inclusiv reforma Europol și Eurojust, din perspectiva noilor posibilități oferite de Tratatul de la Lisabona, necesitatea de standarde uniforme pentru obținerea probelor și desfășurarea anchetelor, punerea integrală în funcțiune a unor echipe de anchetă comune, un cadru al UE mai puternic pentru instruirea în domeniul judiciar și polițienesc, precum și incluziunea corespunzătoare și politicile de integrare;

16.  consideră că acțiunile de combatere a terorismului trebuie să fie adecvate nivelului de amenințare și că acestea trebuie ajustate în funcție de creșterea sau scăderea nivelului de amenințare; arată că măsurile de combatere a terorismului, în ce privește atât noile competențe guvernamentale, cât și noile agenții, trebuie concepute în așa fel încât să poată fi sporite sau reduse, în funcție de situație;

17.  reamintește că radicalizarea și recrutarea reprezintă amenințarea cea mai importantă și continuă pe termen lung, astfel cum a fost subliniat în comunicarea Comisiei și constituie, prin urmare, axa în jurul căreia UE trebuie să își concentreze strategiile de prevenire pentru a combate terorismul chiar de la sursă; subliniază că investițiile în politici de combatere a rasismului și a discriminării reprezintă un instrument esențial cu care să abordeze și să prevină radicalizarea și recrutarea de potențiali teroriști;

18.  reamintește contribuția importantă a nenumărate ONG-uri și a societății civile, adesea cofinanțate de EU și de statele membre ale acesteia, pentru dezvoltarea socioeconomică, construirea păcii, construirea națiunii și democratizarea, toate fiind esențiale în combaterea radicalzării și a recrutării;

19.  solicită elaborarea unei strategii globale în raport cu interconectarea din ce în ce mai pronunțată dintre crima organizată, traficul de droguri și terorism la nivel internațional; încurajează analizarea continuă a noilor tendințe și caracteristici în materie de diversificare, radicalizare și recrutare, precum și a celor legate de rolul organizațiilor internaționale neguvernamentale în finanțarea terorismului;

20.  invită, în acest sens, Comisia și statele membre să prevină apariția extremismului;

21.  atrage atenția asupra necesității extinderii și dezvoltării parteneriatelor strategice existente privind combaterea terorismului și a încheierii altora noi cu țări din exteriorul Europei, în măsura în care aceste parteneriate respectă drepturile omului; evidențiază cooperarea strategică dintre Uniune și SUA și subliniază necesitatea cooperării cu alți parteneri, reiterând importanța acordată de Uniune protecției datelor cu caracter personal ale cetățenilor și apărării drepturilor omului și a celor civile ale acestora;

22.  subliniază faptul că lupta împotriva terorismului este parte integrantă a relațiilor Uniunii cu țările terțe; solicită o creștere a fondurilor destinate măsurilor de asistență pentru combaterea terorismului în cadrul viitorului Instrument pentru stabilitate, pentru a preveni eșecurile statelor; este de acord, în această privință, că regiunile prioritare sunt Asia de Sud, în special Pakistanul și Afganistanul, regiunea Sahel (Mauritania, Mali, Niger), Somalia și Yemen; salută prezentarea, la 21 martie 2011, a Strategiei Uniunii Europene privind securitatea și dezvoltarea în regiunea Sahel și solicită Consiliului să adopte această strategie după consultarea Parlamentului European; salută introducerea unor clauze antiterorism în acordurile internaționale;

23.  solicită Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Consiliului să pună rapid în practică înțelegerile privind clauza de solidaritate, introdusă prin Tratatul de la Lisabona;

24.  subliniază importanța definirii unui set uniform de norme pentru protecția și sprijinul specific al victimelor terorismului, precum și a martorilor, inclusiv în cadrul propunerii de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (COM(2011)0275);

Evaluarea și exercițiul de determinare a situației

25.  subliniază faptul că o evaluare adecvată a zece ani de politici de combatere a terorismului ar trebui să examineze, îndeosebi, dacă măsurile luate în scopul prevenirii și combaterii terorismului în UE au fost întemeiate pe dovezi și nu pe supoziții, au corespuns necesităților, au fost coerente și au făcut parte dintr-o strategie cuprinzătoare a UE de combatere a terorismului, pe baza unei evaluări complete și aprofundate, care să fie realizată în conformitate cu prevederile articolului 70 din TFUE, iar Comisia să prezinte un raport unei reuniuni parlamentare mixte a Parlamentului European și a comisiilor parlamentare naționale responsabile de supravegherea activităților de combatere a terorismului în termen de șase luni de la solicitarea studiului, pe baza rapoartelor care trebuie să solicitate de la organizațiile și agențiile competente, precum Europol, Eurojust, Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, Consiliul Europei și Organizația Națiunilor Unite;

26.  se declară în favoarea unei abordări holistice și cuprinzătoare a politicii de luptă împotriva terorismului prin alinierea Strategiei europene de securitate la Strategia de securitate internă, precum și a consolidării mecanismelor existente de coordonare dintre structurile Consiliului Justiție și Afaceri interne, agenții și Serviciul european de acțiune externă; subliniază faptul că informațiile fiabile sunt cruciale pentru combaterea terorismului și că UE se află într-o poziție extrem de favorabilă pentru facilitarea schimbului de informații dintre statele membre, cu condiția existenței unui temei legal corespunzător pentru această cooperare și a încorporării acestuia în procedurile normale de luare a deciziilor, însă că acesta trebuie să fie conform acelorași standarde de responsabilitate care se aplică în statele membre; semnalează, în consecință, că, dincolo de orice mijloc tehnic disponibil, componenta umană a serviciilor de informații rămâne indispensabilă în contracararea rețelelor teroriste și în prevenirea la timp a atacurilor;

27.  invită Comisia să elaboreze o evaluare cuprinzătoare și detaliată, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, care să includă cel puțin următoarele chestiuni:

28.  solicită Comisiei să identifice care măsuri au alte obiective decât cel de combatere a terorismului sau dacă au fost adăugate obiective suplimentare la scopul inițial de combatere a terorismului (devieri de la obiectivele misiunilor și denaturarea funcțiilor), cum ar fi aplicarea legii, politicile din domeniul imigrației, sănătății publice sau ordinii publice;

29.  solicită Comisiei să elaboreze o situație completă și detaliată a tuturor politicilor europene existente de combatere a terorismului, axându-se, în special, asupra legislației UE și a modului în care aceasta a fost transpusă și pusă în aplicare la nivelul Uniunii; în același timp, solicită statelor membre să efectueze o evaluare cuprinzătoare a politicilor proprii de combatere a terorismului, acordând o atenție deosebită interacțiunii cu politicile UE, suprapunerilor și lacunelor, pentru o mai bună colaborare la evaluarea politicilor UE – inclusiv să furnizeze tabele de corespondență care identifică dispozițiile legislative și de reglementare ale statelor membre ce transpun dispoziții din actele legislative ale UE și să-și aducă aportul în termenele-limită date, ca în cazul Directivei privind păstrarea datelor;

30.  invită Comisia să elaboreze un raport cuprinzător și detaliat, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, privind toate resursele utilizate de Uniunea Europeană, statele membre ale UE și întreprinderile private, în mod direct sau indirect, pentru măsuri ce au obiective legate de combaterea terorismului, inclusiv măsurile axate în mod specific pe activitățile de combatere a terorismului, lupta informatică împotriva terorismului (personal, sisteme și baze de date), pe protejarea drepturilor fundamentale și a datelor, a democrației și statului de drept, pe finanțarea activității de cercetare legate de combaterea terorismului, precum și pe dezvoltarea liniilor pertinente din bugetul UE începând cu 2001, precizând, de asemenea, resursele alocate de țările terțe acestui sector;

31.  invită Comisia să se convingă de implementarea corespunzătoare a măsurilor de combatere a terorismului și să informeze în mod periodic Parlamentul European și Consiliul în această privință;

32.  solicită Comisiei să efectueze un studiu privind costurile politicilor de combatere a terorismului suportate de sectorul privat, precum și o analiză generală a sectoarelor care beneficiază de politicile de combatere a terorismului;

Controlul democratic și responsabilitatea

33.  invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător și detaliat pentru a determina dacă politicile antiteroriste sunt supuse unui control democratic veritabil, pe baza informațiilor disponibile în mod public și a informațiilor furnizate de statele membre în contextul articolului 70 din TFUE, care să includă cel puțin următoarele chestiuni:

34.  solicită, de asemenea, ca măsurile adoptate în cadrul luptei împotriva terorismului să fie în conformitate cu principiul proporționalității și ca, în cazul acestora, să fie respectate drepturile fundamentale ale cetățenilor, ținând seama de faptul că toate aceste măsuri trebuie să respecte legea și statul de drept;

35.  solicită Comisiei, statelor membre și autorităților legale competente să investigheze orice acțiune ilegală sau încălcare a drepturilor omului, dreptului internațional și a ordinii juridice în cazul în care există dovezi sau suspiciuni privind astfel de presupuse încălcări și solicită statelor membre să asigure corectarea acestora;

36.  așteaptă concluziile raportului Comisiei temporare a Parlamentului European (TDIP) privind presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și solicită punerea în aplicare a tuturor recomandărilor pertinente ale PE;

37.  subliniază faptul că UE trebuie să ajute SUA să identifice soluțiile adecvate la chestiunile legate de închiderea bazei de la Guantánamo și să asigure că prizonierii au parte de un proces echitabil;

38.  în acest sens, îndeamnă Consiliul și Comisia, ca, la revizuirea listei negre și a măsurilor de înghețare a fondurilor, să ia în considerare în special poziția ONG-urilor și a societății civile, astfel încât ONG-urile să nu fie enumerate „prin asociere” și să nu fie împiedicate în mod nedrept să colaboreze cu organizații partenere;

39.  Este conștient de recursul Comisiei împotriva hotărârii Tribunalului în recenta cauză Kadi/Comisia; invită toți actorii să efectueze o revizuire riguroasă a regimului de sancțiuni și să se asigure că acesta este în deplină conformitate cu normele internaționale din domeniul drepturilor omului și cu statul de drept, în conformitate cu jurisprudența pertinentă; consideră că cei care fac obiectul unor sancțiuni ar trebui fie informați cu privire la motivul sancționării lor și să aibă dreptul la căi de atac eficiente;

40.  invită Comisia și Consiliul ca, în cazul în care acest lucru s-a produs, să investigheze posibila colectare de date cu caracter personal în scopuri legate de aplicarea legii fără un temei juridic adecvat sau prin aplicarea de proceduri neregulamentare sau chiar ilegale;

Monitorizarea și stabilirea de profiluri

41.  îndeamnă Comisia să realizeze un test obligatoriu de proporționalitate și o evaluare de impact completă pentru fiecare propunere care presupune colectarea pe scară largă a datelor cu caracter personal, tehnologii de detectare și identificare, localizare și urmărire, extragerea de date și stabilirea de profiluri, evaluarea riscurilor și analiza comportamentală sau tehnici similare;

42.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți utilizarea datelor: colectarea datelor ar trebui să fie permisă doar după ce principiul necesității, inexistența unei posibile suprapuneri cu alte măsuri existente și inexistența unor posibile măsuri mai puțin intruzive au fost demonstrate în mod explicit și numai pe baza unor limitări stricte ale scopului, a reducerii la minimum a datelor și în cazul în care distribuirea și prelucrarea datelor sunt puternic îmbunătățite;

43.  solicită Autorității Europene pentru Protecția Datelor și Agenției pentru Drepturi Fundamentale să prezinte un raport privind gradul de protecție a drepturilor fundamentale, precum și a datelor cu caracter personal în cadrul politicii de combatere a terorismului în Uniunea Europeană;

44.  îndeamnă Comisia și Consiliul să clarifice pe deplin diviziunea muncii dintre Coordonatorul pentru combaterea terorismului și Înaltul Reprezentant;

45.  solicită Coordonatorului pentru combaterea terorismului să întocmească un raport referitor la utilizarea componentei umane a serviciilor de informații și cooperarea sa cu serviciile străine de informații în politicile europene de combatere a terorismului;

46.  solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru consolidarea protecției libertăților civile, a transparenței și a controlului democratic în contextul politicilor de combatere a terorismului, cum ar fi îmbunătățirea accesului la documente prin elaborarea unei Legi a UE privind libertatea de informare și prin consolidarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale, a AEPD și a Grupului de lucru „Articolul 29”;

47.  invită Comisia să propună modificări la Decizia-cadru 2002/475/JHA privind combaterea terorismului, modificată ultima dată în anul 2008, pentru a spori nivelul de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre altele prin actualizarea definiției infracțiunilor de terorism și pentru a corela mai bine această definiție cu instrumentele privind drepturile omului existente la nivelul UE, în special Carta drepturilor fundamentale;

48.  solicită Comisiei să includă o definiție juridică uniformă a conceptului de „stabilire a profilului”;

49.  invită Comisia să prezinte o propunere de cadru legislativ pentru protecția datelor, care să includă Politica externă și de securitate comună, pe baza articolului 16 din TFUE, fără a aduce atingere normelor specifice prevăzute la articolul 39 din TUE;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) O Europă sigură într-o lume mai bună – Strategia europeană de securitate, aprobată de Consiliul European de la Bruxelles, din 12 decembrie 2003 și elaborată în cadrul responsabilităților Înaltului Reprezentant al UE Javier Solana (2) Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate – Asigurarea securității într-o lume în schimbare S 407/08 (3) JO L 164, 22.6.2002, p. 3 (4) JO L 330, 9.12.2008, p. 21 (5) Documentul Consiliului 14469/4/2005 (6) Documentul Consiliului 14781/1/2005. Strategia a fost revizuită în noiembrie 2008. Documentul Consiliului 15175/2008 (7) JO C 115, 4.5.2010, p. 1. (8) JO C 56, 22.2.2011, p. 2. (9) SOC/388 - CESE 800/2011. (10) JO L 344, 28.12.2001, p. 70. (11) JO L 344, 28.12.2001, p. 93.